ICCJ. Decizia nr. 270/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 270/A/2014
Dosar nr. 72/36/2014
Şedinţa publică din 22 septembrie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Constanţa. secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 462/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa, formulată de revizuentul Ş.V.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul Ş.V. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlul cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3/III/6 din 23 august 2013 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia judiciară, condamnatul Ş.V., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. RJ/462/36/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1973 din 07 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 462/36/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. din 1969.
Prin adresa din 11 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia judiciară, a înaintat cererea revizuentului Ş.V., Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa.
La data de 04 februarie 2014, cu adresa din 2013, înregistrată la 05 februarie 2014 la Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, a înaintat cererea revizuentului Ş.V., spre competentă soluţionare, urmare intrării în vigoare la 01 februarie 2014 a noului C. proc. pen.
În susţinerea cererii de revizuire, s-a arătat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, rămasă definitivă, Ş.V. a fost condamnat, în temeiul prevederilor art. 264 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. din 1969, la pedeapsa amenzii penale de 10.000 lei, reţinându-se că fapta sa, de a uza de calitatea sa de avocat ales al coinculpaţilor D.C. şi S.A., sub aparenţa unei medieri cu victimele O.N. şi C.D., prin depăşirea atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995, le-a determinat pe cele două persoane vătămate să facă declaraţii neconforme realităţii, în cursul urmăririi penale, pentru exonerarea de răspundere penală a făptuitorilor D.C. şi S.A., săvârşind astfel infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969, că probele pe care s-a întemeiat condamnarea revizuentului, sunt declaraţiile mincinoase date de părţile vătămate C.D. la 14 octombrie 2004 şi O.N. la 18 octombrie 2004 procurorului, declaraţii care nu au fost cunoscute de instanţa care a pronunţat condamnarea. Referitor la temeiul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. din 1969, al cererii de revizuire, s-a arătat că la datele de 15 martie 2006 şi 29 martie 2006, părţile vătămate O.N. şi C.D. au recunoscut că au minţit în declaraţiile date procurorului în 2004, însă din cauza avocatului inculpaţilor, fără să se probeze modul în care acesta le-ar fi determinat să mintă şi fără a fi responsabilizate pentru mărturie mincinoasă sau fals în declaraţii, câtă vreme nimeni şi nimic nu le-a împiedicat să declare adevărul procurorului de caz la datele de 14 octombrie 2004 şi 18 octombrie 2004.
În concluzie, revizuentul a solicitat să se constate că instanţa de fond nu a cunoscut, la data pronunţării hotărârii sale de condamnare, declaraţiile mincinoase pe care se bazează reţinerea vinovăţiei sale în săvârşirea faptei de favorizare a infractorului şi care erau de natură să conducă la soluţia de achitare pentru inexistenţa faptei, în procedura revizuirii, conform prevederilor art. 395 alin. (2) C. proc. pen. din 1969, că părţile vătămate O.N. şi C.D. au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă şi, urmare admiterii cererii de revizuire, să se anuleze sentinţa penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 462/36/2009, iar în rejudecare să se pronunţe achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 în temeiul prevederilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. din 1969.
În susţinerea cererii de revizuire, au fost anexate declaraţia martorului Ş.V. din 16 februarie 2012 din Dosarul nr. 462/36/2009, declaraţiile părţii vătămate O.N. din 25 mai 2004 şi 21 iunie 2004, declaraţia de martor din 18 octombrie 2004 a lui O.N., declaraţia din 17 noiembrie 2005 a părţii vătămate O.N., declaraţia părţii vătămate din 29 martie 2006 a lui O.N., declaraţia martorului O.M. din 15 martie 2006, declaraţiile părţii vătămate C.D. din 30 mai 2004 şi din 21 iunie 2004 date organelor de poliţie, declaraţia părţii vătămate C.D. din 18 august 2004 dată în faţa avocatului Ş.V., copie extras din registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat Ş.V., procesul-verbal din 25 aprilie 2006 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa de primire al unor documente de la învinuitul Ş.V., declaraţia învinuitei C.D. din 23 aprilie 2004 dată Poliţiei din Hamburg, declaraţia martorei C.D. din 17 noiembrie 2005 dată la B.C.C.O Constanţa, declaraţia părţii vătămată din 15 martie 2006 a numitei C.D. şi din 29 septembrie 2011 de la instanţa de fond, declaraţia martorei C.D., declaraţia inculpatului D.C. din 05 aprilie 2006, declaraţia învinuitei S.A. din 17 martie 2006, plângerea şi rezoluţia de soluţionare a plângerii formulate de avocatul Ş.V. în numele inculpaţilor D.C. şi O.A., rechizitoriul din 02 mai 2006 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa în copie, sentinţa penală nr. 1/MP din 01 aprilie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, opisul actelor de urmărire penală din Dosarul nr. 21/D/P/2004 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Constanţa, încheierea din 18 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa din Dosarul nr. 462/36/2009 şi minuta încheierii din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.
Totodată, a fost ataşat la dosarul cauzei Dosarul nr. RJ/462/36/2009, al Curţii de Apel Constanţa, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 a cărei revizuire se solicită.
În condiţiile în care sesizarea instanţei cu cererea de revizuire s-a făcut la data de 05 februarie 2014, respectiv după data de 01 februarie 2014, când a intrat în vigoare Noul C. proc. pen., iar normele procedurale sunt de imediată şi strictă aplicare, Curtea, în soluţionarea cererii de revizuire, s-a raportat la prevederile Noului C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în faza admiterii în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. RJ/462/36/2009, din perspectiva cerinţelor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Curtea a constatat că cererea este formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. pen., de către condamnatul Ş.V. (art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), cererea de revizuire este întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. şi au fost invocate ca şi temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. din 1969, ce are corespondent în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. actual şi respectiv ale art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. din 1969 având corespondent în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. actual, iar faptele şi mijloacele de probă invocate nu au făcut obiectul unei alte cereri de revizuire anterioare, soluţionată definitiv.
Din perspectiva cerinţei prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen., Curtea a constatat că declaraţia martorei C.D. din 17 noiembrie 2005 s-a aflat în vol. I dosar urmărire penală la momentul înaintării rechizitoriului la instanţa de judecată, în acest sens existând menţiunea de pe copia depusă de revizuientul Ş.V. (fila 37 dosar revizuire instanţă). în această situaţie este evident că, instanţa de judecată a avut cunoştinţă de conţinutul acestei declaraţii la momentul pronunţării sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, astfel că nu se poate considera că ne găsim în faţa unei fapte sau împrejurări necunoscute instanţei de condamnare.
De altfel, însăşi revizuentul a menţionat în cererea sa, că respectiva declaraţie a dispărut de la dosarul cauzei la momentul dispariţiei vol. I de la urmărirea penală, iar la reconstituirea acestuia nu a mai fost depusă la instanţă pentru a fi avută în vedere la redactarea soluţiei de condamnare a sa.
Drept urmare, în condiţiile în care instanţa de fond a avut la dispoziţie spre examinare declaraţia din 17 noiembrie 2005 a martorei C.D., chiar dacă ulterior pronunţării această declaraţie a dispărut din vol. I al dosarului de urmărire penală, aceasta nu constituie o faptă sau împrejurare necunoscută instanţei de fond la momentul soluţionării cauzei cu care a fost investită, cu atât mai mult cu cât hotărârea de condamnare face referire expresă la aceasta, nefiind astfel îndeplinite cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Din conţinutul sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. RJ/462/36/2009 rezultă, cu evidenţă, că declaraţiile martorelor C.D. şi O.N. din 14 şi 18 octombrie 2004, date procurorului de caz, în care relatau nereal că alte persoane decât inculpaţii D.C. şi S.A. le-au traficat şi exploatat sexual, au fost înlăturate, ca atare, întrucât au fost determinate să declare mincinos de către revizuentul condamnat Ş.V., în calitatea sa de avocat al celor doi inculpaţi amintiţi. Totodată, s-a reţinut, că activitatea infracţională a inculpatului Ş.V., de favorizare a infractorilor D.C. şi S.A., a fost probată indubitabil şi cu declaraţiile martorului A.T. şi C.D., coroborate cu declaraţiile inculpatului în care recunoaşte că s-a deplasat la 13 iulie 2004 la Postul de poliţie al comunei Independenţa, interesându-se de domiciliul părţilor vătămate C.D. şi O.N. pentru a încerca o mediere între acestea şi inculpaţii D.C. şi S.A.
Raportat la cele reţinute, constatând că declaraţiile mincinoase ale martorelor C.D. şi O.N. nu au fost probe în baza cărora s-a pronunţat condamnarea revizuentului Ş.V., fiind înlăturate ca nereale din probatoriu, Curtea a reţinut că acestea nu dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
S-a mai reţinut că, declaraţiile martorelor C.D. şi O.N., din 14 şi respectiv 18 octombrie 2004, chiar dacă sunt mincinoase, nu au stat la baza condamnării revizuentului Ş.V., astfel că hotărârea de condamnare a acestuia nu se întemeiază pe respectivele declaraţii, nefiind îndeplinite cerinţele cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în termen legal, a declarat apel revizuentul Ş.V., solicitând desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire, întrucât sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., invocate ca temeiuri ale cererii sale de revizuire de către condamnatul Ş.V., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a. s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b. hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată.
În ceea priveşte incidenţa cazului de revizuire prevăzut de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, aspectele rezultate din declaraţiile date, în faza de urmărire penală, de martora C.D., la datele de 17 noiembrie 2005 şi 14 octombrie 2004 şi de martora O.N. la data de 18 octombrie 2004, nu constituie fapte sau împrejurări necunoscute de instanţa de fond, la momentul soluţionării cauzei, întrucât declaraţiile menţionate au fost avute în vedere de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei penale nr. 1/MP din 09 aprilie 2012.
Chiar dacă, ulterior pronunţării acestei sentinţe, s-a constatat dispariţia vol. I al dosarului de urmărire penală, în care se afla şi declaraţia din 17 noiembrie 2005 dată de martora C.D., la momentul pronunţării, instanţa de fond a avut la dispoziţie această declaraţie şi a examinat-o, acest aspect rezultând din faptul că, în cuprinsul hotărârii, s-a făcut referire la această declaraţie.
De asemenea, în sentinţa penală nr. 1/MP din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa a făcut referire şi la declaraţiile date în 14 şi 18 octombrie 2004, în faza de urmărire penală, de martorele C.D. şi O.N., însă a apreciat că sunt nereale, întrucât acestea au fost determinate să declare mincinos de către revizuentul condamnat Ş.V.
Pe de altă parte, declaraţiile menţionate nu dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, având în vedere că instanţa de fond a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului Ş.V., de favorizare a infractorilor D.C. şi S.A., a fost probată cu declaraţiile martorului A.T. şi C.D., coroborate cu declaraţiile inculpatului în care a recunoscut că s-a deplasat la 13 iulie 2004 la Postul de poliţie al com. Independenţa.
În ceea ce priveşte incidenţa cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea că, argumentele invocate de revizuent, în sensul că martorele C.D. şi O.N. au săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, întrucât au dat declaraţii mincinoase în cauză, nu sunt de natură a reţine îndeplinirea cerinţelor legale, având în vedere că, aşa cum s-a menţionat anterior, hotărârea de condamnare a revizuentului nu se întemeiază pe respectivele declaraţii.
În consecinţă, Înalta Curte constată că revizuentul nu a făcut dovada incidenţei cazurilor de revizuire invocate, astfel că hotărârea instanţei de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, este legală şi temeinică.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul Ş.V. împotriva sentinţei penale nr. 1/MP din 6 martie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă apelantul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2014. Penal. Omorul (art.188 NCP).... | ICCJ. Decizia nr. 2701/2014. Penal. Infracţiuni la legea... → |
|---|
