ICCJ. Decizia nr. 2534/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2534/2014

Dosar nr. 40297/3/2012

Şedinţa publică din 11 septembrie 2014

Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1072 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, sectia I penală, a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.G.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de instrumente de plată electronică, de punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute - în final - pedeapsa cea mai grea, de 3 ani mchisoare.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹-86² C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a hotărât că condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să desfăşoare o activitate indicată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea - de îndată - în libertate a inculpatului (de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 09 aprilie 2012 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 10616/3/2012), dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 aprilie 2012 la data de 03 aprilie 2012 şi de la data de 10 aprilie 2012 la zi.

II. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹-86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a hotărât că condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să desfăşoare o activitate indicată de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a hotărât şi suspendarea şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 02 aprilie 2012 la data de 25 mai 2012.

III. În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

A făcut aplic. art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (pronunţată în Dosarul nr. 12787/3/2008 şi definitivă prin decizia penală nr. 1488/R din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi a contopit restul de 720 de zile cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată, respectiv din 18 decembrie 2012, inculpatul urmând a executa - în final - pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul nu a fost reţinut şi/sau arestat preventiv în cauză.

În temeiul art. 1357 şi art. 1382 din noul C. civ., precum şi art. 103 din Legea nr. 71/2011, a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă Banca W.F. şi l-a obligat pe inculpatul P.D. la plata sumei de 30.000 RON către această parte civilă.

A luat act că partea vătămată D.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 1357 şi art. 1382 din noul C.civ., precum şi art. 103 din Legea nr. 71/2011, a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă Banca R. şi l-a obligat pe inculpatul S.M.N. la plata sumei de 1.600 RON către această parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpaţi cardurile falsificate, respectiv echipamentele ce servesc la falsificarea de carduri electronice.

În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 6178/P/2011 din data de 08 august 2012, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, au fost trimişi în judecată, printre alţii, inculpaţii:

- C.G.C., în stare de arest preventiv - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi de art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

- P.D., în stare de libertate - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.M.N., în stare de libertate - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 08 august 2012, sub nr. 31367/3/2012.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, cei trei inculpaţi, împreună cu alţi cinci inculpaţi care au fost trimişi în judecată, dar şi cu învinuiţii D.N.Ş. şi M.D.C. (în raport de care cauza a fost disjunsă prin rechizitoriu) au efectuat mai multe tranzacţii frauduloase cu carduri bancare emise de Banca W.F. din S.U.A., falsificate, la diverse ATM-uri şi centre comerciale de pe raza municipiului Bucureşti, în valoare de aproximativ 70.000 RON, după cum urmează:

- pentru inculpatul C.G.C.: în perioada februarie - martie 2012, a falsificat instrumente de plată electronică, pe care ulterior le-a pus în circulaţie, astfel: în data de 07 ianuarie 2012, a pus în circulaţie un card falsificat la ATM-ul aparţinând Băncii R. - Sucursala Rahova; în data de 15 martie 2012, a pus în circulaţie la ATM-ul Banca R. - Sucursala Rahova un card falsificat emis de P. Bank pe numele titularului V.M.; în data de 02 aprilie 2012, a deţinut la locuinţa sa un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului emis de P. Bank pe numele titularului V.M.;

- a deţinut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, depistate de către organele de poliţie la percheziţia domiciliară;

- pentru inculpatul P.D.: în data de 20 septembrie 2011, în intervalul orar 12:47-12:58, a efectuat tranzacţii la ATM-ul Băncii C.R. - Agenţia Piaţa Amzei, cu cardurile falsificate emise de Banca W.F. din S.U.A.; ulterior, la aceeaşi dată, a folosit cardul, în intervalul orar 13:33:44-13:36:46, la comerciantul SC M.G. SRL din Bucureşti, unde a efectuat trei tranzacţii în valoare totală de 30.000 RON; în data de 02 aprilie 2012, a deţinut - în scopul punerii în circulaţie - un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului emis de P. Bank pe numele V.M.;

- pentru inculpatul S.M.N.: în datele de 04 noiembrie 2011 şi 05 noiembrie 2011, a pus în circulaţie un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului părţii vătămate D.L., efectuând retrageri frauduloase în valoare totală de 1.600 RON la ATM-ul Banca R. - Agenţia Domenii, respectiv Agenţia Drumul Taberei.

Prin sentinţa penală nr. 893 din 17 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 31367/3/2012, printre altele, s-a disjuns cauza privind pe inculpaţii C.G.C., P.D., S.M.N., şi alţi doi inculpaţi, şi s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen 05 noiembrie 2012.

Ca atare, cauza disjunsă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 17 octombrie 2012, sub nr. 40297/3/2012.

În faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea Băncii U.T.; procesul-verbal de sesizare din oficiu; sesizarea părţii vătămate D.L.; sesizarea W.F.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele-verbale de percheziţii domiciliare/informatice; declaraţiile martorilor T.D., V.M. şi V.A.; procesele-verbale de recunoaştere de pe planşă foto şi imagini video; procesele-verbale de supraveghere operativă; procesele-verbale şi planşe foto; planşele foto cu articole de vestimentaţie găsite cu ocazia efectuării de percheziţii domiciliare; procesele-verbale de verificare a datelor conţinute pe benzile magnetice ale cardurilor bancare ridicate de la inculpaţi; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică; CD-urile cu imagini video de la unităţi bancare şi centre comerciale (anexă dosar); dovezile de depunere bunuri ridicate de la inculpaţi, la camera de corpuri delicte; documentele bancare; declaraţiile inculpaţilor M.G.N., D.C., S.G.C., C.G.C., P.D., I.I.R., M.E. şi S.M.N. S-au ataşat fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

În faţa instanţei de judecată, în circumstanţiere, s-au depus înscrisuri (în copii conforme cu originalul/în original), după cum urmează: pentru inculpatul C.G.C. - un set de înscrisuri constând în certificatul de deces al fratelui său decedat la data de 16 decembrie 2012, certificatul de naştere al fiului său şi acte medicale, caracterizări diverse, contracte individuale de muncă, în dublu exemplar, pentru inculpatul P.D. - certificatul de naştere al fiului său şi o adeverinţă ce atestă calitatea de angajat.

La al patrulea termen de judecată, din data de 18 decembrie 2012, inculpaţii C.G.C., P.D., S.M.N., precum şi o altă inculpată, au învederat instanţei dorinţa de a li se aplica procedura de judecată simplificată, reglementată de art. 320¹ C. proc. pen., chiar dacă în faţa instanţei învestite cu judecarea Dosarului nr. 31367/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, mai înainte de disjungerea cauzei, au manifestat o poziţie contrară.

Cererile formulate în acest sens de fiecare dintre cei patru inculpaţi au fost admise de instanţă, în condiţiile în care în speţă nu începuse încă cercetarea judecătorească, astfel că, în privinţa lor, s-au formulat şi concluzii pe fond.

La dosar, a fost ataşată sentinţa penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu referat corespunzător din partea Biroului executări penale, necesară pentru clarificarea antecedenţei penale a inculpatului S.M.N.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reţinut următoarele:

În perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, inculpaţii C.G.C., P.D. şi S.M.N. au efectuat mai multe tranzacţii frauduloase cu carduri bancare emise de Banca W.F. din S.U.A., falsificate, la diverse ATM-uri şi centre comerciale de pe raza municipiului Bucureşti, activitatea lor infracţională desfăşurându-se după cum se arată în continuare.

La dosar, au fost conexate plângerile penale formulate de persoanele cărora le-au fost fraudate cardurile bancare ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de către inculpaţi, precum şi sesizările unităţilor bancare care s-au constituit părţi civile în cauză.

Referitor la inculpatul C.G.C.:

În perioada februarie - martie 2012, a falsificat instrumente de plată electronică, pe care ulterior le-a pus în circulaţie, astfel: în data de 07 ianuarie 2012, a pus în circulaţie un card falsificat la ATM-ul aparţinând Băncii R. - Sucursala Rahova; în data de 15 martie 2012, a pus în circulaţie la ATM-ul Băncii R. - Sucursala Rahova un card falsificat emis de P. Bank pe numele titularului V.M.; în data de 02 aprilie 2012, a deţinut la locuinţa sa un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului emis de P. Bank pe numele titularului V.M.

De asemenea, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, la locuinţa inculpatului C.G.C. au fost găsite: un cititor de carduri realizat industrial - utilizat la citirea şi memorarea datelor de pe banda magnetică a cardurilor, precum şi o parte componentă a unui produs de tip „MSR500” - destinat citirii cartelelor magnetice.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 mai 2012, efectuat în cauză de S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate privind dispozitivele identificate la locuinţa inculpatului C.G.C., s-au constatat următoarele:

- unul dintre dispozitive, cel de dimensiuni mai mici, reprezintă „un cititor de carduri realizat industrial, asemănător celor de tip MINI 123 EX (...)”, dispozitivele de acest tip fiind proiectate „în vederea citirii şi memorării datelor de pe banda magnetică a cardurilor”. Acest „cititor portabil se poate conecta la un computer personal pentru descărcarea datelor folosindu-se o aplicaţie compatibilă şi un cablu. În memoria acestui dispozitiv au fost identificate 4 înregistrări ce nu prezintă un format asemănător celui bancar, însă fiecare are ataşată o etichetă temporal cu data şi ora la care a fost efectuată operaţia, respectiv 05 martie 2012, orele 14:37:591, 14:38:001, 14:38:011 şi 14:38:031”;

- al doilea dispozitiv „reprezintă o parte componentă a unui produs de tip „MSR500” (...), produs comercial destinat citirii cartelelor magnetice. Dispozitivul nu dispune de memorie de stocare a datelor”.

În urma percheziţiei informatice efectuate asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpatul C.G.C., a fost identificat programul informatic folosit pentru instalarea unor dispozitive de citire/inscripţionare a benzii magnetice de tipul „MSR605”.

Audiat fiind, inculpatul C.G.C. a recunoscut că a pus în circulaţie şi a deţinut cardurile bancare falsificate, mai sus descrise, însă, cu privire la dispozitivele artizanale găsite la locuinţa sa, a declarat că partea componentă a dispozitivului tip „MSR500”, împreună cu nişte leduri, le-a găsit la gunoi, la locul său de muncă, de unde le-a luat în scopul confecţionării unei veioze, pe care nu a mai realizat-o. Cu privire la cel de-al doilea dispozitiv, „MINI 123 EX”, inculpatul a declarat că îl deţinea mai de mult, că i-a mai fost confiscat o dată de către organele de poliţie, dar i-a fost restituit, urmare a scoaterii de sub urmărire penală în Dosarul nr. 1561/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti.

Întrucât, în faţa instanţei de fond, inculpatul C.G.C. şi-a reevaluat poziţia în legătură cu învinuirile ce i-au fost aduse, depoziţia sa vizând dispozitivele artizanale găsite la locuinţa sa a fost înlăturată, ca nesinceră.

Din verificările efectuate de către organele de poliţie şi conform procesului-verbal de restituire a bunurilor ridicate de la inculpatul C.G.C. în cauza nr. 1561/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti, rezultă că acestuia nu i-a fost restituit vreun dispozitiv „MINI 123 EX”.

Acelaşi inculpat a negat că ar avea vreo implicare în activitatea de falsificare a cardurilor bancare, însă - văzând poziţia adoptată în faţa primei instanţe în legătură cu învinuirile ce-i sunt aduse - şi depoziţia sa sub acest aspect a fost înlăturată, ca nesinceră, de către instanţa de fond.

În orice caz, instanţa a reţinut că implicarea inculpatului C.G.C. în activitatea de falsificare a cardurilor bancare reiese fără tăgadă din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul M.G.N. (redate parţial mai jos), mai precis rezultă că desfăşura activităţi de inscripţionare a cardurilor bancare, manifestând interes în tot ceea ce putea să-i faciliteze rezultatul scontat:

Astfel, în ziua de 08 martie 2012, orele 13:33, inculpatul M.G.N. îl contactează pe inculpatul C.G.C., şi poartă următoarea discuţie:

C.G.C.: Ia zii domne!

M.G.N.: Păi am văzut că m-ai sunat.

C.G.C.: Da, te-am sunat imediat atunci. M-am pus să mai caut eu nişte 58-uri.

M.G.N.: A!

C.G.C.: Am găsit vreo 3 dar... subtireanu.

M.G.N.: Aşa...

C.G.C.: Da. Şi le-am pus... le-am pus.

M.G.N.: A. Foarte bine, foarte bine.

C.G.C.: N-am fost a...

M.G.N.: Am înţeles. De-asta mă sunasei?

C.G.C.: Poftim?

M.G.N.: De-asta mă sunasei?

C.G.C.: Da. Uitasem să-ţi zic.

M.G.N.: Da. Foarte bine. Mai caută.

C.G.C.: Bine, mă.

M.G.N.: Bine.

C.G.C.: Pa.

M.G.N.: Hai, pa, pa.

În ziua de 08 martie 2012, orele 19:14:13, inculpatul M.G.N. îl contactează pe inculpatul C.G.C. şi poartă următoarea discuţie:

Discuţia începe fără a prezenta interes pentru cauză.

M.G.N.: Ai fost la plimbare?

C.G.C.: E! Am dus-o pe nevastă-mea la muncă.

M.G.N.: A. Şi te-ai uitat şi de alea?

C.G.C.: Da.

M.G.N.: Şi?

C.G.C.: Nimic.

M.G.N.: Da' se vede?

C.G.C.: Ce? Nu, nu, nu.

M.G.N.: Nu zice, ă? Nu arată nimic?

C.G.C.: Nu, nu.

M.G.N.: Am înţeles.

C.G.C.: Cinci. Cinci. Cinci am avut cinci la fel. Morţii lor.

M.G.N.: Îhî, Îhî.

În ziua de 08 martie 2012, orele 20:38:46, inculpatul M.G.N. îl contactează pe inculpatul C.G.C., şi poartă următoarea discuţie:

C.G.C.: Ce zici? Ce faci?

M.G.N.: Păi te întrebam dacă sunt cu...

C.G.C.: Î?

M.G.N.: Te întrebam dacă sunt cu, mă?

C.G.C.: Nu cu ..frate că dacă erau cu ...îţi dai seama. Dar ştii care-i problema?!

M.G.N.: Ă?

C.G.C.: Le-a băgat în nebunia aia şi dacă e le strică şi mâine sunt...

M.G.N.: Ştiu. Dar e cu toru'. Şi cu unu' şi cu...

C.G.C.: Nu ştiu frate.

M.G.N.: Nu vorbişi cu ăsta?

C.G.C.: Ăsta să-mi bag p..., parcă zici că a pus mâna pe Muntele Roşu.

M.G.N.: Păi nu ţi le-a trimis?

C.G.C.: N-a trimis mă nimic, eşti nebun?! Asta zice să mă duc să-l iau de-acasă. Că n-are bani, că „Ce facem... vorbeşte şi tu cu omu'”.

M.G.N.: E puţin nebun ăsta.

C.G.C.: Păi nu ştiu cum e. Dar are 14 aşa şi 7 de interior de-aici. De-aici... din...

M.G.N.: Am înţeles.

C.G.C.: 21. Ar fi treabă, înţelegi?! Da' p... mea.

Discuţia continuă fără a prezenta interes pentru cauză.

C.G.C.: Auzi ce zice... să trimit două-trei să... aşa şi să vadă ce şi cum.

M.G.N.: Cine?

C.G.C.: Că avem unde să le trimitem, să le expediem?

M.G.N.: Doar noi să dăm o fugă. Haide...

C.G.C.: Zii o vorbă.

M.G.N.: Stai că am băut.

C.G.C.: î? Ai băut?

M.G.N.: Păi, m-am pus la whisky.

C.G.C.: Bă, eşti nebun?! Conduc eu dacă e ceva. Nu e problemă.

M.G.N.: Cu „cash-ul” cum stai?

C.G.C.: Zero.

M.G.N.: Bă, eşti nebun?!

C.G.C.: Îhî.

M.G.N.: Hai, stai puţin, să dau câteva telefoane.

C.G.C.: Hai.

În ziua de 08 martie 2012, orele 23:20:02, inculpatul M.G.N. îl contactează pe inculpatul C.G.C. şi poartă următoarea discuţie:

M.G.N.: Ai terminat?

C.G.C.: Ce să termin?

M.G.N.: Ce ai avut de făcut tu.

C.G.C.: Păi astea sunt terminate de juma' de oră, o oră.

