ICCJ. Decizia nr. 2409/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2409/2014
Dosar nr. 607/36/2013
Şedinţa publică din 2 septembrie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în baza art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.
În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
S-a descontopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V. prin sentinţa penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 458/P din 15 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa, în pedepsele de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. - art. 208-209 lit. g) şi i) C. pen.; 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2282/2011 a Judecătoriei Medgidia şi sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu cele două pedepse aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanţa şi a dispus ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. a adăugat la această pedeapsă sporul de 6 luni închisoare şi a dispus ca inculpatul B.V. să execute în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni (patru ani şi şase luni) închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată anterior, de la 24 august 2011 la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile B.D. şi B.I. (domiciliaţi în Constanţa, strada M.) împotriva inculpatului B.V.
A obligat inculpatul B.V. să plătească părţilor civile B.D. şi B.I. suma de 3.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 257 alin. (2) - art. 256 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul B.V. a sumelor de 35.000 RON şi 2.000 euro - în echivalent RON la data executării - primite de la numitul B.M.F., a sumei de 32.700 RON primită de la numitul A.M.N., a sumelor de 2.000 RON şi 1.000 euro în echivalent RON la data executării - primite de la numita P.S.C., a sumelor de 8.000 RON şi 4.000 euro - în echivalent RON la data executării - primite de la numita B.M.
S-a reţinut că probele administrate în cauză vădesc indubitabil că în perioada decembrie 2009 - ianuarie 2012, numiţii B.M.F., B.M., P.S.C. şi A.M.N. au sesizat organele de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa, precum şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, cu privire la săvârşirea de către inculpatul B.V. a infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că, în cursul anului 2009, le-a pretins şi a primit mai multe sume de bani, pentru a le facilita obţinerea unor servicii de la diverse instituţii, invocând numele unor persoane faţă de care a pretins că are influenţă.
Conform declaraţiilor numitului B.M.F., în cursul lunii mai 2008 acesta l-a cunoscut pe inculpatul B.V. care, împreună cu două rude ale sale, s-au mutat într-o clădire dezafectată aparţinând Ocolului Silvic, situată în vecinătatea unei proprietăţi aparţinând mamei numitului B.M.F. din b-dul I.C.B. Întrucât acea clădire nu era racordată la reţeaua de curent electric, inculpatul i-a solicitat martorului amintit acordul pentru a se racorda la reţeaua sa, printr-un contor separat.
Din discuţiile purtate, numitul B.M.F. a înţeles de la inculpat că acesta a depus cerere de cumpărare a acelei clădiri la Primăria Constanţa şi i-a dat de înţeles că are aici mai multe cunoştinţe, respectiv este prieten foarte bun cu numitul B.R., director al R.A.E.D.P.P. Constanţa, fiind amândoi înscrişi în acelaşi partid politic, ba chiar că este implicat în organizarea campaniei electorale a Partidului Social Democrat. În legătură cu acest ultim, aspect, ce a făcut credibilă afirmaţia inculpatului referitoare la prietenia sa cu funcţionarul R.A.E.D.P.P., martorul a arătat că, la un moment dat, în timpul campaniei electorale, inculpatul i-a dat o cantitate mare de materiale electorale aparţinând Partidului Social Democrat, solicitându-i să le distribuie. Un alt amănunt concret pe care martorul îl indică este acela că, în prezenţa sa, inculpatul suna la Primăria Constanţa şi solicita centralistei să-i facă legătura cu B.R., rezultând astfel realitatea raporturilor de apropiere dintre cei doi.
Într-o împrejurare, martorul B.M.F. l-a sunat chiar el pe numitul B.R., la nr de telefon pe care îl indică în declaraţie - arătând că acesta i-a răspuns şi a confirmat că îl cunoaşte pe inculpatul B.V. Martorul mai indică şi faptul că cunoaşte de la numiţii P.M. şi S.M., din Lipniţa, că B.R. a fost de mai multe ori acasă la inculpatul B.V., şi că cei doi vorbeau la telefon despre nişte sume de bani pe care trebuiau să le împartă.
Revenind la relaţiile dintre inculpatul B.V. şi B.M.F., tribunalul a reţinut că, ulterior discuţiilor referitoare la B.R., aflând de la martorul B.M.F. că acesta doreşte să achiziţioneze terenul cu ieşire spre bulevardul I.C.B. de la Ocolul Silvic, inculpatul i-a propus acestuia să-l ajute să obţină imobilul, comunicându-i că are relaţii foarte apropiate şi cu alte persoane din Primăria Constanţa. În acest sens, inculpatul B.V. i-a recomandat numitului B.M.F. să efectueze măsurătorile şi să apeleze la serviciile numitului B.C.Ş., explicându-i acestuia că el întocmeşte şi cadastrele pentru apartamentele A.N.L. şi că numai în acest mod îi va fi admis dosarul la licitaţie, acest inginer fiind agreat de N.C. Cum reclamantul a fost de acord, inculpatul B.V. i-a solicitat suma de 2300 RON pentru întocmirea cadastrului şi a luat legătura telefonic cu numitul B.C.Ş. care s-a deplasat ulterior şi a efectuat măsurătorile, fapt confirmat şi de acesta în cuprinsul declaraţiei sale.
Pe baza actului cadastral întocmit, precum şi a altor documente enumerate de inculpat, numitul B.M.F. a depus la Primăria Constanţa dosarul înregistrat sub nr. 71974 din 12 mai 2009.
La o dată ulterioară, inculpatul B.V. i-a comunicat numitului B.M.F. faptul că a aflat despre un alt teren, situat în strada P. din Constanţa, care s-ar scoate, de către Primăria Constanţa, la licitaţie şi, deoarece el nu are bani să îl achiziţioneze, s-a gândit să-l întrebe pe el. Cum martorul a fost de acord, inculpatul i-a solicitat suma de 1.500 RON, cadastrul fiind întocmit, şi de această dată, tot de numitul B.C.Ş. În acelaşi mod ca şi în primul caz, numitul B.M.F. a întocmit un dosar pe care l-a depus la Primăria Constanţa, sub nr. 94796 din 22 iunie 2009.
Tot cu ocazia acestor discuţii, B.M.F. a precizat că inculpatul B.V. l-a întrebat dacă nu cunoaşte pe cineva dornic să obţină un apartament A.N.L., urmând să fie date în folosinţă în preajma alegerilor prezidenţiale din toamna anului 2009 un număr de 60 de astfel de imobile. Inculpatul i-a comunicat faptul că se solicită drept garanţie la închiriere sume cuprinse între 500 euro pentru o garsonieră şi 2.000 - 3.000 euro pentru un apartament. B.V. a precizat că ar mai fi liber un apartament, deoarece cumnatul lui nu are banii necesari.
În aceste condiţii, numitul B.M.F. l-a pus în legătură pe inculpat cu numiţii P.S.C. şi Bu.I., martorul precizând că aceştia i-au dat inculpatului suma de 2.000 euro.
În mod similar, numitul B.M.F. l-a pus în legătură cu inculpatul şi pe numitul A.M.N., acesta achitându-i pentru un teren situat în zona Service D. lui B.V. suma de 32.600 RON.
Martorul - denunţător B.M.F. precizează că şi sora sa, numita B.M. a fost indusă în eroare de inculpat, care i-a promis că, prin intermediul comisarului B. din cadrul I.P.J. Constanţa, îi va facilita admiterea la Şcoala de Poliţie Cîmpina, fapt care nu s-a realizat. De asemenea, precizează că el i-a remis inculpatului în total suma de 35.000 RON şi 2.000 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în procesul penal.
Numitul B.M.F. declară că inculpatul B.V. i-a creat convingerea că este foarte bun prieten cu numitul B.R. directorul R.A.E.D.P.P. Constanţa şi are multiple legături în Primăria Constanţa deoarece s-a deplasat de mai multe ori cu acesta în sediul Primăriei unde a remarcat că era cunoscut de multă lume, în sensul că se oprea şi vorbea cu angajaţii, intra în birouri şi, de mai multe ori, în prezenţa sa, a sunat de pe telefonul mobil direct la biroul funcţionarului sus-menţionat, vorbind pe un ton familiar şi apropiat cu acesta, fapt care l-a determinat să considere că toate faptele s-au petrecut cu ştirea numitului B.R., formulând şi faţă de acesta un denunţ pentru luare de mită. Totodată a menţionat că, la un moment dat, numitul A.M.N. a fost sunat pe telefonul său de chiar B.R. care i-a oferit informaţii cu privire la stadiul dosarelor depuse pentru obţinerea terenurilor.
În continuare, numitul B.M.F. declară că, după o perioadă, înţelegând că ceva nu este în regulă, i-a solicitat inculpatului B.V. chitanţe pentru sumele de bani, însă acesta i-a motivat că au fost depuse la dosarele de la Primărie şi urmează să fie ataşate la contractele care se vor încheia. Nefiind convins de aceste afirmaţii, denunţătorul precizează că a devenit insistent şi i-a cerut inculpatului să-i returneze sumele de bani, acesta însă a refuzat, invocând diverse pretexte, apoi nu i-a mai răspuns la telefon.
Aspectele reclamate de numitul B.M.F. sunt susţinute şi de denunţul formulat de numitul A.M.N. Acesta declară că, în vara anului 2009, prin intermediul numitului B.M.F., l-a cunoscut pe inculpatul B.V. Astfel precizează că a asistat la întâlnirea celor doi la ambele locaţii unde se aflau terenurile ce urmau a fi atribuite prin licitaţie numitului B.M.F. şi a observat cum inculpatul B.V. a venit împreună cu un inginer de la cadastru. S-au efectuat măsurători, iar în zilele următoare a asistat la înmânarea de către B.M.F. inculpatului a mai multor sume de bani, în total 35.500 RON şi 2.000 euro, reprezentând preţul terenurilor sau o parte din acestea.
De asemenea, numitul A.M.N. precizează că, în mai multe rânduri, a asistat la convorbirile telefonice purtate de inculpat cu numitul B.R., discuţii ce aveau ca obiect aceste licitaţii. B.V. le comunica periodic stadiul dosarelor şi, la un moment dat, chiar le-a dat numere de înregistrare de la Primărie, menţionând că le pot vizualiza şi pe site.
Denunţătorul declară în continuare că, numitul B.M.F. a verificat şi el pe site-ul Primăriei Constanţa şi i-a confirmat că dosarele au fost înregistrate.
Având în vedere aceste aspecte, numitul A.M.N. subliniază că a căpătat încredere şi, în momentul în care inculpatul B.V. i-a propus şi lui să achiziţioneze un astfel de teren, a fost de acord. Astfel, sus-numitul declară că a împrumutat suma de 32.600 RON de la nişte cunoştinţe şi s-a deplasat împreună cu numitul B.M.F. şi cu B.R. în zona Service D. unde i-a fost arătat un teren. Convenindu-i locaţia, A.M.N. i-a înmânat/ în primă fază, inculpatului, suma de 17.500 RON.
La câteva zile după aceea, numitul A.M.N. a primit un telefon cu număr privat prin care o persoană ce s-a recomandat a fi de la Primăria Constanţa, i-a făcut legătura cu o altă persoană care s-a recomandat a fi B.R. Denunţătorul subliniază că dacă ar fi fost inculpatul şi-ar fi dat seama întrucât ar fi recunoscut vocea acestuia. Persoana respectivă i-a comunicat faptul că banii au fost primiţi, că s-a emis o chitanţă şi că, în următoarele zile, ar fi necesar să se achite şi diferenţa. În aceste condiţii, numitul A.M.N. i-a plătit inculpatului B.V. şi a doua rată în sumă de 15.200 RON.
Sus-numitul precizează că, în ce priveşte cea de-a doua rată, s-a deplasat împreună cu inculpatul la Primăria Constanţa pentru a lua legătura cu numitul B.R. şi a-i înmâna personal banii. Aici a constatat că B.V. era cunoscut de multă lume şi discuta cu angajaţii, creându-i impresia că este un obişnuit al, instituţiei. Numitul A.M.N. declară în continuare că, au urcat amândoi la etajul 2, inculpatul a intrat într-un birou, iar el a rămas pe hol. După puţin timp, B.V. a ieşit şi i-a spus că B.R. este în şedinţă, dar să-i dea banii că intră el şi îi înmânează acestuia. Martorul s-a conformat, inculpatul a intrat din nou în birou, a ieşit după câteva momente şi apoi au plecat.
Ulterior, numitul A.M.N. declară că, întrucât B.M.F. i-a spus că inculpatul B.R. nu-i mai răspunde la telefon, a încercat şi el să îl contacteze fără rezultat însă, realizând că au fost induşi în eroare.
Acest martor face precizări amănunţite şi în legătură cu alte amănunte care i-au format convingerea că B.V. are relaţii de prietenie cu B.R. şi că poate să intervină în scopul cumpărării acelor loturi de teren. Astfel, arată că inculpatul suna în prezenţa sa la Primăria Constanţa şi se recomanda ca fiind „nepotul lui D.", de asemenea inculpatul cunoscând numele persoanelor şi numerele interioare de telefon din primărie la care răspundeau aceste persoane. Totodată, martorul A.M.N. a fost sunat de B.R. (în percepţia sa) care l-a informat în legătură cu numărul chitanţelor cu care au fost achitate terenurile, şi data exactă a acestor chitanţe, acest aspect formându-i convingerea martorului că într-adevăr inculpatul B.V. a intervenit în mod eficient în sprijinul soluţionării cererii sale. Inculpatul B.V. i-a mai furnizat şi alte amănunte, cum ar fi stadiul intabulării terenului.
În legătură cu modul de înmânare a banilor de către A.M.N. lui B.V., în scopul de a fi daţi mai departe funcţionarului din Primăria Constanţa, acest martor relatează că după ce a remis în două tranşe suma de 32600 RON inculpatului, la câteva zile a fost sunat de la un număr ascuns, persoana recomandându-se ca fiind de la Primăria Constanţa, şi punându-l pe un ton de aşteptare, (specific instituţiilor publice, precum primăria) după care a vorbit o altă persoană care s-a recomandat ca fiind B.R., discuţia fiind în sensul ca martorul să achite şi diferenţa de bani. Cu ocazia achitării acestei diferenţe, A.M.N. s-a deplasat împreună cu inculpatul B.V. la primăria Constanţa, au intrat în sediu, au urcat la etajul II, iar inculpatul a intrat într-un birou. După puţin timp a ieşit şi i-a relatat martorului că B.R. este într-o şedinţă, aşa încât martorul trebuie să-i dea inculpatului banii, pentru ca acesta să intre în sala de şedinţă şi să-i înmâneze lui B.R.
A.M.N. a urmat solicitarea inculpatului, convingerea sa fiind că inculpatul a înmânat acei bani funcţionarului primăriei. La data de 10 decembrie 2009, numita P.S.C. a formulat, plângere penală faţă de inculpatul B.V. pentru comiterea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune.
În cuprinsul declaraţiei formulate, martora P.S.C. precizează că, în cursul lunii octombrie 2009, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numiţilor C.M. şi B.M.F. Acesta din urmă, cunoscând faptul că ea, împreună cu concubinul său locuiesc cu chirie, i-a spus că îi poate pune în legătură cu o persoană cu influenţă în Primăria Constanţa care ar putea să le obţină o repartiţie pentru un apartament A.N.L. Astfel, iniţial, numita P.S.C., împreună cu numiţii Bu.I. şi B.M.F., s-au întâlnit în faţa Primăriei Constanţa cu inculpatul B.V. şi acesta i-a comunicat faptul că, pentru obţinerea apartamentului este necesar să fie întocmit un dosar cu mai multe documente, precum şi suma de 1.500 euro. Totodată, inculpatul i-a spus numitei P.S.C. că îi trebuie o adeverinţă de venit şi copie de pe cartea de muncă operată la zi. Deoarece această ultimă cerinţă nu era îndeplinită, numita P.S.C. a declarat că s-a deplasat împreună cu inculpatul la I.T.M. unde problema s-a rezolvat în aproximativ o oră, fapt care i-a întărit acesteia convingerea că inculpatul are multe cunoştinţe şi îi poate într-adevăr facilita atribuirea unui apartament A.N.L., în condiţiile în care, în mod normal, la instituţia respectivă, pentru rezolvarea unei asemenea probleme, era necesar să stea la coadă la mai multe ghişee şi să se efectueze mai multe deplasări. De altfel, numita P.S.C. a precizat că, în sediul I.T.M., l-a auzit pe inculpat comunicându-i unui funcţionar că vine din partea numitului B.R.
A doua zi, ca urmare a înţelegerii, s-a întâlnit din nou cu inculpatul B.V., tot în faţa primăriei, pentru a-i înmâna suma de bani. Numita P.S.C. menţionează că inculpatul B.V. a rugat-o să pună banii într-un ziar pe care l-a luat şi cu care s-a îndreptat spre instituţie, pentru a-i înmâna lui „R.", sus-numita neputând să precizeze exact dacă era vorba despre B.R. sau R.M.
După aproximativ 10-15 minute, inculpatul a revenit şi i-a comunicat să stea cu telefonul aproape deoarece urmează să fie sunată de un funcţionar de la primărie pentru a lua cheile apartamentului.
Ulterior, inculpatul B.V. a contactat-o din nou pe numita P.S.C. şi i-a solicitat încă 4.000 RON, motivând că, întrucât are salariul mic, este necesar să achite în avans o parte din chirie, sumă pe care sus-numita a plătit-o.
După două săptămâni, realizând că a fost înşelată, numita P.S.C. a solicitat restituirea sumei de bani, inculpatul returnându-i suma de 500 euro şi 2.000 RON.
În cuprinsul declaraţiilor formulate persoana vătămată a precizat că inculpatul i-a creat impresia că are foarte multe relaţii, mai ales că ştia foarte bine ce acte trebuie depuse pentru obţinerea unui astfel de apartament, folosea, în contexte variate, diferite nume de persoane publice din municipiul Constanţa şi, întrebând alte cunoştinţe, acestea i-au spus cât de greu se obţine o astfel de locuinţă.
La data de 11 decembrie 2009, numita B.M. a formulat plângere penală faţă de inculpatul B.V., solicitând a se efectua cercetări faţă de acesta sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune.
Aceasta l-a cunoscut pe inculpat în luna iulie 2009, prin intermediul fratelui său, numitul B.M.F. Cu această ocazie, B.V. s-a oferit să îi găsească un loc de muncă în cadrul poliţiei, spunându-i că este nepotul d-lui D., şeful Poliţiei Rutiere Constanţa şi ar putea să o ajute să se înscrie la Şcoala de Poliţie Câmpina. Totodată i-a comunicat şi împrejurarea că îl cunoaşte pe un lucrător de poliţie B. din cadrul I.P.J. Constanţa care fusese, de curând, transferat la Câmpina. Sus-numita precizează că, în legătură cu acest aspect, ea s-a interesat la alte persoane şi a constatat că la sediul din b-dul Mamaia al I.P.J. Constanţa, a lucrat într-adevăr o persoană cu numele B.
Ca urmare, fiind şi luna iulie, perioadă când se făceau înscrieri la acea şcoală, a acceptat ca inculpatul să o ajute. Astfel, acesta i-a solicitat copii de pe toate documentele de studii, de stare civilă, tabel cu rudele, etc, acte pe care numita B.M. le mai depusese şi anterior, când a susţinut, fără succes, examenele pentru Poliţia de Frontieră şi pompieri şi, de asemenea, suma de 2000 euro. În ce priveşte această sumă de bani, numita B.M. declară că inculpatul i-a solicitat-o expres pentru dl. B., reprezentând "atenţia" pentru acesta, dar ea a înmânat-o inculpatului.
Tot în vederea completării dosarului, numita B.M. menţionează că inculpatul i-a solicitat şi o fişă medicală astfel că, împreună cu acesta s-a deplasat la Spitalul Militar Constanţa, unde B.V. a luat legătura cu directorul spitalului, în sensul că a intrat la acesta în cabinet. După un timp, a ieşit, au fost preluaţi de o altă persoană care i-a îndrumat spre mai multe cabinete unde, pe măsură ce era consultată, medicii completau fişa. La un moment dat, întrucât trebuia să revină la locul de muncă, numita B.M. i-a lăsat fişa inculpatului, împreună cu o sticlă cu băuturi alcoolice, urmând ca acesta să continue completarea ei. Sus-numita subliniază că, din acel moment ea nu a mai văzut acel document, inculpatul spunându-i că a fost depus la dosar împreună cu toate celelalte acte, iar dosarul înmânat numitului B.
După o perioadă, B.V. i-a comunicat faptul că dosarul a fost depus şi că s-a rezolvat şi cu examenul de admitere, fiind înscrisă la Şcoala de Poliţie de la Câmpina, deşi numita B.M. nu se prezentase să susţină vreun astfel de examen.
Ulterior, inculpatul i-a solicitat să mai achite sumele de 2.300 RON, reprezentând taxa de şcolarizare, 1.100 RON - taxa pentru manuale şi 2.600 RON, taxa pentru internat, sume de bani pe care B.M. i le-a plătit.
În cursul lunii august, deoarece dorea o confirmare a faptului că, într-adevăr, este înscrisă la şcoală, dar şi pentru a asista la achitarea sumelor de bani susmenţionate, B.M., împreună cu fratele său şi cu inculpatul, s-au deplasat la Câmpina. Ajungând la poarta instituţiei, B.V. a discutat cu paznicul de acolo, iar când a revenit, le-a comunicat faptul că nu se poate intra deoarece se susţine un examen. De menţionat este că, anterior, acesta îi spusese numitei B.M. că nu are cum să intre în incinta şcolii, având în vedere că ea figura ca fiind deja acolo. Astfel, s-au deplasat apoi la o secţie de poliţie din localitate unde inculpatul a intrat singur, iar când a revenit, le-a spus că a luat legătura cu altcineva şi că a achitat sumele de bani. În momentul în care B.M. i-a solicitat o chitanţă doveditoare, B.V. a motivat că aceasta a fost ataşată la dosar, dar să stea liniştită deoarece a luat nota 9 la examenul de astăzi.
Întorcându-se la Constanţa, realizând că ceva nu este în regulă, numita B.M. a contactat telefonic instituţia din Câmpina şi a constatat că nu există niciun angajat cu numele de B., motiv pentru care i-a solicitat inculpatului restituirea sumelor de bani, acesta refuzând pe motivul că el le-a înmânat persoanelor respective.
Conform susţinerilor numitei B.M., tot în această perioadă, inculpatul i-a propus i să o ajute să obţină repartiţia unui apartament A.N.L., comunicându-i că îl cunoaşte foarte bine pe numitul B.R., director al R.A.E.D.P.P. Constanţa. Astfel, i-a solicitat un alt dosar cu diverse documente şi, totodată, suma de 2.000 euro, invocând faptul că aceasta este pentru numitul B.R., respectiv pentru ca acesta să aprobe repartiţia. Sus-numita i-a înmânat aceşti bani şi i-a mai dat ulterior şi suma de 2.000 RON, tot în acest scop.
După desfăşurarea alegerilor din 2009, deoarece numita B.M. a realizat că a fost indusă în eroare de inculpat, i-a solicitat restituirea şi a acestei sume de bani, B.V. refuzând şi motivând că, deoarece nu a "ieşit cine trebuie", iar banii fuseseră înmânaţi persoanelor invocate, nu are ce să facă.
Aspectele relatate de numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M. sunt susţinute de declaraţiile martorilor Bu.I., C.M., P.M. şi B.C.Ş., precum şi de procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice înregistrate şi depuse la dosar de denunţători.
Astfel, potrivit acestor convorbiri telefonice, se confirmă susţinerile coroborate ale martorilor denunţători, astfel: - inculpatul B.V. afirmă, în discuţiile cu B.M.F., că va utiliza 5000 din banii daţi de B., pentru „capac", din sensul convorbirii rezultând că acest cuvânt este utilizat spre a defini operaţiunea de mituire a unei persoane. Totodată, inculpatul furnizează amănunte din care rezultă că este implicat îndeaproape în campania electorală, şi că are legături apropiate cu membri Partidului Social Democrat ce deţin funcţii administrative - viceprimari, primari. Inculpatul aminteşte în mod repetat de o persoană pe nume „R." , rezultând din context, coroborat şi cu explicaţiile martorilor, că este vorba despre B.R.
Inculpatul B.V., în discuţiile cu B.M., vorbeşte explicit despre demersurile pe care le-ar fi făcut prin intermediul comisarului şef B. pentru ca aceasta să fie înscrisă la cursurile Şcolii de Poliţia Câmpina.
În acest sens, s-au constatat afirmaţiile repetate ale inculpatului potrivit cărora a vorbit cu acest ofiţer superior de poliţie, pretins detaşat de la Constanţa la Şcoala de Poliţie Câmpina la serviciul „Cadre" pentru a crea convingerea martorei că cele relatate sunt reale. Tot în discuţiile telefonice cu această martoră, inculpatul se referă şi la situaţia apartamentului A.N.L. pretins contractat de martoră, ca şi despre chitanţele de plată ce trebuiau înmânate acesteia şi fratelui ei, confirmându-se astfel că inculpatul a primit de la cei doi sume de bani în legătură cu achiziţionarea unei locuinţe A.N.L. Inculpatul mai face referiri şi la pretinse discuţii şi intervenţii la „primar", la „R.", la faptul că funcţionarii Primăriei Constanţa au în dotare telefoane Z., al căror număr nu ar apare afişat, şi astfel se explică faptul că, ori de câte ori martorii sunt apelaţi de la primărie, apare număr privat (ascuns).
La data de 23 iulie 2010, persoanele vătămate B.I. şi B.D., au sesizat organele judiciare cu privire la săvârşirea de către inculpatul B.V. a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 215 din C. pen.
În fapt, conform declaraţiilor părţilor vătămate, acestea îl cunosc pe inculpat de mai mult timp, acesta fiind vecin cu bunicii numitei B.I., în localitatea Lipniţa. Începând cu luna martie 2010, inculpatul îi vizita pe B.I. şi B.D. din ce în ce mai des, motivând că are diverse treburi în Constanţa şi trecea să îi vadă.
La un moment dat, le-a comunicat faptul că unchiul său închiriase un apartament cu două camere pentru un văr care nu mai dorea să locuiască acolo şi astfel trebuia să achite chiria, motiv pentru care i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care ar dori să se mute în acel apartament, menţionând că chiria este de 60 RON pe lună, dar că unchiul său solicită o garanţie de 2.500 RON. Dorind să îl ajute, numiţii B.I. şi B.D., negăsind nicio persoană interesată, au hotărât să subînchirieze ei, urmând ca acolo să se mute mama numitului B.D.
I-au comunicat această hotărâre inculpatului şi i-au înmânat şi suma de 2.500 RON pentru garanţie.
Ulterior, în vederea încheierii contractului, inculpatul le-a spus celor doi că trebuie să se deplaseze împreună la un notar unde urmează să legalizeze mai multe documente, aceştia conformându-se. Totodată, cele două părţi vătămate i-au înmânat inculpatului, la solicitarea acestuia, şi documentele de identitate în original. După legalizarea actelor, B.V. le-a spus numiţilor B.I. şi B.D. că trebuie să se deplaseze şi la sediul R.A.E.D.P.P. Constanţa unde vor depune o adeverinţă de venit a numitului B.D. apoi, cu restul de acte, la Primăria Constanţa.
În acest moment, cei doi au întrebat de ce trebuie să depună actele şi la cele două instituţii ale statului, având în vedere că ei încheiau contractul cu o persoană fizică. Numita B.I. precizează că inculpatul nu le-a menţionat anterior că este vorba despre un apartament al statului şi că ea cunoştea că nu poate obţine un astfel de imobil deoarece deţinea în proprietate o casă. Faţă de aceste aspecte, inculpatul le-a răspuns că actele trebuie depuse şi la aceste instituţii întrucât aşa este legal pentru încheierea unui contract de subînchiriere.
În continuare, după ce s-au deplasat la R.A.E.D.P.P. şi B.V. a depus adeverinţa de salariu, le-a comunicat faptul că, de fapt, a înţeles greşit şi că este vorba despre un apartament cu trei camere, fapt pentru care ar mai trebui să îi dea încă 500 RON la garanţie. Cei doi i-au dat şi această sumă de bani, urmând ca, în zilele următoare să se întâlnească cu unchiul inculpatului şi să semneze contractul.
După aceste evenimente, B.V. nu le-a mai răspuns la telefon motiv pentru care persoanele vătămate s-au deplasat în localitatea Lanurile unde cunoşteau că inculpatul mai locuieşte. Aici, în curtea unui prieten al inculpatului, cei doi au observat scuter-ul pe care inculpatul îl achiziţionase de câteva zile şi cu care se deplasase şi la locuinţa lor. Observându-i, B.V. a sărit pe geam şi a fugit pe câmp. În aceste condiţii, numiţii B.I. şi B.D. au anunţat organele de poliţie din localitate care s-au deplasat la faţa locului. În prezenţa acestora, părţile vătămate l-au contactat din nou telefonic pe inculpat care i-a rugat să plece, să nu facă scandal pentru că a doua zi va veni el în Constanţa şi se vor rezolva toate problemele.
Numita B.I. a insistat însă ca inculpatul să vină şi să le dea înapoi actele originale şi, deoarece acesta a refuzat, prietenul său, în prezenţa organelor de poliţie, a deschis cutia scuter-ului şi le-a înmânat documentele care se aflau acolo, printre care şi cărţile lor de identitate şi adeverinţa pe care trebuia să o depună la R.A.E.D.P.P. Tot cu această ocazie, B.I. a constatat că scuter-ul a fost achiziţionat chiar în ziua în care ea îi dăduse suma de 2.500 RON.
Ulterior, la insistenţele părţilor vătămate, inculpatul s-a deplasat la un notar unde a semnat o declaraţie prin care recunoştea fapta comisă şi se obliga să restituie suma de 3.000 RON, fapt care însă nu s-a mai întâmplat.
În cursul judecăţii, inculpatul a dat declaraţie prin care a recunoscut faptele astfel cum au fost prezentate în rechizitoriu. În declaraţia din cursul judecăţii, arată că cunoaşte aceste fapte, aspect ce se confirmă şi prin faptul că inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 03 mai 2012. De asemenea, inculpatul indică unele din persoanele ce au formulat plângeri împotriva sa, precum şi faptul că a luat de la acestea sume de bani, susţinând că intenţiona să le restituie.
Tribunalul a reţinut astfel că mijloacele de probă constând în plângerile şi declaraţiile persoanelor ce au remis sume de bani inculpatului, se coroborează atât între ele unele cu altele, cât şi cu mijloace de probă obiective - convorbirile telefonice înregistrate, înscrisurile ce atestă cumpărarea de către o persoană apropiată a inculpatului a unui moped, exact în perioada în care inculpatul a încasat o sumă de bani importantă de la părţile vătămate B.I. şi B.D. - precum şi cu declaraţia din cursul judecăţii a inculpatului.
În ce priveşte declaraţiile martorilor denunţători şi a părţilor vătămate, tribunalul a apreciat că acestea reflectă adevărul, având în vedere că nu se întrevede un alt interes în afara celui de a se afla adevărul, pentru care persoanele respective au dat astfel de declaraţii. În acest sens, tribunalul reţine că nu poate fi verosimilă posibilitatea ca martorii respectivi să urmărească un interes material ilicit-respectiv condamnarea pe nedrept a inculpatului şi obligarea acestuia la despăgubiri materiale deoarece rezultă că inculpatul nu dispune de bunuri materiale sau alte venituri care ar putea face obiectul executării silite de către martorii denunţători şi părţile civile.
Din perspectiva situaţiei de fapt reţinută de instanţă trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 257 C. pen., constituie trafic de influenţă primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Pentru a se reţine această infracţiune este necesar, printre altele, ca persoana care dă banii sau bunurile să fie de rea-credinţă, să aibă drept scop ca autorul să determine funcţionarul să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, influenţa de care se prevalează inculpatul să se refere la un funcţionar ale cărui atribuţii sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a intereselor celui care solicită intervenţia, cerinţă care este îndeplinită şi în situaţia în care învinuitul nu-l cunoaşte pe funcţionar, a menţionat un nume fictiv sau a făcut numai referire la calitatea acestuia.
Tribunalul a apreciat că sunt întrunite aceste condiţii. Astfel, chiar dacă prin adresa din 30 ianuarie 2012, R.A.E.D.P.P. Constanţa a comunicat faptul că este doar administrator al domeniului public şi privat al Municipiului Constanţa şi nu are atribut de dispoziţie asupra bunurilor din patrimoniul municipiului, din cuprinsul art. 4 - Capitolul II: Obiectul de activitate al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al R.A.E.D.P.P., se deprinde faptul că această instituţie administrează, gestionează şi întreţine: fondul locativ de stat, spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, terenuri etc, le exploatează eficient prin închirieri, asocieri, servicii, prestaţii şi alte activităţi prevăzute de legile în vigoare şi înstrăinează în calitate de mandatar bunuri din domeniul privat, aflate în administrarea sa.
De asemenea, conform pct. 4 al art. 5 din acelaşi document, instituţia în speţă perfectează contractele de închiriere. În aceste condiţii, se constată că în toate cele patru cazuri, respectiv în cazul denunţurilor formulate de numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., inculpatul B.V. a primit sume de bani, promiţând că, prin intermediul cunoştinţelor sale din cadrul Primăriei Constanţa, un funcţionar din serviciul de spaţiu locativ le va înlesni repartizarea unor terenuri şi a unor locuinţe din fondul locativ al statului. Or, funcţionarul desemnat de învinuit era chiar numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanţa care chiar dacă nu avea ca atribuţie directă repartizarea unor astfel de imobile, avea posibilitatea reală să înlesnească obţinerea acestora. De remarcat este şi faptul că, în ce priveşte denunţul formulat de numita B.M., din verificările efectuate a rezultat că, în cadrul I.P.J. Constanţa - Serviciul de Resurse Umane, există o persoană cu numele de - B.C. având gradul de comisar-şef.
În ce priveşte pe numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., tribunalul a reţinut că, în raport de încadrarea juridică a faptelor, dar şi în raport de poziţia subiectivă a acestor persoane, conturată din probele dosarului, în sensul că acestea erau conştiente că demersurile pretinse ale inculpatului includ şi o latură ilicită constând într-un trafic de influenţă pe care martorii l-au considerat real - asupra unor funcţionari cu putere de decizie în privinţa soluţionării solicitărilor lor, aceste persoane au calitatea de martori în prezentul proces penal, neputând pretinde restituirea de la inculpat a sumelor de bani înmânate acestuia. O astfel de solicitare ar contraveni dispoziţiilor art. 257 alin. (2) - art. 256 alin. (2) C. pen.
În drept, faptele inculpatului B.V. care, în perioada iunie 2008 - octombrie 2009, a pretins şi primit mai multe sume de bani de la numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., promiţându-le că, în scrrimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanţa, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum şi a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanţa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului B.V. care, în luna martie 2010, i-a indus în eroare pe numiţii B.I. şi B.D., cu prilejul încheierii unui contract de subînchiriere, conform situaţiei de fapt expuse mai sus, producându-le acestora un prejudiciu în valoare de 3.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile Părţii generale ale C. pen., normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv în perioada iunie 2008 - octombrie 2009, a pretins şi primit mai multe sume de bani de la numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., promiţându-le că, în schimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanţa, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum şi a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanţa, şi în luna martie 2010, i-a indus în eroare pe numiţii B.I. şi B.D., cu prilejul încheierii unui contract de subînchiriere, producându-le acestora un prejudiciu în valoare de 3.000 RON.
S-au avut în vedere şi datele ce-l caracterizează pe inculpat acesta se află în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. proc. pen., în raport de condamnarea de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, prin sentinţa penală nr. 2115 din 17 septembrie 2003 a Judecătoriei Medgidia, din executarea căreia inculpatul s-a liberat condiţionat la 17 mai 2005 cu un rest neexecutat de 254 zile închisoare, în raport de care se constată că nu s-a împlinit termenul de reabilitare. Cuantumul pedepselor ce vor fi stabilite va reflecta această stare de recidivă a inculpatului, în sensul sporirii lor, ca urmare a faptului că recidiva este o stare de agravare legală a pedepselor.
Tribunalul a mai constatat totodată că inculpatul a mai fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 399 din 29 martie 2012 a Judecătoriei Constanţa, pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, conturându-se astfel comportamentul său predominant antisocial şi periculozitatea sporită, ce necesită aplicarea unor pedepse, în cuantum sporit - instanţa apreciind în aceste condiţii că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantumul prevăzut de lege, fără a se reţine în favoarea acestuia atenuante, scopul educativ al pedepsei neputând fi atins decât în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că părţile vătămate B.D. şi B.I. s-au constituit părţi civile în termen legal şi au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 RON.
Instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale: fapta ilicită a inculpatului constând în acţiunea inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate, prejudiciul suferit de aceştia, urmare a nerestituirii banilor, raportul de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciul produs; vinovăţia dovedită a inculpatului.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută, din care rezultă că prin fapta sa ilicită inculpatul B.V. a produs un prejudiciu material părţilor civile B.D. şi B.I. cuantificat la suma de 3.000 RON, precum şi poziţia procesuală a inculpatului care a recunoscut prejudiciul chiar în declaraţia dată în faţa instanţei, tribunalul, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. (1864) va admite acţiunea civilă formulată de părţile civile B.D. şi B.I. împotriva inculpatului B.V. şi va obligă pe inculpatul B.V. să plătească părţilor civile B.D. şi B.I. suma de 3.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.
În ce priveşte sumele de bani obţinute de inculpat de la martorii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., tribunalul a reţinut că acestea fac obiectul confiscării speciale prevăzute de art. 256 -257 alin. (2) C. pen., deoarece sunt beneficii materiale pe care inculpatul le-a obţinut prin săvârşirea unei infracţiuni.
Împotriva sentinţei penale nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa a declarat apel inculpatul B.V., care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt dovedite faptele imputate inculpatului sau în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii subiective; în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Prin decizia penală nr. 2/P din 7 ianuarie 2014 Curtea de Apel Constanţa în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul inculpat B.V. împotriva sentinţei penale nr. 273 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa. A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.V. prin sentinţa penală apelată şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente, alături de sporul de 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului B.V. din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), cu referire la art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, precum şi cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 399/2012 a Judecătoriei Constanţa şi sentinţa penală nr. 2282/2011 a Judecătoriei Medgidia, urmând ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.
A înlăturat din cuprinsul sentinţei penale apelate dispoziţiile contrare deciziei penale şi a menţinut celelalte dispoziţii, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în faza apelului au rămas în sarcina statului.
S-a reţinut că prima instanţă a analizat în mod întemeiat mijloacele de probă administrate în cauză, stabilind că în perioada iunie 2008 - octombrie 2009 inculpatul B.V. a pretins şi primit mai multe sume de bani de la numiţii B.M.F., A.M.N., P.S.C. şi B.M., promiţându-le că, în schimbul acestor sume, va interveni pe lângă numitul B.R. - director al R.A.E.D.P.P. Constanţa, pentru a le facilita atribuirea a trei terenuri, precum şi a două apartamente tip A.N.L. în municipiul Constanţa, dar şi intervenţia pentru obţinerea promovării la o şcoală de poliţie, pentru B.M., fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a negat aceste acuzaţii, însă probele adrninistrate au dovedit cu certitudine vinovăţia inculpatului, având în vedere că declaraţiile persoanelor în faţa cărora inculpatul a susţinut că îşi poate trafica influenţa faţă de numitul B.R. se coroborează între ele, se susţin reciproc, dar sunt confirmate şi prin alte mijloace de probă.
Coroborând toate mijloacele de probă, având în vedere şi argumentele primei instanţe, inclusiv aspectele ce ţin de conduita inculpatului, care a recurs la diverse tertipuri pentru a face credibile afirmaţiile sale privind influenţa pe care ar avea-o faţă de anumiţi funcţionari publici, s-a constatat că în mod corect s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, raportat la activitatea infracţională desfăşurată faţă de numitul B.M.F.
S-a apreciat că în aceeaşi măsură este dovedită şi activitatea infracţională desfăşurată faţă de martorii A.M.N., P.S.C. şi B.M., persoane care au aflat de la numitul B.M.F., direct sau indirect, despre influenţa pe care ar putea să o exercite inculpatul faţă de anumiţi funcţionari, pentru a facilita obţinerea unor imobile sau, cum este cazul numitei B.M., promovarea unui examen de primire la o şcoală de poliţie.
S-a reţinut că nu sunt motive pentru a aprecia că faptele nu există, în raport de mijloacele de probă ori că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.
Inculpatul a susţinut că îşi poate trafica influenţa pe lângă un funcţionar public, a cărui existenţă este reală, a apelat la mijloace de natură a convinge martorii denunţători că influenţa sa este una certă, în condiţiile în care a însoţit martorii la Primăria Constanţa, unde a avut un comportament de natură a convine martorii să este o persoană cunoscută în instituţie, parte din martori au fost contactaţi de o persoană care s-a recomandat B.R., întărindu-le convingerea asupra realităţii demersurilor inculpatului, inculpatul a mai rezolvat alte probleme minore pentru martori, care au avut reprezentarea influenţei reale a inculpatului în anumite instituţii publice; toate aceste aspecte au fost de natură să convingă martorii că inculpatul chiar are influenţă asupra unor funcţionari publici şi astfel poate să rezolve solicitările acestora, din acest motiv martorii denunţători au şi plătit diverse sume de bani.
S-a reţinut că modul de acţiune al inculpatului demonstrează cu certitudine că acesta a acţionat cu intenţie directă, în condiţiile în care a pretins în mod nereal că are influenţă asupra unor funcţionari publici, a încasat sume mari de bani a căror utilizare nu a putut-o justifica, iar inculpatul admite că nu îl cunoaşte pe numitul B.R., deci nu putea să remită acestuia sumele de bani; pentru terenurile pe care martorii B.M.F. şi A.M.N. doreau să le achiziţioneze nu s-au organizat licitaţii, după cum nu au fost făcute demersuri nici pentru obţinerea unor apartamente din fondurile A.N.L. pentru ceilalţi martori denunţători, iar inculpatul a refuzat să restituie sumele primite.
S-a constatat că nu pot fi primite solicitările inculpatului de pronunţare a unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sau art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
S-a apreciat că în mod corect a fost reţinută starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune.
Părţile vătămate B.I. şi B.D. au declarat că inculpatul le-a comunicat faptul că unchiul său închiriase un apartament cu două camere pentru un văr care nu mai dorea să locuiască şi astfel trebuia achitată chiria, motiv pentru care i-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva care ar dori să închirieze acel apartament, menţionând că chiria este de 600 RON pe lună, iar unchiul său solicită o garanţie de 2.500 RON. Părţile vătămate au hotărât să închirieze apartamentul şi i-au remis inculpatului suma de 2.500 RON. Ulterior, la solicitarea inculpatului, părţile vătămate i-au înmânat mai multe documente, inclusiv legalizate, pe care inculpatul a pretins că le-a depus la diverse instituţii; inculpatul a mai solicitat suplimentar şi suma de 500 RON. După acestea, inculpatul nu a mai răspunsul la apelurile telefonice ale părţilor vătămate, care l-au găsit însă în localitatea Lanurile, dar la apariţia părţilor vătămate inculpatul B.V. a sărit pe geam şi a fugit pe câmp. Ulterior, la insistenţele părţilor vătămate, inculpatul s-a deplasat la un notar unde a semnat o declaraţie prin care recunoştea fapta comisă şi se obliga să restituie suma de 3.500 RON.
Inculpatul a recunoscut că le-a promis părţilor vătămate închirierea unui apartament şi a primit de la acestea suma de 3.000 RON, însă a susţinut că promisiunile sale erau reale.
În faza de judecată inculpatul a declarat că a primit de la părţile vătămate suma de 3.000 RON pentru a le facilita închirierea unui apartament care aparţinea unui prieten de familie, al cărui nume nu îl cunoştea, dar a cărui carte de vizită o deţinea; inculpatul a recunoscut că nu cunoaşte nici persoană cu numele B.Ma. Ulterior, inculpatul nu a mai indicat numele pretinsului prieten care deţinea apartamentul pentru închiriere.
În faza de urmărire penală inculpatul a declarat că numita B.Ma. i-a explicitat să caute clienţi pentru închirierea unui apartament ce era în proprietatea Primăriei Constanţa, menţionând că numita B.Ma. era angajată la Primăria Constanţa; a mai arătat că partea vătămată B.I. a aflat despre posibilitatea închirierii apartamentului dintr-o discuţie telefonică a inculpatului şi i-a propus acestuia să închirieze ea apartamentul, propunere cu care B.Ma. a fost de acord, astfel că inculpatul a primit de partea vătămată B.I. suma de 3.000 RON pe care în data de 16 iulie 2010 a dat-o mai departe către B.Ma.
Declaraţia dată de inculpat în faza de urmărire penală confirmă declaraţiile date de părţile vătămate privind modalitatea în care a reuşit să le convingă că pot închiria un apartament, însă inculpatul nu a putut dovedi că într-adevăr a avut posibilitatea reală de a le facilita părţilor vătămate închirierea un apartament, în condiţiile în care nu există în realitate persoana indicată de inculpat, respectiv B.Ma.
Declaraţia inculpatului din faza de judecată confirmă inducerea în eroare a părţilor vătămate, în condiţiile în care nu a existat niciun apartament aparţinând Primăriei Constanţa care să poată fi teoretic închiriat de părţile vătămate şi inculpatul nu a indicat vreun alt apartament care să aparţină altei persoane şi care să poată fi închiriat de părţile vătămate; inculpatul nu a fost în măsură să indice prietenul despre care a afirmat în faza de judecată că ar fi avut un apartament pentru închiriere.
Primirea sumei de 3.000 RON de către inculpat de la părţile vătămate rezultă şi din declaraţia autentificată din 23 iulie 2010, dată de inculpat, în care recunoaşte că a primit de la B.I. suma de 3.500 RON, cu titlu de garanţie în vederea închirierii unui apartament situat în municipiul Constanţa. În declaraţie se face referire la suma de 3.500 RON, care includea în realitate şi suma de 500 RON, contravaloarea unui telefon despre care părţile vătămate credeau că a fost însuşit de inculpat, astfel cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate.
Inculpatul a cumpărat un scuter în data de 18 iulie 2010, după ce a primit banii de la părţile vătămate, ceea ce arată destinaţia sumei şi caracterul mincinos al afirmaţiilor inculpatului, în sensul că suma reprezenta o garanţie pentru apartamentul ce urma a fi încheiat, fiind vădit că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de a induce în eroare părţile vătămate.
Faţă de mijloacele de probă menţionate, dar şi poziţia de recunoaştere a inculpatului din primul ciclu procesual, cu privire la această faptă, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus de prima instanţă condamnarea inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nefiind motive a considera că fapta nu este dovedită ori că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
S-a constatat însă că faptei i s-a dat o încadrare juridică greşită, în condiţiile în care în sarcina inculpatului se reţine că în luna iulie 2010, i-a indus în eroare pe numiţii B.I. şi B.D., cu prilejul încheierii unui contract de subînchiriere, producându-le acestora un prejudiciu în valoare de 3.000 RON, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a observat că a fost reţinută forma agravată a infracţiunii de înşelăciune prev. de alin. (2) al art. 215 C. pen., care este incidentă atunci când înşelăciunea este săvârşită prin nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase. În actul de sesizare nu se reţine că inculpatul ar fi comis fapta prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori vreun alt mijloc fraudulos şi nici prima instanţă nu identifică vreuna din împrejurările care ar atrage incidenţa formei agravate a infracţiunii de înşelăciune. De altfel, din starea de fapt expusă rezultă că inculpatul nu şi-a atribuit nume sau calităţi mincinoase şi nici nu a folosit vreun alt mijloc fraudulos (prin aceasta înţelegându-se acel mijloc de natură să inspire mai multă încredere persoanei induse în eroare), motiv pentru care s-a dispus înlăturarea formei agravate prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru care a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., atât din punct de vedere al circumstanţelor reale de comitere a faptelor, cât şi al circumstanţelor personale ale inculpatului.
Totodată, s-a avut în vedere că în procesul de stabilire a pedepsei trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancţionatoriu al infracţiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalităţii urmărite de art. 52 C. pen. Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracţiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancţiunii penale.
În raport de scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen., circumstanţele concrete în care a fost comisă fapta, datele personale ale inculpatului, conduita sa procesuală, s-a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare este necesară pentru asigurarea prevenţiei speciale şi generale.
Pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată se impune a fi menţinută, întrucât nu se identifică argumente pentru reducerea pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul.
S-a reţinut că inculpatul B.V. a acţionat faţă de mai multe persoane, pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, a adoptat o modalitate abilă de acţiune de natură a le întări convingerea martorilor denunţători că are o influenţă reală asupra unor funcţionari publici cu atribuţii decizionale. A obţinut de la denunţători sume mari de bani, acesta fiind şi scopul în care a acţionat inculpatul, forma de vinovăţie ce caracterizează poziţia psihică a inculpatului este cea a intenţiei directe, a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului penal, iar datele sale personale sunt profund nefavorabile (este recidivist, a suferit numeroase condamnări la pedepse privative de libertate, nu este şcolarizat, nu are loc de muncă sau alte venituri licite).
S-a apreciat că nu sunt motive pentru a se reţine în favoarea inculpatului vreuna din circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen., aşa cum a solicitat inculpatul, întrucât conduita sa anterioară faptelor din prezenta cauză, conduita procesuală nesinceră şi lipsa unui minim, efort pentru a acoperi prejudiciul sau a restitui sumele primite de la denunţători fac inaplicabile prevederile art. 74 C. pen.
Problemele de sănătate ale inculpatului, ce datează de o perioadă mai lungă de timp, nu au constituit un factor inhibitor al comportamentului infracţional constant al inculpatului, aşa încât nu pot justifica o reducere a pedepsei.
În concluzie, criticile inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată s-au apreciat că nu sunt întemeiate, pedeapsa aplicată de prima instanţă corespunzând cerinţelor art. 52 C. pen.
De asemenea, s-a constatat că este justificată şi aplicarea sporului de pedeapsă de 6 luni, ce provine dintr-o hotărâre anterioară definitivă şi care în actualele condiţii de recidivă infracţională devine şi mai necesar, pentru sancţionarea corespunzătoare a perseverenţei infracţionale a inculpatului, faţă de care pedepsele anterioare privative de libertate nu şi-au atins scopul.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.V. a declarat recurs şi a solicitat admiterea recursului şi încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. anterior.
În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, întrucât faptele nu există, iar în temeiul cazului de casare prev. de disp. art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât lipseşte intenţia, iar în subsidiar, a susţinut ca instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât s-a dispus schimbarea încadrării juridice, a contopit pedepsele şi a aplicat sporul de pedeapsă.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prealabil, cu referire la cadrul procesual al judecării recursului, Înalta Curte observă următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la 7 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 ianuarie 2014, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.
Verificând îndeplinirea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, se observă că inculpatul B.V. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-se, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, care prevede -„Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată", motiv pentru care instanţa va analiza doar cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, respectiv cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - art. 3859 pct. 1 C. proc. pen. (în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei), pct. 3-6 (instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie) pct. 13 (când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) şi pct. 14 (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) cazuri care nu sunt incidente întrucât au fost respectate dispoziţiile legale prevăzute de acestea.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. anterior, precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestor motive de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Pe de altă parte, critica recurentului inculpat prin care se tinde la achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior (fapta nu există) nu poate fi examinată din moment ce cazul de casare de la pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior a fost abrogat, astfel încât examinarea şi modificarea, de către instanţa de recurs, a situaţiei de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.
În aceiaşi ordine de idei, cererea inculpatului privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior se circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, cerere care trebuia formulată cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată.
Referitor la cererea recurentului de a se lua act că partea vătămată îşi retrage plângerea şi să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată în primul rând că actele depuse la dosarul cauzei nu sunt în formă autentică şi nici părţile vătămate nu sunt prezente în faţa instanţei pentru a declara în sensul învederat de inculpat, iar în al doilea rând aceste poziţii procesuale ale părţilor vătămate nu au efect juridic în raport de infracţiunile reţinute. Totodată, se constată că există posibilitatea împăcării prevăzută de legiuitor cu privire la infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului (art. 244 alin. (3) C. pen.) însă nu au fost produse dovezi în acest sens.
Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, având în vedere că deşi limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege art. 291 C. pen. (2-7 ani), art. 244 alin. (1) şi (2) (de la 1 la 5 ani) sunt mai reduse, regulile de aplicare a pedepselor în caz de concurs de infracţiuni, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., care prevăd că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, aplicarea sporului fiind obligatorie, fac ca pedeapsa aplicată potrivit legii noi să fie mai mare decât cea aplicată potrivit C. pen. anterior, motiv pentru care se apreciază că legea veche e legea mai favorabilă.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 7 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 2/P din 7 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică/ azi, 2 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2200/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 2408/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
