ICCJ. Decizia nr. 248/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 248/2014
Dosar nr. 2893/62/2013
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 1771 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Braşov în baza art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. inculpata P.M.L. a fost condamnată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept a cuţitului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite aceste pedepse, inculpata P.M.L. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Cu aplicarea art. 71, art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
În baza art 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din 21 februarie 2013 şi a arestării preventive de la 22 februarie 2013 la zi.
În baza art 350 C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatei P.M.L.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 Noul C. civ. şi 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligată inculpata la plata următoarelor despăgubiri civile:
- părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 586,61 lei, reprezentând c/val prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei conf. Foii de obs. din 2013;
- părţii civile B.E. suma de 203 lei cu titlu de daune materiale plus c/val în lei a sumei de 4.500 euro cu titlu de daune morale. Respinge restul pretenţiilor ca nedovedite.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului său genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a cuţitului-corp delict utilizat de inculpată la săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Braşov (colet nr. 1).
Celelalte bunuri aflate la Camera de Corpuri delicte: colet nr. 2 ce conţine urme de substanţă cu aspect de sânge ridicate de pe faţa numitei inculpatei; colet nr. 3 ce conţine hanorac alb ce aparţine inculpatei şi colet nr. 4 - halat alb cu urme de sânge aparţinând victimei constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului cauzei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 110 lei cheltuieli judiciare. în baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligată inculpata să plătească părţii vătămate B.E. suma de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând cheltuieli de transport.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 20 februarie 2013, înjurai orelor 2000, numita P.M.L. a fost depistată în flagrant în timp ce se afla în incinta Supermarket-ului M.D. „P.M." situat în incinta Complexului Comercial U.S.C. situat în municipiul Braşov, la scurt timp după ce a agresat-o fizic pe partea civilă B.E. (lucrător comercial în supermarket-ul menţionat) folosind un cuţit cu lama având o lungime de circa 20 de cm, tulburându-se astfel grav ordinea şi liniştea publică şi producându-se scandal public.
Inculpata Pătrăşcanu, fără niciun motiv aparent, a atacat-o pe partea vătămata E.B. (angajata SC R.R. SRL - administrator al magazinului P.M.) cu un cuţit prin aplicarea de lovituri repetate îndreptate spre zona gâtului şi a inimii. Agresoarea avea în mâna dreapta un cuţit cu lama de 20 cm cu care a încercat să lovească partea vătămată în zona gâtului, aceasta ţipa după ajutor şi încerca să se dea în spate pentru a evita lovitura, iar agresoarea o trăgea de haine pentru a o apropia şi a o lovi.
Atacul a debutat din spatele victimei, aceasta scoţând în acel moment marfa perisabilă dintr-un frigider, acest aspect rezultând cu claritate din D.V.D.-ul pe care sunt stocate filmările surprinse în interiorul magazinului P.M. (fila 41, folderele nr. 7 şi 8)
Victima s-a apărat şi astfel rezultatul s-a materializat doar printr-o „plagă tăiată faţa palmară deget III mâna stângă cu secţiune tendon flexor, excoriaţii (tăiate) obraz şi antebraţ stâng."
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social ridicat al faptei, circumstanţele reale ale faptelor, împrejurările în care au fost comise faptele, consecinţele produse, tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice precum şi sentimentul de insecuritate produs datorită violenţei extreme şi nejustificate cu care a acţionat inculpata.
Faptul că inculpata prezintă un comportament violent rezultă din chiar examenul psihiatric la care a fost supusă, dar şi din declaraţia tatălui său care a relatat în cursul urmăririi penale faptul că aceasta manifestă acelaşi comportament şi în familie creând teamă chiar propriei sale mame şi obişnuieşte să poarte asupra sa în permanenţă patru cuţite şi o şurubelniţă. Aceasta nu are antecedente penale şi a fost pusă sub interdicţie prin hotărâre judecătorească deşi în raportul de expertiză medico - legală psihiatrică efectuat în cursul procesului civil care a avut ca obiect punerea sub interdicţie s-a concluzionat că inculpata are discernământ şi îşi poate administra singură bunurile.
Potrivit referatului de evaluare presentenţială factorul favorizant al comportamentului infracţional este constituit din tendinţa de a acţiona agresiv faţă de ceilalţi pe fondul problemelor de natură psihică. Aceasta este în vârstă de 34 ani, are 3 copii din relaţii pasagere, unul este în grija bunicilor materni, unul într-un centru de plasament şi unul în Italia în grija statului. Aceasta beneficiază de resurse familiale, în sensul sprijinului oferit de părinţi. Factorii de risc au o influenţă semnificativă asupra conduitei inculpatei punând în pericol siguranţa celor din jur. Procesul de reintegrare în societate poate avea loc doar în condiţiile restabilirii echilibrului psihic, ceea ce impune includerea inculpatei într-un program de intervenţie, care să cuprindă, atât tratament medicamentos, cât şi psihoterapie astfel fiind posibil şi atingerea scopului de a proteja publicul.
Având în vedere raportul de prima expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de I.N.M.L. M.M. care deşi subliniază valori conturate pentru tendinţe de instabilitate psihoemoţională şi tendinţe antisociale, valori accentuate pentru tendinţe impulsive nu recomandă luarea unei măsuri de siguranţă, instanţa a concluzionat că, la acest moment procesual, fără avizul şi recomandarea unor medici specialişti psihiatrii, nu poate dispune luarea vreunei măsuri de siguranţă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpata P.M.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, iar în urma rejudecării, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art 74 lit. a) C. pen. şi majorarea pedepselor.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu există niciun argument inserat în cuprinsul motivării din care să rezulte circumstanţa atenuată prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi care ar avea în vedere comportarea bună a persoanei condamnate anterior săvârşirii faptelor. Dimpotrivă, aceasta a manifestat un comportament violent şi anterior datei de 22 februarie 2013, are trei copii rezultaţi din relaţii pasagere şi care nu se aflau în grija sa.
Inculpata P.M.L. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere starea psihică a inculpatei.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că inculpata are probleme psihice şi nu a avut intenţia să îi facă vreun rău părţii vătămate, care, de altfel, nu a suferit leziuni foarte grave.
Verificând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, cât şi prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt în deplină concordanţă cu mijloacele de probă administrate în cauză. Totodată, faptele au fost corespunzător încadrate juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. raportat la art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (în varianta agravată), prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. şi, port, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
În acord cu prima instanţă Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei, aceasta a avut discernământ în raport cu faptele sale, iar tulburările psihice de care suferă aceasta, evidenţiate în raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică din data de 13 martie 2013 al I.N.M.L. „M.M.", nu înlătura vinovăţia cu care a acţionat aceasta săvârşind faptele descrise mai sus.
Instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut în mod nejustificat circumstanţe atenuante în favoarea inculpatei, în condiţiile în care, la dosarul cauzei, nu există nici un element care să evidenţieze conduita bună a acesteia înainte de săvârşirea faptelor. Dimpotrivă, din referatul de evaluare rezultă că inculpata s-a manifestat violent cu părinţii săi, că are trei copii rezultaţi din relaţii pasagere şi care nu se află în grija sa. Totodată, boala psihică de care suferă nu poate fi reţinută drept circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatei, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, urmările produse, precum şi cele care s-ar fi putut produce. Această stare psihică a inculpatei poate fi însă reţinută ca argument pentru stabilirea unor pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunile comise.
În ceea ce priveşte latura civilă alăturată procesului penal, Curtea a constatat că a fost în mod temeinic soluţionată, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Sumele de bani reprezentând despăgubiri materiale, la plata cărora inculpata a fost obligată, sunt dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, iar cuantumul daunelor morale a fost apreciat în mod echitabil de prima instanţă, suma de 4.500 euro fiind de natură a asigura compensarea suferinţelor fizice şi psihice suferite de partea vătămată.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 100/AP din 24 septembrie 2013 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 177 din 25 iunie 2013 a Judecătoriei Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite inculpatei şi al pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., aplicată inculpatei P.M.L. în pedepsele componente de 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. şi de 1 an închisoare.
A majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei P.M.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i) C. pen., urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
A majorat pedeapsa stabilită inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (2) C. pen., de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) art, 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 379 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpata P.M.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a acesteia şi dedusă prevenţia în continuare.
Împotriva deciziei penale sus menţionată inculpata P.M.L. a declarat recurs.
Examinând cauza în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen., decurgând din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
Verificând hotărârea atacată sub acest aspect, instanţa de ultim control judiciar constată că pedepsele aplicate inculpatei se încadrează în limitele prevăzute de lege motiv pentru care critica va fi respinsă.
Referitor la motivul de nelegalitate invocat de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că acesta nu poate fi înlăturat, în condiţiile declarării căii de atac doar de către inculpată, întrucât s-ar încălca prevederile art. 3858 C. proc. pen. privind neagrcparea situaţiei în propria cale de atac.
Cu privire la cererea formulată de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, avocat B.M., de scutire/reducere a amenzii aplicate pentru lipsa nejustificată de la termenul de judecată din data de 6 decembrie 2013, instanţa constată că nu au fost invocate motive şi nici depuse dovezi care să dovedească o imposibilitate obiectivă de prezentare a acesteia în faţa instanţei de judecată. Totodată potrivit dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, apărătorul este obligat ca în caz de imposibilitate de prezentare, să îşi asigure substituirea în cauză, pentru a nu tergiversa în mod nejustificat soluţionarea cauzei.
Or, din conţinutul cererii scrise, depuse la dosar, rezultă că avocata B.M. deşi afirmă că a fost bolnavă nu a recurs la serviciile unui medic, preferând să se trateze singură şi, totodată a sperat ca unul din colegii săi avocaţi, de serviciu în acea zi, să o suplinească, având în vedere că la acel termen se dicuta doar starea de arest a inculpatei şi, nicidecum fondul recursului.
În condiţiile în care cererea doamnei avocate nu este susţinută de dovezi instanţa de recurs o va respinge.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/Ap din data de 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din.oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 100/Ap din data de 24 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei durata reţinerii de 24 ore din 21 februarie 2013 şi a arestării preventive de la 22 februarie 2013 la 24 ianuarie 2014.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge ca nefondată cererea de scutire/reducere amendă judiciară formulată de doamna avocat Bănică Mariana.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Penal → |
|---|
