ICCJ. Decizia nr. 2478/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2478/2014

Dosar nr. 17049/3/2013

Şedinţa publică din 8 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4839/P/2012 din 29 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod.

Prin Sentinţa penală nr. 801 din 8 noiembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 17049/3/2013, în baza art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 20 de ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare şi s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 20 de ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.D. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 316 din 14 martie 2012 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare şi s-a cumulat pedeapsa de 6 luni cu cea de 15 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit cele două pedepse, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 de ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.D. a unui ciocan aflat la Camera corpuri delicte a DGPMB - Serviciul Omoruri.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 15 noiembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Au fost admise acţiunile civile promovate de părţile civile R.D.G.F., R.L.S. (prin reprezentant legal R.G.) şi de partea civilă S.A.P. (prin reprezentant legal N.M.) şi a fost obligat inculpatul la plata către cele trei părţi civile minore a câte 10.000 lei daune morale şi a câte 200 lei prestaţii periodice lunare în favoarea fiecărui minor, începând cu data de 31 octombrie 2012 şi până la majoratul acestora.

A fost admisă acţiunea civilă promovată de partea civilă N.M. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1846 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În baza art. 353 C. proc. pen. anterior, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părţilor civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Tribunalul a reţinut, în fapt, că la data de 31 octombrie 2012, înjurai orelor 15.00 - 15.30, inculpatul M.D. s-a deplasat în zona Pădurii Băneasa din Bucureşti, A.P., sector 1, în locul unde victima R.M. se prostitua. După ce au negociat preţul pentru un raport sexual, victima l-a condus pe inculpat în locul unde aceasta obişnuia să-şi ducă clienţii, respectiv în interiorul pădurii, la o distanţă de circa 15 metri de strada principală şi de aproximativ 10 metri de o alee pavată. Aici, în scopul de a o tâlhări, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu un ciocan pe care îl avea asupra sa. Întrucât coada de la ciocan s-a rupt, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii pe toată suprafaţa corpului. Pentru a se asigura că R.M. va muri, inculpatul a luat din apropiere o bordură din beton de circa 50 cm lungime şi circa 10 - 12 cm lăţime pe care a aruncat-o peste capul victimei. Ulterior, inculpatul i-a sustras poşeta şi a plecat de la faţa locului, prin pădure, pe un traseu paralel cu A.P. După o distanţă de circa 50 - 60 de metri, inculpatul a sustras din poşetă un telefon mobil marca N. şi 2 acumulatori pe care victima îi folosea cu acel telefon. După luarea acelor bunuri, inculpatul M.D. a abandonat poşeta, fără a observa că într-un buzunar lăturalnic al acesteia se aflau şi sume de bani. Cadavrul victimei a fost descoperit a doua zi de către martorii care au apelat SNUAU 112.

Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012 a concluzionat că moartea numitei R.M. a fost violentă şi fost cauzată de hemoragia meningo-cerebrală, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, posibil corp dur cu muchii ascuţite, nefiind exclus ca cel puţin una dintre multiplele plăgi ale scalpului constatate să se fi produs prin lovire de corp dur cu muchii ascuţite. Între leziunile traumatice craniene şi cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate. La necropsie s-au mai constatat leziuni ale părţilor moi ale feţei şi gâtului care s-au putut produce în acelaşi context traumatic prin lovire cu corp dur, respectiv prin comprimare cu mâna şi nu au determinat ele însele cauza decesului.

Situaţia de fapt a fost reţinută din coroborarea următoarelor probe administrate în cauză: cele rezultate la cercetarea la faţa locului şi consemnate în procesul-verb al din data de 01 noiembrie 2012 (descoperirea cadavrului victimei R.M. în Pădurea Băneasa, la o distanţă de circa 15 metri de A.P. şi 15 metri de aleea din vest care face legătura între A.P. şi A.P.Z.; s-a găsit un număr mare de prezervative cu sau fără conţinut şi ambalaje de prezervative, fapt ce denotă că era locul unde victima îşi conducea clienţii pentru a întreţine raporturi sexuale; lângă cadavru a fost găsită o coadă din lemn pentru ciocan ce prezenta pe suprafaţa acesteia urme materie de culoare brun roşcat sub formă de pete şi mânjituri, în stare uscată, cu aspect de sânge; lateral stânga faţă de cadavru, a fost identificată o urmă formă de adâncime ridicată prin fotografiere directă, este locul de unde inculpatul a luat bordura cu care a lovit-o pe victimă; lângă capul victimei s-a găsit o bordură din beton, sub capul victimei şi parţial sub bordură a fost descoperită partea metalică a ciocanului ce prezenta urme materie de culoare brun roşcat sub formă de pete şi mânjituri, în stare umedă, cu aspect de sânge; bordura prezenta pe suprafaţa ei mai multe fire de păr de culoare neagră, precum şi urme materie de culoare brun roşcat sub formă de pete şi mânjituri, în stare umedă, cu aspect de sânge); procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 02 noiembrie 2012, încheiat cu ocazia cercetării zonei adiacente locului comiterii faptei (14 hectare din pădurea Băneasa), când a fost găsită geanta victimei; raportul de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 a concluzionat că pe coada de lemn pentru ciocan descoperită lângă cadavrul victimei R.M. au fost identificate profilele genetice a două persoane, una de sex masculin şi una de sex feminin, iar după prinderea inculpatului M.D., prelevarea de probe genetice pentru stabilirea profilului genetic ADN şi efectuarea unei expertize (raport de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137169 din 16 noiembrie 2012) s-a concluzionat că în amestecul de profile genetice relevate pe coada din lemn pentru ciocan, descoperită lângă cadavrul victimei R.M. (raport nr. 137155 din 07 noiembrie 2012), se regăseşte profilul genetic al inculpatului M.D., alături de un alt profil genetic al unei persoane de sex feminin (victima); raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012 care a reliefat că victima prezenta următoarele plăgi: occipital, uşor paramedian dreapta, plagă cu lambou cutanat de circa 5,5/4 cm cu marginile uşor anfractuoase la ramul orizontal şi zdrenţuite la ramul oblic, cu punţi tisulare şi halou echimotic violaceu; parieto-occipital median, plagă fusiformă, uşor oblică, de circa 3,5 cm, uşor dehiscentă cu margini fin anfractuoase şi punţi tisulare în profunzime; parieto-temporal dreapta plagă orizontală vertical, fusiformă, de circa 3,5 cm, cu margini fin anfractuoase şi punţi tisulare în profunzime, posterior de aceasta, plagă fusiformă, orientată orizontal şi relativ perpendicular pe plaga descrisă anterior, de circa 1,5 cm, cu margini fin anfractuoase; parietal dreapta, plagă orientată vertical, de circa 8 cm, cu marginile anfractuoase şi punţi tisulare; parietal median plagă fusiformă, orientată antero-posterior de 3 cm, cu margini fin anfractuoase şi punţi tisulare; victima prezenta numeroase echimoze în regiunea feţei, a gâtului, regiunile infraclaviculare, la nivelul feţelor vestibulare ale buzelor, regiunea deltoidiană, pe faţa laterală a braţului mâinii stângi, pe faţa posterioară a mâinilor şi infiltrate sanguine la nivelul muşchilor gâtului; coroborat cu declaraţiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis "L.", M.N., R.M., D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. şi declaraţiile inculpatului.

Tribunalul a reţinut atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor imputate (în condiţiile în care expertizele efectuate în cauză au demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că el a folosit acel ciocan pentru a o lovi pe victimă, asupra sa găsindu-se, de altfel, bunurile victimei; inculpatul a negat că ar fi luat hotărârea să o omoare pe victimă cu bună-ştiinţă), faptul că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni în termenul de încercare al unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiţionat, fapt ce denotă nărăvire infracţională, gradul de pericol social extrem de ridicat al infracţiunilor săvârşite, pur şi simplu, inculpatul a suprimat viaţa unei persoane, fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările săvârşirii infracţiunilor, inculpatul a lovit în mod repetat, în cap, pe victimă cu acel ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o bordură de beton şi, pur şi simplu, să o arunce în capul victimei, dovedind astfel o cruzime, o sălbăticie greu de imaginat, urmările săvârşirii infracţiunii, ca urmare a suprimării vieţii victimei, aceasta a lăsat în urmă trei copii minori, lipsiţi fiind astfel atât de afecţiunea părintească, cât şi de mijloace de trai, precum şi celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Astfel, Tribunalul a apreciat că scopul educativ şi preventiv al sancţiunii penale ce a fost aplicată inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum a fost orientat spre mediu prevăzut de lege (20 de ani şi 6 luni) şi cu executare în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.D.

Cu ocazia dezbaterilor în apel, Parchetul a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie privind greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare la gravitatea faptelor, apreciind că, în cauză, se impune aplicarea faţă de acest inculpat a unor pedepse orientate spre maximul special, prin care să dea eficienţă dispoziţiilor prev. de art. 52 C. pen. anterior, referitoare la scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii de infracţiuni. A considerat că instanţa de fond, cu ocazia individualizării pedepsei, trebuia să dea o eficienţă mai mare circumstanţelor reale ale faptelor săvârşite de inculpat, care nu este la primul contact cu legea penală, acesta perseverând în activitatea infracţională, faptele din prezenta cauză fiind săvârşite chiar în termenul de încercare al unei condamnări la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

De asemenea, a mai arătat că, din fişa de cazier a inculpatului M.D., reiese că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate prev. de art. 189 C. pen. anterior.

În raport de circumstanţele concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză, respectiv natura şi gravitatea acestor infracţiuni, valoarea socială lezată prin faptele săvârşite, şi anume viaţa unei persoane, violenţa deosebită de care a dat dovadă, multitudinea de lovituri aplicate victimei, zonele vizate, obiectele folosite, aspecte ce dovedesc intenţia clară a inculpatului de a suprima viaţa victimei, dar şi de declaraţiile parţial sincere ale acestuia, Parchetul a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei penale atacate, iar pe fond, rejudecând, pronunţarea unei soluţii de condamnare la pedeapsa cu închisoarea, orientată spre maximul special, dându-se deplină eficienţă prevederilor art. 52 C. pen. anterior cu privire la scopul pedepsei şi dispoziţiilor art. 72 din acelaşi cod.

Parchetul a extins motivele de apel, pe latură civilă, apreciind că daunele morale acordate celor trei copii minori ai victimei sunt într-un cuantum redus faţă de pierderea suferită, solicitând astfel majorarea cuantumului acestora.

Apelantul inculpat M.D. a solicitat casarea hotărârii atacate şi aplicarea unei pedepse mai mici, urmând a se avea în vedere atitudinea finală de recunoaştere a faptei şi vârsta sa, pedeapsa ce o are de executat fiind apreciată ca excesivă.

Prin Decizia penală nr. 383/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 810 din 08 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 17049/3/2013, în cauza privindu-l pe inculpatul M.D.

A fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 810 din 8 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 20 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi 15 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. anterior.

A fost majorată pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, de la 20 ani închisoare, la 23 ani închisoare.

A fost menţinută măsura revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 316/2012 a Judecătoriei sectorului 1 şi cumularea cu cele 2 pedepse, iar ca efect al contopirii, s-a stabilit ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Au fost majorate de la câte 10.000 lei, la câte 30.000 lei despăgubirile civile pentru daune morale acordate părţilor civile R.D.G.F., R.L.S. şi S.A.P.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului M.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deţinerii de la 15 noiembrie 2012 la zi.

Au fost menţinute neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului M.D.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a apreciat că doar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este întemeiat, în timp de apelul inculpatului este nefondat.

S-a reţinut că, prin ambele apeluri, s-au formulat doar critici de netemeinicie a hotărârii apelate. Pe de o parte, Parchetul a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut seama, într-o măsură suficientă, de gravitatea faptelor comise de inculpat şi a aplicat o pedeapsă într-un cuantum scăzut. În plus, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale acordate minorilor victimei a fost apreciat, de asemenea, prea redus, raportat la pierderea suferită de aceştia.

Pe de altă parte, apelantul inculpat a considerat pedepsele excesive, faţă de atitudinea sa sinceră şi a solicitat reducerea lor.

Reanalizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a apreciat că tribunalul a reţinut în mod corect atât situaţia de fapt, constând în aceea că, în data de 31 octombrie 2012, în jurul orelor 15,30 - 16,00, în Pădurea Băneasa din Bucureşti, sector 1, inculpatul M.D. i-a aplicat victimei R.M. mai multe lovituri în zona capului, cu pumnii, cu un ciocan şi cu o bordură de cca. 50 cm lungime şi 10 - 12 cm grosime, provocându-i leziuni în urma cărora a decedat, cât şi vinovăţia inculpatului şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a) din acelaşi cod, cărora le-a dat şi în drept o corectă încadrare juridică.

S-a reţinut că, în cauză, instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat, atât în acuzare, cât şi în apărare, probele administrate conturând pe deplin comiterea infracţiunilor reţinute şi, în final, necontestate de inculpat, acestea fiind probate prin: procesele-verbale de cercetare la faţa locului din data de 01 noiembrie 2012 şi data de 02 noiembrie 2012, rapoartele de expertiză biocriminalistică genetică nr. 137155 din 07 noiembrie 2012 şi nr. 137169 din 16 noiembrie 2012, raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1526/2012, declaraţiile martorilor C.M., F.S., S.M., M.D., zis "L.", M.N., R.M., D.A., M.A., E.S., C.M., I.M., C.P. şi declaraţiile inculpatului.

Reţinând întrunite condiţiile răspunderii penale pentru infracţiunile de omor calificat şi deosebit de grav şi tâlhărie, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. b) C. pen. anterior, cu aplic, art. 33 lit. a) din acelaşi cod, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M.D. la pedepse cu închisoarea.

A fost avut în vedere că Tribunalul a analizat, pe de o parte, din perspectiva dispoziţiilor art. 72 C. pen. anterior, limitele de pedepse prevăzute pentru cele două infracţiuni, faptul că inculpatul a săvârşit aceste infracţiuni în termenul de încercare al unei pedepse de 6 luni închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiţionat, a apreciat atitudinea relativ sinceră a inculpatului, care a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor imputate, dar a subliniat gradul de pericol social extrem de ridicat al infracţiunilor săvârşite - reţinând că inculpatul a suprimat viaţa unei persoane fără să stea prea mult pe gânduri, împrejurările săvârşirii infracţiunilor - a lovit victima în mod repetat, în cap, cu un ciocan, pentru ca, în momentul în care coada acestuia s-a rupt, să ridice o bordură de beton şi pur şi simplu să o arunce în capul victimei, dovedind astfel, în opinia tribunalului, cruzime, "o sălbăticie" greu de imaginat şi, de asemenea, a notat urmările săvârşirii infracţiunilor, ca urmare a suprimării vieţii victimei inculpatul lăsând în urmă trei copii minori, lipsiţi atât de afecţiunea părintească, cât şi de mijloace de trai. S-a reţinut că, în considerarea acestor argumente, Tribunalul a stabilit pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav şi de 15 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.

În acord cu susţinerile Parchetului, instanţa de apel a apreciat că, cel puţin în cazul infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) - art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pedeapsa aplicată inculpatului nu este suficient dozată, atât prin raportare la gravitatea ei, cât şi prin evaluarea efectivă a circumstanţelor reale ale faptei.

S-a reţinut că modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii - hotărâre de suprimare a vieţii luată în scop de tâlhărie, activitatea psihică de reflectare urmată de ferocitatea cu care inculpatul a suprimat viaţa victimei, relevată de multitudinea loviturilor aplicate, în special în zona capului, obiectele folosite (un ciocan şi o bordură de dimensiuni mari, obiecte ce i-au facilitat aplicarea de lovituri cu o duritate extremă), toate acestea configurează în plus imaginea unei periculozităţi sociale deosebite a faptei şi, implicit, a făptuitorului.

În raport de aceste circumstanţe, cât şi de cele reţinute de Tribunal atât în defavoare, cât şi în favoarea inculpatului, s-a apreciat că pedeapsa de 20 ani închisoare este insuficient dozată şi se impune majorarea ei întrucât nu este aptă să răspundă imperativelor art. 52 C. pen. anterior. În opinia instanţei de apel, la proporţionalizare, judecătorul cauzei nu a ţinut seama, cumulativ, de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. anterior, privind împrejurările concrete în care infracţiunea a fost comisă, de urmările produse, de celelalte circumstanţe reale şi personale.

Pedeapsa aplicată nefiind conformă criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, care trebuie evaluate în mod plural, aşa încât să se dea relevanţă şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, instanţa de apel a apreciat că se impune modificarea hotărârii apelate. Reevaluându-se datele care ţin de circumstanţele reale ale faptelor şi de cele personale ale inculpatului, s-a procedat la reindividualizarea judiciară a pedepsei, aceasta fiind majorată cu 3 ani.

Pentru argumentele ce susţin soluţia de majorare a pedepsei, apelul declarat de inculpatul M.D. a fost respins, ca nefondat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza propriului examen al actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa de apel, reţinând întrunirea cumulativă a condiţiilor în care poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală, reglementate de art. 998 - 999 C. civ. (reglementări în vigoare la momentul comiterii faptei) - faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, vinovăţie -, dar şi a celor privind exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, a apreciat că soluţia adoptată pe latura civilă a cauzei, atacată prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, este corectă doar în parte.

Astfel, s-a reţinut că despăgubirile pentru daune materiale asigură repararea prejudiciului material produs. În ceea ce priveşte suma stabilită cu titlu de daune morale în favoarea părţilor civile R.D.G.F., R.L.S. şi S.A.P., copiii minori ai victimei, instanţa de apel a apreciat că, prin cuantumul stabilit, de câte doar 10.000 lei pentru fiecare, despăgubirile acordate nu asigură limita unei satisfacţii echitabile, juste şi proporţionale cu caracterul profund şi ireversibil al prejudiciului suferit. S-a reţinut că aceştia, în calitate de copii, au suferit traume psihice ireversibile, încercând sentimente de profund regret, amărăciune şi trăiri ce le vor marca profund existenţa prin încetarea bruscă şi violentă din viaţă a mamei lor.

Evaluând toate circumstanţele cauzei, cu precădere importanţa fundamentală a valorii lezate, dar şi necesitatea ca despăgubirea fixată să fie raţională şi echitabilă, astfel încât să asigure o compensaţie suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului suferit, instanţa de apel a apreciat că suma de câte 30.000 lei acordată cu titlu de daune morale reflectă toate aceste împrejurări, sens în care a modificat hotărârea apelată, reţinând că fiind vorba de victime minore. A fost avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) C. proc. pen. anterior, instanţa era obligată să se pronunţe în legătură cu repararea prejudiciului (inclusiv a celui moral) din oficiu, chiar dacă nu exista constituire civilă în acest sens.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

S-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, majorarea pedepsei în apel fiind nejustificată.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul intimatelor părţi civile, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Prin hotărâre "contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs.

Examinând recursul declarat în cauză şi din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile) şi realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 8 septembrie 2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva Deciziei penale nr. 383/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 15 noiembrie 2012 la 8 septembrie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales şi suma de 450 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile R.D.G.F., R.L.S. şi S.A.P., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 2470/2014. Penal. Contestaţia la executare...		ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Penal. Contestaţia la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2478/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs