ICCJ. Decizia nr. 2530/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2530/2014

Dosar nr. 9607/97/2012

Şedinţa publică din 11 septembrie 2014

Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 139/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 9607/97/2012 s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

1. D.P., zis P., cetăţean german, cu reşedinţa în sat Sîntamaria Orlea, judeţul Hunedoara, la:

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea vătămată M.F.L.).

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.A.F.).

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Z.S.O.).

- 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracţiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.A.M.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.P. fără notificare prealabilă, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.G.J.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului D.P. în Germania după executarea pedepsei.

2. M.E.C., zis C., domiciliat în Haţeg, judeţul Hunedoara, recidivist, la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (victime partea vătămată M.F.L., martora C.A.N. şi martora A.C.C.).

Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 147 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28 decembrie 2012.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 36 C. pen. şi art. 449 lit. a) C. proc. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 05 aprilie 2012 până la 04 aprilie 2013.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.E.C. a sumei de bani obţinute de acesta ca urmare a traficării minorilor în cuantum de 2500 lei.

3. B.O., domiciliat în Haţeg, judeţul Hunedoara, recidivist, la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (victime părţile vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O.).

Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.O. a sumei de bani obţinute de acesta ca urmare a traficării minorilor în cuantum de 2.500 lei.

S-a constatat că părţile vătămate DA.M. şi M.L.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 lit. b), art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul D.P. a fost obligat la plata de despăgubiri civile în sumă de 10.000 lei către partea civilă Z.S.O. domiciliată în Haţeg, jud. Hunedoara şi în sumă de 10.000 lei către partea civilă P.A.M., domiciliată în Vulcan, jud. Hunedoara, cu reşedinţa în Haţeg, jud. Hunedoara.

În baza art. 14 lit. b), 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul B.O. a fost obligat la plata de despăgubiri civile în sumă de 10.000 lei către partea civilă Z.S.O., domiciliată în Haţeg, jud. Hunedoara şi suma de 10.000 lei către partea civilă P.A.M., domiciliată în Vulcan, jud. Hunedoara, cu reşedinţa în Haţeg, jud. Hunedoara.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii D.P., M.E.C. şi B.O. au fost obligaţi să plătească fiecare suma de câte 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate M.F.L., P.A.M. şi Z.S.O., în sumă de câte 150 lei, şi onorariul în sumă de 300 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.O., să fie plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza Legii nr. 178/1997 şi a Ordinului nr. 772/C din 05 martie 2009, s-a dispus plata sumei de 69,45 lei către interpretul de limbă maghiară - Dl. M.G.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 88/D/P/2012 din data de 19 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

- M.E.C., domiciliat în Haţeg, judeţul Hunedoara, pentru comiterea infracţiunilor de:

- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă partea vătămată M.F.L.);

- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă martora C.A.N.);

- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (victimă martora A.C.C.), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- D.P., cetăţean German, cu reşedinţa în sat Sîntamaria Orlea, judeţul Hunedoara, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (partea vătămată M.F.L.).

Prin actul de sesizare al instanţei, în sarcina inculpatului M.E.C. s-a reţinut că, în cursul anului 2011, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe partea vătămată minoră M.F.L. în vârstă de 13 ani, cu care acesta din urmă, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale, deşi cunoştea că este minoră, în schimbul unor sume de bani, sume ce s-au plătit şi inculpatului pentru serviciul efectuat.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul M.E.C., în cursul anului 2011, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe minorele A.C.C. şi C.A.N. şi le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu acesta.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara în data de 23 noiembrie 2012 sub nr. 9607/97/2012.

Prin rechizitoriul nr. 125/D/P/2012 din data de 12 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

- B.O., domiciliat în Haţeg, judeţul Hunedoara, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. faţă de părţile vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O.).

- D.P., cetăţean German, cu reşedinţa în sat Sîntamaria Orlea, judeţul Hunedoara, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. şi ped. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 părţi vătămate: D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., multiple acte materiale).

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în cursul anilor 2008- 2012, inculpatul B.O., în schimbul unor sume de bani, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe părţile vătămate minore D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., cu care acesta din urmă, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale, deşi cunoştea că sunt minore şi le-a oferit sume de bani.

Instanţa a precizat că perioada săvârşirii infracţiunilor de către inculpatul B.O. este 2008-2010, şi nu 2008-2012 aşa cum s-a reţinut la încadrarea în drept.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara în data de 19 decembrie 2012 sub nr 11.094/97/2012.

La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art 34 lit. a), d) C. proc. pen. şi, în baza art 32 C. proc. pen., s-a dispus reunirea Dosarului 11094/97/2012 la Dosarul nr. 9607/97/2012.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2013 (fila 61), instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.P. şi M.E.C.

La termenul de judecată din data de 06 martie 2013 (fila 80), instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.P., din două infracţiuni de act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.( (partea vătămată M.F.L.) şi act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O.) în patra infracţiuni de act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.F.L.), act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată D.A.F.), act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Z.S.O.) şi act sexual cu un minor prev.de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (parte vătămată P.A.M.) şi a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.E.C., din trei infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (victimă partea vătămată M.F.L.), prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (victimă partea vătămată C.A.N.) şi prev.de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (victimă partea vătămată A.C.C.), într-o singură infracţiune de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, instanţa de fond a reţinut că inculpatul D.P. este cetăţean german de etnie maghiară, fiul numiţilor D.F. şi K.K., moştenitori ai castelului din localitatea Sântămăria Orlea, cunoscut şi sub numele de „C.K." situat în apropierea municipiului Haţeg, jud. Hunedoara.

Începând cu anul 1992, inculpatul a frecventat mereu castelul şi municipiul Haţeg, fiind cazat la castel, iar ulterior a locuit în chirie într-un apartament din oraş.

În perioada care a frecventat municipiul Haţeg şi a locuit aici, inculpatul a fost observat în repetate rânduri în compania unor persoane de sex feminin, minore, cu care a întreţinut relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri pe care le oferea acestora. Aceste „preocupări" ale inculpatului D.P. au ajuns de notorietate în oraş şi localităţile limitrofe, aspect favorizat şi de starea economico-socială a zonei, starea de sărăcie a victimelor care au fost de acord şi întreţinut relaţii intime cu acesta pentru diferite foloase materiale.

În cursul anului 2010, inculpatul D.P. a cunoscut pe inculpaţii B.O. şi M.E.C., iar în legătură cu acesta din urmă a declarat că l-a cunoscut ca muncitor zidar şi că a lucrat câteva zile la castelul K.

Cei doi inculpaţi au aflat despre „apetenţa" inculpatului D.P. şi faptul că are sume de bani consistente asupra sa, astfel că au luat legătura cu acesta şi i-au propus să-i racoleze şi ofere la apartamentul său persoane de sex feminin cu care să întreţină raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani.

În schimbul acestor servicii, cei doi inculpaţi primeau de fiecare dată sume de bani, pe care le cheltuiau în interes personal şi o parte pentru transportul persoanelor în cauză.

În luna decembrie 2011, inculpatul M.E.C. a cunoscut-o pe martora M.M. Orăşana - verişoara părţii vătămate M.F.L., cu care a trăit în relaţii de concubinaj până în luna aprilie 2012, când au fost arestaţi preventiv în Dosarul nr. 320/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg.

În această perioadă, inculpatul a locuit în satul Ohaba Sibişel, com. Rîul de Mori, la domiciliul martorei, împrejurare în care a cunoscut-o pe minora M.F.L. şi pe sora acesteia P.S., zisă „P."

Inculpatul a aflat astfel despre starea materială precară şi sărăcia în care trăiau minora şi familia acesteia, astfel că le-a propus acestora să-l însoţească la Haţeg, la o plimbare, după care le-a condus la apartamentul inculpatului D.P. care s-a recomandat „P."

Inculpatul D.P. a cerut minorei M.F.L., care avea la acea dată vârsta de 13 ani, să întreţină relaţii sexuale cu el, pentru care îi va plăti.

După ce inculpatul D.P. a făcut această propunere minorei, inculpatul M.E.C. a părăsit apartamentul şi la insistenţele şi promisiunea inculpatului D.P. că îi va da bani, a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu acesta.

A doua zi dimineaţa, inculpatul D.P. i-a dat suma de 10 lei, după care a venit inculpatul M.E.C. şi a condus-o la Sibişel cu un taxi pe care 1-a plătit acesta cu suma de 30 lei.

După această dată, cei doi inculpaţi s-au deplasat de mai multe ori la Sibişel cu maşina condusă de D.P. sau cu un taxi când venea doar M.E.C. şi au dus-o pe minoră la apartamentul din Haţeg.

Din declaraţia părţii vătămate minore M.F.L. a rezultat că a primit de fiecare dată, pentru a întreţine relaţii sexuale, sume cuprinse între 10-20 lei de la inculpatul D.P., iar inculpatul M.E.C. primea 400-500 lei în fiecare dimineaţă când venea după minoră să o conducă la Sibişel, cu taxi-ul.

De asemenea, minora a declarat că cei doi inculpaţi se înţelegeau la telefon, când să o aducă la apartamentul din Haţeg, unde a găsit-o şi pe minora A.C.C., pe care o cunoştea şi care avea 13 ani.

În cursul anului 2011, în perioada verii, inculpatul M.E.C. a racolat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. şi pe minorele A.C.C. de 13 ani şi C.A.N. din Călan, în vârstă de 14 ani, cărora le-a cerut să întreţină relaţii sexuale contra cost, cu inculpatul D.P., care le va plăti, dar acestea au refuzat.

Prin urmare, în sarcina inculpatului D.P. s-a reţinut că în cursul anului 2011-începutul anului 2012 a întreţinut relaţii sexuale cu minora M.F.L.

În sarcina inculpatului M.E.C. s-a reţinut că în cursul anului 2011-începutul anului 2012 a racolat, pentru a întreţine relaţii sexuale cu inculpatul D.P., pe minorele M.L.F., A.C. şi C.A.

În cursul anului 2010, inculpatul B.O. a cunoscut-o pe partea vătămată D.A.F. din Haţeg, care nu avea împlinită vârsta de 16 ani şi a vizitat-o de mai multe ori la domiciliu sub pretextul că se întâlneşte cu fratele acesteia, numitul D.D.

După ce a câştigat încrederea părţii vătămate şi profitând de faptul că aceasta avea o stare materială precară, inculpatul i-a propus să o ducă acasă la o persoană din Haţeg, care are mulţi bani şi să-i ofere servicii sexuale în schimbul acestora. Inculpatul B.O. a condus ulterior, pe partea vătămată, până la parcul din centrul oraşului Haţeg, după care a apelat la telefon pe inculpatul D.P. şi au urcat la apartamentul acestuia situat la et.3.

Inculpatul B.O. a făcut cunoştinţă părţii vătămate cu inculpatul D.P., după care a primit suma de 150 lei şi a plecat motivând că vrea să-şi cumpere un ziar, astfel că aceasta a rămas singură cu inculpatul D.P. şi a întreţinut raporturi sexuale orale cu acesta, de la care a primit suma de 300 lei, după care a plecat.

Ulterior, partea vătămată s-a mutat în oraşul Călan şi nu a mai fost contactată de inculpaţi. Aceasta a mai declarat şi că în anul 2010, când beneficia de ajutor social de la Primăria Haţeg şi lucra la spaţii verzi cu program de lucru între orele 06.00-15.00, i-a văzut pe inculpaţii B.O. şi M.E.C. care veneau mereu la apartamentul inculpatului D.P. însoţiţi de fete tinere, precum şi că a văzut când D.P. a oferit bani inculpaţilor B.O. şi M.E.C.

În cursul anului 2010, inculpatul B.O. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră P.A.M., despre care cunoştea că are vârsta de 15 ani, şi care la acea dată era în plasament familial la o familie din oraşul Haţeg.

Inculpatul a vizitat-o pe partea vătămată şi a observat că aceasta are o stare materială precară, astfel că i-a propus să o ducă la un prieten al său pe nume "P.", să-i facă curăţenie în apartament.

Partea vătămată a fost de acord şi a fost condusă la apartamentul inculpatului D.P. Inculpatul B.O. a primit o sumă de bani de la acesta şi a plecat, după care partea vătămată a rămas singură cu inculpatul, care i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu el. Partea vătămată declară că i-a spus inculpatului că are vârsta de 15 ani, dar acesta i-a spus că nu are importanţă. Ulterior, inculpatul a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu aceasta pentru care i-a plătit sume cuprinse între 30-40 şi 100 lei. Partea vătămată a aflat ulterior că inculpatul B.O. racolează fete pentru inculpatul D.P.

În cursul anului 2008, partea vătămată minoră Z.S.O. în vârstă de 14 ani la acea dată, l-a cunoscut pe inculpatul D.P., pe care l-a vizitat la domiciliu şi a întreţinut relaţii sexuale cu el pentru care a primit suma de 150 lei.

Ulterior, partea vătămată l-a întâlnit pe inculpatul B.O., care cunoştea că este minoră şi care i-a solicitat să meargă acasă la inculpatul D.P. să întreţină relaţii sexuale cu acesta, sens în care i-a cerut să apeleze la interfonul de la scara blocului, acesta fiind apartamentul lui "P.". Partea vătămată a întreţinut de mai multe ori relaţii sexuale cu inculpatul D.P., pentru care a primit diferite sume de bani.

De asemenea, Z.S.O. a declarat că inculpatul B.O. a racolat şi alte minore pe care le-a dus la domiciliul inculpatului, serviciul pentru care a primit diverse sume de bani, fapt confirmat şi de martora S.R.M., verişoara inculpatului.

Partea vătămată a declarat că şi inculpatul M.E.C. proceda în acelaşi mod şi i-a văzut împreună în maşina inculpatului D.P. în care se aflau persoane de sex feminin.

Martora C.A.N. a declarat că inculpatul M.E.C. a sunat-o pe telefonul mobil şi i-a cerut să-i găsească în oraşul Călan, jud. Hunedoara, fete pe care să le ducă la inculpatul D.P., astfel că, într-o seară, a venit la Călan, cu un taxi, şi a dus-o împreună cu martora B.A.M. de 18 ani, la apartamentul acestuia din Haţeg.

De asemenea, martora C.A. a arătat că inculpatul M.E.C. a dus-o la apartamentul inculpatului D.P. şi pe A.A., precum şi alte fete din Călan şi Haţeg, pe care le-a racolat.

De mai multe ori, martora a văzut noaptea, prin oraşul Călan, pe cei doi inculpaţi, D. şi M., cu autoturismul ce aparţine lui D.P., plimbându-se în vederea racolării de tinere, şi a auzit când inculpatul M.E.C. discuta pe telefonul mobil cu inculpatul D.P. cu care „negocia" sumele de bani pe care le va primi în schimbul serviciilor prestate.

Martora B.A.M. a arătat că, în luna august 2011, prin intermediul inculpatului M.E.C., a cunoscut pe inculpatul D.P., iar inculpatul M.E.C. i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu acesta sau să-i recomande alte tinere, precum şi că acesta a dus la apartamentul lui D. mai multe tinere, aspect ce rezultă şi din declaraţiile martorei S.R.M.

De asemenea, martorii R.M., mama părţii vătămate minore M.F.L., şi martorul B.F., din localitatea Ohaba Sibişel, au declarat că inculpatul M.E.C. a venit de mai multe ori cu taxi-ul în localitate, după minoră şi sora acestuia, numita P.S.

Aceste aspecte au fost cunoscute şi de martorele P.N., care, în vara anului 2010, a văzut când inculpatul D.P. a intrat în blocul în care locuia, însoţit de partea vătămată minoră Zomanti Sandra şi verişoara acesteia, P., în vârstă de 14 ani, precum şi că inculpaţii M.E.C. şi B.O. racolau fete tinere pentru inculpatul D.P.

Martorul P.S., vecin de apartament cu inculpatul D.P., a declarat că acesta era vizitat mereu de fete tinere, de etnie rromă.

Martora M.M.I., din Haţeg, a declarat că a fost de mai multe ori în apartamentul inculpatului D.P., că acesta s-a plâns că are probleme cu poliţia, deoarece a întreţinut relaţii sexuale cu fete minore, respectiv minorele "A. şi R." pe care le-a adus la domiciliul său inculpatul B.O., despre care a spus că îi cerea mereu sume mari de bani.

De asemenea, martora a declarat că a fost sunată la telefon de B.O., care a trimis-o acasă la D.P. şi că inculpatul M.E.C. a dus fete tinere acasă la inculpat.

Martora B.E.R. a declarat că a fost de mai multe ori la apartamentul inculpatului D.P. şi că inculpatul B.O. a dus la domiciliul acestuia mai multe fete. Aceleaşi aspecte, cu referire la inculpatul B.O. au fost declarate şi de martora Marton L.R.

Martora S.R.M. a declarat că inculpaţii B.O. şi M.E.C. au racolat mai multe fete, pe care le-au dus în apartamentul inculpatului D.P., că inculpatul B.O. vorbea mereu la telefon cu inculpatul D.P., care îi cerea să-i aducă fete şi îi promitea bani în schimbul acestui serviciu, bani pe care i-a primit de mai multe ori, lăudându-se că "îl face de bani pe moşu".

Din verificarea agendei telefonice a telefonului mobil şi a cartelei telefonice proprietatea inculpatului D.P., a rezultat că la nr. de telefon X şi Y figurează numitul "O."

Partea vătămată M.L.F. a declarat că l-a cunoscut pe M.C., zis C., care a venit în Sibişel la verişoara sa M.M. şi au stat împreună în concubinaj.

Când partea vătămată avea vârsta de 13 ani, despre care ştia şi C., care era prieten cu sora sa, acesta a venit la Sibişel cu o maşină de culoare albastră în care se mai afla un bărbat mai în vârstă, pe care ulterior a aflat că îl cheamă P., şi C. (C.) a rugat-o să se ducă cu ei la Haţeg, că o să fie bine, o să-i dea bani, să-şi cumpere haine la băieţel.

Iniţial nu a fost de acord, însă inculpatul a venit şi a insistat, a acceptat şi atunci C. l-a sunat pe P. la Haţeg şi acesta a venit cu un taxi, după care au plecat toţi la Haţeg.

Martora A.C.C. confirmă că în cursul anului 2011, vara, numitul C., zis C., a sunat-o la telefon şi a întrebat-o dacă nu vrea să meargă cu prietena lui, P., în oraşul Haţeg, în vizită la o persoană. A fost de acord şi s-a întâlnit cu cei doi la ea acasă. C. şi P. erau însoţiţi de o persoană mai în vârstă, care s-a prezentat P. şi care vorbea greu limba română.

Au plecat toţi patru, cu maşina lui P., la domiciliul acestuia din Haţeg, situat într-un bloc de lângă parcul copiilor din Haţeg.

Ajunşi acolo, au stat de vorbă toţi patru, iar la un moment dat, P. a întrebat-o dacă nu vrea să întreţină relaţii sexuale cu el, dar aceasta a refuzat.

Văzând acest lucru, inculpatul M.E.C. s-a enervat şi i-a cerut şi el să întreţină relaţii sexuale cu P., deoarece acesta o va plăti, dar l-a refuzat şi pe acesta.

Din declaraţia martorei C.A.N. reiese că, în cursul anului 2011, prin intermediul prietenei sale B.A.M.M., care avea 17 ani, l-a cunoscut pe numitul M.C., zis „C.", din Haţeg. După puţin timp, C. i-a făcut cunoştinţă cu numitul D.P., zis P., şi acesta le-a invitat pe ea şi pe B.A.M.M. în apartamentul său care era într-un bloc de lângă parcul copiilor. P. i-a cerut să întreţin relaţii sexuale cu el, dar nu a vrut.

Martora a declarat că inculpatul M.C., zis „C." a dus la P. şi alte fete şi spunea că merge la Subcetate, la Sîntămăria de Piatră, Sibişel să caute şi să aducă fete. De asemenea, C. a rugat-o, dacă şi ea cunoaşte fete din Cala, care să vină să se culce cu P. şi să facă bani, să-i dea numerele de telefon ale acestora. Mai declară martora că pentru serviciile făcute, C. primea sume de bani, ţigări şi că negocia preţul fetelor pe care le ducea la P. Acest lucru l-a auzit în timp ce C. suna pe telefonul mobil şi îl întreba ce sumă de bani primeşte dacă duce o fată sau două pentru toată noaptea.

Din declaraţiile martorei S.R.M. reiese că a văzut că în apartamentul inculpatului D.P. au fost duse mai multe fete tinere, cărora li se ofereau bani, în schimbul unor favoruri sexuale. Inculpatul D. a început să vina la ea acasă, să-i facă cadouri şi, după o anumită perioadă, aceasta i-a propus să se culce cu el. L-a refuzat iniţial, întrucât a văzut ce se petrece la el în apartament şi pentru că era mai în vârstă.

Prin anul 2010, martora a lucrat o perioadă la castelul K. şi, în această perioadă, a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu P., pentru care a primit suma de 150 lei. La acea dată avea împlinită vârsta de 18 ani. Inculpatul D.P., zis P., o întreba mereu dacă nu are o gagică sau prietenă pe care să o aducă la el pentru aceleaşi scopuri.

Din declaraţia părţii vătămate D.A.F. reiese că, la vârsta de 15 ani, lucra la spaţii verzi la Primăria Haţeg, împrejurare în care l-a cunoscut pe B.O. Prin luna mai - iunie 2010, acesta a început să vină la ea acasă, unde stătea de vorbă cu fratele său D.D.

După un timp, acesta i-a propus să meargă acasă la o persoană din Haţeg, care are bani mulţi, şi să se culce cu acesta pentru că o să primească cât o să ceară. A acceptat şi a mers însoţită de B.O. până la Parcul Copiilor, după care, acesta a sunat o persoană şi s-au dus amândoi într-un apartament situat la etajul 3. în interior a văzut un bărbat mai în vârstă, cu care inculpatul B.O. i-a făcut cunoştinţă şi a aflat că se numeşte „P." La data respectivă partea vătămată nu avea împlinită vârsta de 16 ani, lucru pe care îl ştia şi inculpatul B.O., deoarece, cu un an înainte, când a împlinit 15 ani, fusese la ziua ei.

Inculpatul B.O. a plecat să cumpere un ziar pentru care a primit suma de 150 lei, dar nu a mai revenit şi a rămas singură cu P.

Acesta a ameninţat-o că, dacă nu se culcă cu el, nu mai iese din casă. A reţinut că a primit un ceai pentru băut şi un pahar de suc şi, după ce a băut ceaiul, a ameţit şi a fost dezbrăcată, iar inculpatul D. a întreţinut sex oral cu ea. După ce şi-a revenit, inculpatul D. i-a spus să nu relateze nimănui ce s-a întâmplat, a primit suma de 300 lei şi a plecat. A precizat că inculpatul D. nu ştia ce vârstă are.

Partea vătămată P.A.M. a declarat că l-a cunoscut pe B.O. în timp ce era în plasament familial la o familie din Haţeg, unde era vizitată de acesta.

B.O. i-a spus că a fost rugat de un prieten de-al lui, P., să îi găsească pe cineva care să-i facă curăţenie în apartamentul în care locuia, a fost de acord, deoarece era în criză de bani şi B.O. a condus-o la acesta acasă.

După ce a fost prezentată de B.O., şi-a dat seama că, de fapt, urmăreşte altceva, respectiv să se folosească de ea şi să întreţină relaţii sexuale cu D., în schimbul cărora să beneficieze de diferite sume de bani de la acesta. A văzut când D. i-a dat o sumă de bani, după care B.O. a plecat şi a rămas cu acesta. D. i-a spus că nu este vorba să facă curăţenie, ci doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ea pentru care o v-a plăti.

Deoarece avea nevoie de bani, a acceptat acest lucra. Partea vătămată declară că s-a dus după aceasta de mai multe ori şi a primit sume de bani cuprinse între 30-40-100 lei.

Când s-a întâmplat prima dată, ea i-a spus lui D. că este minoră şi că are doar 15 ani, dar acesta a spus că nu are importanţă. Susţine că vârsta ei era cunoscută şi de B.O.

Inculpaţii D.P., M.E.C. şi B.O. nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, însă au încercat să ofere explicaţii puţin credibile cu privire la faptul că au întâlnit părţile vătămate sau că acestea au fost în apartamentul inculpatului D.P.

Astfel, inculpatul D.P. confirmă că le cunoaşte pe M.F.L., Z.S.O., P.A.M. (cunoscută prin intermediul inculpatului B.) şi pe D.A.F., aceasta ajutând la treburile casnice. Confirmă inculpatul că l-a transportat o dată pe inculpatul M. la Ohaba Sibişel şi că o dată l-a dus la Călan.

Cu ocazia audierii martorei A.I.A., fosta soţie a inculpatului D., prin întrebările puse acesteia, s-a încercat să se sugereze că deplasarea la Călan a avut ca scop ajutarea martorei care suferise un accident rutier, aspect contrazis de martoră, care a declarat că D. a venit la sediul poliţiei, însă în Haţeg.

Inculpatul M.E.C. a declarat că ştia că M. L., A.C. şi C.A. erau minore, inclusiv după modul în care arată.

Acesta a confirmat că, în luna martie 2012, a întâlnit-o pe M.F.L., care i-a cerut bani, că s-au dus la domiciliul inculpatului D., care i-a dat suma de 10 lei, din care 6 lei i-au fost remişi părţii vătămate. Inculpatul a precizat că M.F.L. i-a spus că îl cunoaşte din vedere pe D.

Inculpatul B.O. a declarat că le cunoaşte pe D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., fără a ştii ce vârstă au şi nu are o explicaţie pentru faptul că inculpatul D. i-a dat 100 lei să îi cumpere lui P.A.M. alimente şi lapte pentru copil.

Apărătorul inculpatului D. a subliniat în cursul procesului, atât prin afirmaţii directe, cât şi prin întrebările puse martorilor, că inculpatul, cunoscut ca având bani, era agasat de cereri repetate de acordare de bani, aspect care vine în contradicţie cu declaraţia inculpatului B., care afirmă că a primit de la D., fără să ceară, suma de 100 lei, pentru partea vătămată P.A.M.

Partea vătămată M.F.L. nu şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă a menţionat că, fără a-l cunoaşte anterior pe inculpatul M., l-a recunoscut în faţa spitalului din Haţeg, după o fotografie, şi că a primit de la inculpatul D. suma de 6 lei. A arătat că nu cunoaşte lunile anului, nu ştie carte şi a considerat că nu are nimic de câştigat din proces. Deşi a mai fost la un termen de judecată, nu a intrat în sala de şedinţă.

Partea vătămată D.A.F. a relatat că la vârsta de 15 ani l-a cunoscut pe inculpatul B., care ştia pe cineva care avea bani mulţi, au urcat în apartamentul lui D., care ar fi ameninţat-o cu un pistol ca să o determine să întreţină relaţii sexuale cu el. A susţinut că nu a întreţinut relaţii intime, însă, ar fi băut ceva care a ameţit-o, iar, când şi-a revenit, era dezbrăcată de la brâu în sus, a fost întrebată de D. dacă este virgină, ceea ce face credibilă afirmaţia de la urmărire penală că acesta a întreţinut relaţii sexuale orale cu ea. Totodată, a declarat că a primit 200 lei de la D.

Martora C.A.N. nu şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, susţinând că D. nu i-a cerut să întreţină relaţii intime, sugerând că B.A.M. este posibil să fi întreţinut astfel de relaţii. A confirmat că ambele au fost în vara anului 2011 în apartamentul inculpatului D. şi că au primit de la acesta cafea, ţigări, respectiv bani.

