CSJ. Decizia nr. 2531/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

NALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2531/2014

Dosar nr. 6612/3/2013

Şedinţa publică din 11 septembrie 2014

Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 476 din 10 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - D.N.A., cu privire la reţinerea circumstanţei agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune pentru inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N.

1. A condamnat pe inculpatul B.M. după cum urmează:

În temeiul disp.art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., in condiţiile disp. art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Cu aplic.art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Cu aplic.art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform disp.art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la zi.

2. A condamnat pe inculpatul P.B.M. după cum urmează:

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., in condiţiile disp. art 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Conform disp. art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile disp. art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

în temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicata durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la zi.

3 .A condamnat pe inculpatul L.N. după cum urmează:

În temeiul disp. art. 26 C. pen. rap.la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic.art. 75 lit. a) C. pen. si art 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul L.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. in condiţiile disp. art. 65 C. pen.

Cu aplic. art. 71 C. pen., 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi a constatat că este arestat în altă cauză.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC S.D.L.P. SRL.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar la 15.000 euro despăgubiri civile, în echivalentul în lei la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând contravaloare prejudiciu material conform art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 15 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen.:

În temeiul disp. 348 C. proc. pen., a anulat înscrisurile falsificate:

- hotărârea A.G.A. a SC R.V.I. SRL din data de 09 octombrie 2012;

- hotărârea A.G.A. a SC S.D.L.P. SRL din 09 octombrie 2012;

- hotărârea A.G.A. a SC G.P. SRL din 09 octombrie 2012;

- actul constitutiv al SC S.D.L.P. SRL, actualizat la 09 octombrie 2012;

- înscris contrafăcut, intitulat "Convenţie" depus la B.C.P. la data de 21 decembrie 2012;

- înscris intitulat "Delegaţie" depus la D.I.T.L. sector 3 .

- adresa datată 08 noiembrie 2012 contrafăcută, presupus a fi emisă de SC M. SA către O.C.P.I. sector 3 Bucureşti;

- 2 adrese contrafăcute, cu acelaşi conţinut, dar datate diferit, 14 noiembrie 2006 şi 14 decembrie 2006 depuse la acelaşi O.C.P.

În temeiul disp.art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea Hard-disk-urilor aferente sistemelor informatice ridicate din locuinţa inculpatului P.B.M., depozitate în camera de corpuri delicte.

În temeiul disp.art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe flecare inculpat la câte 3.000 lei cheltuieli judiciare statului, pe inculpatul L.N. la 400 lei, onorariul avocat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţa, tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 417/P/2012 din data de 14 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii:

- B.M. - pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

- uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- P.B.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. deart. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. si in stare de libertate

- L.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la tentativă la înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei ca în perioada octombrie 2012 - ianuarie 2013, inculpaţii B.M., P.B.M. şi inculpatul L.N. au încercat, prin folosirea de calităţi false şi prin mijloace frauduloase să vândă unui cumpărător de bună-credinţă, terenul situat în Bucureşti, sector 3, asupra căruia nu aveau nici un drept. Terenul, evaluat la suma de 1.574.172,2 de euro, aparţine SC S.D.L.P. SRL, administrată de cetăţeanul spaniol D.B.J.F.. In acest sens, folosind înscrisuri contrafăcute de inculpaţii B.M. şi P.B.M., cel dintâi a devenit administratorul societăţii şi asociatul majoritar al acesteia, calitate în care a întocmit o împuternicire pentru sine însuşi de vânzare a terenului.

După obţinerea de la O.C.P.I. a documentelor necesare încheierii unei convenţii de vânzare, inculpaţii B.M., P.B.M. şi inculpatul L.N. au încercat să identifice un cumpărător pentru imobilul în cauză, sens în care au apelat la numeroşi intermediari cărora le-au pus la dispoziţie setul de acte privind terenul şi proprietarul acestuia, cunoscând că acestea sunt contrafăcute.

Activitatea infracţională a persoanelor cercetate a fost întreruptă de intervenţia organelor de urmărire penală care, în urma unor percheziţii domiciliare, au ridicat înscrisurile originale deţinute de aceştia, împiedicând astfel crearea unor pagube în patrimoniile adevăratului proprietar al terenului şi al unei persoane de bună-credinţă.

Astfel, la data de 13 noiembrie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti a dispus, prin ordonanţă, declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea D.N.A.

În cuprinsul ordonanţei de declinare se arată că la data de 12 noiembrie 2012, lucrătorii S.I.C. din cadrul Poliţiei sector 1 s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către persoane necunoscute a infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că din luna octombrie 2012 până în prezent, mai multe persoane necunoscute, profitând de faptul că administratorul societăţii comerciale SC S.D.L.P. SRL, D.B.J.F., cetăţean spaniol, este plecat în ţara natală pentru o perioadă mai lungă de timp, au falsificat mai multe înscrisuri privind statutul societăţii comerciale, în vederea înstrăinării unui teren aparţinând acestei persoane juridice, situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă de 2.714,09 mp, evaluat la 1.574/172,2 de euro.

În ordonanţa de declinare s-a menţionat, în urma activităţilor investigative desfăşurate, s-a stabilit faptul că autori necunoscuţi au majorat capitalul social al SC S.D.L.P. SRL, prin această operaţiune introducând în societate un nou acţionar, pe numitul B.M., deţinător a 50% din părţile sociale. Totodată, s-ar fi procedat la contrafacerea unei hotărâri a A.G.A. prin care s-a decis vânzarea terenului situat în București, fiind împuternicit în acest sens noul administrator al societăţii, numitul B.M.. Acesta din urmă ar fi cerut şi obţinut de la D.T.I.L. sector 3 un certificat de atestare fiscală, motivul solicitării fiind intenţia de vânzare a imobilului menţionat.

În cauză s-a procedat la verificarea informaţiilor cuprinse în actul de sesizare, stabilindu-se următoarele:

Din informaţiile transmise de O.N.R.C. a rezultat că SC S.D.L.P. SRL a fost înfiinţată în anul 2006 şi a avut până la data de 17 octombrie 2012 doi asociaţi:

SC G.P. SRL- administrată de D.B.J.F.;

SC R.W.I. SRL - administrată de D.B.J.F..

SC S.D.L.P. SRL a fost administrată până la data de 17 octombrie 2012 de numitul D.B.J.F.;

La data de 16 octombrie 2012, inculpatul B.M., în calitate de administrator al SC S.D.L.P. SRL, a solicitat O.R.C. înregistrarea modificărilor menţionate în actul de sesizare, depunând în acest sens o serie de documente în dovedirea voinţei societăţii, respectiv un nou act constitutiv, hotărâri ale asociaţilor cu privire la majorarea capitalului social şi la numirea unui nou administrator. Aceste înscrisuri care au fost contrafăcute, poartă semnături ce se pretind ca aparţinând cetăţeanului spaniol D.B.J.F., însă între acestea şi semnăturile existente pe documentele autentice ale societăţii există diferenţe vizibile, cu privire la modalitatea de executare şi dimensiunea semnăturilor.

În vederea lămuririi acestui aspect, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice, din concluziile raportului întocmit de specialist rezultând, fără dubiu, că înscrisurile menţionate sunt contrafăcute, nefiind semnate de administratorul societăţii D.B.J.F. Au fost supuse analizei specialistului înscrisuri de comparaţie reprezentând documente originale ale societăţii, puse la dispoziţie de O.N.R.C., care poartă semnătura autentică executată de cetăţeanul spaniol. Specialistul a concluzionat că înscrisurile depuse la data de 16 octombrie 2012 la O.N.R.C. de către inculpatul B.M. nu au fost semnate de persoana care a însemnat înscrisurile pentru comparaţie.

Înscrisurile false menţionate, respectiv Hotărârea A.G.A., SC R.W.I. SRL din data de 09 octombrie 2012, Hotărârea A.G.A., SC S.D.L.P. SRL din data de 09 octombrie 2012, Hotărârea A.G.A., SC G.P. SRL din data de 09 octombrie 2012 şi Actul constitutiv al SC S.D.L.P. SRL actualizat la data de 09 octombrie 2012, au fost tehnoredactate de inculpatul P.B.M., inculpatul B.M. aplicând pe acestea ştampilele necesare şi executând, prin imitare, semnătura cetăţeanului spaniol.

Aceste împrejurări sunt probate prin faptul că în locuinţa inculpatului B.M. a fost găsită o ştampilă rotundă de lemn, cu amprenta S.C S.D.L.P. SRL, precum şi un înscris pe care inculpatul a exersat mai multe semnături. Inculpatul B.M. a recunoscut în declaraţia sa faptul că semnătura numitului D.B.J.F. a fost contrafăcută, prin copiere, de el însuşi.

Inculpatul P.B.M. a declarat că el este cel care a tehnoredactat documentele respective, în sistemele informatice ridicate din locuinţa sa (calculator şi laptop) fiind găsite mai multe urme ale unor fişiere ce conţineau denumirea societăţii, amplasamentul terenului, numele inculpatului B.M. şi cel al cetăţeanului spaniol.

Concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică au fost confirmate de reprezentantul părţii vătămate, D.B.J.F., acesta declarând că nu cunoaşte şi nu a semnat înscrisurile depuse la O.N.R.C. de către inculpatul B.M.

Înscrisurile contrafăcute depuse la instituţia menţionată anterior atestau împrejurarea majorării capitalului social al societăţii (care a fost dublat), precum şi numirea în funcţia de administrator al noului asociat majoritar - inculpatul B.M.

Suma de 20.000 de lei necesară majorării capitalului social al societăţii a fost pusă la dispoziţia inculpatului B.M. de către inculpatul P.B.M. Acesta este cel care a coordonat, a finanţat şi controlat întreaga activitate infracţională, atât inculpatul B.M., cât şi inculpatul L.N. „raportându-i" acestuia orice demers efectuat în sensul obţinerii actelor necesare vânzării şi cu privire la negocierile purtate cu potenţialii cumpărători.

După cum se va exemplifica mai jos, din convorbirile telefonice purtate de persoanele cercetate şi interceptate în cauză, rezultă fără echivoc acest aspect, lămurindu-se, totodată, rolul fiecăruia dintre cei trei participanţi în activitatea infracţională, precum şi modalitatea în care urma să fie împărţit preţul obţinut din vânzarea terenului.

Astfel, inculpatul B.M. este cel care a avut ideea înstrăinării fără drept a terenului. Pentru a obţine informaţii în legătură cu acesta, s-a adresat întâi adevăratului proprietar. In acest sens, elocventă este declaraţia martorei G.S. (colaboratoare a cetăţeanului spaniol D.B.J.F.) care a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul B.M. în primăvara anului 2012, când acesta s-a prezentat ca fiind un investitor german şi s-a arătat interesat de achiziţionarea terenului situat în str. Mântuleasa nr. 7-9.

Martora a declarat că i-a înmânat inculpatului un plan cadastral a terenului. Următorul pas a fost cel al obţinerii de la O.N.R.C. a documentelor privind SC S.D.L.P. SRL, inculpatului B.M. fiindu-i necesare actele autentice ale acesteia pentru a-i servi drept model în contrafacerea înscrisurilor ce urmau a fi folosite în scopul modificării statului societăţii.

În data de 01 octombrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat O.N.R.C. eliberarea dosarului complet al SC S.D.L.P. SRL, astfel cum rezultă din adresa din 01 februarie 2013, emisă de instituţia menţionată.

Documentele obţinute de la O.N.R.C. au fost înmânate de B.M. inculpatului P.B.M. pentru contrafacerea înscrisurilor ce urmau să dovedească majorarea capitalului social şi numirea unui nou administrator.

Dosarul complet al SC S.D.L.P. SRL (148 de file), purtând ştampila O.N.R.C. din data de 05 octombrie 2012 a fost găsit în locuinţa inculpatului P.B.M., cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.

Intr-unul dintre hard-disk-urile aferente sistemelor informatice ridicate din locuinţa inculpatului P.B.M. au fost identificate următoarele:

- căutări din surse publice, cvasi-legale ( site-uri pe Internet care pun la dispoziţie publicului contra-cost informaţii despre societăţi comerciale care vizau SC S.D.L.P. SRL; documente de la registrul comerţului sau pentru Registrul Comerţului care vizau SC S.D.L.P. SRL; fragmente de documente Word care au existat pe hard-disk şi au fost suprascrise parţial în urma ştergerii şi a creării altor fişiere, din primele rămânând doar fragmente, care au legătură cu SC S.D.L.P. SRL;

- un document care pare a fi destinat efectuării unor operaţiuni la Registrul Comerţului în care se regăsesc numele societăţilor comerciale SC S.D.L.P. SRL, SC G.P. SRL, SC R.W.I. SRL, numele B.M. şi numele D.B.J.F.;

- Informări (interogări ale bazei de date aferente) din portalul Registrului Comerţului care vizează societăţi comerciale ce au în denumire numele: G.P., R.W.

- O urmă a unui document şters care a existat în memoria R.A.M. a calculatorului şi care conţine fragmente de text ale hotărârilor A.G.A. SC S.D.L.P. SRL prin care s-a decis majorarea capitalului social, şi numirea unui nou administrator.

În declaraţiile sale, inculpatul P.B.M. a recunoscut că a tehnoredactat mai multe documente privind majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale, la rugămintea inculpatului B.M., fără a şti că împrejurările atestate erau necorespunzătoare adevărului. Inculpatul P.B.M. a declarat că ştia din spusele lui B.M. că acesta din urmă fusese de acord să preia o firmă cu datorii, operaţiune pentru care ar fi câştigat suma de 1-2 miliarde de lei. Această preluare a unei firme se efectuează prin două operaţiuni: majorarea capitalului social prin cooptarea unui nou asociat şi reducerea capitalului social prin retragerea asociaţilor iniţiali,rezultatul fiind acela că cel care a fost cooptat rămâne unic asociat şi responsabil pentru datoriile societăţii.

Inculpatul P.B.M. a precizat că a tehnoredactat atât documentele necesare majorării cât şi reducerii capitalului social al firmei şi că a înmânat toate aceste înscrisuri inculpatului B.M.

Înscrisuri referitoare la reducerea capitalului social al SC S.D.L.P. SRL nu au fost găsite nici în locuinţa inculpatului B.M., nici în cea a inculpatului P.B.M., motiv pentru care nu pot fi reţinute afirmaţiile acestuia, în sensul respectiv.

În realitate, inculpatul P.B.M. a cunoscut scopul în care înscrisurile contrafăcute de el urmau a fi folosite. De altfel, după cum am precizat deja, inculpatul P.B.M. este cel care a finanţat activitatea infracţională, punând la dispoziţia inculpatului B.M. suma de 20.000 de lei, necesară majorării capitalului social precum şi toate celelalte sume de bani necesare achitării taxelor legale la diferite instituţii publice pentru obţinerea unor documente.

Principalul beneficiar al vânzării terenului din București, urma să fie inculpatul B.M., însă, având în vedere situaţia materială precară a acestuia, demersurile necesare pentru încheierea unei astfel de convenţii nu ar fi fost posibile fără susţinere financiară din partea inculpatului P.B.M.. Acesta este motivul pentru care, P.B.M. (în calitate de investitor) era permanent ţinut la curent cu progresele efectuate de inculpatul B.M. şi de înc L.N.

Preţul obţinut în urma vânzării urma să fie împărţit astfel: inculpatul B.M. şi-ar fi însuşit suma de 1.000.000 de euro, inculpatul P.B.M. ar fi recuperat suma de bani învestită şi ar fi obţinut un profit, inculpatul L.N. ar fi primit o sumă cuprinsă între 50.000- 70.000 de euro.

Fiecare dintre celelalte persoane (intermediari) care i-ar fi ajutat pe participanţi să găsească un cumpărător ar fi primit o sumă de bani, al cărei cuantum depindea de preţul vânzării.

De menţionat că pe parcursul activităţii infracţionale, cei doi inculpaţi şi inc L.N. au modificat de mai multe ori preţul solicitat, în sensul reducerii acestuia, întrucât urmăreau să obţină cât mai repede o sumă de bani. Elementul timp a prezentat o importanţă aparte pentru cei trei participanţi întrucât fiecare dintre aceştia dorea să părăsească ţara.

După înregistrarea la Registrul Comerţului a documentelor privind calitatea de administrator al inculpatului B.M., cei doi inculpaţi şi inc L.N. au demarat încercările de identificare ale unui cumpărător pentru imobilul respectiv, sens în care au apelat la mai mulţi cunoscuţi. Inculpaţii nu puteau folosi mijloacele clasice de publicitate întrucât terenul, de o valoare foarte mare, era cunoscut de agenţii imobiliari consacraţi, care ar fi putut constata cu uşurinţă că inculpatul B.M. nu are nici un drept asupra lui. De altfel, în perioada în care inculpaţii şi înc L.N. au căutat un cumpărător al terenului, martora G.S., cunoscută ca reprezentant al SC S.D.L.P. SRL, a fost contactată de mai multe persoane care s-au arătat interesate de achiziţionarea terenului la preţul redus solicitat de inculpaţi. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că unele dintre persoanele cărora inculpatul B.M. şi înc L.N. le-au cerut ajutorul pentru găsirea unui cumpărător, au postat oferta de vânzare pe Internet.

Dintre intermediarii cărora persoanele cercetate le-au solicitat sprijinul în identificarea unui cumpărător, îi menţionăm pe cei mai caracterizaţi şi cu ajutorul cărora au avut loc negocieri efective.

Martorul V.M., zis P.', cunoştinţă comună a inculpatului B.M. şi a inc. L.N., l-a contactat la rândul său, pe martorul C.M. care a identificat un potenţial cumpărător în persoana numitului R. (neidentificat).

Martorul V.C., la rândul său, a înmânat seturi de documente privind imobilul respectiv mai multor persoane, pentru găsirea unui cumpărător.

Potenţialii clienţi care au intrat în posesia documentelor privind imobilul, au procedat la verificarea acestora şi au solicitat înscrisuri suplimentare. Din acest motiv, inculpatul B.M. a fost nevoit să solicite certificate fiscale, un certificat de urbanism, o copie legalizată a titlului de proprietate asupra terenului precum şi radierea din cartea funciară a imobilului a unei notări privind existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare.

Astfel, la datele de 05 noiembrie 2012 şi 03 ianuarie 2013, inculpatul B.M. a solicitat D.I.T.L. sector 3 un certificat fiscal necesar înstrăinării terenului din București, depunând în acest sens un înscris contrafăcut intitulat „Delegaţie" prin care era împuternicit de SC S.D.L.P. SRL să obţină înscrisul respectiv.

La data de 05 decembrie 2012 a depus la Primăria Municipiului Bucureşti un exemplar al Hotărârii A.G.A. SC S.D.L.P. SRL din data de 09 octombrie 2012, cunoscând că aceasta este contrafăcută şi urmărind astfel să obţină un certificat de urbanism pentru terenul situat în București.

La data de 19 decembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat B.N.P. M.E. legalizarea unei copii a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 decembrie 2006, ce constituie titlul de proprietate a SC S.D.L.P. SRL asupra imobilului din București. Această copie legalizată a fost găsită cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la sediul biroului notarial N. - L.S.

În vederea stabilirii regimului juridic al imobilului în cauză, s-a solicitat O.C.P.I. istoricul cărţii funciare, din documentele transmise rezultând că terenul din Bucureşti, a aparţinut SC M. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Primăria Municipiului Bucureşti la 18 iunie 1996. Acesta făcea parte dintr-un teren cu suprafaţa de 74.885,07 mp, situat în București.

La data de 15 decembrie 2006, terenul respectiv a fost vândut de SC M. SA -prin reprezentant C.F.M., societăţii comerciale SD L.P. SRL - reprezentată de D.I.S., - cu preţul de 6.787.900 de euro.

La data de 27 noiembrie 2006, D.I.S. a cedat 95% din capitalul social al SC S.D.L.P. SRL către SC P.I. SRL (reprezentată de D.B.R.F.) şi 5% către D.B.J.F. - operaţiune înregistrată în Registrul Comerţului la data de 20 decembrie 2006.

În cauză s-a solicitat O.C.P.I. să anunţe de îndată organele de urmărire penală în ipoteza în care acestei instituţii i-ar fi fost adresate solicitări (de orice natură) privind imobilul din București.

Urmare acestei solicitări s-a comunicat faptul că la data de 09 noiembrie 2012, SC M. SA, prin Biroul Notarial S.E.M., a cerut radierea din cartea funciară a unui antecontract încheiat anterior vânzării imobilului către SC S.D.L.I. SRL - aceasta fiind, cum am precizat mai sus, una dintre pretenţiile potenţialilor clienţi.

În antecontractul respectiv, calitatea de promitent-cumpărător o avea o altă societate comercială controlată de cetăţeanul spaniol D.B.J.F. (SC P.I. SRL), prin urmare, la momentul perfectării convenţiei de vânzare, existenţa notării în cartea funciară a antecontractului era lipsită de relevanţă pentru cumpărător.

Însă, pentru inculpaţi, menţiunea privitoare la antecontractul respectiv ar fi putut constitui un impediment la vânzare, motiv pentru care inculpaţii au încercat înlăturarea acesteia.

Procedându-se la verificarea solicitării privind radierea notării menţionate, s-a constatat că aceasta nu a fost formulată de SC M. SA La dosarul cauzei au fost ataşate fotocopii ale registrului intrări-ieşiri al SC M. SA, în acestea neregăsindu-se adresa către O.C.P.I.

Mai mult, solicitarea respectivă, datată 08 noiembrie 2012 apare ca fiind întocmită de numita C.F.M., în calitate de reprezentant al SC M. SA în urma verificării bazelor informatizate de date s-a constatat că această persoană se numeşte P.F.M. din anul 2007, în urma hotărârii de divorţ.

Din cele prezentate mai sus a rezultat fără dubiu că solicitarea adresată O.C.P.I. este falsă, nefiind formulată de semnatar, aceasta reprezentând unul dintre demersurile efectuate de inculpaţi în vederea înstrăinării imobilului ce nu le aparţinea. Inculpatul B.M. a depus la Biroul Notarial S.E.M. înscrisul contrafăcut reprezentând adresa datată 08 noiembrie 2012, emisă de SC M. SA către O.C.P.I. sector 3 Bucureşti, urmărind astfel ca biroul notarial să obţină radierea din cartea funciară a imobilului din București, a antecontractului de vânzare-cumpărare.

Întrucât cererea de radiere a antecontractului a fost respinsă, inculpatul B.M. a fost nevoit să folosească alte înscrisuri contrafăcute, respectiv 2 adrese, cu acelaşi conţinut dar datate diferit, 14 noiembrie 2006 şi 14 decembrie 2006 prin care SC P.I. SRL notifica SC M. SA cu privire la renunţarea sa la intenţia de cumpărare a terenului din București, precum şi o „Convenţie" prin care SC P.I. SRL, SC M. SA şi SC S.D.L.P. SRL declarau că sunt de acord cu radierea din cartea funciară a antecontractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din Bucureşti, încheiat între primii doi semnatari. Acest din urmă document a fost depus de inculpatul B.M. la O.C.P.I. sector 3 în data de 21 decembrie 2012 (conform informaţiilor oferite de această instituţie).

Şi aceste documente au fost tehnoredactate tot de inculpatul P.B.M., astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din data de 20 decembrie 2012, ora 12.22.41 (cu o zi înainte de depunerea „Convenţiei" la O.C.P.I.):

- B.M.: Alo.

- P.B.: Salut. Ai rezolvat-o?

- B.M.: Nu. Am vorbit cu ăla. îmi trebuie pân la urmă o convenţie cum ţi-am zis eu, însă mi-a apărut o chestie la cadastru. La hârtia aia.

O cerere depusă. o cerere. Eu în niciun caz. Probabil când s-a dus L., idiotul ăla.

- P.B.: (n.r. neinteligibil) B.M.: Băi, cu radierea o rezolv, trebuie doar să-mi dai hârtia.

Când ne-ntâlnim ţi-o scriu eu, că mi-a făcut notă.

- P.B.: Da.'

- B.M.: Mi-a făcut notă şi mi-a zis ce să scriu în ea. Iau o foaie albă şi mi-o redactezi cum o spun eu şi cu data de azi. Deci nu de-acum. din 2006. Şi restul e. vedem cum dracu mă-nvârt. Stai să vedem ce zice femeia asta. Tu unde eşti acuma? Eu l-am lăsat pe, eu l-am lăsat pe G. aici la., cum îi spune. La intersecţie.

- P.B.: (n.r. neinteligibil).

- B.M.: Bine, şi ne vedem, hai.

La data de 20 decembrie 2012, ora 18.33.42, inculpaţii B.M. şi P.B.M. au avut următoarea convorbire telefonică:

- B.M.: Salut boieru, ce faci?

- P.B.: Uite, scriu.

- B.M.: Vezi, în locul la. Unde-am scris eu. că şi-au schimbat denumirea nenorociţii. Mă uitam pe hârtie acum. Deci nu se mai numeşte cum am zis eu birou de carte funciară. Către biroul de cadastru.

- P.B.: .şi publicitate.

- B.M.: şi publicitate imobiliară sector 3. Atât.

- P.B.: Ok, bine.

- B.M.: Bine boss, hai pa.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în locuinţa inculpatului B.M. a fost găsit un înscris olograf ce conţine textul „Convenţiei" depuse ulterior la O.C.P.I.

În data de 17 decembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat eliberarea unui extras de carte funciară de informare privind imobilul menţionat, precizând că acest înscris îi este necesar la notariat.

În data de 10 ianuarie 2013, O.C.P.I. sector 3 a eliberat delegatului Biroului Notarial L.S. extrasul de autentificare, necesar perfectării unei convenţii de vânzare-cumpărare a imobilului respectiv. Acest document avea o perioadă de valabilitate de 10 zile (lucrătoare), expirând în data de 23 ianuarie 2013.

În perioada de valabilitate a extrasului de autentificare cei doi inculpaţi şi învinuitul L.N. au intensificat eforturile de a găsi un cumpărător al terenului, reducând preţul solicitat.

Astfel, deşi iniţial au pretins un preţ de 650 de euro/mp, în data de 23 ianuarie 2012, cu prilejul întâlnirii avute cu martorul M.M., au cerut preţul de 500 de euro/mp.

În această perioadă inculpatul B.M. şi inc. L.N. au avut numeroase întâlniri cu potenţiali cumpărători ai terenului, apelând totodată la diverşi intermediari, cărora le-au înmânat fotocopii ale documentelor referitoare la imobil şi la proprietarul acestuia.

Fiecare dintre aceste întâlniri îi era relatată inculpatului P.B.M.. Au existat situaţii când inculpatul P.B.M. era cel care îi contacta pe B.M. şi L.N. şi le cerea detalii cu privire la stadiul negocierilor, astfel cum rezulta din convorbirea telefonică purtată în data de 17 ianuarie 2013, ora 18.40.30:

- B.M.: Salut, boss!

- P.B.M.: Salut. Ce facem?

- B.M.: Uite, pe acasă.

- P.B.M.: Şi atât?

- B.M.: Ce zici?

- P.B.M.: Telefoane, ceva? Nimic?

- B.M.: Aşteptăm, în stand-by, uite, şi acuma-i la mine.

- P.B.M.: Am înţeles. Da' ăia n-au zis că sună până-n 6, până-n5?

- B.M.: Au sunat, n-a venit nu ştiu cine? A rămas în seara asta. Să dea telefon din nou. Înjur de 8, 9, a zis că sună.

- P.B.M.: Bine, mă. Mă ţii şi pe mine la curent.

- B.M.: Tu ce faci?

- P.B.M.: uite, acum am ajuns şi eu acasă.

- B.M.: Foarte bine. Hai că vedem mâine ce şi cum şi punem pe hârtie şi analizăm căzu'.

- P.B.M.: Păi, nu. Hai să vedem ce sună ăştia mai târziu şi vedem.

- B.M.: Păi, da.în funcţie de ce se întâmplă, stabilim ce şi cum.

- P.B.M.: Da.

- B.M.: Bine, moşule.

- P.B.M.: Ok, hai.

Au existat situaţii în care inculpatul P.B.M. a participat el însuşi la negocieri, astfel cum rezultă din convorbirea telefonică din data de 05 ianuarie 2013, ora 16:32:24:

- B.M.: E mai complicat. Dar nu ştiu, haide să vedem cum facem cu el pentru că, vizavi de aspectul numărul doi pe care trebuie să-l discutăm, n-a fost discuţia privind aspectul ăsta că. deci discuţia era mai demult când se lăuda cunosc pexpeypez.

- P.B.:. Da.

- B.M.:. înţelegi?

- P.B.:. Aşa,' şi-acuma?

- B.M.:. Practic, am încredere că. rămâne de văzut însă trebuie să asist. Luni. Eu luni mă duc încolo.

- P.B.:. Dar el ce zice referitor la aspectul ăsta?

- B.M.:. Că rezolvă.

- P.B.:. Bun, şi ce vrea? Să ştie pe ce stă sau.?

- B.M.:. Dracu să-l pieptene, ştii ce-l frământă pe el, să zicem aşa?

- P.B.:. î?

- B.M.:. Ideea că practic cumpărătorul vine de la tine. Şi nu mai avem nevoie de X, Y şi Z. Atât.

- P.B.:. A, Şi vrea să ştie.

- B.M.:. Să nu-l mai asasineze cu 7.000 de telefoane pe zi.

- P.B.:. Cine, P.l?

- B.M.:. Da. Şi vizavi de aspectul ăsta, ce urma să discutăm, că pe şase se deschide subiectul, pe şapte mergem la interviu. Şi să vedem cum funcţionează. Că nu merge singur acolo. Merge cu mine. Ca să văd eu cu ochiul meu liber cum se discută şi la ce nivel.

- P.B.:. Da, da, normal.

- B.M.:. Oricum, haide să ne vedem în seara asta să nu.

- P.B.:. Deci cu zece minute înainte să ajungi mă suni şi., că eu ajung în câteva minute.

- B.M.:. E ok. Bine boss, hai.

În data de 17 ianuarie 2013, ora 13.42.07, numitul L.N. a fost contactat de P.B.M.:

- L.N.: Unde eşti, B.ele?

- P.B.M.: Eu sunt pe drumuri. Mata pe unde eşti? Eu i-am lăsat lui M. bani, mă auzi?

- L.N.: Da.

- P.B.M.: A făcut copii, te aşteaptă de la 11.

- L.N.: .neinteligibil.

- P.B.M.: Nu te aud.

- L.N.: A vorbit cu ăsta, acum am fost la nişte jidani.

- P.B.M.: Aşa.

- L.N.: Sunt în tratative cu ei, mi-a dat .neinteligibil.

- P.B.M.: Şi ăsta ce zice?

- L.N.: .neinteligibil.

- P.B.M.: Nu te aud.

- L.N.: Ne aştepta şi B. (?) ăla.şi ăsta.

- P.B.M.: Bre, deci ăsta cu M.! Dă-le dracului p-alelalte!

Alelalte ne interesează săptămâna viitoare. Nu mă interesează nimic acum decât M. (n.n. B.M.).

- L.N.: Păi acuma îmi spune şi ăsta.acuma sunt la o discuţie cu E.

- P.B.M.: Da. Şi ăsta pe la ce oră te sună?

- L.N.: Acuma, la 4 jumătate, 5. Mă sună C. (n.n. C.V.).

- P.B.M.: Am înţeles. Bine.

- L.N.: Bine.

- P.B.M.: Ok.

Martorul C.V. este o persoană care se ocupă cu intermedierea vânzărilor de bunuri imobile. Inculpatul L.N. a apelat la ajutorul acestuia pentru identificarea unui cumpărător.

În data de 16 ianuarie 2013, ora 14.21.44 inculpaţii P.B.M. şi B.M. au avut următoarea convorbire telefonică:

- B.M.: Salut, boierule M. Ce faci?

- P.B.M.: Salut! Uite, c-un pic de treabă. B.M.: Mm.

- B.M.: Am fost pe la Primărie să văd la cine-i dosaru' ăla.

- P.B.M.: Aşa.

- B.M.: .de urbanism.Şi am aflat la cine e dar nu e azi acolo. Şi tre' să mă duc mâine la 12.

- P.B.M.: Bine, oricum nu ne trebuie ăla, nu?

- B.M.: Nu ne trebuie, da'.

- P.B.M.: Am înţeles.

- B.M.: Păi şi dacă e.care-i problema?

- P.B.M.: Deci pân' la urmă, M., cum a rămas? Că azi pe la 4 ne lămurim cu toate, cine, ce şi cum?

- B.M.: Păi, tu ştii! Tu ai vorbit cu unchiu'.

- P.B.M.: Da. Şi tu nu erai cu el? Că am înţeles că eraţi împreună.

- B.M.: Nu, nu, doar la telefon ne-am auzit, atât.

- P.B.M.: Am înţeles.

- B.M.: El era la fri-sa.

- P.B.M.: Poate ne vedem mai încolo, după 5, 6 când termin şi eu treaba.

- B.M.: Păi, m-anunţi şi pe mine înainte şi.

- P.B.M.: Da, da.!.şi vă convoc pe amândoi.

- B.M.: Ok. Bine. Ciao! Pa!

În data de 18 ianuarie 2013, la ora 17 iunie 35 inculpaţii P.B.M. şi B.M. au avut următoarea convorbire telefonică:

- B.M.: Salut, boieru'!

- P.B.M.: Salut, boieru'!

- B.M.: Uite acum m-am despărţit de ăla mic.

- P.B.M.: Aşa.

- B.M.: l-am dat hârtiile.

- P.B.M.: Da.

- B.M.: Am scris „copie" pe el.

- P.B.M.: Normal!

- B.M.: .unde trebuia. Şi i-am zis să.vezi cum faci să vină că, chipurile, avocatul vrea să vadă istoricul de rol. Ei, eu ştiu ce-a vrut să vadă. Să nu cumva să fie 2-3 vânzări succesive în termen de 2 luni.

- P.B.M.: Am înţeles, da.

- B.M.: Când vede actul din 2006.şi că-i al doilea .e clară treaba, (n.n. titlul de proprietate al SC S.D.L.P. SRL).

- P.B.M.: Am înţeles.

- B.M.: El mi-a zis că 95%, 90-95% luni o rezolvă. Da' mâine trec să discut, cred că mă cheamă el. Ei, eu ştiu ce-i cu el, să-şi dea el importanţă.

- P.B.M.: Ei şi .Am vorbit şi eu cu el şi am înţeles că. Ştii, i-am zis eu că-şi ia supliment. La. Când l-am trimis în partea aia. Şi visează un supliment. Dar n-are din ce. (n.n. se referă la L.N.).

În seara zilei de 23 ianuarie 2013, inculpatul B.M. şi inc L.N. au avut o întâlnire cu martorul M.M. căruia i-au oferit spre vânzare terenul din str. Mântuleasa cu preţul de 500 de euro/mp. Imediat după această discuţie, inculpatul B.M. i-a relatat telefonic inculpatului P.B.M. rezultatul negocierilor.

În data de 23 ianuarie 2013, ora 13 octombrie 31, cei doi inculpaţi au avut o convorbire telefonică în care P.B.M. şi-a manifestat îndoiala cu privire la negocierile purtate de B.M., cerându-i pe un ton imperativ să-i spună dacă a văzut vreodată „pe ăla care dă banu". într-o discuţie imediat ulterioară, inculpatul P.B.M. l-a întrebat pe B.M. „cât' costă un extras nou", după care l-a anunţat că va încerca să procure această sumă. în această convorbire, cei doi se referă la faptul că perioada de valabilitate a extrasului de autentificare, necesar încheierii unei convenţii de vânzare-cumpărare expirase în data de 23 ianuarie 2013, prin urmare, în ziua următoare (24 ianuarie 2013), urmau să solicite eliberarea unui nou document în acest sens.

Împrejurarea că inculpatul P.B.M. este cel care a finanţat şi controlat demersurile privind vânzarea imobilului din București, este confirmată de numeroase convorbiri telefonice purtate între acesta şi inculpatul B.M., precum şi între acesta din urmă şi alte persoane, fiind elocvente următoarele convorbiri telefonice: La data de 21 decembrie 2012, ora 09.17.57:

- B.M.: Salut boss!

- P.B.: Alo?

- B.M.: Alo, ce faci?

- P.B.: Uite, bine tu?

- B.M.: Sunt la cadastru aici.

- P.B.: Aşa.

- B.M.: Nu la carte. Am vorbit cu madam. Mi-a scos dosarul şi mi-a zis că ăla care-a plătit, expertul lor, a plătit normal. Deci n-a plătit taxă de urgenţă.

- P.B.:. cu urgenţă. B.M.: înţelegi, şi mi-a zis că pot să. adică trebuie să plătesc două milioane patru sute. Să se devanseze termenul.

- P.B.: Cât?

- B.M.: Două milioane patru sute.

- P.B.: (n.r. neinteligibil).

- B.M.: Ce anume? Deci ei au terminat. Ei şi-au terminat treaba. însă la carte eu nu mai am., nu mai plătesc.

- P.B.: Aşa şi bun, ce trebuie să plăteşti acuma?

- B.M.: Ce. îmi trebuie o factură, eventual, să-i tai o factură şi., bănuţii.

- P.B.: Deci.

- B.M.: Două milioane patru sute.

- P.B.: Când îti trebuiesc?

- B.M.: Pe la doişpe. cel târziu. Da, tre să vii aici, sau. nu ştiu cum să facem.

- P.B.:Vin acolo. Vin acolo.

- B.M.: Că eu mă duc, mă duc de-aici dincolo, la. ca să rezolv cu radierea, şi o să ne vedem. ştii unde, după muzeul satului. Dar să-mi aduci.

- P.B.: Bine, hai că te sun când.

- B.M.: Dar să-mi aduci o facturică în alb. Dacă poţi veni mai devreme e ok că eu sunt tot în zonă. Ori sunt aici ori sunt dincolo.

- P.B.: Dar ce factură îti trebuie mă?

- B.M.: Normală mă, nu personalizată.

- P.B.: Pentru ce?

- B.M.: O factură şi-o chitanţă. Sunt firmă. Sunt firmă, trebuie să-i scriu acolo. S.D.L., achitat, ca şi cum aş deconta eu.

- P.B.: Ei îţi dau. deci tu plăteşti şi ei îţi dau chitanţă şi factură. Nu-i dai tu chitanţă şi bani.

- B.M.: Nu ştiu., lasă-mă că vorbesc, nu-i problemă asta.

- P.B.: Hai!

La data de 02 ianuarie 2013, ora 14 octombrie 47:

- B.M.: Alo, hai c-am uitat să-ţi spun.

- P.B.: A? B.M.: Balanţa!

- P.B.: Ah. uite, aplecat G.

- B.M.: Băga-mi-aş picioarele. Lasă-l să vină spre mine şi.

- P.B.: Da.

- B.M.: Hai că uite mă sună acum, stai.

- P.B.: S-a întrerupt.

- B.M.: Nu s-a întrerupt i-am răspuns lui ăsta al tău, lui G.

- P.B.: A., lui G.

- B.M.: Da, nu s-a întrerupt nimic. Păi, nu ştiu, ne vedem mai pe seară? P.B.: Să vedem cum facem.

- B.M.: Păi trebuie să-mi dai, mă duc ca. fără aia nu iau.

- P.B.: Da.

- B.M.: Mă suni tu când eşti gata cu o oră înainte.

- P.B.: Bine, la mine nu e complicat, dar n-aş fi vrut să ies azi din casă că mă simt nasol şi ne vedeam mâine dimineaţă şi ţi-o dădeam.

- B.M.: Cum vrei tu.

- P.B.: Tu la ce oră.? Te duci prima oară la registru.

- B.M.: La opt sunt acolo. Primul client.

- P.B.: După aia.

- B.M.: După registru te sun şi.

- P.B.: Da.

- B.M.: Că oricum am marjă că ăla m-a chemat la.

- P.B.: Bine, hai că te vezi acuma cu G.

- B.M.: Bine, a zis că mă sună când ajunge la metrou.

În data de 02 ianuarie 2013, ora 14.15.30:

- B.M.: la zi Boss.

- P.B.: M., îţi trebuie pe octombrie sau pe noiembrie?

- B.M.: Băi, noiembrie.

- P.B.: Noiembrie, deci a unşpea.

- B.M.: Acuma.

- P.B.: Hai că l-am pus pe G. să se-ntoarcă.

- B.M.: Că în decembrie e cu totul alt ceva. Tu ştii.

- P.B.: Păi în decembrie urmează să., afară, nu aia acuma.

- B.M.: Păi noi deja suntem în Ianuarie. Deja.

- P.B.: şi trebuie să ţi-o dau pe noiembrie. Da?

- B.M.: Da.

- P.B.: Bine, hai că ti-o dau acum.

- B.M.: Bine, sper să n-am probleme acolo. Dacă e, te sun. P.B.: Păi, nu, deci pe decembrie nimeni n-a făcut-o că de abia s-a închis luna, adică.

- B.M.: Am înţeles, da. Bun, deci pe noiembrie-mi trebuie.

Pe noiembrie şi. o duc dimineaţă acolo.

- P.B.: Uite acuma ţi-o. s-a întors G. să le ia. B.M.: şi când pleacă de-acolo. eu nu mai am cartelă, de-aia i-am şi spus. Ne vedem sus undeva şi asta e. P.B.: Da.

Din ultimele două convorbiri telefonice prezentate rezultă că inculpatul P.B.M. i-a furnizat lui B.M. balanţa contabilă pe luna noiembrie a SC S.D.L.P. SRL, acest document fiindu-i necesar celui din urmă pentru obţinerea unui certificat de atestare fiscală. Inculpatul P.B.M. a obţinut, probabil, acest act contabil prin interogarea unor website-uri.

În data de 03 ianuarie 2013, ora 12.52.43, inculpaţii B.M. şi P.B.M. au avut următoarea convorbire telefonică:

- B.M.: Salut boieru, ce faci?

- P.B.: Uite ce să fac, zac!

- B.M.: Aoleu, ce-am păţit!

- P.B.: A?

- B.M.: Am fost la cartea funciară, la. cum îi zice. la registru, la prima oră.

- P.B.: Aşa.

- B.M.: Am scos ăla, şi l -am pierdut. M-am dus la fisc, am luat fiscalul, am plătit acolo, şi m-am întors înapoi am zis că poate-mi dă un duplicat. N-ai să vezi. Noroc că mi-ai dat tu să-mi ajungă. L-am luat înapoi. Altul.

- P.B.: Da.

- B.M.: Ştii care-i treaba? în el scrie că sediul s-a dizolvat.

- P.B.: Nu contează.

- B.M.: Nu contează, nu? Dar într-un fel e mai bine.

- P.B.: Da.

- B.M.: înţelegi.

- P.B.: Da.'

- B.M.: Că stau mai liniştit.

- P.B.: Da.

- B.M.: Scrie într-adevăr că firma e-n funcţiune e tot.

- P.B.: Da, dar a expirat sediul. Da, nu e.

- B.M.: A expirat sediul, atât. Hai că, uite, mă duc, că L. e pe drum şi când termin la carte, te sun. Poate ne vedem şi noi, mai încolo.

- P.B.: Nu cred că ne vedem azi, M.e.

- B.M.: Mâine?

- P.B.: Mâine.

- B.M.: Vezi şi tu ce naiba faci cu sănătatea asta.

- P.B.: Păi de-aia zic să stau să-mi revin.

Inculpatul B.M. a afirmat cu prilejul acestei discuţii că „stă mai liniştit" datorită faptului că sediul firmei expirase. Această „linişte" se datorează faptului că, în ipoteza în care un potenţial client ar fi dorit să contacteze un reprezentant al firmei, ar fi constatat că sediul acesteia expirase, existând posibilitatea ca această persoană să renunţe la verificări şi, implicit, reducând şansele ca manoperele dolosive folosite de inculpatul B.M. să fie descoperite înainte de vânzarea imobilului.

Totodată, având în vedere că inculpatul B.M. i-a mărturisit inculpatului P.B.M. „liniştea" sa, rezultă că acesta din urmă cunoştea întreaga situaţie de fapt reală a imobilului şi a adevăratului său proprietar.

În data de 17 ianuarie 2013, ora 09.58.30, inculpaţii B.M. şi P.B.M. au avut următoarea convorbire telefonică:

- B.M.: Da, boieru'!

- P.B.M.: Ce faci, boieru'?

- B.M.: Aşteptam.

- P.B.M.: Bă, eu sunt pe nişte drumuri. Uite, am vorbit şi cu L. acuma că ăia vor să vadă actele după firmă. Fă şi tu o copie, poţi să faci o copie?

- B.M.: Pot să fac o copie dar n-am bani.

- P.B.M.: Deci, nu ştiu, fă rost de 50 de mii şi fă o copie.

- B.M.: Băga-mi-aş .înmă-sa.

- P.B.M.: Deci faci aşa copie după C.U.I., după actu' constitutiv, după certificatu' constatator şi după toate împuternicirile alea. prin care tu ai dreptul să.

- B.M.: .neinteligibil.

- P.B.M.: Să Vinzi. De la cele. Toate firmele alea.

- B.M.: Da, da, da.

- P.B.M.: Da', copii, nu iei originale cu tine. Copii.

- B.M.: Nu, mă, copii îi dau.

- P.B.M.: Da. Şi i-am zis că n-are rost să mai.eu sunt pe nişte drumuri şi, na, pân' la urmă tu eşti.

- B.M.: Am înţeles.

- P.B.M.: Eu n-are rost să vin, nici n-are rost s-apar.

- B.M.: Am înţeles.

- P.B.M.: Da?

- B.M.: Bine, hai că văd eu ce fac.

- P.B.M.: Da.

- B.M.: Şi vorbim.

- P.B.M.: Bine.

După câteva zeci de secunde, inculpatul P.B.M. l-a contactat din nou pe B.M. şi i-a spus că vine să-i dea suma de bani necesară fotocopierii documentelor în discuţie.

Şi inc. L.N. îi aducea la cunoştinţă de îndată inculpatului P.B.M. rezultatul negocierilor pe care le purta el însuşi cu diferite persoane. în acest sens menţionăm convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2013, ora 10.37.51:

- L.N.: Alo, B.e?

- P.B.M.: Da.

- L.N.: Sunt cu omu' aici lângă mine.

- P.B.M.: Da.

- L.N.: Banii ăştia ni-i dă în două zile maxim.

- P.B.M.: Adică vineri.

- L.N.: Da. Poate şi mai devreme dar.uite, îţi pune condiţia.

- P.B.M.: Care?

Discuţia continuă între P.B.M. şi un D.:

- D.: Alo!

- P.B.M.: Da.

- D.: Nu ştiu dacă e condiţia dar s-ar putea să fie vechea condiţie că dă împrumutul .da.împrumutul acesta.la bancă.prin.cu d-asta de vânzare.cu clauză de vânzare-cumpărare, cum ar veni.Şi dacă nu plăteşti banii când ai zis, la termen, poţi să-l pierzi. Fără.cu executare silită cum ar veni.

- P.B.M.: Da, bine, dar plata se face în numerar, nu?

- D.: Cum?

- P.B.M.: Numerar plata?

- D.: Normal, da, da. Aşa, acum nu ştiu ce condiţie are, cât o să fie pe lună dobânda şi cât se cere de acesta care ne duce acolo.

- P.B.M.: Am înţeles. Bun, bine!

- D.: Dar astăzi după-masă, cel târziu mâine, vă spun.

- P.B.M.: Bun, în regulă.

- D.: De ce, pentru că cel care ne-a dat.adică ne-a promis că ne dă data trecută, a bâlbâit-o.adevăru' că nici n-aveam acte ca lumea da'. Putea să spună: „Bă, nu-ţi dau că n-ai cutare".

- P.B.M.: Da.normal.da.

- D.: Bine, bine, să trăiţi.

Cei doi inculpaţi şi inc. L.N. au avut în vedere şi posibilitatea încheierii unui contract de împrumut garantat cu imobilul dinBucurești, întrucât demersurile lor în identificarea unui cumpărător nu dădeau rezultate şi urmăreau obţinerea cât mai rapidă a unei sume de bani.

În data de 18 ianuarie 2013, ora 09.35.56 a avut loc următoarea convorbire telefonică:

- B.: Alo, bună dimineaţa!

- L.N.: Bună, domnu' director!

- B.: Ce faci?

- L.N.: Uite că acum am vorbit şi eu cu băiatul ăsta.

- B.: Da!

- L.N.: în jurul orei doisprezece, unu o să ne ducem la tratative acolo.

- B.: Am înţeles. A, deci, nu e nicio şansă să se rezolve azi.

- L.N.: Nu, nu, nu, da' păi, ce faci azi vânzare? Nu faci azi! Azi a zis, poate să ne dea nişte bani să poată să. că să fie sigur că-l cumpără şi luni se va face vânzarea.

- B.: Ei, atunci, probabil o să fie luni dimineaţă.

- L.N.: Da, deci, azi se spune cu cât este, cum este, cum face, cum face.

- B.: Am înţeles. Bine!

- L.N.: în jurul orei doisprezece, unu ne ducem cu actele firmei ca să vadă că.

- B.: Da. Da, da.

- L.N.: El este.

- B.: Da.

- L.N.: Da.

- B.: Ok, bine! Ne-auzim atunci.

- L.N.: Poate erai şi tu mai disponibil să mergem până la (neinteligibil - n.n.) ăla, să mergem până la.

- B.: După. Ă. Să rezolvăm asta, că aia cu (neinteligibil - n.n.) necesită şi bani ca să o punem.ă.în operă.

- L.N.: Îhm!

- B.: Adică, trebuie făcute nişte cheltuieli, nişte drumuri.

- L.N.: îhm.

- B.: Şi deocamdată astea sunt.da' o. o discutăm, eu ştiu. Hai s-o rezolvăm pe asta, că arde.

- L.N.: Îhm, bine (neinteligibil - n.n.).

În ceea ce priveşte participaţia învinuitului L.N., s-a reţinut că aceasta a fost deosebit de activă, în privinţa demersurilor de identificare a unui cumpărător. Inculpatul a fost implicat, ab initio, în activitatea infracţională, însoţindu-l pe inculpatul B.M. la diferitele instituţii publice şi la negocieri cu potenţialii clienţi. Au existat situaţii în care inculpatul L.N. a purtat singur discuţii în legătură cu vânzarea terenului cu diferite persoane. Acesta a cunoscut situaţia imobilului precum şi împrejurarea că inculpatul B.M. nu avea nici un drept asupra acestuia. Elocventă în acest sens este o discuţie telefonică purtată la data de 06 ianuarie 2013, ora 10:44:08, între B.M. şi martorul V.M., discuţie ce avut loc după o ceartă între cel dintâi şi inculpatul L.N., cu prilejul căreia cel din urmă l-a ameninţat pe interlocutorul său că îl va denunţa organelor de urmărire penală:

- V.M.: Auzi mă şi ce-a zis B. când i-ai zis?

- B.M.: Mamă, ce-ai eşti nebun, cred că-i venea să mănânce telefonul.

- V.M.: Da, nu, îţi dai seama că nu mint.

- B.M.: Hai mă, ce dracu, nu. Asta o să-L coste mă. El e inconştient mă.

- V.M.: Da, în disperare.

- B.M.: Da, mă dar nu se fac de-astea. Băi M.!

- V.M.: Băi da ia fii atent. Hai să-ţi spun altceva. Eu nu cred că el poate să facă aşa ceva din cauză că e şi el băgat, şi n-are cum să se-apuce, că-l ia ăia da de unde ştii tu mă?

- B.M.: Da.

- V.M.: E?

- B.M.: Da mă, dar chiar şi în ideea asta, eu îmi aduc aminte şi de faza cealaltă. Şi ştii şi tu.

- V.M.: Da.

- B.M.: D.e, că dau, că opresc tot, că fac, că dreg. Şi nu s-a făcut nimic. Băi nu s-a făcut nimic absolut.

- V.M.: E nebun mă la cap. Bă el are impresia că-l sare lumea din schemă da e nebun mă. Da e nebun.

- B.M.: Da de ce pui paie pe foc?

- V.M.: Băi io i-am zis bă nene, io am vorbit cu G. şi-a zis că-ţi dă banii băi nene.

- B.M.: Păi da normal.

- V.M.: l-am zis şi io că meriţi banii, omu a zis că-ţi dă. B.M.: Dar i-am zis şi prieteneşte şi cum vrea el s-o ia.

- V.M.: Băi tu ştii că mie mi-au zis mulţi înainte băi ai grijă să nu te ştie ăsta cu ceva că., şi vezi. el nu trebuia să ştie foarte multe, L., de chestia asta care o ai tu. Că el ştie. Ce eu nu ştiu cum e cu terenul ăsta şi nu ştiu ce. ştiu tot.

- B.M.: şi dacă ştie ce? O suge! Băi M.! Ascultă-mă. Hârtiile nu s-au făcut din stomac.

- V.M.: Da, mă lasă.

- B.M.: Deci sunt autentice, frate.

- V.M.: Da, mă, da.

- B.M.: A, că există, cum se spune o modalitate prin care poţi să.

- V.M.: Aha.

- B.M.: E normal. Însă totul e legal. Hai să-ţi dau un exemplu. Tu ai o firmă şi ai un capital de trei milioane de lei vechi. Normal era două milioane.

- V.M.: Da, mă, ştiu, ştiu.

- B.M.: Şi io vin să bag patru sute de milioane peste banii tăi. Deci io investesc în firma ta. Păi în secunda unu sunt administrator cu puteri depline mă.

- V.M.: A, aha.

- B.M.: Deci asta a fost procedura mea. Dar totul e legal. Sunt. îţi dai seama că hârtiile alea nu mi le dă la colţul străzii.

- V.M.: Da.

- B.M.: Deci eu semnez frate, în calitate de. Păi ia du-te tu şi ia un fiscal şi-ţi dau o adresă. Du-te ia un fiscal să vedem dacă ţi-l dă.

- V.M.: Nu, mă eu sunt convins.

- B.M.: Păi, poate să cheme el şi D.N.A.-ul şi P.N.A.-ul şi pe pizda mă-sii înţelegi. Că nu are cum să facă.

- V.M.: şi-atunci de ce.?

- B.M.: De prost. Băi, de prost. Deci totul e de aşa natură încât e super ok. Numai că sunt nişte proceduri pe care nu le cunoaşte foarte multă lume.

- V.M.: Da, da, da.

- B.M.: înţelegi? însă torul s-a făcut legal, frate. S-a dat banul. Păi numai taxele. milioane, milioane, milioane, am văzut eu cu ochii mei, deci plătişi la casierie acolo, la registru.

- V.M.: Da, aha.

- B.M.: Deci ăla, băi nene, rămâne cu terenul. Punct.

- V.M.: Da, mă am înţeles. Tu n-ai văzut că ăla s-a interesat Şi-a zis.

- B.M.: Păi, şi-atunci?

- V.M.: Ai văzut c-a şi zis omul, băi nene, vezi că are probleme.

- B.M.: Deci nu e vorba de zece-douăzeci de mii de euro, un ghetou în Ferentari.

- V.M.: Omul n-a comentat cu actul de proprietate n-a zis nimic. Pă el l-a interesat să poată să construiască.

- B.M.: Da, mă, facem. Dacă ăia au scos ăla. Deci e-un act autentic mă. Numai că, treptat, vezi şi tu, se schimbă legislaţia. C-aşa dacă era în trei să-mi bag pula-n mă-sa de nu era luat de mult.

- V.: Da.

- B.M.: Dar dat fiind faptul că e zonă protejată, s-a introdus legea pizdii mă-sii să-1 dea primăria. Nu-i problemă că dacă eu nu mă luam după handicapatul ăla de M. mi-era egal. Băi, ştii ceva, mi-ai făcut dosarele, ia dă-le-ncoace.

- V.M.: Dar şi-a depus ăla mă de urbanism?

- B.M.: A, şi-arăt bonul mă. Dacă eu ţi-am dat datele şi înregistrare şi tot. Ăla-i numărul ăla-i tot. E depus şi termenul legal e de treizeci de zile.

- V.: Cât? Treizeci?

- B.M.: Treizeci de zile, da.

- V.M.: Dar poate să ţi-l respingă mă?

- B.M.: Nu.

- V.: N-are cum?

- B.M.: Nu mai mă, tu ştii ce dosar am făcut acolo. Cu R.L.V.-urile vechi, cu pizda mă-sii, cu tot, tot, tot.

- V.: Aha.

- B.M.: l-am pus şapte mii de acte acolo. Deci vizavi de ce se solicita io am depus acte în plus, cu taxă cu tot. Păi data trecută în puia mea i-am dat drumul la dosar, nici nu plătisem taxa.

- V.: Aha.

- B.M.: Deci tară taxă, na, hârtiile alea pe care mi le-a dat idiotul ăla, mergând pe premisa lui, pe ce-a spus el. D.e c-am făcut. şi când m-a pus aia, că înainte să-l depun mi l-a verificat şefa de-aici de la depuneri, şi înainte să-l depun s-a uitat femeia în dosar, da, e-n regulă, depune-l, dar eu nu l-am depus tot din cauza lui L., că are el pe nu ştiu cine, că face, că drege. Şi m-a mai încurcat şi ăla. Du-te, dă telefoane, întâlniri. Nu pot azi, D.e, vin mâine să-ţi aduc dosarul înapoi.

- V.M.: Băi, asta ţi-am zis eu, dacă vorba asta aşa, că el n-a făcut mai nimic, ce puia mea să-i dai şaptezeci de mii măi? Eşti nebun la cap? Mai şi ameninţă, mai şi. că-mi bag pula-n mă-sa. Ce poa* să facă el pe urmă, dacă-i dai şi zece mii şi i-a luat? A luat zece mii. E bine atât pentru tine, ce-ai făcut, pentru deranjul tău ia zece mii.

- B.M.: Da, mă-i dau. Mă, ceva trebuie să-i dau.

- V.M.: îi dai zece mii, că dacă a pus botul la ei, gata, e halit. îl şi filmăm când a luat banii. Păi?

- B.M.: Da nu băi nene, n-am nevoie să-l filmez dă-l în puia mea. Daca vede zece mii, ce-ai eşti copil. Nu, că ştiu eu cum procedez. Băi, ia-i p-ăştia.

- V.: Şi mai.

- B.M.: Şi restul vedem dincolo cum te-ai pronunţat. Să nu. dacă nu-i minciună ne socotim atunci. Dacă e minciună vezi puia, mă.

- V.M.: Da, da, aşa poţi s-o arzi.

- B.M.: Plus că.

- V.M.: Eu am nevoie de tine-ntr-o chestie.

- B.M.: Plus că o să fie B., mă. Tu-ţi dai seama la vorbele astea pe care le-a spus. Păi, dacă erai vorba aia, vreun ţigan d-ăla de la. sau gen şarpe, vreun escroc, normal că nu halea B. vorbele astea. Dar mai ales că te cunoaşte şi.

- V.M.: Io-i spun în faţă bă, dă-te-n morţii mă-tii.

- B.M.: Dă-l dracu-n puia mea că n-are ce să facă.

