ICCJ. Decizia nr. 2473/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2473/2014
Dosar nr. 814/46/2014
Şedinţa publică din 05 septembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134/F din 26 august 2014 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare cu nr. 12140/13/CD, emis la data de 30 iunie 2014, de autorităţile judiciare din Luxemburg, privind persoana solicitată N.I.L.
A luat act, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare.
În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 30 iunie 2014 de Judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Districtual din Luxemburg, urmare a mandatului de arestare emis la data de 19 iunie 2014 pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, tăinuire şi spălare a banilor pedepsite de C. pen. luxemburghez.
În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, a amânat predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care este cercetat penal, respectiv în Dosarul nr. 2163/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi Dosarul nr. 133 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Vâlcea.
A dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea ordonanţei de reţinere, dacă nu era reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de persoana solicitată.
A impus, potrivit art. 215 alin. (1) C. proc. pen., următoarele obligaţii;
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze, de îndată organul judiciar care a dispus măsura cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la poliţia localităţii de domiciliu, respectiv Poliţia municipiului Drăgăşani, desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat;
A impus, potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. pen. şi obligaţiile: să nu depăşească limita teritorială a ţării decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenţia persoanei solicitate asupra încălcării cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite, caz în care, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, în data de 25 august 2014.
În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată, a dispus arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate N.I.L., de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate, urmând ca acesta să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare luxemburgheze se va face cu condiţia regulii specialităţii, precum şi condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, conform art. 97 alin. (2) din lege.
Sentinţă s-a comunicat în termen de 24 de ore în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi instituţiilor prevăzute la art. 215 alin. (5) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa în acest sens. Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:
La data de 25 august 2014, a fost înregistrată sub nr. 814/46/2014, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pentru luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate N.I.L. şi predarea acesteia către autorităţile judiciare luxemburgheze solicitându-se executarea mandatului european de arestare, cu nr. 12140/13/CD, emis la data de 30 iunie 2014, de autorităţile judiciare din Luxemburg.
În acest sens Parchetul a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, tăinuire şi spălarea banilor, în fapt, reţinându-se din conţinutul mandatului european de arestare că aceasta în perioada 13 martie 2013 - 15 martie 2013, i-a vândut prin internet cetăţeanului luxemburghez A.M., o cameră marca C., primind în schimb de la acesta suma de 1750 de euro, fără a-i mai remite însă bunul vândut.
Totodată, a arătat că persoana solicitată a fost căutată, localizată, identificată, audiată şi reţinută prin ordonanţa nr. 5436/II/5/2014 din data de 25 august 2014, pentru 24 ore începând cu data de 25 august 2014 ora 12,50 şi până la data de 26 august 2014 ora 12,50.
Astfel, Curtea a reţinut potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare că, persoana solicitată aflată în faţa instanţei este identică cu persoana vizată de mandatul european de arestare, asigurându-se totodată că i s-a comunicat, în copie, şi în limba pe care o înţelege mandatul european de arestare emis în cauză.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a procedat la aducerea la cunoştinţă a persoanei solicitate a drepturilor prevăzute la art. 104 din Legea nr. 302/204, vizând regula specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, aşa cum rezultă de altfel din procesul verbal încheiat în acest sens.
Din conţinutul acestui proces-verbal, de asemenea a rezultat că persoana solicitată nu a consimţit la predare, astfel că instanţa a procedat în continuare potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, la audierea persoanei solicitate, aceasta arătând că nu are obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Persoana solicitată a declarat totodată că nu este de acord cu predarea, invocând motivul că doreşte să fie cercetat în ţară pentru faptele săvârşite.
Stabilindu-se astfel cadrul procesual, Curtea având în vedere prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a constatat incidenţa acestuia în sensul că, se va pronunţa în continuare asupra executării mandatului european de arestare, ţinând cont de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Astfel, Curtea a reţinut, conform mandatului european de arestare emis în cauză, că persoana solicitată este suspectată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, tăinuire şi spălarea banilor, constând în aceea că şi-a însuşit o sumă de bani aparţinând lui M.A., prin intermediul băncii Z., mai exact suma de 1750 euro, pretinzând, sub identitate falsă, că îi vinde o cameră falsă marca C., care nu exista, tăinuind în întregime sau parţial această sumă, provenind din înşelăciunea comisă menţionată cunoscând că banii provin din delict şi procedând la spălarea de bani prin obţinerea, deţinerea şi utilizarea sumei de 1750 euro, beneficiu patrimonial provenit din infracţiunea de înşelăciune.
Astfel de fapte sunt pedepsite în C. pen. luxemburghez cu pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate, cu caracter perpetuu sau au ca efect o astfel de pedeapsă sau măsură, aşa cum rezultă, de asemenea, din conţinutul mandatului european de arestare.
Fată de cele arătate, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare constituie infracţiuni şi potrivit legii române şi, în consecinţă, a dispus, potrivit art 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, executarea mandatului european de arestare nr. 12140/13/CD emis la data de 30 iunie 2014 de Judecătorul de instrucţie de la Tribunalul Districtual din Luxemburg.
De menţionat că acest mandat european de arestare a fost emis urmare a unui mandat de arestare privind persoana solicitată, emis de autorităţile judiciare din Luxemburg în data de 19 iunie 2014 arestare dispusă în vederea cercetării infracţiunilor menţionate de care este acuzată persoana solicitată.
Dispunând executarea mandatului european de arestare, Curtea a constatat totuşi că în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că se va amâna predarea persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care este cercetat penal, respectiv în Dosarul nr. 2163/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi Dosarul nr. 133D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Vâlcea.
În acest sens sunt edificatoare adresele Parchetelor sus menţionate din care a rezultat că împotriva persoanei solicitate N.l.L. s-a început urmărirea penală pentru infracţiunile prev. de art. 320 alin. (1) C. pen., art. 327 alin. (3) C. pen., art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 C. pen. - a se vedea adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, iar de asemenea, s-a început urmărirea penală, în data de 31 ianuarie 2014, într-o altă cauză penală vizând infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. anterior, cauză în care au fost conexate mai multe dosare, urmare a preluării urmăririi penale ca urmare a solicitării Parchetului Chemniz - Germania, a Parchetului Ingolstadt - Germania precum şi a Parchetului Wels - Austria - a se vedea adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Vâlcea.
Având în vedere o atare situaţie, ţinând seama de prevederile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare ce arată că o hotărâre în vederea executării mandatului european de arestare urmează a fi luată şi în funcţie de împrejurările cauzei - astfel de împrejurări fiind cele identificate în legătură cu aflarea pe rolul Parchetelor din România a altor cauze privind persoana solicitată, în care s-a dispus începerea urmăririi penale - luând în considerare, totodată, prevederile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la care fac trimitere prevederile art. 112 alin. (1), vizând amânarea predării, prevederi din care rezultă că în situaţia în care persoana solicitată este cercetată penal de autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână - dispoziţia este imperativă - Curtea a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a acestor cauze în care este cercetată penal, respectiv în Dosarul nr. 2163/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi Dosarul nr. 133 D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Vâlcea.
Dispunând amânarea predării, de la data încetării motivelor care justifică amânarea - şi anume soluţionarea definitivă a cauzelor în care persoana solicitată este cercetată penal - în baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 cu modificările şi completările ulterioare, Curtea, a dispus arestarea, pe o perioadă de 30 zile, a persoanei solicitate, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare de asemenea, la data încetării motivelor care au justificat încetarea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 103 alin. (13) din acelaşi act normativ.
De menţionat că odată cu arestarea şi punerea în executare a mandatului de arestare, după expirarea perioadei de amânare, predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare luxemburgheze se va face cu condiţia regulii specialităţii, precum şi condiţia ca în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, conform art. 97 alin. (2) din lege.
Totuşi, având în vedere că există posibilitatea ca persoana solicitată să se sustragă de la predarea ce urmează a se efectua, ca urmare a amânării predării pe perioada de timp în. care cauzele penale anterior menţionate urmează a fi soluţionate definitiv şi pentru a preîntâmpina această situaţie, Curtea va dispune, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii controlului judiciar faţă de persoana solicitată, prin obligaţiile dispuse urmărindu-se şi soluţionarea, cu celeritate, a cauzelor penale aflate pe rolul parchetelor din România.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţiei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, criticând soluţia Curţii de Apel Piteşti sub următoarele aspecte:
A considerat că sentinţa penală pronunţată în cauză este nelegală sub aspectul instituirii măsurii controlului judiciar faţă de persoana solicitată, măsură dispusă prin sentinţa prin care s-a hotărât asupra executării mandatului european de arestare.
În opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, singura măsură preventive care s-ar fi putut lua era cea a arestării preventive, urmată de emiterea mandatului, deoarece aceasta este singura posibilă, aspect ce reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art 103 alin. (11) teza finală şi art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004; măsura controlului judiciar prevăzută de art. 211-215 C. proc. pen. poate fi luată numai pe parcursul procedurii - fie în situaţii de urgenţă, când reţinerea persoanei solicitate s-a făcut pe baza semnalării introduce în Sistemul Informatic Schengen, până la primirea mandatului european de arestare tradus în limba română, fie atunci când se apreciază că este nevoie de informaţii suplimentare pentru luarea unei hotărâri, conform art 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea în parte a sentinţei şi pe fond înlăturarea menţiunii cu privire la instituirea măsurii preventive a controlului judiciar şi menţinerea dispoziţiei privind arestarea preventive pe 30 de zile a persoanei solicitate, cu consecinţa emiterii mandatului de arestare preventive a persoanei solicitate.
Examinând contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată ca aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004: "Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poliţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea"", alin. (8): "În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată, alin. (11): "În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura controlului j udiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211-222 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
Aşa cum rezultă din interpretarea textului legal menţionat, luarea măsurii arestului preventiv este obligatorie în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, ori în speţă, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care este cercetată penal, respectiv în Dosarul nr. 2163/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi Dosarul nr. 133D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Vâlcea, situaţie care permite instanţei să dispună şi luarea unei măsuri preventive mai blânde, şi anume controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune sau arestul la domiciliu.
În mod corect, instanţa de fond a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile şi punerea în executare a mandatului de arestare, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea, acesta fiind momentul care marchează începutul procedurii de executare a mandatului european de arestare nr. 12140/13/CD emis la data de 30 iunie 2014 de autorităţile judiciare din Luxemburg.
Alin. (11) al art. 103 din Legea nr. 302/2004 prevede posibilitatea instanţei de judecată de a dispune luarea măsurii controlului judiciar, a controlului judiciar pe cauţiune sau a arestului la domiciliu faţă de persoana solicitată, până la executarea mandatului european de arestare, având în vedere că luarea acestor măsuri preventive preîntâmpină sustragerea de la predare, prin obligaţiile dispuse în sarcina persoanei solicitate.
În speţă, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 215 alin. (1) C. proc. pen., prezentarea la poliţia localităţii de domiciliu a persoanei solicitate, respectiv Poliţia Municipiului Drăgăşani, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câte ori este chemat, iar în temeiul art. 215 alin. (2) C. proc. pen., obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a ţării decât cu încuviinţarea prabalabilă a organului judiciar. Cu alte cuvinte, măsura controlului judiciar oferă aceleaşi garanţii şi măsura arestului preventiv în ceea ce priveşte persoana solicitată, în sensul că înlătură posibilitatea acesteia de a se sustrage de la predare în vederea executării mandatului european de arestare.
Decizia penală nr. 8 din 03 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1047/46/2012, decizie invocată ca practică judiciară de Parchet nu priveşte o situaţie identică ci doar una similară, în prezenta cauză fiind incidente anumite cauze de amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 134/F din 26 august 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intirnatul persoană solicitată N.I.L., în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Respinge ca nefondată contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 134/F din 26 august 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată N.l.L., în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2607/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
