ICCJ. Decizia nr. 2462/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002), (Legea 161/2003 modificată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2462/2014
Dosar nr. 22595/3/2012
Şedinţa publică din 5 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 136 din 14 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni (pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 4 rechizitoriu).
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic (pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 4 rechizitoriu).
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat pe aceIaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plata electronică (pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 4 rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, şi anume 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în lipsă, sustrăgându-se de la urmărire penală şi de la judecată.
Au fost admise constituirile de parte civilă formulate de părţile civile R.B., B., C., G.B., S.V. şi N.G.
Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii:
- P.O.C., C.L., B.F., D.A.G. şi B.S.M. la plata sumei de 990 RON, către partea civilă R.B., prejudiciată în urma despăgubirii clientului păgubit R.F.
- inculpaţii P.O.C., C.L., B.F., D.A.G. şi B.S.M. la plata sumei de 4.030 RON, către partea civilă B., prejudiciată în urma despăgubirii clientului P.C.D.
Au fost obligaţi în solidar, inculpaţii D.A.G. şi B.S.M. la plata sumei de 3.900 RON către partea civilă R.B., prejudiciată în urma despăgubirii clientului M.M.
- inculpaţii P.O.C., C.L. şi B.F., la plata sumei de 12.774,09 RON către partea civilă R.B., prejudiciată în urma despăgubirii clienţilor păgubiţi O.V., Z.A., D.O., M.V., R.D., B.C., B.V., M.V., M.M. şi P.V.G.
- inculpaţii P.O.C., C.L. şi B.F., la plata sumei de 300 dolari SUA, către partea civilă C., retragerile frauduloase fiind efectuate de pe cardul clientului M.I.
- inculpaţii P.O.C., C.L. şi B.F., la plata sumei de 2.608,69 RON, reprezentând prejudiciul total cauzat părţii civile B. (titulari de cont T.M., S.C., B.C. şi L.A.)
- P.O.C., C.L. şi B.F. la plata sumei de 7500 RON către partea civilă S.V.F. şi 1370 RON către partea civilă N.G.
- P.O.C. şi S.M.D. la plata sumei de 16.210 RON către partea civilă G., titularii cardurilor care au reclamat tranzacţii frauduloase fiind: P.C., despăgubit cu suma de 6700 RON, I.T., despăgubită cu suma de 890 RON, V.N., despăgubit cu suma de 7300 de RON, B.I., despăgubit cu suma de 1000 RON şi E.I., despăgubit de bancă cu suma de 320 RON.
- P.O.C., C.L. şi B.F. la plata sumei de 8.880 RON către partea civilă G., titularii cardurilor de pe care s-au efectuat retrageri frauduloase fiind M.S. despăgubit cu suma de 900 de RON, D.T., despăgubit cu suma de 1290 de RON, D.M., despăgubită cu suma de 1730 de RON, G.L., despăgubit cu suma de 530 de RON, M.P., despăgubit cu suma de 2000 de RON, P.O. despăgubit cu suma de 1870 de RON, A.N. despăgubită cu suma de 160 de RON şi P.C. despăgubit cu suma de 400 de RON.
În baza art. 118 lit. b) C. pen s-a dispus confiscarea speciala de la inculpatul B.S.M. în folosul statului a unui număr de 2 CD-uri şi un suport cartelă F. pentru numărul de apel 0764.XXX.XXX, depuse la camera de corpuri delicte.
În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a celorlalte bunuri indisponibilizate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrala nr. 180/D/P/2011 au fost trimişi în judecată inculpaţii:
P.O.C., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; confecţionarea şi deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificare şi punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (descrise la pct. 1, 3, 5 - 10 rechiz.);
D.A.G., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; (fapte descrise la pct. 1, 2, 4 din rechiz.) şi acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi tentativă la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fapte descrise la pct. 11 din rechiz.);
B.F.C. - trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; complicitate la acces, fără drept, la un sistem informatic, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 C. pen. rap, la art. 25 din Legea nr. 365/2002. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 şi 3 rechiz.) şi complicitate la acces, fără drept, la un sistem informatic, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 C. pen. rap, la art. 25 din Legea nr. 365/2002. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată electronică falsificate, prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzuta de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fapte descrise la pct. 5, 6 şi 10 din rechiz.);
C.L. - trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 1 şi 3 rechiz.) şi acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42, alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fapte descrise la pct. 5, 6 şi 10 din rechiz.);
S.M.D. trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; punere în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fapte descrise la pct. 7 - 9 din rechizitoriu) şi
B.S.M. trimis în judecată în stare de arest în lipsa, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; complicitate la acces, fără drept, la sistem informatic prevăzută de art. 26 C. pen., rap la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 26 C. pen., rap la art. 25 din legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen. (fapte descrise la pct. 1, 2, 4 din rechizitoriu).
În faţă instanţei de judecata inculpaţii P.O.C., D.A.G., C.L. şi S.M.D. au învederat că doresc să fie judecaţi pe baza recunoaşterii vinovăţiei, aşa cum este reglementată în art. 3201 C. proc. pen., şi au arătat că recunosc faptele reţinute în actul de sesizare şi îşi însuşesc în totalitate probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că în privinţa acestora cauza a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 370 din 31 mai 2012.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2012, instanţa de judecată a dispus disjungerea cauzei atât cu privire la inculpaţii B.F.C. şi B.S.M., cât şi cu privire la latura civilă.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza disjunsă privind pe inculpaţii B.F.C. şi B.S.M. a fost înregistrată sub nr. 19926/3/2012, iar prin Sentinţa penală nr. 406/F din 14 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, constatându-se că inculpatul B.F.C. a înţeles să se judece în baza recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul B.S.M., pe latură penală şi a menţinut în continuare disjunsă şi latura civilă a cauzei.
Cauza disjunsă cu privire la inculpatul B.S.M., pe latură penală, respectiv latura civilă a cauzei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 22595/3/2012 la data de 18 mai 2012.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.S.M., deşi legal citat nu s-a prezentat.
În respectarea drepturilor procesuale şi procedurale, inculpatul B.S.M. a fost reprezentat de un apărător ales, angajat de familia sa.
Pe latură civilă, partea civilă S.C. B. S.A. a depus la dosar o cerere, din care rezultă că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 531.05 RON, reprezentând prejudiciu ca urmare a despăgubirilor acordate clienţilor.
Partea vătămată N.G. a depus o cerere prin care a învederat instanţei că înţelege să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.449 RON despăgubiri, 2.000 RON daune morale şi 1.500 RON cheltuieli de judecată.
Partea vătămată R.B. S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.664,09 RON, reprezentând prejudiciu ca urmare a despăgubirilor acordate clienţilor a căror carduri au fost clonate.
Audiaţi în faţa instanţei de judecată, pe latura civilă, inculpaţii B.F.C., C.L., S.M.D., P.O.C. şi D.A.G. au învederat că sunt de acord să despăgubească în solidar părţile civile, cu sumele de bani pe care acestea le-au solicitat.
Pe latura penală a cauzei, instanţa a procedat la audierea martorilor B.C., S.M.D., B.F.C., C.L., P.O.C., G.C. şi D.A.G.
Analizând întregul material probator administrat în cauza, instanţa de judecată a reţinut, în fapt, că în perioada 20 aprilie - 30 aprilie 2011 inculpatul B.S.M. a participat şi a înlesnit montarea de echipamente de fraudare carduri bancare de către numitul D.A. (în zilele de 29 şi 30 aprilie 2011) sau de către inculpaţii P.O.C., C.L. şi B.F. (în ziua de 20 aprilie 2011) la ATM-uri aparţinând R.B., aflate pe raza Municipiului Bucureşti.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de judecată a avut în vedere împrejurarea că prin Sentinţa penală nr. 370 din 31 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, potrivit căreia la data de 21 aprilie 2011, numitul R.F.C. a formulat o sesizare cu privire la faptul că la data de 21 aprilie 2011 a constatat că din contul cardului său emis de SC R.B., autori necunoscuţi au efectuat o tranzacţie, fiind prejudiciat cu suma de 990 RON.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că la data de 5 mai 2011 persoana vătămată P.C.D. a sesizat IGPR - BCCO cu plângere penală, referitor la faptul că, la data de 20 aprilie 2011 a constatat faptul că de pe cardul său emis de B.P. au fost efectuate doua tranzacţii frauduloase, fiind prejudiciat cu suma de 4.000 RON.
A mai constatat instanţa că în urma cercetărilor întreprinse de organele de urmărire penală, a rezultat că la ATM RZBN0989 - Agenţia V. Bucureşti, în data de 20 aprilie 2011 a fost instalat un dispozitiv artizanat pentru copierea cardurilor, dispozitiv ce a fost testat de către autori cu ajutorul cadrului pointer xxxx xxxx xxxx 2008 (adresa S.C. R.B.).
Potrivit aceleiaşi adrese, un singur card a fost utilizat în tranzacţii finalizate cu succes, card emis pe numele persoanei vătămate R.F.C., care a fost prejudiciat cu suma de 990 RON.
Din listingul tranzacţiilor efectuate la ATM RZBN0989 în data de 20 aprilie 2011, conexă care întăreşte adresa S.C. R.B., a rezultat că în intervalul orar 18,31 - 18,52, au fost montate dispozitive artizanale cu ajutorul cărora au fost copiate datele de identificare a cardurilor aparţinând diferitelor persoane fizice posesoare a unor carduri, emise de R.B., sau alte bănci comerciale, precum şi coduri PIN formate pe tastatura bancomatului.
Din adresa B. instanţa a reţinut în privinţa cardului părţii vătămate P.C.D. că a fost amplasat la un ATM care aparţine R.B., ca urmare a instalării unui dispozitiv de copiere a cardurilor la ATM RZBN0989, pe data de 20 aprilie 2011, în intervalul 18,30 - 19,50.
Din cuprinsul aceluiaşi listing s-a constatat că ambele carduri copiate (partea vătămata R. şi partea vătămata P.) au fost tranzacţionate în mod fraudulos în zilele de 21 şi 22 aprilie 2011 la ATM-ul NCR R.B. - Agenţia C.G. Bucureşti, ATM B. - Agenţia C., Bucureşti şi ATM B.P. - Agenţia T.
Conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 660323 din 9 noiembrie 2011, efectuat pe baza suporturilor optice comunicate de SC R.B., s-au constatat următoarele:
1. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere ale ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia L. la data de 30 aprilie 2011 în intervalul orar 19:38:47 - 19:41, apare, "cu probabilitate mare", inculpatul P.O.C.
2. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia V.S. la data de 30 aprilie 2011, în intervalul orar 20:5:3 - 20:6:30, apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
3. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B.- Agenţia C.G. la data de 21 aprilie 2011, în intervalul orar 00:17:16 - 00:19:05 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
4. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia P. la data de 11 aprilie 2011 în intervalul orar 00:03:47 - 00:06:26, apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
5. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia V., la data de 20 aprilie 2011, în intervalul orar 00:29:05 - 00:29:28 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
6. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia N.T., ATM nr. 732, la data de 20 aprilie 2011, în intervalul orar 04:35 - 06:10, apar "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
7. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia V., la data de 20 aprilie 2011, în intervalul orar 00:27:53 - 00:29:03 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul P.O.C.
8. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia C.G., la data de 21 aprilie 2011, în intervalul orar 00:19:21 - 00:20:37 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul C.L.
9. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia V.V., la data de 21 aprilie 2011, în intervalul orar 00:09:30 - 00:10:26 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul C.L.
10. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia V., la data de 20 aprilie 2011, în intervalul orar 00:27:53 - 00:29:03 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul C.L.
11. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia Crângaşi, la data de 22 aprilie 2011, în intervalul orar 00:23:54 - 00:24:40 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul C.L.
12. În imaginile înregistrate de camerele de supraveghere a ATM-ului aparţinând R.B. - Agenţia Crângaşi, la data de 22 aprilie 2011, în intervalul orar 00:23:54 - 00:24:40 apare "cu probabilitate foarte mare" inculpatul C.L.
Conform procesului-verbal încheiat la data de 20 iulie 2011, organele de urmărire penală, procedând la analizarea listingului şi vizionarea imaginilor video aferente camerelor de supraveghere ale ATM-ului R.B. nr. 0989, din data de 20 aprilie 2011, Agenţia V., orele 18:31:58 şi 18:52, au constatat următoarele:
"(...) La acest ATM apar numiţii P.O. şi C.L. care montează dispozitive de copiere a cardurilor la orele 18:52.
În urma studierii listing-ului de la ATM - ul 0989 R. Agenţia V. a rezultat că la ora 18:31 este introdus un card ce are terminaţia "2008", fără a se efectua tranzacţie. Totodată, în urma studierii imaginilor a rezultat ca la ora 18:31 apare numitul P.O., care efectuează o tranzacţie la ATM, deci acesta a folosit un card pointer ce are terminaţia "2008".
În intervalul de timp cât au fost montate dispozitivele de copiere a cardurilor, au fost tranzacţionate mai multe carduri bancare, dintre care din partea R.B. a fost primită o singură sesizare de frauda referitor la cardul lui R.F.C. Din contul cardului acestuia a fost retras în mod fraudulos de la ATM-ul R. Agenţia C.G. în data de 21 aprilie 2011.
De asemenea, instanţa a reţinut că planşele foto aflate la dosarul de urmărire penală, evidenţiază momentele în care inculpaţii C.L. şi P.O.C. au instalat dispozitivele de copiere a cardurilor bancare pe ATM-ul R.B. - Agenţia V., Bucureşti, respectiv momentele în care cei doi inculpaţi tranzacţionează în mod fraudulos cardurile copiate.
Conform Procesului-verbal aflat la dosar, instanţa a reţinut că după examinarea de către organele de politie a listingului postului de telefon 0762.xxx.xxx, folosit de inculpatul D.A.G. s-au stabilit următoarele:
"(...) în ziua 20 aprilie 2011, intervalul orar 13:01:09 - 22:13:28 sus-numitul s-a aflat în mun. Bucureşti zona sectorului 6 B-dul. Iuliu Maniu - str. V., perioada în care la bancomatul cu numărul RZBN0989, aparţinând R.B., Sucursala V., au fost instalate dispozitive de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare.
În această perioadă susnumitul a purtat mai multe convorbiri telefonice, printre care cu numărul de apel 0785.xxx.xxx, număr aparţinând numitului B.S.M.
În urma examinării listingului postului telefonic cu numărul de apel 0785.xxx.xxx, folosit de către numitul B.S.M., am stabilit următoarele:
În ziua 20 aprilie 2011, intervalul orar 20:56:05 - 21:42:58 sus-numitul s-a aflat în mun. Bucureşti zona sectorului 6 Bdul Iuliu Maniu - str. V., perioada în care la bancomatul cu numărul RZBN0989, aparţinând R.B., Sucursala V., au fost instalate dispozitive de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare.
În această perioadă susnumitul a purtat mai multe convorbiri telefonice, printre care cu numărul de apel 0762.xxx.xxx, număr aparţinând numitului D.A.G. (...)".
Participarea inculpatului B.S.M. la săvârşirea faptei este confirmată şi de depoziţia martorului D.A.G., care a arătat: "(...) Îl cunosc pe B. de 2 - 3 ani şi la propunerea acestuia am fost de acord să venim în Bucureşti pentru (...) a instala la bancomatele băncilor echipamente de copiere a datelor de pe cardurile bancare.(...) în urma discuţiilor avute, B. a cumpărat de la P.C. şi C.L. două dispozitive: unul pentru montarea la nivelul fantei bancomatului pentru copierea datelor de pe carduri, având culoare verde, şi alt dispozitiv care se montează în partea superioară a bancomatului pentru înregistrarea codului PIN. Preţul a fost de peste 1.000 euro. B. mi-a arătat în acea seara cum să folosesc respectivele echipamente pe un bancomat. Astfel, a doua zi le-am montat pe un bancomat R. (...). Precizez că prima oara în data de 20 aprilie 2011 ne-a însoţit în Bucureşti, I., prietena lui B. (...)".
Audiat în fata instanţei de judecată martorul D.A.G. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în cauza.
Instanţa de judecată a mai reţinut că la data de 4 mai 2011 numitul M.M.M. a formulat o sesizare, prin care a învederat că înţelege să conteste tranzacţiile efectuate cu data de 2 mai 2011 în valoare de 2.000 RON, respectiv 1000 RON, precum şi tranzacţia din 4 mai 2011 în valoare de 950 RON, făcute fără acordul său, de pe cardul sau emis de R.B.
Din listingul reprezentând operaţiunile bancare efectuate la data de 29 aprilie 2012 la ATM-ul model NCR RZBN 1014, aparţinând R.B. - Agenţia Domenii, instanţa a constatat că la orele 19:35, în bancomat a fost instalat un dispozitiv de skimming, pentru ca la ora 22:03, în acelaşi bancomat să fie introdus cardul pointer cu terminaţia xxxx1339.
Conform planşelor foto aflate la dosarul de urmărire penală, ce corespund imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-ului R.B., nr. 0966, Sucursala D., din data de 29 aprilie 2011, rezultă că, la ora 19:35, inculpatul D.A.G. a montat dispozitivele artizanale de copiere a informaţiilor pe bancomat, pentru ca la ora 22:10 acelaşi inculpat să demonteze dispozitivul.
De asemenea, instanţa a constatat că în fotografia aflata la dosarul de urmărire penală, inculpatul D.A.G. este surprins având în mână un card V. de culoare verde, pe numele S.G., acelaşi card care ulterior, a fost descoperit asupra lui la data de 30 aprilie 2011.
Potrivit procesului-verbal datat 25 mai 2011: "(...) în urma examinării listingului postului telefonic cu numărul de apel 0762.xxx.xxx, folosit de inculpatul D.A.G., s-a constatat că în data de 29 aprilie 2011, inculpatul D.A. a efectuat convorbiri telefonice din Bucureşti, str. C., sector 1, perioadă în care la bancomatul cu numărul RZBN1014 aparţinând R.B., Agenţia D., era instalat un dispozitiv de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare. În această perioada D.A.G. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numărul de apel 0785.xxx.xxx, ce aparţine inculpatului B.S.M.
Strada C., potrivit aceluiaşi proces verbal, se află în apropierea Bd. 1 Mai, Piaţa D., unde se afla instalat ATM-ul RZBN 1014.
În urma examinării listingului postului telefonic cu numărul de apel 0785.xxx.xxx folosit de inculpatul B.S.M., s-a constatat ca în data de 29 aprilie 2011, în intervalul orar 19:38:42- 2 2:11:25 acesta a efectuat convorbiri telefonice din Bucureşti, str. C., nr. 120 - 122, sector 1, perioadă în care la bancomatul cu numărul RZBN1014 aparţinând R.B., Agenţia Domenii, era instalat un dispozitiv de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare. În aceasta perioada B.S.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numărul de apel 0762.xxx.xxx ce aparţine inculpatului D.A.G.
Strada C., potrivit aceluiaşi proces verbal, se afla în apropierea Bd. 1 Mai, Piaţa D., unde se afla instalat ATM-ul RZBN 1014."
Instanţa de judecată constată că probele mai sus prezentate sunt confirmate şi de declaraţia martorului D.A.G., care a precizat: "(...) în seara de 29 aprilie 2011 împreună cu B. am plecat de la hotel pentru a pune echipamentele de skimming la bancomate. În acest sens am ajuns în zona unei pieţe, B. indicându-mi un ATM R. În timp ce B. mă aştepta în imediata apropiere a bancomatului, eu m-am dus şi am instalat echipamentele. După vreo trei ore am revenit la bancomat, eu m-am dus şi am ridicat dispozitivele de pe bancomat (...)".
Audiat în faţa instanţei de judecată martorul D.A.G. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în cauza.
În legătura cu punctul 4 din rechizitoriu, instanţa de judecată a reţinut că la data de 30 aprilie 2011, în jurul orelor 19,00 lucrătorii de poliţie din cadrul BCCO Bucureşti s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca la ATM-ul R.B. situat pe Şos. M.B. nr. 39, deasupra display-ului se afla montat un dispozitiv artizanal de culoare gri, ce este prevăzut cu un orificiu ce poate fi folosit la falsificarea instrumentelor de plata electronică.
În continuare, s-a arătat că s-a procedat la supravegherea zonei, în intervalul orar 19:00 - 20:45, nefiind observate persoane suspecte la bancomat, pentru că la ora 20:45 organele de urmărire penală să ridice dispozitivul artizanal.
După ridicarea dispozitivului în zona ATM-ului a fost observată o persoana care privea cu insistenţă spre ATM, părând agitată. Acesta era singur, îmbrăcat cu o geacă de culoare neagră cu gri închis, pantalon din blugi de culoare albastra, adidaşi albi cu negru, cel în cauza fiind identificat în persoana inculpatului D.A.G.
Conform Procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală, coroborate cu planşele foto aflate la dosar, a rezultat că în urma percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului D.A.G. au fost găsite un card bancar cu nr. X pe numele S.G., un card de fidelitate H.H. şi un acumulator marca D.T. de culoare negru cu auriu, de 1,5 V.
De asemenea, instanţa a reţinut că potrivit Procesului-verbal aflat la dosar, cardul cu nr. X a fost folosit ca şi card test în data de 29 mai 2011, la agenţia R.B. D., în momentul în care au fost instalate dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile bancare.
Din analiza planşelor foto, instanţa constată că imaginile respective îl reprezintă pe inculpatul D.A.G. în momentul în care acesta instalează dispozitivele de copiat datele de pe cardurile bancare, iar conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică aflat la dosar, rezultă că în urma analizării imaginilor provenite din înregistrările camerelor de supraveghere a ATM R.B.D. prin metoda comparării morfologice s-a constatat ca bărbatul care instalează dispozitive la ATM-ul respectiv, este foarte probabil, inculpatul D.A.G.
Potrivit Procesului-verbal aflat la dosar, în urma examinării listingului postului telefonic cu nr. de apel 0785.xxx.xxx, folosit de către inculpatul B.S.M., s-a constatat ca în ziua de 30 aprilie 2011, în intervalul orar 06:15:13 - 08:16:36, inculpatul a efectuat convorbiri telefonice din Bucureşti, sos. M.B., , perioadă în care la bancomatul cu nr. 996, aparţinând R.B., Sucursala D., se aflau instalate dispozitive de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare.
În această perioadă, se arată că, inculpatul B.S.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numărul de apel 0762.xxx.xxx aparţinând inculpatului D.A.G.
În urma examinării listingului postului telefonic cu nr. de apel 0762.xxx.xxx, folosit de către inculpatul D.A.G., s-a constatat ca în ziua de 30 aprilie 2011, în intervalul orar 18:58:52 - 19:00:28, inculpatul a efectuat convorbiri telefonice din Bucureşti, şos. M.B., nr. 47 - 49 şi sos. M.B., nr. 1, perioadă în care la bancomatul cu nr. 996, aparţinând R.B., Sucursala D., se aflau instalate dispozitive de copiat datele şi informaţiile de pe cardurile bancare.
În această perioadă, se arată că, inculpatul D.A.G. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numărul de apel 0785.xxx.xxx, aparţinând inculpatului B.S.M.
De asemenea, instanţa a reţinut prezenţa în zona D. a inculpatului B.S.M. a fost susţinută şi de menţiunile Procesului-verbal din data de 01 mai 2011, aflat la dosarul de urmărire penală, potrivit căruia, în urma supravegherii efectuate în ziua de 30 aprilie 2011, în jurul orelor 20:45 pe şoseaua M.B., zona D., s-a constatat că în momentul în care se ridicau dispozitivele de pe bancomat, într-un autoturism ce a oprit în dreptul bancomatului, marca B. cu nr. de înmatriculare X, un individ în vârsta de aproximativ 25 de ani, tuns scurt, faşă ovală, ce părea agitat, a privit insistent către poliţiştii care ridicau dispozitivul, după care a demarat în forţa încâlcind mai multe reguli de circulaţie.
În urma verificărilor efectuate de IGPR-BCCO Bucureşti, a reieşit că autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare X, aparţine inculpatului B.S.M.
Cu privire la aceeaşi împrejurare, martorul D.A.G. a arătat la dosarul de urmărire penală: "(...) A doua zi, în dimineaţa de 30 aprilie 2011, tot cu B. am montat dispozitive similare pe un alt ATM R.B., în zona D. După câteva ore ne-am întors în zona de unde am ridicat doar dispozitivul de la fantă. Ne-am întors mai pe seara, cu intenţia de a lua şi echipamentul video, B. aşteptându-mă în maşina. În momentul în care am trecut pe lângă bancomat, am fost oprit de organele de politie (...)".
Audiat în fata instanţei de judecată martorul D.A.G. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în cauză.
Instanţa a mai constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.S.M. este demonstrată şi de depoziţia martorului G.C., care a arătat: "(...) sunt arestat (...) pentru infracţiunea de deţinere şi falsificare de instrumente de plata electronice. (...) Având în vedere preocupările mele infracţionale, am ajuns să îi cunosc pe (...) B.S., zis S. (...) Ştiu că toate persoanele pe care le-am enumerat mai sus desfăşoară activităţi de skimming pe teritoriul României, în sensul că aceştia confecţionau dispozitive care permit copierea benzii magnetice a cardurilor bancare şi retragerea frauduloasa de numerar (...)".
Audiat în faţa instanţei de judecată martorul din acte G.C. şi-a menţinut în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa a constatat, în drept, că faptele săvârşite de către inculpatul B.S.M. întrunesc în drept elementele de conţinut constitutiv al infracţiunilor de constituire a unui grup în scopul săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; complicitate la acces, fără drept, la un sistem informatic, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte descrise la pct. 1, 2 şi 4 din rechizitoriu).
Instanţa de fond a înlăturat apărările formulate de către inculpat deoarece din cele arătate anterior rezultă cu certitudine şi fără niciun dubiu implicarea sa în activitatea infracţională de care este acuzat.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.S.M. s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor comise, condiţiile în care au fost comise, scopul urmărit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi atitudinea inculpatului care s-a sustras procesului penal şi a avut o atitudine de nerecunoaştere în faza de urmărire penală.
Împotriva Sentinţei penale nr. 136 din 14 februarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, au declarat apel inculpaţii B.S.M., C.L. şi B.F.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 239A din 19 septembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 136 din 14 februarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o, în parte, doar pe latură penală şi rejudecând:
A repus pedepsele aplicate inculpatului în individualitatea lor.
A redus pedepsele de 5 ani închisoare aplicate inculpatului la două pedepse de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
A dedus detenţia preventivă de la 29 mai 2013 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.L. şi B.F.C. şi i-a obligat la câte 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care, câte 200 RON onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat următoarele:
În faţa acestei instanţe, inculpatul B.S.M. a dat declaraţii şi a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precizând că recunoaşte în totalitate faptele şi îşi însuşeşte în totalitate materialul probator şi reducerea pedepselor.
Apelanţii inculpaţi C.L. şi B.F.C. nu s-au prezentat în faţa instanţei de apel deşi au fost legal citaţi, iar avocaţii acestora au solicitat respingerea acţiunii civile ca neîntemeiată, arătând că prejudiciul nu este cert şi nu este dovedit.
Situaţia de fapt nu a fost contestată de niciunul dintre apelanţi, aceştia recunoscând comiterea faptelor, iar apelanţii inculpaţi C.L. şi B.F.C. au fost judecaţi în primă instanţă potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Analizând apelul inculpatului B.S.M., instanţa de apel a constatat că nu este întemeiată solicitarea acestuia de a i se aplica dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., deoarece acesta nu a recunoscut faptele în condiţiile stabilite de acest articol, respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti.
A apreciat că din cuprinsul dosarului rezultă că instanţa de fond a efectuat pe larg cercetarea judecătorească, au fost administrate probele care au dovedit vinovăţia apelantului B.S.M.
Faţă de atitudinea acestuia sinceră de recunoaştere a faptelor, chiar dacă această atitudine s-a manifestat în faza apelului şi ţinând cont de toate probele administrate în cauză, de valoarea prejudiciului, de circumstanţele sale personale, de prevederile art. 72 C. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că se impune reducerea celor două pedepse de 5 ani închisoare la câte 4 ani închisoare.
În privinţa apelurilor declarate de către inculpaţii C.L. şi B.F.C. instanţa a constatat că nu este întemeiată critica acestora, deoarece ei în faţa instanţei de fond au recunoscut faptele şi au declarat expres că sunt de acord să despăgubească părţile civile cu sumele pe care acestea le-au solicitat.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 136 din 14 februarie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o, în parte, doar pe latură penală şi rejudecând, a repus pedepsele aplicate acestuia în individualitatea lor.
A redus pedepsele de 5 ani închisoare aplicate inculpatului la două pedepse de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
A dedus detenţia preventivă de la 29 mai 2013 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.L. şi B.F.C. şi i-a obligat la câte 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care, câte 200 RON onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul B.S.M. şi inculpatul B.F.C.
În susţinerea recursului inculpatul B.S.M. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv greşita aplicare a legii şi a arătat că raportat la declaraţia dată la fila 45 din dosarul de fond şi la documentul depus la fila 18, inculpatul nu a avut cunoştinţă de prezenta cauza nici în cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească, până în momentul în care a fost contactat de familie, când şi-a luat de altfel bilet de avion pentru a se prezenta în România şi a participa la acest dosar.
A precizat că în momentul în care a fost prezentat în faţa Curţii de Apel Bucureşti, recurentului inculpat nu i s-a adus la cunoştinţă despre dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - procedura simplificată a judecării cauzei, uzitând de această procedură de abia în faţa Curţii de Apel Bucureşti, când a dat o declaraţie în acest sens. Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea inculpatului, având în vedere că debutase cercetarea judecătorească, sens în care că s-a făcut o greşită aplicare a legii; Tribunalul Bucureşti avea obligaţia de a aplica dispoziţiile legale referitoare la procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., să ia o declaraţie în acest sens şi să constate că nu a beneficiat nici în cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească de această procedură.
S-a invocat de asemenea faptul că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), şi anume conduita anterioară a inculpatului sens în care a solicitat instanţei să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, să aibă în vedere dispoziţiile art. 76 C. pen., precum şi împrejurarea că toţi inculpaţii din prezenta cauză au primit pedepse cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea pedepsei şi au efectuat doar 6 luni în stare de arest, inculpatul B.S.M. este singurul inculpat care a executat 15 luni în arest preventiv, deşi a avut un comportament ireproşabil.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, inculpatului B.S.M., prin apărător a precizat că în raport de dispoziţiile art. 6 Noul C. pen. legea penală veche este cea care profită inculpatului.
Inculpatul B.F.C. la data de 25 aprilie 2014, a învederat instanţei de recurs că îşi retrage recursul formulat sens în care a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voinţă.
Înalta Curte analizând recursul formulat de inculpatul B.S.M. prin care a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., prin prisma nelegalităţii hotărârilor pronunţate sub aspectul greşitei aplicări a legii în raport de motivele arătate de recurent, apreciază că acesta este nefondat în raport de următoarele argumente:
Prima critică de nelegalitate vizează faptul că inculpatul nu a cunoscut despre această cauză, nici în cursul urmăririi penale, nici în faza de cercetare judecătorească, până în momentul în care a fost contactat de familie, când şi-a luat de altfel bilet de avion pentru a se prezenta în România şi a participa la acest dosar.
Actele cauzei relevă, în opinia Înaltei Curţi, o prezentare distorsionată a adevărului de către acest inculpat, care a fost trimis în judecată împreună cu inculpaţii P.O.C., D.A.G., B.F.C., C.L., S.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu ref. la art. 323 C. pen.; complicitate la acces, fără drept, la sistem informatic prevăzută de art. 26 C. pen., rap la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 26 C. pen., rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate faptele cu reţinerea şi în condiţiile art. 33 lit. a) şi b) C. pen., în stare de arest în lipsă, pentru că în momentul în care a luat cunoştinţă de la ceilalţi inculpaţi că se fac cercetări, a plecat în Olanda tocmai în scopul de a se sustrage de la cercetări,şi deşi la data de 19 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti a emis mandat de arestare în lipsă, acesta a putut fi pus în executare abia în anul 2013, mai exact la data de 19 iunie 2013, ca urmare a mandatului european de arestare nr. 30 din data de 31 mai 2012 emis în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pe numele acestui inculpat, (inculpatul fiind arestat la data de 29 mai 2013 în baza mesajului primit de la Biroul SIRENE Polonia); astfel că propria sa atitudine procesuală a generat absenţa în instanţe, prezenţa doar în faţa instanţei de apel, a fost generată şi determinată de momentul în care a fost prins inculpatul şi predat autorităţilor române.
Susţinerea inculpatului că nu ar fi ştiut de acest dosar, este infirmată de asemenea şi de declaraţia dată cu prilejul confirmării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă de Tribunalul Bucureşti, unde arată expres că în momentul în care organele de poliţie au reuşit să-l reţină pe inculpatul D.A., a hotărât să nu se predea şi practic să se sustragă de la cercetări, astfel că apărările acestuia pe această aşa-zisă nelegalitate sunt nefondate şi lipsite de orice veridicitate şi nu pot avea drept consecinţă o aşa-zisă încălcare a dreptului la apărare astfel cum a încercat inculpatul să acrediteze ideea, ci despre o încercare de sustragere de la rigorile legii şi de la responsabilităţile generate de o atare atitudine culpabilă pe care neechivoc a conştientizat-o şi a încercat să o ascundă.
Nici critica în raport de care pe acelaşi tărâm al nelegalităţii,inculpatul B.S.M. a susţinut că nu i s-a adus la cunoştinţă despre dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - procedura simplificată a judecării cauzei, uzitând de această procedură de abia în faţa Curţii de Apel Bucureşti, când a dat o declaraţie în acest sens,însă în mod nelegal Curtea de Apel Bucureşti i-a respins cererea având în vedere că debutase cercetarea judecătorească, este nefondată; Înalta Curte apreciază de asemenea subiectivismul criticii invocată de inculpat prin apărător ce nu poate fi interpretată decât pro causa, fără însă să se regăsească în rigoarea textului de lege care delimitează clar momentele în care o persoană ce are calitatea de inculpat în procesul penal poate uza de această procedură.
Or, aşa cum rezultă din însăşi motivele de apel depuse la dosarul cauzei prin apărător ales, încă din primul moment inculpatul a criticat netemeinicia sentinţei atacate pe motivul nevinovăţiei sale, solicitând ca şi apărare principală achitarea sa, pe motiv că soluţia adoptată de instanţa fondului este rezultatul unei reinterpretări greşite a probelor cauzei, atitudine pe care şi-a menţinut-o pe durata mai multor termene de judecată.
Abia ulterior, la termenul din data de 19 septembrie 2013, a solicitat aplicarea procedurii simplificate, uzitând de aceeaşi atitudine nesinceră bazată pe necunoaşterea dosarului, deşi, aşa cum s-a arătat, a cunoscut de existenţa acestui dosar încă din faza cercetărilor, astfel că dispoziţia instanţei de apel de respingere a cererii formulate de inculpat este una conformă cu legea.
Înalta Curte apreciază totodată că susţinerea netemeiniciei acestei critici este întărită şi de faptul că în prezenta cauză ce a făcut obiectul acestui dosar s-au dispus două disjungeri, prima în faţa instanţei de judecată unde inculpaţii P.O.C., D.A.G., C.L. şi S.M.D. au învederat că doresc să fie judecăţi pe baza recunoaşterii vinovăţiei, aşa cum este reglementată în art. 3201 C. proc. pen., şi au arătat ca recunosc faptele reţinute în actul de sesizare şi îşi însuşesc în totalitate probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că în privinţa acestora cauza a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 370 din 31 mai 2012; prin Încheierea de şedinţă din data de 17 mai 2012, instanţa de judecată dispunând disjungerea cauzei atât cu privire la inculpaţii B.F.C. şi B.S.M., cât şi cu privire la latura civilă.
Ulterior pe rolul Tribunalului Bucureşti, cauza disjunsă privind pe inculpaţii B.F.C. şi B.S.M. a fost înregistrată sub nr. 19926/3/2012, iar prin Sentinţa penală nr. 406/F din 14 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, constatându-se că inculpatul B.F.C. a înţeles să se judece în baza recunoaşterii vinovăţiei, instanţa a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul B.S.M., pe latură penală şi a menţinut în continuare cauza disjunsă şi latura civilă a cauzei iar cauza disjunsă cu privire la inculpatul B.S.M., pe latură penală, respectiv latura civilă a cauzei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 22595/3/2012 la data de 18 mai 2012.
Ori toate aceste etape procesuale ar fi permis inculpatului B.S.M., dacă şi-ar fi exercitat drepturile procesuale cu bună credinţă şi nu ar fi încercat să se sustragă de la obligaţiile legale pe care le avea să uzeze de această procedură simplificată în condiţiile legii şi nu în mod discreţionar şi la un moment procesual pe care acesta a ales să-l folosească în mod arbitrar, astfel că nici această critică de nelegalitate nu poate fi primită.
Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor care reglementează cazurile de casare, astfel cum au fost înserate în dispoziţiile Legii nr. 2/2013, lege aplicabilă inculpatului recurent din prezenta speţă, apreciază că nu poate fi supus cenzurii la acest moment procesual criticile de netemeinicie invocate, în sensul că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au avut în vedere dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a), şi anume conduita anterioară a inculpatului, cu consecinţa reindividualizării pedepsei, astfel că determinat de cazurile strict prevăzute de lege pentru această cale de atac această critică nu va fi analizată.
În analiza aplicării dispoziţiilor ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază, de asemenea, în consens cu concluziile apărătorului ales a inculpatului B.S.M., că legea veche este legea penală mai favorabilă pentru următoarele considerente:
Inculpatul B.S.M. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte va face analiza acestei instituţii, având ca reper dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale care a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi determina pe de o parte dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi faptele inculpatului în legea noua şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
În analiza primului criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, respectiv dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi fapta în legea noua, Înalta Curte constată că se impun a fi făcute referiri şi respectiv consideraţiuni în ceea ce priveşte acuzaţia în materie penală raportat la infracţiune prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; respectiv dacă acţiunile reţinute în sarcina inculpatului B.S.M., se regăsesc în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. şi ca atare se impune a fi făcută această comparaţie sau acţiunile ce făceau obiectul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. nu se regăsesc în acţiunea incriminată de noul text de lege cu consecinţa generării unei cu totul alte soluţii; aşa cum de altfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea dată problemei de drept ce a făcut obiectul Deciziei nr. 12 din 12 iunie 2014, pe această situaţie.
În analiza acuzaţiei în materie penală pe această infracţiune, Înalta Curte fără a face o analiză a situaţiei de fapt, constată că s-a dovedit indubitabil că în perioada 20 aprilie - 30 aprilie 2011 inculpatul B.S.M. a participat şi a înlesnit montarea de echipamente de fraudare carduri bancare de către numitul D.A. (în zilele de 29 şi 30 aprilie 2011) sau de către inculpaţii P.O.C., C.L. şi B.F. (în ziua de 20 aprilie 2011) la ATM-uri aparţinând R.B., aflate pe raza Municipiului Bucureşti, respectiv s-a asociat cu aceştia în scop infracţional.
Aşadar sub aspect penal participaţia inculpatului reprezentată prin acţiunile incriminatoare specifice infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. se regăsesc în textul prevăzut de art. 367 alin. (1) Noul C. pen., fără a fi afectată existenţa infracţiunii în forma sa de bază.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. care are ca şi conţinut:
"(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani."
Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul dispoziţiilor art. 48 C. penal raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Iar în ceea ce priveşte infracţiunea informatică prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen al cărui conţinut cuprindea:
"Deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică;
Fabricarea ori deţinerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.".
Se regăseşte şi este redat de dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 314 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.
Aşadar analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Comparaţia se impune a se face în acest caz, între legea veche care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta infracţiunii în raport de care a fost trimis în judecată şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă în limitele prevăzute pentru noua variantă.
Astfel în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de legea veche în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. prevedea o sancţiune de la 3 ani la 15 ani iar legea nouă prevede o sancţiune de la 1 la 5 ani.
Sancţiunea individualizată:
Sancţiunea individualizată de către instanţa de fond şi redusă de către de către instanţa de apel de la 5 la 4 ani a fost orientată peste minimul prevăzut de lege, astfel că, în ceea ce priveşte această infracţiune doar sub aspect sancţionator şi fără luarea în considerare a formei continuate cu privire la celelalte infracţiuni informatice pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat inculpatul, care în actuala reglementare reclamă unitate de subiect pasiv; deşi pedeapsa prevăzută de lege este într-un cuantum mai redus; legea nouă ar apărea mai favorabilă (pentru că aplicând principiul proporţionalizării pedepselor s-ar ajunge la o pedeapsă de 2 ani pentru această infracţiune), însă în mod real, dacă s-a aplica efectiv pedeapsa prevăzută de noul cod,cu luarea în considerare şi a celorlalte instituţii (infracţiune continuată, concurs), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să-i creeze o situaţie mai grea inculpatului.
Raportat la infracţiunea informatică prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi regăsită actual în dispoziţiile art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen.; Înalta Curte prin raportare la acest ultim criteriu analizat anterior constată de asemenea că legea veche este legea mai favorabilă şi aceasta întrucât deşi legea veche prevedea o sancţiune de la 3 ani la 12 ani iar legea nouă prevede o sancţiune de la 2 ani la 7 ani faţă de faptul că aplicarea legii noi ar impune desfacerea unităţii continuate în tot atâtea infracţiuni concurente câte părţi vătămate sunt, respectiv trei infracţiuni concurente,urmate de aplicarea noilor reguli referitoare la concurs, în sensul aplicării obligatorii a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse, s-ar ajunge păstrând sistemul proporţionalizării pedepselor la o pedeapsă mult mai mare, astfel că pedeapsa stabilită de instanţa de apel potrivit legii vechi este una mai favorabilă inculpatului B. S.M.
Practic şi pentru această infracţiune,inculpatului B. S.M.,i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare ca efect al reindividualizării pedepsei de către instanţa de apel prin reducerea pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare, iar dacă s-a aplica legea nouă cu respectarea aceluiaşi principiu al proporţionalităţii, prin desfacerea unităţii continuate ar trebui aplicate inculpatului trei pedepse, (faţă de lipsa de subiect pasiv)a câte 3 ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea informatică prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, regăsită actual în dispoziţiile art. 48 C.penal raportat la art. 314 alin. (1) Noul C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., Înalta Curte constată de asemenea că legea veche este legea mai favorabilă şi aceasta întrucât, pe de o parte legea veche prevedea o sancţiune de la 6 luni la 5 ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 1(unu) la 5 ani; iar pe de altă parte, dacă s-ar aplica legea nouă s-ar impune şi cu privire la această infracţiune desfacerea unităţii continuate în tot atâtea infracţiuni concurente câte părţi vătămate sunt: o persoană juridică R.B. şi două persoane fizice M.M. şi P.C.D. respectiv trei infracţiuni concurente,respectiv aplicare a trei pedepse de cel puţin 3 ani închisoare cu respectare aceloraşi proporţii; urmând ca după aplicarea noilor reguli referitoare la concurs să se facă aplicarea obligatorie a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse astfel că s-ar ajunge, păstrând sistemul proporţionalizării pedepselor, la o pedeapsă mult mai mare, sens în care menţinerea pedepsei stabilită de instanţa de fond şi de apel ca efect al aplicării vechiului C. pen. şi pentru această infracţiune este mai favorabilă inculpatului.
Întrucât infracţiunile comise de inculpatul recurent în prezenta cauză sunt concurente, Înalta Curte va face analiza şi a acestei instituţii, respectiv a regulilor care reglementează concursul de infracţiuni care în prezent prevăd un regim sancţionator mult mai sever şi această întrucât dispoziţiile ce reglementează în prezent această instituţie regăsite în dispoziţiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare.
Or, inculpatul B.S.M. a fost deja trimis în judecată pentru trei infracţiuni aflate în concurs, pentru două dintre ele cu reţinerea formei continuate, iar desfacere unităţii continuate pe lipsă de subiect pasiv ar genera condamnare inculpatului pentru un număr de 7 infracţiuni faţă de cele trei, astfel că prin aplicarea noului regim sancţionator specific concursului de infracţiuni s-ar ajunge la o pedeapsă finală de executat mult mai mare decât cea de 4 ani individualizată în baza legii vechi.
Toate aceste aspecte relevă aşadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă, astfel încât va menţine regulile aplicate în cadrul concursului de infracţiuni în reglementarea prevăzută de C. pen. din 1969.
Pentru toate considerentele de fapt şi drept expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului B.S.M. şi va lua act de manifestare expresă de voinţă a inculpatului B.F.C. prin care îşi retrage recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.S.M. împotriva Deciziei penale nr. 239A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul B.F.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.S.M., durata prevenţiei de la 29 mai 2013 la 05 septembrie 2014.
Obligă recurentul inculpat B.S.M. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat B.F.C. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 septembrie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2014. Penal. Luarea de mită (art.289... | ICCJ. Decizia nr. 2465/2014. Penal → |
|---|