Martora a declarat că a întâlnit-o în apartamentul lui D. pe minora A.A. (15-16 ani), iar pe D.A.F. şi pe B.A.M. le-a văzut la un local cu D., care le dădea să mănânce. Martora a confirmat că M.E.C. primea bani de la D. ca să le cumpere sandvişuri, ţigări şi cafea şi că în Haţeg inculpatul D. era perceput ca o persoană căreia îi plăceau fetele tinere.

În declaraţia dată, martora a susţinut că nu îşi explică anumite declaraţii date la urmărire penală care îl vizau pe inculpatul M., fiind evident că a încercat să îl ajute în această modalitate.

Aceeaşi atitudine de nuanţare/nemenţinere a declaraţiilor date la urmărire penală s-a constatat şi la A.C.C., B.A.M., R.M., care au afirmat că, fiind neştiutoare de carte, au fost intimidate şi ameninţate să declare în sensul dorit de organele de anchetă.

Instanţa a constatat, însă, că A.C.C. şi B.A.M., deşi foarte tinere, aveau o dezinvoltură deosebită în sala de judecată fără a fi timorate de prezenţa altor persoane, de aceea, schimbarea declaraţiilor poate fi explicată exclusiv prin prisma dorinţei de a-l exonera de răspundere penală pe inculpatul M.E.C.

R.M., mama părţii vătămate M.L.F., a confirmat doar că fiicele ei, L. şi P., concubina lui M., plecau în fiecare seară cu taxiul la Haţeg, la o mătuşă, şi că i-a interzis L. să mai plece cu M.. Nu a oferit alte explicaţii credibile pentru schimbarea declaraţiilor.

Martorii S.E. şi S.P. au declarat despre inculpatul D.P. că este generos şi că P.A.M. ar practica prostituţia, că nu se prezintă de teamă la proces şi că ar fi afirmat că, dacă primeşte 5.000 euro de la inculpatul D.P. şi B.O., are curajul să vină în instanţă să spună că nu a întreţinut relaţii sexuale cu D.P.

Martora B.A.M. confirmă că a fost la domiciliul inculpatului D., împreună cu M.E.C. şi C.A.N., precum şi întâlnirea de la Călan, la care a participat şi D.A.F. Nu a avut nicio explicaţie pentru schimbarea declaraţiei de la urmărire penală.

S-a apreciat că, în cazul lui M.F.L., D.A.F., C.A.N., R.M., A.C.C. şi B.A.M., schimbarea declaraţiilor poate fi explicată exclusiv prin prisma dorinţei de a-l exonera de răspundere penală pe inculpatul M.E.C.

Din declaraţia martorei S.R.M. a reieşit apetenţa inculpatului D.P. de a întreţine relaţii sexuale cu fete foarte tinere, că acesta se întâlnea frecvent şi discuta cu inculpatul B.O., aproape zilnic, ocazie cu care îi dădea sume mici de bani 5-10 lei. Mai arată martora că P.A.M. i-a spus că a fost dusă de B.O. la D.P. şi că l-a întâlnit pe M.E.C. în parc, însoţit de două fete tinere care i-au spus că aşteaptă să urce la D.

Martorul S.T., de asemenea, a confirmat că la D.P. mergeau des fete tinere.

S-a reţinut că fapta inculpatului D.P. care, în cursul anului 2011, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră M.F.L.a, în vârstă de 13 ani, în schimbul unor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reţinut că, fapta inculpatului D.P., care, în anul 2008, a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată minoră D.A.F., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatului D.P., care, în cursul anilor 2008-2010, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră Z.S.O., în schimbul unor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a reţinut că, fapta inculpatului D.P., care, în cursul anilor 2008-2010, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră P.A.M., în schimbul unor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatului M.E.C., care, în cursul anului 2011, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe partea vătămată minoră M.F.L. în vârstă de 13 ani, cu care acesta din urmă, în mod repetatm a întreţinut raporturi sexuale, în schimbul unor sume de bani, deşi cunoştea că este minoră, şi pe minorele A.C.C. şi C.A.N., cărora le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul D., în schimbul unor sume de bani, sume ce s-au plătit şi inculpatului pentru serviciul de recrutare şi transportare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că fapta inculpatului B.O., care, în cursul anilor 2008 -2010, în schimbul unor sume de bani, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe părţile vătămate minore D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă, gravitatea faptelor, împrejurările săvârşirii acestora, persoana inculpaţilor care nu au recunoscut faptele, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului D.P., dar şi statutul de recidivişti al inculpaţilor M.E.C. şi B.O.

Inculpatul D.P. a avut o atitudine nesinceră, a negat comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Inculpatul M.E.C. a avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, a negat comiterea faptelor şi a fost sancţionat administrativ de mai multe ori pentru infracţiunea de furt calificat.

Prin sentinţa penală nr. 147 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28 decembrie 2012, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru o faptă comisă în cursul lunilor martie - aprilie 2012. Faptele din prezenta cauză sunt concurente cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 147/2012 şi pe care a executat-o în perioada 05 aprilie 2012 - 04 aprilie 2013.

Inculpatul B.O. a negat comiterea faptelor în declaraţia dată în instanţă. în cursul urmăririi penale nu a putut fi audiat. Este recidivist, în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen., fiind anterior condamnat la 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 22 din 09 februarie 2010 a Judecătoriei Haţeg, iar, prin sentinţa penală nr. 526 din 11 mai 2010 a Judecătoriei Târgu Mureş - definitivă prin nerecurare, s-a admis cererea de contopire şi s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul Hunedoara i-a condamnat pe inculpaţi la pedepsele mai sus arătate.

Împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii M.E.C., D.P. şi B.O.

Apelurile au fost declarate în termen, iar apelul inculpatului D.P. şi inculpatului M.E.C. au fost motivate în scris.

În motivarea apelului, inculpatul D.P. a criticat sentinţa penală atacată, susţinând că nu a săvârşit fapta de a întreţine un act sexual cu un minor, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, respingerea pretenţiilor părţilor civile.

În motivarea apelului, inculpatul M.E.C. a criticat sentinţa penală atacată, susţinând că nu a săvârşit infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nu a avut avantaje materiale şi nu le-a propus victimelor să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul D.P., solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen.

Inculpaţii D.P. şi M.E.C. au criticat sentinţa penală atacată privitor la individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

În circumstanţiere, în apel, inculpaţii au solicitat efectuarea unor referate de evaluare de către serviciile de probaţiune (fila 100-107 dosar apel).

În motivarea orală a apelului, inculpatul B.O. a criticat sentinţa penală atacată, susţinând că nu a săvârşit infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, existând numai un singur martor care afirmă vinovăţia acestuia, astfel că a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen.

Inculpaţii au criticat sentinţa penală atacată, invocând nulitatea hotărârii, deoarece procesul în faţa primei instanţe a fost public, în parte, deşi în încheierea din 23 ianuarie 2013 şedinţa a fost declarată nepublică, părţile vătămate nu au fost ascultate în prezenţa reprezentanţilor legali, iar hotărârea nu este motivată, copiind rechizitoriul, solicitând desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin Decizia penală nr. 195/A din data de 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.E.C., D.P. şi B.O. împotriva sentinţei penale nr. 139/2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 9607/97/2012.

A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul M.E.C. suma de 700 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile civile, au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiţie;

- inculpatul D.P. suma de 700 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile civile, au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiţie,

- inculpatul B.O. suma de 900 lei, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile civile, au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiţie.

Suma de 138,90 lei, reprezentând onorariul traducătorului de limbă maghiară, s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma cererilor şi temeiurilor invocate de apelanţi şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că apelurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Cu referire la critica privind nulitatea hotărârii, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, întrucât regula de bază a procesului penal constă în desfăşurarea publică a şedinţei de judecată, iar declararea şedinţei nepublice în cazul atingerii intereselor minorelor din proces este facultativă şi poate fi pe tot parcursul judecăţii sau numai pentru o anumită parte a acesteia.

În cauză şedinţa a fost declarată nepublică la 23 ianuarie 2013 (fila 37 dosar fond), iar ulterior şedinţele au fost publice, însă această împrejurare s-a susţinut de către instanţa de apel că nu este de natură a aduce o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea cuprinde argumentele care au stat la baza condamnării inculpaţilor, prima instanţă reţinând starea de fapt şi făcând o analiză distinctă a probaţiunii din faza de urmărire penală şi din faza de judecată, putând fi exercitat un control judiciar real de către instanţa de apel, neimpunând-se desfiinţarea hotărârii şi trimiterea acesteia spre rejudecare.

Iar împrejurarea că părţile vătămate minore nu au fost ascultate în prezenţa reprezentanţilor lor legali, nu constituie o nulitate absolută şi, în condiţiile în care nu a fost probată o vătămare care să justifice anularea hotărârii, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, această critică este neîntemeiată.

S-a arătat că prima instanţă a administrat probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt din care a rezultat următoarele:

Inculpatul D.P., în cursul anului 2011, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale, cu partea vătămată minoră M.F.L. în vârstă de 13 ani, în schimbul unor sume de bani, în anul 2008 a întreţinut un raport sexual cu partea vătămată minoră D.A.F., în cursul anilor 2008-2010, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră Z.S.O., în schimbul unor sume de bani şi în cursul anilor 2008-2010, în mod repetat, a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată minoră P.A.M., în schimbul unor sume de bani.

Inculpatul M.E.C., în cursul anului 2011, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe partea vătămată minoră M.F.L. în vârstă de 13 ani, cu care acesta din urmă, în mod repetat a întreţinut raporturi sexuale, în schimbul unor sume de bani, deşi cunoştea că este minoră, şi pe minorele A.C.C. şi C.A.N., cărora le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul D. în schimbul unor sume de bani, sume ce s-au plătit şi inculpatului pentru serviciul de recrutare şi transportare.

Inculpatul B.O., în cursul anilor 2008 -2010, în schimbul unor sume de bani, a recrutat şi transportat la domiciliul inculpatului D.P. pe părţile vătămate minore D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O.

Raportat la starea de fapt, instanţa de apel a arătat că prima instanţă a făcut o încadrare juridică corectă a faptelor, respectiv trei infracţiuni de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen., în concurs real pentru inculpatul D.P., respectiv infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinând că fapta inculpatului B.O. a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Actul sexual cu minorele sub 15 ani şi cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani a fost săvârşit de inculpatul D.P., folosindu-se de starea lui materială, care a creat un ascendent asupra victimelor.

Schimbarea nejustificată a declaraţiilor date în faza de urmărire penală a numitelor M.F.L., D.A.F., C.A.N., R.M., A.C.C., B.A.M., cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată, ar putea fi justificată de intenţia de exonerare a inculpaţilor, dar, a arătat instanţa de apel, nu este suficientă pentru a răsturna probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi a proba nevinovăţia inculpaţilor.

Martorul S.T., de asemenea, a confirmat că la D.P. mergeau des fete tinere.

Din declaraţiile martorei C.A.N. a rezultat că inculpatul M.E.C. racola fete, negociind preţul cu inculpatul D. la telefon, iar inculpatul B.O. îi aducea la domiciliu inculpatului D. fete tinere de etnie rromă (declaraţia martorilor P.S. şi M.M.I.).

Elementul material al infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a fost efectuat de către inculpaţii M. şi B. în modalitatea recrutării, care a constat în atragerea victimelor, prin convingerea acestora de a fi exploatate în vederea obţinerii de foloase, profitând de vârsta, educaţia şi starea materială precară a acestora, precum şi prin transportarea lor, care a constat în deplasarea victimelor de la domiciliu sau din oraş la locuinţa inculpatului D.P.

Instanţa de apel a mai arătat că prima instanţă a făcut o justă individualizare judiciară a pedepselor, care sunt bine proporţionalizate, ţinând seama de circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor, de concursul de infracţiuni pentru inculpaţii D.P. şi M.E.C. şi de starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul B.O., astfel că nu s-a impus reducerea pedepselor aplicate şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Din referatele de evaluare a rezultat că şansele de reintegrare sunt medii pentru inculpaţii M.E.C. şi B.O., menţionând că inculpatul D.P. este în anturajul unor persoane cu un comportament antisocial, care au facilitat şi săvârşirea faptelor de care este acuzat.

De asemenea, instanţa de apel a susţinut că scrisoarea de mulţumire emisă de Primăria Sântămaria Orlea (fila 64 dosar apel), care prezintă donaţiile făcute de inculpatul D.P. comunităţii, deşi reprezintă aspecte pozitive, nu pot anihila comportamentul infracţional al inculpatului şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 195/A din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii M.E.C., D.P. şi B.O.

Inculpatul M.E.C., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat, atât în timpul dezbaterilor, cât şi prin motivele scrise de recurs, admiterea recursului în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior, susţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală şi că în mod greşit a fost condamnat, întrucât, infracţiunea de trafic de persoane presupune obligarea persoanei traficate, obligare care implică realizarea de acte de violentă morală sau fizică în vederea întreţinerii de acte sexuale în mod constant, iar cele două părţi civile şi partea vătămată M.F.L. au arătat că nu au fost obligate de către inculpat să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul D.P., nici din probele administrate nerezultând o altă situaţie.

Prin motivele scrise de recurs, depuse de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de proxenetism.

În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., arătând că noua lege prevede limite mult mai mici de pedeapsă şi că îi este mai favorabilă, astfel încât se impune reducerea pedepsei de 5 ani la care a fost condamnat.

Inculpatul D.P., prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 13 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., arătând că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Astfel, a solicitat instanţei schimbarea încadrării juridice pe infracţiunea corespondentă din N.C.P., susţinând că noua lege penală nu mai prevede ca infracţiune actul sexual cu un minor în varianta prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. anterior, art. 220 alin. (1) C. pen. prevăzând ca limite de vârstă ale persoanei vătămate 13-15 ani, pentru ca actul sexual să constituie infracţiunea de act sexual cu un minor.

Prin urmare, a solicitat achitarea, având în vedere că partea vătămată D.A.F. şi părţile civile P.A.M. şi Z.S.O. aveau vârsta de 16 ani la momentul comiterii presupuselor infracţiuni, astfel că nu mai sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii după noua lege.

Referitor la partea vătămată M.F.L., a arătat că aceasta, atât în declaraţiile date la fond, cât şi în apel, a susţinut în mod clar că nu a întreţinut niciun fel de act sexual cu inculpatul D.P.

În final, a solicitat instanţei să ţină cont de circumstanţele sale personale, acesta având vârsta de 74 ani şi probleme grave de sănătate, fiind internat în spital.

Inculpatul B.O. nu a depus motive scrise de recurs, iar în timpul dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că îi este mai favorabilă legea nouă, având în vedere limitele de pedeapsă mai reduse.

Examinând recursurile declarate, prin raportare la dispoziţiile art 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi din punct de vedere al aplicării legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul B.O. este întemeiat, iar recursurile inculpaţilor M.E.C. şi D.P. sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul M.E.C. a susţinut că fapta nu este prevăzută de legea penală şi că în mod greşit a fost condamnat, întrucât, infracţiunea de trafic de persoane presupune obligarea persoanei traficate, obligare care implică realizarea de acte de violentă morală sau fizică în vederea întreţinerii de acte sexuale în mod constant, iar cele două părţi civile şi partea vătămată M.F.L. au arătat că nu au fost forţate de către inculpat să întreţină raporturi sexuale cu inculpatul D.P.

A invocat cazul de casare prevăzut de 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, însă înalta Curte constată că aceste susţineri se încadrează şi pe pct. 13, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la cazul de casare prevăzut de pct. 12, incident când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, întrucât el nu este incident în speţa de faţă, având în vedere faptul că inculpatul M.E.C. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, articol care prevedea că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi"; prin urmare, existenţa acestei infracţiuni nu presupune obligarea părţii vătămate prin realizarea de acte de violenţă morală sau fizică, în vederea exploatării sale sexuale.

Această condiţie trebuia îndeplinită pentru reţinerea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, alineat care nu i s-a reţinut, însă, inculpatului M.E.C., şi pentru care nu a fost condamnat, acesta având următorul conţinut: „Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi".

Referitor la cazul de casare prevăzut de pct. 13, incident când fapta nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte constată că şi acesta a fost invocat în mod formal, întrucât fapta comisă de inculpatul M.E.C. este prevăzută de legea penală sub denumirea de trafic de minori în dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de proxenetism, Înalta Curte constată că, cazul de casare prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, care permitea instanţei să schimbe încadrarea juridică greşită, a fost abrogat prin art. 1 pct. 16 din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care o asemenea solicitare nu poate fi primită.

Referitor la susţinerile inculpatului D.P., că noua lege penală nu mai prevede ca infracţiune actul sexual cu un minor în varianta prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. anterior, art. 220 alin. (1) din N.C.P. prevăzând limite de vârstă ale persoanei vătămate de 13-15 ani, pentru ca actul sexual să constituie infracţiunea de act sexual cu un minor, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 198 alin. (3) C. pen. anterior se regăsesc în prezent în dispoziţiile art. 220 alin. (3) C. pen., text care prevede că „fapta prevăzută la alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta cuprinsă între 13-18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea sau influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."

Iar aceasta având în vedere că inculpatul D.P. s-a folosit de influenţa sa financiară, oferindu-le bani şi foloase materiale părţilor vătămate pentru a le convinge să întreţină raporturi sexuale cu el; prin urmare, fapta de act sexual cu un minor nu a fost dezincriminată, fiind în continuare prevăzută de legea penală, astfel că cererea inculpatului de achitare pe acest motiv este neîntemeiată.

Cu privire la cererea de achitare pentru infracţiunea de act sexual cu un minor comisă cu partea vătămată M.F.L., care în declaraţiile date la fond şi în apel a susţinut nu ar fi întreţinut niciun fel de act sexual cu inculpatul D.P., Înalta Curte constată că se pune în discuţie starea de fapt şi probele administrate, critici care se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de pct. 18, abrogat expres prin art. 1 pct. 16 din Legea nr. 2/2013, lege prin care unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia legiuitorului fiind aceea de a limita controlul judiciar pe calea recursului doar la chestiuni de drept.

Cazul de casare prevăzut de pct. 12, susţinut în timpul dezbaterilor de către apărătorul ales al inculpatului, nu poate fi luat în considerare de către Înalta Curte, întrucât nu a fost invocat prin motive de recurs depuse cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar el nu poate fi luat în considerare nici din oficiu.

În motivele scrise de recurs depuse la data de 25 noiembrie 2013, aflate la fila 3 dosar recurs, inculpatul D.P. a mai arătat că hotărârea nu este temeinică şi legală, întrucât:

- deşi şedinţa de judecată a fost declarată iniţial nepublică, ulterior aceasta a fost publică;

- părţile vătămate nu au fost reprezentate de reprezentanţii legali sau reprezentanţii A.N.T.P.;

- nu au fost respectate condiţiile cerute de lege privind descrierea faptei, cu arătarea timpului şi locului unde a fost comisă, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionare şi a celor care au fost înlăturate, motivarea soluţiei cu privire la soluţionarea laturii civile;

- nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului.

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte constată că acestea nu se pot circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare existente.

Prin aceleaşi motive scrise de recurs depuse la 25 noiembrie 2013, inculpatul a solicitat achitarea pe motiv că nu a comis faptele de care este acuzat, critică prin care este contestată iarăşi situaţia de fapt reţinută şi probele administrate şi care nu se circumscrie cazurilor de casare existente, ci celui abrogat, prevăzut de pct. 18, aşa cum s-a arătat mai sus.

Inculpatul D.P. a mai depus la data de 29 mai 2014, prin apărător ales B.M., motive scrise de recurs, aflate la fila 64 dosar recurs.

Având în vedere că aceste motive de recurs nu au fost depuse cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, înalta Curte va reţine numai cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.

Astfel, în cuprinsul acestor motive de recurs a fost invocat şi cazul de casare prevăzute de pct. 13 al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.

Considerentele fiind identice cu cele de la cazul de casare prevăzut de pct. 13, invocat în timpul dezbaterilor, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată, susţinerea fiind şi ea aceeaşi, astfel că nu este necesar a mai fi reluate încă o dată.

Cu privire la recursul inculpatului B.O., în primul rând, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 385 alin. (2¹) C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute la art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Prin urmare, având în vedere că recurentul inculpat nu a depus la dosar motive de recurs şi nu a invocat, deci, niciun caz de casare prin motive scrise de recurs sau cu ocazia dezbaterilor orale, nefiind identificate nici cazuri care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul inculpatului B.O. nu poate fi admis în temeiul cazurilor de casare.

În concluzie, se constată că niciunul dintre recursurile declarate nu poate fi admis în temeiul cazurilor de casare care au fost invocate sau care pot fi luate în considerare din oficiu.

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de Decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.

În continuare, Înalta Curte va examina cauza, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., având în vedere criteriile arătate mai sus şi cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul D.P. a fost trimis în judecată pentru patru infracţiuni în formă continuată, în concurs, prevăzute de art. 198 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare(limite 3-12 ani închisoare).

Infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior are corespondent în legea nouă în dispoziţiile art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate M.F.L., Z.S.O. şi P.A.M., având în vedere că acestea aveau vârste de 15 ani sau mai mici la momentul comiterii faptelor), dispoziţii care prevăd limite de pedeapsă cuprinse între 1-5 ani închisoare.

Infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior are corespondent în legea nouă în dispoziţiile art. 220 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (părţi vătămate M.F.L., D.A.F., Z.S.O. şi P.A.M.), întrucât inculpatul D.P. s-a folosit de influenţa sa financiară asupra părţilor vătămate prin oferirea de bani sau alte foloase, în scopul întreţinerii de acte sexuale cu acestea, limitele de pedeapsă prevăzute fiind cuprinse între 2-7 ani închisoare.

Având în vedere faptul că inculpatului i s-a aplicat limita minimă de pedeapsă de 3 ani, pe legea nouă acestuia i s-ar putea aplica cel puţin pedeapsa minimă de 2 ani închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni comise în formă continuată (părţi vătămate M.F.L., Z.S.O. şi P.A.M.), având în vedere că legiuitorul a lăsat la latitudinea instanţei aplicarea unei pedepse mai mari pentru infracţiunea în formă continuată, şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea comisă cu partea vătămată D.A.F.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ar rezulta o pedeapsa de 2 ani închisoare la care s-ar adăuga sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, adică o pedeapsă de 4 ani închisoare, faţă de 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată pe legea veche.

Prin urmare, înalta Curte constată că legea nouă nu îi este mai favorabilă inculpatului D.P., ci legea veche, motiv pentru care recursul declarat de acest inculpat urmează să fie respins şi în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen.

Inculpaţii M.E.C. şi B.O. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare (limite 5-15 ani închisoare).

în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 13 din Legea nr. 678/2001 a fost abrogat. Aceasta nu înseamnă că infracţiunea de trafic de minori a fost dezincriminată odată cu abrogarea art. 13 din Legea nr. 278/2001, întrucât fapta se regăseşte în N.C.P.

Astfel, potrivit art. 211 alin. (1) din N.C.P., infracţiunea de trafic de minori constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. este acelaşi cu cel din reglementarea anterioară, cuprinsă în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 plivind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, elementul material al laturii obiective realizându-se prin aceleaşi modalităţi alternative: recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia.

Prin compararea legilor penale succesive - cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării - legea penală mai favorabilă inculpatului M.E.C. este legea veche, iar legea penală mai favorabilă pentru inculpatul B.O. este legea veche.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul M.E.C., în eventualitatea aplicării legii noi, ar urma să fie condamnat la trei pedepse cu închisoarea de câte 3 ani închisoare(victime partea vătămată M.F.L., martora C.A.N. şi martora A.C.C.), având în vedere că şi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată a fost orientată spre limita minimă, iar aceasta întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea infracţiunii continuate, neexistând identitate de subiect pasiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Se constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., prin sentinţa penală nr. 147 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28 decembrie 2012.

Prin urmare, inculpatul ar trebui condamnat, dacă s-ar aplica legea nouă, la trei pedepse de câte trei ani închisoare în prezenta cauză, aflate în concurs cu cea de-a patra pedeapsă de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 147 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Haţeg, iar, în urma contopirii, prin aplicarea pedepsei celei mai grele la care s-ar adăuga sporul obligatoriu de o treime, ar rezulta o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare, faţă de 5 ani închisoare, pedeapsă aplicată pe legea veche.

În consecinţă, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea veche pentru inculpatul M.E.C., astfel că recursul acestuia nu poate fi admis nici sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.O., şi acesta, în eventualitatea aplicării legii noi, ar urma să fie condamnat la trei pedepse cu închisoarea de câte 3 ani închisoare(părţi vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O.), având în vedere că şi pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată a fost orientată spre limita minimă, aceasta întrucât nici în cazul său nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea infracţiunii continuate, neexistând identitate de subiect pasiv, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, inculpatul ar trebui condamnat, dacă s-ar aplica legea nouă, la trei pedepse de câte trei ani închisoare, iar în urma contopirii, prin aplicarea pedepsei celei mai grele la care s-ar adăuga sporul obligatoriu de o treime, ar rezulta o pedeapsă de 5 ani închisoare, egală cu pedeapsa aplicată pe legea veche.

În aparenţă noua lege nu ar fi mai favorabilă inculpatului, însă, având în vedere că pe legea veche acestuia i s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior, faptele fiind comise în stare de recidivă postexecutorie(inculpatul executând anterior o pedeapsă de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 526 din 11 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş), Înalta Curte constată că, conform noilor dispoziţii, starea de recidivă nu mai poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile art. 41 C. pen. prevăd că pentru reţinerea acesteia este necesar ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv, anterior, la o pedeapsă de 1 an închisoare sau mai mare.

Astfel, Înalta Curte constată că legea nouă îi este mai favorabilă inculpatului B.O. prin nereţinerea stării de recidivă, ceea ce ar putea conduce în viitor la un rezultat mai avantajos din perspectiva unei eventuale graţieri de la care inculpaţii recidivişti, probabil, ar putea fi din nou excluşi.

În consecinţă, înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul B.O. este legea nouă, motiv pentru care recursul acestuia este fondat şi va fi admis.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

În speţă, legea nouă a fost identificată ca lege mai favorabilă şi, prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii noi.

Ca urmare, având în vedere considerentele mai sus expuse, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 195/A din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 139 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Hunedoara, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul B.O., şi rejudecând:

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul B.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori împotriva părţii vătămate D.A.F.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minor împotriva părţii vătămate Z.S.O.

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul B.O. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse, adică în final pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65-art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii M.E.C. şi D.P. împotriva aceleiaşi decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de recurentul inculpat B.O. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.O., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat M.E.C. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, şi 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.F.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga recurentul inculpat D.P. la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, şi câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 195/A din data de 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 139 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Hunedoara, numai în ceea ce priveşte pe inculpatul B.O., şi rejudecând:

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul B.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori împotriva părţii vătămate D.A.F.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu reţinerea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minor împotriva părţii vătămate Z.S.O.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. inculpatul B.O. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse, adică în final pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Dispune aplicarea art. 65-art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpaţii M.E.C. şi D.P. împotriva aceleiaşi decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de recurentul inculpat B.O. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B.O., în sumă de 300 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.E.C. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, şi 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.F.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.P. la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, şi câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.A.F., P.A.M. şi Z.S.O., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2523/2014. SECŢIA PENALĂ. Plângere...		ICCJ. Decizia nr. 2533/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2530/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.). Recurs