ICCJ. Decizia nr. 2999/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni la legea privind mă

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2999/2014

Dosar nr. 3410/105/2009

Şedinţa publică din 17 noiembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin Sentinţa penală nr. 449 din 11 decembrie 2012 a condamnat pe inculpaţii:

1. R.C. - fapte din perioada 2006 - 2008, astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (instigare la săvârşirea infracţiunii de tipărire şi punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre şi banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată şi completată (producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată şi completată (marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării) la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată (folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant şi punerea în circulaţie de mărfuri contrafăcute a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998 republicată) (contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produsului la care se referă marca şi punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate) la 1 an închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen. (înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (spălare de bani), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13 C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

2. P.M. fapta din perioada 2006 - 2008, astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul P.M. era arestat în altă cauză;

3. M.R.P. fapte din perioada 2007 - 2008, astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare.

AceIaşi inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 48 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

4. V.V., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 9 luni închisoare;

Inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe termenul de încercare de 5 ani, calculat potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 49 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

5. R.N., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 1 an şi 9 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 3 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 74, a art. 76 lit. e) C. pen., la 6 luni închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an şi 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 49 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării supravegherii a executării pedepsei, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

6. E.P., astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare;

- pentru art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

7. I.N., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

8. B.I., astfel:

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii aceloraşi drepturi;

- pentru art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

9. B.D., astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege republicată), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare;

Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

10. P.A., astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

S-a luat act că inculpatul era arestat în altă cauză.

11. M.E., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 5 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 6 luni închisoare;

Inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 52 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

12. A.A.A., astfel:

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare;

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare;

13. I.N.V., astfel:

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 53 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

14. D.A., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din aceeaşi lege modificată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 53 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

15. N.G.D.V., astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 9 luni închisoare;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 54 a sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

Prin sentinţă, în baza art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpaţii T.V.Gh. şi B.A..

Pe latură civilă, inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:

-100.000 RON pentru SC B.A.T.R.T. SRL Bucureşti;

-100.000 RON pentru SC JT I.R. SRL Bucureşti;

-100.000 RON pentru JT I.M. SA Bucureşti;

-100.000 RON pentru SC J.T. INK Tokio SRL;

-100.000 RON pentru SC A.T.G. Vienna;

-100.000 RON pentru SC G.R. SRL Bucureşti;

-7.740.977 RON pentru Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti (acciza datorată bugetului de stat, la care se adaugă dobânda legală aferentă până la data plăţii) şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere până la 8 decembrie 2011.

S-au respins restul pretenţiilor părţilor civile, ca neîntemeiate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la inculpaţii R.C., P.M., E.P., a sumei de 4.401.788,40 RON obţinuţi, în urma săvârşirii infracţiuni.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal în localitatea Pârscov, judeţul Buzău, precum şi a utilajului descoperite la 15 iulie 2008.

În baza art. 119 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea tuturor utilajelor de producere ţigări, ambalare, indisponibilizate la 15 iulie 2008 în aceeaşi localitate ca mai sus.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului R.C. din datele de 2 septembrie 2008, 4 septembrie 2008, bunuri mobile din datele de 14 iulie 2008, 15 iulie 2008.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii referitoare la sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului E.P. din data de 4 septembrie 2008 şi asupra bunurilor mobile din data de 14 iulie 2008.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului I.N. din data de 15 iulie 2008.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a mai dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului P.M. din data de 4 septembrie 2008 (acelaşi volum).

Prin Sentinţa penală nr. 90 din 13 martie 2013, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii:

1. T.V.Gh., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (iulie 2007 - iulie 2008), la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (faptă din perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 2 ani închisoare;

- pentru art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen. (fapte din perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 6 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen. (fapte din perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 3 luni închisoare;

- pentru art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 3 luni închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada iulie 2007 - februarie 2008), la 1 an închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., la 3 ani închisoare;

- pentru art. 25 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008), la 3 ani închisoare;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008) la 2 ani închisoare;

- pentru art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008), la 2 ani închisoare;

- pentru art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., la 6 luni închisoare;

- pentru art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008), la 3 luni închisoare;

- pentru art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008), la 1 an închisoare;

- pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. (fapte din perioada martie - iulie 2008) la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

2. B.A., astfel:

- pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., la 7 luni închisoare;

- pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 lit. d) C. pen., la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 7 a deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatului i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.;

Cei doi inculpaţi au fost obligaţi la plata, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, a despăgubirilor civile în cuantum de câte 100.000 RON pentru părţile civile deja arătate, precum şi la plata, în solidar cu ceilalţi, a sumelor acordate Autorităţii Naţionale a Vămilor în aceleaşi condiţii.

S-au respins restul pretenţiilor părţilor civile.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului T.V.Gh. (Ordonanţa şi Procesul-verbal din 17 septembrie 2009, 24 septembrie 2009.

Pentru a pronunţa sentinţele, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. 175/D/P/2006 din 9 ianuarie 2009, cercetarea judecătorească stabilind:

La începutul anului 2006, inculpaţii R.C. - zis „S.” sau „B.”, P.M., R.N., O.S., C.I., ş.a., au iniţiat, constituit, aderat sau sprijinit, după caz, un grup infracţional organizat şi au acţionat în cadrul acestuia în perioada ianuarie 2006 - iulie 2008, într-un mod coordonat pentru săvârşirea infracţiunilor de concurenţă neloială, producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, în scopul obţinerii directe a unor beneficii financiare importante în detrimentul bugetului de stat şi a producătorilor autorizaţi ai mărcilor de ţigări ce urmau a fi contrafăcute, precum şi în detrimentul consumatorilor care au achiziţionat şi consumat produsele contrafăcute de grupul infracţional.

În perioada de referinţă, datorită informaţiilor obţinute, printre altele, în urma punerii în aplicare a unor autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice, s-a reuşit identificarea grupului infracţional care acţiona în scopul producerii de ţigări contrafăcute, mărcile W., R. şi V., în afara unui antrepozit fiscal şi ulterior a desfăşurat activităţi de comercializare a acestora de asemenea în mod ilegal. Aceste activităţi erau desfăşurate de membrii grupului în vederea obţinerii ilicite de beneficii băneşti, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat, dacă activităţile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislaţiei fiscale şi comerciale, aplicabile în domeniu.

S-a stabilit că grupul format din inculpaţii R.C., P.M. şi R.N., la care pe parcurs au aderat ceilalţi inculpaţi, a avut o structură determinată, roluri prestabilite pentru membrii săi, constatându-se că aceştia au acţionat într-un mod coordonat pentru realizarea obiectivelor urmărite.

Grupul era structurat pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acestuia fiind dată de importanţa rolului pe care fiecare membru îl avea în desfăşurarea activităţii infracţionale.

În cadrul grupului, la vârful ierarhiei aferent perioadei 2006 - martie 2008 s-au aflat mai multe persoane, care s-au ocupat de racolarea celorlalţi făptuitori ce au participat la săvârşirea infracţiunilor ce fac obiect de cercetare în prezenta cauză şi au supravegheat activităţile de punere în funcţiune a fabricii ilegale de confecţionare şi ambalare de ţigări.

Din probele administrate a mai rezultat faptul că la un moment dat, pentru perioada martie - iulie 2008, s-a produs o schimbare de lideri la vârful ierarhiei în sensul că unul dintre membrii grupării a preluat de la „membru fondator ” „afacerea dezvoltată de acesta”.

Palierul imediat următor este alcătuit din persoane care s-au ocupat cu punerea în funcţiune a fabricii ilegale de confecţionare şi ambalare de ţigări, activitate constând în: procurarea utilajelor, repararea acestora, punerea lor în funcţiune, achiziţionarea de tutun şi materiale în vederea producerii efective a ţigărilor, identificarea muncitorilor, întocmirea evidenţelor stocurilor de materiale şi materie primă, precum şi a celor de produse finite, identificarea distribuitorilor şi atragerea acestora în grupul infracţional în scopul asigurării desfacerii imediate şi ritmice a ţigărilor produse, astfel încât în fabrică să nu existe stocuri mari de marfă, iar banii rezultaţi să fie încasaţi şi reinvestiţi cu maximă urgenţă.

Nivelul următor al grupului era format din persoane ce au asigurat spaţiul în care a fost amplasată şi şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală, disimulând activitatea de producere şi ambalare de ţigări sub alte activităţi comerciale, pentru ca activitatea ilicită să fie greu identificabilă de către organele de control, persoanele care s-au ocupat cu aprovizionarea ritmică cu materiale, precum şi din cei care s-au ocupat cu îmbunătăţirea, repararea, adaptarea utilajelor, astfel încât în fabrică să nu existe „goluri de producţie”, iar muncitorii să poată lucra la capacitate maximă în reprizele de lucru stabilite.

Pe acelaşi nivel se situează persoanele care, la solicitarea liderilor grupului infracţional, s-au ocupat cu confecţionarea de blanchete pentru mărcile de ţigări produse, precum şi de tipărirea de timbre de marcare fiscală false şi aplicarea pe acestea a foliei argintii - element de siguranţă şi a menţiunilor referitoare la denumirea şi codul de acciză ale producătorului, a codului de bare şi a seriei şi numărului care identifică în mod unic timbrul, în vederea creării unei aparenţe de legalitate cu privire la produsele falsificate ce urmau a fi puse în circulaţie, dar şi pentru inducerea în eroare a beneficiarilor acestora.

Un alt nivel al grupului infracţional a fost constituit din persoanele care au asigurat distribuţia cantităţilor de ţigări contrafăcute, produse în locaţiile în care a funcţionat, în afara unui antrepozit fiscal, fabrica de ţigări. Aceste persoane obişnuiau să comande cantităţi mari de ţigări, pentru care aveau asigurată cerere şi desfacere prin intermediul unor adevărate „reţele” de comercializare de astfel de produse falsificate, achitând contravaloarea acestora fie în avans în numerar, fie la livrare, fie prin compensare cu autoturisme de lux.

În acest fel, persoanele de pe acest palier al grupului infracţional asigurau continuitatea în desfăşurarea activităţii ilicite de producere de ţigări, întrucât marfa produsă era imediat achiziţionată şi distribuită, iar banii erau strânşi şi predaţi liderilor grupului infracţional, o parte din aceştia fiind reinvestiţi în materii prime şi materiale în vederea continuării activităţii, iar o altă parte au fost investiţi în autoturisme de lux sau terenuri, care, în vederea ascunderii originii ilicite, au fost înscrise pe numele altor persoane, sau pentru care nu au fost întocmire documentele de vânzare - cumpărare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate către membrii grupului infracţional.

S-a stabilit că membrii grupului au avut o deosebită mobilitate infracţională, fabrica ilegală fiind mutată în perioada septembrie 2006 (data la care utilajele de producere şi ambalare de ţigări au ajuns la liderii grupului infracţional) - 15 iulie 2008 (data la care au avut loc percheziţiile domiciliare), în cinci locaţii diferite, situate la distanţe mari - Jilava, Bragadiru, Călăraşi, Haţeg şi Pârscov (judeţul Buzău) pe de o parte pentru a face aproape imposibilă depistarea acestea, iar pe de altă parte, în scopul disimulării activităţii ilegale şi de a o face greu de urmărit de către organele de control.

Documentarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi s-a realizat cu dificultate, deoarece membrii grupului infracţional obişnuiau să efectueze deseori activităţi de autoverificare, pentru a vedea dacă sunt supravegheaţi de organele de poliţie, şi de asemenea schimbau periodic aparatele şi/sau cartelele telefonice SIM, fiind identificat un număr impresionant de posturi/aparate telefonice utilizate pentru organizarea şi derularea activităţilor infracţionale.

Este important de reţinut faptul că, pentru probaţiunea activităţii şi componenţei grupului infracţional, deosebit de importante au fost şi sunt convorbirile telefonice interceptate, precum şi înregistrările video în mediu ambiental, a căror obiectivitate nu poate fi contestată, întrucât este evident că ele reprezintă cu exactitate modul în care au acţionat membrii grupului, atunci când nu ştiau că sunt cercetaţi.

S-a reţinut că, în ordine cronologică faptele deduse judecăţii s-au desfăşurat astfel:

La data de 10 mai 2006, IGPR - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate - Direcţia de Combatere a Marii Criminalităţi Economico-Financiare, a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, cu privire la faptul că în apropierea municipiului Bucureşti funcţionează în mod clandestin o fabrică de ţigarete, iar persoanele care coordonau această activitate infracţională nu întocmeau documentele prevăzute de lege reuşind în acest fel să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale, acumulând în mod ilicit importante resurse financiare care în parte au fost reintroduse în circuitul civil licit.

Astfel, a rezultat că la începutul anului 2006, un grup de cetăţeni din municipiul Bucureşti, din care unul cunoscut sub apelativul „B.”, şi altul cunoscut sub apelativul „M.”, care anterior se ocupaseră cu activităţi de comercializare de alcool şi băuturi alcoolice, au hotărât demararea unei noi „afaceri”, constând în amplasarea, în apropierea municipiului Bucureşti, a unei fabrici ilicite de confecţionare de ţigări contrafăcute, de diverse mărci, care urmau a fi ulterior să fie distribuite către diverse persoane pe piaţa internă.

Ulterior, din verificări a rezultat că persoana ce folosea apelativul „B.” este inculpatul R.C., iar persoana ce folosea apelativul „M.” este inculpatul P.M.

Iniţierea grupului infracţional organizat a fost realizată în cursul lunii ianuarie 2006, de către inculpatul R.C., grupul fiind iniţial constituit din acesta împreună cu inculpaţii P.M. şi R.N. (fratele inculpatului R.C.), scopul constituirii grupului fiind acela de obţinere ilicită de beneficii băneşti în urma punerii în funcţiune a unei fabrici de confecţionare de ţigări contrafăcute, prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele altor agenţi economici autorizaţi în acest sens şi aparţinând legitim acestora, precum şi a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularii mărcilor, ţigări ce urmau a fi puse în circulaţie prin diverse persoane pe piaţa internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă activităţile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislaţiei fiscale şi comerciale.

Grupul infracţional a acţionat în perioada ianuarie 2006 - iulie 2008, într-un mod coordonat pentru săvârşirea infracţiunilor de concurenţă neloială, producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, în scopul obţinerii directe a unor beneficii financiare importante în detrimentul bugetului de stat şi a producătorilor autorizaţi ai mărcilor de ţigări ce urmau a fi contrafăcute, precum şi în detrimentul consumatorilor care au achiziţionat şi consumat produsele contrafăcute de grupul infracţional.

Începând cu luna martie 2006 la grupul infracţional, astfel constituit, au aderat o serie de alte persoane, cu atribuţii bine determinate, care au desfăşurat activităţi specifice derulării activităţii infracţionale şi scopului urmărit de grupul infracţional, aşa cum au fost menţionate mai sus, după cum urmează:

Astfel, în cursul lunii martie 2006, la grupul infracţional astfel constituit, au aderat cetăţenii moldoveni C.I. şi O.S., care s-au ocupat cu punerea la dispoziţia grupului a tuturor utilajelor necesare confecţionării ţigărilor, angajându-se, ca ulterior, să asigure şi muncitorii necesari pentru punerea în funcţiune a acestora, dar şi o serie de materiale şi materie primă (tutun) începerea şi derularea activităţii ilicit preconizate.

În acest sens, la începutul lunii martie 2006, inculpatul R.C. şi inculpatul P.M. au luat legătura cu cetăţenii moldoveni C.I. şi O.S. - cunoscuţi ca furnizori de utilaje de producere şi ambalare de ţigarete de provenienţă din Republica Moldova şi Rusia, în vederea achiziţionării utilajelor necesare punerii în funcţiune a fabricii.

Astfel, după discuţiile de principiu purtate cu cei doi cetăţeni moldoveni, la data de 28 martie 2006, cei trei s-au deplasat cu autoturismul aparţinând inculpatului R.C., având numărul de înmatriculare ...., condus de R.N., în Republica Moldova pentru a vedea despre ce utilaje este vorba şi pentru a stabili preţul de achiziţie şi condiţiile de livrare, ocazie cu care C.I. şi O.S. i-au condus într-o localitate aflată în apropiere de Chişinău, la un depozit, unde le-au prezentat o linie tehnologică formată dintr-un utilaj de confecţionat ţigări marca S., şi un utilaj de ambalat ţigări, spunându-le că aceasta că este pregătită pentru livrare către un alt beneficiar din România.

Cei doi „furnizori” le-au mai comunicat acestora că în situaţia în care se vor hotărî să achiziţioneze o astfel de linie tehnologică, le vor furniza una similară din Rusia (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatul R.C., ale inculpatul P.M., ale numitului R.N., ale numitului C.L., precum şi din Adresa nr. 438452 din 4 septembrie 2008 a IGPF, privind intrările/ieşirile din România ale persoanelor menţionate).

La scurt timp după vizita la Chişinău, inculpatul R.C. şi inculpatul P.M. s-au întâlnit la Bucureşti cu C.I. şi O.S., pentru a le da avansul de bani aferent livrării unei linii tehnologice similare cu cea descrisă mai sus, ocazie cu care aceştia au promis că în decurs de 2 - 3 luni vor livra utilajele „contractate” la Bucureşti.

În cadrul înţelegerii dintre inculpaţii R.C. şi C.I., acesta din urmă s-a angajat ca, pe lângă utilajele pe care le va furniza, să pună la dispoziţia sa şi o echipă de muncitori care să se ocupe cu montarea, adaptarea şi punerea în funcţiune a acestora, precum şi să livreze piesele care lipseau pentru punerea în funcţiune a utilajelor (acestea nefiind noi şi urmând să fie trimise dezasamblate), dar şi să livreze tutunul şi celelalte materiale necesare activităţii de producere de ţigări.

Livrarea utilajelor s-a făcut de pe firma „C.S. II” din Republica Moldova - reprezentată de C.I., către firma română SC M.T.T. SRL - reprezentată de O.S., după cum urmează:

- cu factura fiscală nr. 97 din 10 iulie 2006, emisă de „C.S. II” din Republica Moldova către SC M.T.T. SRL Bucureşti, a fost livrată „maşină pentru ambalarea articolelor din tutun tip IS-4000 - 1 buc., învelitor peliculă celofan - 1 buc”; cu ocazia importului a fost întocmită Declaraţia vamală 7488 din 1 august 2006, prin Comisionarul Vamal R. SA, importul fiind însoţit de CMR nr. ....., vama fiind realizată la Biroul Vamal Suceava;

- cu factura fiscală nr. 4 din 15 septembrie 2006, emisă de „C.S. II” din Republica Moldova către SC M.T.T. SRL Bucureşti, a fost livrată „maşină pentru fabricarea articolelor din tutun, TIP ...., dezasamblată, folosită - 1 buc., maşină pentru instalarea filtrului la ţigarete, tip ...., dezasamblată - 1 buc.”; cu ocazia importului a fost întocmită Declaraţia vamală 9420 din 22 septembrie 2006, prin Comisionarul Vamal R. SA, importul fiind însoţit de CMR nr. ....., vama fiind realizată la Biroul Vamal Suceava.

