ICCJ. Decizia nr. 2463/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2463/2014

Dosar nr. 1371/63/2006*

Şedinţa publică din 05 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006*), s-a admis cererea privind schimbarea încadrării juridice, iar în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a uneia din fapte, respectiv din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza disp. art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 37 din Legea nr. 82/1991 (devenit art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată) rap. la art. 289 C. pen., inculpatul G.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare; în baza disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza disp. art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani (relaţia cu SC B.I. SRL reprezentată de inculpat V.G.D. privind vânzarea fabricii C.L. Corabia).

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.M. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) - alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplic. art. 13 C. pen. (relaţia cu SC S.C. SRL Craiova, reprezentată de C.G.)

În baza art. 33 -34 C. pen. inculpatul G.M. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară; s-au aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii; în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 12 aprilie 2006, până la 5 iunie 2006.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpatului G.M. zis "C.".

În baza disp. art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată cu aplic. art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, iar conform art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară; s-au aplicat dispoziţiile art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada unui termen de încercare de 7 ani; pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi. controlate mijloacele de existenţă; s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. C. pen., respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. în art. 37 lit. a) C. pen.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice- Dolj - în numele Statului Român reprezentată prin ANAF - Bucureşti, şi a fost obligat inculpatul G.M. în solidar cu inculpatul V.G.D., iar inculpatul G.M. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către partea civilă, plus obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere la plată, cu începere de la data de 30 noiembrie 2003 până la achitarea integrală a debitului); s-a constatat că inculpatul G.M. şi V.G., precum şi SC G.C. SRL Craiova, nu posedă bunuri pentru a se institui măsuri asigurătorii.

În baza art. 7 rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, copie de pe dispozitivul prezentei sentinţe, după rămânerea definitivă, s-a dispus a se comunica la Oficiul Registrului Comerţului, pentru menţiunile ce se impun; în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor falsificate (facturile fiscale din 28 iulie 2007, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC G.C. şi SC C.V. SRL Bucureşti din 28 iulie 2003 şi procesul-verbal de custodie din aceeaşi dată, facturile din 01 septembrie 2003 prin care s-au revândut mărfurile către SC C.V. Bucureşti, chitanţele fiscale din 09 decembrie 2003 în valoare de 13.550.000.000 ROL şi 5683603 în valoare 10.550.000.000 ROL).

Au fost obligaţi inculpaţii G.M. şi V.G.D. la câte 10.00 lei, fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova nr. 6D/P/2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii: G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privata, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) Lit. c) şi din legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată şi spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; V.G.D. pentru săvârşirea infracţiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate la săvârşirea infracţiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi C.G., pentru săvârşirea infracţiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a), în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, instanţa de fond a constatat că inculpatul G.M., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova, în cursul lunii iulie 2003, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii documente fiscale fictive în baza cărora a obţinut de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj.

Apărarea inculpatului în sensul că l-a cunoscut personal pe presupusul director economic al SC C.V. SRL Bucureşti, cu care a încheiat contractul din 28 iulie 2003 privind vânzarea cumpărarea unor mărfuri şi cele două facturi în baza cărora a obţinut rambursarea de TVA, a fost infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, instanţa de fond a reţinut că SC C.V. SRL Bucureşti era doar o societate fantomă, înfiinţată de doi cetăţeni arabi care până în luna iulie 2003 nu a desfăşurat activităţi comerciale, că nu avea încheiate contracte de muncă şi, de asemenea, nu a fost identificată nicio persoană cu numele de D.Ş.

Cele două facturi fiscale au fost achiziţionate ilicit de o altă firmă fantomă - SC G.I. SRL Bucureşti, care aparţinea unor cetăţeni.

În această activitate infracţională a fost implicat parţial şi inculpatul V.G.D., care a completat cele două facturi fiscale cu un nr. de 59 de repere, cu preţuri exagerat de mari.

De altfel şi în raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală s-a concluzionat că cele 59 de repere trecute în cele două facturi au preţuri unitare foarte mari, ajungând chiar la 200 - 300 milioane ROL/bucată reper, iar SC G. COM nu a mai valorificat materiale cu astfel de preţuri.

Acelaşi raport a mai concluzionat că deşi pentru aceste mărfuri sau întocmit NIR-uri din 28 iulie 2003 semnate numai de G.M., în condiţiile în care mărfurile nu fuseseră recepţionate, iar faptul că mărfurile ar fi rămas în custodia furnizorului impunea ca şi acesta din urmă (SC C.V. Bucureşti) să întocmească şi să semneze note de intrare recepţie, lucru care nu s-a întâmplat în realitate. Această modalitate de întocmire şi operare a actelor financiar contabile de către inculpatul G.M., a condus la constatarea că mărfurile respective nu au fost livrate, nu a existat vreo dovadă că ele s-au aflat faptic în vreun depozit, nu s-a efectuat de către SC G. plata acestor mărfuri către societatea din Bucureşti.

Mai mult, după încasarea sumei cu titlul de TVA rambursat, inculpatul G.M. a refacturat mărfurile cu aceleaşi repere şi preţ, prin facturile ce poartă data de 1 septembrie 2003 (dată care nu s-a stabilit dacă este sau nu reală), prin această operaţie SC G. colectând TVA şi devenind astfel debitor către bugetul de stat cu suma de 9.422.928 399 ROL, deşi operaţia fiscală corectă era ştornarea acestei tranzacţii comerciale prin facturi corespunzătoare, însă inculpatul G.M. a refuzat ştornarea, aşa cum a declarat şi contabila societăţii, martora D.L., în faza de urmărire penală.

De altfel, prin această operaţie s-a dovedit odată în plus că tranzacţia comercială cu SC C.V. SRL nu a fost una reală, mai ales că în luna noiembrie, SC G. a făcut compensarea datoriei şi creanţei avute cu firma din Bucureşti pe baza unor ordine de compensare, deşi legal compensarea trebuia făcută prin Institutul de Management şi Informatică din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului, conform O.G. Nr. 77/1999, astfel cum a fost completată.

Cum s-a mai arătat, în această activitate infracţională de întocmire a celor două facturi fictive în baza cărora inculpatul G.M. a obţinut pe firma sa o rambursare fără drept de TVA, a fost implicat şi inculpatul V.G.D., care a completat facturile cu cele 59 de repere trecându-se preţul exagerate faţă de preţul pieţei. În acest sens, expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că scrisul de completare de pe facturile numerele 001 şi 002 au fost executate de inculpatul V.G.D., iar semnăturile aparţineau lui G.M.

Deşi V.G.D. a invocat neconcludenţa acestei expertize, întrucât ordonanţa prin care s-a dispus ar fi fost modificată trecându-se pe lângă numele inculpatului G.M. şi cel al inculpatului V.G.D., acest aspect nu a putut fi luat în considerare de instanţa de fond, atâta timp cât examinându-se scrisul inculpatului V.G.D. de pe declaraţiile date până la data efectuării expertizei, cu scrisul de pe cele două facturi s-a ajuns la constatarea existenţei mai multe caracteristici comune din punct de vedere al construcţiei grafice, ceea ce a condus la concluzia din raportul de expertiză.

Instanţa de fond a mai constatat că, după ce suma de 9.958.220.808 ROL rambursată ca TVA, a intrat în contul SC G., inculpatul G.M., pentru a ascunde provenienţa ei ilicită, a efectuat numeroase transferuri bancare, alimentând conturile deschise la alte bănci, a efectuat plăţi către furnizori, a împrumutat o altă societate şi a ridicat banii numerar pe bază de contracte fictive de creditare a societăţii sale. Astfel, în raportul de expertiză contabilă s-a menţionat că din suma de 9 miliarde intrată în cont s-a acordat un împrumut de 2.640.000.000 ROL către SC I. Craiova, deşi SC G. nu avea ca obiect de activitate acordarea de credite şi, totodată, inculpatul a mai ridicat suma de 1.366.000.000 ce ar fi reprezentat sumele cu care acesta ar fi creditat societatea.

