ICCJ. Decizia nr. 2518/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de droguri (Legea 14

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2518/2014

Dosar nr. 7263/30/2012

Şedinţa publică din 10 septembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunţată în Dosar nr. 7263/30/2012, Tribunalul Timiş, în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata M.C.M., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, iar în baza art. 86² C. pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună unor măsuri supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă de instanţă prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D.G.V., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen. a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare a dispus ca inculpatul să se supună unor măsuri.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă de instanţă prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.O., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc în formă continuată, şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 2 ani închisoare;

În baza art. 86⁴ C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a dispus revocarea pedepsei de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere aplicată prin Sentinţa penală nr. 789/2009 a Judecătoriei Arad definitivă prin Decizia penală nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad şi executarea acestei pedepse alăturat de pedeapsa rezultantă mai sus aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă totală de:

- 6 ani închisoare;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 3 decembrie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă de instanţă prin Decizia penală nr. 1671/R din 3 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 16 din Legea 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen., stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 7.6 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.I., la pedeapsa de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni;

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă 4 ani;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen. stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore din data de 12 iulie 2012.

În baza art. 140 C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul F.C., de instanţă prin Încheierea penală nr. 60/CC din 13 iulie 2012 a Tribunalului Timiş.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată;

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 2-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86¹ C. pen. stabilind un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv din data de 12 iulie 2012 până la 13 august 2012.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpaţi a unor cantităţi de substanţe stupefiante.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a constatat că inculpaţii au mărturisit în cursul urmăririi penale infracţiunile reţinute în sarcina acestora, abordând o conduită procesuală de colaborare cu organele de urmărire penală.

Inculpatul F.C. a formulat un denunţ în vederea valorificării beneficiilor instituite de legiuitor în prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Denunţul s-a concretizat la data de 28 iulie 2012, în Dosarul nr. 134/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-S.T.T., prin identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanei urmărite penal în cauza respectivă (s-a realizat o cumpărare supravegheată de 511 cannabis, destinată distribuirii pe piaţa timişoreană).

Demersul realizat la iniţiativa şi cu concursul inculpatului F.C. a antrenat reţinerea beneficiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În cursul urmăririi penale, inculpaţii B.D.G.V., M.C.M., B.F., P.I., C.O., I.I., au formulat denunţuri în vederea valorificării art. 16 din Legea nr. 143/2000, denunţuri care însă până la momentul pronunţării instanţei de fond nu s-au concretizat din considerente de ordin obiectiv (fie nu s-au iniţiat procedurile de urmărire penală, fie nu s-au concretizat suficient încă sub aspect probator).

În cazul inculpatului B.F. a fost incidentă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată de 6 ani suspendare sub supraveghere (art. 86¹ C. pen. - termen de încercare de 2 ani) pentru infracţiunea de furt calificat, de către Judecătoria Arad, în baza Sentinţei nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009 (Decizia nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad).

La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2012 inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., situaţie în care, prealabil examinării fondului, s-a verificat dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea acestei cereri.

Sub aspect procedural s-a reţinut că inculpaţii mai sus arătaţi au declarat în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Tribunalul a constatat că pentru niciuna dintre infracţiunile pentru care inculpaţii mai sus arătaţi au fost trimişi în judecată legea nu prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă.

Instanţa de judecată a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi.

În concluzie, constatând întrunite cerinţele legale, instanţa a admis cererea formulată de inculpaţi având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.

Pe fond, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea menţionată în rechizitoriu, iar declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţei se coroborau cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de atestare cumpărări controlate şi planşe foto, dovezile de ridicare/predare bunuri, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, dovezile de depunere bunuri, declaraţiile de martori, procesul-verbal de transcriere interceptări şi înregistrări convorbiri telefonice, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale de înregistrare în mediul ambiental, autorizaţii interceptări şi înregistrări convorbiri telefonice, încheieri confirmare, prelungire autorizaţii, emitere autorizaţii de percheziţie domiciliară, ordonanţe de instituire sechestru asigurător, ordonanţa de aplicare sechestru asigurător, procesul-verbal de efectuare a percheziţiilor informatice, fişe de cazier.

Împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 7263/30/2012, au declarat apel inculpaţii C.O., I.I., M.C.M., B.D.G.V., B.F.

Inculpata M.C.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii primei instanţe şi în rejudecare reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., acordând beneficiul prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru formularea denunţului efectuat în cauză; să se coboare limita de pedeapsă sub minimul special, dând eficienţă circumstanţelor legale şi personale în baza disp. art. 72, 74 şi 76 C. pen. şi în baza art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a pedepsei ca şi modalitate de executare. În susţinerea apelului arată că deşi instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în fapt nu a acordat beneficiul prevăzut de lege privind reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât nu are antecedente penale, are o viaţă socială adecvată vârstei, a fost studentă la medicină, se implică şi pe plan social, este înscrisă în centrul de consilier, este angajată în muncă. Cu privire la menţinerea interdicţiei de a nu părăsi ţara, a arătat că această măsură este nelegală şi netemeinică, ea fiind o măsură excepţională, ale cărei temeiuri nu se mai justifică şi nu mai subzistă.

Inculpatul B.D.G.V. a solicitat admiterea apelului şi diminuarea cuantumului pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare. A arătat că a formulat un denunţ care s-a concretizat, lucrează, desfăşoară un proiect cu fonduri europene şi a depus la dosar acte în circumstanţiere.

Inculpatul B.O. a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei aplicate, arătând că la urmărirea penală a formulat un denunţ care deşi nu s-a concretizat pentru că acele persoane, fiind plecate din ţară, se impune coborârea pedepsei.

Inculpatul C.O. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, reducerea pedepsei. A arătat că a beneficiat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., şi poate beneficia şi de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., solicitând a se reţine în favoarea sa circumstanţele reale şi personale, şi că poate beneficia de clemenţă prin aplicarea de prevederile art. 86¹ C. proc. pen.

Inculpatul I.I. a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare având în vedere că a recunoscut fapta, a uzat de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., a participat efectiv la flagrant, nu este recidivist, are un contract de muncă, un copil în întreţinere, precum şi a se reţine prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum şi din oficiu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelurile declarate de inculpaţii C.O. şi I.I. sunt întemeiate, iar apelurile declarate de inculpaţii M.C.M., B.D.G.V., B.F., împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

S-a apreciat că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv declaraţiile martorului şi recunoaşterea inculpaţilor, care au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Încadrarea juridică dată faptelor a fost corectă, constatând, de altfel, că inculpaţii nu au contestat nici starea de fapt reţinută de instanţă, nici încadrarea juridică dată faptelor.

Sub acest aspect, din examinarea probelor existente la dosarul cauzei, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpaţii apelanţi au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor, probele administrate convergând spre vinovăţia acestora.

Curtea şi-a însuşit starea de fapt şi încadrările juridice reţinute de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatoriului administrat, folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală şi primă instanţă.

Prin urmare, ţinând seama de materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, redate pe larg în considerentele hotărârii penale atacate, se confirmă că aceştia sunt autorii infracţiunilor de asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi trafic de droguri de risc şi mare risc, în modalitatea vânzării, în formă continuată, prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În privinţa sancţiunilor, s-a observat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege.

La individualizarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor M.C.M., B.D.G.V., B.O., instanţa a ţinut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunilor, persoana şi conduita inculpaţilor, recunoscând săvârşirea faptelor, regretând cele întâmplate, apreciind că prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepselor, pentru toţi inculpaţii prima instanţă a făcut aplicarea art. 74 C. pen., astfel că nu se justifică o altă reducere a pedepselor, acestea fiind deja reduse, şi a se proceda în alt mod ar însemna o încălcare a prevederilor legale referitoare la scopul pedepselor.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., iar în cazul inculpatului B.F. este incidentă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen. în raport de pedeapsa aplicată de 6 ani suspendare sub supraveghere (art. 86¹ C. pen. - termen de încercare de 2 ani) pentru infracţiunea de furt calificat, de către Judecătoria Arad, în baza Sentinţei nr. 789/2009, definitivă la data de 19 august 2009 (Decizia nr. 223/A/2009 a Tribunalului Arad).

Referitor la inculpata M.C.M., prima instanţă, de asemenea, a avut în vedere şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., precum şi faptul că aceasta nu prezintă antecedente penale, iar pe durata desfăşurării procesului a avut o atitudine corespunzătoare prezentându-se la toate termenele de judecată şi ajutând la înlesnirea descoperirii altor inculpaţi, precum şi faptul că în faza de urmărire penală a formulat un denunţ ce s-a materializat cu tragerea la răspundere penală a altor persoane pentru comiterea de fapte similare, pedeapsa fiind corect individualizată, cât şi modalitatea de executare, fiind orientată către minimul prevăzut de lege pentru această infracţiune, în condiţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., şi ale art. 74 lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. c) C. pen.

Cererea inculpatului C.O., prin care a arătat că poate beneficia şi de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., s-a apreciat că este întemeiată.

Din Adresa nr. 1780/111/13/2013 înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, a rezultat că inculpatul C.O. a formulat un denunţ în timpul urmăririi penale, în vederea tragerii la răspundere penală a unor persoane care au comis fapte ce intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000, iar în urma acestui denunţ, aspectele enunţate s-au concretizat în cauza cu nr. 238/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, apreciind că acest inculpat poate beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin urmare, cererea inculpatului C.O., prin care a arătat că poate beneficia şi de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 conform răspunsului D.I.I.C.O.T., este întemeiată.

Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul C.O. împotriva Sentinţei penale nr. 144 din 17 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 7263/30/2012.

S-a desfiinţat sentinţa penală apelată şi rejudecând, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen., păstrând aceeaşi modalitate de executare a pedepsei aplicată de prima instanţă, respectiv executare efectivă, considerând că scopul de prevenţie specială şi generală al pedepsei, cât şi reeducarea inculpatului se pot realiza doar prin această modalitate de executare a pedepsei, nefiind de ignorat pericolul social concret al inculpatului, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a procedat la vânzarea de droguri de risc şi de mare risc în modalitatea oferirii şi vânzării în formă continuată.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă de instanţă prin Decizia penală nr. 1108/R din 13 august 2012 a Curţii de Apel Timişoara, constatând că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, dar şi pedeapsa cu executare efectivă a executării pedepsei, menţinută şi de instanţa de apel.

Referitor la persoana inculpatului I.I., în baza art. 86¹ - 86³ C. pen., urma a se suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului apelant prin sentinţa apelată, pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani, în care inculpatul se va supune unor măsuri de supraveghere.

Pentru a decide astfel, s-au avut în vedere criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

Curtea a apreciat că scopul de prevenţie specială şi generală al pedepsei, cât şi reeducarea inculpatului, se pot realiza şi prin condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea fără executare efectivă, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 86¹ C. pen.

S-a dispus astfel schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., pentru a beneficia de această instituţie, astfel că în baza art. 86¹ - 86² C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, inculpatul urmând a se supune măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 86³ C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, au declarat recurs inculpaţii C.O. şi B.F., ambii invocând, în scris, dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen. anterior, criticând decizia pronunţată de instanţa de apel sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor atât sub aspectul cuantumului stabilit, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acesteia.

Oral, au solicitat şi achitarea, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, considerând că infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 este dezincriminată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 24 ianuarie 2014.

Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursurile inculpaţilor C.O. şi B.F. ca nefondate, din următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.O.

Acesta a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior şi a fost condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. anterior,

- trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiunile mai sus indicate, iar inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea.

La stabilirea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior, inculpatul recunoscând săvârşirea faptelor în modalitatea în care au fost reţinute în actul de acuzare.

Ulterior, prin decizia pronunţată de instanţa de apel, pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina acestuia s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea 143/2000, fiind redus cuantumul pedepselor aplicate.

Inculpatul C.O. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. care prevăd că se poate declara recurs "dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv pct. 17² al aceluiaşi articol, care prevăd că se poate declara recurs "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

Înalta Curte constată că inculpatul a beneficiat de prevederile dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, recunoscând săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Ca atare, în prezenta cale de atac, nu mai poate solicita achitarea pentru infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, pe considerentul că nu ar fi îndeplinite condiţiile de incriminare, aşa cum sunt prevăzute de dispoziţiile C. pen.

De altfel, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 13/1/2014/HP/P s-a reţinut că în conţinutul art. 367 C. pen., acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective al infracţiunii de constituire a unui grup organizat sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute, printre altele, şi de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen. anterior, fiind extinsă sfera noţiunii de grup infracţional organizat.

De asemenea, pedepsele stabilite pentru fiecare din infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, sunt în limitele prevăzute de lege, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 conţinutul pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. fiind modificat, astfel că aspectele invocate cu privire la reducerea pedepselor şi la modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu mai pot fi analizate de instanţă.

Prin intrarea în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal şi de procedură penală - instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze, conform art. 5 C. pen. şi având în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, care este legea penală mai favorabilă.

Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut, la momentul stabiliri pedepselor aplicate inculpatului, circumstanţe atenuante judiciare.

Niciuna din circumstanţele favorabile pe care instanţa de fond şi cea de apel le-au avut în vedere nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu dispoziţiile art. 75 C. pen., care nu mai au în vedere împrejurări favorabile care să privească persoana inculpatului.

De asemenea, în sarcina acestuia s-a reţinut comiterea a două infracţiuni, dintre care infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în formă continuată, conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar pedeapsa a fost dată în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracţiuni, raportat la dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit b C. pen. anterior.

Dispoziţiile referitoare la infracţiunea continuată au corespondenţă în cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., care condiţionează existenţa infracţiunii în formă continuată de cazul în care este săvârşită împotriva aceluiaşi subiect pasiv.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, acesta este reglementat în noul C. pen. în cuprinsul dispoziţiilor art. 38, iar art. 39 C. pen. stabileşte modalitatea de calcul a pedepsei în situaţia concursului de infracţiuni, la alin. (1) lit. b) prevăzând "(...) se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.O., legea penală veche este legea penală mai favorabilă.

Cu privire la recursul formulat de inculpatul B.F.

Inculpatul a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen.

Instanţa de fond l-a condamnat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. anterior,

- trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Pentru ambele infracţiuni s-a făcut aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi a art. 74 lit. c) C. pen. anterior, hotărârea nefiind modificată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.F.

Analizând cererea, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior nu poate fi reţinută, deoarece acesta a recunoscut săvârşirea faptelor, în modalitatea în care au fost descrise în actul de sesizare, instanţa de fond procedând la judecarea cauzei, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, la solicitarea lui B.F.

De asemenea, nici susţinerile cu privire la dezincriminarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu pot fi reţinute, având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că instanţa de fond a stabilit pedepse cu respectarea limitelor legale, iar prin motivul de recurs invocat, privind omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 este nefondat, întrucât nu există nicio dovadă că inculpatul a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri.

Dată fiind intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, se impune, şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.F., analiza legii penale mai favorabile, aceasta fiind, în opinia Înaltei Curţi, legea penală veche.

În reglementarea actuală nu mai sunt prevăzute circumstanţele atenuate judiciare de care a beneficiat inculpatul la momentul stabilirii pedepselor.

Dacă în cuprinsul dispoziţiilor art. 34 C. pen. anterior se prevedea că, în cazul concursului de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar când sunt stabilite numai pedepse cu închisoarea, aceasta poate fi sporită până la maximul ei special, la care se poate adăuga un spor, dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prevăd: "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".

Şi recidiva postcondamnatorie este reglementată de noile dispoziţii ale C. pen., în cuprinsul art. 43 alin. (2) C. pen., care prevăd "când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşire mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta" analizând comparativ conţinutul acestor dispoziţii legale, şi prin prisma dispoziţiilor Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, legea penală veche este mai favorabilă.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.O. şi B.F. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.O. şi B.F. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2517/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită...		ICCJ. Decizia nr. 254/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2518/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de droguri (Legea 14