- V.M.: Zic, băi te-a costat nişte bani.

- B.M.: Tocmai de-asta m-a enervat şi chestia, bă a ţipat la mine. Ce morţii mă-tii ţipi mă?

- V.M.: Nu la tine, băi, păi şi la mine măi, băi, seara, noaptea.

- B.M.: Că mă duc la D.N.A. şi gata îl dau în primire şi se sparge toată treaba.

- V.M.: A stat el, a fiert, a fiert, şi seara pe la nouă fără un sfert, telefon de la el.

- B.M.: A, după ce vorbisem eu cu el. (...).

- V.M.: Eu tot am căutat să-l împăciuiesc. Băi nea L.e, las-o mă dracu de ce-o dăm în de-astea. Dar a zis de mai multe ori, ce-a zis numai o dată.

- B.M.: la uite mă, să moară familia mea!

- V.M.: Stai mă c-a zis şi mai de mult, mă. Băi nene, hai mă ce dracu în loc să facem o treabă cu bani, cu. ce puia mea, o dăm acuma. Şi dacă-l dai p-ăla, să zicem că te duci la D.N.A. ce puia mea mai câştigi. Ce câştigăm? Că nu câştigi nici dumneata nimic, nici Gâju.

- B.M.: Păi da, ce puia mea câştigă?

- V.M.: Oricum îţi dă bani. Păi ce băi profesore, două de mii? Păi atâta merit eu? douăj-de mii?

- B.M.: Dar cât puia mea meriţi când n-ai bani să treci strada pe riscul meu. Dă-te-n morţii mă-tii.

- V.M.:.Păi nu douăj-de mii ai zis prima dată?

- B.M.: Păi, prima dată da, după aia am sucit-o în cincizeci, hai mă că-ţi dau cincizeci de mii. Lasă de la mine cum ar veni. Hai bre, mai pune douăzeci. Băga-mi-aş. bă e lacom rău mă!

- V.M.: Că ce D.e, cât m-a ars atunci! Dar el mi-a zis altceva atunci. Eu de-aia m-am luat de tine. Ce puia mea mă, dacă ăla a făcut tot. El zicea că el., că fără mine nu se făcea nimic.

- B.M.: Băi nene, ascultă aici ce spune M. Deci el doar a pus o vorbă. O vorbă mă! Cât a durat? Cinci minute. Uite-l am şi eu pe nepotu - aiurea nepot, el negru şi eu alb - şi crede-mă că vânzarea s-a făcut în ce sens - îţi dau şi exemplu: şi sigur. Ne ştim de zece ani. Faci afaceri cu mine la greu. Sunt tot timpul la centimă, corect. Cât mi-ai dat? Ăştia sunt. Şi după ultimă fază, deci eu mi-am pierdut un mare sponsor ca să zic aşa.

- V.: Da, da, da.

- B.M.: Deci om care e milionar în euro.

- V.M.: A, şi l-ai pierdut.

- B.M.: L-am sacrificat frate. L-am sacrificat. Mi-a greşit şi el cu ceva o singură dată în sensul că n-am fost mulţumit.

- V.: Da, da, da.

- B.M.: Pentru că orice firmă îi lua la vremea respectivă în jur de patru cinci mii de euro comision drept, și mie mi-a dat o mie.

- V.: îhî.

- B.M.: Li de-atunci l-am ţinut minte. Mă, lasă, ăltia sunt, mai vedem. Că de-aia i-am pus gheaşă la inimă că dacă mie-mi dădea să-mi bag pula-n mă-sa dacă nu. n-aveam. îl ţineam în continuare. Însă pentru faptul că. na, mă dacă n-aveai. era vorba de o închiriere sau vindeam un ghetou, am lăsat de multe ori de la mine la chestii de genul ăsta.

- V.: Da.

- B.M.: Dar tu când stai pe milioane de euro şi. te fuţi în cur pentru câteva mii. Când ţi-am dat. Păi am vândut douăzeci şi opt de mii de euro mă, în Bucureşti. în două loturi de la nişte moşi. Şi de la patru dolari s-a ajuns la doi dolari. Metru. Acuma nici nu ştiu cât e. Cincizeci, şaizeci. Puia mea.

- V.M.: Şi-a rămas la ăla?

- B.M.: Păi da normal, sunt ale lui.

- V.M.: Păi şi-arunci ce.

Inculpatul L.N. este cel care l-a prezentat pe inculpatul B.M. la Biroul Notarial N. - L.S., unde urma să fie perfectată vânzarea imobilului. De asemenea, el este cel care ţinea legătura cu reprezentantul biroului notarial şi lui îi erau solicitate documentele necesare vânzării.

Inculpatul B.M. discuta în detaliu cu învinuitul L.N. despre toate demersurile necesare obţinerii înscrisurilor solicitate de potenţialii clienţi, despre sumele de bani achitate cu titlu de taxe legale la diferite instituţii publice. Cei doi obişnuiau să se întâlnească zilnic, în timpul dimineţii, în locuinţa inculpatului B.M. şi se deplasau împreună la instituţiile publice sau la negocieri cu diferite persoane.

Inculpatul L.N. a negociat pe cont propriu, în lipsa inculpatului B.M., vânzarea terenului cu mai multe persoane. în acest sens exemplificăm prin următoarele convorbiri telefonice:

La data de 01 decembrie 2012, ora 10:31:34, L.N., este apelat de la postul telefonic cu numărul de apel X utilizat de o persoană neidentificată (I.):

- I.: Alo.

- L.N.: Da vă rog.

- I.: Bună dimineaţa. Am întrerupt că zic, hai să nu mai vorbesc prin telefon. Vroiam să vă-ntreb antecontracrul ăla s-a făcut la un notariat, nu?

- L.N.: Cum?

- I.: Antecontracrul, promisiunea aia de vânzare?

- L.N.: Da.

- I.: Şi mai există antecontractul ăla? îl mai are.

- L.N.: Păi sigur că există.

- I.: îl are, nu?

- L.N.: Da.

- I.: Bine, asta vroiam să ştiu. Bine, ne auzim luni atunci.

- L.N.: Hai, că te, că-l întreb şi te sun eu. Hai că-l întreb.

- I.: Bine, sănătate!

După câteva minute, la ora 10.34.39, discuţia este reluată:

- I.: Da D.u N.

- L.N.: Este aici, care scrie numărul acolo, şi unde s-a.

- I.: Care-i trecut şi-n act.

- L.N.: Da, da. Este la domnul M. La, unde s-a. la Piaţa Galaţi. (n.n. B.N.P. M.E.).

- I.: Aia. Am înţeles.

- L.N.: Dar scrie numărul lui şi poate s-o sune pe-aia.

- I.: Am înţeles, bine domnul N., rămâne să ne vedem luni cum am stabilit noi. Bine, o zi bună vă doresc, sănătate.

- L.N.: (n.r. neinteligibil)

- I.: Ce să fac, am ajuns la ţară şi acum m-am trezit şi mi-am adus aminte că am văzut acolo că scria chestia asta şi de-aia zic. la să vedem încă o avea-o. că zic, poate în cazul în care, zic, dac-ar fi nevoie să ceară, dar nu cred.

- L.N.: Poate s-o aducă de la ăsta, de la M. de la Piaţa Galaţi.

- I.: Dac-o să fie nevoie. Deocamdată vedem acolo.

- L.N.: D.e, noi (n.r. neinteligibil) .

- I.: Îhî.

- L.N.: (n.r. neinteligibil) .

- I.: Bine, D.u N., lăsaţi că rezolvăm noi. O zi bună vă doresc.

- L.N.: hai.

La data de 12 ianuarie 2013, ora 12 octombrie 20, inculpatul L.N. a avut următoarea convorbire telefonică cu numitul B.:

- B.:. Da.

- L.:. Alo?

- B.:. Spuneţi.

- L.:. Domnul B.?

- B.:. Da.

- L.:. D.ul B., sunt un prieten a Iu nişte băieţii ăştia care au vrut să vândă un. terenul ăla. Cu grecii.

- B.:. Care teren?

- L.:. Terenul ăla de la Mântuleasa.

- B.:. Aşa. Da, da, da.

- L.:. Şi nenorocitul ăla de M., ăla jigodia aia, ţiganul ăla, nenorocitul ăla, o mare jigodie.

- B.:. Şi pe mine m-a păcălit, da.

- L.:. I-a păcălit, i-a ars pe băieţii ăştia de vreo 500 de euro.

- B.:. Aoleo.

- L.:. Cinci sute de euro că le scoate el urbanismul, că le face.

- B.:. A, pă ei i-a păcălit! Că i-am dat şi eu două milioane că scoate urbanismul, că.

- L.:. Futu-l în gură, şi el a plecat mereu pe la. Că-i la Miercurea Ciuc, că-i la cutare.

- B.:. Minciuni, minciuni, şi mie două-ş-cinci de milioane are să-mi dea.

- L.:. Are şi lui profesor, şi la alea.

- B.:. A, şi Iu profesor are?

- L.:. Da.

- B.:. Cum vă numiţi dumneavoastră?

- L.:. L. mă numesc.

- B.:. la ziceţi, domnul., Sunteţi domnul care ne-am întâlnit noi acolo?

- L.:. Da tăticu, şi vroiam eu să. Eu vreau să vorbesc numai cu mata.

- B.:. Aşa.

- L.:. Că mi-a spus mie băieţii ăştia, că eu i-am ajutat şi eu. Io sunt intermediar.

- B.:. Păi, ca noi toţi.

- L.:. Ca şi matale. Nu vreau să ştie nici P.l, nici M., io sunt prieten bun cu băieţii ăştia care, i-am ajutat eu.

- B.:. Aşa.

- L.:. Aţi înţeles?

- B.:. Am înţeles.

- L.:. Ai şi mata partea matale, ai cincizeci de mii de euro. Pe cuvântul meu de onoare. Dacă vrei, facem şi scris.

- B.:. Aşa.

- L.:. Ai comisionul matale. la adu-i pe grecii ăia, măi tată, să nu ştie nici M., nici profesoral. Facem. actele sunt gata, poate să le verifice.

- B.:. Băi, L., hai să-ţi spun ceva ce facem. Ne-ntâlnim, stăm de vorbă că normal, adică, nu e vorba cât. Cât dă Dumnezeu, cât luăm şi noi împărţim.

- L.:. Păi da. A zis aşa. A spus un milion o sută. Iau ăia un milion şi cincizeci ne dă cincizeci mie, cincizeci matale.

- B.:. Auzi mă, zi-mi o chestie, tu ai actele alea? Ai actele la terenul ăsta?

- L.:. Le are toate gata, tot, tot, tot. I-al lor nu-i al meu.

- B.:. Stai mă, actele putem intra în posesia lor să putem să?

- L.:. Da, D.e, sigur că da.

- B.:. Bine, atunci fii atent. îmi bag numărul tău în memorie şi mai vorbim. Luni ne-ntâlnim, vin şi cu grecul ăla şi dăm drumul la treaba.

- L.:. Haide, tăticu, hai.

- B.:. la zi-mi, de unde ai numărul meu de telefon?

- L.:. Păi mi l-a dat ăia, băiatul ăla de la M. i l-a dat Iu ăsta, s-a scăpat prostul.

- B.:. şi l-a dat Iu ăsta numărul. Da, da.

- L.:. Dar nu vreau să mai ştie.

- B.:. Nu, mă, pe javrele astea, ce să mai. şi pe mine are să-mi dea două-ş-cinci de milioane.

- L.:. Da.

- B.:. Bine, măi L.e. Fii atent. Ne-ntâlnim luni şi stăm de vorbă da.

- L.:. Da, te sunăm? Te sun eu?

- B.:. Da, mă suni, ne vedem luni şi gata. Dacă nu, poate şi mâine dacă ai timp să vedem alea.

- L.:. şi mâine, şi mâine tată, şi mâine.

- B.:. Fii atent, ne-ntâlnim frumos şi în şi cu grecu, punem uite nene, ăsta-i terenul, ce câştigăm. Împărtim, noi avem firmă de imobiliare, dăm chitanţă, factură, tot ce trebuie.

- L.:. Da, D.e, bine.

- B.:. Bine M.

La data de 15 ianuarie 2013, ora 14:39:31, inculpatul L.N. a avut următoarea convorbire telefonică cu martorul C.V.: C.V.: Da.

- L.N.: C., până mâine când ne vedem noi la zece, deja fă vorba cu băieţii ăştia pentru cinci sute de mii de euro.

- C.V.: Dă, mă, da. Ce să fac? Fac, normal că fac, astăzi o să vorbesc la.

- L.N.: Până când. mâine la zece, da.

- C.V.: Da, dar îmi dai actele, da?

- L.N.: Da, D.ule, cum să nu.

- C.V.: Bine.

- L.N.: Verificare, tot absolut.notar, avocat, tot absolut.

- C.V.: Bine.

- L.N.: Atât.

- C.V.: Da.

- L.N.: Pentru trei luni.

- C.V.: Da, bine.

- L.N.: Da.

- C.V.: Poate şi mai puţin, dacă poţi şi mai puţin, dacă poţi pe o lună bine, dacă nu pe două, dacă nu pe trei şi vedem cum e.

- L.N.: Eu îţi spun pentru că. Eu într-o lună poate, poate şi mai puţin de o lună, dar eu.

- C.V.: Las-o, mă, las-o aşa ca să nu fie. Să nu.

- L.N.: (neinteligibil - n.n.).

- C.V.: Fie problemă că nu s-a făcut. Lasă, mai bine aşa.

- L.N.: Tu fă vorbele deja pentru mâine la zece.

- C.V.: Da, da, de acord, de acord, da.

- L.N.: Pa.

- C.V.: Să trăieşti.

La data de 16 ianuarie 2012, ora 11.23.23, inculpatul B.M. şi L.N. au avut următoarea convorbire telefonică: L.N.: Da dom director. B.M.: Să trăiască. Ce faci boss?

- L.N.. M-am găsit cu omul că n-am mai stat. Am vorbit cu B.

- B.M.: Aşa.

- L.N.: şi mi-a dat verde, le-am dat alea, le-am dat copiile şi lor, la ăsta, şi mi-a spus cu clauză. Nu se poate într-o lună.

- B.M.: La revedere, ştiu.

- L.N.: Se pierde treaba. Deci, cel târziu până vineri e banii. B.M.: Cel târziu vineri luăm banii nu?

- L.N.: Cel târziu.

- B.M.: Bine tată.

- L.N.: Deci B. mi-a dat. a vorbit B. cu el la telefon.

- B.M.: Aşa.

- L.N.. Şi i-a spus toate condiţiile.

- B.M.: Am înţeles.

- L.N.: Bun, acuma ăştia, după masă, grecii-mi dă după masă răspunsul, P.l mi-a spus că luni.

- B.M.: Care vine primul cu banii ăla e şi.

- L.N.: Deci ăştia sigur sunt bani. B. e plecat acuma şi-a spus când vine o să se mai întâlnească cu ăsta. Că are nişte treburi.

În această convorbire telefonică interlocutorii se referă la încheierea unui contract de împrumut garantat cu imobilul din str. Mântuleasa.

În data de 18 ianuarie 2013, ora 13.36.29, inc L.N., care se afla într-o discuţie cu un potenţial cumpărător, l-a contactat telefonic pe inculpatul B.M.:

- L.N.: . mă?

- B.M.: Ce dracu să fac, mă, acasă.

- L.N.: Noi suntem la discuţii aici, ia uite, acum iar (neinteligibil- n.n.)., pe ploaie.

- B.M.: Şi n-ai zis că mă chemi şi pe mine?

- L.N.: Păi, ce să te chem, dă-te-n p. mea, că trebuie să vorbesc. Să pui lucrurile la punct treaba. Să te chem. Care. Îţi spun eu acuma. Că. Unde-i actul la locul ăsta, mă? Actul de vânzare - cumpărare?

- B.M.: E la notar.

- L.N.: Păi, de ce la notar? Tu nu trebuie să ai un act? De ce-ai lăsat acolo?

- B.M.: Păi, am.Ăla era originalul.

- L.N.: Păi, ia un act.că-mi trebuie un act şi mie. aici. Uite, acum am fost aici. Sunt acuma. Am plecat. (neinteligibil - n.n.)., avem act, imediat facem vânzare.

- B.M.: Păi, şi ce.vor actele.de proprietate? Sau cum?

- L.N.: Păi, cum? Nu trebuie să ştie şi ei. (neinteligibil -n.n.). Istoric? Cine l-a avut, de unde a plecat. Cine a cui e.

- B.M.: îhî. Păi, nici nu ştiu. Azi e vineri. O mai fi femeia acolo?

- L.N.: (neinteligibil - n.n.)

.- B.M.: Ce zici?

- L.N.: (neinteligibil - n.n.). cât e ceasul?

- B.M.: Păi, azi e vineri.

- L.N.: Păi, te duci şi plăteşti rezervare.

- B.M.: Hai c-o să mă duc pân-acolo aşa.

- L.N.: (neinteligibil - n.n.).

- B.M.: De ce nu mi-ai dat telefon mai devreme să-mi spui?

- L.N.: (neinteligibil - n.n.). Păi, uite că.oamenii pleacă.uite acuma am venit aici.(neinteligibil - n.n.).

- B.M.: Ai venit.

- L.N.: îmi trebuie actul ăla de vânzare. (neinteligibil - n.n.).

- B.M.: Normal alea nici nu prea se mai dau. da' hai! (neinteligibil - n.n.).Că răspunsu-i baza!

- L.N.: Băi băiatule! (neinteligibil - n.n.). de unde-a venit.cine-a fost.

- B.M.: Eu mă duc acum la notar să vedem dacă mai e cineva, acolo, să-mi facă o copie.'*

- L.N.: (neinteligibil - n.n.). E Şerban acolo.tre' să fie.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probatorii: declaraţiile martorilor şi înscrisurile depuse de aceştia la dosarul cauzei; declaraţiile părţii vătămate; declaraţiile învinuiţilor, inculpaţilor; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în prezenta cauză; imagini ale învinuiţilor înregistrate în baza Autorizaţiilor emise în cauză de Tribunalul Bucureşti; procese verbale de percheziţii; verificări efectuate la Oficiul Comerţului şi la O.C.P.I., la O.N.R.C., la D.I.T.L. sector 3, la Primăria Municipiului Bucureşti, la B.N.P. M.E.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică; raport de constatare tehnico-ştiinţifică privind conţinutul sistemelor electronice ridicate din locuinţa inculpatului P.B.M.: procese-verbale de identificare ale învinuiţilor şi inculpaţilor

În faza cercetării judecătoreşti s-au administrat probatorii cu înscrisuri, s-au audiat inculpaţii P.B.M., L.N. şi B.M., martorii T.M.G., V.M., C.M., R.Ş.D., B.B., M.M., G.M.S.

Pentru martorul V.C., instanţa a făcut aplicarea disp.art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în susţinerea laturii civile, partea civila SC S.D.L.P. SRL a depus înscrisuri. Din analiza materialului probator administrat în cauza, a rezultat situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, cu următoarele precizări:

Inculpatul B.M., în declaraţiile date, a arătat în mod detaliat modul in care a gândit şi a procedat pentru realizarea scopului propus, acela de a intra în posesia terenului situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţa totala de 2714,09 mp. evaluat la 1.574.172,2 euro, proprietatea firmei SC S.D.L.P. SRL. A apelat la ajutorai inculpatului P.B.M. pentru a-i redacta pe calculator actele necesare majorării capitalului social, a falsificat prin copiere semnătura administratorului legal, D.B.J.F., ştiind ca acesta este plecat in tara natala pentru mai mult timp. Toate înscrisurile contrafăcute şi tehnoredactate de inculpatul P.B.M. le-a depus la Registrul Comerţului pentru a obţine statutul de administrator al societăţii, proprietara terenului. Fiindcă era necesara majorarea capitalului social, a împrumutat suma de 20.000 lei de la inculpatul P.B.M. pe care a depus-o la registrul comerţului . Inculpatul P.B.M. a mai redactat ulterior o „Convenţie" falsă, prin care proprietarii terenului - cele 3 societăţi - erau de acord cu radierea unui antecontract din cartea funciara, dând curs unei solicitări a unui potenţial cumpărător, martor in prezenta cauză.

Inculpatul B.M., aşa cum a relatat în declaraţie, a contrafăcut semnăturile reprezentanţilor acestor societăţi, după care a depus convenţia la Registrul Cadastrului. Multiplul ajutor dat de inculpatul P.B.M. se explica prin faptul ca avea un interes in vinderea terenului, acela de a obţine suma de 70.000 euro din contravaloarea terenului, alături de L.N. care şi acesta trebuia sa obţină 70.000 euro, inculpatul B.M., după cum explica în declaraţiile date, urmând să rămână cu diferenţa de 100.000 euro. Aportul infracţional al inculpatului P.B.M. duce la concluzia certa ca acesta cunoştea activitatea ilicita a inculpatului B.M., nerecunoaşterea săvârşirii faptelor fiind o atitudine nesinceră izvorâtă din reaua credinţă a acestuia.

Este o contradicţie în susţinerile inculpatului P.B.M., în sensul că, deşi afirmă ca l-a ajutat pe inculpatul B.M. din milă, cu tehnoredactarea unor înscrisuri contrafăcute şi că, fiind sărac şi bolnav, îi mai dădea din milă sume modice de bani şi împrejurarea că a „împrumutat" o astfel de persoană (săracă şi bolnavă) cu o suma atât de mare, 20.000 lei, exact cât a trebuit pentru ca inculpatul B.M. să depună la Registrul Comerţului pentru majorarea capitalului social al firmei. Cum putea să „spere" că inculpatul B.M., în condiţiile arătate, putea sa-i restituie suma de 20.000 lei, daca nu avea certitudinea reuşitei activităţii infracţionale a acestuia, certitudine care rezultă din cunoaşterea realităţii activităţii ilicite la care a luat parte.

Inculpatul B.M., in special, si cu inculpatul P.B.M., au apelat la inculpatul L.N. pentru a găsi cumpărători ai terenului. Graba izvorâtă din teama de a nu fi descoperiţi i-a determinat să apeleze la cunoştinţe, vânzătorii ocolind mijloacele uzitate pentru asemenea activităţi, şi anume mijloacele de publicitate.

În relaţiile cu persoanele care doreau să cumpere terenul, inculpatul B.M. se prezenta în calitate de administrator al firmei SC S.D.L.P. SRL.

Prietenia de aproximativ 25 ani dintre inculpaţii B.M. şi L.N., după cum declara acesta, poate explica faptul că inculpatul B.M. i-a relatat despre activităţile sale ilicite în care se implicase pentru a-l ajuta, tentându-l cu o recompensă de 70.000 euro din preţul vânzării terenului.

De altfel, inculpatul B.M. declară că i-ar fi oferit suma de 70.000 euro din contravaloarea terenului, inculpatului L.N. Aportul inculpatului L.N. nu s-a rezumat numai în a căuta clienţi, ci l-a însoţit pe inculpatul B.M. la B.N.P. „N." L.S. pentru a depune actele contrafăcute ale firmei şi în alte împrejurări, la solicitările funcţionarilor biroului notarial. Inculpatul B.M. i-a înmânat acte contrafăcute pentru a le arata potenţialilor cumpărători.

Martorul R.Ş.D., angajat al B.N.P. „N." L.S. arată că inculpatul B.M., însoţit de inculpatul L.N., s-au prezentat de mai multe ori la biroul notarial pentru a aduce înscrisuri la dosarul depus de aceştia, pentru a-l completa în vederea vinderii terenului şi perfectării contractului de vânzare-cumpărare, pentru că aveau un potenţial cumpărător ai cărui avocaţi urmau să verifice actele şi să stea de vorbă cu notarul. Inculpaţii, în discuţiile purtate cu cumpărătorii, au ajuns în faza în care urma să se încheie tranzacţia de vânzare-cumpărare a terenului, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor M.M.,V.C.,V.M., C.M. Preţul mic cerut şi modul de a se prezenta al inculpaţilor B.M. şi L.N., faţă de cumpărători, i-au determinat pe aceştia din urmă să aibă dubii cu privire la persoana inculpaţilor. Inculpaţii B.M. şi L.N. au prezentat dosarul la B.N.P. „N." L.S. pentru a fi verificate actele în vederea vânzării, a perfectării unui contract de vânzare-cumpărare.

S-a reţinut de către inculpaţi în apărare că activitatea infracţională a acestora a îmbrăcat forma actelor preparatorii care pregătesc săvârşirea faptei, acestea nefiind incriminate în legislaţia română pentru că rămân în afara faptei. Activităţile inculpaţilor demonstrează că există o hotărâre de a săvârşi o infracţiune, că rezoluţia infracţională a fost pusă în executare, iar executarea nu şi-a produs efectul pentru ca nu a fost găsit cumpărătorul până la data când a fost descoperită activitatea ilicită, nu din voinţa inculpaţilor. Activităţile inculpaţilor cuprinse în actele de executare prezentate anterior prin prezenta şi în rechizitoriu sunt acţiuni angajate direct în săvârşirea faptei. Contrafacerea documentelor firmei SC S.D.L.P. SRL, obţinerea dosarului original de la Registrul Comerţului, pentru a fi model în acţiunea de contrafacere, depunerea dosarului cu acte contrafăcute la biroul notarial, modul în care inculpatul B.M. a obţinut cei 20.000 lei de la inculpatul P.B.M., pentru majorarea capitalului social, condiţie ca acesta sa devină administratorul firmei şi toate celelalte activităţi ulterioare, conjugate ale celor 3 inculpaţi, sunt acţiuni cuprinse în actele de executare, pentru un final precis -săvârşirea de infracţiuni, în calificarea din rechizitoriu, şi nu simple acte preparatorii. Art. 20 arată că tentativa constă în „punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea„, şi corespunde perfect acţiunii inculpaţilor care au pus in executare această hotărâre. Opinia instanţei, în raport de susţinerile inculpaţilor, se raliază concepţiilor existente în doctrina şi legislaţia penală română, unde s-au conturat doua teze principale: teza incriminării actelor preparatorii şi teza neincriminării actelor preparatorii. Este adevărat că, în principal, regimul actelor de pregătire în dreptul penal român actual vizează teza neincriminării actelor preparatorii, ca fază incipientă de desfăşurare a activităţii infracţionale. Insă, pe cale de excepţie, legislaţia penală română a consacrat că actele preparatorii la unele infracţiuni grave sunt incriminate ca tentativă şi pedepsite ca atare, pentru că textul de lege încadrează producerea (cum este cazul prezent) sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor în sfera tentativei. Tot ca o excepţie, actele preparatorii în unele situaţii sunt incriminate ca infracţiuni autonome, când periculozitatea lor este evidenta. Fiind pe deplin dovedită existenta cerinţelor legale referitoare la existenţa tentativei în prezenta cauză, tribunalul a reţinut ca fiind obiectivă, în raport de probatoriul administrat în cauză, situaţia de fapt prezentată şi analizată în rechizitoriu, cu agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune (săvârşirea infracţiunii de trei sau mai multe persoane împreună).

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, dar şi de persoana inculpaţilor, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze şi că acestea au fost săvârşite de inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N., în calificarea din rechizitoriu.

Inculpaţilor li s-au aplicat pedepse al căror cuantum şi modalitate de executare să dea eficienţă dispoziţiilor art. 52 C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere că inculpatul B.M. a avut o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptelor ce se reţin în sarcina sa şi că a mai fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 839 de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 822 din 14 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, pentru acelaşi gen de infracţiuni, fiindu-i incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpatul P.B.M. nu este cunoscut cu antecedente penale, deşi este cercetat în alt dosar penal pentru acelaşi gen de infracţiuni, şi a fost nesincer cu privire la aportul sau infracţional în prezenta cauză.

Inculpatul L.N. a mai suferit o condamnare prin sentinţa penală nr. 169 a Tribunalului Bucureşti, de 8 ani închisoare, definitivă prin Decizia penala nr. 784 din 15 februarie 2001 a înaltei Curţi pentru fapte de acelaşi gen.

A avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză.

Cu privire la pedepsele accesorii, care se vor aplica inculpaţilor, şi care însoţesc pedeapsa principală a închisorii, instanţa a avut în vedere jurisprudenţa C.E.D.O. Natura faptelor săvârşite de inculpaţi, ansamblul circumstanţelor personale duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorala prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care acest drept va fi interzis pe perioada executării pedepsei. Nu s-au interzis dreptul de a alege având în vedere exigenţele C.E.D.O. reflectate in hotărârea din 6 octombrie 2005 în cauza Hirst c/Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Sabou şi Pârcălab c/României.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N.

Inculpatul B.M., prin apărătorul ales, a criticat sentinţa sub aspectul greşitei condamnări pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată, în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave, rămasă în forma tentativei, arătând, în esenţă, că, toate acţiunile întreprinse în scopul vânzării au reprezentat acte preparatorii în realizarea rezoluţiei infracţionale de vânzare a imobilului, care nu sunt incriminate.

Inculpatul P.B.M., prin apărător ales, a arătat, la rândul lui, în esenţă, în acelaşi mod, că nu se poate reţine că a existat o punere în executare a rezoluţiei infracţionale de a induce în eroare, întrucât nu au fost găsiţi cumpărători, ceea ce se reţine în chiar motivarea hotărârii atacate. Neexistând vreo persoană care să fie indusă în eroare, în scopul fraudării patrimoniului prin plata vreunui preţ necuvenit, nu se poate reţine că a existat un act de înşelăciune.

A mai susţinut că, în ipoteza în care s-ar reţine că a existat o punere în executare a rezoluţiei infracţionale de a înşela, tentativa este una absolut improprie, în condiţiile în care societatea proprietar al terenului era formată din alte două societăţi, entităţi juridice diferite, iar pentru realizarea vânzării trebuia să se prezinte în faţa notarului reprezentanţii legali ai acestor societăţi, astfel cum rezultă din adresa emisă de U.N.P.

În fine, a mai arătat că nici infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea reţinută de instanţa de fond, nu-i poate fi imputată, întrucât, nu a presupus o contrafacere a înscrisului în modurile prev. de art. 288 C. pen.

Inculpatul L.N., prin apărător, a criticat sentinţa sub aspectul condamnării sale pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, arătând că participaţia sa a constat doar în găsirea unor intermediari în scopul vânzării imobilului, contra unui comision, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen.

Prin Decidă penală nr. 263/A din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N. împotriva sentinţei penale nr. 476 din data de 10 iunie 2013

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor B.M. şi P.B.M. şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.M. s-a dispus că va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.M., dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.B.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen.

În temeiul disp. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpatul P.B.M. s-a dispus că va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.B.M.,dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 ianuarie 2013 la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul L.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul L.N. este arestat în altă cauză.

A respins,ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC S.D.L.P. SRL.

A înlăturat obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 15.000 euro despăgubiri materiale, în echivalentul in lei la cursul B.N.R. din data plăţii.

A menţinut celelalte dispoziţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Probele administrate în cursul urmăririi penale (verificările efectuate de O.N.R.C., O.C.P.I., D.I.T.L. sector 3, Primăria Municipiului Bucureşti, B.N.P. M.E., raportul de constatare tehnico - ştiinţifică grafoscopică, raport de constatare privind conţinutul sistemelor electronice ridicate de la locuinţa inculpatului P.B.M.; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat) precum şi readministrarea,în mod nemijlocit şi în condiţii de contradictorialitate a declaraţiilor testimoniale date de T.M.G., V.M., C.M., M.M., R.Ş.D., B.B. (angajaţi ai B.N.P. „N." L.S.) şi G.M.S. (angajată a SC SC S.D.L.P. SRL) au relevat, cu caracter de certitudine, fapte şi împrejurări ce au conturat în mod necontroversat situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză, dovedindu-se următoarele:

Inculpaţii B.M. şi P.B.M. au luat rezoluţia infracţională de a vinde terenul aparţinând SC SC S.D.L.P. SRL situat în Bucureşti, sector 3, evaluat la suma de 1.574.172,2 euro administrată de cetăţeanul spaniol D.B.J.F.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul B.M., în primăvara anului 2012, s-a prezentat la SC S.D.L.P. SRL în calitate de investitor german, interesat de achiziţionarea terenului, obţinând de la martora G.S. (colaboratoare a cetăţeanului spaniol D.B.J.F.) un plan cadastral al terenului.

La data de 01 octombrie 2012 inculpatul B.M. a solicitat O.N.R.C. eliberarea dosarului complet al SC S.D.L.P. SRL (adresa din 01 februarie 2013), iar după obţinerea lui le-a înmânat inculpatului P.B.M. pentru falsificarea înscrisurilor ce urmau să dovedească majorarea capitalului social şi numirea unui nou administrator (dosarul complet purtând ştampila O.N.R.C. din data de 05 octombrie 2012, a fost găsit în locuinţa inculpatului P.B.M., la percheziţia domiciliară).

La data de 16 octombrie 2012 inculpatul B.M., în calitate de administrator al SC S.D.L.P. SRL a solicitat O.N.R.C. înregistrarea modificărilor intervenite în actul constituit iniţial, depunând în acest sens Hotărârea A.G.A., SC R.W.I. SRL din data de 09 octombrie 2012, Hotărârea A.G.A., SC S.D.L.P. SRL din data de 09 octombrie 2012, Hotărârea A.G.A., SC G.P. SRL din data de 09 octombrie 2012 şi Actul constitutiv al SC S.D.L.P. SRL actualizat la data de 09 octombrie 2012.

Aceste înscrisuri au fost tehnoredactate de inculpatul P.B.M. (declaraţia sa de recunoaştere coroborându-se cu urmele fişierelor descoperite în sistemul informatic ridicate din locuinţa sa, ce conţineau denumirea societăţii, amplasamentul terenului, numele inculpatului B.M. şi al cetăţeanului spaniol D.B.J.F.

Inculpatul B.M. a aplicat ştampila pe documentele menţionate şi a executat prin imitare, semnătura cetăţeanului spaniol (împrejurare dovedită de faptul că în locuinţa inculpatului B.M. a fost găsită o ştampilă rotundă de lemn cu amprenta SC S.D.L.P. SRL, precum şi un înscris pe care inculpatul a exersat mai multe semnături).

După înregistrarea la Registrul Comerţului a documentelor privind calitatea de administrator a inculpatului B.M., acesta împreună cu coinculpaţii P.B.M. şi L.N. au apelat mai mulţi cunoscuţi cărora le-au cerat ajutorai pentru a putea găsi un cumpărător al terenului.

Martorul V.M. zis „P." cunoştinţă comună a inculpaţilor P.B.M. şi L.N. l-au contactat, la rândul său pe martorul C.M. care a identificat un potenţial cumpărător în persoana numitului Răzvan, persoană ce nu a putut fi identificată de organele de urmărire penală.

Martorul V.C. a înmânat seturi de documente privind imobilul mai multor persoane pentru găsirea unui cumpărător.

Intermediarii la care inculpaţii au apelat au solicitat mai multe documente privind imobilul, sens în care inculpatul B.M. a fost nevoit să solicite certificate fiscale, un certificat de urbanism, o copie legalizată a titlului de proprietate asupra terenului precum şi radierea unei notări prind existenţa unui antecontract de vânzare - cumpărare. în acest sens, la 05 noiembrie 2012 şi 03 ianuarie 2013 inculpatul B.M. a solicitat D.I.T.L. sector 3 un certificat fiscal, depunând un înscris contrafăcut intitulat „Delegaţie" prin care era împuternicit de SC S.D.L.P. SRL să obţină înscrisul. La 05 decembrie 2013, acelaşi inculpat, în vederea obţinerii un certificat de urbanism a depus la Primăria Municipiului Bucureşti un exemplar al Hotărârii A.G.A. SC S.D.L.P. SRL din data de 09 octombrie 2012.

La data de 19 decembrie 2012 inculpatul B.M. a solicitat B.N.P., M.E. legalizarea unei copii a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 15 decembrie 200, ce constituie titlu de proprietate al SC S.D.L.P. SRL asupra imobilului din București (copia legalizată a fost găsită cu prilejul percheziţiei domiciliare la sediul B.N.P. „N." - L.S.).

La data de 09 noiembrie 2012 SC M. SA, prin Biroul Notarial S.E.M. a solicitat radierea unui antecontract încheiat anterior vânzării imobilului către SC S.D.L.P. SRL, din verificările efectuate rezultând că această solicitare este falsă, nefiind formulată de semnatar.

Înscrisul contrafăcut a fost depus la Biroul Notarial S.E.M. în vederea radierii din cartea funciară a antecontractului privind imobilul din București, cerere care a fost însă respinsă.

După respingerea cererii, inculpatul B.M. a depus la O.C.P.I. sector 3 două înscrisuri contrafăcute, respectiv două adrese cu acelaşi conţinut dar date diferite, înscrisul contrafăcut fiind denumit „Convenţie" prin care SC P.I. SRL potenţialul cumpărător din antecontractul notat, SC M. SA şi SC S.D.L.P. SRL, declarau că sunt de acord cu radierea din cartea funciară a antecontractului de vânzare - cumpărare având ca obiect imobilul din Bucureşti, încheiat între primii doi semnatari (informaţii oferite de instituţie şi conţinutul convorbirii telefonice interceptate la 20 decembrie 2012, cu o zi înainte de depunerea „Convenţiei" la O.C.P.I., precum şi înscrisul olograf descoperit în urma percheziţiei la domiciliul inculpatului B.M., ce conţine textul „Convenţiei").

La data de 17 decembrie 2012, inculpatul B.M. a solicitat eliberarea unui extras de carte funciară de informare privind imobilul din București, iar la data de 10 ianuarie 2013 O.C.P.I., sector 3 a eliberat delegatului Biroului Notarial L.S. extrasul de autentificare necesar perfectării unei convenţii de vânzare - cumpărare a imobilului respectiv, cu valabilitate de 10 zile lucrătoare, expirând la 23 ianuarie 2013.

În perioada de valabilitate a extrasului de autentificare toţi cei trei inculpaţi au intensificat eforturile de a găsi un cumpărător al terenului, reducând preţul iniţial solicitat de la 650 de euro/mp la 500 euro/mp.

În data de 23 ianuarie 2013, ora 13 octombrie 31 inculpaţii B.M. şi L.N. au discutat cu inculpatul P.B.M. care şi-a manifestat îndoiala cu privire la negocierile purtate, cerându-i lui B.M., pe un ton imperativ să-i spună dacă a văzut vreodată „pe acela care dă banu". într-o discuţie ulterioară, inculpaţii B.M. şi P.B.M. s-au referit la posibilitatea solicitării unui extras de autentificare întrucât perioada de valabilitate a celui anterior expirase în date de 23 ianuarie 2013.

În seara zilei de 23 ianuarie 2013 inculpatul B.M. şi inculpatul L.N. au avut o întâlnire cu martorul M.M. căruia i-au oferit spre vânzare terenul din București, cu 500 euro/mp.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, martorul M.M. a arătat că: "menţin declaraţiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală. Precizez că am discutat cu B.M. care vorbea în numele societăţii proprietar al terenului cu toate că eu nu am fost convins că ar fi reprezentantul acelei societăţi.modul în care s-a purtat discuţia şi felul cum a prezentat B.M. vânzarea acestui teren mi-a creat convingerea că nu este cel care ar putea vinde acest teren.Intîlnirea a durat 15 minute şi a fost pur formală pentru că voiam să mă interesez per ansambu de vânzarea acestui teren".

Conform actului de sesizare, Rechizitoriul nr. 417/P/2012 - situaţia de fapt este prezentată sintetic, astfel:

În perioada octombrie 2012 - ianuarie 2013, inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N., au încercat prin folosirea de calităţi false şi prin mijloace frauduloase să vândă unui cumpărător de bună credinţă, terenul situat în Bucureşti, sector 3, asupra căruia nu aveau niciun drept. Terenul, evaluat la suma de 1.574.172,2 euro aparţinând SC S.D.L.P. SRL, administrat de cetăţeanul spaniol D.B.J.F., în acest sens, folosind înscrisuri contrafăcute, inculpaţii B.M. şi P.B.M., cel dintâi a devenit administratorul societăţii şi asociat majoritar al acesteia, calitate în care a întocmit o împuternicire pentru sine însuşi de vânzare a terenului.

După obţinerea de la O.C.P.I. a documentelor necesare încheierii unei convenţii de vânzare, inculpaţii B.M., P.B.M. şi L.N. au încercat să identifice un cumpărător pentru imobilul în cauză, sens în care au apelat la numeroşi intermediari cărora le-au pus la dispoziţie setul de acte privind terenul şi proprietarul acestuia, cunoscând că acestea sunt contrafăcute.

Activitatea infracţională a inculpaţilor a fost întreruptă de intervenţia organelor de urmărire penală care, în urma unor percheziţii domiciliare, au ridicat înscrisurile originale deţinute de aceştia, împiedicând astfel crearea unei pagube în patrimoniul adevăratului proprietar al terenului şi al unei persoane de bună - credinţă.

În drept, prin actul de sesizare,cu privire la infracţiunea de înşelăciune rămasă în formă tentată, se menţionează că:

Fapta inculpatului B.M. care în scopul vânzării imobilului situat în sector 3, Bucureşti, care aparţine SC S.D.L.P. SRL şi care este evaluat la suma de 1.574.172 euro, a indus în eroare mai multe instituţii publice, prezentându-se ca administrator al societăţii comerciale menţionate, a depus la acestea mai multe înscrisuri contrafăcute, încercând totodată, prin intermediul mai multor persoane, să găsească un cumpărător de bună-credintă al imobilului menţionat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Fapta inculpatului P.B.M. care 1-a ajutat pe învinuitul B.M. în demersurile acestuia de a crea o aparenţă de legalitate cu privire la calitatea sa de asociat şi administrator în cadrul SC S.D.L.P. SRL, punându-i la dispoziţie mai multe înscrisuri contrafăcute şi diferite sume de bani şi l-a ajutat pe autor în încercarea acestuia de a identifica un comparator de bună-credinţă al imobilului situat în București întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. de art 26 C. pen. rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Fapta învinuitului L.N. care l-a ajutat pe învinuitul B.M. în demersurile acestuia de a crea o aparenţă de legalitate cu privire la calitatea sa de asociat şi administrator în cadrul SC S.P. SRL şi l-a ajutat pe autor în încercarea acestuia de a identifica un cumpărător de bună-credinţă al imobilului situat în București, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

În faza de judecată a apelului, nici inculpaţii - prin apărători şi nici ministerul public nu a solicitat administrarea de probe noi, situaţia de fapt reţinută fiind, de astfel, necontestată.

Prin urmare, reţinând că faptele şi împrejurările prezentate sunt pe deplin dovedite Curtea, în baza efectului devolutiv ex integro, diferit de opinia parchetului şi a primei instanţe, constată că activitatea infracţională a inculpaţilor în cauză îmbracă forma actelor preparatorii, respectiv a actelor prin care se pregăteşte săvârşirea acţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii de înşelăciune.

Conform actului de sesizare, inculpaţilor apelanţi în cauză, li s-a imputat comiterea infracţiunii de înşelăciune calificată, în convenţii, cu consecinţe deosebit de grave rămasă în formă tentantă.

Potrivit art. 215 alin. (3) C. pen. prima variantă specială de incriminare presupune inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate,variantele agravate presupunând folosirea de nume, calităţi mincinoase şi mijloace frauduloase precum şi, sub aspectul urmării,, existenţa consecinţelor deosebit de grave.

Pentru a exista tentativă, în cauză ar fi trebuit să existe punerea în executare a rezoluţiei infracţionale de a încheia convenţia de vânzare - cumpărare a imobilului -teren cu privire la care inculpatul B.M. cu ajutorai nemijlocit al coinculpatului P.B.M. şi prin mijloace frauduloase, de natură să inspire în mod veridic încredere (falsurile prezentate) a creat aparenţa că este proprietar de drept, convenţie care nu s-a încheiat din motive independente de voinţa inculpaţilor şi care au împiedicat producerea situaţiei păgubitoare concretizată în producerea unei pagube efective în patrimoniul celui înşelat.

Sub acest aspect, Curtea constată că inducerea în eroare cu prilejul încheierii unei convenţii de vânzare - cumpărare a terenului din Bucureşti, nu s-a produs asupra unui subiect pasiv - victimă a amăgirii - cumpărătorul de bună credinţă al terenului, mai mult, nefiind vorba nici de încheierea unei convenţii cu privire la terenul ce nu le aparţinea inculpaţilor şi nici de o activitate de amăgire a unei persoane cu acest prilej.

Inculpaţii B.M. şi P.B.M. au întreprins acte de pregătire materială a infracţiunii de înşelăciune care au îmbrăcat forma mijloacelor frauduloase, incriminate distinct ca fiind infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals în formă continuată constând în căutarea de potenţiali clienţi interesaţi (pentru a se ajunge la un subiect pasiv), prezentând situaţia neadevărată pentru a se crea condiţiile psihice favorabile săvârşirii acţiunii de inducere în eroare cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare a terenului.

În speţă, toate acţiunile întreprinse de apelanţii inculpaţi au reprezentat acte preparatorii premergătoare trecerii la comiterea acţiunii de inducere în eroare a cumpărătorului de bună credinţă a terenului care ar fi perfectat o convenţie cu un non proprietar, amăgit de calitatea falsă consacrată în înscrisurile falsificate în acest scop, trecerea la punerea în executare a rezoluţiei infracţionale luate iniţial neavând, efectiv, loc.

Este adevărat, toate acţiunile întreprinse de cei trei inculpaţi au un caracter neechivoc şi au aptitudinea de a da în vileag, în mod clar, rezoluţia infracţională a inculpaţilor, respectiv intenţia de a înstrăina un teren ce nu le aparţinea,însă inculpaţii nu au efectuat acte de executare propriu - zisă care să conducă la existenţa tentativei, nefîind suficientă numai o hotărâre infracţională luată ci şi trecerea la act, adică de la pregătirea acţiunii incriminate, la însăşi săvârşirea acesteia, adică încercarea de a încheia o convenţie de vânzare - cumpărare cu un cumpărător de bună credinţă, în faţa notarului - fiind vorba de un teren de mare valoare pentru care, în orice caz, nu s-ar fi obţinut preţul pretins altfel decât prin transfer bancar.

Aşa cum s-a arătat, singurul potenţial cumpărător de bună credinţă este prezentat în persoana martorului M.M., de profesie jurist, care şi-a exprimat îndoiala că inculpatul B.M. ar fi putut deţine terenul propus la vânzare, prin urmare fiind o persoană care, în mod evident, nu s-a lăsat amăgită.

Iarăşi, ceilalţi martori cărora li s-a prezentat, în mod nereal, situaţia juridică a trenului şi care au jucat rolul de „intermediari" pentru a găsi un cumpărător de bună credinţă, nu pot fi subiecţi pasivi ai infracţiunii de înşelăciune în forma sa atipică, nefiind susceptibili să suporte în propriul patrimoniu vreo potenţială pagubă. Ei au avut, în fapt, rolul de a comite, la rândul lor acte de pregătire morală, prin crearea de condiţii favorabile încheierii unei convenţii prin inducere în eroare, în schimbul unui comision.

Actele preparatorii comise au exprimat în mod neechivoc intenţia de a săvârşi infracţiunea de înşelăciune, însă, aşa cum s-a arătat, nu s-a efectuat niciun act de executare propriu-zisă a infracţiunii de natură să conducă la concluzia că sunt întrunite condiţiile de existentă ale tentativei.

Cum în C. pen. actual este consacrat sistemul neincriminării actelor de pregătire în cazul comiterii infracţiunii de înşelăciune, iar nicio dispoziţie expresă nu consacră incriminarea lor prin asimilare cu tentativa, soluţia ce se impune în cauză este achitarea, pentru impedimentul procedural prev. de art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală). întrucât Curtea a împărtăşit opinia apărării cu privire la existenţa în cauză a unor acte preparatorii care nu sunt incriminate penal,analiza existenţei unei tentative absolut improprii prin modul de concepere a rezultatului devine superfluă.

Cu privire la susţinerea apărării în sensul că falsurile comise în forma tehnoredactării nu reprezintă infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrucât nu a existat o contrafacere a scrierii ori a subscrierii în condiţiile prev. de art. 288 C. proc. pen., Curtea constată că este vădit nefondată.

Astfel, latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. constă în acţiunea de falsificare prin vreuna din modalităţile prev. în art. 288 C. pen. adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea în orice mod a unui înscris. Pentru realizarea, sub aspectul laturii obiective, a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este necesar, ca pe lângă activitatea de contrafacere a scrierii sau subscrierii, înscrisul falsificat să fie folosit de însăşi autorul falsului sau să fie încredinţat unei alte persoane spre folosire.

În speţă, este dincolo de orice îndoială că inculpaţii B.M. şi P.B.M. au falsificat înscrisurile arătate în actul de sesizare prin plăsmuirea acestora în modalitatea tehnoredactării cu menţiuni necorespunzătoare realităţii, modalitatea de alterare fiind specifică laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Totodată înscrisurile au produs consecinţe juridice prin înregistrarea lor la O.N.R.C. şi prin introducerea în circuitul civil în acest scop.

Prin urmare, condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este legală şi temeinică, iar pedeapsa aplicată este just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Urmare a soluţiei de achitare, Curtea va înlătura şi obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor materiale către SC S.D.L.P. SRL.

Oricum, instanţa de fond, în mod nelegal, a procedat la acordarea acestor despăgubiri constând în cheltuielile de deplasare în România a administratorului de drept al societăţii şi cheltuielile vizând refacerea înregistrărilor corecte la Registrul Comerţului, taxe şi cheltuieli în faza de urmărire penală, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, neexistând legătură de cauzalitate între fapta inculpaţilor, astfel cum a fost prezentată - în forma tentativei şi prejudiciul pretins de societatea comercială, titular al dreptului de proprietate asupra terenului.

Cu privire la măsura arestării preventive a inculpaţilor apelanţi B.M. şi P.B.M. constată că în ipoteza achitării pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. singurul temei de fapt rămâne comiterii cu vinovăţie a infracţiunilor de fals care nu mai îndeplineşte condiţia impusă de art. 148 alin. (1) lit. f) teza I C. pen. - respectiv minimul de gravitate impus de lege pentru menţinerea măsurii privative de libertate, motiv pentru care Curtea va revoca această măsură.

În considerarea acestor argumente, instanţa de apel a pronunţat soluţia mai sus menţionată.

Împotriva Deciziei penale nr. 263/A din 28 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., recurentul intimat inculpat P.B.M., precum şi recurenta parte civilă SC S.D.L.P. SRL.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a criticat decizia pronunţată de către instanţa de apel, arătând că prin această hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii şi a solicitat, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), admiterea recursului Parchetului şi casarea hotărârii atacate.

S-a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, întrucât, reţinând aceeaşi situaţie de fapt, redată în rechizitoriu şi reţinută de către instanţa de fond, a ajuns la concluzia că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen. (1968), respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât s-a ajuns în faza actelor preparatorii şi nu s-a trecut la executarea elementului material.

S-a apreciat de către Parchet că actele de executare au fost începute, pentru că inculpaţii, respectiv B.M., nu a procedat doar la falsificarea înscrisurilor, ci le-a şi folosit cu concursul coinculpaţilor, prezentându-le unor potenţiali cumpărători cu care s-a trecut şi la negocierea preţului, iar faptul că negocierile nu au fost duse până la capăt, s-a datorat intervenţiei organelor de urmărire penală.

S-a solicitat condamnarea inculpaţilor şi pentru infracţiunea de înşelăciune sub forma tentativei, cu reţinerea dispoziţiilor privind complicitatea pentru inculpaţii P.B.M. şi L.N. şi cu aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă, care este C. pen. în vigoare.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, de asemenea, în temeiul aceluiaşi pct. 17, având în vedere faptul că inculpaţii au fost achitaţi parţial, dar şi a dispoziţiilor art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi şi a dispoziţiilor art. 385¹⁶ şi 385¹⁷ alin. (5) C. proc. pen., admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanţa de recurs să administreze proba testimonială, respectiv audierea martorilor V.M., C.M., V.C. şi M.M.

Recurentul intimat inculpat P.B.M., a arătat că, recursul său nefiind motivat în termenul prevăzut de lege, lasă la aprecierea instanţei stabilirea aspectului privind acţiunea de a falsifica sau nu, solicitând ca, dacă instanţa va găsi motive suficiente de achitare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, să dispună achitarea inculpatului.

Apărătorul ales al recurentei părţi civile a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

A arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, întrucât, prejudiciul a fost cauzat, în primul rând, ca urmare a comiterii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, infracţiuni care nu sunt contestate şi a căror existentă a fost stabilită de ambele instanţe.

A arătat că instanţa de apel a aplicat greşit legea, întrucât inculpaţii au încercat să înstrăineze terenul şi nu se poate reţine că nu s-a depăşit faza actelor preparatorii, în cauză fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune şi complicitate la această infracţiune, motiv pentru care soluţia de achitare nu este una legală.

Examinând recursurile declarate, prin raportare la dispoziţiile art 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., recurentul intimat inculpat P.B.M., precum şi de recurenta parte civilă SC S.D.L.P. SRL, sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în. care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi recurenta parte civilă SC S.D.L.P. SRL au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), respectiv hotărârile sunt supuse casării, când acestea contravin legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Însă, Înalta Curte constată că acest caz de casare a fost invocat în mod formal, întrucât el poate fi reţinut doar atunci când se constată încălcarea legii materiale sau procesuale, existând trei modalităţi, şi anume: neaplicarea de către instanţa de fond/apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

În cazul de fată, niciuna dintre aceste trei situaţii nu este incidenţă.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, Parchetul contestă situaţia de fapt, aşa cum a fost ea reţinută de către instanţa de apel, situaţie de fapt pe care ar dori-o completată şi modificată, prin solicitarea de a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată şi a se reţine cauza spre rejudecare, urmând ca, în temeiul art. art. 385 C. proc. pen. (1968), instanţa să administreze proba testimonială constând în audierea martorilor V.M., C.M., V.C. şi M.M.

Referitor la aceste critici ale Parchetului, vizând completarea şi modificarea situaţiei de fapt prin administrarea probei testimoniale, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), ci cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 al aceluiaşi cod, abrogat expres prin art. 1 pct. 16 din Legea nr. 2/2013, Lege prin care unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), intenţia legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Referitor la invocarea de către Parchet a dispoziţiilor art. 385¹⁶ C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată că acest text de lege nu a fost corelat în funcţie de abrogarea celorlalte cazuri de casare în temeiul cărora instanţa de control judiciar putea să schimbe situaţia de fapt.

Recurenta parte civilă a arătat prin criticile formulate că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii, atunci când această instanţă a hotărât respingerea acţiunii civile exercitate de partea civilă SC S.D.L.P. SRL şi înlăturarea obligării inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 15.000 euro despăgubiri materiale.

Astfel, partea civilă a arătat că prejudiciul pe care l-a suferit a fost cauzat, în primul rând, ca urmare a comiterii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, infracţiuni care nu sunt contestate şi a căror existenţă a fost stabilită de ambele instanţe.

Înalta Curte constată că recursul formulat de către partea civilă nu este întemeiat, având în vedere că, din punctul de vedere al laturii civile, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. (1968) sunt incidente numai în situaţia în care hotărârea este contrară legii civile sau în care prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii civile, acest aspect rezultând din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 783 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. nr. 404 din 15 iunie 2009, prin care abrogarea cazului de casare prevăzut de fostul art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. (1968) a fost declarată neconstiţională, întrucât crease „un vid de reglementare în ceea ce priveşte desfiinţarea hotărârii nelegale în situaţia încălcării legii civile".

Prin urmare, Înalta Curte constată că, din punctul de vedere al laturii civile, hotărârea intanţei de apel nu este contrară legii civile şi nici nu s-a făcut o greşită aplicare a legii civile.

Cu privire la recursul intimatului inculpat P.B.M., Înalta Curte constată, în primul rând, că acesta nu a depus motive de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. (1968), recursul trebuie motivat, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. (1968), în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.

Pentru aceste motive, Înalta Curte nu va proceda la analizarea susţinerilor orale pe care apărătorul ales al acestuia le-a invocat în sală, cu ocazia dezbaterilor, constatând, totodată, că nu există niciun caz de casare care să poată fi reţinut din oficiu, cu privire la acest inculpat.

În concluzie, Înalta Curte constată că niciunul dintre recursurile formulate nu poate fi admis în temeiul cazurilor de casare care au fost invocate sau care pot fi luate în considerare din oficiu.

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de Decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.

În continuare, Înalta Curte va examina cauza, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., având în vedere criteriile arătate mai sus şi cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014.

Astfel, înalta Curte constată că inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969) şi pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969).

Infracţiunea de uz de fals, pentru care a fost condamnat intimatul inculpat B.M., incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 323 C. pen., are conţinut identic cu art. 291 C. pen. (1969), precum şi aceleaşi limite de pedeapsă, respectiv închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care au fost condamnţi recurentul intimat inculpat P.B.M. şi intimatul inculpat B.M., incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 322 C. pen., are un conţinut aproximativ identic reglementării anterioare, prevăzute de art. 290 C. pen. (1969), iar în ceea ce priveşte regimul sancţionator, limitele pe vechiul cod erau cuprinse între 3 luni - 2 ani închisoare sau amendă, iar pe legea nouă limitele sunt cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare sau amendă.

Având în vedere că pentru infracţiunile de tentativă la înşelăciune şi complitate la tentativă la înşelăciune, toţi cei trei inculpaţi au fost achitaţi, iar aceştia vor rămâne cu soluţia de achitare, întrucât nu va fi admis nici recursul Parchetului şi nici recursul părţii civile în temeiul cazurilor de casare, Înalta Curte nu va proceda la o analiză a dispoziţiilor art. 215 C. pen. (1969), care incrimina infracţiunea de înşelăciune pe vechiul cod, în comparaţie cu dispoziţiile art. 244 C. pen., care incriminează această infracţiune pe actualul C. pen., fiind evident că este inutilă o asemenea analiză.

Având în vedere că limita maximă a pedepsei pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este mai mică pe legea veche, se constată că, în cauza de faţă, aceasta este legea penală mai favorabilă, motiv pentru care, nici din punct de vedere al aplicării dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., recursul declarat de intimatul inculpat P.B.M. nu este fondat.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., recurentul intimat inculpat P.B.M. şi recurenta parte civilă SC S.D.L.P. SRL împotriva Deciziei penale nr. 263/A din data de 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpaţii B.M. şi L.N.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. vor rămâne în sarcina statului.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va obliga recurentul intimat inculpat P.B.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.M. şi L.N., în cuantum de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., recurentul intimat inculpat P.B.M. şi recurenta parte civilă SC S.D.L.P. SRL împotriva Deciziei penale nr. 263/A din data de 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpaţii B.M. şi L.N.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul intimat inculpat P.B.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.M. şi L.N., în cuantum de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Penal. Contestaţia la executare...		ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Penal. Contestaţie la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2470/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2478/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), omorul calificat (art. 175 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Apel ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Apel