Referitor la aceste credite acordate de inculpatul G.M. societăţii pe care tot el o administra, martorii audiaţi în faza de urmărire penală (foşti angajaţi ai SC G.) au declarat că aceste contacte de credite s-au înregistrat scriptic în contabilitate, însă, în realitate, sumele de bani nu s-au vărsat efectiv, deşi societatea ar fi avut nevoie de disponibil bănesc.

În urma controlului efectuat de Garda Financiară, de Comisia de audit Intern din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei şi de ANAF - Bucureşti, s-au constatat aceleaşi aspecte - că suma de 9 miliarde lei încasă de la Trezorerie cu titlu de rambursare TVA a fost fie retrasă în numerar (aproximativ 600 milioane ROL fie transferată în alte conturi, deschise la alte bănci din Craiova, după care banii au fost de asemenea ridicaţi în numerar de inculpatul G.M.). Aceste constatări au condus la concluzia că transferarea sumei în alte conturi a fost făcută cu scopul de a recicla suma rambursată ilegal de DGFP - Dolj, aşa cum a concluzionat şi Oficiul Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor.

Ca atare, instanţa de fond nu a apreciat că activitatea infracţională mai sus expusă, desfăşurată de inculpatul G.M. - constând în instigarea inculpatului V.G.D. să completeze cu date nereale în mod fals cele două facturi fiscale având ca furnizori SC C.V. SRL Bucureşti, în baza cărora a obţinut rambursarea de TVA, iar apoi a semnat aceste facturi, deşi cunoştea că sunt fictive, a întocmit şi semnat NIR-uri privind presupusele mărfuri neintrate în depozitele SC G., a semnat şi alte documente cum ar fi şi contracte de vânzare-cumpărare cu societatea din Bucureşti, procesul-verbal de lăsare în custodie (acte care nu corespundeau realităţii) - realizează elementele constitutive al infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. şi respectiv falsuri în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., faptele fiind săvârşite în formă continuată, de asemenea, s-a apreciat că inculpatul G.M. a săvârşit şi infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, fiind pe deplin dovedit că, în calitatea sa de administrator al SC G. COM SRL Craiova, pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei rambursate ca TVA, a efectuat numeroase transferuri bancare în sume mici, a încheiat contracte fictive de creditare a societăţii în scopul de a ridica numerar mai multe sume de bani, a creditat o altă societate, deşi nu avea un astfel de obiect de activitate.

Deşi în sarcina inculpatului s-a reţinut şi săvârşirea infracţiunea de înşelăciune în forma prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului de a obţine în mod ilegal de DGFP Dolj o rambursare de TVA în sumă de 9.642.257.629 ROL, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor aprovizionări cu marfă, acte fictive, realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002, act normativ care era în vigoare la data săvârşirii faptei.

În urma intrării în vigoare a Codului fiscal, Legea nr. 345/2002 a fost abrogată, însă prevederile art. 36 au fost preluate de art. 8 alin. (1) din noua lege a evaziunii fiscale - Legea nr. 241/2005 - care sancţionează cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabili a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca obiect obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

Instanţa de fond a admis astfel cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.M. şi, în baza art. 334 C proc. pen., în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen., deoarece operaţiunea de refacturare s-a efectuat tot pe baza unor documente false, cu încălcarea unor dispoziţii legale, iar suma ce trebuia să o restituie a fost eşalonată la plată prin convenţia din 24 octombrie 2003 pe perioada 14 mai 2004 - 15 februarie 2007 şi, pentru achitarea acestui debit, inculpatul G.M. a recurs la altă operaţiune fiscală deducând ilegal TVA, pe care apoi l-a compensat cu o parte din sumele eşalonate la plată.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul G.M., la data de 30 noiembrie 2003, cu factura fiscală, a cumpărat de la SC B. SRL Craiova administrată de inculpatul V.G., fabrica de conserve-legume Corabia cu preţul de 14.280.000.000 ROL, deducând TVA în valoare de 2.280.000.000. ROL. Totodată, pentru a garanta eşalonarea la plata a TVA datorat bugetului de sta, a ipotecat acest activ în favoarea DGFP Dolj.

Din probele administrate în cauză a rezultat că acest activ a fost cumpărat mai întâi de persoanele fizice M.D. şi soţia acestuia de la SC A.C. Corabia (aflată în lichidare judiciară) cu suma totală de 407.983.155 ROL, conform contractelor încheiate la datele 28 februarie 2002 şi 28 noiembrie 2003, apoi a fost revândută de M.D. către SC B.I. Craiova cu suma de 10.500.000 ROL, iar după numai o zi la 29 noiembrie 2003), SC B. l-a vândut către SC G. cu suma mai sus menţionată, deducându-se TVA în cuantum de 2.280.000.000 ROL, pe care l-a folosit apoi pentru a compensa o parte din debitul eşalonat la plată.

Aşa cum s-a constatat din expertiza contabilă şi din actele de control efectuate de organele abilitate, SC G.C. nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din această tranzacţie, deoarece nu avea în obiectul de activitate producţia de conserve şi legume, iar activele SC A.C. Corabia cumpărate de la SC B. prin intermediul lui M.D., nu erau destinate realizării de operaţiuni taxabile, neînregistrând venituri din această activitate. Mai mult, pentru a se face dovada achitării în întregime a contravalorii acestui activ, s-au întocmit la datele de 9 decembrie şi 15 decembrie 2003 două chitanţe în valoare de 13.550.000 000 ROL şi respectiv 10.550.000 000 ROL, care atestau nereal achitarea integrală a preţului. În realitate, ulterior datei de 9 decembrie 2003, s-au efectuat către SC G. către SC B. plăţi, cuprinse între 300 - 400 milioane lei până la data de 09 ianuarie 2004, aşa cum au declarat martorii G.V., U.V. şi D.I. A rezultat deci că această tranzacţie s-a făcut doar formal de către SC G. prin reprezentantul acestuia G.M., cu complicitatea inculpatului V.G.D., pentru a se obţine în mod necuvenit TVA de la bugetul de stat, stabilindu-se astfel în mod incorect, cu încălcarea Legii nr. 87/1994 (în vigoare la aceea dată), obligaţiile bugetare.

De asemenea, instanţa de fond a constatat că fapta aceluiaşi inculpat, care a achiziţionat fabrica de conserve Corabia cu un preţ exagerat de mare, deducând nelegal TVA deşi societatea nu avea ca obiect de activitate fabricarea de conserve, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat, prin compensarea TVA-ului dedus cu cel eşalonat la plată, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală incriminată la aceea dată de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, iar în prezent, în urma abrogării Legea nr. 87/1994 de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din noua lege a evaziunii fiscale, cu aplicarea în cauză a art. 13 C. pen.

În ceea ce priveşte fapta săvârşită de inculpatul G.M., de a achiziţiona cu facturi fiscale mărfuri de la SC S.C. SRL Craiova având ca director pe inculpatul C.G. în valoarea totală de 17.234.797.698 ROL, în baza cărora ar fi dedus TVA de 2.751.774.418 ROL în condiţiile în care preţurile mărfurilor erau exagerat de mari, tocmai pentru a se putea deduce acest TVA (care ulterior a fost folosit pentru eşalonarea debitului datorat de SC G.), iar facturile prin care SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste produse de la o societate din Bucureşti, ar fi fost în realitate fictive, instanţa de fond a constatat că inculpatul a operat corect în evidenţele contabile ale SC G. cele două facturi fiscale emise de SC S.C. Craiova, iar în contractul încheiat între cele două societăţi se menţionează că plata se va face pe măsura valorificării mărfurilor de către SC G.

Cu ocazia controlului efectuat de organele financiare abilitate s-au găsit efectiv în gestiunea SC G. mărfurile nominalizate în cele două facturi, iar o parte din ele au fost şi valorificate.

A rezultat că facturile fiscale prin care SC G. s-a aprovizionat cu mai multe "produse" în valoare de 17.234.797.698 ROL nu au fost fictive operaţiunea a fost una reală şi nu s-a stabilit pe baza unor probe ştiinţifice că preţurile respectivelor mărfuri ar fi fost exagerat de mari în raport cu preţurile practicate pe piaţă, simplele aprecieri ale unor martori (în speţă martorul P.M. - administrator al SC T. SA -, care a declarat că a cumpărat o parte din produse, sesizându-se că au preţuri mult mai mari) neputând duce indubitabil la concluzia că s-a urmărit în realitate o evaziune fiscală.

Mai mult, deşi în actul de inculpare se susţine că facturile prin care la rândul său SC S.C. SRL Craiova s-ar fi aprovizionat cu aceste mărfuri de la o societate din Bucureşti - SC E.I.G. SA ar fi fost fictive, instanţa de fond a concluzionat că această apreciere nu se bazează pe probe ştiinţifice, certe, ci doar pe depoziţiile unor martori - V.C. şi F.D. - care sunt oarecum subiective, în condiţiile în care împotriva acestor persoane s-a declanşat de asemenea urmărirea penală, tot pentru săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală.

În consecinţă, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen, s-a dispus achitarea inculpaţilor G.M. şi C.G. în ceea ce priveşte infracţiunile mai sus expuse.

Referitor la inculpatul V.G.D., instanţa de fond a constatat că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (tranzacţia privind revânzarea fabricii de conserve din Corabia), vinovăţia acestuia fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, dat de modalitatea în care au fost comise, consecinţele produse, dar şi persoana inculpatului. Avându-se în vedere că acesta este infractor primar, că anterior a avut o bună comportare şi nu a mai creat probleme organelor fiscale şi judiciare, a depus diligenţe pentru recuperarea sumei de 9 miliarde lei obţinută nelegal cu titlul de rambursare de TVA, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, prin aplicarea unor pedepse cu îndepărtare de minimul special prevăzut de lege, având ca modalitate de executare suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Având în vedere că, în prezent, nu mai există vreun pericol care să zădărnicească aflarea adevărului în cauză şi buna desfăşurare a procesului penal, chiar dacă infracţiunile săvârşite de inculpatul G.M. au un grad ridicat de pericol social, prima instanţă a apreciat că au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, astfel încât, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus revocarea acestei măsuri.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.G.D. a cărui vinovăţie privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 alin. (1) C. pen cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen şi art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/ 1994 republicată cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost de asemenea pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere împrejurările comiterii faptelor, consecinţele produse şi circumstanţele personale ale inculpatului. Astfel, chiar dacă inculpatul V.G.D., a mai săvârşit fapte penale, acesta a fost reabilitat, iar în prezenta cauză a săvârşit un număr mai redus de infracţiuni, astfel încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu privire la care se va dispune suspendarea executării sub supraveghere, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c), C. pen., va contribui la resocializarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauze, instanţa de fond a constatat în esenţă că cererea părţii civile DGFP Dolj -, în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, este numai în parte întemeiată, din actele şi lucrările dosarului rezultând că, în urma tranzacţiei comerciale încheiată între SC G. şi SC B.I. Craiova la data de 30 noiembrie 2003 privind vânzarea fabricii de conserve Corabia prin încălcarea prevederilor legale, inculpatul G.M. reprezentant al SC G.C. a dedus nelegal TVA în sumă de 2.228.000.000 ROL, prin această prejudiciind bugetul de stat cu suma mai sus menţionată. Însă, în ceea ce priveşte suma de 2.751.774.418 ROL, pe care inculpatul G.M. a dedus-o cu titlul de TVA în urma tranzacţiei comerciale încheiate cu SC S.C. SRL Craiova, s-a apreciat că nu s-a dovedit pe baza unor probe ştiinţifice certe şi concludente nelegalitatea acestei tranzacţii, nefiind realizate deci elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, astfel încât această sumă nu a putut fi considerată un prejudiciu pentru bugetul consolidat al statului.

Avându-se în vedere prevederile art. 14 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 115 şi 116 C. proc. fiscală, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă, obligându-l pe inculpatul G.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL Craiova, în solidar şi cu inculpatul V.G.D., la plata sumei de 2.280.000.000 ROL către DGFP Dolj, plus obligaţiile fiscale accesorii, respectiv dobânzi, majorări şi penalităţi de întârziere la plată, care vor fi calculate cu începere de la data de 30 noiembrie 2004 până la achitarea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă Agenda Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Craiova, precum şi inculpaţii G.M. şi V.G.D.

Prin Decizia penală nr. 366 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi părţii civile ANAF - D.G.R.F.P. Craiova, declarate împotriva Sentinţei penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 1306/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006), privind pe inculpaţii C.G. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova), G.M. şi V.G.D. (arestat în altă cauză, deţinut în prezent în Penitenciarul Pelendava).

A desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul G.M., astfel:

- din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen.;

- din art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în două infracţiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul V.G.D., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, pentru inculpatul C.G., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) Lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

1. În baza art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni, şi câte 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A menţinut condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

A aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului, termenul de încercare fiind compus din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 3 ani, conform art. 862 C. pen., respectiv de 6 (şase) ani.

În baza art. 86 C. pen. a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazurile prevăzute de lege. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii. În baza art. 11 pct 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

2. În baza art. art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

A aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

3. În baza art. art 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen., condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul rămas neexecutat de 592 zile închisoare.

A aplicat dispoziţiile art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - prin D.G.F.P. Craiova şi obligă pe inculpaţii G.M. şi C.G. în solidar, iar inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL, la plata sumei de 275.177 RON, cu obligaţiile fiscale accesorii calculate conform Codului de Procedură Fiscală, menţinând obligarea inculpaţilor G.M. şi V.G.D., în solidar, inculpatul G.M. în solidar cu SC G.C. SRL, la plata sumei de 228.000 RON, cu obligaţiile fiscale accesorii calculate conform Codului de Procedură Fiscală.

A obligat pe inculpatul G.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanţa de fond; pe inculpatul C.G. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, la instanţa de fond, menţinând obligarea inculpatului V.G.D. la plata sumei de 1000 lei, cu acelaşi titlu.

A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţă privind anularea actelor false.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.M. şi V.G.D. (arestat în altă cauză, deţinut în prezent în Penitenciarul Pelendava), împotriva Sentinţei penale nr. 516 din 14 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 13.06/P/2006 (nr. nou 1371/63/2006).

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

În raport de dispoziţiile deciziei de casare, obligatorii pentru instanţa de apel, în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt cu privire la relaţia comercială dintre SC - G.C. SRL Craiova şi SC S.C. Group SRL Craiova, respectiv pentru a stabili realitatea sau fictivitatea tranzacţiei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile şi, de asemenea, s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia, inclusiv stabilirea modului de creditare a SC G.C. SRL de către inculpatul G.M., cu luarea în considerare a actelor contabile, şi documentelor din casierie, prin evidenţierea caracterului real sau fictiv al operaţiunilor.

Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de către expertul contabil S.E., iar raportul de expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia, a fost întocmit de expertul tehnic în specialitatea construcţii H.C. Obiecţiunile formulate de partea civilă - prin care invoca nulitatea raportului de expertiză întocmit de expertul H.C., arătând că acesta nu ar avea calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist în condiţiile menţionate de O.G. nr. 24/2011 -, fără a proba această împrejurare, au fost apreciate de instanţă ca neîntemeiate, întrucât desemnarea expertului H.C. s-a făcut în condiţiile prevăzute de lege, acesta fiind legitimat de Ministerul Justiţiei în această calitate, în acest sens fiind prezentată legitimaţia din 01 august 2000. De asemenea, împrejurarea invocată de inculpatul C.G. - în sensul că nu ar fi fost încunoştinţat de expertul H.C. în legătură cu data întocmirii raportului de expertiză având ca obiectiv evaluarea Fabricii L.C. Corabia -, nu este de natură a afecta valabilitatea acestui act, întrucât inculpatul C.G. nu a fost trimis în judecată şi cercetat pentru săvârşirea vreunei fapte în legătură cu acest imobil, nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare care a avut ca obiect construcţia menţionată mai sus.

Primul motiv de apel formulat de parchet, precum şi de către inculpatul G.M. - cu privire la greşita încadrare juridică dată faptelor de instanţa de fond, a fost fondat în parte, numai în ceea ce priveşte critica formulată de parchet. Astfel, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului: - inculpatul G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la săvârşirea infracţiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual, prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 1, 2, 5 C. pen., evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată şi spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 566/2002, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul V.G.D. pentru săvârşirea infracţiunii, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 cu aplic. art. 41 alin. (2), complicitate la săvârşirea infracţiunii, de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; - inculpatul C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 rap. la art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în final cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că se impune schimbarea încadrării juridice în raport de starea de fapt reţinută în cauză şi succesiunea de legi, însă încadrarea juridică stabilită de această instanţă este nelegală. Astfel, în cauza de faţă, de la data săvârşirii infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi până la data judecării cauzei, au intervenit mai multe legi penale, motiv pentru care în mod legal s-a pus problema care dintre legile intervenite în acest interval de timp sunt incidente cu privire la fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 C. pen., atunci când, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, din textul de lege menţionat mai sus, rezultând că, pentru aplicarea legii penale mai favorabilă, este necesară întrunirea anumitor condiţii, respectiv: succesiunea de legi penale să intervină între data săvârşirii infracţiunii şi data judecării definitive a autorului acesteia; toate legile penale intervenite în acest interval să incrimineze fapta săvârşită, iar legile penale intervenite în acelaşi interval să prevadă condiţii de incriminare şi un tratament sancţionator diferit pentru infracţiunea săvârşită.

În cauza de faţă, instanţa de apel, constatând îndeplinite cerinţele de mai sus, a procedat, pentru stabilirea legii penale mai favorabile, la examinarea comparativă a dispoziţiilor fiecăreia dintre legile succesive atât cu privire la condiţiile de incriminare a faptei, condiţiile de tragere la răspundere, precum şi cu privire la sancţiunile de drept penal prevăzute în fiecare dintre aceste legi.

În acest sens, a arătat că nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii, cu atât mai mult cu cât, art. 7 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului consacră, în mod general, principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor şi interzice, în mod special, aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când această aplicare are loc în detrimentul acuzatului. Articolul menţionat mai sus impune şi ca legea penală să nu fie aplicată în mod extensiv în detrimentul acuzatului, consecinţa fiind aceea că legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pe care acestea le atrag după sine.

Astfel, pentru inculpatul G.M., a constatat - analizând limitele maxime şi minime prevăzute de legile care s-au succedat de la data săvârşirii infracţiunii menţionată la pct 1 din rechizitoriu, faptă pentru care acesta a fost trimis în judecată pentru inf. prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. - că legea mai favorabilă este Legea nr. 345/2002, respectiv art. 36 din această lege, contrar susţinerilor parchetului, care a apreciat că legea mai favorabilă aplicabilă în această situaţie este Legea nr. 241/2005 (limitele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar art. 36 din Legea nr. 345/2002 sancţionează infracţiunea cu pedeapsa închisorii de la 1 la 7 ani).

Cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv instigare la această infracţiune, instanţa de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice într-o singură infracţiune prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Astfel, concursul de infracţiuni reprezintă situaţia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni prin acţiuni sau inacţiuni separate, sau prin aceeaşi acţiune înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, iar existenţa infracţiunii continuare presupune întrunirea cumulativă a elementelor componente, caracterizate sub aspectul structurii juridico-penale, printr-o triplă unitate, respectiv unitate de subiect activ, de rezoluţie şi de conţinut. În cauza de fată, constatându-se existenţa unei rezoluţii infracţionale unice, chiar dacă subiectul activ are - sub aspectul participaţiei - calităţi diferite, respectiv, la unele acţiuni este autor iar la altele instigator, s-a apreciat că există infracţiune continuată, impunându-se astfel schimbarea încadrării juridice aşa cum am menţionat mai sus.

Cu privire la acelaşi inculpat, s-a apreciat, de asemenea, că infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., pentru care acesta a fost trimis în judecată, este absorbită de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (care în mod eronat a fost raportată la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen.), impunându-se schimbarea încadrării juridice în două infracţiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, în conţinutul constitutiv al acesteia fiind cuprinsă şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., în acest sens pronunţându-se şi instanţa supremă). Este mai favorabil în cauză textul de lege în materia evaziunii fiscale cuprins în Legea nr. 87/1994, întrucât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 sunt închisoarea de la 4 la 10 ani, iar pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 este prevăzută închisoarea de la 2 la 8 ani.

În mod nelegal instanţa de fond a creat o a treia lege - lex tertia - prin combinarea dispoziţiilor favorabile din legile succesive, impunându-se înlăturarea acestei nelegalităţi, deoarece, în aplicarea legii penale mai favorabile trebuie respectată întotdeauna, ca o "regulă de bază, interdicţia de creare pe cale judiciară a unei lex tertia prin combinarea unor dispoziţii mai favorabile din mai multe legi. Această regulă trebuie înţeleasă în sensul că, în cazul în care, în intervalul de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti privitor la infracţiunea comisă, au intervenit una sau mai multe legi penale, există obligaţia identificării legii penale care, în ansamblul ei, este mai favorabilă, şi nu a recurgerii la posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legile succesive diferite apărute în această perioadă, pentru că astfel se creează, pe cale de interpretare judiciară, o a treia lege, ceea ce este inadmisibil.

În raport de aceleaşi argumente juridice, instanţa de apel a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice şi cu privire la inculpatul V.G.D., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul C.G., s-a impus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Motivul de apel formulat de parchet privind greşita achitare a inculpaţilor G.M. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi a inculpatului C.G. pentru infracţiunile prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost fondat, iar motivele de apel formulate de inculpaţii G.M. şi V.G.D. privind greşita condamnare pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, au fost nefondate.

Astfel instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor G.M. şi C.G., apreciind că depoziţiile martorilor V.C. şi F.D. sunt subiective, în condiţiile în care împotriva acestor persoane era începută urmărirea penală pentru săvârşirea unor fapte de evaziune fiscală, astfel încât prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor în legătură cu această faptă nu a fost răsturnată, acordând preeminentă declaraţiilor date de cei doi inculpaţi şi fără a administra toate probele necesare pentru aflarea adevărului.

Ca urmare, instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize contabile, fiind ataşate în acest sens la dosarul cauzei copii de pe o serie de înscrisuri aflate în Dosarul penal nr. 9817/302/2005, Sentinţa penală nr. 817/209 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, Decizia penală nr. 2373/R din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel, secţia a II-a penală, Bucureşti.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să-şi dovedească vinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare, respectiv acuzării, obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62, art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinice. În înţelesul legii, "are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie" este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului.

Ori, în cauza de faţă, probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti şi la instanţa de apel, au stabilit cu certitudine vinovăţia inculpaţilor G.M. şi C.G. în săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel din probele administrate în cauză, a rezultat că în luna iulie 2004, în evidenţa contabilă a SC G.C. SRL Craiova s-au înregistrat 2 facturi fiscale emise de SC S.C. Group SRL Craiova, respectiv: factura din 27 iulie 2004 în valoare de 6.053.544.756 ROL din care TVA 966.532.356 ROL, şi a doua factură, de la aceeaşi dată, în valoare de 11.181.252.912 ROL din care TVA 1.785.242.061 ROL.

În facturile fiscale menţionate mai sus, toate produsele au preţuri foarte mari în comparaţie cu cele care erau practicate pe piaţă şi, de asemenea, documentele nu au fost completate şi semnate la rubrica "expedierea s-a efectuat în prezenţa noastră la data ..., ora ...".

În raportul de inspecţie fiscală încheiat la SC S.C. Group SRL Craiova din 13 aprilie 2005 - înscris aflat în Dosarul penal nr. 9817/302/2005 (cauză în care, alături de alţi inculpaţi, inculpatul C.G. a fost trimis în judecată şi condamnat definitiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.) - s-a menţionat că, în fapt, operaţiunile economice consemnate în cele 14 facturi fiscale de livrări emise de SC E.I. Group SA Bucureşti către SC S.C. Group SRL Craiova, nu s-au efectuat în realitate (din actele existente în cauza de faţă rezultă că mărfurile menţionate în facturile întocmite de SC S.C. Group SRL către SC G.C. SRL ar fi fost aprovizionate de SC S.C. Group SRL Craiova de la SC E.I. Group SA Bucureşti, societate administrată de numitul F.D.). Numitul F.D., a cărui declaraţia a fost înlăturată în mod nejustificat de instanţa de fond, întrucât a fost apreciată ca subiectivă, a declarat - atât în această cauză, în cursul urmăririi penale (în prezent fiind decedat), cât şi în cauza în care a fost trimis în judecată în calitate de inculpat alături de inculpatul C.G. - că inculpatul C.G. s-a prezentat la sediul social al firmei sale împreună cu o listă cu reperele ce urmau a fi trecute în facturi şi valoarea acestora, nefăcând altceva decât să consemneze scriptic în documentele fiscale aceste aspecte. Martorul F.D. a arătat, de asemenea, că societatea administrată de acesta nu a achiziţionat astfel de bunuri, aşa încât vânzarea a fost efectuată numai scriptic, aspectele invocate de acesta fiind confirmate de verificările efectuate cu privire la furnizorii SC E.I. Group SA Bucureşti, constatându-se că mărfurile apăreau ca livrate de o altă societate administrată tot de numitul F.D., iar furnizorii acelei societăţi erau fie firme fantomă, fie firme neînregistrate la Oficiul Registrului Comerţului.

De asemenea, în Sentinţa penală nr. 817/2009 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2373/R din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel, secţia a II-a penală, Bucureşti (în care s-a reţinut vinovăţia atât a inculpatului C.G. cât şi a numitului F.D.), expertiza tehnică de evaluare - dispusă în cauză pentru marfa pretinsă de inculpatul C.G. ca fiind primită de la SC E.I. Group SA Bucureşti - a arătat că nu există documente de provenienţă şi certificate de atestare, în unele cutii nu se găseau produsele inscripţionate pe acestea, ci alte produse, iar valorile sunt mult supraevaluate.

Aşadar, în mod nelegal instanţa de fond a constatat - doar pe baza declaraţiilor unor martori a căror depoziţii sunt evident subiective, acestea fiind funcţionarele de la cele două societăţi care au efectuat înregistrările în contabilitate - că faptele celor doi inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile în care, aşa cum am arătat şi mai sus, într-o altă cauză penală s-a stabilit - pe bază de probe certe - că mărfurile achiziţionate de SC E.I. Group SA Bucureşti de la SC S.C. Group SRL Craiova (din care provin şi cele pretins livrate de către SC S.C. SRL Craiova către SC G.C. SRL Craiova), nu au fost livrate efectiv, iar marfa găsită a fost supraevaluată.

Ca urmare, aprecierea dată de prima instanţă probelor administrate în cauză referitor la săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţii G.M. şi C.G., în ceea ce priveşte relaţia comercială dintre SC S.C. şi SC G.C. SRL Craiova, nu este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, astfel încât soluţia adoptată este nelegală şi netemeinică.

Astfel, aşa cum s-a arătat, atât numitul F.D. - administrator al SC E.I. Group SA Bucureşti - a menţionat că inculpatul C.G. i-a solicitat să întocmească facturi fiscale pentru mărfuri cu o valoare cât mai mare, preţurile indicate în facturi fiind astfel de circa 20 de ori mai mare decât preţul efectiv de achiziţionare, iar pentru multe din produsele menţionate în facturi nu au fost desfăşurate activităţi de aprovizionare, cât şi martorul V.C. a menţionat - în declaraţiile date pe parcursul procesului penal - printre altele, că bunurile menţionate în facturile fiscale aduse în cursul anului 2004 de inculpatul C.G. aveau preţuri exagerat de mari şi nu toată marfa menţionată în aceste facturi a ajuns în depozitul SC S.C. Group SRL Craiova.

A menţionat că, deşi în raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză se precizează că, pe baza tranzacţiilor menţionate mai sus, SC G.C. SRL nu a solicitat rambursare de TVA de la bugetul de stat, împrejurarea menţionată de expert în sensul neprejudicierii bugetului de stat întrucât nu a fost încasat TVA, este nereală. Astfel, în acelaşi raport de expertiză se arată că SC G.C. SRL a solicitat compensare de TVA prin cereri scrise, iar D.G.F.P. Dolj a aprobat aceste cereri şi, deşi nu a fost încasat TVA pe baza tranzacţiilor din facturile întocmite la 27 iulie 2004 între S.C. G. SRL şi SC S.C. Group SRL, acesta a fost compensat de D.G.F.P. Dolj cu obligaţiile de plată stabilite în graficele de eşalonare a datoriei privind TVA (altfel spus, în baza facturilor menţionate mai sus, SC G. COM SRL Craiova având ca administrator pe inculpatul G.M., a fost scutită de plata datoriilor către stat).

Ca urmare, instanţa de apel, făcând aplicarea în cauză a legii, raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor G.M. şi C.G. în ceea ce priveşte relaţia comercială dintre cele două societăţi comerciale menţionate mai sus şi la argumentele juridice reţinute anterior cu referire la probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. - pentru inculpatul G.M. -, respectiv prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. - pentru inculpatul C.G., soluţia de condamnare care se va adopta de instanţa de apel fiind consecinţa firească a dovezilor existente în cauză.

Motivul de apel formulat de inculpatul G.M. - în sensul achitării pentru infracţiunea menţionată la pct. 1 din rechizitoriu referitoare la relaţia comercială dintre SC G.C. SRL şi SC C.V. SRL, în subsidiar solicitând ca instanţa să constate că prejudiciul a fost acoperit integral, astfel încât, în acord cu dispoziţiile Legea nr. 241/2005 să facă aplicarea dispoziţiilor art. 10 din această lege - este nefondat.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul G.M. - în calitate de administrator al SC G.C. SRL - a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, în cursul lunii iulie 2003, documente fiscale fictive, obţinând o rambursare ilegală de TVA pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei, acesta efectuând numeroase transferuri bancare, după care a efectuat plăţi către furnizori, a împrumutat o altă societate, a ridicat bani în numerar, pe bază de contracte fictive de creditare a societăţii. Inculpatul G.M. a procurat din locuri neautorizate şi în mod ilicit facturi fiscale ce purtau la rubrica furnizor amprenta unei ştampile aparţinând SC C.V. SRL Bucureşti, aceste facturi fiind completate, la solicitarea sa, de către inculpatul V.G.D. cu 59 de repere cu preţuri unitare exagerat de mari faţă de cele practicate pe piaţă. Ulterior, cele două facturi datate 28 iulie 2003, semnate de către inculpatul G.M. pentru primirea mărfurilor, au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, deducându-se TVA în raport de valoarea înregistrată (facturi au fost achiziţionate la 20 iulie 2003 de la o firmă fantomă aparţinând unor cetăţeni chinezi, delegatul acestei societăţi, M.D. arătând că nu a ridicat niciodată documente cu regim special pentru această societate).

Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 28 iulie 2003 între SC C.V. SRL Bucureşti şi SC G.C. SRL Craiova - prin inculpatul G.M., din probele administrate a rezultat că societatea C.V. SRL nu a funcţionat la sediul social declarat, nu avea puncte de lucru declarate, nu figura cu plăti, către bugetul de stat, iar numitul D.Ş. - menţionat în contract ca reprezentant al acestei societăţi - nu a putut fi identificat, din Adresa nr. 327/2004 a Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei rezultând că nu a fost emisă o carte de identitate pentru această persoană.

În mod legal instanţa de fond a reţinut, cu privire la această faptă, că deşi pentru mărfurile menţionate în facturi s-au întocmit NIR-uri cu numerele 425 şi 430 din 28 iulie 2003, semnate de inculpatul G.M., întrucât mărfurile nu fuseseră recepţionate şi ar fi rămas în custodia furnizorului, acest aspect impunea ca şi SC C.V. Bucureşti să întocmească şi să semneze note de intrare recepţie, ceea ce nu s-a realizat.

În raport de modalitatea de întocmire a actelor financiar-contabile de către inculpatul G.M., instanţa de fond a constatat în mod legal fictivitatea operaţiunilor de livrare a mărfurilor, neexistând nicio dovadă că ele s-au aflat faptic într-un depozit sau că SC G.C. SRL ar fi efectuat plata acestor mărfuri către SC C.V. SRL Bucureşti (notele de recepţie şi constatare diferenţa nr. 429 şi 430 din 28 iulie 2003, semnate de inculpatul G.M., nu prezintă menţiuni cu privire la locul unde s-a efectuat recepţia).

Potrivit O.M.F. nr. 238/1995, în vigoare la acea dată, pentru ca mărfurile să fie primite în custodie, se impunea inventarierea acestora de către o comisie numită în acest scop de societatea unde se aflau mărfurile depozitate, în cauză neprocedându-se în acest mod, operaţiunea comercială fiind fictivă. După înregistrarea în contabilitate a celor două facturi, inculpatul G.M. a procurat în xerocopie Ordinul de plată nr. 7324/2003 în care se menţiona plata la bugetul de stat de către SC C.V. SRL a TVA-ului, însă din verificările efectuate de ANAF Bucureşti a rezultat că suma respectivă nu a fost plătită.

Operaţiunea efectuată ulterior de către inculpatul G.M. şi invocată de către acesta în susţinerea motivului de apel privind nevinovăţia sa (a refacturat mărfurile cu aceleaşi repere şi preţ prin două facturi ce poartă data 01 septembrie 2003, SC G.C. SRL colectând TVA şi devenind astfel debitor către bugetul de stat, martora D.L. - contabila societăţii la data respectivă - arătând că inculpatul a refuzat ştornarea tranzacţiei comerciale prin facturi corespunzătoare), dovedeşte însă fictivitatea tranzacţiei comerciale cu SC C.V. SRL.

Aşadar, instanţa de apel nu a reţinut susţinerea apelantului-inculpat G.M., conform căreia prejudiciul cauzat prin această faptă ar fi fost acoperit integral, întrucât, pentru a ascunde săvârşirea unei fapte penale, acesta a procedat în mod nelegal la întocmirea unor înscrisuri, iar în vederea ascunderii originii ilicite a sumei de bani obţinută cu titlu de TVA, a efectuat mai multe transferuri bancare din contul SC G.C. SRL în conturile unor alte societăţi, deschise la alte bănci, sumele fiind ridicate ulterior de către inculpat în numerar. În perioada 25 - 28 august 2003, inculpatul G.M. a efectuat mai multe transferuri bancare în sumă de cel mult 400.000.000 ROL pentru a nu depăşi plafonul de 10.000 euro prevăzut de art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, în perioada respectivă acesta virând în conturile SC I.C. SRL Craiova sume foarte mari, pe care le-a retras în aceeaşi zi. Pentru justificarea acestor transferuri bancare s-a încheiat un contract de împrumut cu dobândă de 24,5% pe an, la 25 august 2003, între SC G.C. SRL şi SC I.C. SRL, deşi în ordinele de plată în baza cărora s-au virat aceste sume s-a consemnat că obiectul plăţilor îl reprezintă contravaloare marfă, între cele două societăţi neexistând relaţii comerciale.

În opinia instanţei de apel, a fost nefondat şi motivul de apel formulat de inculpatul V.G.D. în sensul nevinovăţiei acestuia cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu a completat facturile aparţinând SC C.V. SRL, aşa cum s-a susţinut, deoarece nici nu-l cunoştea pe inculpatul G.M., iar în ceea ce priveşte relaţia comercială cu SC B. SRL, precizează că vânzarea s-a încheiat în condiţii legale iar preţul a fost unul real aşa cum a stabilit şi expertiza efectuată în cauză. Astfel, contrar susţinerilor apelantului inculpat V.G.D., expertiza grafică efectuată în cauză în faza urmăririi penale a concluzionat că scrisul de pe facturile nr. 001 şi respectiv nr. 002 a fost executat de către inculpatul V., iar semnăturile aparţin inculpatului G.M. (cu ocazia efectuării expertizei, s-a examinat scrisul inculpatului V.G.D. de pe declaraţiile date de acesta până la data efectuării expertizei, cu scrisul de pe cele două facturi, şi s-a concluzionat că există caracteristici comune din punct de vedere al construcţiei grafice).

Cele două facturi completate de către inculpatul V. cu 59 de repere cu preţuri unitare exagerat de mari raportat la cele practicate pe piaţă, la solicitarea inculpatului G.M., au fost folosite ulterior de către acesta din urmă, obţinându-se rambursarea de TVA deşi ştia că facturile sunt fictive, activitatea infracţională desfăşurată de cei doi inculpaţi fiind astfel dovedită cu probele administrate în cauză, invocarea nevinovăţiei de către cei doi inculpaţi, în condiţiile existenţei unor probe certe - care dovedesc pentru fiecare dintre ei vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor menţionate mai sus - neavând consecinţe asupra răspunderii penale şi neputând fi acceptată ca adevăr, modalitatea de apărare utilizată de către cei doi inculpaţi, respectiv negarea realităţii evidente, neputând influenţa convingerea bazată pe probe certe de vinovăţie.

Cu privire la motivul de apel formulat de inculpaţii G.M. şi V.G. privind achiziţionarea Fabricii L.C. din Corabia, invocându-se legalitatea tranzacţiei şi preţul real al imobilului, instanţa a constatat - de asemenea - că a fost nefondat. Astfel din probele administrate în cauză a rezultat că la 30 noiembrie 2003, inculpatul G.M. a cumpărat de la SC B. SRL Craiova - administrată de inculpatul V.G. - Fabrica L.C. Corabia, cu preţul de 14.280.000.000 ROL, deducându-se TVA în valoare de 2.280.000.000 ROL, imobilul fiind ipotecat în favoarea D.G.F.P. Dolj pentru a garanta eşalonarea la plată a TVA datorat bugetului de stat.

Probele administrate în cauză au arătat că imobilul a fost cumpărat iniţial de numitul M.D. şi soţia sa, de la o societate aflată în lichidare judiciară, cu suma de 407.983.155 ROL, conform contractelor încheiate la 28 februarie 2002 şi 28 noiembrie 2003, ulterior fiind revândută de M.D. către S.C. B.I. SRL Craiova cu suma de 10.500.000 ROL, iar după numai o zi, respectiv la 29 noiembrie 2003, S.C. B. vinde imobilul către SC G.C. SRL cu suma de 14.280.000.000 ROL, deducându-se TVA-ul menţionat mai sus. A precizat că, din actele dosarului a rezultat că SC G.C. SRL nu avea drept de deducere pentru valoarea rezultată din această tranzacţie, neavând în obiectul de activitate producţia de conserve şi legume, activele cumpărate de la S.C. B. nefiind destinate realizării de operaţiuni taxabile, nerealizându-se venituri din această activitate.

La 09 decembrie 2003 şi respectiv 15 decembrie 2003, s-au întocmit două chitanţe pentru a face dovada achitării în întregime a contravalorii sumei menţionată în contractul de vânzare-cumpărare, atestându-se în mod nereal achitarea integrală a preţului, martorii G.V., D.L., U.V. declarând că, în realitate, între SC G. SRL şi SC B. SRL s-au efectuat plăţi cuprinse între 300 şi 400 milioane lei în perioada 09 decembrie 2003 - 09 ianuarie 2004. Ca urmare, în mod legal instanţa de fond a apreciat activitatea tranzacţiei dintre SC G. Com SRL şi SC B. SRL, în vederea obţinerii în mod nelegal a TVA de la bugetul de stat

Deşi prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic I.C. s-a stabilit ca valoare a Fabricii L.C. Corabia la 30 decembrie 2003, suma de 9.840.360.000 ROL (în susţinerea motivelor de apel şi respectiv a nevinovăţiei, cei doi inculpaţi invocând existenţa unei diferenţe mici faţă de preţul indicat în contractul de vânzare încheiat în 2003, instanţa arătând însă că diferenţa de la 14.280.000.000 ROL la 9.840.360.000 ROL este una semnificativă), soluţia de condamnare adoptată de instanţa de fond este legală şi temeinică, apreciind în mod corect că fapta inculpatului G.M. - care a achiziţionat Fabrica L.C. Corabia cu un preţ exagerat de mare, deducând nelegal TVA, societatea neavând ca obiect de activitate fabrica de conserve, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor datorate bugetului de stat prin compensarea TVA-ului dedus cu cel eşalonat la plată constituie infracţiune, încadrarea juridică fiind însă, în opinia instanţei de apel, cea prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen., iar pentru inculpatul V.G.D., se constată existenţa vinovăţiei sub forma complicităţii la infracţiunea menţionată mai sus.

Concluzionând cu privire la vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică a faptelor săvârşite, instanţa de apel apreciază că se impune condamnarea inculpaţilor, cu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, după cum urmează:

Pentru inculpatul G.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplic. art. 13 C. pen. (faptă constând în aceea că, în luna august 2003, prin inducerea în eroare a părţii civile D.G.F.P. Dolj - căreia i-a prezentat ca fiind adevărate aprovizionările cu marfă de la SC C.V. Com SRL - a solicitat şi obţinut rambursare de TVA de circa miliarde lei vechi); din art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. într-o singură infracţiune prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat facturi de achiziţionare de mărfuri de la SC C.V. SRL Bucureşti, ştiind că sunt fictive, a întocmit şi semnat recepţii privind mărfuri care nu au intrat în depozitul societăţii, precum şi alte documente, cunoscând că sunt nereale şi, de asemenea, a instigat pe inculpatul V.G.D. să completeze cu date necorespunzătoare realităţii două facturi fiscale datate 28 iulie 2003, având ca furnizor SC C.V. Com SRL Bucureşti, în vederea producerii de consecinţe juridice); din art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în două infracţiuni prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (în calitate de administrator al SC G.C. SRL Craiova a evidenţiat în contabilitatea societăţii documente fictive având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil, a achiziţionat bunuri cu preţuri mari, sustrăgându-se de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat de către SC G.C. SRL, prin compensarea TVA corespunzător, în sumă de 5.551.774.417 ROL şi, respectiv, a achiziţionat Fabrica L.C. Corabia cu un preţ exagerat de mare, deducând nelegal TVA); cu privire la acest inculpat, se va menţine soluţia instanţei de fond de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Pentru inculpatul V.G.D., din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. (constând în aceea că, în calitate de administrator la SC B. I. SRL, a emis factura fiscală din 2003, fiind vândută Fabrica L.C. Corabia la un preţ supraevaluat, în baza acestui document, SC G.C. SRL Craiova - administrată de inculpatul G.M. - sustrăgându-se de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, prin compensarea TVA în sumă de 2.280.000.000 ROL).

Cu privire la inculpatul C.G. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu referire la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994, în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (constând în aceea că, în calitate de director la SC S.C. SRL Craiova, a emis facturi fiscale de vânzare cu preţuri exagerat de mari, astfel încât, SC G.C. SRL s-a sustras de la plata taxelor către bugetul de stat, în compensarea TVA în sumă de 2.751.774.418 ROL).

Referitor la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care fiecare dintre cei trei inculpaţi au fost trimişi în judecată, instanţa de apel, în raport de data săvârşirii infracţiunilor şi dispoziţiile legale care reglementează prescripţia răspunderii penale, respectiv dispoziţiile art. 124 C. pen. - potrivit cărora prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 C. pen. este depăşit cu încă odată - urmează să constate că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, cu consecinţa încetării procesului penal.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunile menţionate mai sus, în raport de încadrările juridice arătate, s-a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, la stabilirea atât a cuantumului pedepselor aplicate, cât şi a modalităţii de executare, urmând a se avea în vedere că, atingerea dublului scop, preventiv şi educativ al pedepsei, este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a fiecărui inculpat - pe de o parte, şi durata sancţiunii şi natura sa - pe de altă parte. Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci, din contră, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale, iar în acest scop, instanţa va reţine şi da eficienţă atât împrejurărilor concrete ale comiterii faptelor, cât şi aspectelor de circumstanţiere personală invocate de fiecare inculpat.

Nu s-a impus aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., conform solicitării apelantului inculpat V.G.D., cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, întrucât, aşa cum şi instanţa supremă a menţionat în deciziile pronunţate, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă, decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul ei, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special, ar satisface - în cazul concret - imperativul justei individualizări a pedepsei, situaţii care, în cauză, nu se găsesc. Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. invocate de inculpatul V.G.D., s-a constatat că acesta se află în prezent în executarea unei pedepse, fiind condamnat definitiv pentru săvârşirea unei fapte de acelaşi gen, iar în ceea ce priveşte art. 74 lit. c) C. pen., inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, însă este dreptul său de a avea o poziţie procesuală de recunoaştere sau nu a faptei, iar prezenţa în faţa autorităţii a constat în prezentarea inculpatului - aflat în stare de detenţie într-o altă cauză - la instanţa de judecată.

Ca urmare, instanţa de apel a constatat că, deşi nu se poate reţine apărarea inculpaţilor în sensul că nu au comis infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, s-a impus, în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., condamnarea la pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani închisoare pentru inculpatul G.M. şi inculpatul C.G., şi de 2 ani şi 6 luni pentru inculpatul V.G.D.

Cu privire la inculpatul C.G. instanţa, a avut în vedere şi starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. reţinută în sarcina acestuia, raportat la condamnările anterioare, conform fişei de cazier judiciar a acestuia şi celorlalte acte existente la dosarul cauzei, iar pentru inculpatul V.G.D. împrejurarea că se află în executarea unei pedepse privative de libertate, astfel încât, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, a apreciat că scopul preventiv şi educativ poate fi atins numai prin executarea în regim de detenţie.

Cu privire la apelantul inculpat G.M., instanţa de apel a considerat că prima instanţă a apreciat în mod judicios criteriile generale cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei atunci când a dispus suspendarea sub supraveghere a executării, apreciind că scopul poate fi atins şi prin neexecutarea pedepsei în regim de detenţie. Mai mult, instanţa de apel, în baza propriului examen asupra dispoziţiilor legale invocate, în contextul cauzei, a apreciat că se justifică pe deplin modalitatea neprivativă de libertate a suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante aplicată inculpatului G.M., această modalitate fiind în măsură (în raport de data săvârşirii infracţiunilor, perioada executată în arest preventiv de apelantul inculpat) să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind o persoană fără antecedente penale, coerciţia şi exemplaritatea pedepsei putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispoziţiile art. 861 şi următoarele C. pen., respectiv ca, pe durata termenului de încercare, acesta să se supună măsurilor de supraveghere, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei aplicate în detenţie, în cazul nerespectării acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.M., V.G.D., C.G. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova C.E.

1. Inculpatul G.M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

A arătat că, în ceea ce priveşte relaţia cu SC S.C. SRL, s-a constatat că nu există prejudiciu la bugetul de stat, având în vedere şi raportul de inspecţie fiscală care concluzionează că TVA-ul devine exigibil la data livrării bunurilor.

De asemenea, a precizat că în ceea ce priveşte relaţia cu SC B.I. SRL, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că preţul tranzacţiei este fictiv, având în vedere că exista o diferenţă semnificativă de preţ între preţul de cumpărare şi cel de vânzare la vânzarea-cumpărarea fabricii L.C. Corabia.

A susţinut că diferenţa efectivă de preţ ar fi de circa 4,5%, iar dacă nu se iau în calcul preţul utilajelor, adaosul ar fi de circa 11%.

Totodată, a mai arătat că decontul de TVA a fost verificat şi de Curtea de Conturi care nu a constatat deficienţe în activitatea organului fiscal şi că operaţiunile au fost legale şi înregistrare în jurnalele societăţii.

Al doilea motiv de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, în sensul că instanţele inferioare trebuiau să aplice dispoziţiile art. 10 din Legea 241/2005, întrucât prejudiciul cauzat statului este sub limita de 100.000 euro. Astfel, inculpatului trebuia să i se aplice o pedeapsă înjumătăţită sau chiar amendă.

A solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Inculpatul V.G.D. a a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. c) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii.

În ceea ce priveşte tranzacţia încheiată cu S.C. B. S.R.L., aceasta nu a făcut parte din cererea de rambursare depusă de SC G. S.R.L., fiind încheiată ulterior.

A susţinut că, în calitate de complice a fost condamnat la o pedeapsă mai mare decât însuşi autorul faptei, G.M. şi că în mod greşit instanţele inferioare nu au făcut aplicarea art. 10 din Legea 241/2005, aplicându-i o pedeapsă mai mică sau chiar amenda.

A solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu aplicarea fie a dispoziţiilor art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fie art. 861 C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul C.G. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, ca fiind nelegală şi netemeinică.

A susţinut că, instanţa de apel nu a avut în vedere hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezentul dosar şi în mod greşit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa.

La termenul din data de 20 iunie 2014, inculpatul a precizat că înţelege să îşi retragă recursul formulat şi a solicitat instanţei să ia act de manifestarea sa de voinţă.

4. Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat admiterea recursului formulat, desfiinţarea în parte a Deciziei penale nr. 366 din 22 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi în rejudecare precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 275.177 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpaţii G.M., V.G.D. şi C.G. prin activitatea infracţională a acestora.

Astfel, prin decizia penală atacată, instanţa de apel a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar şi în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum şi la plata accesoriilor legale aferente până la data achitării integrale a debitului conform Codului de procedură fiscală, fără a arăta data de la care sunt datorate aceste accesorii.

Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursurile formulate în cauză, sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

1. Recursurile formulate de inculpaţii G.M. şi V.G.D.

În esenţă, aspectele invocate de către inculpaţi în susţinerea recursurilor vizează individualizarea pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare a acesteia, ori Înalta Curte aminteşte că art. 3859 pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalităţii executării a fost abrogat anterior declarării recursului şi anterior pronunţării deciziei recurate prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare, aspecte precum aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, reanalizarea probatoriul administrat în faţa instanţei de apel nu vor putea fi valorificate în temeiul textului legal menţionat, dar nici în contextul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., voinţa legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie numai elemente de nelegalitate. Aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau a modalităţii de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs.

În temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

La nivel concret, cazul de casare de la pct. 172 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia instanţele inferioare au aplicat, în mod greşit, dispoziţiile Legii nr. 87/1994, ca lege penală mai favorabilă în raport de Legea nr. 241/2005, Înalta Curte reţine că în mod judicios Curtea de Apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului G.M. din art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 în două infracţiuni prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen., iar în cazul inculpatului V.G.D. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 în infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului G.M. este Legea nr. 87/1994, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse faţă de cele prevăzute de art. 9 alin. (1) Legea nr. 241/2005. Mai mult, Legea nr. 87/1994 rămâne legea penală mai favorabilă şi în raport de noile dispoziţii penale, modificate prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal, având în vedere limitele mai reduse de pedeapsă, dar şi celelalte instituţii incidente în cauză (infracţiunea continuată, concursul de infracţiuni, suspendarea sub supraveghere), care în situaţia aplicării globale a dispoziţiilor legii noi ar crea inculpatului o situaţie mai grea. Ori, Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Cu privire la cealaltă infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor, se constată că acţiunea incriminatoare prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în prezent se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 322 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de dispoziţiile legii penale noi pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 290 C. pen. este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă şi încadrare juridică să se prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Astfel, se constată că sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede limite de pedeapsă mai reduse, motiv pentru care nu se impune aplicarea dispoziţiilor legii penale noi, legea penală mai favorabilă fiind legea veche.

Cu privire la solicitarea inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 10 din Legea 241/2005, şi pe cale de consecinţă de înjumătăţire a pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că pentru a fi incident art. 10 din Legea 241/2005 este imperios necesar ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, ca urmare a activităţii infracţionale să fi fost recuperat integral. Ori, în speţă, inculpaţii nu au înţeles să achite nici măcar parţial prejudiciul produs, nefiind astfel întrunite în mod cumulativ condiţiile esenţiale pentru aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea 241/2005.

2. Recursul formulat de inculpatul C.G.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi declaraţia de retragere a recursului, constată că în cauză se impune a se lua act de manifestarea unilaterală de voinţă a recurentului inculpat.

Retragerea unei căi de atac, în cauză a cererii de recurs, este un act de dispoziţie, care odată exercitată, duce la pierderea unui drept.

În speţă, inculpatul şi-a manifestat voinţa de a-şi retrage calea de atac, printr-o declaraţie scrisă realizată la termenul din data de 20 iunie 2014, când Înalta Curte a dat eficienţă poziţiei procesuale exprimate de recurentul inculpat de retragere a căii de atac şi a luat act de retragerea recursului formulat.

3. Recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova

Prin recursul formulat, partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare stabilirea datei de la care se calculează accesoriile fiscale aferente sumei de 275.177 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpaţii G.M., V.G.D. şi C.G. plin activitatea infracţională a acestora.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat şi că nu se impunea precizarea de către instanţa de apel a datei de la care se calculează accesoriile fiscale, având în vedere că potrivit dispoziţiilor Codului Fiscal data la care o asemenea creanţă dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât în procesul penal inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi, prin urmare, nu se poate accepta că până la acest moment el datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanţe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţa de apel în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.M., V.G.D. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Deciziei penale nr. 366 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2014 s-a luat act că inculpatul C.G. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale.

A constatat că inculpatul C.G. este arestat în altă cauză.

A obligat recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.M., V.G.D. şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Deciziei penale nr. 366 din 22 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că prin încheierea de şedinţă din data de 20 iunie 2014 s-a luat act că inculpatul C.G. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale.

Constată că inculpatul C.G. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2290/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de...  ICCJ. Decizia nr. 2464/2014. SECŢIA PENALĂ. Favorizarea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2463/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs