ICCJ. Decizia nr. 2848/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2848/2014

Dosar nr. 9958/3/2010

Şedinţa publică din 21 octombrie 2014

Asupra recursurilor de faţă,În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 976 F din 14 noiembrie 2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii M.H., M.Y., B.C., L.N. şi Z.G. au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în aceeaşi infracţiune, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

I. În baza art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, inculpaţii M.H., M.Y., B.C., L.N. şi Z.G. au fost condamnaţi la câte 5 ani închisoare şi câte 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

II. În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (infracţiunea de trafic de celule umane), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul M.H. a fost condamnat la 3 ani închisoare. Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006 (introducerea în ţară de celule de origine umană, în mod fraudulos), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

III. În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul L.N., a fost condamnat la 3 ani închisoare.

Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi la o lună închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. (exercitarea fără drept a unei profesii).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., s-a dispus ca după executarea pedepsei închisorii, inculpatul să execute 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

IV. În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata Z.G., a fost condamnată la 3 ani închisoare. Inculpata a mai fost condamnată la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi la o lună închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

V. În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata B.C., a fost condamnată la 3 ani închisoare. Aceeaşi inculpată a mai fost condamnată la 3 ani închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

VI. În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul M.Y., a fost condamnat la 3 ani închisoare. Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 3 ani închisoare pentru complicitate, prev. de art. 26 C. pen., la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

VII. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. (infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale), inculpatul Z.V.G., a fost condamnat la 3 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

Inculpatului i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. precum şi a dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.

VIII. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. (infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale), inculpata T.R.M.C., a fost condamnată la 3 luni închisoare. Aceeaşi inculpată a mai fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (infracţiunea de fals intelectual).

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 6 luni închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Inculpatei T.R.M.C. i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. precum şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea înscrisului înregistrat sub nr. 480/14 iulie 2009, precum şi a celui înregistrat sub nr. 203561/31 iulie 2009.

În baza art. 117 alin. (1), (3) C. pen., s-a dispus expulzarea de pe teritoriul României, după executarea pedepsei închisorii, a inculpaţilor L.N. şi Z.G.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.H. a sumei de 106.400 euro.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.N. a sumei de 173.500 euro, iar dacă suma de bani nu se regăseşte, confiscarea echivalentului ei în lei, conform art. 13 alin. (2) din aceeaşi lege.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata Z.G. a sumei de 40.650 euro sau echivalentul în lei.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., s-a mai dispus confiscarea de la inculpata B.C., a sumelor de 83.750 lei şi 1.560 dolari SUA; de la inculpatul M.H., a sumelor de 27.680 lei, 3.810 dolari SUA, 200 euro sau, pentru ambii, echivalentul în lei.

În baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.H., a trei autoturisme indisponibilizate şi identificate prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - S.T.B. nr. 143/D/P/22 iulie 2009, menţinând şi sechestrul asigurător.

Pentru a pronunţa sentinţa, judecătorul fondului a reţinut următoarele:

Inculpatul M.H., iniţiatorul grupului infracţional organizat pentru prelevarea ilegală de ovule de la persoane cu o situaţie materială precară, în schimbul unor sume de bani situate între 800 - 1.000 lei date acestora, după ce le determina şi plătindu-le, consimţeau să se supună procedurii de prelevare de ovule, activitate ce avea loc sub acoperirea C. SC S. SRL, aici el având drept de dispoziţie şi prevalându-se de faptul că în respectiva clinică se exercitau şi activităţi medicale autorizate, iar dubla cetăţenie română - israeliană era un avantaj, a cooptat şi medici israelieni prin intermediul acestora racolând clientelă din străinătate.

Totodată, acest inculpat, încă din perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ca medic specialist ginecolog şi conducător de fapt al clinicii, a pus bazele unei activităţi infracţionale menită obţinerii de sume de bani prin realizarea de proceduri de procreare pe cale artificială, utilizându-se materie genetică (ovocite) provenite de la persoane cointeresate material să o cedeze.

În acest scop, inculpatul a realizat o primă componentă, aceea de natură umană, respectiv atragerea de personal medical specializat în tehnici de reproducere asistată, o altă componentă, de natură material-logistică reprezentând o bază materială necesară îndeplinirii tehnicii amintite, respectiv un spaţiu adecvat desfăşurării activităţii în domeniul medical, aparatură de profil, medicamente.

Ca atare, utilizând componenta material-logistică, dar şi conexiunile cu medici din Israel, specialişti în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, aceştia fiind inculpaţii L.N., Z.G. dar şi alţii (I.C., D.F., C.E., G.P.), aceştia lucrând în spitale de profil din Israel, inculpatul împreună cu cei menţionaţi, a constituit grup infracţional organizat ce a avut ca scop, pe de o parte, racolarea de cupluri cu preponderenţă din Israel, care aveau dificultăţi în a proceda pe cale naturală, acestea, în schimbul unor sume mari de bani, dorind să beneficieze de tehnicile de reproducere asistată şi, pe de altă parte, atragerea de persoane de origine română cu vârste între 18 - 30 ani care, în schimbul a 800 - 1.000 euro consimţeau să cedeze ovule (ovocite) necesare realizării tehnicilor de fertilizare "in vitro" (FIV) şi, deci, să se supună procedurilor medicale ce implicau stimularea ovariană pe cale artificială şi recoltarea ovocitelor, scopul stimulării artificiale fiind acela al obţinerii unui număr cât mai mare de ovocite din partea fiecărei donatoare, în cadrul ciclului natural lunar, o femeie producând, în general, un singur folicul ajuns la maturitate.

Actul de sesizare a stabilit că în perioada 17 aprilie - 15 iulie 2009, perioadă monitorizată, 106 donatoare au urmat o dată au de mai multe ori procedura pe care o presupunea recoltarea de ovocite sau, după caz, la rândul lor, au racolat alte persoane ce s-au supus acestei proceduri, ele fiind cointeresate material la demersurile inculpaţilor, aceştia neprezentându-le decât tangenţial, trunchiat, condiţiile, împrejurările, consecinţele vătămătoare pentru sănătate generate atât de tratamentul acordat, cât şi de puncţiile efectuate cu ocazia extragerii ovocitelor, operaţie invazivă care se realiza după o prealabilă anestezie generală a donatoarelor.

S-a mai reţinut că după ce erau racolate, donatoarelor li se propunea aducerea şi a altora, ele fiind interesate de avantajele mărite ce urmau să le primească, plata efectivă fiind făcută după extragerea de ovocite de la cele racolate.

Inculpatul L.N., medic specialist obstetrică-ginecologie, cunoscând cointeresarea materială a donatoarelor cât şi faptul că SC "S." SRL nu era acreditată să desfăşoare activităţi de reproducere artificială, în conivenţă infracţională cu ceilalţi inculpaţi şi în desfăşurarea planului etapizat, de lungă durată, coordonat de coinculpatul M.H., la rândul său, racola din străinătate cupluri ce doreau să beneficieze de tehnicile de reproducere asistată ori le prelua pe acestea de la alţi specialişti israelieni cu care se afla în relaţii, supraveghea evoluţia tratamentului de stimulare hormonală, participând direct la examinarea donatoarelor, a pacientelor, ori era încunoştinţat de acestea de către inculpata B.C., se deplasa la clinică, de regulă de două ori pe lună, coordonat şi, cu câteva zile înainte de sosirea beneficiarelor pentru a realiza puncţiile şi predarea ovocitelor extrase inculpatei Z.G., aceasta pentru pregătirea culturilor necesare realizării embriotransferului efectiv, operaţiune pe care el o realiza fie individual, fie împreună cu inculpatul M.H.

Acelaşi inculpat, în mod repetat, a introdus în ţară, fraudulos, materie genetică care a fost folosită în tehnicile de pregătire a culturilor necesare realizării embriotransferului şi în România a exercitat profesia de medic fără autorizare.

În ce o priveşte pe inculpata Z.G., aceasta, specialist embriolog, cunoscând cointeresarea materială a donatoarelor, dar şi faptul că SC "S." SRL nu era acreditată să realizeze activităţi de reproducere pe cale artificială, în conivenţă infracţională cu ceilalţi şi în realizarea planului etapizat, de lungă durată şi coordonat de inculpatul M.H., pregătea culturile de embrioni necesare realizării embriotransferului efectiv, se deplasa fie singură, fie însoţită de inculpatul L.N., de regulă, de două ori pe lună la sediul clinicii şi coordonat cu câteva zile înaintea sosirii beneficiarelor, pentru preluarea de la inculpatul menţionat a ovocitelor extrase imediat după realizarea puncţiilor, ulterior ea folosind ovocitele în procesul de pregătire a culturilor pentru embriotransfer, operaţiune ce în final era realizată de inculpatul L.N. fie singur, fie împreună cu inculpatul M.H.

Aceeaşi inculpată, s-a mai reţinut, a introdus în România, repetat şi fraudulos, materie genetică folosită în tehnicile de pregătire a culturilor necesare embriotransferului, profesia de medic pe teritoriul României exercitând-o fără autorizare.

Inculpata B.C., secretată a clinicii amintite, cunoscând că aceasta nu era acreditată pentru a funcţiona în procedura reproducerii umane asistate, direct ori prin persoane interpuse, a racolat tinere între 18 şi 30 de ani care consimţeau să se supună procedurilor medicale menite stimulării ovariene, ea convingându-le să-şi pună corpul la dispoziţia personalului din clinică în maximă discreţie asupra realei activităţi întreprinse, supraveghea constant etapele ce presupuneau realizarea procedurii de stimulare ovariană şi de prelevare de ovocite, ţinea evidenţa concretă a analizelor medicale, a schemei de tratament pentru fiecare donatoare în parte, modalitatea de contactare, persoanele de legătură, sumele acordate ce reprezentau valoarea medicaţiei, a transportului atunci când acesta se făcea la ore târzii, dar şi a sumelor plată efectivă a ovocitelor donate, ea fiind, în fapt, coordonatoarea clinicii când inculpatul M.H. era absent, reprezenta interesele clinicii atât în raport de necesitatea rezolvării problemelor administrative, sens în care fusese împuternicită de inculpatul amintit, cât şi de coinculpatul M.Y., dar şi în ce priveşte deciziile, retribuirea, sancţiunile, recompensele. Inculpata, în relaţiile cu grupul infracţional, ducea la îndeplinire obligaţiile acţiunilor desfăşurate sub paravanul SC "S." SRL, respectiv cazarea medicilor israelieni inculpaţi, a celorlalţi amintiţi (faţă de care s-a disjuns urmărirea penală), a beneficiarilor tehnicii de reproducere asistată, în relaţiile cu personalul clinicii fiind cunoscută ca având puteri discreţionare, pentru serviciile făcute inculpatului M.Y. cooptând-o ca acţionar la una din firmele înfiinţate de el, inculpata conlucrând şi la introducerea în România, ilegal, de material genetic.

Inculpatul M.Y., în conivenţă cu coinculpatul M.H., tatăl său, cunoscând faptul că SC "S." SRL nu era acreditată să desfăşoare servicii medicale de reproducere pe cale artificială, el fiind asociatul unic al clinicii, despre care cunoştea că nu este acreditată pentru scopul menţionat, a pus la dispoziţia grupului infracţional organizat respectiva unitate medicală şi a beneficiat de avantajele materiale ce rezultau din activitatea neacreditată.

În ce-i priveşte pe inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., primul fiind director executiv al Agenţiei Naţionale de Transport, inculpata, coordonator regional Bucureşti al agenţiei, ambii, la 14 iulie 2009 au întocmit un înscris adresat "Centrului Medical S." înregistrat sub nr. 480, în acesta incluzând menţiuni neconforme realităţii, Agenţia Naţională de Transplant neavând competenţa legală de a emite un astfel de înscris. În fapt, în conţinutul adresei s-au utilizat termeni în conformitate cu care clinica în cauză, "Centrului Medical S., este acreditată ca şi bancă şi utilizator de celule reproductive, începând cu data de 15 iulie 2009, acreditarea urmând a fi publicată prin următorul ordin pentru modificarea şi completarea ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 722/2006 privind acreditarea unităţilor sanitare care pot efectua activităţi de bănci, de ţesuturi umane, respectiv utilizatori de ţesuturi şi/sau celule umane în scop terapeutic."

Totodată, inculpata s-a mai reţinut că la 31 iulie 2009 s-a deplasat la sediul Agenţiei Naţionale de Transplant, iar pentru a-şi justifica prezenţa acolo, a completat cu date nereale un înscris tipizat emis de Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, intitulat "Fişă de urgenţă spitalicească".

Probele administrate la urmărirea penală şi la judecarea în fond a cauzei au reliefat următoarele:

Inculpatul M.H., implicat în monitorizarea integrală a activităţii grupului infracţional, respectiv a procedurilor de stimulare ovariană secondată de cointeresarea materială a donatoarelor racolate, despre aceasta au declarat 89 de învinuite (donatoare) şi 13 martori, iar despre participarea la racolarea potenţialelor donatoare, au declarat 33 de învinuite (donatoare) şi 7 martori.

În legătură cu demersurile întreprinse de inculpat, acesta cunoscând şi conştientizând că activitatea clinicii, sub aspectul menţionat, era în afara legii, de a securiza cele ce se întâmplau în clinică, au declarat două învinuite (donatoare) şi două martore (G.E., N.M., M.A., C.P.G.). Contextul amintit relevă şi că inculpatul nu desfăşura permanent activitate în Bucureşti, era prezent în principal în perioadele în care se desfăşurau procedurile de recoltare a ovocitelor de la donatoare, cele în care se realiza embriotransferurile pentru beneficiarele de origine israeliană tot atunci încasa sumele negociate şi părăsea România. În perioadele când inculpatul nu se afla în Bucureşti, s-a probat că inculpatul coordona membrii grupului infracţional prin intermediul coinculpaţilor M.Y. şi B.C., aceştia îl informau telefonic, zilnic (martori N.S., T.M., M.S., S.N., B.I., C.P.G., M.A.).

Procesul-verbal din 19 iulie 2009, încheiat la sediul SC "S." SRL a înscris că verificându-se conţinutul unui dulap din biroul personal al inculpatului, s-a găsit o sacoşă confecţionată din material plastic, în aceasta aflându-se 14 plicuri ce însumau 106.400 euro.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului L.N., la 19 iulie 2009, la descinderea în SC "S." SRL a organelor de urmărire penală, s-a constatat că în încăperea pe a cărei uşă de acces era inscripţionat "Sală de operaţie", se găsea inculpatul, acesta era secondat de alte persoane, toţi fiind implicaţi în desfăşurarea activităţilor specifice unei intervenţii chirurgicale asupra pacientei H.V.

Percheziţia corporală efectuată a relevat existenţa, asupra inculpatului, a unui înscris olograf ce conţinea menţiuni în limba ivrit, inculpatul a susţinut că ar reprezenta programările din 18 iulie 2009, la fel, un alt înscris redactat pe calculator care conţinea pacientele P.S., I.F., C.G., B.C., P.F., P.M., R.I., B.D., N.L., D.N., un al treilea înscris ce conţinea rezultatele analizelor acestora, dar şi un chitanţier, "doctor N.L.L. M.S.".

Învinuitele (donatoare) P.S., I.F., C.G., B.C., P.F., P.M., R.I., B.D. şi N.L., D.N. donaseră ovule în săptămâna 13 - 19 iulie 2009.

Declaraţiile beneficiarilor embriotransferurilor, a însoţitorilor acestora, găsiţi în incinta clinicii la 19 iulie 2009 l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana care le-a îndrumat să urmeze procedura din acea unitate (martori de origine israeliană A.L., Y.O., N.S., H.V., C.P., H.O.A., etc.).

Despre faptul că inculpatul este persoana care proceda la extracţia de ovule (ovocite), au declarat 65 de donatoare şi 13 martore, iar în ce priveşte implicarea în urmărirea intrării în posesia datelor privind starea de sănătate a pacientelor rezultată în urma observării medicale efectuată pe parcursul procedurii de stimulare ovariană, paciente pe care le monitoriza în fapt din Israel cu ajutorul nemijlocit al coinculpaţilor M.H. şi B.C., conţinutul fişelor de observaţie aflate în mapa fiecărei donatoare, inculpatul fiind găsit, la 19 iulie 2009, ca implicat într-o asemenea procedură, s-au mai administrat înscrisurile "A. - P.d.", "L.C.I.G.T. - Iulie actualizat - K.".

Totodată, s-a mai reţinut că în urma verificărilor din 28 august 2009 a încăperii destinate "L.F." din clinică, în două incubatoare, s-au găsit mai multe recipiente ce conţineau un lichid de culoare roz, despre acesta inculpata Z.G. declarând că reprezintă mediul în care se aflau embrioni de origine umană. Inventarierea datelor inscripţionate pe acele recipiente a relevat că erau destinate următorilor: S.C., S.D., G.M., A.L., etc.

La aceeaşi dată, s-au mai găsit pe o masă metalică, trei recipiente pe care erau inscripţionate numele M.M., N.H. şi C.G., iar aruncate într-un coş de gunoi, alte trei recipiente pe care se menţionase: M.M., A.N. şi S.R.

S-a probat astfel că datele privitoare la persoane erau, în marea majoritate, ale celor care au fost identificate în incinta SC "S." SRL cu ocazia percheziţiilor, ele urmând a fi beneficiare ale embriotransferurilor din 19 iulie 2009, iar altele, cele menţionate pe recipientele goale sau pe masa metalică erau ale persoanelor care beneficiaseră de embriotransferuri în 18 iulie 2009 şi în prima parte a zilei de 19 iulie 2009 până la momentul descinderii organelor de urmărire penală.

În ce-l priveşte pe acelaşi inculpat, s-a mai găsit într-o pungă din material plastic depozitată sub o masă, un înscris ce conţinea menţiuni în limba ebraică, despre acesta el declarând că îi aparţine şi reprezenta programarea persoanelor beneficiare de embriotransferurilor. Studierea acestui înscris a relevat că era programarea din 19 iulie 2009 (duminica), a unui număr de 11 beneficiare. Similar, s-a mai identificat un alt înscris ce reprezenta o programare a 11 persoane pentru ziua de sâmbătă şi 16 persoane pentru ziua de duminică, pe acesta menţionându-se numele beneficiarelor, ora la care se realiza embriotransferul, fiecare persoană fiind bifată cu semnul V - văzut atunci când se încheia procedura ce o privea.

Că programările erau riguros urmărite, s-a reţinut că este dovedită de faptul că la 19 iulie 2009, pe masa de operaţie se afla, în cursul procedurii de embriotransfer, pacienta martoră H.V., cum s-a mai arătat, aceasta, potrivit menţiunilor ultimului înscris fiind penultima persoană în dreptul căreia fusese trecută menţiunea V - văzut.

Împrejurarea că inculpatul supraveghea direct procedura de puncţie/recoltare de ovocite de la donatoare a fost invocată şi în declaraţiile învinuitei (donatoare) B.G.L., martorelor C.P.G., V.A.D., S.N., dar şi în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate pentru 21 aprilie 2009, 28 aprilie 2009, 2 mai 2009, 16 iunie 2009.

Recompensarea inculpatului pentru activităţile desfăşurate este evidenţiată în următoarele: factura proformă din 11 decembrie 2006 din aceasta rezultând că SC "S." SRL a achitat 30.000 euro reprezentând contravaloarea serviciilor medicale în domeniul fertilizării "in vitro"; registrul de facturi aparţinându-i, din menţiuni rezultând că în perioada 18 decembrie 2006 - 22 martie 2009 a încasat 143.500 euro de la SC "S." SRL ce reprezenta contravaloarea consultaţiilor repetate acordate, la datele redate în detaliu în facturile de la nr. 0001 - 0012, conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Referitor acuzaţiilor aduse inculpatei Z.G., relevante sunt procesul-verbal de percheziţie corporală, declaraţiile a 13 învinuite (donatoare), ale martorilor M.M. şi C.P.G. Recompensarea inculpatei este dovedită cu registrul de facturi 18 decembrie 2006 - 22 martie 2009, pentru această perioadă ea primind de la SC "S." SRL suma de 40.650 dolari.

Implicarea infracţională a inculpatului M.Y. a fost relevată de declaraţiile a 23 de învinuite/donatoare, a 5 martori, adresele din 26 iunie 2009, din 8 iulie 2009 (acelaşi volum), actul constitutiv şi actul adiţional ale lui S. SRL în forma actualizată la 22 noiembrie 2007, din acestea rezultând că SC "S." SRL era administrată de el, hotărârea asociaţilor din 15 august 2007 a statuat că acest inculpat este numit ca unic administrator, la fel, corespondenţa relevantă că inculpatul îndeplinea direct şi nemijlocit atribuţiile de administrator al clinicii, contractele de cesiune a părţilor sociale din 17 august 2007, rezultând că inculpatul M.Y. a devenit asociat unic, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din 2 mai 2009.

În ce o priveşte pe inculpata B.C., probele relevante avute în vedere de judecătorul fondului sunt: procesul-verbal din 19 iulie 2009; - declaraţiile a 66 învinuite (donatoare) şi a 4 martore; procese-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice din zilele de 27 aprilie 2009, 19 mai 2009, 2 mai 2009, 3 mai 2009, 6 mai 2009, 22 mai 2009, 27 mai 2009, 3 iunie 2009, 12 iunie 2009, 24 iunie 2009; - procesul-verbal de consemnare a raportului investigatorului sub acoperire "G.B." - "nume de cod", din acestea rezultând că la 27 iulie 2008, orele 08:30, el prezentându-se la Arestul Central din cadrul DGPMB pentru a se alcătui o escortă pentru Curtea de Apel Bucureşti cu arestaţii preventiv M.H., M.Y. şi B.C., a luat act atât de faptul că cei trei inculpaţi au discutat pe marginea situaţiei în care se aflau, inculpatul M.H. îi povăţuia pe ceilalţi doi să declare că nu ştiu nimic din ceea ce se întâmpla la clinică, că dacă făceau ceva, acţionau numai din ordinul lui direct; - procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio în mediul ambiental interceptate în baza ordonanţei provizorii cu nr. 294/A/2009 din 27 iulie 2009 emisă de DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, fiind confirmată prin Încheierea din 30 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti.

Cu referire la inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., inculpatul, director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, iar inculpata, coordonator regional Bucureşti al aceleiaşi agenţii, în înscrisul nr. 480 din 14 iulie 2009 adresat "Centrului Medical S." au înserat menţiuni nereale, agenţia, potrivit art. 160 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi Ordinul nr. 79/2004 al Ministrului Sănătăţii neavând prerogativa acreditării clinicii ca utilizator de celule umane, deci nu avea dreptul să-l emită, acest drept aparţinând exclusiv ministerului de resort.

Procedându-se la verificarea numerelor de înregistrare-cartare, s-a reţinut, nefiresc ca procedură, că propunerea de acreditare s-a înregistrat ulterior comunicării despre care am amintit, inculpaţii sunt soţi, ei au utilizat termenii amintiţi, respectiv "este acreditată ca bancă şi utilizator de celule reproductive, începând cu data de 15 iulie 2009, în condiţiile în care, în partea finală a raportului de inspecţie din 13 iulie 2009, la capitolul Concluzii, se menţionează că "Îndeplinirea criteriilor de acreditare conform legislaţiei în vigoare. Unitatea va fi propusă pentru a fi acreditată în viitorul Ordin al Ministerului Sănătăţii, acest raport fiind semnat de inculpată, tot ea semnând, alături de inculpatul Z.V.G., adresa din 14 iulie 2009.

Probatoriul a mai evidenţiat că cei doi inculpaţi aveau cunoştinţă despre limitele competenţelor lor legale odată ce în conţinutul adresei nr. 234 din 10 iunie 2006 destinată "Centrului Medical S." se înscrie "În litera legii, Agenţia Naţională de Transplant a avut rolul de a analiza dosarele prezentate şi de a propune Ministerului Sănătăţii Publice spre acreditare, unităţile sanitare ce au îndeplinit condiţiile cerute, în conformitate cu legislaţia românească şi europeană în vigoare ... De asemenea, vă reamintim că acreditarea o face Ministerul Sănătăţii Publice şi nu Agenţia Naţională de Transplant.

S-a mai probat că documentaţia care a stat la baza emiterii adresei în discuţie (480 din 14 iulie 2009), nu au fost verificate de consilierul juridic al agenţiei (martora N.L.A.), persoană abilitată care nu a întocmit sau semnat acea comunicare.

Ca atare, verificarea condiţiilor necesar a fi îndeplinite, de către SC "S." SRL a fost superficială, subordonată interesului de moment al celor doi inculpaţi, acela de a răspunde favorabil încercărilor repetate ale reprezentanţilor clinicii de a intra în legalitate, sens în care sunt relevate convorbirile telefonice dintre inculpaţii menţionaţi T.R.M.C. neverificând dacă persoanele nominalizate ca făcând parte din personalul specializat îşi desfăşura efectiv activitatea acolo (16 iulie 2009 şi 20 iulie 2009).

Totodată, în ce o prieşte pe inculpata T.R.M.C. s-a mai reţinut că la 31 iulie 2009, s-a deplasat la sediul agenţiei menţionate şi pentru a-şi justifica demersul, a completat cu date nereale un înscris tipizat emis de Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti intitulat "Fişa de urgenţă spitalicească" înregistrat în 31 iulie 2009, în realitate menţiunile înscrisului necorespunzând, în sensul că echipa de intervenţie pe ambulanţă (martorii P.E. şi C.M.) nu a făcut o asemenea deplasare pentru a acorda asistenţă de specialitate lui O.P. (martor).

Situaţia de fapt expusă privind activitatea infracţională a celor doi inculpaţi, a fost reţinută prin coroborarea declaraţiilor lor, originalul înscrisului tipizat nr. x, declaraţiile martorilor A.M., C.M., O.P., P.E., I.M.L., N.L.A.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi toţi inculpaţii.

Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita deducere, în ce-i priveşte pe inculpaţii L.N. şi Z.G., a duratei reţinerii de 24 de ore din 28 iulie 2009 la 29 iulie 2009 şi pentru netemeinicia pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, considerate a fi prea mici prin raportare la modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, caracterul lor transfrontalier, vătămările aduse, valorile sociale ocrotite, comportamentul procesual al inculpaţilor, multitudinea de acte materiale comise de inculpaţii M.H., L.N., B.C., Z.G., faptele fiind de pericol social grav, persoana acestora relativ la discrepanţa dintre sumele de bani obţinute de la cuplurile beneficiare ale procedurii de embriotransfer şi cele înmânate donatoarelor, iar cu privire la inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., modalitatea de executare dispusă fiind netemeinică avându-se în vedere calitatea acestora, aceea de medic, inculpatul având funcţie de conducere în cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant, iar coinculpata, funcţie de coordonare, ambii emiţând adresa în discuţie şi fără consultarea unui medic membru al Consiliului Ştiinţific.

Inculpaţii, în apelurile declarate, au dezvoltat apărările formulate la judecarea fondului cauzei, nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei fiind, în opiniile lor, axate pe următoarele aspecte:

- inculpaţii M.H., M.Y., B.C., L.N. şi Z.G. au susţinut că hotărârea apelată încalcă dispoziţiile art. 356 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât nu au fost descrise faptele, nu s-au indicat locul şi timpul când s-au săvârşit, la fel, această obligaţie, prev. de art. 264 acelaşi cod a fost încălcată şi la urmărirea penală, sentinţa fiind nulă, sancţiune procedurală care atrage desfiinţarea şi rejudecarea fondului cauzei.

Aceiaşi inculpaţi au motivat că SC "S." SRL, legal, a desfăşurat activitate de reproducere umană pe cale artificială, această susţinere fiind relevată şi de locaţia centrală a sediului, respectiv "la doi paşi" de Guvernul României, de mediatizarea profilului ei, deci nu a funcţionat clandestin, conspirativ astfel cum se prevede în incriminarea art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, în probatoriu s-au depus documente care atestă că medicii ce-şi desfăşurau activitatea în clinică aveau autorizaţiile necesare, aveau dreptul de liberă practică, licenţiere de specialitate efectuată în ţara de origine, Israel, pentru activitatea de reproducere umană asistată, clinica a fost adesea controlată, iar cu începere din anul 2009, avea dreptul să desfăşoare activitate medicală, fără un acord al Ministerului Sănătăţii, astfel, faptul că un medic cu o carieră profesională meritorie a cooptat somităţi ale lumii medicale româneşti şi străine pentru a realiza un proiect menit a aduce pe lume viaţă, nu constituie grup infracţional organizat, nefiind întrunită latura subiectivă, iar inculpaţii care se susţine că ar fi aderat la acesta, acţiunile lor nu se pot considera a fi fost menite unui scop fraudulos, motive pentru care s-a cerut achitarea pentru lipsa elementelor constitutive în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. privindu-i pe inculpaţii M.H., L.N. şi Z.G., iar pentru inculpaţii M.Y. şi B.C., achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta neexistând în materialitate pentru că ei nu au fost implicaţi în activitatea clinicii.

Referitor infracţiunii prev. de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, apărarea inculpaţilor a susţinut, cu privire la inculpaţii M.Y. şi B.C. că nu s-au evidenţiat ce au întreprins cei doi nu au efectuat prelevări de ovocite, organizarea acesteia, obligatoriu, în lumina textului incriminator trebuie însoţită de acţiunea de prelevare, organizare însemnând acte pregătitoare, nesancţionate de lege, în cauză, B.C. fiind o simplă secretară, iar M.Y., medic estetician.

Privindu-i pe aceiaşi inculpaţi, s-a susţinut că în sarcina lor nu sunt probe că s-ar fi implicat în comiterea infracţiunii prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006 pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, cerându-se achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, pentru infracţiunea prev. de art. 158 alin. (1) şi de art. 159 din Legea nr. 95/2006 solicitându-se achitarea pe temeiul că faptele nu au fost săvârşite de inculpaţii menţionaţi (art. 10 lit. c) C. proc. pen.).

Cu privire la inculpatul M.H., odată ce acesta a lucrat documentat în legătură cu sumele de bani încasate şi cheltuielile efectuate cu donatoarele, clinica având obligaţia de a le achita, nefiind vorba de o activitate speculativă, el nu a săvârşit infracţiunea prev. de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, impunându-se, sub acest aspect, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Referitor complicităţii la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu privire la acelaşi inculpat, apărarea a motivat că activitatea de prelevare a celulei masculine pentru realizarea embrionului impunea prezenţa ambilor parteneri ai cuplului, deci fapta nu există, proba testimonială dată de cei doi şoferi nu poate fi reţinută şi pentru că aceia nu vorbeau limba ivrit.

Apărarea inculpaţilor L.N. şi Z.G. a susţinut că în ce-i priveşte, infracţiunea prev. de art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 presupune, prioritar, realizarea de proceduri prealabile şi pregătitoare, inculpaţii nu le-au realizat, rolul lor mărginindu-se numai la acordarea de consultanţă medicilor români. La fel, textul incriminator cere să se fi obţinut un folos material pentru donatori sau organizatori, împrejurări de nedovedit, ei nu ştiau că donatoarele primeau bani, deci, nu sunt întrunite elementele constitutive cerute de textul incriminator.

Referitor introducerii în ţară de material genetic în mod fraudulos, apărarea celor doi inculpaţi a relevat că nici la urmărirea penală şi nici la judecarea fondului cauzei, nu s-au indicat actele materiale, datele săvârşirii lor, atunci când inculpaţii treceau prin verificările autorităţilor aeroportuare, nu s-a găsit nimic fraudulos asupra lor.

Privindu-i pe toţi cei cinci inculpaţi, s-a mai susţinut că ei au desfăşurat activităţi în clinică potrivit profilului acesteia, donatoarele au consimţit să li se preleveze ovocite dezinteresate fiind, ele cunoşteau şi au acceptat procedura numai din dorinţa umană de a ajuta la aducerea pe lume a noi vieţi, banii ce li se dădeau reprezentând cheltuielile suportate cu transportul şi tratamentul medical. Greşit s-a reţinut că ele nu ar fi fost informate asupra procedurii de fertilizare şi de urmările acesteia asupra sănătăţii lor, sens în care probele au dovedit că au semnat declaraţiile de acord şi formularul conţinând informarea lor.

Cu referire la latura civilă a cauzei, la măsura confiscării şi cea a sechestrului asigurator, apărarea inculpaţilor a susţinut că toate sunt nejustificate şi pe considerentul că s-a întreprins activitate medicală la respectiva clinică de zeci de ani.

În ce-i priveşte pe inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., apărarea a susţinut că faptele de care aceştia au fost acuzaţi şi condamnaţi în fond nu au legătură cu ale celorlalţi coinculpaţi, nu era aplicabil cauzei cazul de conexitate prev. de art. 34 lit. d) C. proc. pen., între infracţiunile acelora şi cele imputate inculpaţilor menţionaţi neexistând legătură, acest aspect ducând şi la constatarea necompetenţei materiale a structurii specializate a DIICOT în a efectua urmărirea penală. Pentru acest considerent, s-a cerut restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Pe fondul apelurilor inculpaţilor, apărarea a cerut achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., documentul emis la 14 iulie 2009 pentru Clinica "S." se referea la acreditarea numai ca bancă, deci nu pentru efectuarea de acte medicale proprii procedurilor de fertilizare artificială, deci menţinerea considerată incriminatoare nu are acest caracter pentru că era în competenţa Agenţiei Naţionale de Transplant să acrediteze băncile de celule umane.

Cu referire la inculpata T.R.M.C., s-a susţinut că ea avea dreptul, ca medic pe ambulanţă, să acorde asistenţă medicală de urgenţă persoanei care-l ceruse prin apel la numărul unic 112, deci infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. nu există.

Examinând apelurile atât sub aspectul criticilor vizând sentinţa, cât şi din oficiu, astfel cum prevede art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 170/A din 30 mai 2013, reţinând că inculpaţii nu au probat şi nu au adus elemente noi care să contrazică ori să schimbe situaţia de fapt dedusă judecăţii, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor M.H., M.Y., B.C., L.N. şi Z.G. a apreciat că profilul lor, persoane mature, care s-au bucurat de o reputaţie socială, sunt integraţi social, nu au antecedente penale, în favoarea lor sunt aplicabile circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare, potrivit art. 76 C. pen.

Cu referire la pedepsele aplicate inculpaţilor Z.V.G. şi T.R.M.C., s-a apreciat că sunt temeinice.

Pe latură civilă, inculpaţii neoferind nicio împrejurare de fapt sau un motiv în drept care să conducă la desfiinţarea sentinţei judecătorului fondului, instanţa de apel a reţinut că soluţia este corectă, la fel, este legală şi măsura sechestrului asigurator privindu-l pe inculpatul M.H.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi de inculpaţii M.H., M.Y., B.C., L.N., Z.G., s-a desfiinţat sentinţa în parte şi în baza art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., cei 5 inculpaţi au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., inculpaţilor M.H., M.Y., L.N. şi Z.G. li s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de câte 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., inculpatei B.C. i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul M.H. a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Conform art. 35 C. pen., s-a dispus ca după executarea pedepsei închisorii, inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul L.N. a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 281 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 15 zile închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71, a art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Conform art. 35 C. pen., după executarea pedepsei închisorii, inculpatul va executa pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpata Z.G. a fost condamnată la 1 an închisoare.

În baza art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c), inculpata a fost condamnată la 1 an închisoare.

În baza art. 281 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), alin. (2) C. pen., inculpata a fost condamnată la 15 zile închisoare.

Conform art. 35 C. pen., s-a dispus ca după executarea pedepsei închisorii, inculpata să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpata a fost condamnată la 1 an închisoare.

Conform art. 35 C. pen., s-a dispus ca după executarea pedepsei închisorii, inculpata să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 158 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul M.Y. a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 159 din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.

Conform art. 35 C. pen., s-a dispus ca după executarea pedepsei închisorii, inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 3 ani.

În baza art. 381 C. pen., s-a dispus computarea reţinerii de 24 de ore, de la 28 iulie 2009 la 29 iulie 2009 a inculpaţilor L.N. şi Z.G.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C..

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală şi toţi inculpaţii, motivarea căii de atac şi cazurile de casare fiind detaliate în încheierea de la termenul de judecată 16 septembrie 2014.

Recursul declarat de parchet vizează aplicarea pedepsei în alte limite (pct. 14 al art. 385⁹alin. (1) C. proc. pen.) pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii L.N. şi Z.G. şi omisiunea instanţei de apel de a reţine, în ce-l priveşte pe inculpatul M.H. (caz de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.) a circumstanţelor atenuante (art. 74 alin. (1), alin. (2) C. pen.) pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006.

Inculpaţii, în recurs, au invocat şi motivat următoarele:

- inculpaţii B.C. şi M.Y., cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., ei solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) (fapta nu există) pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, pentru complicitate la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 59/2006 şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (nu sunt întrunite elementele constitutive) ale infracţiunii prev. de art. 158 alin. (1) din aceeaşi lege, cu menţiunea că un alt avocat ales al inculpatului M.Y. a detaliat motivarea căii de atac şi pe considerente ţinând de aplicarea art. 5 C. pen. nou, că actul de sesizare nu îndeplinea condiţiile prev. de art. 264 C. proc. pen., iar probele administrate nu au conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, el fiind, în realitate, doar pe hârtie asociat unic al Clinicii "S.", nu a avut nicio atribuţie concretă, aparatura medicală de laborator era proprietatea Fundaţiei "D.M.", în aceasta inculpatul nu era asociat, contractul de colaborare nu a fost cunoscut de el, în ce priveşte numele său de familie s-a creat o confuzie pentru că în limba ebraică "M." este "Mi.". În subsidiar, acelaşi avocat ales al inculpatului a susţinut că se impune achitarea în temeiul fie al art. 10 lit. d), fie a art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru că probatoriul conduce la dubiu privind vinovăţia şi se impune o individualizare corectă a răspunderii penale, pedeapsa urmând a fi dispusă într-o modalitate neprivativă de libertate şi cu înlăturarea interzicerii drepturilor pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară şi accesorie.

Inculpatul M.H. şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prev. de pct. 12 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în cadrul acestuia susţinând că inculpatul trebuie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., probele nu au conturat situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, s-a creat confuzie între "ovocite", "celule", clinica era acreditată, autorizarea de către Ministerul Sănătăţii era o pură formalitate, art. 141 din Legea nr. 95/2006 reglementează activitatea de tratare a infertilităţii şi pe pct. 17² al textului, cu referire şi la latura civilă a cauzei, inculpatul nu a realizat foloase din activitatea de fertilizare artificială odată ce beneficiarii erau obligaţi să suporte toate costurile procedurii medicale, sumele date donatoarelor reprezentau costuri legate de transport, medicaţie, clinica era dotată la standardele specifice, faptul că s-au găsit huse pe unele echipamente medicale s-a datorat împrejurări că nu se lucra permanent, a avut acreditarea necesară fertilizării artificiale, clinica lucra cu medici români prin contracte de colaborare, în cadrul aceluiaşi caz de casare invocând-se şi omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra complicităţii la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., considerent pentru care s-a cerut rejudecarea apelurilor.

Al doilea avocat ales al inculpatului menţionat, suplimentând motivarea cazurilor de casare a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, susţinut a fi legea nouă cu privire la tratamentul sancţionator şi legea veche cu privire la infracţiunea continuată, circumstanţele atenuante, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni. În acelaşi caz de casare (pct. 17²) inculpatul a criticat soluţia dată pe latura civilă a cauzei.

Inculpaţii Z.G. şi L.N., cu referire la infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 au susţinut că nu s-a relevat nicio probă că inculpaţii au constituit, aderat, sprijinit un grup infracţional organizat, în realitate a fost o pluralitate întâmplătoare, achitarea impunându-se în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., la fel, nu s-au administrat probe concludente privind infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, deci există un dubiu care profită inculpaţilor, impunându-se achitarea lor în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., la fel, nu există infracţiunea prev. de art. 281 C. pen., inculpata fiind laborantă, iar coinculpatul, consultant, deci ei nu au desfăşurat acte medicale specifice profesiei de medic, achitarea urmând a se face potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).

Inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., în motivarea recursurilor, au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în cadrul acestuia susţinându-se că nu erau aplicabile dispoziţiile art. 34 lit. d) C. proc. pen. privind cazurile de conexitate, între presupusele fapte infracţionale de care aceştia sunt acuzaţi şi cele ale celorlalţi inculpaţi, neexistând nicio legătură, motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, respectiv Judecătoria sector 1 Bucureşti, de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1), în cadrul acestuia susţinându-se că instanţa de fond şi cea de apel nu au analizat probele, nu au examinat prevederile legislative care reglementează activitatea de transplant, inculpaţii au emis şi semnat adresa incriminată numai în ce priveşte acreditarea Clinicii "S." pentru activitatea de bancă de celule reproductive, deci condiţiile tehnice, celulele reproductive recoltate urmând a fi astfel supuse procesului de crioconservare, deci nu a activităţii de prelevare şi transplant, acestea din urmă fiind proceduri/manevre chirurgicale care reprezintă actul medical în sine, atribuţia de autorizare fiind în competenţa Ministerului Sănătăţii (prelevare şi transplant) or, acreditarea confirmă îndeplinirea condiţiilor tehnice şi este obligatorie pentru obţinerea autorizării.

În cauză deci, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.

Cu referire la inculpata T.R.M.C., de asemenea, probele cauzei au reţinut, fără putinţă de tăgadă, că actul medical pe care l-a întreprins la 31 iulie 2009 a fost real, O.P. având nevoie de tratament medical de urgenţă, deplasarea inculpatei este probată, ceea ce conduce la inexistenţa faptei prev. de art. 289 C. pen.

Ca motivare comună inculpaţilor, s-a susţinut că nu sunt descrise faptele, datele şi locul săvârşirii lor, cu consecinţa încălcării dreptului la apărare (excepţie inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C.) instanţa de apel s-a mărginit în a prelua situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, iar instanţa de fond a transpus rechizitoriul şi a răspuns generic apărărilor inculpaţilor, motive pentru care se impune rejudecarea cauzei.

Recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii L.N. şi Z.G. sunt fondate, pentru considerentul ce se va dezvolta şi numai potrivit cazului de casare prev. de pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. astfel cum acesta este redactat urmare modificării aduse prin Legea nr. 2 în vigoare de la 15 februarie 2013.

Sub acest aspect, cu referire la infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, cu aplicarea art. 74 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., instanţa de apel nu a observat că deşi textul incriminator prevede pedeapsa de la o lună la 1 an închisoare sau amenda, art. 76 C. pen. care stabileşte efectele circumstanţelor atenuante (lit. e)) prevede că dacă minimul special este sub 3 luni (cum este cazul în ce-i priveşte pe inculpaţi) se aplică amenda care nu poate fi mai mică decât 200 lei. Ca atare, aplicând celor doi inculpaţi pedepse de câte 15 zile închisoare pentru această infracţiune, pedeapsa este în alte limite decât cele prevăzute de lege, recursurile urmând a fi admise.

Recursurile declarat de inculpaţii M.H., M.Y., B.C., Z.V.G. şi T.R.M.C. nu sunt fondate pentru cele ce urmează.

Cu prioritate, este de subliniat că potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, la fel, în raport cu modificările legislative aduse prin Legea nr. 2/2013 cazurilor de casare, se constată că recursurile declarate în cauză, aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a legii noi (Codul de procedură penală a intrat în vigoare la 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit vechilor dispoziţii procedurale (Codul de procedură penală din 1969) rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Legea nr. 2/15 februarie 2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate semnificativ, substanţial sau incluse în sfera de incidentă a cazului prev. de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, aceasta pentru că prin amendarea cazurilor de casare, să se restrângă controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

În cauză, Decizia penală nr. 170/A din 30 mai 2013 s-a pronunţat în apel împotriva Sentinţei penale nr. 976 F din 14 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă şi a incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, în raport cu modificările legislative cazurilor de casare, recursurile potrivit art. 12 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, privind cazurile de casare invocate de inculpaţi, cele prevăzute de pct. 12 şi 17² ale art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., dar în motivarea incidenţei lor se susţine că nu au fost descrise faptele, nu s-a identificat data şi locul săvârşirii lor, astfel inculpaţii neavând posibilitatea de a-şi construi apărări, ori că probele nu au dovedit existenţa lor, că martorii nu au luat contact direct cu cele declarate, nu există probe pentru grupul infracţional organizat, nu s-au examinat prevederile legislative care reglementează activitatea de transplant, în realitate acestea sunt critici ce vizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi confirmată de cea de apel, toate acestea circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., expres abrogat prin Legea nr. 2/2013 şi el viza eroarea gravă de fapt, la acest moment el nemaiputând face obiectul examinării în recurs.

La fel, este de subliniat că apărările inculpaţilor astfel cum au fost arătate, au fost supuse analizei şi instanţei de apel, prin invocarea lor inculpaţii solicitând achitarea fie pentru că faptele imputate nu ar exista în materialitatea lor, fie că nu ar întruni elementele constitutive prevăzute de textele incriminatoare.

Ca atare, deşi s-au invocat cazuri de casare rămase în vigoare, inculpaţii recurenţi, în realitate, au cerut reexaminarea, reevaluarea probatoriilor administrate de cele două instanţe, reevaluarea, schimbarea stării de fapt şi, deci, achitarea pentru infracţiunile pentru care instanţele anterioare au dispus soluţie de condamnare, ambele competente să devolueze cauza penală în fapt şi în drept, instanţa de recurs nemaiavând posibilitatea reevaluării probelor deja administrate sau a readministrării lor.

Din motivarea, argumentarea cazurilor de casare, se constată că în realitate inculpaţii nu susţin lipsa unui anumit element constitutive al infracţiunii/lor, ci însăşi lipsa faptei (a laturii ei materiale).

La fel, nu este întemeiată nici apărarea în ce priveşte latura subiectivă, din expunerea situaţiei de fapt rezultând modalităţile în care toţi inculpaţii au acţionat pentru atingerea scopului grupului sau, în cazul inculpaţilor Z.V.G. şi T.R.M.C., pentru atestarea nereală, prin încălcarea, cu ştiinţă, a legislaţiei în materie, a competenţelor Agenţiei Naţionale de Transplant, aceasta neputând acredita Clinica "S." ca bancă şi utilizator de celule umane reproductive, ci doar să propună spre acreditare Ministerului Sănătăţii.

Potrivit cazului de casare prev. de pct. 12 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. se poate doar verifica, prin raportare la situaţia de fapt deja stabilită, în conformitate cu probele administrate, dacă faptele inculpaţilor corespund infracţiunilor reţinute din punct de vedere al elementelor constitutive care caracterizează infracţiunea (cerinţe, condiţii ataşate elementului material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate, intenţia sau culpa element subiectiv, scopul, mobilul), dar acestea numai în măsura în care ele sunt condiţii ale laturii subiective.

Nici invocarea apărării că inculpaţii nu au acţionat în condiţiile grupului infracţional nu conduce la desfiinţarea soluţiei de condamnare, grupul infracţional organizat reprezentând o formă a pluralităţii caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unui beneficiu prin comiterea infracţiunii, persoanele conlucrând, aportul fiecăruia având rol cauzal, ei determinând şi beneficiind, mai mult sau mai redus, de rezultatele faptelor.

Inculpaţii, cu excepţia inculpaţilor Z.V.G. şi T.R.M.C., nu au acţionat urmare unor înţelegeri întâmplătoare, spontane, ci în timp şi repetat, inculpatul M.H. având rolul de iniţiator şi de coordonator, el asigurând conexiunea cu ceilalţi şi între ei, îi recompensa, îi controla, era secondat, adesea, de inculpata B.C., aceasta racolând şi recompensând donatoarele, inculpatul M.Y. avea atribuţia asigurării bazei materiale necesare derulării activităţilor infracţionale coinculpaţii Z.G. şi L.N. îndeplineau rezolvarea problemelor medicale.

Probatoriul administrat a evidenţiat că inculpaţii au obţinut sau au fost recompensaţi cu sume de bani, aceasta constituind şi o dovadă că donatoarele nu au acceptat să se supună procedurii prelevării de ovocite voluntar, fără a fi plătite, multe fiind recompensate şi suplimentar dacă, la rândul lor, racolau şi alte persoane.

Apărarea inculpatului M.H. că şi la donarea de sânge se plătesc sume de bani, aceasta este prevăzută de lege, donarea de sânge neimplicând însă intruziunea în organismul uman cu efecte periculoase pentru sănătate, viaţă, în cauză existând probe că supunerea la procedurile de prelevare de ovocite a condus la crearea de rezultate negative, pentru sănătatea unor donatoare (G.E., G.C., I.C., A.A., E.T., ş.a.).

Privind invocarea, de către inculpaţii Z.V.G. şi T.R.M.C., a pct. 1 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., caz de casare în vigoare şi după adoptarea Legii nr. 2/2013 (nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie şi după calitatea persoanei), acesta nu este însă incident, parchetul fiind competent să efectueze urmărirea penală, între infracţiunile reţinute în sarcina lor şi cele săvârşite de ceilalţi inculpaţi existând legătură de cauzalitate, astfel devenind aplicabil cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. d) C. proc. pen.

Cu referire la critica comună a parchetului şi a inculpatului M.H., că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unei infracţiuni, respectiv complicitate la infracţiunea prev. de art. 159 din Legea nr. 95/2006, aceasta reprezintă o eroare materială, la pagina 13 a deciziei instanţei de apel, răspunzându-se întrunirii elementelor constitutive ale acesteia.

Privind critica comună a inculpaţilor, că nefiind descrise faptele, data, locul săvârşirii, probele (unele) sunt indirecte sau provenind de la persoane care nu vorbeau limba ivrit, astfel ei neavând posibilitatea de a se apăra, dreptul la apărare este o componentă indispensabilă a dreptului la un proces echitabil, aceasta nu este fondată, atât în faţa instanţe de fond cât şi în apel, inculpaţii, asistaţi de apărători aleşi, au prezentat toate observaţiile pe care le-au considerat necesare, relevante, acestea au fost analizate, în apel răspunzându-se, punctual, fiecărei apărări sau motiv de apel (decizie instanţă de apel).

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), se va avea în vedere Decizia Curţii Constituţionale a României, nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, potrivit acesteia stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile se face global (legea penală mai favorabilă în ansamblul său), iar nu prin combinarea prevederilor mai favorabile C. pen. actual şi C. pen. anterior.

În cauză, pentru unele infracţiuni s-a stabilit forma continuată, ele au fost săvârşite în concurs, inculpaţii au beneficiar de reţinerea de circumstanţe atenuante, acestea nu se mai regăsesc în Codul penal actual, deci legea penală mai favorabilă, în ansamblul său, pentru inculpaţii recurenţi, este Codul penal anterior.

În ce priveşte solicitarea inculpaţilor M.H., M.Y., B.C., Z.G., L.N., de a li se aplica o altă modalitate de executare a pedepselor, aceasta nu este fondată, cum s-a arătat, instanţa de recurs, în condiţiile cazului de casare prev. de pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. modificat prin Legea nr. 2/2013 nu mai poate reindividualiza judiciar pedeapsa, modalitatea de executare fiind componentă a individualizării judiciare, aceeaşi soluţie impunându-se şi în ce priveşte înlăturarea, din componenta pedepselor complementare şi accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii Z.G. şi L.N. fiind fondate, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior vor fi admise.

Conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, recursurile declarate de inculpaţii M.H., M.Y., B.C., Z.V.G. şi T.R.M.C. nefiind fondate, vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii L.N. şi Z.G., împotriva Deciziei penale nr. 170 A din 30 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia atacată, numai cu privire la pedepsele aplicate sus-numiţilor inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. anterior.

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate sus-numiţilor inculpaţi, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

Modifică pedepsele aplicate acestor inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 281 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. anterior, în sensul că le stabileşte la pedeapsa de câte 200 lei amendă penală.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. d) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate sus-numiţilor inculpaţi, fiecare având de executat pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.H., M.Y., B.C., Z.V.G. şi T.R.M.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă pe inculpaţii M.H., M.Y., B.C., Z.V.G. şi T.R.M.C. la plata sumei de câte 850 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor L.N. şi Z.G., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 150 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3105/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 2610/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 2848/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2848/2014. Penal