ICCJ. Decizia nr. 253/2014. Penal. Furtul (art.228 NCP). Furtul calificat (art.229 NCP). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 253/RC/2014
Dosar nr. 3423/1/2014
Şedinţa publică de la data de 15 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 668 din 19 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.V. împotriva Sentinţei penale nr. 2118 din 20 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6756/215/2012.
S-a desfiinţat în parte sentinţa. S-au descontopit pedepsele şi s-a făcut aplicarea art. 5 C. Pen.
În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din:
- inf. prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în inf. prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;
- inf. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în inf. prev. de art. 372 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;
- inf. prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în inf. prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;
- inf. prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., în inf. prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. cu aplic. art. 16 alin. (1) pct. b C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prev. de art. art. 372 alin. (1) cu aplic, art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 374 zile închisoare, pe care-l contopeşte cu pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie penală, instanţa de apel a constatat că prin Sentinţa penală nr. 2118 din 20 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 6756/215/2012, în baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., fiul lui A. şi M., născut în mun. Craiova, jud. Dolj, domiciliat în mun. Craiova, str. P., jud. Dolj, locuind fără forme legale în mun. Craiova, str. I., jud. Dolj, cetăţenia română, studii: generale, ocupaţia: fără, necăsătorit, recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare, (faptă săvârşită la data de 09 din 10 noiembrie 2008).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate de 374 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova.
În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 374 de zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare. (faptă săvârşită la data de 11 noiembrie 2008).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate de 374 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova.
În baza art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen. a fost contopit restul rămas neexecutat de 374 de zile închisoare, din pedeapsa de de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală aplicată prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova cu pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată în prezenta cauza, urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare, (faptă săvârşită la data de 30 iulie 2009).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare. (faptă săvârşită la data de 01 septembrie 2009).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, (faptă săvârşită la data de 18 iunie 2010).
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.V., urmând ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat un cuţit tip briceag, ridicat de la inculpat, potrivit dovezii de la dosar de urmărire penală.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B.I.C.
A fost obligat inculpatul M.V. la plata sumei de 400 de RON către partea civilă B.I.C.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată D.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat că partea civilă V.I. a renunţat la acţiunea civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 400 de RON va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 19 martie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul M.V. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, violare de domiciliu în formă continuată, furt calificat, distrugere şi port fără drept a cuţitului, în locuri şi în împrejurări în care s-ar putea primejdui integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, fapte prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplic. art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească conform art. 69 C. proc. pen., respectiv declaraţiile martorilor G.A., A.M., C.L., O.D., G. (fostă C.) N.M., C.A.M., F.G., A.G., B.L.C., B.A.L., C.Ş., V.I. şi C.C., declaraţiile părţilor vătămate D.L. şi V.I., în sensul că nu se mai constituie părţi civile, declaraţiile părţii vătămate B.I.C., în sensul că s-a constituit parte civilă cu suma de 400 RON, declaraţia inculpatului care nu a recunoscut starea de fapt, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; proces-verbal de depistare; dovadă ridicare corp delict; proces-verbale privind amendă contravenţională primită la data de 30 iulie 2009 de către inculpat, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare cala data 08/09 noiembrie 2008 şi 09/10 noiembrie 2008, inculpatul a pătruns în curtea imobilului de pe str. G., din mun. Craiova, unde locuia partea vătămată D.L. şi minora C.A.M.
De asemenea, s-a mai reţinut în sarcina inculpatului că, în data de 11 noiembrie 2008, în jurul orelor 11,00, inculpatul M.V., a lovit-o de două ori cu pumnul peste faţă pe partea vătămată D.L., faptă săvârşită într-un bar, în care partea vătămată s-a refugiat de frica învinuitului.
În urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 7 - 8 zile îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal din 11 noiembrie 2008.
La data de 30 iulie 2009, în jurul orelor 10.00, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers în barul aparţinând SC T. SRL, unde solicitându-i-se să achite datoriile ce le avea la bar, a început să le ameninţe cu acte de violenţă pe cele două angajate ale barului. Inculpatul a continuat să aibă o atitudine ameninţătoare şi turbulentă, deşi angajatele barului şi clienţii prezenţi au încercat să-l calmeze. În acest context, inculpatul a lovit cu pumnul un perete din rigips al barului, provocându-i un orificiu de 9 x 9 cm.
În seara zilei de 01 septembrie 2009, în jurul orelor 22.15, în timp ce se deplasa pe str. H., în zona Pieţei E. din Cartierul Vale Roşie, având în mână o cutie de bere, inculpatul a fost oprit de către organele de poliţie, iar în urma percheziţiei corporale, asupra sa a fost găsit un cuţit cu lungimea de 23 de cm, având lama de 11 cm şi mânerul de cca 12 cm. Cuţitul a fost ridicat de organele de poliţie şi depus la Camera de Corpuri Delicte ale Poliţiei mun. Craiova.
La data de 18 iunie 2010, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta barului aparţinând SC S. SRL, profitând de neatenţia angajatei de la bar, i-a sustras acesteia telefonul mobil marca S., ce se afla pe biroul din incinta barului.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.V. de a pătrunde de mai multe ori pe timpul nopţilor de 08/09 noiembrie 2008 şi 09/10 noiembrie 2008, în curtea imobilului de pe str. G., din mun. Craiova, unde locuia partea vătămată D.L. şi minora C.A.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu informă continuată, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Infracţiunea de violare de domiciliu în formă continuată, prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost săvârşită de inculpat sub aspectul laturii obiective prin mai multe acţiuni de pătrundere în timpul nopţii, fără drept, pe porţile de acces în curtea locuinţei părţilor vătămate.
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C pen., prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acesteia.
Fapta inculpatului M.V., de a produce distrugeri unui zid din rigips al barului aparţinând SC T. SRL, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distragere, prev. şi ped. de art. 217 alin. (1) C. pen.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în lovirea cu pumnul a zidului din rigips, acţiune ce a avut ca rezultat distrugerea acestuia, prin producerea unui orificiu de 9 x 9 cm. Între acţiunea inculpatului şi rezultatul produs există raport de cauzalitate.
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptelor şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acestora.
Fapta inculpatului M.V. de a avea asupra sa un cuţit, într-un loc public, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept a cuţitului, în locuri şi în împrejurări în care s-ar putea primejdui integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunea de port fără drept a unui cuţit în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, având ca rezultat încălcarea relaţiilor sociale ocrotite de lege. Între acţiunea învinuitului şi urmarea socialmente periculoasă există raport de cauzalitate.
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptelor şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acestora.
Fapta inculpatului M.V. de sustragere a telefonului mobil, marca S., s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de furt calificat a fost săvârşită prin acţiunea de sustragere a telefonului mobil, urmată de posedarea acestuia şi având ca rezultat crearea unei pagube în patrimoniu părţii vătămate, între acţiune şi rezultat existând raport de cauzalitate.
Cu privire la latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., prevăzând rezultatul faptei şi urmărind producerea lui prin săvârşirea acesteia. Intenţia directă în cazul infracţiunii de furt este subliniată şi de existenţa scopului special, respectiv însuşirea pe nedrept a bunurilor sustrase.
Încadrarea în dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. este atrasă de faptul că acţiunea de sustragere a telefonului mobil a fost săvârşită în loc public.
Săvârşirea celor cinci infracţiuni de către aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, a atras aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., ce privesc concursul real de infracţiuni.
Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului M.V. instanţa a constatat că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova, având un rest rămas neexecutat de de 374 de zile închisoare.
De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat şi prin Sentinţa penală nr. 532/2008 a Judecătoriei Craiova, precum şi prin Sentinţa penală nr. 4943/2005 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 426/2006 a Curţii de Apel Craiova.
Ca urmare, instanţa a constatat că, inculpatul se află în stare de recidivă post-condamnatorie şi post-executorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, instanţa, conform art. 72 C pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, atitudinea inculpatului, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate respectiv, patrimoniul, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, liniştea şi ordinea publică, libertatea psihică a persoanei.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, persistenţa infracţională, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Apreciind, în contextul probelor administrate din care a rezultat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie, potrivit art. 57 C. pen.
Cu privire la latura civilă instanţa a constatat că, în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a inculpatului constând în aceea că, la data de 18 iunie 2010, în jurul orelor 20.00, în timp ce se afla în incinta barului aparţinând SC S. SRL, profitând de neatenţia angajatei de la bar, partea civilă B.I.C., i-a sustras acesteia telefonul mobil marca S., ce se afla pe biroul din incinta barului, faptă care i-a adus un prejudiciu părţii civile în cuantum de 400 de RON, între fapta ilicită şi prejudiciu existând un raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul solicitând iniţial la 15 ianuarie 2014, prin motivele depuse la dosar, achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a comis această faptă. A arătat că nu a sustras telefonul mobil părţii civile B.I.C., în condiţiile în care se motivează reţinerea vinovăţiei doar în baza declaraţiilor părţii vătămate şi martorului B.A., care este contradictorie faţă de celelalte probe. Privitor la pedepse a învederat că acestea sunt aspre şi că se impune atenuarea regimului sancţionator, mai ales faţă de recunoaşterea şi regretul celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina sa. Ulterior, a cerut schimbarea încadrărilor juridice, aşa cum sunt ele prevăzute în noul C. pen., de asemenea achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 372 alin. (1) C. pen., ca urmare a dezincriminării.
S-a apreciat că apelul inculpatului este fondat şi s-a admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerentele:
Verificând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de apel evidenţiate mai sus, s-a constatat că prima instanţă a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, care au fost complet şi just apreciate, reţinându-se o situaţie de fapt exactă şi concordantă cu acest probatoriu.
Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Ca urmare însă a intrării în vigoare a noului C. pen. în baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează: din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 224 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.; din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu art. 37b lit. a) şi b) C. pen.; din infracţiunea prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e) C. pen. cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) şi b) C. pen., cu precizarea că pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., vechea reglementare luată în ansamblul ei, este mai favorabilă.
Având în vedere starea de recidivă a inculpatului, care constituie o cauză de agravare a pedepsei, periculozitatea sporită a infractorului, condamnat anterior la pedepse relativ mari, pentru infracţiuni în general de aceeaşi natură, dar şi noile limite de pedepse mai reduse, aşa cum sunt prevăzute în noul C. pen., s-a dispus condamnarea sa la limita medie a prevederii legale modificată pentru fiecare infracţiune, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pedepsele astfel stabilite ca durată cât şi ca modalitate de executare prin privare de libertate, corespund gradului de pericol social concret al faptelor săvârşite cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cu condamnări anterior.
În cauză s-a făcut şi aplicarea disp. art. 61 C. pen., întrucât din examinarea fişei de cazier aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul liberat condiţionat la 25 aprilie 2008, cu un rest de 374 zile, a comis în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, infracţiunile speţei şi în acest caz pedepsele stabilite pentru infracţiunile ulterioare se contopesc cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară.
În baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. cu aplic. art. 16 alin. (1) pct. b C. proc. pen. şi art. 4 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 372 alin. (1) C. pen., întrucât legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Actuala reglementare incriminează doar fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun a portului sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, printre care şi a cuţitului. Rezultă din examinarea stării de fapt că în seara zilei de 1 septembrie 2009 inculpatul a fost oprit de organele de poliţie în timp ce se deplasa pe strada H. din cartierul Valea Roşie având asupra sa un cuţit cu lungimea de 23 cm, circumstanţe concrete care impun achitarea, pentru că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite niciuna din condiţiile arătate mai sus.
S-a constatat că nu este întemeiată critica formulată de inculpat, în sensul că nu este autorul infracţiunii de furt a telefonului mobil, săvârşirea faptei fiind dovedită cu plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.I.C. şi ale martorului ocular B.A.L. dar şi cu recunoaşterea în parte a inculpatului în sensul că a fost prezent în această locaţie.
Faţă de noile dispoziţii ale art. 65 C. pen., că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - o) C. pen. poate fi dispusă doar atunci când exercitarea acestora a fost interzisă de instanţă, şi ca pedeapsă complementară, a fost înlăturată pedeapsa accesorie stabilită de instanţa de fond, întrucât prin hotărârea de condamnare nu s-au reţinut şi asemenea interdicţii.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie, secţia penală, la data de 21 iulie 2014.
Prin Încheierea nr. 220/RC din data de 1 octombrie 2014, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 6756/215/2012.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul 3 şi s-a stabilit termen la data de 15 octombrie 2014, cu citarea inculpatului M.V.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., a constatat că aceasta este admisibilă în principiu pentru următoarele considerente:
Cererea de recurs în casaţie a fost făcută în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen., iar Decizia penală nr. 668 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prev. de art. 437 alin. (l) lit. a), b), c) şi d), în sensul că este formulată în scris şi cuprinde numele şi prenumele procurorului care exercită calea de atac, organul judiciar din care acesta face parte (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova), hotărârea care se atacă (668 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova), cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază (art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) şi motivarea acestuia (greşită încadrare juridică faptelor, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile), precum şi semnătura procurorului care a exercitat recursul în casaţie.
Înalta Curte a constatat că, prin cererea de recurs în casaţie, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susţinându-se că în mod greşit, instanţa de apel a combinat prevederi din legea veche şi legea nouă, creând o "lex tertia", deşi avea aptitudinea să aleagă între legea veche şi legea nouă, doar în integralitatea lor. În acest sens s-a invocat Decizia nr. 265 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014.
În motivele scrise, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova şi rejudecarea cauzei.
Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, se dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi termite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
S-a apreciat că admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
La termenul de judecată de astăzi, 15 octombrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a arătat că retrage recursul în casaţie formulat în cauză.
Înalta Curte, văzând declaraţia reprezentantului Ministerului Public în sensul retragerii recursului în casaţie formulat împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul M.V., constată că, potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat.
Având în vedere că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declaraţia de retragere a recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 668 din 19 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.V.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 235/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
