ICCJ. Decizia nr. 2522/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2522/2014
Dosar nr. 3483/277/2013/a1
Şedinţa publică din 10 septembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 700 din data de 24 iunie 2014, Curtea de Apel Ploieşti a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, formulată de contestatoarele N.A. şi T.V. împotriva Deciziei penale nr. 390 din 11 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
Totodată au fost obligate contestatoarele la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin Decizia penală nr. 390 din 11 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibile apelurile declarate de petentele din prezenta cauză, formulate împotriva soluţiei dispuse, pe fond, într-o cerere de revizuire.
În continuare s-a apreciat că motivele invocate nu se regăsesc printre cauzele de eventuală promovare a contestaţiei în anulare, motive pentru care a fost respinsă cererea.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie N.A. şi T.V., întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 august 2014.
Analizând admisibilitatea prezentei cereri formulată de contestatoarele N.A. şi T.V., Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia nr. 700 din 24 iunie 2014, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petente.
Având în vedere natura hotărârii vizate de contestaţia în anulare formulată de petente, Curtea de Apel Ploieşti, examinând cererea, a respins-o ca inadmisibilă.
În cauza de faţă, ultima hotărâre a fost pronunţată de o instanţă de recurs, astfel că şi decizia pronunţată în contestaţie în anulare este definitivă.
Recunoaşterea unei căi de atac în afara celor prevăzute de dispoziţiile legale constituie.o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Contestatoarele şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. sunt aplicabile atunci când legea nu prevede altfel.
Raţiunea introducerii acestui capitol prin art. 3 pct. 5 din O.U.G. nr. 3/2014 a fost aceea de a se institui o procedură pentru judecarea căii de atac în situaţiile în care, deşi este prevăzută de lege, nu există dispoziţii care să vizeze procedura de judecată incidenţă sau acestea sunt insuficiente.
Dispoziţia instituită reprezintă o normă cu caracter general.
Soluţia dispusă în termenul de jurisdicţie viza o hotărâre de revizuire a unei hotărâri pronunţate în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. anterior, hotărâre care era definitivă, prin Decizia penală nr. 390 din 11 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti respingându-se, ca inadmisibile, apelurile formulate de petente.
Hotărârea pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 390 din 11 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti este definitivă, împotriva acesteia neputând fi formulată calea de atac a contestaţiei prevăzută de art. 4251 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, contestaţia formulată de contestatorii N.A. şi T.V. împotriva Deciziei nr. 700 din 24 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3483/277/2013/a1, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorii vor fi obligaţi la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorii N.A. şi T.V. împotriva Deciziei penale nr. 700 din 24 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în Dosarul nr. 3483/277/2013/a1.
Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 25/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat... | ICCJ. Decizia nr. 2523/2014. SECŢIA PENALĂ. Plângere... → |
|---|