M.G.N.: Hai, coboară atunci. Hai că mergem decât o maşină. Hai.

C.G.C.: A, da' tu nu mai ai nimic?

M.G.N.: Nu.

C.G.C.: Îhî. Bine, hai.

M.G.N.: Că nu mai mă întorc din drum.

C.G.C.: Da, mă, da. Bine.

M.G.N.: Hai.

C.G.C.: Bine. Hai.

În ziua de 14 martie 2012, orele 17:15:58, inculpatul M.G.N. îl contactează pe inculpatul C.G.C. şi poartă următoarea discuţie:

C.G.C.: Alo.

M.G.N.: Da' ce zici domne'?

C.G.C.: Bine, domne' ce să zic.

M.G.N.: Te-ai curentat?

C.G.C.: Nu încă.

M.G.N.: A. Nici mult nu mai ai.

C.G.C.: Ce anume?

M.G.N.: Nici mult nu mai ai.

C.G.C.: Nu mai am, nu mai am.

M.G.N.: A?

C.G.C.: Da.

M.G.N.: Ce zici bă, băiatule?

C.G.C.: Ce naiba să zic? Nu zic nimic.

M.G.N.: Da?

C.G.C.: Păi da. Ce... ce ar trebui să zic?

M.G.N.: Eu ştiu?! Băi, am vorbit cu „vendor-ul”... cum îl cheamă?! E din „Ghana” omu'.

C.G.C.: Ce face?

M.G.N.: E din „Ghana”, ştii...?

C.G.C.: Aha. E bun.

M.G.N.: Şi am vorbit cu el. Băi, nene, ce dracu. Îmi trimitea LR, IR. Ce-i asta, Irlanda, unde vrei? Că „Nu, nu, nu. Nu ştiu ce...nu.”.

C.G.C.: Ce zice? LR sau IR?

M.G.N.: LR, mă.

C.G.C.: LR e Liberty Reserve, mă.

M.G.N.: Lasă mă că ştiu... băi...

C.G.C.: Aşa...

M.G.N.: Zic „Ce-i asta mă, IR, Irlanda? Vrei în Irlanda, să-ţi trimit acolo? Ai pe cineva neamuri acolo?”

C.G.C.: Îhî.

M.G.N.: El „Nu, bro'. Vreau aşa.”. Zic „Nu ştiu, mă. N-am auzit. Ce-i astea? Nu cunosc. Ce vrei?”

C.G.C.: Aha.

M.G.N.: Zic „îţi trimit altfel, Western sau cum vrei.”.

C.G.C.: Aha.

M.G.N.: El „Bine, domne' atunci dă-mi Western.”. Şi-aşa. Şi m-am înţeles cu el pe 10 bucăţi, ştii?!

C.G.C.: Îhî.

M.G.N.: 100 de nătăfleţi.

C.G.C.: 100 de nătăfleţi, 10?

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: Am înţeles.

M.G.N.: Da' nu ştiu ce să fac. Nu prea mă arde capu'...

C.G.C.: Bă, dar tu eşti nebun, frate. Tu te încăpăţânezi pe nişte chestii de rămâi în ele aşa. Păi e problema că vorbeşti cu acela sau cu nu ştiu ce sau că ţi-a făcut preţ?! N-ai văzut că se poate lua din... peste tot?!

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: Ce vrei tu. Şi ţi-am arătat şi pe acela, absolut ce vrei tu.

M.G.N.: Da, dar asta zic, am vorbit direct cu patronul... cum ar fi.

C.G.C.: Dă-i naibii de patroni. Că sunt patroni o grămadă. Am avut la patroni de i-am făcut mari. Pe toţi. De fuge lumea toată.

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: După ce-i punem bine, fuge.

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: Da. Ce faci? Pe unde eşti?

Discuţia continuă fără a prezenta interes pentru cauză.

C.G.C.: Până nu te duci tu acolo şi astea şi ...eşti cu mânuţa ta cu astea şi... nu faci nimic cu lumea. Eu m-am lecuit de ei.

M.G.N.: Da, mă. Ce dracu, mă.

C.G.C.: Păi i-am zis. Vezi că ce ţi-am ...aşa, ce ţi-am dat şi nu ştiu ce mai stă în stand-by o grămadă şi nu m-ating, ştii. Rămâne... da' pe alea era caşcaval că intenţionam să... un W.U... un ceva să-mi trimită înainte şi îi dădeam eu nişte seturi bune de... „CD-uri”.

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: Înţelegi?! D-alea de 4 giga, să-l curenteze „mi pune mâna”.

M.G.N.: Aha.

C.G.C.: Dădeam şi pe alea ultimele de la vecini. De la vecinii mei.

M.G.N.: Îhî.

C.G.C.: Ca să... ca să vină toate brigăzile pe el. Da. Da' uite că omu' s-a însemnat. Înţelegi?!

M.G.N.: A ciugulit şi a fugit.

C.G.C.: Da...

M.G.N.: Sigur. Sigur, dă-l în morţii lui, că i-am dat şi din noutăţile alea două.

C.G.C.: Cine ştie ce dracu...

Discuţia continuă fără a prezenta interes pentru cauză.

C.G.C.: Băi, frate-meu, ce să zic... Pe mine mă tot bate capu' să o şutim de pe-aicea.

M.G.N.: Mai aveam vreo 10 minute pe cartela asta. De-aia să le vorbesc, să o arunc.

C.G.C.: A, da?!

M.G.N.: Da.

C.G.C.: Schimbi numărul?

M.G.N.: Da.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 iulie 2012, efectuat în cauză de S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate, privind imaginile înregistrate de camerele de supraveghere la ATM-ul Băncii R. - Agenţia Calea Rahovei din data de 07 ianuarie 2012, a rezultat că persoana prezintă semnalmente asemănătoare cu inculpatul C.G.C.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 ianuarie 2012, efectuat în cauză de S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate, privind imaginile înregistrate de camerele de supraveghere la ATM-ul Băncii R. - Drumul Taberei în datele de 04-05 noiembrie 2011 şi la ATM-ul Băncii R. - Agenţia Domenii în data de 04 noiembrie 2011, a rezultat că persoana din imaginile surprinse în data de 04 noiembrie 2011 la ATM-ul Băncii R. - Drumul Taberei prezintă semnalmentele inculpatului M.G.N., iar persoana din imaginile surprinse de acelaşi ATM în data de 05 noiembrie 2011, precum şi de ATM-ul Băncii R. - Agenţia Domenii în data de 04 noiembrie 2011, prezintă semnalmentele inculpatului C.G.C.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iunie 2012, efectuat în cauză de I.G.P.R. - D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, privind analiza semnăturii de pe cardul având embosat numele C.C., card falsificat capturat de ATM-ul Băncii R. - Agenţia luliu Maniu în data de 07 noiembrie 2011, a rezultat că semnătura existentă pe reversul cardului a fost - probabil - executată de inculpatul C.G.C.

Cu ocazia audierii martorului V.M., privind cardul bancar emis de P. Bank pe numele său, găsit la locuinţa inculpatului P.D., acesta a declarat că i-a împrumutat inculpatului cardul său original pentru a-l folosi la jocuri pe internet, însă nu îşi explică cum o clonă a respectivului card a fost găsită de organele de poliţie şi la locuinţa inculpatului C.G.C., pe care nu îl cunoaşte.

În drept, faptele inculpatului C.G.C., aşa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- falsificare de instrumente de plată electronică, de punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, în formă continuată (în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale), prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi (fiind vorba despre modalităţi alternative de săvârşire a aceleiaşi infracţiuni - intitulată „falsificarea instrumentelor de plată electronică”);

- deţinere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002;

săvârşite în concurs real de infracţiuni - potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele prevăzute de legea penală au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie şi au prezentat fiecare în parte gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care instanţa a dispus condamnarea inculpatului.

Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. C. proc. pen., aspectele reţinute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”.

Instanţa reţine - în acord cu art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea de pedepse.

Referitor la inculpatul P.D.:

În data de 20 septembrie 2011, în intervalul orar 12:47-12:58, a efectuat tranzacţii la ATM-ul Băncii C.R. - Agenţia Piaţa Amzei, cu cardurile falsificate emise de Banca W.F. din S.U.A.; ulterior, la aceeaşi dată, a folosit cardul, în intervalul orar 13:33:44-13:36:46, la comerciantul SC M.G. SRL din Bucureşti, unde a efectuat trei tranzacţii în valoare totală de 30.000 RON; în data de 02 aprilie 2012, a deţinut - în scopul punerii în circulaţie - un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului emis de P. Bank, pe numele V.M.

La domiciliul inculpatului P.D. a fost descoperit şi ridicat un card emis de Banca I., având ca titular pe numita T.D., care - în urma verificărilor efectuate de către organele de poliţie - s-a stabilit că este falsificat, întrucât conţinea pe banda magnetică date şi informaţii referitoare la un alt card bancar, emis de P. Bank, având ca titular pe numitul V.M.

Mai mult, la domiciliul aceluiaşi inculpat, a fost găsit şi cardul original emis de P. Bank pe numele V.M.

Tot la domiciliul inculpatului P.D., au fost descoperite şi ridicate articolele de îmbrăcăminte purtate de către inculpat în data de 20 septembrie 2011, când a efectuat tranzacţii la ATM-ul Băncii C.R. - Agenţia Piaţa Amzei, cu cardurile falsificate emise de Banca W.F. din S.U.A.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 mai 2012 efectuat în cauză de S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate privind imaginile înregistrate de camerele de supraveghere la ATM-ul Băncii C.R. - Piaţa Amzei din data de 20 septembrie 2011, a rezultat că nu s-a putut stabili dacă persoana din imagini este inculpatul P.D.

Inculpatul P.D. a refuzat să dea declaraţii în cauză, cu excepţia celei date în faţa instanţei de judecată cu ocazia soluţionării propunerii arestării preventive, când acesta a recunoscut că a efectuat tranzacţii la ATM-ul Băncii C.R. - Agenţia Piaţa Amzei, însă a negat că ar fi ştiut că respectivele carduri bancare erau falsificate, deoarece le avea de la un prieten, care i-a cerut să-i scoată nişte bani, dar despre care a declarat că nu-i cunoaşte numele în totalitate.

Susţinerile inculpatului nu corespund adevărului, având în vedere că, pe de o parte, acesta nu a putut oferi o justificare verosimilă privind deţinerea cardurilor bancare falsificate, neputând indica date cu privire la persoana care i-ar fi pus la dispoziţie respectivele carduri în scopul de „a-i scoate nişte bani”, iar, pe de altă parte, chiar în locuinţa sa a fost găsit un card bancar falsificat - cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, aspect ce demonstrează faptul că inculpatul nu era deloc străin de întrebuinţarea de carduri bancare falsificate.

Întrucât, în faţa instanţei, inculpatul P.D. şi-a reevaluat poziţia în legătură cu învinuirile ce-i sunt aduse, apărarea sa iniţială a fost înlăturată, ca făcută „pro causa”.

Se mai impune a arăta - în privinţa tranzacţiilor comerciale frauduloase efectuate cu cardul falsificat, în data de 20 septembrie 2011, la comerciantul SC M.G. SRL din Bucureşti - că acestea au fost efectuate de către inculpatul P.D., şi pentru aceea că, între intervalul orar 12:47-12:58, când inculpatul a interogat soldul cardului falsificat la ATM-ul Băncii C.R. - Agenţia Piaţa Amzei, şi intervalul orar 13:33:44-13:36:46, când s-au efectuat tranzacţii cu acelaşi card falsificat la comerciantul SC M.G. SRL, au trecut circa 30 de minute, o perioadă de timp suficientă pentru a se parcurge distanţa dintre cele două locaţii, cu atât mai mult cu cât rezultă din imaginile surprinse la ATM-ul respectiv că inculpatul s-a deplasat cu autoturismul marca H.

În drept, fapta inculpatului P.D., aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

- punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, în formă continuată (în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale), prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi (fiind vorba despre modalităţi alternative de săvârşire a aceleiaşi infracţiuni - intitulată „falsificarea instrumentelor de plată electronică”).

Fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţie şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, motiv pentru care instanţa a dispus condamnarea inculpatului.

Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. C. proc. pen., aspectele reţinute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”.

Instanţa a reţinut - în acord cu art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele administrate, rezultă că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea de pedeapsă.

Referitor la inculpatul S.M.N.:

În datele de 04 noiembrie 2011 şi 05 noiembrie 2011, a pus în circulaţie un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului părţii vătămate D.L. (card eliberat de partea civilă Banca R.D.), efectuând retrageri frauduloase în valoare totală de 1.600 RON la ATM-ul Băncii R. - Agenţia Domenii şi Agenţia Drumul Taberei.

Deoarece, în cauză, au rezultat indicii că fapta din data de 04 noiembrie 2011 de la ATM-ul Băncii R. - Agenţia Domenii şi fapta din data de 05 noiembrie 2011 de la ATM-ul Băncii R. - Agenţia Drumul Taberei au fost săvârşite de inculpatul S.M.N., s-a solicitat S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate reanalizarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere la ATM-urile mai sus menţionate.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 iulie 2012, efectuat în cauză de S.R.I. - Institutul pentru Tehnologii Avansate, trăsăturile fizionomice din imagini aparţin în cea mai mare măsură inculpatului S.M.N.

Audiat fiind, inculpatul S.M.N. a recunoscut că a tranzacţionat respectivul card în datele de mai sus, dar la cererea inculpatului C.G.C., fără să aibă cunoştinţă că el era falsificat.

Susţinerile inculpatului S.M.N. au fost contrazise de declaraţia inculpatului C.G.C. (care a negat că el i-ar fi dat celui dintâi vreun card falsificat şi cu care i-ar fi solicitat să efectueze tranzacţii la ATM-uri în datele de 04 noiembrie 2011 şi 05 noiembrie 2011).

Aceleaşi susţineri apar necredibile şi prin prisma contrazicerilor pe care le conţin, ilustrative fiind următoarele împrejurări: inculpatul C.G.C. s-a întâlnit cu el (în data de 04 noiembrie 2011) pentru a-i returna o datorie mai veche, dar - pentru că nu avea banii necesari la purtător - i-a dat un card bancar şi i-a spus să meargă el să retragă suma datorată (timp în care îl va aştepta într-o cafenea), de la un bancomat, în loc să se deplaseze chiar posesorul cardului (apt fizic de deplasare) să scoată banii din bancomat şi să îi restituie datoria; locul retragerii de bani din bancomat (de la un ATM din zona Domenii) raportat la locul întâlnirii celor doi inculpaţi (la un bancomat din zona Lujerului) este bizar, iar inculpatul nu a putut furniza o explicaţie rezonabilă pentru distanţa mare de parcurs între cele două locaţii.

La analiza cardului falsificat pus în circulaţie de inculpatul S.M.N., în datele de 04 noiembrie 2011 şi 05 noiembrie 2011, s-a constatat că acesta avea embosată ca dată de expirare data de 07/10, mult anterioară datelor în care s-au efectuat tranzacţiile frauduloase de către inculpat, astfel că susţinerea sa în sensul că nu şi-a pus problema că respectivul card nu ar fi fost real, deoarece l-a avut în mână şi a văzut că pe el era inscripţionat numele C.C., nu poate fi împărtăşită de instanţă.

Mai mult, inculpatul M.G.N. a declarat că - din anturajul său a făcut parte şi inculpatul S.M.N. - care cunoştea preocupările sale privind activitatea infracţională cu carduri bancare falsificate, dar că acesta nu a acţionat împreună cu el, de multe ori evitându-l, tocmai pentru a nu împărţi banii împreună.

Faţă de poziţia adoptată de inculpatul S.M.N. în faţa instanţei, de recunoaştere a învinuirilor ce-i sunt aduse, apărarea sa iniţială a fost înlăturată, ca făcută „pro causa”.

În drept, fapta inculpatului S.M.N., aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de:

- punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, în formă continuată (în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale), prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Întrucât inculpatul a săvârşit fapta înainte de a fi considerată ca executată (la data de 10 decembrie 2012) pedeapsa de 5 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (pronunţată în Dosarul nr. 12787/3/2008 şi definitivă prin decizia penală nr. 1488/R din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), restul neexecutat fiind de 720 de zile, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie.

Mijloacele de probă care reflectă, coroborat, potrivit art. 62 şi urm. C. proc. pen., aspectele reţinute, sunt reprezentate de cele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora inculpatul a dorit să fie judecat prin aplicarea procedurii „Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei”.

Instanţa a reţinut - în acord cu art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. - că, din probele administrate, rezultă că fapta inculpatului este stabilită şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea de pedeapsă.

La stabilirea şi aplicarea fiecărei pedepse, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, de la art. 72 alin. (1) C. pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială/legea specială (reduse cu o treime de fiecare dată, prin efectul aplicării art. 320¹ C. proc. pen. celor patru inculpaţi), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aşadar, în cazul inculpatului C.G.C., instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, respectiv închisoare de la 4 luni la 3 ani şi 4 luni; faptele comise au un pericol social relativ ridicat, prima fiind săvârşită în formă continuată; nu a obţinut niciun câştig ilicit implicit; este în vârstă de 37 de ani, studii: 12 clase, ocupaţia: barman, divorţat, are un copil minor în vârstă de 3 luni - rezultat din relaţia de concubinaj cu numita T.D. şi nerecunoscut încă de tatăl aflat în stare de arest preventiv, caracterizat favorabil de la locul de muncă anterior - SC A.P. SRL, de un vecin de bloc şi de comandantul unităţii militare unde şi-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu; nu este cunoscut cu antecedente penale - dar a mai fost cercetat în două dosare penale pentru fapte prev. şi ped. de Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic).

În cazul inculpatului P.D., instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi; fapta comisă are un pericol social relativ ridicat şi a fost săvârşită în formă continuată; a obţinut un câştig ilicit implicit de 30.000 RON; este în vârstă de 28 de ani, studii gimnaziale, salariat al SC S.B. SRL, nu este căsătorit, are un copil minor în vârstă de 1 an şi 10 luni - rezultat din relaţia de concubinaj cu numita V.A.; nu este cunoscut cu antecedente penale.

În cazul inculpatului S.M.N. instanţa a reţinut că limitele de pedeapsă fixate în legea specială (reduse cu o treime) sunt închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi; fapta comisă are un pericol social relativ ridicat şi a fost săvârşită în formă continuată; a obţinut un câştig ilicit implicit de 1.600 RON; este în vârstă de 35 de ani, studii: 8 clase + şcoala profesională, ocupaţia: mecanic auto, fără loc de muncă, divorţat; este recidivist postcondamnatoriu - aşa cum s-a arătat deja).

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, văzând şi dispoziţiile art. 52 C. pen., diferenţiat după activitatea infracţională desfăşurată şi circumstanţele personale, instanţa a apreciat că nu se impune executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie decât în cazul inculpatului S.M.N., pentru care antecedenţa penală cântăreşte semnificativ.

Referitor la inculpaţii C.G.C. şi P.D., instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia şi, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârşi infracţiuni, dar numai în condiţiile încredinţării supravegherii lor unei instituţii de profil - Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inclusiv în măsura în care vor desfăşura o activitate indicată de această instituţie, pe un termen de încercare stabilit raportat la situaţia fiecăruia. Din acest motiv, faţă de ambii inculpaţi, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 86¹ şi urm. C. pen.

La stabilirea pedepselor accesorii şi a celor complementare (acolo unde este cazul), instanţa a ţinut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracţiunea săvârşită şi interzicerea unui drept, potrivit Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (Cauza Sabou şi Pîrcălab contra României, de pildă). Natura, modalitatea săvârşirii faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor relevă existenţa unei nedemnităţi numai în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Pe latură civilă, instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă Banca W.F. (citată la sediul Ambasadei S.U.A. din Bucureşti, sector 1, în atenţia ataşatului juridic), cu suma de 1.031.668,72 dolari S.U.A. - pagubă certă, paguba potenţială fiind de 1.316.737,54 dolari S.U.A., având în vedere numărul de 3.068 de reclamaţii de fraudă a cardurilor cu numerele identificate.

Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale doar în raport de suma de 30.000 RON, aferentă activităţii infracţionale a inculpatului P.D., nu şi pentru diferenţa de până la 1.031.668,72 dolari S.U.A., cu atât mai puţin pentru diferenţa de până la 1.316.737,54 dolari S.U.A.

Tot în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă Banca R.D. (cu sediul în Bucureşti, sector 1), cu suma de 14.710 RON, cu care a despăgubit-o pe partea vătămată D.L. (domiciliat în Bucureşti, sector 2), care a depus avize de refuz la plată invocând tranzacţii frauduloase, dar care - ulterior - a declarat că nu mai are pretenţii în cauză.

Instanţa a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale doar rn raport de suma de 1.600 RON, aferentă activităţii infracţionale a inculpatului S.M.N., nu şi pentru diferenţa de până la 14.710 RON.

Astfel, instanţa a constatat că, deşi întinderea prejudiciului reclamat de cele două instituţii bancare este vădit mai mare decât sumele de 30.000 RON şi de 1.600 RON, existând indicii rezonabile în acest sens, ceea ce poate fi imputat inculpaţilor este doar ceea ce s-a dovedit în mod cert a fi urmarea acţiunilor lor. Este de notorietate că fraudarea în comerţul electronic este un fenomen larg răspândit şi de o amploare nedorită, dar temeinicia acuzaţiei este obligatorie.

Împotriva sentinţei penale au formulat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpatul C.G.C. şi inculpatul S.M.N.

Prin decizia penală nr. 243/A din data de 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelantul inculpat C.G.C. împotriva sentinţei penale nr. 1072 din 18 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi în fond rejudecând:

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 04 aprilie 2012 la 25 mai 2012.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.G.C. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.G.C. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de falsificare de instrumente de plată electronice.

În temeiul art. 65, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.G.C. la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere şi punere în circulaţie de instrumente de plată electronice false.

În temeiul art. 65, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut dispoziţiile privind suspendarea pedepsei sub supraveghere a executării pedepsei în privinţa acestui inculpat.

În temeiul art. 1357 şi art. 1382 C. civ., art. 103 din Legea nr. 71/2011, a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă Banca R.D. şi a obligat pe inculpatul S.M.N. la plata sumei de 1.600 RON către această parte civilă.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpaţi cardurile falsificate, respectiv echipamentele ce servesc la falsificarea de carduri electronice (potrivit dovezilor de ridicare şi indisponibilizare aflate la dosarul de urmărire penală), după cum urmează:

- de la inculpatul C.G.C., carduri falsificate, precum şi un cititor de carduri realizat industrial (utilizat la citirea şi memorarea datelor de pe banda magnetică a cardurilor) şi o parte componentă a unui produs de tip „MSR500” (destinat citirii cartelelor magnetice), un CD, un card fără număr şi serie, un dispozitiv electronic ce prezintă mai multe circuite, un adaptor modificat, un dispozitiv electronic ce prezintă 4 pini, un dispozitiv electronic tip hand skimmer, cartelă albă;

- de la inculpatul P.D., carduri falsificate - emise de Banca W.F. - şi cardul emis de Banca I. (având ca titular pe numita T.D., falsificat, întrucât conţine pe banda magnetică date şi informaţii referitoare la un alt card bancar, respectiv cardul emis de P. Bank, având ca titular pe numitul V.M.);

- de la inculpatul S.M.N., cardul falsificat ce conţine pe banda magnetică datele cardului părţii vătămate D.L. (cardul din urmă fiind eliberat de partea civilă Banca R.D.).

În temeiul art. 357 al.2 lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpaţi a următoarelor bunuri:

- către inculpatul C.G.C., a unui telefon marca N., telefon marca B., două cartele SIM Cosmote, patru cartele SIM Vodafone, patru cartele SIM Orange, un laptop marca A.;

- către inculpatul P.D., a unui telefon marca N. şi a unei cartele Cosmote;

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A admis cererea formulată de inculpatul P.D., referitoare la măsura liberării provizorii sub control judiciar.