Din probele administrate a rezultat faptul că şi linia tehnologică pe care inculpaţii R.C., P.M. şi înv. R.N. o văzuseră cu ocazia deplasării la Chişinău, a fost într-adevăr furnizată în România de C.I. şi O.S., conform facturilor fiscale 13 din 30 mai 2006 şi 12 din 30 mai 2006, emise de „C.S. II” din Republica Moldova către SC M.T.T. SRL Bucureşti, fiind întocmite Declaraţiile vamale 5425 din 8 iunie 2006 şi 5495 din 9 iunie 2006, şi revândută unor persoane rămase neidentificate până la acest moment.

Maşina care a transportat utilajele livrate de C.I. şi O.S., a fost aşteptată de către inculpatul R.C., inculpaţii P.M. şi R.N. pe şoseaua de centură a Bucureştiului, şi condusă într-un spaţiu indicat de inculpatul R.C., din apropierea municipiului Bucureşti, în localitatea 1 Decembrie, judeţul Ilfov, la sediul SC M.P. SRL (al cărei asociat şi administrator este U.V. - vărul inculpatul R.C.), unde utilajele au fost depozitate pentru o perioadă de timp, fără a fi întocmite alte documente de vânzare de la firma importatoare M.T.T. SRL către vreo persoană fizică sau juridică indicată de inculpatul R.C..

După primirea utilajelor, inculpatul R.C. a început să caute un spaţiu adecvat amplasării acestora, sens în care, la sfârşitul lunii septembrie 2006, a luat legătura cu numitul M.F., reprezentant al SC L.I. SRL Jilava, judeţul Ilfov, pe care l-a cunoscut prin intermediul inculpatul P.M., stabilind ca acesta să le pună la dispoziţie un spaţiu în localitatea Jilava, în care să depoziteze, să asambleze şi să repare utilajele pentru producerea şi ambalarea ilegală a ţigărilor, lucru care s-a şi întâmplat.

Ca urmare, tot în cursul lunii septembrie 2006, utilajele au fost transportate de la sediul SC M.P. SRL, din localitatea 1 Decembrie, judeţul Ilfov, unde fuseseră depozitate, la locaţia din comuna Jilava, aparţinând SC L.I. SRL Jilava, judeţul Ilfov, pusă la dispoziţie de M.F. Cu această ocazie, inculpatul R.C. şi-a desemnat un om de încredere, în persoana martorului U.D.D., care să asigure paza spaţiului închiriat la Jilava, şi să asigure muncitorilor mâncarea şi cumpărăturile necesare.

De supravegherea muncitorilor şi de obţinerea pieselor şi subansamblelor necesare punerii în funcţiune a utilajelor achiziţionate, s-au ocupat inculpaţii P.M. şi R.C.

În acest context, în perioada septembrie 2006 - mai 2007, utilajele au rămas depozitate în comuna Jilava, unde au fost aduse diverse echipe de muncitori pentru a le asambla, a identifica piesele care lipseau şi a le pune în funcţiune.

Astfel, iniţial, conform înţelegerii anterioare, C.I. i-a trimis inculpatului R.C. un muncitor din Republica Moldova, care să se ocupe de asamblarea şi punerea în funcţiune a utilajelor şi care a rămas la Jilava timp de aproximativ 1 lună, după care a plecat, fără a fi reuşit, însă asamblarea şi punerea lor în funcţiune, acesta fiind nemulţumit de faptul că inculpatul P.M., care se ocupa direct cu supravegherea reparaţilor utilajelor, îi interzisese să părăsească incinta depozitului din Jilava, pentru a evita descoperirea activităţii ilegale.

Ca atare inculpatul R.C., l-a contactat din nou pe C.I., solicitându-i să-şi onoreze promisiunea de a-i trimite muncitori care să monteze şi să pună în funcţiune utilajele, astfel că acesta din urmă a trimis alţi trei muncitori din Republica Moldova, care au stat la Jilava aproximativ 1 lună, încercând să aducă la îndeplinire promisiunea făcută de inculpat, fără însă a reuşi acest lucru deoarece lipseau multe piese şi subansamble necesare funcţionării utilajelor.

În consecinţă, inculpatul R.C. i-a solicitat numitului C.I. livrarea pieselor lipsă indicate de echipele de muncitori, acesta trimiţându-le prin diverse persoane care veneau din Republica Moldova cu microbuzele de transport persoane. Piesele pe care C.I. nu a reuşit să le livreze, au fost comandate de inculpatul P.M. la diverse ateliere din municipiul Bucureşti.

Constatând că nu reuşeşte să demareze activitatea infracţională planificată, în cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul R.C., a luat legătura din nou cu numitul C.I., insistând să-i trimită muncitori pentru repararea utilajelor şi materiale pentru confecţionarea ţigărilor, ocazie cu care acesta i l-a recomandat pe martorul C.I. ca potenţial furnizor de materiale şi ca persoană care ar putea să-i recomande muncitorii necesari asamblării şi punerii în funcţiune a utilajelor, având în vedere faptul că acesta deţinea şi el, o fabrică de ţigări la Videle, judeţul Teleorman.

Referitor la martorul C.I. s-a precizat că este reprezentantul SC O.I. SRL (societate comercială având ca principal obiect de activitate fabricarea produselor din tutun), iar inculpatul R.C., sub pretextul că doreşte să facă demersurile în vederea autorizării legale a unui antrepozit fiscal de producţie pentru tutun şi produse din tutun, i-a solicitat să-i acorde consultanţă cu privire la modul de întocmire a documentaţiei necesare în vederea autorizării, precum şi să-i furnizeze diverse materiale utilizate la confecţionarea ţigărilor (foiţă, hârtie metalizată, filtre, etc.).

Inculpatul R.C. i-a mai solicitat martorului C.I. să-i recomande o echipă de muncitori care să fie aptă a repara şi pune în funcţiune utilajele de producere şi ambalare ţigări pe care le deţinea.

Martorul C.I. i-a comunicat inculpatului R.C. că este de acord să-i ofere consultanţă solicitând încheierea unui contract în acest sens, însă referitor la echipa de muncitori cerută de inculpatul R.C., a afirmat că nu-l poate ajuta deoarece nu cunoaşte astfel de muncitori, însă i l-a recomandat pe inculpatul M.R.P., indicându-i numărul de telefon al acestuia.

În aceste condiţii pentru repararea propriilor utilaje, inculpatul a apelat la ajutorul inculpatului M.R.P., care i-a trimis doi muncitori, în persoana numitului V.V. şi a martorului A.D., ce erau cunoscuţi şi de martorul C.I.

Ulterior, în cursul lunii aprilie 2007, inculpatul R.C., împreună cu inculpatul P.M. s-au deplasat din nou la martorul C.I. solicitându-i de data aceasta punerea la dispoziţie a materialelor necesare confecţionării ţigaretelor, acesta furnizându-le materialele înscrise în facturile fiscale: seria BVFD nr. .... din 16 aprilie 2007 având ca obiect 890 mii bucăţi filtre R, 557 kg folie aluminiu, 282 kg hârtie ataşat filtre şi 449,65 kg foiţă ţigarete, în valoare totală de 30.992,41 RON; seria BVFD nr. .... din 16 aprilie 2007 având ca obiect 470 kg folie aluminiu - având ca preţ unitar 6 RON/kg şi respectiv 470 kg folie aluminiu având ca preţ unitar 13,5 RON/kg, în valoare totală de 4.194,75 RON, seria BVFD nr. .... din 13 aprilie 2007 având ca obiect 1.780 mii bucăţi filtre R, 470 kg folie aluminiu, 188 kg hârtie ataşat filtre în valoare totală de 33.912,62 RON.

Toate cele trei facturi au fost emise de firma martorului C.I., SC O.I. SRL Bucureşti, către SC D. SRL Bucureşti - firmă fictivă, de „tip fantomă”, indicată acestuia, ca beneficiar de cei doi inculpaţi.

Referitor la inculpatul M.R.P. trebuie precizat că acesta avea calificarea tehnică necesară să acorde sprijin de specialitate activităţii infracţionale desfăşurate de membrii grupării de crimă organizată, deoarece anterior a deţinut funcţia de director tehnic în cadrul fabricii de ţigarete aparţinând Societatea Naţională a Tutunului Românesc, fabrica din Bucureşti (actualmente SC G.T. SA).

După ce a încetat raporturile de muncă cu această societate, inculpatul împreună cu cetăţeanul portughez H.M.F.M., a înfiinţat firma MC T.T. SRL Bucureşti, având ca obiect de activitate „activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, intermedieri în comerţul cu maşini, echipamente industriale; activităţi de testări şi analize tehnice; comerţ cu ridicata al tutunului neprelucrat; comerţ cu ridicata al produselor din tutun etc.” Se arată că firma menţionată s-a ocupat în principal cu intermedieri în comerţul cu utilaje, piese şi subansamble pentru linii tehnologice de fabricare şi ambalare de ţigări, precum şi cu acordare de suport tehnic pentru repararea, întreţinerea şi modificarea de astfel de utilaje.

De asemenea, în perioada 2006 - 2007, inculpatul M.R.P. a intermediat prin firma sa, SC MC T.T. SRL, livrarea mai multor categorii de materiale necesare producerii şi ambalării de ţigări (filtre, hârtie, folie de propilenă etc.), către diverse societăţi comerciale, cum ar fi: S.T., T.I.G., T.I. SRL şi T.T. SRL.

Reîntorcându-ne la starea de fapt ce face obiect de cercetare în prezenta cauză, s-a constatat că, urmare a recomandării martorului C.I., în cursul lunii ianuarie 2007, inculpatul R.C. l-a contactat pe inculpatul M.R.P., care a aderat la grupul infracţional, solicitându-i să-i recomande nişte muncitori care să repare şi să pună în funcţiune linia tehnologică pe care le deţinea în locaţia de la Jilava.

Dorinţa inculpatului R.C. de a începe activitatea infracţională rezultă şi din faptul că anterior discuţiilor purtate cu inculpatul M.R.P., acesta a contactat-o pe martora B.M. - director economic la SC C.T. SRL Pârscov - judeţul Buzău, ce funcţionează ca antrepozit fiscal pentru produse din tutun, precum şi cu numitul C.I., cărora le-a solicitat să-i recomande o echipă de muncitori care să poată repara şi pune în funcţiune utilajele. Ambele persoane i l-au recomandat pe inculpatul M.R.P. ca fiind persoana cea mai competentă în acest sens.

În urma discuţiilor purtate de inculpatul R.C. cu inculpatul M.R.P., acesta i-a recomandat aceiaşi muncitori pe care îi trimisese şi la martorul C.I. pentru repararea utilajelor aparţinând societăţii acestuia, şi anume pe V.V. şi martorul A.D. (muncitori pe care inculpatul M.R.P. îi cunoştea din perioada în care a deţinut funcţia de director tehnic la SNTR, perioadă în care cei doi muncitori erau angajaţi ai aceleiaşi societăţi, desfăşurându-şi activitatea la Fabrica de Ţigarete din Târgu Jiu).

Odată înţelegerea stabilită de cei doi inculpaţi, cei doi muncitori menţionaţi mai sus s-au deplasat la Jilava, unde au încercat să repare şi să monteze linia tehnologică. Cu această ocazie au constatat că în continuare lipseau o serie de piese, indicându-le inculpaţii R.C. şi P.M. piesele care mai erau necesare pentru punerea în funcţiune a utilajelor.

S-a menţionat că printre piesele importante care lipseau maşinilor de confecţionat şi ambalat ţigări, era şi o pompă de vacuum şi o cuvă în care se punea adezivul pentru lipirea pachetelor de ţigări şi a timbrelor de pe acestea.

Pentru că nu avea de unde să obţină aceste piese, inculpatul R.C. i-a solicitat inculpatului M.R.P. să facă demersuri pentru achiziţionarea lor, sens în care acesta i-a contactat tot pe cetăţenii moldoveni C.I. şi O.S., care prin intermediul inculpatului M.R.P., au furnizat piesele solicitate, acestea ajungând în final la inculpatul R.C.

Referitor la piesele furnizate s-a arătat că pentru pompa de vacuum s-a achitat în numerar suma de 5.000 RON, iar cuva pentru adeziv, a fost dată cu titlu de împrumut, inculpatul P.M. angajându-se că într-un timp scurt să confecţioneze la un atelier specializat o copie a acesteia, după care i-o va restitui inculpatului M.R.P.

Cu toate acestea, cuva astfel obţinută a fost montată pe utilajele inculpatului R.C., unde a rămas pe toată perioada desfăşurării activităţii infracţionale.

Ulterior, după ce inculpaţii R.C. şi P.M. au obţinut toate piesele necesare, cei doi muncitori, V.V. şi martorul A.D., au revenit la Jilava, unde, la solicitarea inculpatului R.C. şi a inculpatului P.M., au rămas o perioadă mai lungă de timp, reuşind în final asamblarea şi punerea în funcţiune a utilajelor, şi chiar efectuarea de probe.

Urmare a tuturor demersurilor menţionate mai sus, în vederea începerii activităţii de producere de ţigări, în această perioadă inculpaţii R.C. şi P.M. au luat legătura cu martorii D.A. şi A.V. - reprezentanţi ai SC L.T. SRL Ploieşti (firmă având ca principal obiect de activitate fabricarea produselor din tutun), cărora le-au solicitat furnizarea de tutun, indicându-le datele de identificare ale SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, care urma să figureze în documentele justificative drept beneficiar al tutunului.

Referitor la firma SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, s-a precizat faptul că asociat unic şi administrator al acesteia era D.A., iar în conformitate cu verificările ulterioare efectuate de Garda Financiară Prahova, consemnate în Adresa nr. AI1638 din 10 decembrie 2007, s-a stabilit că aceasta nu poate fi identificată la sediul social declarat, având comportamentul unei societăţi „de tip fantomă”.

Mai trebuie precizat faptul că datele de identificare ale SC D.I. SRL au fost puse la dispoziţia inculpatului R.C. de către B.A. - zis „S.Ţ.”, căruia acesta îi solicitase anterior să-i găsească o firmă pe numele căreia să poată achiziţiona tutun şi materiale.

De altfel, B.A. era persoana care controla şi era administratorul de fapt al SC D.I. SRL, D.A., ce figura în acte ca asociat şi administrator, fiind omul său de încredere şi deţinea aceste calităţi doar scriptic (aspecte ce rezultă pe de o parte din declaraţiile inculpatului R.C., inculpatului P.M. şi ale martorului A.G., iar pe de altă parte, din faptul că la data de 15 iulie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în comuna Sprâncenata judeţul Olt, sat Bârseştii de Sus, la sediul social al SC M. SRL, care este şi domiciliul lui B.A., au fost identificate între altele, un chitanţier aparţinând SC D.I. SRL seria TRBAA de la nr. ...... la nr. ...... - 53 de file; un chitanţier SC D.I. SRL seria TRBAA de la nr. ...... la nr. ......; chitanţier aparţinând SC D.I. SRL de la seria TRBAA de la nr. ...... la nr. ...... - 50 de file; facturier SC D.I. SRL seria TRCAA de la nr. ...... la nr. ......).

Urmare discuţiilor purtate între inculpatul R.C. şi martorii A.V. şi D.A., la data de 19 mai 2007, SC L.T. SRL Ploieşti a livrat către SC D.I. SRL Roşiorii de Vede - judeţul Teleorman, cantitatea de 10 tone tutun tăiat, întocmindu-se factura fiscală seria PHLFT nr. 007 din 18 mai 2007 şi avizul de însoţire a mărfii nr. PHLEA nr. ...... din 19 mai 2007.

La rândul său, SC L.T. SRL Ploieşti a achiziţionat această cantitate de tutun de la SC G.T. SA Bucureşti, conform facturii fiscale seria BVEK nr. ...... din 19 mai 2007 şi a avizului de însoţire a mărfii seria BVAN nr. ...... din 19 mai 2007, aceasta fiind doar intermediar în cadrul vânzări de tutun tăiat între SC G.T. SA Bucureşti - Sucursala Fabrica de Ţigarete Râmnicu Sărat în calitate de furnizor, şi SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, în calitate de beneficiar al respectivului produs.

Din probele administrate în cauză a rezultat, fără dubiu, faptul că marfa a fost încărcată direct din punctul de lucru al SC G.T. SA din Râmnicu Sărat, în mijloacele de transport puse la dispoziţie de beneficiar, şi livrată direct acestuia, SC L.T. SRL Ploieşti nedeţinând propriile spaţii de depozitare.

Aspectele menţionate mai sus au făcut obiectul verificării şi au fost consemnate în nota de constatare seria PH nr. ...... din 23 august 2007, întocmită de Garda Financiară - Comisariatul Regional Prahova, precum şi în procesul-verbal şi Raportul de inspecţie fiscală nr. AI 1318 din 2 aprilie 2008, întocmit de ANAF - DGFP Prahova - AFPM Ploieşti, la SC L.T. SRL Ploieşti.

Cantitatea de 10 tone de tutun astfel achiziţionată, a fost transportată la data de 19 mai 2007, de către şoferul K.D.A., cu autovehiculul compus din autotractorul cu nr. ...... şi semiremorca ......, aparţinând firmei de transport SC E.L. SRL Oradea, judeţul Bihor, de la punctul de lucru al SC G.T. SA din Râmnicu Sărat, direct la Jilava, unde grupul de crimă organizată îşi desfăşura activitatea.

Referitor la firma de transport SC E.L. SRL Oradea, judeţul Bihor, s-a precizat că a fost contactată de inculpatul R.C., căruia îi fusese recomandată de inculpatul P.M. (aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului R.C.).

Transportul de tutun a fost identificat pe Şoseaua de Centură a municipiului Bucureşti, în apropierea localităţii Jilava, de către ofiţeri de poliţie din cadrul IPJ Ilfov, fiind indisponibilizat, împreună cu mijlocul de transport, până la lămurirea problemelor cu furnizorul şi beneficiarul, sens în care s-a întocmit Proces-verbal la data de 19 mai 2007.

În zilele următoare, martorul A.V., în calitate de reprezentant al SC L.T. SRL Ploieşti, s-a prezentat la organele de poliţie cu documentele contabile justificative, în baza cărora s-a făcut achiziţia cantităţii de 10 tone de tutun de la SC G.T. SA (factură, aviz de însoţire a mărfii), motiv pentru care, având în vedere faptul că la momentul respectiv tutunul - materie primă nu era supus regimului de accizare, autovehiculul încărcat cu cantitatea de tutun menţionată mai sus, a fost restituit acestuia, care ulterior a predat materia primă inculpatului R.C.

În aceeaşi zi, inculpatul R.C. prin intermediul acelaşi autovehicul condus de K.D.A., a dispus transportul acestuia la sediul SC M.P. SRL, din localitatea 1 Decembrie, judeţul Ilfov.

Ulterior, pentru evitarea oricăror suspiciuni, între SC L.T. SRL Ploieşti şi SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman a fost încheiat formal Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 22 iunie 2007, având ca obiect comercializarea cantităţii de 100 tone tutun tăiat, tip „A.B.”, la preţul de 2,10 euro/kg, franco depozit Râmnicu Sărat, fără însă a se mai efectua vreo livrare de tutun între cele două societăţi comerciale în considerarea acestui contract. Contractul a fost semnat, la solicitarea inculpatului R.C., de către D.A. - asociatul şi administratorul SC D.I. SRL, iar pentru SC L.T. SRL Ploieşti de către administratorul A.V.

Referitor la modul de plată a cantităţii de tutun mai sus menţionată, trebuie precizat faptul că suma de bani a fost înmânată numerar martorului A.V. de către inculpatul R.C., prin intermediul inculpatului P.M. (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului R.C.)

După primirea banilor, martorul A.V. i-a depus pe contul SC L.T. SRL Ploieşti cu justificarea „creditare societate”, după care a dispus virarea acesteia în contul SC G.T. SRL, cu titlu de „contravaloare cantitate de tutun”, ulterior a retras banii din încasările realizate de SC L.T. SRL Ploieşti şi i-a restituit inculpatul R.C.

În continuarea desfăşurării activităţii infracţionale financiare, asimilate infracţiunii de spălare a banilor şi pentru a crea o aparenţă de legalitate resurselor financiare ilegal obţinute inculpatul R.C., prin intermediul inculpatului P.M., i-a predat inculpatului D.A., suma totală de 103.870 RON, ca în calitate de administrator la SC D.I. SRL să-i vireze în contul furnizorului SC L.T. SRL.

Procedându-se la verificarea documentelor bancare în discuţie s-a constatat că această operaţiune financiară s-a realizat în data de 21 august 2007, când prin 5 Ordine de Plată, SC D.I. SRL a virat către SC L.T. SRL această sumă, deşi furnizorul efectuase viramentele pentru toată cantitatea de tutun achiziţionată de la SC G.T. SRL, încă din perioada 15 mai 2007 - 14 iunie 2007.

Aspectele financiare menţionate mai sus, rezultă din situaţia încasărilor aparţinând SC L.T. SRL Ploieşti, întocmită de ANAF - AIF Prahova, precum şi din situaţia plăţilor efectuate de SC L.T. SRL către SC G.T. SRL.

Acest întreg circuit financiar a fost realizat, deoarece SC G.T. SRL a solicitat plata în avans a tutunului livrat către SC L.T. SRL Ploieşti, iar inculpatul R.C. nu dorea să se poată face legătura între el şi SC D.I. SRL, utilizată doar pentru activitatea de achiziţionare a tutunului.

În acest timp, inculpatul R.C., îngrijorat de faptul că transportul de tutun menţionat fusese identificat de către lucrătorii de poliţie din cadrul IPJ Ilfov, în imediata apropiere a locaţiei fabricii clandestine de la Jilava, în care se aflau utilajele de confecţionat ţigări, a luat legătura cu inculpatul I.N.V., asociat şi administrator al SC N.F. SRL Bragadiru, (pe care l-a cunoscut tot prin intermediul inculpatului P.M.), căruia i-a solicitat să-i pună la dispoziţie un spaţiu în care să mute utilajele, şi în care să funcţioneze în continuare, în mod ilegal, fabrica de confecţionat ţigări.

I.N.V. a fost de acord cu propunerea făcută acceptând să adere la grupul de crimă organizată, sens în care a pus la dispoziţia inculpatului R.C. un spaţiu din incinta SC N.F. SRL, în Bragadiru, în care la parter, funcţiona o crescătorie de porci, iar la etaj au fost instalate utilajele de producere şi ambalare de ţigări.

De altfel, pentru a justifica prezenţa muncitorilor care urmau a se ocupa, în mod nelegal, de confecţionarea ţigărilor în incinta respectivă, I.N.V. a încheiat formal şi un contract de închiriere, având nr. 1 din 1 iunie 2007, între SC N.F. SRL şi SC V.C.C. SRL, al cărei asociat şi administrator figurează a fi cetăţeanul irakian J.A.A., „firmă fantomă” indicată de inculpatul P.M.

Din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că acesta a fost cel care i-a predat lui I.N.V. o copie după certificatul de înmatriculare al acestei societăţi comerciale şi după paşaportul cetăţeanului irakian, în vederea redactării contractului, iar după redactare, tot el, a fost care a luat contractul, restituindu-l după câteva zile semnat şi ştampilat cu ştampila SC V.C.C. SRL.

Copia certificatului de înmatriculare al firmei menţionate şi cea a paşaportului cetăţeanului irakian, au fost puse la dispoziţie de inculpatul R.C., care le avea de mai mult timp, din perioada în care derula afaceri cu alcool (aspectele menţionate rezultă din declaraţiile inculpaţilor R.C., P.M. şi ale numitului I.N.V.

În baza acestui contract de închiriere, inculpatul I.N.V. a emis în perioada 29 iunie 2007 - 30 ianuarie 2008, un număr de 17 facturi fiscale, având ca obiect „contravaloare chirie aferent contractului” încasând o parte din bani, pentru perioada iunie - decembrie 2007, sens în care a emis chitanţe fiscale. Banii reprezentând contravaloare chirie i-au fost achitaţi de către inculpatul P.M., în numerar, având valoarea unei recompense pentru activitatea infracţională desfăşurată alături de grupul de criminalitate organizată.

Deoarece sediul fabricii a fost mutat, inculpatul R.C., în aceeaşi zi în care a transportat tutunul achiziţionat de la SC L.T. SRL Ploieşti la sediul SC M.P. SRL din localitatea 1 Decembrie, judeţul Ilfov, l-a descărcat, încărcându-l în două maşini mai mici, după care l-a transportat la Bragadiru, în spaţiul pus la dispoziţie de I.N.V.

Totodată, la sfârşitul lunii mai 2007, inculpatul R.C. i-a solicitat inculpatului M.R.P. să-i trimită o echipă de muncitori pentru a dezasambla utilajele aflate la Jilava, în vederea transportării la Bragadiru, unde stabilise să funcţioneze în continuare fabrica.

Urmare solicitării, inculpatul M.R.P. i-a trimis la Jilava, pentru a demonta utilajele, pe trei dintre colaboratorii săi direcţi, respectiv pe martorii C.C., C.F. şi A.M., acesta din urmă fiind chiar angajat la firma inculpatului M.R.P. - SC MC T.T. SRL (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului P.M., inculpatului M.R.P., şi ale martorilor C.C., C.F., şi A.M.).

Odată desfăşurate aceste activităţi, inculpatul R.C., cu acordul inculpatului M.R.P., i-a chemat din nou pe V.V. şi martorul A.D., pentru ca aceştia să procedeze la remontarea liniei tehnologice, în noua locaţie aleasă, lucru care s-a şi întâmplat, astfel că, cei doi împreună cu martorul P.G., au încărcat utilajele în autovehiculele pentru a fi mutate la Bragadiru.

Trebuie menţionat faptul că la momentul mutării utilajelor de la Jilava la Bragadiru, în incinta spaţiului închiriat iniţial, în prima locaţie, se aflau deja toate materialele necesare confecţionării de ţigarete din cantitatea de 10 tone de tutun, respectiv foiţă de ţigară, filtre, folie de celofan, etc., materiale ce fuseseră achiziţionate, aşa cum s-a arătat mai sus de la martorul C.I.

Mai trebuie precizat că, în perioada aprilie - mai 2007, urmare faptului că martorul C.I. a refuzat să-i mai livreze materiale, inculpatul R.C. l-a contactat din nou pe C.I., căruia i-a solicitat, conform înţelegerii iniţiale, să procedeze la furnizarea de materiale necesare producerii de ţigări.

La rândul său, în cursul lunii mai 2007, C.I. l-a contactat tot pe martorul C.I., căruia i-a spus că doreşte să cumpere de la firma acestuia, SC O.I. SRL Bucureşti, folie de aluminiu, pe care să exporte în Republica Moldova.

Deoarece solicitarea era conformă cu obiectul de activitate al societăţii mai sus menţionate, martorul C.I. a fost de acord cu tranzacţia propusă, cu condiţia ca plata să fie efectuată la livrare, lucru care s-a şi întâmplat, transportul fiind asigurat de cumpărător.

În aceste condiţii, SC O.I. SRL Bucureşti a emis către SC K. SRL din Moldova - Bălţi, str. S. (firma indicată de C.I.), un număr de 3 facturi fiscale, respectiv:

- factura fiscală seria BVFD nr. 3919951 din 1 august 2007 având ca obiect 486 kg foiţă ţigarete, în valoare totală de 4.048,38 RON;

- factura fiscală seria BVFD nr. 3920700 din 1 august 2007 având ca obiect 1.150 kg folie aluminiu, în valoare totală de 2.737 RON;

- factura fiscală seria BVFD nr. 3920651 din 1 iunie 2007 având ca obiect 500 kg folie aluminiu şi 405 kg foiţă ţigarete, în valoare totală de 4.563,65 RON.

C.I. a livrat marfa astfel achiziţionată inculpatului R.C., fără a se mai întocmi alte documente de vânzare-cumpărare, aşa cum prevăd dispoziţiile legale în materie, pentru ca din punct de vedere fiscal ulterior autorităţile statului să poată proceda la verificarea legalităţii acestora (aspectele menţionate rezultă din declaraţiile martorului C.I. şi ale inculpatului R.C.).

După mutarea utilajelor la Bragadiru, muncitorii V.V., A.D. şi P.G., la solicitarea inculpaţilor R.C. şi P.M., au rămas în această locaţie pentru a monta şi pune în funcţiune utilajele, după care au plecat, fiind contactaţi ulterior, în cursul lunii iulie 2007, de către inculpatul P.M. pentru a se deplasa la fabrică şi a începe activitatea de confecţionare ilegală de ţigări.

Ca atare, aceştia au venit împreună cu alţi 3 muncitori, respectiv martorii P.I., R.I. şi V.V.A., deoarece urmare a discuţiilor purtate de inculpatul V.V. cu inculpatul R.C. şi inculpatul P.M., aceştia îi solicitaseră să găsească o echipă completă de muncitori, pentru a putea începe producerea ilegală de ţigări (aspecte ce rezultă din declaraţia numitului R.N., inculpatul P.M., V.V. şi ale martorului A.D.).

În acelaşi timp, inculpatul R.C. şi inculpatul P.M. au continuat să facă demersuri în vederea achiziţionării, în continuare, de tutun şi alte materiale necesare confecţionării de ţigări, pentru asigurarea continuităţii activităţii fabricii.

Astfel, deoarece în urma incidentului de la Jilava, când transportul de tutun a fost identificat de autorităţi, martorii A.V. şi D.A. - reprezentanţii SC L.T. SRL Ploieşti au refuzat să-i mai furnizeze tutun inculpatului R.C.

Ca atare, la începutul lunii iulie 2007, acesta a luat legătura cu martorul A.G. (cunoştinţă a inculpatului P.M. din perioada în care se ocupa cu afaceri cu alcool), aflat la acel moment în Italia, solicitându-i acestuia să facă demersurile necesare în vederea identificării unui furnizor de tutun prelucrat.

Urmare solicitării venite din partea inculpatului R.C., martorul A.G. a luat legătura cu firma italiană M.S.T. - reprezentată de numitul P.S., care, în urma discuţiilor purtate, l-a asigurat că poate furniza, orice cantitate de tutun, cu compoziţia şi calitatea solicitată de beneficiar în România, cu condiţia existenţei unei comenzi ferme şi a unui contract, livrarea urmând a se face de la o fabrică de procesare tutun din Italia, numită M.I.T., situată în localitatea Chiaravalle.

În consecinţă, martorul A.G. i-a comunicat aspectele de mai sus inculpatului R.C., care i-a solicitat numitului B.A. identificarea unei firme în numele căreia să se realizeze achiziţionarea de tutun din Italia, acesta indicând iniţial SC M. SRL Bârseştii de Sus, judeţul Olt, al cărei asociat şi administrator era soţia lui B.A., numita B.C., iar ulterior a revenit asupra recomandării făcute, şi a indicat SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, prin intermediul căreia se efectuase anterior şi achiziţia de tutun de la SC L.T. SRL Ploieşti.

Ulterior, în cursul lunii iulie 2007, inculpatul R.C. s-a deplasat personal în Italia, unde, împreună cu martorul A.G. s-a întâlnit cu reprezentantul M.S.T. - numitul P.S., căruia i-a prezentat o mostră de tutun, solicitându-i realizarea respectivului amestec de tutun, după care, la data de 7 septembrie 2007, prin intermediul martorului A.G., i-a trimis prin e-mail, o solicitare privind reţeta cu cantităţile şi categoriile de tutun ce dorea a fi amestecate.

Referitor la această situaţie trebuie menţionat, faptul că această solicitare privind reţeta de tutun, purtând denumirea „obiectul compoziţiei de tutun” a fost trimisă în numele SC M. SRL Bârseştii de Sus, judeţul Olt - aparţinând soţiei inculpatului B.A. şi cuprinde datele de identificare ale acestei societăţi - comuna Sprâncenata, judeţul Olt, CIF 15871223, având următorul conţinut: „stimaţi domni, vă trimit în continuare informaţiile cerute de dvs.: - tutun tăiat cu fir de 0,90 - 1 mm cu aromă/un amestec de Burley 15%/oriental (semioriental) 10%/Virginia de foc 1/55% frunză roşie/fir (nervură) 20%/arome zahăr răsturnat 12 kg”.

Ulterior, la data de 24 septembrie 2007 (data transmiterii prin fax către firma italiană), inculpatul R.C. a transmis furnizorului italian M.S.T., o comandă de achiziţie, pentru cantitatea de 5.000 kg de amestec de tutun tăiat, la preţul de 3,5 euro/kg, în valoare totală de 17.500 euro, indicând ca destinatar al mărfii SC D.I. SRL din municipiul Roşiorii de Vede, str. I, judeţul Teleorman (care aşa cum s-a arătat mai sus era controlată în fapt tot de B.A.), transmiţând totodată şi certificatul de înregistrare fiscală şi certificatul de înregistrare menţiuni al acesteia.

La data de 16 octombrie 2008, în condiţii similare, SC D.I. SRL a transmis furnizorului italian M.S.T., o altă factură, pentru 6.000 de kg de amestec de tutun tăiat.

Urmare a comenzilor ferme primite, firma M.S.T. a transmis către fabrica M.I.T. Chiaravalle, comanda nr. 6917 din 27 septembrie 2007 pentru a procesa cantitatea de 11.000 kg amestec de tutun tăiat semiprelucrat, indicând ca destinatar SC D.I. SRL.

Având în vedere toate aceste solicitări realizate în baza comenzilor menţionate, firma italiană a livrat către SC D.I. SRL, următoarele cantităţi de tutun, încărcarea fiind efectuată de la fabrica M.I.T. Chiaravalle:

- cu factura fiscală nr. 170 din 28 septembrie 2007, cantitatea de 2,254 tone de tutun; transportul a fost efectuat de numitul D.C., angajat al SC M.A. SRL Bucureşti, cu auto ..... .

- cu factura fiscală nr. 169 din 28 septembrie 2007 - cantitatea de 1,943 tone de tutun; transportul a fost efectuat de martorul C.A.C., angajat al SC M.A. SRL Bucureşti, cu auto ....... .

- cu factura fiscală nr. 182 din 9 octombrie 2007, cantitatea de 0,803 tone de tutun; transportul a fost efectuat de martorul C.I.S., angajat al SC A.E. SRL Cluj-Napoca, cu auto ....... .

- cu factura fiscală nr. 187 din 22 octombrie 2007, cantitatea de 6 tone de tutun; transportul a fost efectuat de martorul O.C.I., angajat al SC Y.E. SRL Craiova, judeţul Dolj, cu auto ...... - ...... .

- cu factura fiscală nr. 218 din 27 noiembrie 2007, cantitatea de 9,679 tone de tutun; transportul a fost efectuat de martorul D.S.G., angajat al SC C.R. SRL Dej, judeţul Cluj, cu auto ...... - ...... .

- cu factura fiscală nr. 242 din 14 decembrie 2007, cantitatea de 8,771 tone de tutun; transportul a fost efectuat de martorul C.N.P., angajat al SC S.T. SRL Iaslovăţ, judeţul Suceava, cu auto ...... - ...... .

Ultimele 2 facturi de tutun livrate către SC D.I. SRL din Italia au fost emise şi DAI-urile aferente având nr. 182 din 27 noiembrie 2007 - pentru cantitatea de 9.679 kg. tutun (150 cutii) şi respectiv nr. 196 din 14 decembrie 2007 - pentru cantitatea de 8.771 kg tutun (114 cutii), de către firma M.I.T., Viale Marconi, 154 Chiaravalle (AN) ITALY.

Din studierea acestora rezultă faptul că la rubrica destinatar, din căsuţa nr. 7 este înscrisă SC D.I. SRL, iar la rubrica „locul de descărcare” din aceiaşi căsuţă, figurează SC B.I.P. SRL Constanţa.

Referitor la acest aspect, s-a arătat că, la data de 14 decembrie 2007, SC D.I. SRL a transmis furnizorului italian M.S.T., un fax pe care figurează menţiunea „Magazin Berceni - 4608095, 12/14/07” cu următorul conţinut: „cantitatea de tutun tăiat, aromatizat, livrat către societatea noastră, are ca scop fabricarea de ţigarete în baza Contractului de prestări servicii nr. 5 din 1 mai 2007, încheiat cu SC B.I.P. SRL, producător de ţigarete autorizat ca antrepozit fiscal din 1 ianuarie 2005”, menţionând totodată datele de identificare ale acesteia. Faxul este semnat de inculpatul D.A. - Director General al SC D.I. SRL, deşi acesta nu deţinea această calitate, fiind doar administratorul acestei societăţi.

S-a precizat că inculpatul R.C. a indicat ca beneficiar furnizorului italian, firma SC B.I.P. SRL Constanţa, deoarece aceasta deţinea autorizaţie de antrepozit fiscal în domeniul tutunului şi produselor de tutun, iar o livrare intracomunitară de tutun prelucrat către această societate comercială, pe de o parte, nu ar fi atras atenţia autorităţilor vamale şi fiscale, iar pe de altă parte, fiind trimis în regim suspensiv de acciză, către un alt antrepozit fiscal, tutunul a fost livrat la un preţ mai mic, nefiind purtător de acciză. Astfel, dacă pentru primele 4 livrări, pe facturi figurează preţul de 3,50 euro/kg de amestec de tutun, pe ultimele 2 facturi, pe care la rubrica destinatar figurează SC D.I. SRL, iar la rubrica „locul de descărcare” din aceiaşi căsuţă, figurează SC B.I.P. SRL Constanţa, preţul este de 2,65 euro/kg de amestec de tutun.

