ICCJ. Decizia nr. 2410/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2410/2014

Dosar nr. 4188/117/2009

Şedinţa publică din 2 septembrie 2014

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63 pronunţată la 21 februarie 2012 de Tribunalul Cluj, în baza art. 334 C. proc. pen., s-au respins ca neîntemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina inculpaţilor B.T., F.F., G.C., M.M. şi S.O.A. din infracţiunea de şantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de şantaj în forma simplă, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi respectiv în infracţiunile de ameninţare, prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi respectiv lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului F.F., prin reţinerea incidenţei art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii B.T., F.F., G.C., M.M. şi S.O.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire, asociere, sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii S.O.A. şi F.F. sub aspectul săvârşiri infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., inculpatul F.F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prin schimbarea încadrării juridice conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.

I. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.T., la 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului B.T. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 martie 2009 la 12 aprilie 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul B.T. prin încheierea penală de la data de 10 mai 2011 dată în Dosarul nr. 4188/117/2009 al Tribunalului Cluj.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.T. a sumelor de 8.766 RON şi 15.100 euro în echivalent RON la data plăţii, sume obţinute prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., cu aplicarea art. 1049 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC P.C. SRL prin lichidator juduciar H.I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, str. A. şi pe cale de consecinţă a fost obligat inculpatul B.T. la plata în favoarea părţii civile a sumei de 991.606,8 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen_., art. 163 alin. (1) C. proc. pen_. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea reparării pagubei şi a confiscării speciale prin ordonanţa nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj din data de 09 aprilie 2009 asupra sumelor de 512 RON - consemnată pe numele inculpatului B.T. la dispoziţia organului judiciar la SC C.E.C. Bank Sucursala Cluj prin recipisa de consemnare nr. AA din 14 aprilie 2009 şi 500 euro - consemnată pe numele inculpatului B.T. la dispoziţia organului judiciar la SC C.E.C. Bank Sucursala Cluj prin recipisa de consemnare nr. BB din 14 aprilie 2009, asupra unui număr de 17 bonuri valorice pentru combustibil emise de R. cu valoarea nominală de 100 RON fiecare.

II. În baza art. 194 alin. (1) C. pen_. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.F. la 6 (şase) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a) tz. a Il-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

S-a constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen_. pentru care i-a fost aplicată inculpatului F.F. o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 81 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 1961/R/2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen_. rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen_. s-a contopit pedeapsa de 6 ani şi 9 luni închisoare stabilită prin prezenta, cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 81 din 02 februarie 2010 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 1961/R/2011 a Curţii de Apel Cluj şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 9 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa fără aplicarea unui spor.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen_. s-a aplicat inculpatului F.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen_. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., art. 88 alin. (1) C. pen_. s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 martie 2009 la 12 aprilie 2011 şi perioada executată de la 16 decembrie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen_. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul F.F. prin încheierea penală de la data de 10 mai 2011 dată în Dosarul nr. 4188/117/2009 al Tribunalului Cluj.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F.F. a sumei de 6.466 RON, sumă obţinută prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., cu aplicarea art. 1049 C. civ_. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC P.C. SRL prin lichidator judiciar H.I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, str. A., jud. Cluj şi pe cale de consecinţă a fost obligat inculpatul F.F. la plata în favoarea părţii civile a sumei de 56800,80 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă C.l.A., dom. în Cluj-Napoca, str. D., jud. Cluj, obligând pe inculpatul F.F. la plata în favoarea acestuia a sumei de 200 euro în echivalent RON la data plăţii despăgubiri pentru daune materiale şi a sumei de 250 euro în echivalent RON la data plăţii despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.A.D., prin tutore B.l., domiciliat în Bucureşti, Şoseaua G..

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea reparării pagubei şi a confiscării speciale prin ordonanţa nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj din data de 09 aprilie 2009 asupra sumelor de 7070 RON - consemnată pe numele inculpatului F.F. la dispoziţia organului judiciar la SC C.E.C. Bank Sucursala Cluj prin recipisa de consemnare nr. CC din 14 aprilie 2009 şi 450 euro - consemnată pe numele inculpatului F.F. la dispoziţia organului judiciar la SC C.E.C. Bank Sucursala Cluj prin recipisa de consemnare nr. DD din 14 aprilie 2009, asupra unui bloc de bonuri valorice pentru combustibil emise de R., de la seria H xxx501 până la xxx550, cu valoarea nominală de 100 RON fiecare, asupra unui lanţ din aur de 14 K, în greutate de 218,68 gr. depus la Trezoreria Cluj-Napoca cu procesul-verbal din 14 aprilie 2009, precum şi asupra autoturismului marca B.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului F.F. în vederea reparării pagubei suferite de partea civilă P.A.D. prin încheierea din data de 13 decembrie 2010 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 67 din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Cluj.

III. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.C. la 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

S-a constatat că prezenta infracţiune este concurentă cu infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatului G.C. i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 469/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 189/R din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 469/2009 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 189/R din 12 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, contopindu-se această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 1 lună, în final executând 4 ani şi 7 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 martie 2009 la 02 februarie 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul G.C. prin încheierea penală de la data de 29 martie 2011 dată în Dosarul nr. 4188/117/2009 al Tribunalului Cluj.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G.C. a sumei de 150 euro în echivalent RON la data plăţii, sumă obţinută prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., cu aplicarea art. 1049 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC P.C. SRL prin lichidator juduciar H.I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, str. A. şi pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul F.F. la plata în favoarea părţii civile a sumei de 7856,109 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

IV. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.O.A. la 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului S.O.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în alte funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an şi 6 luni după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 7 ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice orice informaţii de natură a fi putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului următoarele obligaţii, pe durata termenului de încercare: să nu intre în legătură cu persoanele vătămate T.C., S.A., B.M., C.l.A. şi S.D.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 martie 2009 la 07 iulie 2009.

În baza art. 160⁵ alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar acordată inculpatului S.O.A. prin încheierea penală nr. 287/2009 pronunţată la data de 02 iulie 2009 în Dosarul nr. 3742/117/2009 al Tribunalului Cluj.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.O.A. a sumei de 12966 RON, sumă obţinută prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit în vederea confiscării speciale prin ordonanţa nr. 42/D/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj din data de 09 aprilie 2009 asupra apartamentului din Dej, str. M., în suprafaţă de 22,98 m.p. şi a autoturismului marca F.R., cu o capacitate cilindrică de 1116 cmc, până la concurenţa sumei de 12966 RON.

V. În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) tz. a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 martie 2009 la 03 noiembrie 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul M.M. prin încheierea penală de la data de 10 mai 2011 dată în Dosarul nr. 4188/117/2009 al Tribunalului Cluj.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.M. a sumei de 800 RON, sumă obţinută prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ., cu aplicarea art. 1049 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC P.C. SRL prin lichidator judiciar H.I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, str. A., jud. Cluj şi pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul M.M. la plata în favoarea părţii civile a sumei de 4.970 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.A. având ca obiect obligarea inculpaţilor la restituirea actelor originale ale autocamionetei aparţinând numitului I.C.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 1.350 RON, reprezentând onorariile în sumă de câte 400 RON cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu în faza de urmărire penală, av. L.A.C., av. B.O. şi av. I.M. şi onorariul în cuantum de 150 RON cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică a părţii civile P.A.D., av. O.P.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii F.F. şi M.M. la plata în favoarea statului a sumei de câte 9175 RON fiecare cheltuieli judiciare, iar pe inculpaţii B.T., G.C. şi S.O.A. la plata în favoarea statului a sumei de câte 9000 RON cheltuieli judiciare fiecare, sume care includ şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În fapt s-a reţinut că inculpaţii G.C., B.T., F.F., M.M. şi S.O.A. sunt naşi şi fini între ei (inculpatul S.O.A. fiind naşul de cununie al inculpaţilor G.C. şi F.F., fiindu-le naş de botez şi copiilor acestor inculpaţi), în acelaşi timp având o relaţie de prietenie - mai apropiaţi fiind G.C. şi B.T. între ei ca foşti colegi de serviciu în Dej şi respectiv inculpaţii F.F. şi M.M. între ei, petrecându-şi timpul liber împreună în formaţii mai restrânse, fie la localurile unde se practicau jocuri de noroc, fie în diverse alte locaţii- terase sau baruri din Dej, printre care şi barul inculpatului S.O.A., după deschiderea afacerii de către acest inculpat.

După cum se va dezvolta în cele ce urmează, fiecare dintre cei cinci inculpaţi au desfăşurat activităţi de acordare de împrumuturi băneşti la care percepeau dobânzi substanţiale, uzând de violenţe sau/şi ameninţări pentru recuperarea sumelor de bani de la datornici, acţionând în vederea recuperării datoriilor în mod individual sau alături de câte un alt coinculpat. În acelaşi timp, unele dintre persoanele vătămate au fost împrumutate în mod succesiv de către unul sau mai mulţi dintre inculpaţi, semnificaţia juridică a acţiunilor inculpaţilor urmând să facă obiectul analizei instanţei, raportat la infracţiunile reţinute în sarcină prin rechizitoriu.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.A., actele şi lucrările dosarului au relevat următoarea situaţie de fapt:

Partea vătămată D.A. a deţinut calitatea de administrator şi asociat unic la SC P.C. SRL având ca obiect de activitate realizarea de construcţii.

În cursul anului 2006, partea vătămată a întâmpinat greutăţi la firma sa, datorită faptului că un client de cetăţenie italiană a refuzat să achite suma de aproximativ un miliard ROL, reprezentând contravaloarea unor lucrări. Având credite şi alte obligaţii de plată scadente către furnizori, partea vătămată a împrumutat iniţial suma de 6000 (la data de 20 februarie 2006) + 2000 (la data de 21 februarie 2006) de euro de la inculpatul G.C., garantând restituirea împrumutului cu un buldoexcavator. În acest sens a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare simulat şi prin interpunere de persoane, în calitate de vânzător figurând SC P.C. SRL iar în calitate de cumpărător mătuşa inculpatului G.C., în persoana numitei Ş.L., preţul de vânzare fiind stabilit la suma de 7.000 euro (deşi potrivit evaluării făcute de partea vătămată, valoarea de piaţă a buldoexcavatorului era de 14.000 euro). Deşi inculpatul G.C. a încercat să acrediteze ideea că în realitate contractul de vânzare-cumpărare nu a fost simulat, propunând în acest sens spre audiere pe martora Ş.L., instanţa de fond a înlăturat ca nesincere declaraţiile acestei martore şi va valida declaraţiile date de partea vătămată D.A., având în vedere datele încheierii primului contract de împrumut şi respectiv de vânzare-cumpărare vehicul folosit, date care coincid (20 februarie 2006). Diferenţa dintre cele două sume de bani se justifică prin aceea că în realitate cuantumul dobânzii percepute - de 20% lunar (potrivit declaraţiilor date de partea vătămată în faza de urmărire penală, care va fi validată ca fiind dată mai aproape de data contractului decât cea din cursul cercetării judecătoreşti, unde se face vorbire despre o dobândă lunară de 10%) nu a fost stipulat în contractul de împrumut, întrucât înscrisul depus la dosar reprezintă în fapt un act recognitiv emanând de la partea vătămată D.A., iar nu un veritabil act bilateral-contract de împrumut. Cu toate acestea, în contextul probator al cauzei, încheierea contractului de vânzare-cumpărare simulat nu va dobândi valenţe juridice şi nu va atrage anularea actului astfel încheiat, cât timp partea vătămată nu a susţinut şi nici nu a dovedit că ar fi fost constrâns să semneze acest contract. Partea vătămată a achitat lunar dobânda în cuantum de 20% la datele scadente de 20 ale lunii.

Ulterior, partea vătămată a apelat la un nou împrumut de la inculpatul G.C., de această dată a sumei de 8800 euro, dobânda percepută fiind tot de 20% lunar. întrucât inculpatul constatase seriozitatea părţii vătămate în a achita la termenul de scadenţă ratele dobânzii, de această dată împrumutul a fost acordat fără a se percepe garanţii mobiliare.

Partea vătămată D.A. a mai luat şi alte împrumuturi de la inculpatul G.C., care nu au fost consemnate în formă scrisă, fiind vorba despre sume de bani mai reduse de 2000-3000 RON, de regulă pentru plata muncitorilor.

Declaraţiile părţilor sunt divergente în ceea ce priveşte natura juridică a contractelor de vânzare-cumpărare vehicule folosite având ca obiect autoturismul marca F. (evaluat la suma de 5400 euro), autobsculanta cu nr. înmatriculare CJ-xxx, autoturismul marca R.M. şi autonacelă - ultimele trei evaluate la suma totală de 4000 euro.

Astfel, partea vătămată susţine că este vorba despre împrumuturi garantate prin încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare simulate, în vreme ce inculpatul G.C. susţine, cu referire la autobsculanta cu nr. înmatriculare CJ-xxx, autoturismul marca R.M. şi autonacelă că ar fi fost vorba despre încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare, întrucât a respins solicitarea părţii vătămate de a i se acorda un nou împrumut.

Având în vedere că inculpatul G.C. însuşi recunoaşte că partea vătămată D.A. i-a prezentat acte (de proprietate) numai cu privire la autobasculantă, nu şi cu privire la autonacelă şi autoturismul marca R.M. - despre care ar fi aflat doar ulterior că aparţin în realitate unui cunoscut de-al părţii vătămate, în persoana numitului I.V.C., precum şi experienţa îndelungată a inculpatului în a încheia astfel de contracte (a se vedea vol. VI care abundă în contracte de vânzare-cumpărare vehicule folosite încheiate de G.C. în calitate de cumpărător), iar, pe de altă parte, practica uzitată de inculpatul G.C. (ca de altfel şi de unii dintre ceilalţi inculpaţi) de a solicita garanţii mobiliare pentru împrumuturile acordate, instanţa va valida susţinerile părţii vătămate în detrimentul celor emanând de la inculpat, fiind puţin probabil ca acesta să fi fost de acord să plătească preţul solicitat de partea vătămată fără a verifica în prealabil calitatea acestuia de proprietar al autovehiculelor înstrăinate. De altfel, inculpatul însuşi a arătat că D.A. îi solicitase iniţial acordarea unui împrumut, sens în care încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare vehicule folosite mai ales în condiţiile lipsei actelor de proprietate apare ca fiind neverosimilă.

Potrivit susţinerilor părţii vătămate, relaţiile contractuale între părţi au decurs fără incidente până în cursul lunii martie 2007, partea vătămată D.A. onorându-se de obligaţiile asumate.

Întrucât începând cu luna martie 2007 partea vătămată a început să ducă lipsă de lichidităţi care să facă posibilă achitarea dobânzii, între părţi a intervenit o înţelegere în sensul ca în contul datoriei şi a dobânzilor scadente, partea vătămată să efectueze lucrări de construcţii în beneficiul inculpatului G.C., fiind vorba despre o lucrare de extindere la un imobil bloc de locuinţe situat pe str. Ş.M. din Dej, autorizaţia de construcţie fiind eliberată pe numele surorii inculpatului, în persoana numitei G.C.

Ulterior, partea vătămată a acceptat efectuarea unor alte lucrări de construcţii în beneficiul inculpatului G.C., respectiv o lucrare de mansardare a unui bloc situat în Dej, str. R., o lucrare de efectuare izolaţie bloc de pe str. R., precum şi o lucrare de împrejmuire teren pe str. Ş. din Dej. Pentru fiecare dintre aceste lucrări partea vătămată a reclamat subevaluarea de către inculpatul G.C., sub presiunea indirectă a faptului că alternativa impusă de acesta era rambursarea împrumuturilor, partea vătămată neavând această posibilitate materială.

Sub aspectul condiţiilor în care s-au derulat raporturile contractuale dintre părţii, susţinerea apărătorului inculpatului în sensul că activitatea de cămătărie în sine nu era incriminată la data săvârşirii faptelor este reală. Totuşi, reamintim, faptul că inculpatul G.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. în aceste condiţii, se impune a se analiza dacă partea vătămată D.A. a acceptat încheierea şi executarea contractelor în mod benevol, sau dimpotrivă, urmare a constrângerii fizice sau psihice din partea inculpatului.

Potrivit declaraţiilor date de partea vătămată D.A., relaţiile contractuale dintre părţi s-au derulat în mod amiabil cel puţin până în cursul lunii martie 2007, moment la care dificultăţile intervenite în achitarea ratelor de dobândă au condus la acceptarea prestării de servicii de lucrări de construcţii pe firma administrată de acesta, SC P.C. SRL. Practic de la acest moment, declaraţiile martorilor angajaţi ca muncitori la societatea părţii vătămate (în persoana martorilor T.M.C., I.D.C., D.M., P.S.) şi respectiv contabila şefă a societăţii (în persoana martorei R.L.) sunt concordante în sensul că majoritatea resurselor umane şi materiale ale societăţii au fost angrenate în activităţi de construcţii efectuate în mod succesiv pentru fiecare dintre inculpaţii G.C., B.T. şi F.F. (în calitate de împrumutători), conducând finalmente la aducerea firmei în stare de insolvenţă.

În privinţa împrejurărilor în care s-au derulat împrumuturile şi respectiv lucrările de construcţii dintre inculpatul G.C. şi partea vătămată D.A., declaraţiile date de D.A. au fost în sensul că inculpatul G.C. l-a supus la presiuni indirecte, prezentându-i ca alternativă la refuzul de a accepta condiţiile de efectuare şi evaluare a lucrărilor de construcţii aceea de a rambursa în întregime împrumuturile, făcând vorbire despre presiuni verbale, dintre care primul astfel de incident localizat de partea vătămată ca petrecut undeva în perioada anilor 2007-2008 i-a avut ca protagonişti pe inculpaţii G.C. şi B.T., aceştia fiind iritaţi de conduita părţii vătămate D.A. de a nu se achita la termenele stabilite de obligaţiile asumate, ambii repetându-i vreme de jumătate de oră şi pe un ton răstit că trebuie să achite întreaga datorie, fiecare referindu-se la propriul împrumut acordat.

Declaraţiile părţii vătămate cu privire la presiunile psihice la care a fost supusă pe parcursul derulării împrumutului acordat de inculpatul G.C. sunt credibile, în contextul în care martora D.G. a relatat despre un incident la care a asistat personal, petrecut chiar în locuinţa părţii vătămate în ajunul Anului Nou (2008/2009), când urmare a unor discuţii aprinse avute de D.A. cu G.C., cel dintâi i-a dat acestuia toţi banii din casă (respectiv suma de 800 RON), declaraţie menţinută în faţa instanţei de judecată. De altfel, inculpatul însuşi recunoaşte că l-a căutat acasă pe partea vătămată, pentru a-şi rezolva afacerile.

Martora arată că în contextul acestor presiuni psihice partea vătămată se temea în permanenţă pentru siguranţa sa şi mai ales a familiei sale, abordând o atitudine excesiv de protectoare la adresa sa şi a fiului lor - în persoana martorului D.G.C., avansând chiar ipoteza unui eventual divorţ pentru a asigura protecţia familiei sale.

În egală măsură, chiar dacă martorii angajaţi la SC P.C. SRL nu au făcut o distincţie clară între activitatea inculpaţilor, aceştia au arătat că partea vătămată era torturată psihic de către „cămătari" şi supus presiunii de a furniza materiale şi de a efectua lucrări de construcţii, martorii indicându-l pe inculpatul G.C. ca fiind unul dintre beneficiarii acestui gen de lucrări, susţinând poziţia procesuală exprimată de partea vătămată D.A.

Astfel fiind, s-a reţinut că inculpatul G.C. l-a supus pe partea vătămată D.A. la violenţe de natură psihică care se circumscriu noţiunii de ameninţare (chiar implicită) în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incrirninare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului G.C. (respectiv de a accepta plata unor sume de bani, efectuarea unor lucrări de construcţii şi evaluarea acestor lucrări în condiţiile stabilite de inculpat de pe poziţia de forţă pe care o ocupa în relaţia contractuală dintre părţi). Împrejurarea de care se foloseşte inculpatul G.C. în apărare, în sensul că folosul material astfel obţinut nu era unul injust întrucât condiţiile contractuale fuseseră acceptate de partea vătămată D.A., nu poate fi primită de instanţă. Aceasta întrucât, în primul rând, acceptarea condiţiilor de efectuare a lucrărilor de construcţii şi de evaluare a acestor lucrări nu a fost liber consimţită de partea vătămată. Pe de altă parte, chiar liber consimţite condiţiile de încheiere sau de executare ale contractului, reţinem că textul legal de incriminare se referă la obţinerea unui folos în mod injust. Altfel spus, chiar dacă folosul este just (în speţă liber consimţit contractual), este suficient ca modul de obţinere a acestui folos să fie injust (în speţă, determinat prin constrângere psihică), pentru ca fapta să realizeze elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului G.C. a actelor materiale de şantaj, constând în constrângerea prin ameninţare a părţii vătămate D.A. să dea o sumă de bani (în discuţie fiind cel puţin fapta din ajunul Anului Nou 2008/2009), respectiv să angajeze societatea SC P.C. SRL - al cărui reprezentant legal era, în efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului G.C., în condiţiile impuse de acest inculpat.

Pe parcursul derulării împrumuturilor cu inculpatul G.C. (undeva în perioada situată între toamna anului 2007- primăvara anului 2008), datorită dificultăţilor de achitare a dobânzilor la datele scadente convenite, partea vătămată D.A. a apelat la inculpatul B.T. pentru acordarea unui împrumut în sumă de 9000 euro cu o dobândă lunară de 20% pe lună, pretinzându-i-se şi o garanţie mobiliară, sens în care partea vătămată a încheiat un contract de vânzare-cumpărare simulat având ca obiect o autobetonieră, preţul de vânzare fiind stabilit la 7000 euro (deşi partea vătămată a evaluat autovehiculul la suma de 14.000 euro valoare de piaţă).

Potrivit susţinerilor părţii vătămate, în caz de nerespectare a datei şi a orei de plată la scadenţă a dobânzii, inculpatul B.T. îl suna insistent la telefon şi îl ameninţa. Susţinerile părţii vătămate sunt confirmate de declaraţiile martorilor D.G., T.M.C. - ambii martori constatând prin propriile simţuri violenţa verbală de care dădea dovadă acest inculpat.

Într-o manieră asemănătoare cu situaţia împrumutului contractat de la inculpatul G.C., în contul datoriei partea vătămată a convenit cu inculpatul B.T. să execute în beneficiul acestuia lucrări de construcţii şi să îi furnizeze materiale de construcţii, la fiecare întârziere de livrare partea vătămată fiind ameninţată şi într-un rând chiar agresată fizic de inculpatul B.T., fiind vorba despre incidentul din 18 martie 2009 când în urma loviturilor partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale, care a şi determinat-o pe partea vătămată să depună plângere la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj. În acest mod, în perioada mai 2008 - martie 2009 societatea SC P.C. SRL a efectuat mai multe lucrări de construcţii (zid de sprijin, împrejmuire, fundaţie, proiect de casă şi anexe evaluate de partea vătămată la suma de 1 mld. 500 ROL, iar de inculpatul B.T. la suma de 80 mii ROL) pe terenul în suprafaţă de 1500 m.p. situat pe str. C. din Dej.

Incidentul de agresivitate petrecut la data de 18 martie 2009 şi probat nu doar prin plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, dar şi prin aspectele fixate cu ocazia examinării autoturismului părţii vătămate şi declaraţiile martorului T.M.C. - care l-a văzut pe partea vătămată plin de sânge imediat după consumarea faptei a fost determinat de întârzierea părţii vătămate D.A. de a-i livra inculpatului materiale de construcţii şi a reprezentat punctul culminant al unei relaţii contractuale caracterizată prin poziţia de autoritate a inculpatului B.T.

Astfel, în declaraţiile date în faza de urmărire penală partea vătămată a indicat în detaliu modul de abordare adoptat de inculpat, în sensul de a-i spune că el a făcut puşcărie şi că nu îl interesează ce se va întâmpla cu el după ce îl va omorî, ameninţările cele mai plastice referindu-se la faptul că îl va pune pe partea vătămată în scaun cu rotile. Partea vătămată arată că îl credea în stare pe inculpatul B.T. să îşi ducă la bun sfârşit ameninţările, pe de o parte datorită ieşirilor de violenţă pe care le manifestase faţă de el (prin lovirea cu pumnul a Jeepului aparţinând părţii vătămate cu o forţă care a condus la îndoirea tablei), iar pe de altă parte datorită reputaţiei de temut a inculpatului care era cunoscut că ar fi agresat fizic şi alte persoane la nivelul comunităţii locale şi că ar fi recurs şi la distrugerea bunurilor datornicilor săi (aspecte care vor fi explicitate pe parcursul stării de fapt), cunoscându-se şi aspectul că acesta ar fi fost încarcerat pentru săvârşirea unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod nelegal.

Declaraţiile părţii vătămate sunt întărite cu precădere de cele emanând de la martorii D.G., T.M.C. şi R.L., care confirmă faptul că D.A. se temea cu precădere de B.T., martorul T.M.C. arătând într-un mod explicit că la orice oră din zi sau din noapte suna B.T. (sau F.F.) partea vătămată le onora solicitările fără nici cel mai mic comentariu, vădind ascendentul pe care aceşti doi inculpaţi îl aveau asupra lui D.A.

Inculpatul B.T. a recunoscut la prezentarea materialului de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată că a acordat împrumuturi în condiţii de camătă părţii vătămată D.A., însă cu privire la actele de violenţă (fizică) exercitate asupra acestuia în cursul lunii martie 2009, arată că l-a lovit cu dosul palmei peste nas şi numai pentru că partea vătămată l-ar fi jignit. Susţinerile inculpatului privind motivele lovirii părţii vătămate sunt infirmate de probele testimoniale analizate anterior, dar şi de declaraţiile părţii vătămate D.A., fiind înlăturate de instanţa de fond ca fiind nesincere şi date în mod evident pro causa.

Astfel fiind, s-a reţinut că inculpatul B.T. l-a supus pe partea vătămată D.A. la violenţe de natură fizică şi psihică care se circumscriu noţiunilor de violenţă şi ameninţare din textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului B.T. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcţii, efectuarea unor lucrări de construcţii şi evaluarea acestor lucrări în condiţiile stabilite de inculpat de pe poziţia de forţă pe care o ocupa în relaţia contractuală dintre părţi).

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului B.T. a actelor materiale de şantaj, constând în constrângerea prin violenţă şi ameninţare a părţii vătămate D.A. să angajeze societatea SC P.C. SRL - al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcţii şi efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului B.T., în condiţiile impuse de acest inculpat.

În timp ce efectua lucrări de construcţii pentru inculpatul B.T., întrucât partea vătămată D.A. a întâmpinat din nou greutăţi financiare, de această dată pentru achiziţionarea materialelor şi plata muncitorilor angrenaţi în activitatea de construcţii la terenul de pe str. C., inculpatul B.T. i-a recomandat părţii vătămate soluţia de a se împrumuta de la inculpatul F.F., care de asemenea deţinea un loc de casă învecinat.

În aceste împrejurări, în vara anului 2008, partea vătămată a contractat un împrumut în sumă de 7.000 euro de la inculpatul F.F., cu o dobândă de 20% pe lună, pentru care a perceput şi o garanţie mobiliară, respectiv s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare simulat având ca obiect Jeepul marca H. proprietatea părţii vătămate, restituit urmare a deteriorării acestuia, fiind încheiat ulterior un nou contract de garanţie mobiliară, de această dată îmbrăcând forma unui contract de vânzare-cumpărare a autoutilitarei marca F. (proprietatea numitului I.V.C.), simulat şi prin interpunere de persoane - în calitate de cumpărător figurând de această dată inculpatul M.M.

Ca şi în cazul inculpaţilor G.C. şi B.T., partea vătămată D.A. a acceptat efectuarea de lucrări de construcţii şi pentru inculpatul F.F., în contul datoriilor acumulate, sens în care a furnizat materiale de construcţii şi a executat lucrări de împrejmuire şi zis de sprijin pe terenul de pe str. C. din Dej, învecinat cu acela la inculpatului B.T.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate date în cursul urmăririi penale şi reiterate în faţa instanţei, întărite cu precădere de declaraţiile martorului T.M.C. (restul martorilor angajaţi ai părţii vătămate nedistingând în mod explicit între inculpaţi, făcând referire la aceştia ca fiind „cămătari"), D.A. era ţinut în stare de teroare de către inculpaţii B.T. şi F.F. în special, cu menţiunea că acesta din urmă se manifesta în mod agresiv doar la nivel verbal, însă în orice caz, martorul T.M.C. arată şi despre acesta că partea vătămată D.A. nu ar fi îndrăznit să îi refuze vreo solicitare, indiferent de ora din zi sau din noapte la care aceasta ar fi intervenit.

Pe de altă parte, D.A. a arătat maniera în care inculpatul F.F. îl suna în permanenţă pentru a-i reaminti datele de scadenţă, supunându-l şi la ameninţări, în prima parte a anului 2009 acesta fiind convocat de către inculpaţii B.T., F.F. şi M.M. în zona Hotelului S. din Dej, unde acesta a fost supus la ameninţări şi violenţe verbale dacă nu se va achita de datorii faţă de fiecare dintre aceşti inculpaţi.

Chiar dacă martorii audiaţi în cauză nu au asistat în mod direct la presiunile la care a fost supus D.A., starea psihică (reflectată şi fizic asupra părţii vătămate care ar fi slăbit 20-25 kg urmare a atmosferei create de inculpaţi, ajungând în pragul sinuciderii - a se vedea în acest sens depoziţiile martorelor D.G. şi R.L.) a părţii vătămate a fost constatată de cvasitotalitatea angajaţilor săi, fiind atribuită datoriilor acumulate faţă de „cămătari", unii dintre aceştia constatând şi fizic urme de agresiuni asupra corpului părţii vătămate (P.V.S. sau T.M.C.), iar teama exagerată manifestată faţă de inculpaţii B.T. şi F.F. în special nu ar putea fi justificată în mod obiectiv decât prin raportare la ameninţările şi la presiunile de ordin psihologic la care aceşti inculpaţi îl supuneau.

Inculpatul F.F. a negat orice acte de agresiune fizică sau psihică exercitate asupra lui D.A. însă în contextul stării de evidentă teroare la care era supus acesta, declaraţiile inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, reţinându-se că inculpatul F.F. l-a supus pe partea vătămată D.A. la violenţe de natură psihică care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului F.F. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcţii, efectuarea unor lucrări de construcţii şi evaluarea acestor lucrări în condiţiile stabilite de inculpat de pe poziţia de forţă pe care o ocupa în relaţia contractuală dintre părţi).

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului F.F. a actelor materiale de şantaj, constând în constrângerea prin ameninţare a părţii vătămate D.A. să angajeze societatea SC P.C. SRL, al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcţii şi efectuarea de lucrări în beneficiul inculpatului F.F., în condiţiile impuse de acest inculpat.

În sfârşit, în ceea ce îl priveşte inculpatul M.M., acesta l-a cunoscut pe partea vătămată D.A. prin intermediul coinculpatului F.F. şi în contextul în care în perioada de început a anului 2009 partea vătămată se afla din nou în impas financiar, a ajuns să se împrumute şi de la inculpatul M.M. cu suma de 10.000 RON, cu o dobândă lunară în cuantum de 20%, acceptând ca în schimbul ratelor de dobândă să îi furnizeze inculpatului M.M. materiale de construcţii.

Înţelegerea în sensul furnizării de materiale de construcţii este recunoscută şi de inculpatul M.M., inculpatul recunoscând şi faptul că „este posibil" să îl fi ameninţat pe D.A. cu reclamarea la poliţie, să îl fi repezit şi înjurat ca urmare a neonorării obligaţiilor asumate.

Declaraţiile nuanţate de recunoaştere ale inculpatului se coroborează cu cele ale părţii vătămate, care făcând vorbire despre episodul consumat în zona Hotelului S. din Dej în care a fost supus la ameninţări şi violenţe verbale dacă nu se va achita de datorii faţă de fiecare dintre aceşti inculpaţi, a arătat că alături de inculpaţii F.F. şi B.T. a participat la acest incident şi inculpatul M.M.

Declaraţiile părţilor privind termenii înţelegerii sunt de altfel confirmate şi de angajaţii părţii vătămate D.A. care au arătat că au efectuat transport de materiale de construcţii şi în beneficiul inculpatului M.M., fiind evident că şi acesta deţinea o creanţă faţă de patronul SC P.C. SRL.

Aşa cum s-a argumentat şi în cazul coinculpaţilor, s-a reţinut că inculpatul M.M. l-a supus pe partea vătămată D.A. la violenţe de natură psihică care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului M.M. (respectiv de a accepta furnizarea de materiale de construcţii în condiţiile stabilite de inculpat de pe poziţia de forţă pe care o ocupa în relaţia contractuală dintre părţi).

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului M.M. a actelor materiale de şantaj, constând în constrângerea prin ameninţare a părţii vătămate D.A. să angajeze societatea SC P.C. SRL - al cărui reprezentant legal era, în livrarea de materiale de construcţii în beneficiul inculpatului M.M., în condiţiile impuse de acest inculpat.

2. Partea vătămată B.M.:

Partea vătămată B.M. obişnuia să frecventeze localurile de jocuri de noroc din mun. Dej, localuri ce erau frecventate şi de inculpaţii S.A., B.T., G.C. şi F.F.

În acest context, în perioada anului 2004, în timp ce partea vătămată se afla într-un cazino din Dej, inculpatul S.O.A. i-a făcut propunerea să parieze pe o sumă de bani pe care i-a şi înmânat-o, urmând să împartă câştigurile şi pierderile. Partea vătămată a jucat la ruletă suma primită de la inculpat, contravaloare în RON a 300 de euro, însă a pierdut.

După circa 2-3 săptămâni inculpatul i-a pretins părţii vătămate să îi achite suma de 20 milioane ROL, contravaloarea a 500 de euro. Partea vătămată a refuzat iniţial să achite vreo sumă de bani spunându-i inculpatului că el i-a propus să parieze „pe mâna lui", însă atât S.O.A. cât şi coinculpatul F.F. l-au ameninţat cu exercitarea unor violenţe, cel din urmă folosind expresia „dacă nu dai banii te rup în gură".

Deşi iniţial în faza de urmărire penală partea vătămată nu a făcut precizări în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului S.O.A., totuşi, în faţa instanţei a precizat că acesta obişnuia să fie mai diplomat în abordare, explicându-i că nu va recurge la violenţe şi că nu îl va batjocori „ca alţii", însă ar face bine să plătească, iar la ameninţările inculpatului F.F. în sensul că dacă nu plăteşte „îl va rupe în gură" a reacţionat râzând. Declaraţia dată de partea vătămată B.M. confirmă modul de operare al inculpatului S.O.A. relevat şi de martorii R.T.D., A.N., B.A., T.C. sau S.D. în sensul că acesta nu avea aparenţa de om agresiv şi violent, ci îşi crease un nume de temut prin asociere cu anturajul său, format din persoane din lumea interlopă. Potrivit declaraţiilor acestor martori, inculpatul S.O.A. era adesea însoţit de persoane din anturajul său, făcea trimitere la faptul că va veni cu vreunul dintre persoanele din cercul său de prieteni peste datornic (în special cu F.F.), sau pur şi simplu uza de presiuni şi ameninţări prin persoane interpuse, pentru a obţine din partea datornicilor conformarea conduitei cu cerinţele inculpatului. Acţiunile inculpatului fac parte din latura obiectivă a infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, având în vedere că acţiunile de ameninţare (la care a recurs inculpatul S.O.A.) pot fi directe sau indirecte, esenţial fiind doar aspectul ca prin atitudine inculpatul să profite de efectele acestor ameninţări şi să nu se disocieze de ele.

Urmare a acestor ameninţări, partea vătămată a acceptat să plătească suma pretinsă de către inculpatul S.O.A., însă întrucât nu s-a putut onora de întreaga sumă pretinsă, părţile s-au înţeles în sensul că partea vătămată să lucreze, împreună cu familia, la efectuarea unor lucrări de construcţii contractate de inculpatul S.O.A. Din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor audiaţi rezultă că partea vătămată a lucrat împreună cu soţia - în persoana martorei N.V. cu fiul său minor - N.A. şi cu două persoane pe care partea vătămată le-a plătit, pentru realizarea unor lucrări de zidărie şi tencuială la trei etaje ale unui bloc, având 6 apartamente pe nivel. După aprecierile părţii vătămate contravaloarea manoperei a valorat 120 milioane ROL, echivalentul a 3000 de euro, însă inculpatul S.O.A. i-a plătit doar cu suma de 20 mii ROL.

În pofida efectuării acestor lucrări de construcţii, inculpatul S.O.A. i-a pretins în continuare plata unor sume de bani părţii vătămate B.M. fără a-i specifica modul de calcul a acestor sume, astfel că la aproximativ 1 an de zile de la prestarea acestor lucrări de construcţii în beneficiul martorului T.V.A. i-a pretins să îi achite suma de 50 mii ROL, în contextul în care partea vătămată (care a continuat, potrivit propriilor declaraţii, să frecventeze localurile cu jocuri de noroc) câştigase suma de 30 mii ROL la ruletă. Deşi partea vătămată s-a opus plăţii acestei sume de bani, susţinând că nu o datorează, tot prin intermediul inculpatului F.F. care era de faţă şi l-a ameninţat cu acte de violenţă, inculpatul S.O.A. a reuşit să obţină plata sumei de bani pretinsă.

Deşi susţinerile părţii vătămate privind ameninţările la care a fost supus prin intermediul inculpatului F.F. cu cele două ocazii descrise în starea de fapt nu au putut fi confirmate de martori oculari, instanţa de fond a reţinut că declaraţiile sunt credibile prin prisma declaraţiilor date de martorul S.G. Acest martor care a făcut parte din echipa de muncitori a părţii vătămate a relatat în detaliu, în faza de urmărire penală, despre un incident care a avut loc în perioada în care partea vătămată efectua lucrări de construcţii pentru inculpatul S.O.A., când aflându-se în incinta restaurantului L.V. din Dej, B.M. a fost luat de la masă de inculpatul S.O.A. care a venit însoţit de coinculpaţii B.T. şi F.F. şi dus în altă zonă a localului, de unde partea vătămată a revenit fără bani, deşi le promisese muncitorilor că îi va plăti. Declaraţia a fost menţinută în cursul cercetării judecătoreşti, cu menţiunea că întrebat fiind despre starea părţii vătămate când a revenit de la întrevederea cu inculpaţii, martorul a arătat că nu se poate pronunţa întrucât era în stare de ebrietate. Clarificarea apărea importantă cu atât mai mult cu cât relatarea despre incidentul de la restaurantul L.V. a fost dată în contextul în care martorul făcea vorbire despre reputaţia de violenţă a celor 3 inculpaţi şi despre modul în care aceştia „terorizau" o mulţime de oameni care le erau datori de la nivelul comunităţii locale, printre care şi B.M. şi fiul acestuia.

De altfel, după cum se va releva pe parcursul descrierii stării de fapt, mulţi dintre martorii audiaţi nemijlocit în faţa instanţei au revenit asupra declaraţiilor incriminatoare la adresa inculpaţilor, invocând fie trecerea unui interval mare de timp de la consumarea evenimentelor, probleme neurologice (martora S.A.M.), starea de ebrietate în care se aflau (martorul S.G.), alţii au recunoscut de-a dreptul că le este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecinţe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul M.A.I.), alţii au solicitat audierea sub identitate protejată, însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală şi că îşi menţin acele declaraţii.

Deşi inculpatul S.O.A. a negat orice presiune de natura psihică la adresa părţii vătămate, susţinând că relaţiile contractuale dintre ei s-au derulat amiabil şi fără incidente, faţă de starea de fapt expusă mai sus, instanţa de fond a conchis în sensul că inculpatul S.O.A. l-a supus pe partea vătămată B.M. la violenţe de natură psihică exercitate în mod indirect, care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului S.O.A. (respectiv de a da sume de bani în contul unui pretins împrumut acordat în condiţii stabilite discreţionar de inculpat).

Partea vătămată B.M. a arătat în faţa instanţei că renunţă la orice pretenţie civilă de la inculpatul S.O.A., apreciind că i-a achitat acestuia necuvenit suma totală de 1500 RON, sumă care s-a impus a fi supusă confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., rap. la art. 118 alin. (4) C. pen.

În egală măsură, s-a impus reţinerea actelor materiale de şantaj săvârşite de inculpatul F.F., care a recurs la presiuni psihice şi la ameninţări la adresa părţii vătămate B.M., pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul coinculpatului S.O.A. Sub acest aspect, instanţa de fond a reamintit că textul art. 194 alin. (1) C. pen. nu impune cerinţa obţinerii în mod injust a unui folos exclusiv pentru sine, folosul putând fi obţinut şi pentru altul, în speţă pentru beneficiul inculpatului S.O.A.

În perioada derulării contractului de împrumut cu inculpatul S.O.A. partea vătămată B.M. a apelat şi la inculpatul B.T. pentru acordarea unui împrumut în sumă de 300 euro.

Ulterior, în perioada anilor 2005-2006, întrucât unul din fiii părţii vătămate s-a îmbolnăvit, acesta a apelat pentru un împrumut în sumă de 1000 euro de la inculpatul B.T., acesta percepându-i o dobândă lunară de 20%.

La data de 12 ianuarie 2008, partea vătămată a hotărât să plece în Italia în speranţa că va câştiga sume mai mari de bani decât în ţară şi va reuşi să achite împrumutul. Întrucât partea vătămată nu a găsit un loc de muncă în scurt timp s-a întors în ţară.

După revenirea în ţară, partea vătămată a început să efectueze lucrări de construcţii pentru martorul B.M. şi a fost căutată de către inculpaţii B.T. şi G.C. la locul de muncă, sub pretextul că o vor duce să îi arate o garsonieră ce urma să fie renovată. Aceştia au transportat-o pe partea vătămată în cimitirul din Dej, unde inculpatul B.T. l-a agresat, în timp ce inculpatul G.C. supraveghea zona. În timp ce o lovea pe partea vătămată, inculpatul B.T. l-a ameninţat cu violenţe asupra familiei şi i-a atras atenţia să nu îndrăznească să se adreseze poliţiei că o vor lovi chiar şi „de faţă cu poliţia cu ranga în cap". Acţiunea agresivă a inculpatului B.T. este confirmată de martorii N.V. şi N.A., martorii observând nemijlocit faptul că partea vătămată a fost luată cu maşina de inculpatul B.T. şi starea în care se afla B.M. la întoarcere/ plin de sânge şi cu urme de agresiuni. Martora N.V. a mai arătat despre deplasările inculpatului B.T. la domiciliul părţii vătămate, unde făcea scandal şi recurgea la ameninţări cu acte de violenţă dacă partea vătămată nu plătea sumele pretinse, ameninţări la adresa integrităţii corporale fiind proferate şi telefonic.

Urmare a violenţelor exercitate asupra părţii vătămate, aceasta a plătit inculpatului B.T. suma de 800 RON (primită de la beneficiarul lucrării de construcţii pe care o avea în derulare) şi 800 euro (luată împrumut de la un prieten) reprezentând dobânda restantă pe 2 luni şi a continuat să achite sumele de 300 euro şi 100 RON la datele de scadenţă lunară stabilite de inculpat.

Pentru a mai scăpa de datorii, inculpatul B.T. i-a propus părţii vătămate să cumpere în rate o centrală termică, un aragaz şi o hotă de la magazinul A. din mun. Dej, care au fost vândute prin contracte de vânzare-cumpărare fictive către inculpatul B.T., la preţuri subevaluate.

Plata sumelor de bani la datele scadente a avut loc până în cursul lunii septembrie 2008 când la data scadentă stabilită la 30 septembrie 2008, partea vătămată se găsea în impas financiar. Fiind sunat de B.T. pentru plata dobânzii, partea vătămată s-a ascuns, astfel că la locul de muncă a fost găsit fiul, în persoana martorului N.A., care a fost agresat de B.T. tocmai pentru a-i da o lecţie lui B.M.

La data de 04 octombrie 2008, ajungând în imposibilitatea de a mai plăti sume de bani inculpaţilor şi datorită violenţelor exercitate asupra copilului, partea vătămată s-a hotărât să formuleze în cele din urmă o plângere penală faţă de inculpaţi.

Chiar dacă inculpatul B.T. neagă actele de ameninţare sau violenţă la adresa părţii vătămate B.M., acestea sunt confirmate de probele administrate şi analizate anterior, pe cale de consecinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.T. l-a supus pe partea vătămată B.M. la violenţe de natură fizică şi psihică, care se circumscriu noţiunilor de ameninţare şi respectiv violenţă din textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului B.T. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părţii vătămate), folosul material fiind obţinut în mod injust.

Partea vătămată B.M. a arătat în faţa instanţei că renunţă la orice pretenţie civilă de la inculpatul B.T., sens în care se impune confiscarea specială de la acest inculpat a sumelor de 800 RON şi 800 euro obţinute prin constrângere de la partea vătămată B.M.

În egală măsură, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului G.C. a actului material de complicitate la şantaj, prin aceea că l-a însoţit pe inculpatul B.T. şi a asigurat paza pe durata exercitării violenţelor din cimitirul din Dej, actele de presiune fiind exercitate faţă de partea vătămată B.M. pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul inculpatului B.T.

3. Partea vătămată C.l.A.

La vârsta de 19 ani, partea vătămată C.l.A. s-a angajat ca DJ la discoteca din comuna V., administrată de inculpatul S.O.A., având program doar în week-end.

În timpul săptămânii inculpatul S.O.A. împreună cu ceilalţi inculpaţi frecventau localurile de jocuri de noroc din mun. Dej. În vara anului 2006, inculpatul S.O.A. a chemat-o pe partea vătămată C.l.A. să-l însoţească la cazinou la ruletă. Îndemnat de inculpat, partea vătămată a jucat şi a câştigat iniţial. Stimulat de câştigul iniţial, partea vătămată a continuat să joace devenind în scurt timp dependentă de jocurile de noroc.

La un moment dat, rămânând fără bani partea vătămată i-a solicitat un împrumut inculpatului F.F. pentru a-şi încerca norocul, de faţă fiind şi inculpatul G.C. Inculpatul F.F. i-a acordat părţii vătămate un împrumut de 3.000 RON, cu o dobândă de 30% pe lună pe timp de o lună, asigurându-l că dacă va plăti dobânda la timp, împrumutul se va prelungi atâta timp cât va dori partea vătămată. Cei doi inculpaţi i-au solicitat părţii vătămate ca şi garanţie autoturismul ei marca D., pretinzându-i să semneze un contract de vânzare-cumpărare, ca şi cumpărător fiind trecut inculpatul G.C. Partea vătămată a semnat contractul, a predat cartea maşinii inculpatului G.C. după care a primit suma de 3.000 RON împrumut de la inculpatul F.F. Autoturismul a rămas în posesia părţii vătămate.

După prima lună, partea vătămată a reuşit să achite doar dobânda şi a cerut inculpatului F.F. să mai prelungească contractul de împrumut cu încă o lună. Acesta a acceptat şi i-a fixat ca termen de restituire sfârşitul lunii calendaristice.

Cu câteva zile înainte de termenul fixat, inculpatul F.F. a început să o hărţuiască pe partea vătămată sunând-o de mai multe ori pe zi şi ameriinţând-o pentru a o determina să îi dea banii pretinşi ca dobândă. Ameninţările constau în aceea că inculpaţii o vor lovi pe partea vătămată, pe părinţii acesteia şi că îi vor viola mama. Pentru a putea achita banii pretinşi ca urmare a ameninţărilor, partea vătămată şi-a găsit încă un loc de muncă, iar din salariu plătea la sfârşitul fiecărei luni dobânzile.

În această situaţie partea vătămată i-a povestit tatălui său, martorul C.l. situaţia în care se află. Martorul i-a contactat pe inculpaţii F.F. şi G.C. pentru a lichida împrumutul şi toate pretenţiile acestora faţă de fiul său şi chiar a oferit inculpatului F.F. suma de 1000 de euro pentru stingerea datoriei, în acel moment dobânda fiind plătită potrivit cerinţelor inculpatului.

Inculpatul F.F. l-a trimis pe martor să se adreseze inculpatului G.C. întrucât el i-ar fi acordat împrumutul părţii vătămate. Acesta din urmă a refuzat să predea martorului autovehiculul spunându-i că partea vătămată nu ar fi plătit dobânda, iar cei 300 de euro încasaţi în fiecare lună ar fi reprezentat chiria pentru autovehicul. De faţă la discuţia cu inculpatul G.C. a fost şi inculpatul B.T. care a ridicat tonul la martor intimidându-l şi determinându-l să renunţe la autoturism.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează în sensul conturării stării de fapt cu cele date de martorul C.I. - care a arătat în ce condiţii s-a hotărât fiul său să îi spună despre situaţia în care se află (doar urmare a presiunilor şi ameninţărilor la care era supus din partea inculpatului F.F.), susţinerile fiind credibile mai ales din perspectiva coroborării cu declaraţiile părţilor vătămate B.M., D.A., V.A.C., ale martorilor S.A., M.D.P. dar şi ale martorilor M.A.I., R.T.D., H.C. sau T.O.L. - care reflectă atitudinea agresivă a inculpatului F.F. la adresa celor care îi erau îndatoraţi, cel puţin la nivel verbal, acesta determinându-i să achite sumele de bani prestinse tocmai prin atitudinea de a-i ţine într-o stare de permanentă presiune şi control.

Prin urmare, s-a reţinut că inculpatul F.F. l-a supus pe partea vătămată C.I.A. la presiuni psihice care se circumscriu noţiunii de ameninţare din textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului F.F. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părţii vătămate), folosul material fiind astfel obţinut în mod injust.

Deşi în actul de sesizare a instanţei se reţine că inculpatul S.O.A. l-ar fi lovit pe C.I.A. acuzându-l pe nedrept că şi-ar fi însuşit diferite sume de bani din încasările discotecii din V., tocmai pentru a-l determina să se achite de datorii faţă de inculpatul F.F., instanţa de fond nu a putut reţine în sarcina inculpatului S.O.A. acest act material de şantaj. Aceasta întrucât declaraţiile inculpatului S.O.A. se coroborează cu cele date de martorii M.I. şi R.G.F. în sensul că acuzaţiile aduse părţii vătămate erau reale, acesta fiind motivul pentru care a fost lovit de S.O.A. Pe de altă parte, în faţa instanţei, partea vătămată C.I.A. a arătat că el s-a gândit că de aceea l-ar fi lovit S.O.A. pentru a-l determina să se achite de datorii faţă de F.F., pentru că cei doi făceau parte din acelaşi anturaj, însă el nu îi spusese şi nici inculpatul S.O.A. nu i-a dat de înţeles că ar şti despre împrumutul acordat de coinculpatul F.F. În aceste condiţii, interpretarea părţii vătămate este pur subiectivă, urmând a fi înlăturată.

4. Partea vătămată V.A.C.

În cursul anului 2006, partea vătămată V.A.C. frecventa localurile de jocuri de noroc din municipiul Dej. La un moment dat, pierzând mari sume de bani, acesta a luat mai multe împrumuturi în sumă de 2000-3000 RON de la inculpatul F.F. cu o dobândă de 20% pe lună, iar când banii erau împrumutaţi pe un termen mai scurt, 20% pe săptămână. Un timp partea vătămată a reuşit să plătească la datele scadente convenite dobânzile pretinse de inculpat, însă datorită caracterului împovărător al acestora, după aproximativ 6 luni aceasta a ajuns în imposibilitatea de a mai achita vreo sumă de bani.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, în cazurile în care acesta întârzia chiar şi cu câte o zi sau două la achitarea dobânzilor, inculpatul îl căuta acasă, la serviciu, pe stradă, îl ameninţa că îi va expune situaţia în faţa colegilor de serviciu şi că va solicita rambursarea împrumuturilor de la mama părţii vătămate, pentru a o determina să plătească sumele pretinse sub formă de dobânzi. Ameninţările erau eficiente din perspectiva părţii vătămate, mai ales că în acea perioadă colegii de serviciu aflaseră despre situaţia sa şi îl evitau.

La un moment dat chiar, întâlnind-o pe partea vătămată în faţa unui local de jocuri de noroc şi pentru a-l înspăimânta, inculpatul F.F. a schiţat gestul de a-l lovi, însă partea vătămată a reuşit să se ferească eficient. Totuşi, din acel moment a început să îşi achite la termen datoriile pretinse, fiind conştient că deşi ar putea să se apere de inculpat, nu ar rezolva nimic deoarece „inculpatul nu este singur, el fiind doar un deget de la o mână", persoanele din anturajul acestuia formând celelalte degete.

Partea vătămată V.A.C. a mai arătat că persoanele din anturajul inculpatului F.F. erau inculpaţii S.O.A., B.T. şi G.C., formându-şi convingerea că aceştia ţineau legătura prin aceea că la un moment dat pe parcursul derulării împrumuturilor, în timp ce se afla la ruletă, inculpatul S.O.A. l-a anunţat pe F.F. despre faptul că V.A.C. se află acolo, în acea perioadă inculpatul obişnuind să urmărească îndeaproape câştigurile la ruletă ale părţii vătămate pentru a-şi recupera împrumutul acordat.

Relevant cauzei este aspectul că partea vătămată cunoştea despre situaţia altor datornici ai inculpatului, care ar fi fost căutaţi acasă şi agresaţi fizic pentru rambursarea împrumuturilor, fapt care în sine constituia un element de presiune psihică, care potrivit afirmaţiilor părţii vătămate a subzistat şi ulterior reţinerii şi arestării inculpatului, acesta temându-se pentru siguranţa sa şi a familiei sale.

În mod similar cu situaţia celorlalte părţi vătămate, instanţa de fond a constatat că acţiunile inculpatului sunt probate prin declaraţiile lui V.A.C., care prin coroborare cu declaraţiile părţilor şi persoanelor vătămate B.M., D.A., S.A., M.D.P., dar şi ale martorilor M.A.I., R.T.D., H.C. sau T.O.L. reflectă un mod de operare unitar al inculpatului F.F. în raport de datornicii săi, ecouri ale comportamentului agresiv al inculpatului ajungând la cunoştinţa opiniei publice locale. Altfel, atât inculpatul F.F. cât şi ceilalţi coinculpaţi au acţionat în condiţii de clandestinitate, martorii direcţi la faptele descrise fiind aproape inexistenţi. Totuşi, în condiţiile în care părţile şi persoanele vătămate B.M., D.A., V.A.C., S.A., M.D.P. dar şi martorii M.A.I., R.T.D., H.C. sau T.O.L. au dat declaraţii concordante cu privire la modul de acţiune al inculpatului F.F. şi în contextul în care temerea multora dintre cei audiaţi era încă actuală la momentul audierii în faţa instanţei, fiind vizibilă în atitudinea manifestată pe durata desfăşurării şedinţelor de judecată (a se vedea în acest sens şi cu un caracter exemplificativ atitudinea manifestată la termenul de judecată de la data de 07 septembrie 2010, cu ocazia audierii martorului M.C. care a durat nu mai puţin de 2 ore datorită dificultăţilor evidente ale martorului de a face declaraţii complete în faţa organului judiciar, recunoscând cu reţinere că este „posibil" să îi fie teamă pentru siguranţa sa şi a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaşte; sau desfăşurarea dezbaterilor de la termenul de judecată de la data de 26 ianuarie 2011 când au fost citaţi în vederea audierii tocmai acei martori care în faza de urmărire penală şi-au exprimat cele mai mari temeri cu privire la siguranţa lor fizică raportat la împrejurările pe care aceştia le cunosc, când instanţa a putut constata faptul că prin referirile exprese, martorii au cele mai mari rezerve faţă de inculpatul F.F., martorul audiat cu identitate protejată „G.R." făcând la rândul său referiri exclusive la caracterul violent şi la ameninţări proferate tocmai de acest inculpat), instanţa va conchide în sensul că declaraţiile date de aceşti martori şi părţi vătămate sunt sincere, urmând a le lua în considerare în ansamblul probator al cauzei.

Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că inculpatul F.F. l-a supus pe partea vătămată V.A.C. la presiuni psihice care se circumscriu noţiunii de ameninţare din textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării părţii vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului F.F. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat părţii vătămate), folosul material fiind astfel obţinut în mod injust. Întrucât partea vătămată nu a formulat pretenţii civile în cauză, dar nici nu a individualizat, cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, sumele de bani remise ca urmare a presiunilor psihice la care l-a supus inculpatul F.F., instanţa de fond s-a aflat în imposibilitate de a cuantifica o eventuală sumă supusă confiscării speciale. Sub acest aspect, s-a reamintit că pentru a putea face obiectul confiscării speciale, aceste sume de bani trebuie să fi fost obţinute în mod injust (aşadar prin violenţă sau ameninţare), acestea fiind acţiunile care formează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj, legalitatea dobânzii percepute neputând face obiectul analizei instanţei în contextul în care infracţiunea de cămătărie a fost incriminată abia prin Legea nr. 216/2011.

5. Persoana vătămată M.N.

Persoana vătămată M.N. este un om de afaceri din mun. Dej, desfăşurându-şi activitatea în domeniul comerţului.

În cursul anului 2007, un prieten al părţii vătămate în persoana numitul S.C., tot comerciant, având dificultăţi financiare i-a solicitat părţii vătămate un mic împrumut în sumă de 2.500 de euro. Partea vătămată l-a îndrumat pe acesta să se adreseze inculpatului G.C. pe care îl cunoştea din copilărie şi despre care auzise că acordă împrumuturi. Cei doi i s-au adresat inculpatului G.C. care însă i-a refuzat pe motiv că nu dispune de resurse financiare şi i-a îndrumat să apeleze la inculpatul B.T.

Inculpatul B.T. a acceptat să-i împrumute suma de 2.500 de euro numitului S.C. cu o dobândă de 30% pe lună cu condiţia ca M.N. să fie girant. Având în vedere că persoana vătămată îl cunoştea pe numitul S.C., având o relaţie de colaborare mai îndelungată şi că acesta a lăsat inculpatului în garanţie şi o filă CEC în alb şi două centrale termice pe lemne, a considerat că acesta nu va avea probleme cu restituirea împrumutului şi a acceptat verbal să fie girant.

După 2 săptămâni de la luarea acestui împrumut, numitul S.C. a plecat din ţară şi până în prezent nu s-a mai întors neputând fi găsit. În această situaţie inculpatul B.T. a contactat-o pe persoana vătămată şi i-a comunicat că el este cel care urmează să plătească datoria. Iniţial acesta a ignorat cererea inculpatului, însă după circa 4 luni B.T. a căutat-o din nou şi i-a pretins suma de 5.000 de euro întocmindu-i şi un grafic pentru a plăti banii. Pentru a fi mai convingător inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că dacă nu plăteşte îi va agresa familia indiferent dacă va face puşcărie sau nu. Având în vedere că M.N. aflase despre inculpat că anterior a fost închis pentru sechestrare de persoane a considerat că pentru a-şi proteja familia şi având posibilităţi financiare este mai bine să se conformeze pretenţiilor inculpatului.

Spre sfârşitul anului 2007 datorită sumelor plătite inculpatului B.T., persoana vătămată a început să aibă probleme la firmă ajungând la un moment dat în imposibilitatea de a acoperi o filă cec. În această situaţie, a solicitat un împrumut de la inculpatul B.T. în sumă de 90 milioane ROL şi 1.500 de euro, acesta pretinzându-i o dobândă de 20% pe lună. Părţile nu au încheiat contractul de împrumut în formă scrisă.

Potrivit calculelor făcute de M.N., până în cursul lunii iulie 2008 acesta a ajuns să plătească lunar 2.800 de euro reprezentând doar dobânzi. Conform graficului stabilit de inculpat sumele erau plătite în tranşe în zilele de 9, 14, 18, 22, 23, 25 şi 28 a fiecărei luni. Atunci când persoana vătămată întârzia cu plata unor sume, inculpatul o suna şi o convoca, o ameninţa cu agresarea familiei, pentru a o „impulsiona" să facă rost de bani. Deşi partea vătămată a considerat că sumele pretinse de inculpat nu i se cuvin acestuia a continuat să plătească datorită ameninţărilor pe care acesta i le adresa în permanenţă.

Deşi urmare a acestor presiuni la care era supusă persoana vătămată, până în cursul lunii iulie 2008 acesta a achitat la termenele scadente toate sumele pretinse de inculpat, totuşi acesta i-a solicitat lui M.N. să semneze un contract de vânzare-cumpărare simulat pentru autoturismul marca F.T., pentru a avea o garanţie în cazul în care partea vătămată va intra în incapacitate de plată.

În cursul lunii octombrie 2008 inculpatul B.T. a intrat în magazinul persoanei vătămate M.N. şi a început să lovească în jur cu o bâtă, distrugând mai multe bunuri, cu scopul de a-l intimida. M.N. a păstrat bâta folosită de inculpat şi ulterior a depus-o la dosarul cauzei. De la acest moment şi până la arestarea inculpatului, persoana vătămată s-a conformat cu stricteţe solicitărilor inculpatului de a se achita de plata sumelor de bani pretinse, la datele scadente stabilite.

Inculpatul B.T. a recunoscut proferarea de ameninţări verbale la adresa persoanei vătămate, precum şi acţiunea de distrugere a vitrinei magazinului acesteia în scopul intimidării, atitudinea de forţă a inculpatului rezultând şi din interceptarea convorbirii telefonice purtate de părţi la data de 27 martie 2009 orele 21.17.

Din coroborarea procesului-verbal de redare a conţinutului convorbirii telefonice cu declaraţiile date de persoana vătămată M.N. şi cu declaraţiile date de martorul N.Ş. rezultă că la data de 27 martie 2009, în jurul orelor 21.30, în timp ce persoana vătămată descărca profile termopan împreună cu martorul N.Ş. în curtea locuinţei acestui martor, inculpatul B.T. a venit însoţit de coinculpatul G.C. şi l-a supus la ameninţări cu acte de violenţă pe M.N., fără ca totuşi G.C. să se implice activ în discuţii. Tonul ameninţător şi gestica sugestivă a inculpatului B.T. a fost remarcată şi de martorul N.Ş., care deşi în faţa instanţei de judecată şi-a nuanţat declaraţiile (făcând referire doar la tonul ridicat al discuţiei), a arătat totuşi că îşi menţine declaraţiile de la urmărire penală, unde s-a exprimat în sensul că inculpaţii B.T. şi G.C. erau să îl ia la bătaie pe M.N.

Faţă de starea de fapt expusă, s-a reţinut că inculpatul B.T. l-a supus pe persoana vătămată M.N. la presiuni psihice care se circumscriu noţiunii de ameninţare din textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului B.T. (respectiv de a da sume de bani în contul împrumutului acordat lui S.C. şi persoanei vătămate personal), folosul material fiind astfel obţinut în mod injust.

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului B.T. a actelor materiale de şantaj, constând în constrângerea prin ameninţare a persoanei vătămate M.N. să dea diferite sume de bani (cel puţin 2.800 euro/lună x 5 luni în perioada octombrie 2008 - martie 2009), potrivit cerinţelor inculpatului.

Persoana vătămată a arătat în faţa instanţei că renunţă la orice pretenţie de natură civilă sau penală de la inculpatul B.T., sens în care s-a impus confiscarea specială de la acest inculpat a sumei de 14.000 euro obţinute prin constrângere de la M.N.

În egală măsură, s-a impus reţinerea în sarcina inculpatului G.C. a actului material de complicitate la şantaj, prin aceea că l-a însoţit pe inculpatul B.T. şi l-a sprijinit în crearea atmosferei ameninţătoare la adresa persoanei vătămate, cu ocazia incidentului de la 27 martie 2009 din curtea martorului N.Ş., actele de presiune fiind exercitate faţă de persoana vătămată M.N. pentru a-l determina pe acesta să dea diferite sume de bani în beneficiul inculpatului B.T.

Pe lângă împrumutul contractat de la inculpatul B.T., persoana vătămată a mai derulat relaţii contractuale asemănătoare şi cu ceilalţi inculpaţi, împrumuturile fiind recunoscute de părţi. Persoana vălămată însăşi nu a reclamat acţiuni de violenţă fizică sau psihică emanând de la ceilalţi coinculpaţi. Cu toate acestea, din coroborarea declaraţiilor date de inculpatul M.M. cu cele date de martorii E.L.E. şi respectiv M.D.P. reţinem că pentru restituirea unei tranşe de 800 RON dintr-un împrumut acordat de inculpatul M.M. persoanei vătămate M.N., cel din urmă a fost supus la ameninţări prin flancarea în faţa magazinului dat în chirie martorilor M.D.P. şi B.F.G.C., condiţii în care persoana vătămată s-a supus solicitărilor formulate de inculpatul M.M. în acest sens, este sugestivă declaraţia dată de martorul M.D.P. care a arătat că inculpaţii M.M. şi F.F. l-au înghesuit pe M.N. în vitrina magazinului, au ridicat tonul şi l-au ameninţat, inculpatul M.M. recunoscând în faţa instanţei că în aceste împrejurări a obţinut restituirea sumei de 800 RON de la persoana vătămată.

Faţă de starea de fapt anterior expusă, instanţa de fond a conchis în sensul că inculpatul M.M. l-a supus pe persoana vătămată M.N. la violenţe de natură psihică exercitate în comun cu inculpatul F.F., care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului M.M. (respectiv de a da suma de 800 RON în contul unui împrumut acordat de inculpat).

Persoana vătămată M.N. a arătat în faţa instanţei că renunţă la orice pretenţie de natură penală sau civilă de la inculpaţi, sens în care s-a impus confiscarea specială de la acest inculpat a sumei de 800 RON obţinută în mod injust.

În egală măsură, s-a impus reţinerea acestui act material de şantaj şi în sarcina inculpatului F.F., care a recurs la presiuni psihice şi la ameninţări la adresa persoanei vătămate M.N., pentru a-l determina pe acesta să dea suma de 800 RON în beneficiul coinculpatului M.M. Sub acest aspect, s-a reamintit că textul art. 194 alin. (1) C. pen. nu impune cerinţa obţinerii în mod injust a unui folos exclusiv pentru sine, folosul putând fi obţinut şi pentru altul, în speţă pentru beneficiul inculpatului M.M.

6. Persoana vătămată S.A.I.

În cursul anului 2005, persoana vătămată S.A.I. frecventa localurile de jocuri de noroc din mun. Dej, fiind un obişnuit al acestora. La un moment dat acesta a pierdut mari sume de bani, astfel că inculpaţii S.O.A., F.F. şi B.T. care erau prezenţi în local s-au oferit să-i împrumute sume de bani pentru a continua să joace.

Persoana vătămată a împrumutat suma de 4 milioane ROL cu o dobândă de 30% pe lună de la inculpatul F.F. După câteva zile inculpatul l-a căutat pe S.A.I. cerându-i restituirea sumei şi a dobânzilor. Persoana vătămată i-a spus inculpatului că nu aceasta le-a fost înţelegerea că nu are banii pretinşi şi că îi va restitui după o lună, însă inculpatul a devenit agresiv verbal şi prin ameninţări l-a determinat ca în schimbul datoriei să cumpere pe credit o cameră video în valoare de 28 milioane ROL de la un magazin de electrocasnice, urmând să plătească ratele aferente. După scurt timp, inculpatul i-a pretins din nou părţii vătămate să achiziţioneze tot prin credit un televizor color în valoare de 20 milioane ROL.

Nemaiavând posibilităţi financiare persoana vătămată a apelat la inculpatul B.T. de la care a primit suma de 9 milioane RON şi la inculpatul S.O.A. de la care a primit suma de 10 milioane ROL, ambele cu o dobândă de 30% pe lună.

După scurt timp de la luarea acestor două împrumuturi şi inculpaţii S.O.A. şi B.T. au început să exercite presiuni asupra persoanei vătămate obligând-o prin ameninţări să achiziţioneze, în rate, aparatură electrocasnică în valoare de 50 milioane ROL, pe care inculpaţii au transportat-o într-o garsonieră aparţinând inculpatului B.T.

După luarea aparatelor, inculpatul B.T. i-a precizat persoanei vătămate S.A.I. că mai are o datorie de 4 milioane ROL şi i-a cerut să îi restituie. La protestele persoanei vătămate acesta a fost ameninţat cu bătaia şi înjurat, fiind astfel obligat să cumpere o combină frigorifică şi alte produse electrocasnice în valoare de 20 milioane ROL, tot în rate.

Cu toate că valoarea bunurilor depăşeau cu mult sumele luate împrumut de persoana vătămată, cei trei inculpaţi au continuat să o ameninţe ori de câte ori o vedeau prin oraş, o căutau la locul de muncă sau acasă şi o umileau. De asemenea, inculpaţii adresau ameninţări surorii persoanei vătămate, spunându-i acesteia că dacă nu-şi plăteşte datoriile va plăti sora lui pentru el.

Rămânând fără posibilităţi financiare, S.A.I. a încercat să îşi vândă autovehiculul. Aflând despre aceste planuri, cei trei inculpaţi i-au cerut persoanei vătămate să le dea lor autovehiculul şi actele acestuia în contul datoriilor, oferindu-i şi 20 de milioane ROL. Ascunzându-se de inculpaţi S.A.I. a reuşit să vândă autoturismul şi a încasat suma de 130 milioane ROL. Inculpaţii au aflat despre vânzare autovehiculului şi prin ameninţări au determinat-o pe persoana vătămată să le dea suma de 50 milioane ROL.

Mama persoanei vătămate a aflat de problemele pe care aceasta le avea din cauza inculpaţilor şi i-a căutat cerându-le să îi lase fiul în pace pentru că altfel îi va reclama la poliţie. Inculpaţii au ameninţat-o şi au spus că ei au prieteni la poliţie, iar poliţia nu are ce să le facă. Despre ameninţările la adresa mamei sale, S.A.I. i-a povestit şi martorului S.D., potrivit declaraţiilor date de această persoană vătămată.

După acest incident S.A.I. a renunţat la jocurile de noroc, a stat mai mult în casă, ieşind în oraş doar pentru a plăti ratele pentru bunurile predate inculpaţilor. Într-una din zile în timp ce se deplasa spre bancă, persoana vătămată a fost observată de cei trei inculpaţi care au încadrat-o şi au dus-o în localul T. din mun. Dej, unde au ameninţat-o spunându-i că mai are o datorie de 24 milioane ROL faţă de inculpatul S.O.A. şi 18 milioane ROL faţă de inculpatul B.T. Inculpaţii au buzunărit-o pe persoana vătămată, i-au controlat portofelul pentru a se verifica dacă aceasta are bani. Urmare a ameninţărilor inculpaţilor, S.A.I. a scos din ciorap suma de 38 milioane ROL pe care i-a înmânat-o inculpaţilor, după care a primit un cot în gură de la inculpatul B.T.

În cele din urmă, pentru a scăpa de pretenţiile inculpaţilor, părinţii persoanei vătămate au vândut apartamentul în care locuiau, au achiziţionat o casă mai mică şi mai ieftină într-o altă localitate, iar diferenţa au folosit-o pentru a achita creditele luate pentru bunurile electrocasnice cumpărate inculpaţilor.

Chiar dacă, aşa cum s-a mai arătat şi în cazul altor părţi sau persoane vătămate, probe directe la presiunile la care a fost supus S.A.I. nu există, totuşi, modul de operare al inculpaţilor urma acelaşi calapod pentru datornicii care apelau la ei pentru împrumuturi, ajungând în impas în a mai restitui dobânzile la scadenţă, în acest sens fiind declaraţiile date de cei care au ajuns în situaţia de a se îndatora la inculpaţi (părţi sau persoane vătămate în dosar), dar şi ale martorilor M.A.I., R.T.D., H.C. sau T.O.L., care au dat cele mai temerare declaraţii în faţa instanţei de judecată.

În acelaşi sens, sunt relevante cauzei şi procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii F.F. şi B.T., - care reflectă atitudinea intransigentă şi agresivă verbal a inculpatului F.F., acesta recurgând la ameninţări făţişe sau voalate, după caz, recunoscând faţă de inculpatul S.O.A. şi faptul că ar fi recurs la agresiuni fizice faţă de un datornic, pe care l-a determinat astfel să îi achite suma de 30 mil. ROL. Pe de altă parte, din procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.T., coroborate cu cale ataşate, dar şi cu declaraţiile martorului audiat sub identitate protejată „G.R."- reflectă aspectul că ecourile care au ajuns în discuţia opiniei publice locale cu privire la activitatea şi violenţele fizice şi verbale exercitate de inculpaţi sunt reale. În acest sens, martorul a făcut vorbire despre sinuciderea unui om de afaceri din Dej (Ş.T.) cauzată de datoriile acumulate de fiul acestuia S.D.C. la „cămătari". Or, din succesiunea de transmisii telefonice purtate între inculpatul B.T. şi numitul Ş.D.C., precum şi din atitudinea de teamă extremă exprimată de cel din urmă (care nu a avut nici măcar curajul să îşi ţină telefonul deschis pentru a negocia cu inculpatul B.T. o altă dată a scadenţei, urmată la o zi de sinuciderea lui Ş.T., apare cu evidenţă legătura de cauzalitate între sinucidere şi datoriile acumulate, legătură care de altfel este asumată şi de inculpaţii B.T. şi G.C.- care pun pe seama fiului sinuciderea tatălui, dar şi de inculpatul F.F.- care recurge la presiuni psihice voalate la adresa altor datornici făcând referire tocmai la gestul disperat al numitului Ş.T.

Trebuie subliniat pe această cale faptul că reţinerile martorilor în a releva întreg adevărul pe care îl cunosc în cauză în faţa instanţei de judecată (aşadar în prezenţa inculpaţilor) apare cu atât mai multă evidenţă cu cât martorul Ş.D.C. (fiul decedatului Ş.T.) a declarat în faţa completului de judecată că nici el nici tatăl său nu au avut vreo problemă de orice natură cu inculpaţii, afirmaţie care este contrazisă flagrant de probele dezvoltate în paragrafele anterioare. Pe de altă parte, despre situaţia în care a ajuns persoana vătămată S.A.l. de a-şi vinde casa şi de a se muta în altă localitate probabil din cauza problemelor cu inculpaţii a dat declaraţii şi persoana vătămată S.D., cu menţiunea că în general persoanele sau părţile vătămate au auzit şi au dat declaraţii despre situaţia altor datornici aflaţi în aceeaşi situaţie cu ei, găsind probabil o minimă consolare în aceea că nu au fost singurii care au ajuns să li se distrugă vieţile în plan material sau/şi personal datorită activităţii inculpaţilor.

În ceea ce priveşte constrângerea persoanei vătămate S.A.I. de a cumpăra aparatură electrocasnică pe credit, pe care să o remită inculpaţilor la preţuri subevaluate şi în contul datoriilor, acest mod de compensare parţială a datoriilor a mai fost folosit în cazul părţii vătămate B.M., fiind recunoscut parţial şi nuanţat chiar şi de inculpaţii B.T., F.F. şi S.O.A.

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina celor 3 inculpaţi B.T., S.O.A. şi F.F. actele materiale de şantaj constând în constrângerea persoanei vătămate S.A.I. să dea sume de bani şi să contracteze aparatură electrocasnică pe credit, prin presiuni psihice care se circumscriu noţiunii de ameninţare ca element al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., foloasele materiale astfel obţinute fiind dobândite în mod injust.

Întrucât persoana vătămată a renunţat la orice solicitare de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaţilor, s-a impus, conform art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 118 alin. (4) C. pen., luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor obţinute de inculpaţi ca urmare a exercitării actelor de violenţă psihică, după cum urmează:

- suma de 2000 RON (valoarea televizorului cumpărat pe credit) + 2800 RON (valoarea camerei video cumpărate pe credit) + cota de 1/3 din suma de 5000 RON la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca D.S., total 6466 RON de la inculpatul F.F.;

- suma de 2500 RON (cota de ½ din valoarea electrocasnicelor cumpărate pe credit pentru inculpaţii B.T. şi S.O.A.) + 2000 RON (valoarea combinei frigorifice achiziţionată pe credit)+ 1/3 din suma de 5000 RON la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca D.S. + suma de 1800 RON pretinsă cu ocazia ameninţărilor şi a violenţelor din localul T., în total suma de 7966 RON de la inculpatul B.T.;

- suma de 2500 RON (cota de ½ din valoarea electrocasnicelor cumpărate pe credit pentru inculpaţii B.T. şi S.O.A. + 1/3 din suma de 5000 RON la remiterea căreia a fost obligat persoana vătămată ulterior vânzării autoturismului marca D.S. + suma de 2000 RON pretinsă cu ocazia ameninţărilor şi a violenţelor din localul T., în total suma de 6166 RON de la inculpatul S.O.A.

7. Persoana vătămată M.O.

În primăvara anului 2007, cu ocazia efectuării unei lucrări de construcţie la o fântână în beneficiul numitului T. din Dej, persoana vătămată M.O. l-a cunoscut pe inculpatul G.C. prin intermediul numitului L., împrietenindu-se cu acesta din urmă, persoana vătămată i-a solicitat un împrumut în sumă de 200 euro, însă a fost îndrumat să apeleze la inculpatul B.T.

B.T. a fost de acord să îl împrumute cu suma solicitată, percepându-i o dobândă lunară în cuantum de 200 RON, fără a-i solicita garanţii.

După aproximativ o lună, în perioada aprilie-mai 2007, persoana vătămată i-a solicitat inculpatului B.T. un nou împrumut, în sumă de 300 euro, însă de această dată inculpatul l-a refuzat pe motiv de lipsă de disponibilităţi financiare, îndrumându-l să apeleze la inculpatul G.C.

Inculpatul G.C. a fost de acord să îl împrumute, percepându-i o dobândă lunară de 300 RON, cu data scadentă în ziua de 13 a lunii. La discuţii a asistat şi inculpatul B.T.

Potrivit declaraţiilor persoanei vătămate, vreme de 9 luni nu au existat probleme între părţi, onorându-se de obligaţii, cu menţiunea că pentru perioadele când G.C. era plecat în Italia, dobânda aferentă împrumutului acordat de acesta era încasată de inculpatul B.T. Singurele incidente despre care face vorbire M.O. se referă la aspectul că dacă depăşea datele de scadenţă era sunat de inculpaţi şi luat la rost, iar dacă nu avea lichidităţi i se solicita să aducă bunuri de valoare (de exemplu o pompă DCL în valoare de 1300 RON în contul unei rate de dobândă datorată inculpatului B.T.).

În sâmbăta mare de Paşti 2008, persoana vătămată M.O. a fost dusă de inculpaţii B.T. şi G.C. cu dubita de culoare galbenă aparţinând celui din urmă într-un loc izolat numit „sub pădure", unde a fost bătut şi ameninţat de ambii inculpaţi în vederea restituirii banilor împrumutaţi şi i s-a cerut garanţie mobiliară autoturismul marca D. care în realitate aparţinea unui prieten al persoanei vătămate, pe nume M.N.

În declaraţiile date în faza de urmărire penală, persoana vătămată a detaliat în sensul că ajunşi în pădurea din Valea Chiejdului, inculpatul B.T. a început să strige la el şi să îl ameninţe, luându-şi şi rozeta în mână, afirmând că toate le rupe în el pentru banii împrumutaţi, iar inculpatul G.C. i-a dat de înţeles că ar putea păţi să fie călcat cu maşina, sau chiar împuşcat şi că lui nu îi este frică de consecinţele faptelor sale.

După proferarea acestor ameninţări, inculpaţii l-au lovit cu pumnii şi picioarele vreme de aproximativ 30 minute, spunându-i că acesta este doar un avertisment şi că ar putea ajunge în scaun cu rotile dacă nu se achită de datorii.

După acest incident, persoana vătămată arată că a făcut un efort şi a reuşit să îşi procure suma de 450 euro pe care i-a achitat inculpaţilor în contul datoriilor acumulate. Mai arată M.O. că nu a depus plângere la poliţie de frică pentru viaţa sa şi a familiei sale, deşi urmare a celor suferite în cursul anului 2008 a fost diagnosticat cu spasmofilie survenită după incidentul violent din pădure.

Declaraţiile date de persoana vătămată audiată în calitate de martor în prezenta cauză confirmă modul de operare similar pe care aceiaşi doi inculpaţi B.T. şi G.C. l-au utilizat în cazul părţii vătămate B.M. dus într-un alt loc izolat (cimitirul din Dej) şi agresat de această dată doar de B.T. care îi acordase un împrumut bănesc, în timp ce G.C. -dezinteresat material - doar supraveghea zona şi a persoanei vătămate M.N. agresat verbal şi ameninţat în mod sugestiv cu bătaia de acelaşi B.T., care şi de această dată era însoţit de G.C.

Chiar dacă inculpaţii nu recunosc actele de agresiune fizică şi psihică, iar inculpatul B.T. nu recunoaşte nici măcar acordarea împrumutului, credibilitatea declaraţiei persoanei vătămate M.O. este furnizată şi de obiceiul inculpaţilor de a solicita garanţii mobiliare (autoturisme sau alte utilaje) în contul ratelor de dobândă restante, toate aceste bunuri fiind remise pe baza unor contracte fictive de vânzare-cumpărare la preţuri subevaluate, aşa cum s-a dezvoltat cu ocazia descrierii stării de fapt.

Pe cale de consecinţă, s-a impus reţinerea în sarcina celor 2 inculpaţi B.T. şi G.C. a actelor materiale de şantaj constând în constrângerea persoanei vătămate M.O. să dea suma de 450 euro prin presiuni psihice şi agresiuni fizice care se circumscriu noţiunilor de violenţă şi ameninţare ca elemente ale laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., foloasele materiale astfel obţinute fiind dobândite în mod injust.

Întrucât M.O. a renunţat la orice pretenţie de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaţilor, se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumelor de 300 euro de la inculpatul G.C. şi respectiv a sumei de 150 euro de la inculpatul B.T. (potrivit sumelor împrumutate de fiecare dintre cei doi inculpaţi).

8. Persoana vătămată M.D.P.

În cursul anului 2003, persoana vătămată M.D.P. obişnuia să frecventeze localurile cu jocurile de noroc din mun. Dej împreună cu un coleg G.N., context în care i-a cunoscut pe inculpaţii S.O.A., F.F., B.T. şi G.C.- care obişnuiau să acorde împrumuturi băneşti jucătorilor. În aceste împrejurări a ajuns să apeleze el însuşi la inculpaţii F.F. şi S.O.A. de la care a împrumutat de-a lungul timpului diverse sume de bani, cu dobânzi cuprinse între 10 şi 15 % pe lună.

Întrucât fusese martor la un incident în care numitul G.N. a fost agresat de inculpatul F.F. pentru că nu a achitat la timp o datorie, atunci când a avut dificultăţi să achite sumele de bani datorate acestuia, persoana vătămată M.D.P. a prefarat să contracteze un credit în sumă de 4300 euro de la Banca B. pentru a lichida socotelile cu inculpatul.

Ulterior, în cursul anului 2005 M.D.P. s-a asociat cu martorul B.F.G.C. la firma SC S. SRL având ca obiect de activitate taximetria. Pentru a-şi dezvolta afacerea cei doi asociaţi au apelat la mai multe bănci încercând să obţină credite pentru achiziţionarea unor autovehicule destinate activităţii de taximetrie. Fiind refuzaţi de bănci, persoana vătămată M.D.P. a apelat în cele din urmă tot la inculpatul F.F. de la care au împrumutat suma de 100 milioane ROL cu o dobândă de 10% pe lună.

După acordarea împrumuturilor, inculpatul F.F. îl contacta telefonic pe M.D.P. pe care îl presa să achite la timp sumele stabilite ca dobânzi, făcând aluzie la un moment dat chiar la sinuciderea numitului Ş.T., aluzie pe care persoana vătămată a interpretat-o ca pe o ameninţare la adresa vieţii (a se vedea evoluţia convesaţiilor telefonice din procesele-verbale de redare a conţinutului interceptărilor, persoana vătămată fiind convinsă ca urmare a aluziilor să apeleze la martorul B.F.G. pentru ca acesta să achite fără cea mai mică întârziere o rată de dobândă în cuantum de 500 RON datorată inculpatului F.F.).

De altfel, declaraţiile martorilor M.D.P., menţinute în faţa instanţei) şi B.F.G.C. sunt concordante în sensul că inculpatul F.F. îl supunea la presiuni psihice pe cel dintâi (faţă de martorul B.F.G.C. persoana vătămată exprimându-se că F.F. ar fi în stare să îi ia gâtul dacă nu achită la timp dobânzile) astfel că acesta prefera să se îndatoreze la bănci sau să plătească penalităţi de întârziere, plătind întotdeauna cu prioritate ratele către inculpatul F.F., pe care îl percepea ca fiind „mai periculos decât banca" după cum inculpatul însuşi se caracterizase în raporturile cu M.D.P.

Asemenea situaţiei multora dintre părţile şi persoanele vătămate şi M.D.P. a remis inculpatului F.F. un autoturism marca B., aflat sub sechestru, precum şi autoturismul marca D. - constituit ca şi garanţie a restituirii împrumuturilor contractate, restituit persoanei vătămate pe bază de dovadă.

Deşi inculpatul F.F. a negat exercitarea de presiuni fizice sau psihice la adresa persoanei vătămate M.D.P., declaraţiile concordante ale martorilor B.F.G.C. şi respectiv M.D.P. coroborate cu conţinutul proceselor-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice explicitate anterior conduc la concluzia că se impune reţinerea în sarcina inculpatului F.F. a actelor materiale de şantaj constând în constrângerea persoanei vătămate M.D.P. să dea diferite sume de bani în contul împrumuturilor acordate, prin presiuni psihice care se circumscriu noţiunii de ameninţare ca element al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., foloasele materiale astfel obţinute fiind dobândite în mod injust.

9. Persoana vătămată T.C.

Persoana vătămată T.C. a fost coleg de serviciu cu inculpatul S.O.A. la unitatea militară din Dej, apelând la acesta pentru diverse împrumuturi încă din perioada anului 1999 cu dobânzi de 40% pe lună. Potrivit declaraţiilor martorului T.C., ca şi garanţie a restituirii împrumuturilor acesta i-a remis cardul de salarii inculpatului, pe care S.O.A. l-a folosit vreme de 6 luni, până când fratele persoanei vătămate a solicitat unităţii bancare blocarea instrumentului electronic de plată. Derularea acestor relaţii contractuale nu formează însă obiectul dosarului, întrucât T.C. nu a reclamat vreun act de presiune de natură fizică sau psihică emanând de la inculpat.

Ulterior, întrucât mama persoanei vătămate s-a îmbolnăvit, acesta a apelat la inculpatul S.O.A. pentru acordarea unui nou împrumut bănesc. Împrumutul survenit în cursul anului 2008 a avut ca obiect suma de 900 RON, dobânda lunară percepută fiind de 30%, menţinută în faţa instanţei.

Martorul arată că s-a onorat de obligaţii vreme de 1 lună sau două, după care urmare a unor dificultăţi financiare a urmat o perioadă de 3 până la 6 luni în care nu a mai reuşit să plătească dobânzile potrivit scadenţarului stabilit.

Pe cale de consecinţă, persoana vătămată arată că a fost aşteptat de inculpat la ieşirea de la serviciu, acesta fiind însoţit de un cetăţean de etnie rromă bine-făcut, cerându-i să îl însoţească până la barul deţinut de S.O.A. în municipiul Dej. De frică, T.C. a refuzat, fiind ulterior sunat telefonic să onoreze solicitările inculpatului S.O.A., altfel acesta va merge cu F.F. peste el acasă. De altfel, martorul a arătat în mod expres că nu îi era frică de inculpatul S.O.A., ci de anturajul din care acesta făcea parte, foşti deţinuţi şi cu reputaţie de oameni violenţi.

Persoana vătămată a cedat presiunilor inculpatului S.O.A. şi s-a dus la barul acestuia din municipiul Dej, unde a fost obligat să semneze un contract sub semnătură privată care atesta că ar fi luat împrumut suma de 3100 euro (urmare a capitalizării împrumutului iniţial cu dobânda) de la inculpatul S.O.A., datorând o dobândă lunară de 100 euro.

T.C. arată că a plătit această dobândă lunară vreme de 3 luni, iar a 4-a lună nu a mai avut bani. Fiind sunat şi ameninţat de inculpatul S.O.A. că vine cu F.F. peste el, sens în care persoana vătămată a cedat presiunii şi a plătit suma de 500 RON la data de 13 martie 2009.

Declaraţia dată de persoana vătămată T.C. este susţinută şi de declaraţiile date de partea vătămată B.M., care confirmă modul de operare al inculpatului S.O.A. relevat şi de martorii R.T.D., A.N., B.A., T.C. sau S.D. în sensul că acesta nu avea aparenţa de om agresiv şi violent, ci îşi crease un nume de temut prin asociere cu anturajul său, format din persoane din lumea interlopă. Potrivit declaraţiilor acestor martori, inculpatul S.O.A. era adesea însoţit de persoane din anturajul său, făcea trimitere la faptul că va veni cu vreunul dintre persoanele din cercul său de prieteni peste datornic (în special cu F.F.), sau pur şi simplu uza de presiuni şi ameninţări prin persoane interpuse, pentru a obţine din partea datornicilor conformarea conduitei cu cerinţele inculpatului. Acţiunile inculpatului fac parte din latura obiectivă a infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, având în vedere că acţiunile de ameninţare (la care a recurs inculpatul S.O.A.) pot fi directe sau indirecte, esenţial fiind doar aspectul ca prin atitudine inculpatul să profite de efectele acestor ameninţări şi să nu se disocieze de ele.

De altfel, asocierea inculpatului S.O.A. cu persoane de genul descris de persoana vătămată T.C. (cetăţeni de etnie rromă, bine-făcuţi) este confirmată şi de conţinutul procesului-verbal de investigaţii), atestând comportamentul inculpatului S.O.A. după liberarea provizorie sub control judiciar de a căuta martorii care au dat declaraţii incriminatorii la adresa sa chiar la locul de muncă, printre aceştia numărându-se şi persoana vătămată T.C.

Prin urmare, faţă de starea de fapt expusă, instanţa de fond a conchis în sensul că inculpatul S.O.A. l-a supus pe persoana vătămată T.C. la violenţe de natură psihică, care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate deterrninării persoanei vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului S.O.A. (respectiv de a da suma de 500 RON în contul unui pretins împrumut acordat în condiţii stabilite discreţionar de inculpat).

Întrucât T.C. a arătat în mod expres că renunţă la orice pretenţie de tragere la răspundere civilă sau penală a inculpatului S.O.A., se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 500 RON remisă sub presiune la data de 13 martie 2009 de la inculpatul S.O.A.

10. Persoana vătămată S.D.

În perioada anului 2005 persoana vătămată S.D. frecventa cazinoul din faţa cofetăriei L.V. din Dej, context în care l-a cunoscut pe inculpatul S.O.A., la rândul său jucător la ruletă.

Întrucât cu una dintre ocazii inculpatul S.O.A. a pierdut o sumă consistentă la jocurile de noroc, acesta a apelat la martorul S.D. cu solicitarea de a-i monta geamuri termopan cu plata preţului în rate, pentru a-şi îmbuna soţia.

Martorul S.D. a fost de acord cu solicitarea inculpatului S.O.A., sens în care între părţi a intervenit înţelegerea ca preţul de 640 euro să fie plătit atunci când inculpatul va câştiga la ruletă, în cel mai rău caz în rate lunare de câte 90 euro.

După un scurt interval de timp, inculpatul S.O.A. a câştigat la ruletă suma de 30-40 mil. ROL, din care i-a remis martorului S.D. suma de 250 euro. Banii au fost acceptaţi de persoana vătămată cu reprezentarea că reprezintă o tranşă din preţul geamurilor termopan.

Totuşi, la un interval de câteva zile, inculpatul S.O.A. i-a pretins persoanei vătămate S.D. să îi restituie cei 250 euro cu dobânda aferentă, emiţând pretenţii pentru plata sumei de 500 euro. Întrebat fiind de S.D. de unde provine această pretenţie, inculpatul S.O.A. i-a adus la cunoştinţă că la ruletă dobânda este de 30% pe zi.

În pofida încercărilor persoanei vătămate S.D. de a-l convinge pe inculpatul S.O.A. de faptul că pretenţiile sale nu sunt justificate, acesta nu a revenit asupra pretenţiilor de restituire a sumei de bani pretinse, sens în care finalmente martorul a luat un împrumut bancar şi i-a plătit inculpatului S.O.A. suma de 4800 RON convertită în euro.

S.D. a arătat că s-a convins de necesitatea de a face plata potrivit solicitărilor inculpatului S.O.A. având în vedere că soţia martorului a fost ameninţată pe stradă de un cunoscut de-al inculpatului S.O.A. (fără ca inculpatul S.O.A. să intervină în discuţie, potrivit susţinerilor persoanei vătămate din faţa instanţei de judecată), iar, pe de altă parte, martorului S.D. îi era cunoscută situaţia persoanei vătămate S.A.I., care primise la rândul său ameninţări la adresa mamei sale.

Audiat fiind în cauză, inculpatul a susţinut că geamurile termopan au fost achitate persoanei vătămate S.D., fără ca acesta să se onoreze de obligaţiile asumate. Potrivit declaraţiilor inculpatului, martori la achitarea sumei de 700 euro reprezentând preţul geamurilor termopan ar fi fost numiţii M.I. şi P.A. A mai susţinut inculpatul că a pretins de la S.D. restituirea acestei sume de 700 euro. Cu toate acestea, în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a propus audierea în calitate de martor a numitului R.F.G. ca fiind una dintre persoanele care ar fi asistat la remiterea sumei de 700 euro către S.D., declaraţiile inculpatului S.O.A. fiind infirmate şi de martorul B.Ma. care a arătat că geamurile termopan au fost montate, iar contravaloarea lucrării a fost achitată martorului personal în mod eşalonat, iar nu persoanei vătămate S.D.

Având în vedere nesinceritatea inculpatului S.O.A. cu privire la natura înţelegerii dintre părţi, precum şi modul de operare uzual al inculpatului S.O.A. (reflectat şi cu ocazia analizării situaţiei părţii vătămate B.M. şi a persoanei vătămate S.A.I.) acela de a recurge la persoane interpuse pentru exercitarea de presiuni psihice asupra datornicilor, ameninţările fiind efectuate nu doar la adresa datornicilor personal, ci şi la adresa apropiaţilor acestora (de exemplu mama martorului S.A.I.), instanţa de fond a conchis în sensul că inculpatul S.O.A. l-a supus pe persoana vătămată S.D. la violenţe de natură psihică, care se circumscriu noţiunilor de ameninţare în înţelesul art. 193 C. pen., la care face trimitere textul de incriminare al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii, toate aceste presiuni fiind destinate determinării persoanei vătămate de a-şi conforma conduita cerinţelor inculpatului S.O.A. (respectiv de a da suma de 4800 RON în contul unui pretins împrumut acordat în condiţii stabilite discreţionar de inculpat).

Întrucât S.D. a arătat în mod expres că renunţă la orice pretenţie de tragere la răspundere civilă sau penală a inculpatului S.O.A., se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 4.800 RON de la inculpatul S.O.A.

11. Persoana vătămată K.A.F.

Persoana vătămată K.A.F. a fost angajat în calitate de conducător auto la SC P. SRL. În cursul anului 2007 acesta a efectuat o cursă România - Italia cu un autoturism marca V. închiriat de la martorul P.I. Pe teritoriul Italiei martorul K.A.F. a fost amendat cu suma de 430 de euro, deoarece autovehiculul era echipat necorespunzător.

Acesta a luat legătura cu P.C., patronul său, care i-a spus să plătească amenda din bani personali urmând ca suma să fie decontată de proprietarul autovehiculului, având în vedere că aplicarea amenzii se datora stării tehnice a autovehiculului. Neavând bani asupra sa, martorul K.A.F. a strâns de la fiecare pasager mici sume de bani şi a achitat amenda.

La întoarcerea în ţară, martorul a predat microbuzul proprietarului păstrând însă actele acestuia până când proprietarul îi va restitui suma de 430 de euro şi garanţia de 200 de euro lăsată de SC P. SRL la încheierea contractului de închiriere. Martorul P.I. a refuzat să achite suma de 430 de euro şi să restituie garanţia. În aceste condiţii persoana vătămată K.A.F. i-a spus acestuia să discute cu martorul P.C., patronul său şi să se înţeleagă cu acesta, el fiind un simplu angajat.

Deplasându-se la localul B. din mun. Dej unde lucra soţia sa, în persoana martorei K.C.L., persoana vătămată K.A.F. a fost căutat de martorul P.I. care l-a bruscat cu pretenţia de restituire a actelor autovehiculului şi care i-a sunat pe inculpaţii B.T. şi F.F. pentru a-l ajuta să îşi recupereze actele.

Potrivit declaraţiilor persoanei vătămate K.A.F., inculpatul F.F. l-a întrebat unde sunt actele maşinii şi dacă face pe „şmecheru". Deşi martorul K.A.F. arată în faţa instanţei că nu ar fi fost bruscat sau obligat de inculpaţi să meargă acasă după acte, totuşi acesta a precizat că îi ştia din vedere pe inculpaţi, ştia despre reputaţia lor de oameni violenţi şi „şi-a făcut socoteala să evite problemele inutile". Martorul le-a spus inculpaţilor că actele sunt acasă în loc. C.M. De faţă cu soţia martorului K.C.L., care era însărcinată, cei doi inculpaţi i-au cerut acestuia să urce în autovehiculul lor ameninţându-l că îl vor face ei să le dea actele. Martorul K.A.F. arată că s-a temut pentru soţia lui, astfel că nu a opus rezistenţă, acceptând să se deplaseze cu inculpaţii la domiciliul său şi să le dea actele. Văzându-şi soţul scos din local între cei doi inculpaţi, martora K.C.L. a sunat-o pe martora P.D.M. spunându-i că inculpaţii l-au urcat cu forţa pe soţul ei in maşină şi nu ştia unde l-au dus.

În faţa instanţei de judecată, martora K.C.L. a arătat că persoane din local i-au spus că soţul său a fost ameninţat de inculpaţi că îl vor face ei să aducă actele şi că aceştia sunt recuperatori, explicând că servind la bar nu a auzit întreaga conversaţie purtată între părţi, în acest context sunând-o pe D.P.

Potrivit declaraţiilor martorei P. menţinute şi în faţa instanţei, K.C.L. era speriată la momentul când a sunat-o, temându-se pentru siguranţa soţului ei. Drept consecinţă, martora P.D.M. s-a deplasat la Poliţia Dej, unde i-a relatat poliţistului G.C., că doi bărbaţi la îndemnul lui P.l. l-au luat în maşină pe persoana vătămată K.A.F. şi l-au dus undeva. Poliţistul de faţă cu martora a sunat o persoană căreia i-a spus să nu facă prostii, iar apoi i-a comunicat martorei să meargă în localul R. să-şi ia şoferul de acolo. Martora s-a deplasat în local unde se aflau cei doi inculpaţi, numitul P.l. şi martorul K.A.F. Inculpatul F.F. a provocat un scandal insultând-o pe martora P.D.M. ameninţând-o şi reproşându-i că vrea „să îi bage la poliţie". La scurt timp cunoştinţe ale martorei au aflat despre incident şi au sfătuit-o să nu formuleze plângeri întrucât inculpaţii sunt violenţi, recuperatori, umblă cu bâte de basebal astfel că deşi iniţial a fost hotărâtă să formuleze plângere penală, în cele din urmă a renunţat fiindu-i teama atât pentru ea cât şi pentru angajaţii ei. Ulterior, martora P. a declarat că a auzit de la alte persoane că martorul P.l. i-ar fi plătit pe inculpaţi cu suma de 100 de euro pentru recuperarea actelor.

Având în vedere împrejurările în care au fost restituite martorului P.l. actele microbuzului, instanţa de fond nu a reţinut în sarcina inculpaţilor F.F. şi B.T. actul material de şantaj, constând în constrângerea prin ameninţare (implicită) a persoanei vătămate K.A.F. să remită actele autovehiculului pe care le reţinuse la indicaţiile patronului său P.C., folosul (recuperarea actelor) fiind urmărit în beneficiul martorului P.l. Aşa cum s-a mai precizat în considerentele prezentei, apărarea pe care au încercat inculpaţii să o construiască în sensul că reţinerea actelor autoturismului s-a făcut fără drept, sens în care folosul urmărit nu era unul injust nu poate dobândi relevanţă juridică în cauză. Aceasta întrucât textul de incriminare impune cerinţa ca modul de obţinere a folosului chiar just fiind, să se facă prin una din modalităţile alternative prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen_. respectiv prin constrângere de natură fizică sau psihică, cerinţă pe deplin îndeplinită în speţă.

Cu privire la probele administrate în cauză şi care fac dovada actelor materiale de şantaj reţinute de instanţă, s-au impun câteva observaţii:

În primul rând, se constată că inculpaţii au acţionat cu precădere în condiţii de clandestinitate, în locuri izolate - de exemplu cimitirul din Dej (partea vătămată B.M., sau zona denumită „sub pădure" (persoana vătămată M.O., unde au exercitat acte de violenţă sau de intirnidare a părţilor şi persoanelor vătămate fără a se expune riscului existenţei unor eventuali martori oculari. În acelaşi sens, este relevantă cauzei declaraţia martorului H.C. care a arătat despre situaţia unui cunoscut al său, S.A., care de asemenea a fost agresat în pădurea B. de lângă Dej. O altă locaţie uzitată de inculpaţi a fost barul inculpatului S.O.A., unde bazându-se pe fidelitatea unor angajaţi agreaţi de patron, inculpaţii şi-au permis să acţioneze în forţă asupra datornicilor. Situaţiile în care s-a acţionat „la vedere" sunt reduse la număr, însă susţinerile părţilor şi persoanelor vătămate sunt confirmate, aşa cum s-a dezvoltat deja de similitudinea modului de operare descris, dar şi de declaraţiile martorilor care au fost audiaţi sub aspectul tezei probatorii de a prezenta generalităţi cunoscute opiniei publice locale.

Sub aspectul solicitării formulate de apărătorii inculpaţilor în sensul de a se da eficienţă declaraţiilor date de martori în cursul cercetării judecătoreşti, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului. Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor dispoziţii legale este aceea că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu respectarea principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii, scopul administrării probelor în scopul aflării adevărului fiind acelaşi în ambele faze ale procesului penal, conform dispoziţiilor exprese ale art. 62 C. proc. pen.

Astfel fiind, nu s-a putut aprecia că probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv trimiterii în judecată a inculpaţilor (astfel cum stipulează dispoziţiile art. 200 C. proc. pen.), iar necesitatea verificării legalităţii probatiunii şi a readministrării în condiţii de nemijlocire de către instanţa de judecată nu semnifică înlăturarea de plano a probelor de la urmărire penală.

Aprecierea probelor reprezintă în fapt operaţiunea finală a activităţii de judecată, în baza căreia instanţa de judecată trebuie să stabilească în ce măsură probele reflectă adevărul judiciar. Altfel spus, cu ocazia interpretării ansamblului probator al cauzei instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia învinuirii, orice mijloc de probă prevăzut de lege putând fi valorificat în măsura în care instanţa de judecată apreciază că acesta conduce la aflarea adevărului.

În speţă, contrar solicitărilor apărării, instanţa de fond a apreciat că se impune acordarea unei importanţe deosebite declaraţiilor date de părţi şi martori în faza de urmărire penală şi aceasta nu doar prin prisma factorului trecerii timpului, cât şi datorită aspectului că specificul acestei cauze conferă un avantaj caracterului secret al fazei de urmărire penală, care în fapt a garantat pentru martori şi părţile vătămate audierea în lipsa inculpaţilor, care deţineau un ascendent deosebit de puternic asupra comunităţii locale, ţinând-o de-a dreptul sub teroare.

Ecourile acestei stări de lucruri transpar inclusiv în comportamentul şi declaraţiile luate în faţa instanţei de judecată şi au fost analizate în cele ce urmează:

Astfel, în primul rând, s-a remarcat atitudinea cvasitotalităţii părţilor vătămate care confruntate cu prezenţa fizică a inculpaţilor, chiar în stare de arest, au arătat în faţa instanţei că nu mai au nici un fel de pretenţie de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaţilor. Chiar dacă apărarea a încercat să speculeze aceste atitudini procesuale în favoarea inculpaţilor, instanţa de fond nu a putut primi un astfel de punct de vedere, având în vedere comportamentul martorului M.N. (care pe parcursul declaraţiilor, verifica reacţiile inculpaţilor prin contact vizual cu aceştia, cenzurându-şi în mod vizibil memoria, fapt care a condus instanţa la aducerea la cunoştinţă a posibilităţii de a solicita să fie audiat fără a fi prezent fizic în sala de judecată, conform prevederilor art. 86² C. proc. pen.), a martorului M.D.P. (căruia i s-a atras atenţia în mod deosebit asupra ezitării în a da răspunsuri la întrebările adresate de instanţă), a martorului M.C. care a durat nu mai puţin de 2 ore datorită dificultăţilor evidente ale martorului de a face declaraţii complete în faţa organului judiciar, recunoscând cu reţinere că este „posibil" să îi fie teamă pentru siguranţa sa şi a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaşte.

În egală măsură este relevant cauzei solicitarea de audiere sub identitate protejată („G.R.") în faţa instanţei, formulată tocmai pentru a se evita posibilele consecinţe la adresa siguranţei martorului şi a familiei sale, sau motivele invocate de martorii audiaţi în mod nemijlocit pentru a reveni asupra declaraţiilor incriminatorii la adresa inculpaţilor: probleme neurologice (martora S.A.M.), starea de ebrietate în care se aflau la momentul derulării faptelor probatorii (martorul S.G.), alţii au recunoscut de-a dreptul că le este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecinţe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul M.A.l.), însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală şi că îşi menţin acele declaraţii.

Teama manifestată de părţi şi martori la adresa inculpaţilor este justificată de atitudinea de autoritate şi control pe care aceştia o deţineau la nivelul comunităţii locale, celor care cunoşteau despre activitatea infracţională a inculpaţilor fiindu-le teamă să formuleze plângeri sau denunţuri penale. Or acesta era tocmai factorul pe care inculpaţii mizau, fapt care transpare din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii F.F. inculpatul cerându-le socoteală martorilor N.S. şi S.V.A. că ce au căutat la Cluj, în acelaşi sens fiind şi discuţia cu martorul M.N., pe care îl întreabă dacă a terminat de dat declaraţii) sau F.F. cu S.O.A. (în care inculpaţii se întreabă retoric pe cine a avut „curajul „să sune o persoană agresată de inculpatul F.F. transpărând din discuţie imunitatea de care inculpaţii beneficiau la nivelul poliţiei locale.

Nu se poate omite nici aspectul că după formularea plângerii penale la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj, partea vătămată D.A. a solicitat să fie cazat într-o locaţie confidenţială împreună cu familia, pentru a se ascunde de inculpaţi. Din convorbirile telefonice de la dosar rezultă că începând din aceeaşi seară toţi inculpaţii i-au căutat pe cei trei membrii ai familiei D. în tot oraşul. Nereuşind să-i localizeze, aceştia au contactat colegi de muncă ai soţiei părţii vătămate şi colegi de şcoală ai fiului acestora, elev în clasa a XII a, pentru a-i găsi. La data de 29 martie 2009, inculpaţii au fost reţinuţi.

Totuşi, presiunile asupra părţilor vătămate şi martorilor au continuat şi după arestarea inculpaţilor, care i-au transmis părţii vătămate D.A., printr-un intermediar (R.F.), că nu trebuia să sesizeze poliţia, că în cazul în care inculpaţii vor fi închişi partea vătămată va fi omorâtă şi că, în cazul în care partea vătămată va fi contactată din partea inculpaţilor, să cadă la înţelegere cu aceştia, "pentru a nu avea probleme pe parcurs", iar martorii B.A. şi T.C. au fost căutaţi la locul de muncă de inculpatul S.O.A. (după liberarea provizorie sub control judiciar) şi apropiaţi ai acestuia, cu scopul evident de a crea presiune asupra celor care dăduseră declaraţii împotriva inculpatului în faza de urmărire penală.

Toate aceste considerente conduc la concluzia că se impune a se acorda o importanţă chiar mai mare declaraţiilor date de părţi şi de martori în faza de urmărire penală, mai ales în contextul în care, specificul cauzei a condus la crearea unei reţineri a acestora, care a fiinţat până la finalul cercetării judecătoreşti, de a dezvălui de faţă cu inculpaţii, a tuturor aspectelor cauzei pe care le cunosc. În acest context/ instanţa de fond a conchis că perspectiva unei eventuale urmăriri pentru mărturie mincinoasă a fost considerată ca mai puţin gravă decât expunerea la riscul de a fi supuşi la agresiuni din partea inculpaţilor sau a apropiaţilor acestora. Înspre această concluzie conduce şi atitudinea martorului Ş.D.C. (fiul decedatului Ş.T.) care a declarat în faţa completului de judecată că nici el nici tatăl său nu au avut vreo problemă de orice natură cu inculpaţii, afirmaţie care este contrazisă flagrant de conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi şi în cazul căruia chiar revolta care ar trebui să succeadă decesului părintelui său a fost învinsă de teama faţă de inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat pe deplin dovedite actele materiale de şantaj reţinute în sarcina inculpaţilor B.T., F.F., G.C., S.O.A. şi M.M..

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, inculpaţii B.T., G.C., F.F., S.O.A. şi partea civilă P.A.D. prin tutore B.I., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat condamnarea inculpaţilor G.C., B.T., F.F., S.O.A. şi M.M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, condamnarea inculpaţilor S.O.A. şi F.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., (primul inculpat) şi respectiv complicitate la această infracţiune (al doilea inculpat) comise în dauna părţii vătămate P.A.D., reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor S.O.A. şi M.M., sub aspectul modalităţii de executare în regim de detenţie şi reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatului B.T.

În motivarea apelului Parchetului s-a arătat că inculpaţii au acţionat organizat în cazul şantajării numai a două părţi vătămate (în loc de 12 câte s-au reţinut în actul de sesizare) şi acest aspect nu poate conduce la inexistenţa infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu atât mai mult cu cât în cazul părţii vătămate D.A., starea de fapt reţinută confirmă existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de şantaj.

S-a mai arătat că deşi instanţa de fond a reţinut că în majoritatea cazurilor inculpaţii au acţionat în grupuri de câte doi, constituite pe baza relaţiilor de prietenie sau afinitate, starea de fapt reţinută în hotărâre contrazice această constatare, instanţa dându-i o interpretare greşită, făcând o analiză trunchiată care a dus la soluţia de achitare a inculpaţilor.

Soluţia de achitare a inculpaţilor S.O.A. şi F.F. pentru infracţiunea de înşelăciune şi respectiv complicitate la această infracţiune comise în dauna părţii vătămate P.A.D. a fost apreciată de Parchet ca neîntemeiată întrucât probele administrate în cauză confirmă faptele că cei doi inculpaţi cunoşteau problemele de sănătate psihică ale părţii vătămate şi intenţia primului inculpat de a induce în eroare, cu sprijinul inculpatului F.F., a lui P.A.D. Astfel, inculpatul F.F. o cunoştea pe partea vătămată încă din copilărie, ştia de existenţa problemelor psihice ale acesteia/ a fost persoana prin intermediul căreia partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul S.O.A., iar numele inculpatului F.F. apare pe antecontractele de vânzare-cumpărare ale garsonierei.

În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor S.O.A. şi M.M., sub aspectul modalităţii de executare, Parchetul a apreciat că instanţa de fond a atribuit lipsei antecedentelor penale, numărului redus de părţi vătămate şi modalităţii mai puţin agresive a actelor de ameninţare, o semnificaţiei exagerată, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări au fost valorificate cu prilejul stabilirii cuantumului pedepsei, impunându-se executarea prin privare de libertate a acestora.

Parchetul a mai arătat că în mod greşit instanţa a reţinut în sarcina inculpatului B.T. starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât în cauză nu au relevanţă momentul epuizării infracţiunii continuate ci momentul consumării acesteia, sens în care se impune reţinerea stării de recidivă postcondamnatori prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi aplicarea disp. art. 61 C. pen., în sensul revocării restului de 576 zile rămas neexecutat şi contopirii lui cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Inculpatul G.C. a solicitat achitarea de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de şantaj în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în temeiul art. 81 C. pen., iar în latura civilă, respingerea constituirii de parte civilă a părţii vătămate D.A.

În motivarea apelului inculpatului G.C. s-a arătat că acesta nu a ameninţat niciodată pe partea vătămată D.A., că împrumuturile au fost acordate la cererea acestuia, iar inexistenţa constrângerii duce la inexistenţa infracţiunii de şantaj.

În ce priveşte latura civilă a solicitat respingerea constituirii de parte civilă a părţii vătămate D.A., întrucât acesta nu mai poate să continue drepturile procesuale ale societăţii, iar pe de altă parte, pretenţiile formulate sunt nejustificate şi nedovedite.

În apelul inculpatului F.F. s-a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-un număr egal de infracţiuni de şantaj cu numărul de acte materiale reţinute, în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. şi apoi să se dispună, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 7 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., faptei reţinute lipsindu-i latura obiectivă a infracţiunii, iar în subsidiar, încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen. constatând lipsa plângerii prealabile întrucât probaţiunea administrată în cauză conturează cel mult latura obiectivă a infracţiunii de ameninţare, impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 193 C. pen., în cazul părţilor vătămate D.A., C.l., V.A.C., M.N., S.A.I. şi K.A.F.

În cazul părţii vătămate B.M. şi M.P.D. s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., probaţiunea administrată în cauză confirmând că fapta imputată nu există.

În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei în sensul dirninuării cuantumului acesteia în limitele prevăzute de lege şi menţinerea ca legale şi temeinice a soluţiilor de achitare pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 şi prev. art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 26 C. pen.

În motivarea apelului inculpatului F.F., în ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în formă continuată în infracţiuni distincte de şantaj, s-a arătat că nu este îndeplinită cerinţa aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fiecare act material având o rezoluţie distinctă fără o legătură cu celelalte acte, emanând de la persoane diferite, aspectele premise ale continuităţii fiind exterioare rezoluţiei şi rezidând în fapt în aspecte externe textului legal, cum ar fi relaţiile de prietenie, de afinitate, de grup comunitar.

Inculpatul a mai arătat că analiza individuală a fiecărui act material conturează caracterul simplu al infracţiunii de şantaj întrucât textul de lege, se referă la realizarea identităţii de voinţă în persoana aceluiaşi autor, ori în speţă, rezoluţiile aparţin unor persoane diferite şi în mod logic nu se poate reţine unitatea de rezoluţie infracţională.

Solicitarea de reducere a cuantumului pedepsei a fost motivată prin înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar prin care a invocat probleme familiare şi personale, contribuţia inculpatului la săvârşirea unor fapte de şantaj fiind extrem de redusă din punct de vedere al laturii obiective şi a calităţii în care inculpatul s-a implicat în această activitate.

În latura civilă inculpatul a solicitat exonerarea de la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat şi restituirea actelor autoturismului în scopul folosinţei personale.

În apelul inculpatului S.O.A. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea specială a sumei de 12.966 RON şi revocarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului situat în Cluj-Napoca, str. M. şi a autoturismului marca F.R.

În motivarea apelului s-a arătat că din ansamblul probelor administrate rezultă că nu a constrâns prin violenţă sau ameninţare pe nimeni, direct sau indirect, să ia un împrumut sau să restituie un împrumut, motiv pentru care fapta pentru care a fost condamnat nu există, iar starea de fapt reţinută de instanţa de fond nu este conformă cu realitatea.

Inculpatul a mai arătat că a acordat împrumuturi cu dobândă într-o perioadă în care o astfel de acţiune nu era incriminată de legea penală, dar aceste contracte au fost încheiate cu persoane majore, cu capacitate de exerciţiu şi pe baza consimţământului liber exprimat al acestora, că dobânda a fost stabilită de comun acord cu cei împrumutaţi, chiar dacă cuantumul acesteia a depăşit limita prevăzută de lege, că nu există probe din care să rezulte existenţa unei constrângeri prin ameninţare sau violenţă la adresa părţilor vătămate, că acordarea de împrumuturi nu poate fi considerată o îndeletnicire de sine stătătoare, aducătoare de profit întrucât inculpatul a lucrat cu contract de muncă la o unitate militară. Mai mult, inculpatul a susţinut că în perioada acordării împrumuturile a avut o activitate comercială destul de vastă, având două baruri, două discoteci, o casă de amanet şi o firmă de construcţii, având surse proprii de venituri.

În ce priveşte profilul psihologic al inculpatului, din probele administrate în cauză nu se poate desprinde concluzia că ar fi o persoană violentă, iar opinia publică a fost influenţată de mass-media care a relatat despre cauza de faţă.

În fine, inculpatul S.O.A. a mai arătat că părţile vătămate T.C., S.D. şi S.A.I. au renunţat la calităţile lor de părţi vătămate fiind audiaţi în cauză în calitate de martori, iar declaraţiile acestora nu susţin acuzaţiile aduse inculpatului cu privire la infracţiunea de şantaj.

În ce priveşte partea vătămată B.M. despre care se reţine că ar fi fost constrânsă să efectueze lucrări de construcţii pentru a stinge un împrumut luat de la inculpat, acesta susţine că acest lucru nu este confirmat de probe şi nu reflectă realitatea.

Ca o consecinţă a soluţiei de achitare solicitată, inculpatul S.O.A. a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea sumei de 12.966 RON, iar în ce priveşte sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului şi apartamentului a arătat că aceste bunuri nu existau în patrimoniul inculpatului la momentul luării măsurii fiind înstrăinate anterior printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare (apartamentul) şi o convenţie verbală (autoturismul).

Inculpatul B.T. a solicitat ca printr-o nouă hotărâre să se dispună, în principal, achitarea pentru infracţiunea de şantaj, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.

În motivarea apelului s-a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate, lipsind actele materiale de ameninţare sau folosul injust obţinut.

Pe de altă parte, în ce priveşte petitul subsidiar s-a arătat că o pedeapsă egală cu perioada petrecută în arest de către inculpat ar fi suficientă având în vedere că din referatul de evaluare rezultă că inculpatul a contribuit la creşterea şi educarea copilului, are activităţi licite prin care îşi câştigă existenţa şi are o calificare profesională.

Apelul părţii civile P.A.D. prin tutore B.I. nu a fost susţinut şi motivat în scris urmând ca acesta să fie analizat din oficiu în raport de susţinerile efectuate la judecata în fond a cauzei.

Prin decizia penală nr. 246/A din 13 decembrie 2013 Curtea de Apel Cluj admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj declarat împotriva sentinţei penale nr. 63 pronunţată de Tribunalul Cluj la 21 februarie 2012 pe care a desfiinţat-o în parte, numai în ce priveşte starea de recidivă reţinută în sarcina inculpatului B.T. şi pronunţând o nouă hotărâre:

A fost condamnat inculpatul B.T. la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea restului de 576 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 491/2011 a Judecătoriei Dej din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat, rest ce va fi contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 7 ani şi 6 luni închisoare.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii F.F., S.O.A., G.C., B.T. şi partea civilă P.A.D. prin tutore B.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate perioadele executate după cum urmează:

- pentru inculpatul B.T. perioada 29 martie 2009-12 aprilie 2011;

- pentru inculpatul F.F. perioadele 29 martie 2009-12 aprilie 2011 şi 16 decembrie 2011-19 septembrie 2012;

- pentru inculpatul G.C. perioada 29 martie 2009-02 februarie 2011;

- pentru inculpatul S.O.A. perioada 29 martie 2009-07 iulie 2009, iar

- pentru inculpatul M.M. perioada 29 martie 2009-03 noiembrie 2010.

S-a constat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că în cauză nu se conturează existenţa unui grup infracţional organizat constituit după regulile prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003 în sensul că inculpaţii G.C., B.T., F.F., S.O.A. şi M.M. nu au acţionat în mod coordonat în cadrul unui grup cu o structură şi roluri predeterminate ale membrilor, aceştia acţionând în mod independent, fiecare în interesul său personal, colaborarea şi apropierea dintre ei fiind ocazională şi determinată de relaţii de afinitate, prietenie şi preocupări comune ale membrilor.

Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structura determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului. Aşadar, pentru existenţa infracţiunii deduse judecăţii, legea pretinde conlucrarea mai multor persoane de natură să dureze în timp şi cu o pronunţată coeziune, determinată de un obiectiv comun, concepţie unică şi disciplină statornică a membrilor.

S-a reţinut că în speţă, probele administrate conduc la concluzia că inculpaţii se cunoşteau între ei, având chiar relaţii de afinitate sau prietenie apropiată (inculpatul S.O.A. fiind naşul de cununie al inculpaţilor G.C. şi F.F., fiindu-le naş de botez şi copiilor acestor inculpaţi; inculpaţii G.C. şi B.T. fiind foşti colegi de serviciu la B. Dej şi prieteni apropiaţi, în egală măsură relaţia de prietenie apropiată caracterizând şi relaţia dintre inculpaţii F.F. şi M.M.).

Actele materiale de şantaj reţinute în sarcina inculpaţilor relevă o colaborare în grupuri de câte doi inculpaţi, respectiv inculpaţii G.C. şi B.T. (situaţia părţii vătămate B.M. şi a persoanelor vătămate M.N. şi M.O.), inculpaţii F.F. şi M.M. (cazul persoanei vătămate M.N., conlucrarea celor doi inculpaţi fiind remarcată şi de martorii S.V.A., M.D.P. şi B.F.G.C., cei trei martori arătând că inculpatul M.M. era prietenul cel mai bun al lui F.F., că aceştia erau mereu împreună şi că primul îl însoţea pe cel de-al doilea la colectarea dobânzilor) şi S.O.A. cu F.F. (cazul părţii vătămate B.M. şi a persoanei vătămate T.C.), cu menţiunea că este vorba despre o colaborare mai veche a celor doi inculpaţi, întrucât în ultima perioadă relaţiile dintre cei doi a fost apreciate de martori ca răcite, inculpaţii făcându-şi concurenţă.

S-a apreciat că situaţiile în care se constată conlucrarea a trei sau mai mulţi inculpaţi cu privire la aceeaşi parte sau persoană vătămată sunt restrânse ca număr, fiind vorba despre partea vătămată D.A. şi persoana vătămată S.A.I. Totuşi, specificul situaţiilor acestor persoane vătămate constă în aceea că au fost împrumutaţi succesiv de 4, respectiv 3 dintre inculpaţi, aşa explicându-se actele succesive şi respectiv conjugate de constrângere exercitate asupra acestora.

Chiar şi pentru situaţiile de activitate conjugată a inculpaţilor, instanţa subliniază că percepţia celor vătămaţi a fost aceea că fiecare dintre inculpaţi acţionează în interes personal (pentru recuperarea propriului împrumut acordat), iar nu şi în interesul coinculpaţilor. În egală măsură, întrebaţi fiind despre afirmaţiile făcute în faza de urmărire penală legate de grupul unitar din care fac parte inculpaţii, martorii audiaţi asupra acestei teze probatorii au făcut referire la relaţia de prietenie care îi leagă pe inculpaţi, precum şi la îndeletnicirea comună a acestora, fără ca aceste afirmaţii să se refere la desfăşurarea de afaceri în comun (martorii M.A.I., martorul R.T.D., martorul B.A.V., martorul T.O.L., l.D.O., P.R., T.R.C.). Singurul martor care a făcut vorbire despre sprijinirea reciprocă a inculpaţilor în activitatea de cămătărie a fost P.A.N., care însă a arătat că a auzit această informaţie în mass-media, el personal percepându-i ca pe un grup de prieteni.

Pe de altă parte, textul legal de incriminare impune cerinţa unei structuri determinate şi roluri prestabilite pentru membrii grupului infracţional, ceea ce nu se confirmă în cauză. Astfel, probele administrate în cauză reflectate în starea de fapt reţinută de instanţă de fond relevă faptul că fiecare dintre inculpaţi a procedat la acordarea de împrumuturi băneşti, la abordarea directă sau la recomandarea unui alt coinculpat (fără ca situaţiile de recomandare către împrumutaţi să constituie o regulă pentru a se putea conchide în sensul unui tipar de acţiune), în cvasitotalitatea cazurilor de exercitare de acte de constrângere fizică sau morală, inculpaţii acţionând fiecare în vederea recuperării propriului împrumut.

În acest sens relevantă este activitatea concretă desfăşurată de inculpatul G.C. alături de coinculpatul B.T., rezultând cu claritate implicarea sa activă în exercitarea agresiunilor doar în cazul persoanei vătămate M.O. căruia îi împrumutase personal o sumă de bani, spre deosebire de situaţia persoanelor vătămate B. şi M., când implicarea inculpatului G.C. s-a limitat la nivelul complicităţii morale.

De altfel, grupurile de câte doi inculpaţi implicate în acţiuni de recuperare a sumelor de bani împrumutate de unul dintre ei sunt construite pe tipicul relaţiilor de prietenie apropiată dintre inculpaţi (M.M. şi F.F., G.C. şi B.T.), respectiv pe tipicul unei relaţii de afinitate (S.O.A. şi F.F. - în perioadele mai vechi de acţiune), deci nu pe tipicul unei colaborări în relaţiile de afaceri.

Desigur că în virtutea îndeletnicirii comune şi a relaţiilor apropiate între inculpaţi, modul de operare prezintă similitudini cu al celorlalţi, în acelaşi sens partea vătămată C.l.A. arătând că l-a surprins pe inculpatul S.O.A. cerând sfaturi despre cum să procedeze pentru recuperarea unor sume de bani de la coinculpaţii F.F. sau B.T., fără ca aceste discuţii să dobândească semnificaţia unei organizări în cadrul grupului. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analizarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi şi care relevă că îşi cunoşteau afacerile inculpaţii B.T. şi G.C. între ei, respectiv inculpaţii M.M. şi F.F. între ei (discuţiile fiind purtate cu referire la situaţia părţii vătămate D.A.), în grupul extins inculpaţii fiind în ignoranţă totală sau cunoscând doar vag despre activitatea celorlalţi, ceea ce exclude reţinerea infracţiunii de grup infracţional organizat - care trebuie să acţioneze coordonat.

S-a reţinut că nici atribuirea în sarcina inculpatului S.O.A. a rolului determinat în cadrul grupului de a pune la dispoziţia acestuia sediul localului cu specific de bar în vederea derulării afacerilor nu se justifică în cauză. Aceasta întrucât deşi probele administrate în cauză relevă faptul că la sediul localului se încasau rate de dobândă şi se purtau discuţii cu datornicii, totuşi această locaţie nu era utilizată cu titlu de obişnuinţă. În acest sens, sunt relevante interceptările convorbirilor telefonice depuse la dosar (care relevă ca loc de întâlnire pentru discutarea afacerilor terasa L.V.; care relevă ca loc de întâlnire Pensiunea N.L., sau care relevă ca loc de întâlnire localul G., în vreme ce barul inculpatului S.O.A. are rolul de loc de întâlnire la cafea. În acelaşi sens, partea vătămată D.A. a arătat în mod expres în faţa instanţei de judecată că deşi s-a întâmplat să plătească 2-3 rate de dobândă în localul inculpatului S.O.A., totuşi nu era convocat în mod obişnuit în acea locaţie, fiind căutat acasă sau solicitat să ducă banii la domiciliile inculpaţilor.

S-a apreciat că cererea Parchetului de condamnare a inculpaţilor G.C., B.T., F.F., S.O.A. şi M.M. pentru comiterea infracţiunii de iniţiere, constituire, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 apare ca nefondată.

În ce priveşte cererea Parchetului de condamnare a inculpatului S.O.A. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., iar a inculpatului F.F. pentru complicitate la această infracţiune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a reţinut ca fiind esenţială cauzei împrejurarea de a se stabili în ce măsură cei doi inculpaţii au avut reprezentarea stării de sănătate psihică a părţii vătămate P.A.D. şi natura în care au profitat de ea, în scopul obţinerii consimţământului la înstrăinarea garsonierei situate în Dej, str. M. Cu privire la acest aspect, ambii inculpaţi au dat declaraţii constante în sensul că nu au pus la îndoială discernământul părţii vătămate P.A.D., putându-se purta discuţii raţionale cu acesta. Martorii audiaţi în cauză au furnizat informaţii diferite în legătură cu modul de manifestare a stării psihice a părţii vătămate.

Astfel, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, martorii D.M. şi D.F. au arătat că partea vătămată avea momente când nu avea discernământ, de unde se poate trage concluzia că sensul declaraţiilor date la 09 iulie 2009 a fost acela că în marea majoritate a timpului această concluzie nu era valabilă, partea vătămată acţionând cu discernământul păstrat.

S-a constatat că declaraţiile se schimbă în cursul cercetării judecătoreşti, când percepţia martorilor pare să fie inversă, respectiv că partea vătămată avea şi momente de luciditate, însă că acest comportament nu era constant, concluzia fiind aceea că nu te puteai baza pe discuţiile cu partea vătămată şi că după o discuţie de scurtă durată cu acesta (cca.10 minute) se ridicau semne de întrebare cu privire la luciditatea sa.

S-au constatat aceste diferenţe esenţiale în declaraţii şi prin raportare la momentele la care au fost date, respectiv prima declaraţie din faza de urmărire penală a survenit după promovarea procesului civil de reziliere contract-introdusă la data de 26 ianuarie 2006 (de care partea vătămată era perfect conştient, sens în care îl şi informase pe martorul D.M. despre demersul juridic iniţiat de mama sa), însă anterior adrninistrării probei cu noua expertiză medico-legală psihiatrică (datată 09 iulie 2008), prin care s-a concluzionat că partea vătămată P.A.D. a acţionat fără discernământ. Spre deosebire de declaraţia dată în faza de urmărire penală, depoziţia din cursul cercetării judecătoreşti este plasată în timp, în mod evident după concluzia că părţii vătămate îi lipseşte discernământul faptelor sale şi după punerea acestuia prin interdicţie prin sentinţa civilă nr. 515/2007 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Pe de altă parte, martorul P.P. - unchiul părţii vătămate P.A.D. a arătat în mod expres că boala nepotului său se manifesta doar la băutură, sub influenţa căreia îşi pierdea luciditatea şi devenea violent, în rest acesta fiind lucid, putându-se discuta cu el. Acelaşi martor face însă precizarea că partea vătămată ar fi fost determinată să vândă garsoniera la băutură şi la jocuri de cărţi, declaraţie care însă nu este confirmată de restul probelor administrate în cauză, fiind în mod evident subiectivă.

Declaraţiile inculpaţilor în sensul că starea de sănătate mintală a părţii vătămate P.A.D. nu le era cunoscută este confirmată pe această cale de afirmaţiile martorului P.P., de declaraţiile iniţiale date de martorii D.M. şi D.F., dar şi de actele medicale care atestă faptul că partea vătămată P.A.D. fusese diagnosticat cu „întârziere mintală uşoară cu tulburări de comportament" (dosar civil nr. 699/219/2007 al Judecătoriei Dej, actele medicale datând din perioada contemporană încheierii contractului de vânzare-cumpărare), putând concluziona că boala psihică a părţii vătămate nu apărea cu evidenţă unui observator obişnuit. De altfel, aceeaşi concluzie în sensul că partea vătămată P.A.D. avea reprezentarea consecinţelor acţiunilor sale şi că a acţionat cu discernământ se desprinde şi din primul raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit la data de 23 octombrie 2007 de I.M.L. Cluj-Napoca (dosar civil nr. 699/219/2007 al Judecătoriei Dej), comisia formată din medicul primar legist, psihologul principal din cadrul I.M.L. Cluj şi doi medici specialişti respectiv primar psihiatri din cadrul Spitalului de Psihiatrie Cronici Cluj-Napoca atestând şi faptul că subiectul „adoptă o atitudine inautentică, de supradimensionare a deficitului intelectual existent, dar nu la dimensiunile dorite, în mod scopotic". Mai mult decât atât, chiar şi în cuprinsul raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică ataşat filelor din dosar civil, se reţine că partea vătămată dă dovadă de influenţabilitate şi de tendinţă de disimulare, concluzia lipsei discernământului având la bază în mod decisiv concluziile expertizei medico-legale din dosarul de punere sub interdicţie, aşa cum se menţionează expres în raport.

Această atitudine de disimulare a părţii vătămate (care în sine vorbeşte despre luciditatea de care acesta dă dovadă), coroborată cu declaraţia martorului D.M. care a arătat în mod expres că P.A.D. cunoştea detaliile demersului judiciar iniţiat de mama sa în scopul recuperării garsonierei, cu motivarea sentinţei civile de respingere iniţială a acţiunii în anularea contractului autentificat de vânzare-cumpărare şi cu promovarea ulterioară a acţiunii de punere sub interdicţie, fac dovada unui demers juridic angrenat în scopul evident de a obţine cu orice preţ desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, eventuala condamnare a inculpatului S.O.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune urmând să servească aceluiaşi scop.

Or, în contextul în care nu doar martorii, persoane apropiate părţii vătămate P.A.D., dar şi o comisie formată din medici specialişti a concluzionat în sensul că acesta ar avea reprezentarea acţiunilor sale şi acţiona cu discernământ şi deci avea aparenţa unei persoane lucide, nu li se poate imputa inculpaţilor S.O.A. şi F.F. că nu au cunoscut boala psihică de care suferea acesta şi că ar fi urmărit extorcarea acestuia tocmai pornind de la această stare de sănătate.

Au fost avute în vedere şi declaraţiile martorilor F.V.M. - care prin coroborare cu adeverinţa şi chitanţa ataşate atestă faptul că inculpatul S.O.A. a apelat la agenţia imobiliară a cărui patron este pentru achiziţionarea imobilului şi S.R.Ş. care în calitate de notar public a verificat consimţământul liber exprimat de partea vătămată la vânzarea garsonierei, arătând în faţa instanţei că nu a avut suspiciuni cu privire la discernământul acestuia, explicându-i totodată natura şi efectele juridice ale contractului încheiat.

S-a constatat că probele administrate în cauză nu confirmă aspectul că inculpaţii F.F. şi S.O.A. ar fi cunoscut aspecte legate de boala psihică de care suferea partea vătămată P.A.D.. Pe de altă parte, în condiţiile în care valoarea de vânzare a imobilului la data de 31 ianuarie 2003 era cu aproximativ 20% mai mare decât valoarea de achiziţie a garsonierei cu 9 luni anterior, încadrându-se în grilele de evaluare notarială şi corespunzând valorii de circulaţie din zona Hanul C. din Dej, instanţa apreciază că nu este dovedită nici inducerea în eroare cu ocazia încheierii contractului.

S-a reţinut că la fila x se regăseşte un al doilea antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată datat 25 ianuarie 2003, în calitate de cumpărător figurând numitul P.M.I., în care preţul de vânzare este stabilit la 80 de dolari, preţ care spre deosebire de cel negociat cu inculpatul S.O.A. este în mod evident derizoriu şi care ar fi putut justifica presupunerea de contract lezionar sau încheiat prin inducere în eroare, ceea ce nu este însă cazul în speţă.

Valoarea de circulaţie a garsonierei care face obiectul material al infracţiunii de înşelăciune, anume că expertiza de evaluare a imobilului întocmită în dosarul civil nr. 1689/219/2009 având ca obiect pretenţii nu poate fi avută în vedere de instanţa penală, având în vedere că valoarea de piaţă a imobilelor a evoluat în mod progresiv, relevantă în speţă fiind valoarea de circulaţie la data presupusei fapte, respectiv la nivelul lunii ianuarie 2003.

S-a apreciat că soluţia de achitare a inculpaţilor S.O.A. şi F.F. pentru infracţiunea de înşelăciune şi respectiv complicitate la această infracţiune pe considerentul că faptei îi lipseşte elementele constitutive ale infracţiunii (latura obiectivă şi subiectivă) apar ca fiind legală şi temeinică.

Cererea inculpatului F.F. de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerea unei infracţiuni la şantaj pentru fiecare act material în formă de pluralitate a concursului de infracţiuni pe considerentul lipsei unei rezoluţii infracţionale unice apare ca nefondată.

Astfel, rezoluţia specifică infracţiunii continuate presupune atât un factor intelectiv, cât şi unul volitiv reprezentarea în ansamblu a activităţii infracţionale (inclusiv a realizării ei prin acţiuni sau inacţiuni similare repetate) şi a rezultatului său global şi voinţa de a săvârşi treptat acţiunile sau inacţiunile componente ale acestei activităţi. Pentru a se putea vorbi despre o unitate de rezoluţie este suficient ca reprezentarea activităţii infracţionale să fie relativ determinată, adică să se refere la comiterea unor acţiuni individualizate măcar în aspectele lor generale.

Această determinare relativă în conştiinţa făptuitorului a acţiunilor sau inacţiunilor nu implică însă în mod necesar nici cunoaşterea identităţii subiecţilor pasivi, nici prevederea exactă a mijloacelor de executare şi a condiţiilor obiective de realizare, o reprezentare în linii generale a acelor acţiuni sau inacţiuni satisfăcând cerinţele legale.

În acest sens, contrar solicitărilor apărătorului inculpatului F.F. de schimbare a încadrării juridice prin reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni concurente, s-a reţinut că prin unitatea modului de operare şi specificul activităţii infracţionale - care a presupus pe de o parte exercitarea actelor de constrângere prin violenţă sau ameninţare doar la anumite intervale de timp mai lungi sau mai scurte, în funcţie de durata în timp a impactului fiecărui act de acest gen asupra psihicului părţilor sau persoanelor vătămate, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea acţiunilor săvârşite cel puţin în linii generale, recurgând la ameninţări la adresa integrităţii corporale a părţilor sau persoanelor vătămate, a membrilor familiilor acestora, ameninţările fiind proferate de regulă telefonic, precum şi la exercitarea de acte de violenţă în locuri izolate, pentru a determina datornicii să se achite de datorii sau să răspundă solicitărilor de a preda diferite bunuri, de a încheia contracte de vânzare-cumpărare simulate sau de a presta diverse servicii, or, toate aceste elemente conduc la concluzia că unitatea de rezoluţie impusă de textul art. 41 alin. (2) C. pen. subzistă, cererea de schimbare de încadrare juridică apărând ca neîntemeiată.

În egală măsură, chiar dacă în cazul inculpatului G.C. au fost reţinute două acte materiale de complicitate (morală) la şantaj, s-a reţinut că unitatea de conţinut la care se referă textul art. 41 alin. (2) C. pen. nu este afectată în cazul în care unele din actele componente ale infracţiunii continuate sunt săvârşite în forma de participaţie a complicităţii, iar altele în forma de participaţie a autoratului.

Ceea ce interesează sub aspectul condiţiei susmenţionate este doar ca identitatea de conţinut să privească acelaşi tip de infracţiune, sau, cu alte cuvinte, ca toate actele componente să aparţină aceleiaşi infracţiuni caracterizate prin trăsăturile sale constitutive cele mai generale. Elementele privind forma participaţiei la infracţiune sunt, deci, lipsite de relevanţă în ceea ce priveşte existenţa unităţii infracţionale, atâta timp cât actele săvârşite prezintă trăsăturile constitutive ale aceleiaşi infracţiuni tip şi izvorăsc dintr-o rezoluţie infracţională unică.

În aceeaşi ordine de idei, nici cererile de schimbare de încadrare juridică din infracţiunea de şantaj în infracţiunile de ameninţare, prev. de art. 193 C. pen. şi respectiv lovire şi alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. nu apar ca fiind întemeiate, având în vedere că ameninţările proferate de inculpaţi şi actele de agresiune fizică nu au avut o însemnătate de sine stătătoare, ci în realitate, aşa cum s-a argumentat la expunerea stării de fapt au constituit mijlocul de determinare a părţilor şi persoanelor vătămate să se conformeze conduitei impuse de inculpaţi, infracţiunile de ameninţare şi respectiv lovire şi alte violenţe făcând deci parte din conţinutul complex al infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

În ce priveşte cererea inculpatului G.C. de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pe considerentul că infracţiunii de ultraj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. îi lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv legătura obiectivă (intenţia) apare ca nefondată.

S-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul G.C. l-a supus pe partea vătămată D.A. la violenţă de natură psihică care se circumscrie noţiunii de ameninţare cu scopul de a o determina să plătească unele sume de bani, să efectueze anumite lucrări de construcţii şi să accepte evaluarea acestor lucrări în condiţiile stabilite de inculpat, de pe poziţii de forţă.

Astfel, primul incident de această natură (2007-2008) a fost cauzat de inculpatul G.C. împreună cu inculpatul B.T. aceştia fiind iritaţi de faptul că partea vătămată D.A. nu şi-a achitat dobânzile asumate, aceştia repetându-i vreme de o jumătate de oră şi pe un ton răstit că trebuie să-şi achite datoriile.

Aceste declaraţii credibile ale părţii vătămate au fost susţinute şi de martora D.G. care a asistat personal la incidentul petrecut în 31 decembrie 2008 în locuinţa lui D.A., când inculpatul G.C., urmare a unei discuţii aprinse i-a solicitat părţii vătămate toţi banii din casă, fiindu-i remisă suma de 800 RON.

Or, acest incident petrecut la locuinţa părţii vătămate D.A. a fost recunoscut chiar de inculpatul G.C. care a motivat că l-a căutat acasă pentru a-şi rezolva afacerile.

Mai mult, martora D.G. a mai arătat că în contextul acestor presiuni venite din partea inculpatului G.C., partea vătămată se temea în permanenţă pentru siguranţa sa şi a familiei sale, abordând şi atitudini deosebit de protectoare la adresa sa şi a fiului său, avansând chiar şi ipoteza unui eventual divorţ pentru asigurarea protecţiei familiei.

În fine, martorii angajaţi la societatea părţii vătămate S.A. au arătat că aceasta era torturată psihic de cămătari şi supus presiunii de a furniza materiale şi efectua lucrări de construcţii, aceştia indicându-l pe inculpatul G.C. ca fiind unul din beneficiarii acestui gen de lucrări.

Susţinerea inculpatului G.C. în sensul că folosul material obţinut nu era unul injust întrucât condiţiile contractuale fuseseră acceptate de partea vătămată nu poate fi reţinută. Astfel, aceste condiţii i-au fost impuse de inculpat, nefiind liber consimţite de partea vătămată, iar pe de altă parte, chiar dacă folosul ar fi fost just, dacă modul de obţinere al acestuia este injust (determinat prin constrângere morală) sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

S-au reţinut şi actele materiale de şantaj constând în constrângerea părţii vătămate M.O. să dea suma de 450 de euro prin constrângeri psihice şi agresiuni psihice care se circumscriu noţiunilor de violenţă şi ameninţare, ca elemente ale laturii obiective ale infracţiunii de şantaj, foloasele materiale astfel obţinute fiind dobândite în mod injust.

Astfel, s-a dovedit în cauză că în sâmbăta mare a sărbătorilor de Paşti 2008, partea vătămată M.O. a fost dusă de inculpaţii G.C. şi B.T. într-un loc izolat (pădurea din Valea Chiejdului) unde a fost ameninţat de primul inculpat că va fi călcat cu maşina sau împuşcat, iar după proferarea ameninţărilor a fost lovit de cei doi inculpaţi cu pumnii şi picioarele aproximativ 30 de minute.

S-a mai reţinut şi susţinerea inculpatului B.T. pentru obţinerea de la părţile vătămate B.M. şi M.N. a unor sume de bani.

S-s spreciat că în aceste condiţii, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului G.C. infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceleaşi argumente invocate în cererea de achitare a inculpatului B.T., respectiv lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, în sensul lipsei actelor materiale de ameninţare sau a folosului injust s-a constatat că apar ca nefondate.

Astfel, din starea de fapt reţinută de instanţa de fond şi cele arătate mai sus, s-a apreciat că rezultă că inculpatul B.T. le-a obligat prin ameninţare pe părţile vătămate D.A., B.M., M.O., S.A.I, M.N. şi K.A.F. să plătească sume de bani cu titlu de dobânzi, să predea bunuri, să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri sau să presteze anumite servicii în interesul său sau al martorului P.I.

În ce priveşte lipsa folosului injust, aşa cum s-a arătat mai sus, s-a reţinut că nu au fost liber consimţite condiţiile contractuale de către părţile vătămate, iar pe de altă parte, textul incrirninează obţinerea unui folos injust. Altfel spus, chiar dacă folosul este just, este suficient modul de obţinere (constrângere psihică, fizică) a acestui folos să fie injust pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de şantaj.

S-a apreciat că susţinerea inculpatului S.O.A. în sensul inexistenţei faptei reţinute în sarcina sa, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a constatat că nu poate fi reţinută.

Din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu că inculpatul S.O.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale le-a obligat, în perioada 2004 – 2009, prin ameninţare pe părţile vătămate T.C., S.A.I., B.M. şi S.D. să plătească diferite sume de bani cu titlu de dobânzi, să predea anumite bunuri sau să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor bunuri în interes propriu.

În ce priveşte solicitarea inculpaţilor, în principal a inculpatului S.O.A. în sensul de a se da eficienţă declaraţiilor unor martori (foste părţi vătămate care au renunţat la calitatea lor - T.C., S.D. şi S.A.I.) din cursul cercetării judecătoreşti, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen_. probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea acestora se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză, în scopul aflării adevărului.

Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor dispoziţii legale este aceea că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu respectarea principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii, scopul administrării probelor în scopul aflării adevărului fiind acelaşi în ambele faze ale procesului penal, conform dispoziţiilor exprese ale art. 62 C. proc. pen.

Astfel fiind, nu s-a putut aprecia că probele administrate în faza de urmărire penală servesc exclusiv trimiterii în judecată a inculpaţilor (astfel cum stipulează dispoziţiile art. 200 C. proc. pen.), iar necesitatea verificării legalităţii probaţiunii şi a readministrării în condiţii de nemijlocire de către instanţa de judecată nu semnifică înlăturarea de plano a probelor de la urmărire penală.

S-a constatat că aprecierea probelor reprezintă în fapt operaţiunea finală a activităţii de judecată, în baza căreia instanţa de judecată trebuie să stabilească în ce măsură probele reflectă adevărul judiciar. Altfel spus, cu ocazia interpretării ansamblului probator al cauzei instanţa îşi formează convingerea cu privire la temeinicia învinuirii, orice mijloc de probă prevăzut de lege putând fi valorificat în măsura în care instanţa de judecată apreciază că acesta conduce la aflarea adevărului.

S-a apreciat că se impune acordarea unei importanţe deosebite declaraţiilor date de părţi şi martori în faza de urmărire penală şi aceasta nu doar prin prisma factorului trecerii timpului, cât şi datorită aspectului că specificul acestei cauze conferă un avantaj caracterului secret al fazei de urmărire penală, care în fapt a garantat pentru martori şi părţile vătămate audierea în lipsa inculpaţilor, care deţineau un ascendent deosebit de puternic asupra comunităţii locale, ţinând-o de-a dreptul sub teroare.

Ecourile acestei stări de lucruri transpar inclusiv în comportamentul şi declaraţiile luate în faţa instanţei de fond şi urmează a fi analizate în cele ce urmează:

În primul rând, s-a remarcat atitudinea cvasitotalităţii părţilor vătămate care confruntate cu prezenţa fizică a inculpaţilor, chiar în stare de arest, au arătat în faţa instanţei de fond că nu mai au nici un fel de pretenţie de tragere la răspundere penală sau civilă a inculpaţilor. Chiar dacă apărarea a încercat să speculeze aceste atitudini procesuale în favoarea inculpaţilor, nu a fost primit un astfel de punct de vedere, având în vedere comportamentul martorului M.N. (care pe parcursul declaraţiilor verifica reacţiile inculpaţilor prin contact vizual cu aceştia, cenzurându-şi în mod vizibil memoria, fapt care a condus instanţa la aducerea la cunoştinţă a posibilităţii de a solicita să fie audiat fără a fi prezent fizic în sala de judecată, conform prevederilor art. 86² C. proc. pen.), a martorului M.D.P. (căruia instanţa de fond i-a atras atenţia în mod deosebit asupra ezitării în a da răspunsuri la întrebările adresate de instanţă), a martorului M.C. - care a durat nu mai puţin de 2 ore datorită dificultăţilor evidente ale martorului de a face declaraţii complete în faţa organului judiciar, recunoscând cu reţinere că este „posibil" să îi fie teamă pentru siguranţa sa şi a familiei sale datorită datelor pe care le cunoaşte.

S-a apreciat că în egală măsură este relevant cauzei solicitarea de audiere sub identitate protejată („G.R.") în faţa instanţei de fond, formulată tocmai pentru a se evita posibilele consecinţe la adresa siguranţei martorului şi a familiei sale, sau motivele invocate de martorii audiaţi în mod nemijlocit pentru a reveni asupra declaraţiilor incriminatorii la adresa inculpaţilor: probleme neurologice (martora S.A.M.), starea de ebrietate în care se aflau la momentul derulării faptelor probatorii (martorul S.G.), alţii au recunoscut de-a dreptul că le este teamă să releve tot adevărul în cauză pentru a nu se expune la consecinţe nedorite pentru ei sau pentru familiile din care fac parte (de exemplu martorul M.A.I.), însă aspectul definitoriu este acela că martorii insistă aproape invariabil că au declarat adevărul la urmărire penală şi că îşi menţin acele declaraţii.

S-a mai apreciat că teama manifestată de părţi şi martori la adresa inculpaţilor este justificată de atitudinea de autoritate şi control pe care aceştia o deţineau la nivelul comunităţii locale, celor care cunoşteau despre activitatea infracţională a inculpaţilor fiindu-le teamă să formuleze plângeri sau denunţuri penale.

Or, acesta era tocmai factorul pe care inculpaţii mizau, fapt care transpare din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii F.F., inculpatul cerându-le socoteală martorilor N.S. şi S.V.A. că ce au căutat la Cluj, în acelaşi sens fiind şi discuţia cu martorul M.N., pe care îl întreabă dacă a terminat de dat declaraţii) sau F.F. cu S.O.A. - în care inculpaţii se întreabă retoric pe cine a avut curajul, să sune o persoană agresată de inculpatul F.F., transpărând din discuţie imunitatea de care inculpaţii beneficiau la nivelul poliţiei locale.

S-a reţinut că nu se poate omite nici aspectul că după formularea plângerii penale la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj, partea vătămată D.A. a solicitat să fie cazat într-o locaţie confidenţială împreună cu familia, pentru a se ascunde de inculpaţi. Din convorbirile telefonice de la dosar rezultă că începând din aceeaşi seară toţi inculpaţii i-au căutat pe cei trei membrii ai familiei D.A. în tot oraşul. Nereuşind să-i localizeze, aceştia au contactat colegi de muncă ai soţiei părţii vătămate şi colegi de şcoală ai fiului acestora, elev în clasa a XII a, pentru a-i găsi. La data de 29 martie 2009, inculpaţii au fost reţinuţi.

S-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. atât în ce priveşte cuantumul acestora cât şi în privinţa modalităţii de executare, acestea fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

S-a constatat că în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că în raport de lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor S.O.A. şi M.M., a numărului redus al actelor, al părţilor vătămate şantajate (4 respectiv 2) de modalitatea de constrângere exercitată (ameninţare) şi perioadele petrecute în arest preventiv, scopul pedepselor poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor şi obligarea inculpaţilor la măsurile de supraveghere în perioada termenului de încercare.

În aceste condiţii, aplicarea unor pedepse cu executare efectivă solicitată în apelul Parchetului apare ca excesivă şi disproporţionată.

În egală măsură, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, numărul mare al actelor de şantaj reţinute, modalităţile de exercitare a actelor de constrângere asupra părţilor vătămate (inculpaţii B.T. şi G.C. recurgând inclusiv la acte de violenţă asupra părţilor vătămate sau asupra unor bunuri ale acestora), durata mare de timp a activităţii infracţionale şi atitudinea procesuală a inculpaţilor, s-a reţinut că cererile inculpaţilor G.C., F.F. şi B.T. de reducere a pedepselor aplicate sunt nefondate.

S-a mai reţinut ca nejustificată cererea inculpatului G.C. de reţinere în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege şi aplicarea dispoziţiilor prev. de art. 81 C. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră.

Critica de nelegalitate a pedepsei aplicate formulată de inculpatul F.F. s-a apreciat că nu poate fi reţinută, pedeapsa de 6 ani şi 9 luni fiind stabilită în limitele legale prevăzute de lege pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată.

S-a constatat că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului B.T. starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., în loc de 37 lit. a) C. pen.

Astfel, inculpatul B.T. a fost trimis în judecată reţinându-se comiterea faptelor în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen fiind constituit de condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 491/2001 a Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 304/2002 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 14 iunie 2004, cu un rest neexecutat de 576 zile închisoare, infracţiunea de şantaj în formă continuată dedusă judecăţii fiind comisă începând cu anul 2004 şi până în anul 2009.

Reţinându-se în sarcina inculpatului infracţiunea de şantaj în formă continuată în perioada 2004 – 2009, s-a apreciat că este evident că aceasta s-a consumat înainte de împlinirea duratei pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, practica judiciară fiind constantă în ce priveşte reţinerea momentului consumării infracţiunii continuate şi nu al epuizării acesteia, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

S-a constatat că din probele aflate la dosar rezultă cu certitudine că înainte de împlinirea duratei pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, inculpatul B.T. a comis mai multe acte materiale ale infracţiunii de şantaj în formă continuată, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a soluţionat şi latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, cuantumul acestora fiind stabilit în mod judicios în raport de probele aflate la dosar.

Solicitarea de respingere a constituirii de parte civilă formulată de partea vătămată D.A. pe considerentul că acesta nu poate să continue drepturile procesuale ale societăţii care între timp a fost dizolvată s-a constatat că nu poate fi primită.

Astfel, constituirea de parte civilă a fost formulată în numele societăţii în faza de urmărire penală, când partea vătămată D.A. era administratorul societăţii, iar în cursul judecăţii a fost însuşită de lichidatorul judiciar, pretenţiile finale fiind precizate în scris.

Mai mult, prin sentinţa comercială pronunţată în Dosarul nr. 1382/1285/2009 de Tribunalul Comercial Cluj la data de 11 noiembrie 2010 a fost admisă cererea lichidatorului judiciar privind antrenarea răspunderii administratorului statutar al societăţii, partea vătămată D.A. fiind obligată la plata sumei de 383.397,44 RON, reprezentând întreg pasivul societăţii, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006.

Or, având în vedere aceste circumstanţe s-a apreciat că este evident că partea civilă are calitate şi este în drept să solicite obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciile cauzate.

În raport de lipsa de temeinicie a solicitărilor de achitare formulate în cauză, astfel cum au fost reţinute mai sus, cererile formulate de inculpaţii G.C., F.F. şi S.O.A., de respingere a pretenţiilor civile (inculpatul G.C.), de exonerare de la plata despăgubirilor civile şi de restituire a actelor autoturismului (inculpatul F.F.), de înlăturare a confiscării sumei de 42.966 RON şi revocare a sechestrului asigurător privind apartamentul şi autoturismul aparţinând inculpatului S.O.A. s-a constatat că apar ca nefondate.

În afara motivelor de recurs invocate, s-a constatat că nu există nici un motiv din cele prevăzute de lege care să atragă desfiinţarea hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul F.F. şi invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior, a solicitat achitarea, iar în subsidiar a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., arătând că nu mai susţine motivul de recurs invocat în scris în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de şantaj în infracţiunea de ameninţare; inculpatul B.T. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior şi a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, arătând că lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia de a exercita actele de violenţă şi ameninţare şi inculpatul G.C. care a solicitat reindividulizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, având în vedere ca încă de la început părţile vătămate au arătat că inculpatul nu a avut intenţia să comită aceasta infracţiune, ci a încercat soluţionarea pe cale amiabilă cu părţile vătămate.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii F.F., B.T. şi G.C., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la 13 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; recursurile declarate au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 17 ianuarie 2014, situaţie în care acestea sunt supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul B.T. privind cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, se constată că acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul B.T. şi-a motivat recursul la data de 29 august 2014, însă primul termen de judecată a fost stabilit la data de 20 mai 2014, încălcându-se, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, care prevede -„Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată".

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, nu poate proceda la examinarea criticilor inculpatului B.T., nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În ceea ce priveşte critica formulată în scris de către inculpatul F.F. prin care solicită achitarea în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b), lit. a), lit. c), lit. f) C. proc. pen., invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. anterior, se constată că în realitate, apărarea tinde la o reapreciere/reexaminare a situaţiei de fapt, prin reevaluarea probelor, solicitare care însă nu poate fi admisă din moment ce cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea şi modificarea, de către instanţa de recurs, a situaţiei de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

În aceiaşi ordine de idei, referitor la cererea formulată oral de inculpatul F.F. şi cererea formulată în scris de inculpatul G.C. privind achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, se constată că prin pretinsa lipsă a elementelor materiale al infracţiunii (adică a acţiunii/faptei incriminate de legiuitor), apărarea tinde la repunerea în discuţie a situaţiei de fapt (ipoteză regăsită în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.), iar pe de altă parte, se reţine că celelalte elemente constitutive ale infracţiunii (care rezultă din compararea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel cu dispoziţiile textului incriminator) sunt întrunite şi în mod corect s-a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiuriii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior. Vinovăţia inculpaţilor este relevată de declaraţiile date de părţile vătămate D.A., B.M., M.D.P., S.A.I., M.N., K.A.F., V.A.C. şi C.A., declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi.

Referitor la cererile recurenţilor F.F. şi G.C. de a se lua act de împăcarea părţilor şi să se dispună încetarea procesului penal, Înalta Curte constată că nu există posibilitatea împăcării prevăzută de legiuitor cu privire la infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpaţilor (art. 207 C. pen., art. 194 C. pen. anterior).

Referitor la cererea inculpaţilor F.F. şi G.C. privind individualizarea pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei - caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se constată că urmare a modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, aceasta nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare menţionat, care se referă la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, excluzând posibilitatea analizării criticilor sale referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de prevederile art. 72 C. pen., fiind posibilă numai verificarea legalităţii acesteia, respectiv dacă se situează între limitele minime şi maxime prevăzute de textul de lege incriminator.

În ceea ce priveşte solicitarea privind ridicarea sechestrului asigurător, se constată, pe de o parte că obligaţia este solidară, iar pe de altă parte, cererea nu poate fi analizată întrucât nu poate fi încadrată în niciunul dintre cazurile de casare, astfel cum. au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea veche, având în vedere limitele prevăzute lege (art. 194 C. pen. anterior 6 luni la 5 ani; art. 207 alin. (1) C. pen. 1 an -5 ani), Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi dispoziţiile art. 35 C. pen. care presupun identitate de subiect pasiv, or, în cauză inculpaţii au desfăşurat activitatea infracţională faţă de opt părţi vătămate, respectiv D.A., B.M., M.D.P., S.A., M.N., K.A.F., V.A.C. şi C.I.A., ceea ce ar presupune reţinerea a opt infracţiuni de şantaj în concurs real.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.F., B.T. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 246/A din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obligă recurentul inculpat F.F. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurenţii inculpaţi B.T. şi G.C. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.F., B.T. şi G.C. împotriva deciziei penale nr. 246/A din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat F.F. la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.T. şi G.C. la plata sumei de câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2544/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2581/2014. Penal. Infracţiuni la regimul... →

ICCJ. Decizia nr. 2410/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2410/2014. Penal