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 160⁵ alin. (4) lit. c) teza a III-a C. proc. pen., a constatat încetată starea de liberare provizorie a inculpatului P.D., dispusă prin decizia penală nr. 1080 din data de 25 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 160² alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (21) C. proc. pen., a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta încheiere, organelor şi instituţiilor prevăzute în textul de lege menţionat.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat S.M.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul S.M.N. la 400 RON cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul Ministerului Public şi al inculpatului C.G.C. au rămas în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii P.D. şi S.M.N., în cuantum de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Referitor la faptul că Ministerul Public a precizat în cursul dezbaterilor că nu susţine primul dintre motivele scrise de la dosarul cauzei referitoare la neaplicarea art. 35 şi implicit neaplicarea pedepsei complementare inculpatului S.M.N., întrucât se apreciază că acea contopire a pedepselor complementare se dispune doar în situaţia anulării unui mandat de executare şi nicidecum ca urmare a contopirii unei pedepse cu restul rămas neexecutat în temeiul art. 61 C. pen.; având în vedere faptul că acest motiv de apel nu a mai fost susţinut cu ocazia dezbaterilor, Curtea de Apel a arătat că nu îl va mai analiza.

Cu privire la al doilea motiv de apel susţinut de Ministerul Public, s-a apreciat că sentinţa penală apelată este nelegală şi vizează nelegala deducere a perioadei arestului preventiv faţă de inculpatul P.D., întrucât, prin încheierea din data de 04 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 10921/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind arestarea preventivă a acestui inculpat, sens în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.D. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării. Astfel, s-a arătat că inculpatul a fost încarcerat la data de 04 aprilie 2012, la dosarul de urmărire penală aflându-se ataşat şi mandatul de executare nr. 83/UP din 04 aprilie 2012.

Curtea de Apel a constatat că şi acest motiv de apel este întemeiat, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că inculpatul a fost arestat la data de 04 aprilie 2012, iar nu la 02 aprilie 2012, cum greşit a reţinut prima instanţă, motiv pentru care va dispune îndreptarea acestei erori în soluţionarea apelului.

Referitor la motivul de apel ce a vizat nelegalitatea sentinţei apelate şi a încheierii de îndreptare de eroare materială din data de 04 martie 2013, privind soluţionarea laturii civile, în sensul că instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Banca R., obligându-l pe inculpatul S.M.N. la plata unei sume de 1.600 RON către aceasta, ori, prin încheierea menţionată s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că, în temeiul art. 1357 şi art. 1382 din noul C. civ., să fie admisă acţiunea şi obligat către partea civilă Banca R.D., s-a apreciat de către Parchet că schimbarea denumirii părţii civile, respectiv o altă bancă, nu reprezintă o eroare materială şi ar trebui îndreptată de instanţa de apel.

Curtea de Apel a constatat că apelul este fondat şi sub acest aspect, deoarece, într-adevăr, prima instanţă în mod greşit a obligat inculpatul către o altă parte civilă; deşi, este discutabil dacă acest aspect poate sau nu să fie modificat pe calea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale, Curtea a apreciat că, atâta vreme cât instanţa de apel are posibilitatea de a îndrepta această eroare în soluţionarea apelului, nu există niciun temei legal pentru a considera că acest motiv de apel nu este fondat, în consecinţă, a procedat la îndreptarea erorii în sensul indicării părţii civile în mod corect.

În motivele de apel s-a arătat că nelegalitatea sentinţei constă şi în împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la toate bunurile ridicate de la inculpaţi cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare. Astfel, s-a arătat că, prin sentinţa apelată s-a dispus, în temeiul art. 118 C. pen., confiscarea de la inculpaţi a cardurilor falsificate, respectiv a echipamentelor ce servesc la falsificarea de carduri electronice. Ulterior, prin încheierea din data de 04 martie 2013, instanţa a dispus înlăturarea omisiunii vădite din minută şi dispozitiv, în sensul că au fost precizate in extenso, care sunt aceste bunuri.

S-a apreciat că instanţa de fond trebuia să dispună prin dispozitivul hotărârii enumerarea acestora şi nu prin încheierea de îndreptare pronunţată ulterior; instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la toate bunurile ridicate de la inculpaţi şi depuse la camera de corpuri delicte, conform dovezilor 545, bunuri ridicate de la inculpatul C.G.C., bunuri ridicate de la inculpatul P.D., precum şi alte bunuri ridicate de la inculpatul C.G.C.

Totodată, cu privire la bunurile ridicate de la inculpatul C.G.C., se constată că toate acele bunuri menţionate în dovada de la dosarul de urmărire penală au fost restituite, astfel cum rezultă şi din dovada existentă la dosar.

Curtea de Apel a constatat că şi acest motiv de apel este fondat, însă numai în parte, deoarece, într-adevăr, o parte dintre bunuri nu au legătură cu prezenta cauză şi se impun a fi restituite, respectiv dovada 545 - bunuri ridicate de la C.G.C., respectiv se impune restituirea telefoanelor mobile, cartelelor telefonice, urmând a fi confiscate bunurile care au, într-adevăr, legătură cu obiectul judecăţii respectiv cardul cu bandă magnetică falsificat, display-ul electronic ce prezintă mai multe circuite, adaptorul ce a fost modificat.

Şi bunurile ridicate de la inculpatul P.D., respectiv un telefon marca N. şi o cartelă SIM Cosmote, precum şi un card pe numele T.D. - concubina inculpatului - se impun a fi restituite, întrucât nu au legătură cu infracţiunile din prezenta cauză.

În consecinţă, Curtea a dispus restituirea următoarelor bunuri: către inculpatul C.G.C. a unui telefon marca N., telefon marca B., două cartele SIM Cosmote, patru cartele SIM Vodafone, patru cartele SIM Orange, un laptop marca A., iar către inculpatul P.D. a unui telefon marca N. şi a unei cartele SIM Cosmote, bunuri care nu au legătură cu obiectul cauzei.

De asemenea, a dispus confiscarea bunurilor folosite sau produse în scopul săvârşirii infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii, după cum urmează:

- de la inculpatul C.G.C., carduri falsificate, precum şi un cititor de carduri realizat industrial (utilizat la citirea şi memorarea datelor de pe banda magnetică a cardurilor) şi o parte componentă a unui produs de tip „MSR500” (destinat citirii cartelelor magnetice), un CD, un card fără număr şi serie, un dispozitiv electronic ce prezintă mai multe circuite, un adaptor modificat, un dispozitiv electronic ce prezintă 4 pini, un dispozitiv electronic tip hand skimmer, cartelă albă de la inculpatul P.D., carduri falsificate emise de Banca W.F. din S.U.A. şi cardul emis de Banca I. (având ca titular pe numita T.D., falsificat, întrucât conţine pe banda magnetică date şi informaţii referitoare la un alt card bancar, respectiv cardul emis de P. Bank, având ca titular pe numitul V.M.);

- de la inculpatul S.M.N., cardul falsificat ce conţine pe banda magnetică datele cardului părţii vătămate D.L. (fiind eliberat de partea civilă Banca R.D.).

De asemenea, s-a apreciat în apelul Parchetului că sentinţa apelată este nelegală ca urmare a greşitei încadrări juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.G.C., deoarece acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 33 C. pen.

Şi din acest punct de vedere, Curtea a constatat că apelul declarat de Parchet este fondat, soluţia instanţei de fond fiind nelegală, în condiţiile în care fată de situaţia de fapt reţinută s-a constatat că inculpatul a comis două infracţiuni în concurs; s-a impus schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii unei infracţiuni prev. de art. 24 alin. (1) şi a unei infracţiuni prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Astfel, în privinţa inculpatului C.G.C. s-a reţinut că, în perioada februarie-martie 2012, a falsificat instrumente de plată electronică, pe care ulterior le-a pus în circulaţie, astfel: în data de 07 ianuarie 2012, a pus în circulaţie un card falsificat la ATM-ul aparţinând Băncii R. - Sucursala Rahova; în data de 15 martie 2012, a pus în circulaţie la ATM-ul Băncii R. - Sucursala Rahova un card falsificat emis de P. Bank pe numele titularului V.M.; în data de 02 aprilie 2012, a deţinut la locuinţa sa un card falsificat ce conţinea pe banda magnetică datele cardului emis de P. Bank pe numele titularului V.M.; a deţinut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, depistate de către organele de poliţie la percheziţia domiciliară.

Faptele, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriul Parchetului, au fost recunoscute de inculpat, judecata având loc potrivit art. 320¹ C. proc. pen.

Din analiza dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 reiese că faptele de a falsifica instrumente de plată electronică şi de a le pune în circulaţie prin utilizarea lor în schimbul retragerii de numerar, constituie două infracţiuni distincte, ce se pot afla în concurs, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronică şi punerea lor în circulaţie, faptă prev. de art. 24 alin. (2).

Din chiar modalitatea de reglementare a textului rezultă că este vorba despre acţiuni distincte, cu elemente materiale distincte, infracţiunea prevăzută la alin. (2) neabsorbind-o pe aceea prevăzută la alin. (1) al normei de incriminare.

În consecinţă, Curtea de Apel a admis apelul declarat de Parchet şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în două infracţiuni distincte, cu reţinerea pentru ambele a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Cât priveşte pedeapsa ce s-a aplicat pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, Curtea de Apel a avut în vedere la individualizarea pedepselor aceleaşi criterii ca şi instanţa de fond, aplicând o pedeapsă de 3 ani închisoare, şi pentru infracţiunea de falsificare de instrumente de plată electronice, similară cu aceea aplicată pentru infracţiune de deţinere şi punere în circulaţie de instrumente de plată electronice false. De altfel, în apelul Parchetului nu a fost criticat nici cuantumul pedepsei nici modalitatea de executare.

Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, obligatorie conform textului de lege şi fiind îndeplinite condiţiile referitoare la cuantumul pedepsei.

Apelantul inculpat S.M.N. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, deoarece acesta a înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., dând dovadă de maturitate şi de reprezentare a consecinţelor faptelor comise, este încadrat în muncă şi este tatăl unui copil minor, pe care îl are în întreţinere.

Apelantul intimat inculpat C.G.C. a arătat că pedeapsa este într-un cuantum mărit, raportat la dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. rap. la art. 74, art. 76 C. pen.

Curtea a apreciat că apelurile inculpaţilor vizând reducerea pedepselor nu sunt fondate.

Inculpaţii s-au prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele comise şi renunţând la administrarea probelor. În consecinţă, temeiul pentru care pot exercita calea de atac este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existenţa vinovăţiei.

De altfel, inculpaţii nu au contestat situaţia de fapt stabilită de prima instanţă şi existenţa vinovăţiei, ci au apreciat că pedeapsa este prea severă faţă de circumstanţele lor personale şi circumstanţele săvârşirii faptelor.

Curtea a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanţă.

Astfel, inculpaţii recunosc comiterea infracţiunilor, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor, cu probele tehnice administrate în cauză, cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aspecte necontestate de inculpaţi în calea de atac.

Potrivit art. 320¹ C. proc. pen., în cazul procedurii recunoaşterii vinovăţiei, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Din punct de vedere al legalităţii, Curtea a constatat că pedeapsa stabilită de prima instanţă a respectat limitele prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani, iar maximul special este de 12 ani închisoare; cu aceeaşi pedeaspă se sancţionează şi infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2), iar infracţiunea prev. de art. 25 din aceeaşi lege se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

A reieşit din coroborarea dispoziţiilor legale că, în aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., instanţa nu putea stabili pedepse mai mici de 2 ani închisoare şi mai mari de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi pedepse mai mici de 4 luni închisoare şi mai mari de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 din aceeaşi lege.

În consecinţă, pedepsele aplicate inculpaţilor, de 3 ani închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.

Cât priveşte cuantumul pedepsei, Curtea a apreciat că nu s-a impus reducerea acestuia şi nici reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 C. pen.

Curtea a arătat că nu poate face abstracţie de consecinţele ce s-au produs şi care s-ar fi putut produce ca urmare a acţiunii inculpaţilor, respectiv pagubele produse părţilor civile, aspect de care este obligatoriu a se ţine seama la stabilirea gradului de pericol social al faptei.

În plus, circumstanţele personale ale inculpatului S.M.N., care este recidivist postcondamnatoriu, au exclus incidenţa dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul nu a dovedit o conduită bună anterior comiterii infracţiunii, fiind recidivist, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi pentru reducerea pedepsei. Prejudiciul produs nu a fost recuperat, astfel că nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 74 lit. b) C. pen., iar atitudinea procesuală a inculpaţilor a fost deja valorificată potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Curtea a apreciat că în cauză nu sunt incidente alte împrejurări, favorabile inculpaţilor, care să poată fi invocate din oficiu, simplul fapt că inculpaţii ar fi încadraţi în muncă sau că au familii nefiind suficient pentru a se considera că se impune reducerea pedepsei, raportat la gradul concret de pericol şi urmările faptelor comise.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a constatat că prima instanţă a dispus în mod legal aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, în condiţiile în care inculpatul S.M.N. a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă, astfel că nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 81 C. pen. nici cele ale art. 86¹ C. pen.

Astfel, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului S.M.N., Curtea a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod just această pedeapsă, respectiv 3 ani cu executare, în condiţiile în care inculpatul a dat dovadă de perseverenţă infracţională, săvârşind infracţiunea din prezenta cauză în formă continuată şi în cursul liberării condiţionate, respectiv al restului rămas neexecutat din sentinţa penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. De altfel, prima instanţă nici nu putea dispune o altă modalitate de executare a pedepsei; instanţa de apel a arătat că se impune, totodată, sancţionarea stării de recidivă prin aplicarea unei pedepse mai ridicată decât cuantumul minim redus, conform art. 320¹ C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul C.G.C., instanţa de apel a arătat că instanţa de fond, în mod temeinic a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, faţă de gravitatea faptelor în concret, care impun supravegherea specializată a inculpatului de către serviciul de probaţiune competent, scopul preventiv şi educativ al pedepsei neputând fi atins numai prin suspendarea condiţionată a executării.

Cu atât mai mult se impune menţinerea modalităţii de executare - prin suspendarea sub supraveghere, în condiţiile săvârşirii mai multor infracţiuni în concurs şi în formă continuată.

Curtea a apreciat, însă, că recursul declarat de inculpatul C.G.C. este fondat pentru unul dintre motivele expuse de parchet, respectiv cu privire la restituirea lucrurilor ridicate de la inculpat şi care nu au legătură cu infracţiunile deduse judecăţii.

Referitor la cererea inculpatului P.D. privind măsura liberării provizorii sub control judiciar, Curtea a constatat că este întemeiată, fiind incidente dispoziţiile art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 160⁵ alin. (4) lit. c) teza a III-a C. proc. pen., constatând încetată starea de liberare provizorie a inculpatului P.D., dispusă prin decizia penală nr. 1080 din data de 25 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în condiţiile în care instanţa a dispus în privinţa acestui inculpat o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere.

Astfel, potrivit art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., atunci când se pronunţă pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii cu suspendarea condiţionată a executării ori cu suspendarea executării sub supraveghere sau cu executarea la locul de muncă se dispune şi încetarea stării de liberare provizorie.

Împotriva deciziei penale nr. 243/A din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii C.G.C., S.M.N. şi P.D.

Cu ocazia dezbaterilor, concluziile celor trei inculpaţi s-au limitat la aspecte privind aplicarea legii penale mai favorabile, nemaifiind susţinute niciunul din cazurile de casare invocate în motivele scrise de recurs.

Astfel, recurentul inculpat P.D. a arătat că, în condiţiile în care nu a declarat apel, susţinerile sale ar viza numai aplicarea legii penale mai favorabile, dar, dacă instanţa va considera că nu poate pune concluzii nici cu privire la acest aspect, a menţionat că este dispus să îşi retragă recursul, dacă instanţa consideră necesar acest lucru.

Recurentul inculpat C.G.C. a solicitat instanţei admiterea recursului său, şi, în aplicarea legii penale mai favorabile, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic în infracţiunea corespondentă din noul C. pen., respectiv cea prevăzută de art. 365 alin. (1), care prevede limite de pedeapsă mult mai mici, cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 365 alin. (2) C. pen., care prevede, de asemenea, limite de pedeapsă mai mici.

A solicitat aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, aşa cum sunt acestea prevăzute de legea penală nouă, iar, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Recurentul inculpat S.M.N. a solicitat admiterea recursului şi aplicarea legii penale mai favorabile, care, în opinia sa, este legea penală nouă.

Astfel, a arătat că infracţiunii pe care a comis-o îi corespunde pe legea nouă infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 250 alin. (1) C. pen., text care sancţionează efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prin utilizarea unui instrument de plată electronic, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 2-7 ani închisoare; în urma reducerii acestor limite cu 1/3, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pedeapsa care ar trebui să-i fie aplicată ar fi cuprinsă între 1 an şi 4 luni - 4 ani şi 8 luni închisoare.

De asemenea, a solicitat şi menţinerea dispoziţiei privitoare la liberarea condiţionată.

Examinând recursurile declarate, prin raportare la dispoziţiile art 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii C.G.C., S.M.N. şi P.D. sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Având în vedere că în timpul dezbaterilor niciunul dintre cei trei inculpaţi nu a susţinut şi nu a invocat niciun caz de casare dintre cele menţionate în motivele scrise de recurs (în care inculpaţii P.D. şi C.G.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 17² C. proc. pen. (1968), iar inculpatul S.M.N. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), Înalta Curte nu va mai proceda la o analiză detaliată a acestor cazuri de casare, limitându-se doar la a menţiona că acestea au fost invocate în mod formal, criticile invocate neputând fi circumscrise acestor cazuri de casare.

În cazul recursului inculpatului P.D. se impune a fi subliniat faptul că, în condiţiile în care acesta nu a declarat apel, motivele de recurs pe care avea dreptul să le invoce erau limitate strict la aspectele sub care hotărârea a fost modificată în ceea ce-l priveşte, în apelul Parchetului, respectiv aspecte legate de deducerea prevenţiei, de confiscarea cardurilor falsificate şi de restituirea telefonului marca N. şi a cartelei SIM Cosmote.

Cum niciuna dintre criticile invocate de către recurentul inculpat P.D. în motivele scrise de recurs nu vizează aspecte privind deducerea prevenţiei, confiscarea cardurilor falsificate şi restituirea telefonului marca N., recursul acestuia este neîntemeiat.

Astfel fiind, neidentificând nici cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că niciunul dintre recursurile declarate nu poate fi admis în temeiul cazurilor de casare care au fost invocate sau care pot fi luate în considerare din oficiu.

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 din C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 alin. (1) din C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.

În continuare, Înalta Curte va examina cauza, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., având în vedere criteriile arătate mai sus şi cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat C.G.C. a fost condamnat la trei pedepse cu închisoarea, respectiv prima de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, a doua de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, iar a treia de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic.art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, ale cărei limite de pedeapsă, reduse cu o treime, erau cuprinse între 2 ani - 8 ani închisoare, are corespondent pe noua lege în dispoziţiile art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd limite de pedeapsă, reduse cu o treime, cuprinse între 2 ani - 6 ani şi 8 luni închisoare; prin urmare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de legea nouă, astfel încât nu s-ar impune modificarea ei.

Infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior are corespondent pe noua lege în dispoziţiile art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd aceleaşi limite de pedeapsă ca şi infracţiunea precedentă şi pentru care inculpatul ar urma să fie condamnat tot la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic.art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, care prevedea limite de pedeapsă, reduse cu o treime, cuprinse între 4 luni - 3 ani şi 4 luni închisoare, are corespondent pe noua lege în dispoziţiile art. 314 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd limite de pedeapsă, reduse cu o treime, cuprinse între 1 an şi 4 luni - 4 ani şi 8 luni închisoare; prin urmare, dacă inculpatului i s-ar aplica legea nouă, pedeapsa ar trebui majorată la 1 an şi patru luni închisoare, minimul prevăzut de C. pen. în vigoare.

Având în vedere şi faptul că există un concurs de infracţiuni, care, pe legea nouă, prevede aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă prevăzut de dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dispoziţii care stipulează că atunci „când s-au stabilit numai pedepse cu încliisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”, inculpatului C.G.C. ar urma să-i fie aplicată, pe legea nouă, o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare, pentru care nu ar fi îndeplinite nici condiţiile pentru suspendarea sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Astfel fiind, pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare, cu executare, care s-ar aplica inculpatului pe legea nouă, ar fi mai mare decât pedeapsa la care a fost condamnat pe legea veche, de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, iar modalitatea de executare ar fi complet defavorabilă inculpatului, astfel încât Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă pentru acest inculpat este legea veche.

Cu privire la recurentul inculpat P.D., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, al cărei corespondent pe noua lege îl reprezintă dispoziţiile art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd limite de pedeapsă, reduse cu o treime, cuprinse între 2 ani - 6 ani şi 8 luni închisoare; prin urmare, pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de legea nouă, astfel încât nu se impune modificarea ei.

Astfel fiind, se impune a se stabili care este legea penală mai favorabilă, sub aspectul modalităţii de executare.

Comparând conţinutul şi efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 86¹ din C. pen. anterior, cu cele ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 91 din C. pen. în vigoare, Înalta Curte constată că, din acest punct de vedere, legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât, conform art. 86⁶ C. pen., „dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei în baza art. 86⁴, el este reabilitat de drept”, dispoziţie care nu se mai regăseşte în noul C. pen.; prin urmare, din acest punct de vedere, legea veche este mai favorabilă inculpatului P.D.

Cu privire la recurentul inculpat S.M.N., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, al cărei corespondent pe noua lege îl reprezintă art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35, art. 41 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd limite de pedeapsă, reduse cu o treime, cuprinse între 2 ani - 6 ani şi 8 luni închisoare; prin urmare, pedeapsa de trei ani închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de legea nouă, astfel încât nu se impune modificarea ei; în cazul aplicării legii noi inculpatului i-ar fi aplicată, deci, tot o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Având în vedere şi faptul că acest recurent inculpat a comis infracţiunea în stare de recidivă post-condamnatorie, dacă s-ar aplica legea nouă, atunci, conform dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare care s-ar aplica pe noua lege pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, ar fi adăugată la pedeapsa anterioară neexecutată, respectiv la cele 720 de zile rămase neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (pronunţată în Dosarul nr. 12787/3/2008 şi definitivă prin decizia penală nr. 1488/R din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Prin urmare, recurentului inculpat, în eventualitatea aplicării legii noi, i-ar fi aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare cumulată cu restul de 720 de zile închisoare, rezultând o pedeapsă mult mai mare decât pedeapsa de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat, legea veche fiind mai favorabilă, deci, şi pentru acest inculpat.

Aşadar, având în vedere că legea veche este mai favorabilă pentru toţi cei trei inculpaţi, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor C.G.C., S.M.N. şi P.D. sunt neîntemeiate şi din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii C.G.C., S.M.N. şi P.D. împotriva deciziei penale nr. 243/A din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va obliga recurenţii inculpaţi P.D. şi S.M.N. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat C.G.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii C.G.C., S.M.N. şi P.D. împotriva deciziei penale nr. 243/A din data de 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi P.D. şi S.M.N. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat C.G.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2014.

Părțile dosarului

(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)

 

• CRIȘU GHEORGHIȚĂ CRISTIAN - Recurent (inculpat)
• PANDELE DRAGOȘ - Recurent (inculpat)
• STÂNGĂ MIC NICUȘOR - Recurent (inculpat)
• WELLS FARGO BANK - Intimat (Parte civilă)
• UNICREDIT ȚIRIAC BANK - Intimat (Parte civilă)
• BANCA ROMÂNEASCĂ - Intimat (Parte civilă)
• BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA - Intimat (Parte civilă)
• DANILESCU LUCIAN - Intimat (Parte civilă)

 

 

Termenele dosarului

 

Dată de ședință	Oră începere ședință
11.09.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 9 Numărul documentului de soluționare: 2534/2014 Data documentului de soluționare: 11.09.2014 Tipul documentului de soluționare: Hotarâre Soluție: Respins recurs Detalii soluție: Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații Crișu Gheorghiță Cristian, Stângă Mic Nicușor și Pandele Dragoș împotriva deciziei penale nr. 243/A din data de 15 octombrie 2013 a Curții de Apel București, Secția I Penală. Obligă recurenții inculpați Pandele Dragoș și Stângă Mic Nicușor la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat Crișu Gheorghiță Cristian la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.
03.04.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 9 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -
29.05.2014	9:00	Complet de judecată: Completul nr. 9 Numărul documentului de soluționare: - Data documentului de soluționare: - Tipul documentului de soluționare: - Soluție: Amână cauza Detalii soluție: -

 

← ICCJ. Decizia nr. 2464/2014. SECŢIA PENALĂ. Favorizarea...		ICCJ. Decizia nr. 255/2014. SECŢIA PENALĂ. Falsul intelectual... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2290/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2463/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2464/2014. SECŢIA PENALĂ. Favorizarea infractorului (art. 264 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 255/2014. SECŢIA PENALĂ. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 2615/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2648/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs