ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 250/A/2014
Dosar nr. 179/43/2014
Şedinţa publică din data de 09 septembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat V.A.O., domiciliat în mun. Topliţa, jud. Harghita împotriva sentinţei penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, pe cale de consecinţă a fost modificat intervalul de timp la care petentul a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de condamnare, de la 2 săptămâni la 6 săptămâni, acesta urmând să se prezinte la instituţia anterior menţionată din 6 în 6 săptămâni.
Au fost menţinute celelalte trei măsuri de supraveghere instituite în sarcina acestui petent prin sentinţa penală nr. 36/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 100 lei, cu titlu de onorariu pentru avocatul din oficiu, s-a dispus a fi avansată Baroului Mureş din fondul special al Ministerului Justiţiei
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:
La data de 05 mai 2014 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş contestaţia formulată de condamnatul V.A.O., întemeiată pe prevederile art. 589 din noul C. proc. pen., prin care acesta a solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care una dintre obligaţiile instituite în sarcina sa, prin sentinţa penală nr. 36 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să nu mai aibă o frecvenţă bilunară (din două în două săptămâni), ci trimestrială, dacă este posibil. Condamnatul a indicat că obligaţia de a se prezenta o dată la două săptămâni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă tribunalul Harghita este prea împovărătoare din punct de vedere financiar pentru el, în contextul în care este pensionar pe caz de boală, are un minor în întreţinere, acesta este în ultimul an de liceu şi practică sport (volei) de performanţă. A susţinut că distanţa ce o are de parcurs, de două ori pe lună, de la domiciliu la Miercurea-Ciuc implică costuri financiare pentru el şi familia sa are nevoie de sprijinul său financiar pentru a o întreţine.
La dosarul cauzei petentul condamnat a depus următoarele acte: copia cărţii de identitate; copia, extrasului sentinţei penale nr. 36 din 6 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; copia certificatului de naştere al minorei V.A.I.; cuponul de pensie aferent lunii aprilie 2014; copia deciziei medicale din 9 octombrie 2012 a C.E.M.L. de pe lângă S.M.U. Braşov; bilet de ieşire din spital, emis la 8 august 2012, de S.M.U. „Regina Măria" Braşov; scrisoarea medicală emisă pe seama condamnatului, la 9 august 2013 de Secţia mediană internă a Spitalului Municipal Topliţa; bilet de externare din spital (scrisoare medicală) emisă, la data de 20 august 2013, pe seama petentului de Clinica de Psihiatria II Târgu-Mureş, din cadrul S.C.J. Mureş; două chitanţe de plată a unor rate bancare la B.C.R. - Agenţia Topliţa; două chitanţe de plată a unor rate bancare la B.T. - Agenţia Topliţa; notificări adresate acestuia şi soţiei sale de B.C.R., atât prin intermediul reprezentanţilor săi, cât şi prin intermediul notificărilor emise de Biroul de Executori Judecătoreşti Asociaţi M.B. şi M.A.M., în cursul anilor 2005, 2008, 2013.
Dat fiind obiectul cauzei pendinte şi pentru o justă soluţionare a cauzei, instanţa a apreciat necesară solicitarea de informaţii de la organul desemnat cu supravegherea executării obligaţiilor instituite în sarcina petentului, răspunsul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita şi anexele la acesta, aflându-se la filele 41-48 din prezentul dosar.
Analizând contestaţia la executare astfel formulată, cu stricta respectare a prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din noul Cod de procedură penală, s-a constatat că acesta este admisibilă, pentru următoarele considerente:
Petentul V.A.O. a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 36/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru comiterea, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a faptelor penale incriminate de dispoziţiile art. 257 C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 26 C. pen. din 1969, cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, instanţa dispunând suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, a pedepsei astfel aplicate. Dându-se eficienţă în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 408/43/2011 al Curţii de Apel Târgu-Mureş, prevederilor art. 861 şi 862 C. pen. din 1969, petentul a fost obligat, în primul rând, să se prezinte o dată la două săptămâni, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.
Invocând majore dificultăţi financiare, condamnatul a solicitat reducerea frecvenţei prezentării sale la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la o prezentare a sa la această instituţie trimestrial.
Analizând considerentele hotărârii de condamnare, împrejurarea că petentul beneficiază de o pensie netă lunară în cuantum de 1.885 lei, că soţia sa este încadrată în muncă, că afecţiunile cronice de care suferă presupun administrarea medicamentelor prescrise, pe baza reţetelor gratuite eliberate, că anterior angajării sale în sfera ilicitului penal a primit notificări din partea unităţilor bancare creditoare, că Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita a recomandat un număr de două-trei întrevederi semestriale cu condamnatul, instanţa a apreciat că, pentru a-şi atinge scopul, pedeapsa aplicată (în contextul în care petentul a comis faptele pentru care a fost condamnat în calitate de ofiţer superior de poliţie) prezentarea acestuia la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, o dată la 6 săptămâni, va asigura reeducarea şi resocializarea acestuia.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat V.A.O. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a fost modificat intervalul de timp la care petentul a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de
Condamnare, de la două săptămâni la şase săptămâni, acesta urmând să se prezinte la ' instituţia anterior menţionată din 6 în 6 săptămâni.
Au fost menţinute celelalte trei măsuri de supraveghere, instituite în sarcina acestui petent prin sentinţa penală nr. 36/2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş şi condamnatul V.A.O.
În susţinerea apelului, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş a arătat că temeiul de drept avut în vedere de instanţa de fond este cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen. (în mod eronat consemnându-se lit. d), respectiv o împiedicare la executare.
S-a solicitat să se observe că motivele invocate de contestator şi însuşite de instanţa de fond nu se subsumează în nici un caz noţiunii de împiedicare la executare. în realitate, instanţa fondului a procedat la o reindividualizare a pedepsei aplicate condamnatului (prin modificarea conţinutului măsurii de supraveghere de prezentare la Serviciul de Probaţiune, stabilită prin sentinţa penală nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş), depăşind limitele cu care a fost învestită. Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării. Datorită acestei naturi juridice, prin contestaţia la executare se asigură aplicarea corectă a legii în executarea pedepsei stabilite prin hotărâre definitivă. Nefiind însă cale de atac, lipseşte acestui mijloc procesual aptitudinea afectării autorităţii de lucru judecat, o nouă judecată fiind posibilă exclusiv prin exercitarea căilor extraordinare de atac, în condiţiile legii procesuale.
Se poate observa că motivele invocate de contestator şi însuşite de instanţa de fond existau şi la data formulării recursului împotriva sentinţei penale nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin urmare nu se pot încadra în noţiunea de incidente ivite în cursul executării.
S-a susţinut că argumentul hotărâtor este ultimul motiv avut în vedere de instanţă. Astfel, în sentinţa atacată se reia analiza necesităţii atingerii scopului pedepsei, specifică operaţiunii de individualizare judiciară, care trebuie realizată la judecarea fondului cauzei, şi nu în procedura contestaţiei la executare. Mai exact, cazurile de contestaţie la executare, în general şi „împiedicarea la executare", în special, exclud o nouă operaţiune de individualizare judiciară. Contestaţia la executare constituie un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, fără a se pune în discuţie modificarea hotărârilor rămase definitive.
S-a apreciat că în cauză nu există nici o împiedicare la executare şi nici vreun alt incident ivit în cursul executării şi motivele avute în vedere de instanţă au determinat în mod nelegal şi netemeinic modificarea unei hotărâri definitive.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 27 pronunţată de Curtea de Apel Tîrgu Mureş la data de 27 iunie 2014 în Dosarul penal nr. 179/43/2014 privind pe contestatorul V.A.O., iar în rejudecare să se dispună respingerea contestaţiei la executare.
Apelantul condamnat V.A.O. nu a formulat motive de apel, iar la termenul din data de 09 septembrie 2014 acesta a precizat că înţelege să-şi retragă calea de atac formulată.
Analizând sentinţa apelată, atât prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.
Instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. 36 din 06 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, a fost condamnat inculpatul V.A.O., după cum urmează:
În baza art. 257 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi cu raportare la art. 76 lit. c) C. pen. din 1969 la 1 an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă;
În baza art. 26 C. pen. din 1969 cu referire la art. 131 din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi raportat la art. 76 lit. b) C. pen. din 1969, la 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la şantaj.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969.
În baza art. 86 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supravegherea organului de poliţie de la domiciliul inculpatului, respectiv poliţia Topliţa.
În baza art. 862 C. pen. din 1969 s-a dispus ca termenul de încercare să fie format din pedeapsa aplicată la care s-a adăugat o perioadă de 3 ani, în total 6 ani.
În baza art. 86 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare s-a dispus că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte o dată la 2 săptămâni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. din 1969 privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Înalta Curte constată că este nefondată critica invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş, în sensul că instanţa fondului a procedat la o reindividualizare a pedepsei aplicate condamnatului, depăşind limitele cu care a fost învestită.
Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a apreciat că se impune reţinerea dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere la momentul individualizării pedepsei aplicate inculpatului V.A.O. prin sentinţa penală nr. 36 din 06 iulie 2012.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen. din 1969, se prevedea că trebuie să se supună condamnatul, printre altele, măsurii de supraveghere constând în prezentarea, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune (lit. a)).
Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus obligarea inculpatului să se prezinte o dată la 2 săptămâni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul.
Înalta Curte are însă în vedere că Serviciul de probaţiune coordonează procesul de supraveghere a respectării măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor stabilite de
persoanelor faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Aşadar, modificarea programului de prezentare la Serviciul de Probaţiune reprezintă un incident ivit în cursul executării pedepsei şi nu o modalitate de individualizare a pedepsei.
Prin admiterea contestaţiei la executare nu s-a adus atingere autorităţii de lucru judecat, deoarece nu s-a procedat la individualizarea pedepsei, ci s-a rezolvat un incident survenit în cursul executării pedepsei.
De altfel, noul C. pen. reglementează explicit această situaţie, în art. 95 C. pen., textul permiţând ca, dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa să dispună modificarea obligaţiilor în mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de îndreptare.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect a procedat prima instanţă în sensul admiterii contestaţiei la executare formulată de petentul condamnat V.A.O. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 1481 din 29 mai 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a modificării intervalului de timp la care acesta a fost obligat să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, prin hotărârea de condamnare, de la două săptămâni la şase săptămâni, acesta urmând să se prezinte la instituţia anterior menţionată din 6 în 6 săptămâni, conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen.
În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul condamnat V.A.O., Înalta Curte are în vedere că în şedinţa publică din 09 septembrie 2014, acesta a precizat că înţelege să-şi retragă calea de atac formulată.
Potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces verbal de către administraţia locului de deţinere, declaraţia de retragere putând fi făcută fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.
Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declaraţia condamnatului V.A.O., în sensul retragerii cererii de apel, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii de apel formulată.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. -Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va lua act de retragerea apelului declarat de condamnatul V.A.O. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul intimat condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 27 din 27 iunie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
la act de retragerea apelului declarat de condamnatul V.A.O. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă apelantul intimat condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureş rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2478/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... | CSJ. Decizia nr. 2531/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