Contravaloarea cantităţilor de tutun livrate de firma italiană M.I.T., a fost achitată de către inculpatul R.C., parţial în avans, parţial după primirea mărfii. Astfel, acesta preda banii în numerar inculpatului P.M., care la rândul său îi transmitea inculpatului D.A., acesta din urmă efectuând depunerea în contul SC D.I. SRL deschis la RB - Sucursala Olteniţei, şi ulterior viramentul bancar către firma italiană.

Atunci când era necesară prezenţa lui D.A. la bancă pentru efectuarea de plăţi, acesta era contactat de inculpatul B.A., cei doi deplasându-se împreună (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpaţilor R.C. şi P.M.

Documentaţia referitoare la plăţile efectuate de SC D.I. SRL către furnizorul italian, au fost transmise, alături de documentele de livrare a tutunului, de Autorităţile Italiene, în cadrul Comisiei Rogatorii solicitate. De asemenea, extrasele de cont şi documentele justificative ale operaţiunilor efectuate de SC D.I. SRL de la RB se regăsesc în vol. 33.

De altfel, după achiziţionarea acestor cantităţi de tutun de la acelaşi furnizor, inculpatul R.C. intenţiona să procedeze în acelaşi fel în continuare, sens în care, relevante sunt convorbirile telefonice purtate între inculpatul R.C. (de la postul telefonic ......) şi martorul A.G. (aflat la postul telefonic ......) - intermediarul care urma să asigure achiziţionarea de tutun din Italia şi trimiterea acestuia inculpatului R.C.

Referitor la firmele care, la solicitarea inculpatului R.C. au efectuat transportul cantităţilor de tutun menţionate mai sus, din Italia în România, se arată următoarele:

Firma de transport SC M.A. SRL Bucureşti, aparţine martorului T.M., prieten al inculpatului R.C., acesta din urmă solicitându-i să-l ajute cu efectuarea transportului primelor două cantităţi de tutun din Italia în România (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatul R.C., inculpatul P.M., martorului M.C., martorului C.A.C. şi a martorului T.M.).

Ulterior, datorită capacităţii mici a autovehiculelor deţinute de SC M.A. SRL, inculpatul R.C. a renunţat la a mai face transporturi de tutun din Italia cu acestea, solicitându-i martorului A.G. să facă demersuri în vederea identificării de transportatori, ce deţineau maşini cu capacitate mai mare (tip TIR).

Ca urmare, martorul A.G. a luat legătura cu martorul N.I.C. - angajat al firmei de expediţii A.M.C. SRL Bucureşti - solicitându-i identificarea de transportatori pentru ruta Italia - România, sens în care la data de 17 octombrie 2007, SC D.I. SRL a trimis către SC A.M.C. SRL o comandă pentru efectuarea transportului de tutun.

Din probele administrate rezultă faptul că în continuare toate celelalte firme de transport au fost identificate prin intermediul martorului N.I.C. (aspecte ce rezultă din declaraţia inculpatului R.C., inculpatului P.M., martorului A.G., martorului N.I.C. (aspecte ce rezultă din declaraţia inculpatului R.C., inculpatului P.M.., martorului A.G., martorului N.I.C).

Toate cantităţile de tutun astfel livrate, au fost transportate, la indicaţiile inculpatului R.C., la un depozit din localitatea Bragadiru, din incinta SC F.S. judeţul Ilfov, de unde era transportate succesiv, în cantităţi mai mici, în incinta fabricii ilegale de ţigări, conform necesarului solicitat de muncitori (aspecte ce rezultă din declaraţiile inculpatului R.C., inculpatului P.M., martorul D.S.G., şofer la SC C.R. SRL Dej, judeţul Cluj, martorului C.N.P., şofer la SC S.T. SRL Iaslovăţ, judeţul Suceava, O.C.I., şofer la SC Y.E. SRL Craiova, judeţul Dolj, C.A.C., şofer la SC M.A. SRL Bucureşti).

Referitor la depozitul de la SC F.S. SRL Bragadiru, s-a arătat că acesta a fost închiriat la data de 1 octombrie 2007, de către inculpatul R.C. prin intermediul inculpatului P.M., sens în care a fost încheiat contractul de Închiriere nr. 108 din 1 octombrie 2007, între SC F.S. SRL - reprezentat prin Directorul General martorul A.Z., şi SC D.I. SRL - reprezentată de inculpatul D.A. În baza acestui contract SC F.S. SRL a emis, în perioada 1 octombrie 2007 - 1 februarie 2008 către D.I. SRL un număr de 5 facturi având ca obiect „contravaloare chirie” .

Restul materialelor utilizate în procesul de producere al ţigărilor (hârtie de ţigară, hârtie de filtru, folie metalizată argintie sau aurie, filtre, polipropilenă, hârtie pentru blanchete, etc.) au fost achiziţionate prin intermediul inculpaţilor M.R.P. şi N.G.D.V., acesta din urmă achiziţionând materialele atât de la furnizori interni cât şi de la furnizori din Bulgaria, facturile de achiziţie fiind emise către firma sa, SC P.B. SRL Constanţa (aflată în lichidare judiciară). Ulterior, bunurile achiziţionate erau predate inculpatului P.M., care le achita numerar, la momentul primirii sau ulterior, fără însă a se întocmi nici un fel de document justificativ, în considerarea aceluiaşi raţionament juridic enunţat de noi anterior.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul M.R.P., s-a precizat că, în afara ajutorului dat inculpaţilor R.C. şi P.M. menţionat mai sus, acesta s-a ocupat şi de achiziţionarea sau intermedierea achiziţionării de materiale necesare producerii şi ambalării de ţigări, de la mai mulţi furnizori, între care şi de la martorul C.I. S-a arătat faptul că din documentele justificative prezentate de SC O.I. SRL din municipiul Bucureşti, str. I. livrarea s-a făcut de la depozitul aparţinând acestei societăţi, fără ca inculpatul să-i spună martorului că aceste materiale sunt pentru inculpatul R.C., facturile fiind emise către o serie de societăţi de „tip fantomă” indicate inculpatului M.R.P. de inculpatul R.C.

Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul R.C. se certase cu martorul C.I., care a refuzat să-i mai furnizeze materiale, şi ca atare inculpatul R.C. a fost nevoit să apeleze la inculpatul M.R.P. pentru intermedierea achiziţiilor.

În sensul că inculpatul M.R.P. i-a ajutat pe ceilalţi la săvârşirea infracţiunilor sunt concludente de asemenea şi convorbirile telefonice purtate între inculpatul P.M. (aflat la postul telefonic 0731XXXX) şi inculpatul M.R.P. (aflat la postul telefonic 0722XXXXX):

Aşa cum s-a arătat mai sus, pe lângă materialele achiziţionate prin intermediul inculpatului M.R.P., inculpatul R.C. a mai apelat şi la inculpatul N.G.D.V. pentru achiziţionarea de materiale necesare confecţionării de ţigări.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul N.G.D.V. şi la participaţia acestuia la activitatea grupului infracţional, au rezultat următoarele:

În luna iunie 2007, inculpatul R.C., având nevoie de materiale şi furnituri, necesare activităţii de producere şi ambalare de ţigarete, l-a atras în grupul infracţional pe inculpatul N.G.D.V., care îi fusese recomandat ca potenţial furnizor de hârtie, filtre, foiţă, etc., de către martora B.M. - Director Economic la SC C.T. SRL Pârscov, judeţul Buzău.

Ca atare, în urma mai multor discuţii telefonice purtate, cei doi s-au întâlnit la Bucureşti, la întâlnire participând şi inculpatul P.M. Cu acea ocazie, inculpatul N.G.D.V. le-a prezentat celor doi o ofertă de preţ emisă de o firmă din Bulgaria şi în urma mai multor discuţii, inculpatul R.C. i-a solicitat acestuia să-i întocmească o Notă de calcul pentru majoritatea produselor din ofertă, întrebându-l dacă ar putea să îi furnizeze şi tutun, însă răspunsul a fost negativ.

Ulterior inculpatul R.C. i-a solicitat inculpatului N.G.D.V. să-i furnizeze adeziv, hârtie metalizată argintie şi aurie şi filtre necesare producţiei de ţigări, sens în care inculpatul a emis o comandă către firma U.P. din Bulgaria.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpatul N.G.D.V., urmare a solicitării menţionate mai sus, a comandat adeziv şi hârtie metalizată argintie şi aurie în valoare de aproximativ 5.800 de euro, marfa fiind livrată în perioada septembrie - octombrie 2007, iar factura fiind emisă de firma bulgară către SC P.B. SRL (firma inculpatului N.G.D.V.).

Conform înţelegerii cu inculpatul R.C., inculpatul P.M. a preluat autotrenul ce transporta marfa la intrarea în Bucureşti şi l-a condus la depozitul din Bragadiru, fără însă ca inculpatul N.G.D.V. să emită altă factură cu ocazia livrării mărfii.

Deoarece livrarea mărfii s-a realizat fără incidente, aproximativ în luna august 2007, inculpatul R.C. şi inculpatul P.M. i-au solicitat inculpatului N.G.D.V. să le aducă urgent o cantitate de 2.000.000 filtre pentru ţigări, sens în care acesta a apelat la reprezentantul aceluiaşi furnizor din Bulgaria, însă a fost refuzat datorită termenului scurt de livrare solicitat.

În aceste condiţii inculpatul N.G.D.V. s-a întâlnit cu inculpatul R.C. şi P.M., cărora le-a comunicat refuzul furnizorului, sens în care cei doi inculpaţi care i-au indicat ca un alt posibil furnizor pe martorul C.I., care deţinea o fabrică de ţigări.

Aceştia i-au mai precizat că ei nu pot apela la acest martor deoarece sunt certaţi cu el, în urma unor afaceri anterioare, motiv pentru care inculpatul N.G.D.V. a contactat persoana indicată, căreia i-a solicitat livrarea celor 2.000.000 filtre.

Astfel, martorul C.I. i-a furnizat aprox. 700.000 filtre pentru ţigarete, marfă pe care inculpatul N.G.D.V. a ridicat-o de la depozitul aparţinând de SC O.I. SRL, situat în cartierul Bucureştii Noi. Contravaloarea mărfii achiziţionate, şi anume suma de aprox. 3000 euro, a fost achitată de inculpat, în numerar, pe bază de chitanţă fiscală, factura fiscală aferentă fiind emisă către societatea administrată de acesta - SC P.B. SRL Constanţa.

Colaborarea celor trei inculpaţi, menţionaţi mai sus, a continuat, sens în care inculpatul N.G.D.V. a comandat şi primit din Bulgaria de la furnizorul P.I.G. BT AD, cantitatea de 2.349.000 filtre, a cărei contravaloare, de aproximativ 9.400 de euro a achitat-o în contul bancar al furnizorului, parte din banii proprii, parte din banii primiţi de la inculpatul R.C. (aproximativ 6.500 de euro).

Factura fiscală a fost emisă şi de această dată tot către SC P.B. SRL, iar marfa a ajuns la Bucureşti în data de 26 septembrie 2007, unde a fost aşteptată şi condusă la depozit, de către inculpatul P.M.

Menţinând acelaşi „mod de cooperare” în cursul lunii octombrie 2007, inculpatul R.C. şi P.M., i-au solicitat inculpatului N.G.D.V. să obţină urgent o nouă cantitate de filtre, cu dimensiunea de 120, motiv pentru care acesta a luat legătura cu martorul B.M. - director economic al SC C.T.I.C.E. SRL Pârscov - de la care a achiziţionat cantitatea de 1.800.000 filtre, conform facturii emise către SC P.B. SRL.

Marfa a fost livrată la indicaţiile inculpatului R.C. şi inculpatului P.M. la un depozit din Bragadiru, fără însă a se emite o altă factură la livrare.

Tot din probatoriu a mai rezultat faptul că, în cursul anului 2008 inculpatul N.G.D.V. le-a mai livrat celor doi inculpaţi cantitatea de aproximativ 2.000.000 filtre, provenită de asemenea de la firma P.I.G. BT AD din Bulgaria.

Constatând că inculpatul N.G.D.V. reuşea să onoreze comenzile necesare grupului de crimă organizată pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, în cursul lunii august 2007 inculpatul P.M. i-a înmânat acestuia, o mostră de foiţă de filtru marca „C.R.”, solicitându-i să-i facă rost de o cantitate mai mare de astfel de foiţă de filtre, deoarece din punct de vedere calitativ aceasta reuşea să creeze aparenţa de legalitate cu privire la ţigările falsificate şi în acest fel consumatorii putea fi induşi mai uşor în eroare.

De la acelaşi furnizor, respectiv firma bulgărească P.I.G. BT AD, inculpatul N.G.D.V. a comandat şi achiziţionat, în perioada august şi septembrie 2007, cantitatea de 35,respectiv 40 bobine de foiţă de filtre cu lungime de 3.000 m şi lăţime de 50 mm, facturile fiind emise societatea sa.

Un alt aspect important care mai trebuie precizat, legat de activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, este dat de faptul că în prima săptămână a lunii iulie 2007, la solicitarea inculpaţilor P.M. şi R.C., le-a livrat acestora cantitatea de 600 kg adeziv utilizat în industria tutunului, deţinut în stoc de SC P.B. SRL Constanţa.

Deoarece adezivul furnizat era de calitate inferioară, urmare a nemulţumirilor manifestate de inculpatul P.M., inculpatul a contractat de la SC H. SRL Bucureşti, în două ocazii succesive în decembrie 2007 şi în 2008, adeziv de tipul ...... achiziţionat în cantitate de câte 200 de kg, de fiecare dată.

Numai că sprijinul acordat de acesta grupării din care făcea parte nu s-a oprit aici, astfel că, le-a mai livrat celor doi inculpaţi, următoarele materiale, după cum urmează:

- în cursul anului 2008, în trei tranşe succesive, cantitatea totală de 140 bobine de foiţă de ţigară, cu lungimea de 6.000 m şi lăţimea de 27 mm, primele 2 tranşe fiind aduse de inculpat cu autoturismul personal şi predate inculpatului P.M., iar celelalte au fost predate martorului R.A., trimis tot de inculpatul P.M.;

- în luna august 2007, cantitatea de 1.000 kg hârtie metalizată argintie şi 500 kg hârtie metalizată aurie achiziţionată de la compania D. din Bulgaria;

- în anul 2007, cantitatea de 500 kg hârtie metalizată argintie pe care o avea pe stoc;

- în anul 2008, un număr de 10 bobine de hârtie metalizată aurie pe care le-a achiziţionat la solicitarea acestora de la martorul C.I.;

- în cursul anului 2008, cantitatea totală de 27.000.000 coli de hârtie pentru etichete, transportul fiind realizat de la Constanţa în 2 tranşe de către martorul R.A., la solicitarea inculpatului P.M.

În concluzie, având în vedere cele menţionate mai sus, din cercetările efectuate a rezultat că, în total, în perioada 2007 - 2008, inculpatul N.G.D.V. a achiziţionat de la furnizorul bulgar P.I.G. BT AD cantitatea de aproximativ octombrie 10. 000.000 filtre din care 7.000.000 au fost vândute inculpaţilor R.C. şi P.M., parte din contravaloarea acestora fiind achitată prin RB, iar o altă parte prin depunere în numerar direct în contul firmei bulgare.

Referitor la sumele de bani achitate de inculpatul R.C. inculpatului N.G.D.V., pentru achiziţionarea materialelor menţionate mai sus, din probe a rezultat că acesta a realizat acest lucru fie personal, fie prin intermediul fratelui său, inculpatul R.N. sau prin intermediul inculpatului P.M.

Faptul că acelaşi inculpat a achiziţionat, în perioada amintită, de la firma D. din Bulgaria cantitatea totală de 637 kg folie argintie şi 1.062 kg folie aurie, marfa fiind integral livrată inculpatului R.C. (aspectele de mai sus rezultă din declaraţiile inculpatului N.G.D.V., declaraţiile inculpatului P.M., declaraţiile inculpatului R.C., precum şi din documentele aparţinând SC P.B. SRL, puse la dispoziţie de inculpatul N.G.D.V.).

Referitor la modul de comunicare între inculpaţi, din probe a rezultat că, pentru a evita orice probleme cu autorităţile, în cursul anului 2008, inculpatul P.M. i-a înmânat inculpatul N.G.D.V. o cartelă aparţinând operatorului de telefonie mobilă C, cu indicaţia de a o folosi exclusiv pentru a ţine legătura cu el.

Toată această activitate infracţională desfăşurată de inculpatul N.G.D.V. este probată şi prin convorbirile telefonice interceptate autorizat.

Practic, din verificările efectuate în cauză, a rezultat că ritmul de producţie al fabricii ilegale de producere şi ambalare ţigări din Bragadiru era de aproximativ 70 de baxuri pe zi, iar ţigaretele produse au fost ambalate în pachete cu denumirea „W.”, „V.” şi „R.”, având aplicate banderole de marcare false.

Personalul utilizat la fabricarea ţigărilor a fost format, aşa cum s-a arătat mai sus, din foşti angajaţi ai Fabricii de Ţigarete din municipiul Târgu Jiu, a cărei activitate a fost sistată în cursul anului 2007, respectiv inculpatul V.V. şi martorii A.D., P.Gh., P.I., R.I. şi V.V.A.

S-a precizat că, activitatea fabricii nu s-a desfăşurat continuu, ci în reprize de câte 1 - 2 săptămâni, în funcţie de stocurile de materie primă (tutun), materiale (foiţă, filtre, hârtie metalizată argintie şi aurie, hârtie de filtre, folie de polipropilenă pentru ambalarea pachetelor, etc.), precum şi blanchete pentru mărcile de ţigări contrafăcute confecţionate şi timbrele de marcare fiscală false existente în fabrică.

Echipa de muncitori menţionată mai sus a fost constituită de V.V., la solicitarea inculpatului R.C. şi a inculpatului P.M., în considerarea relaţiilor stabilite cu aceştia cu ocazia reparării utilajelor la Jilava, în acest sens V.V. contactându-i pe fiecare dintre ceilalţi muncitori şi propunându-le să lucreze împreună, în condiţiile prezentate de inculpaţii R.C. şi P.M.

Înainte de începerea unei astfel de reprize de lucru, muncitorii erau contactaţi telefonic de inculpatul P.M. - colaboratorul nemijlocit al inculpatului R.C., aceştia se deplasau cu trenul la Bucureşti, de unde erau preluaţi după caz, de inculpatul P.M., de inculpatul R.N. sau de martorul P.I. (rudă a inculpatului R.C.), şi transportaţi la sediul fabricii din Bragadiru.

S-a mai stabilit că, atunci când era necesară prezenţa muncitorilor la fabrica de ţigarete, pentru începerea unei noi reprize de producţie, muncitorii erau contactaţi telefonic de inculpatul V.V., care la rândul său era contactat de inculpatul P.M.

Referitor la activitatea ilegală desfăşurată de membrii grupului de crimă organizată în cadrul fabricii din Bragadiru, s-a stabilit că în perioada iunie 2007 - februarie 2008, s-au derulat mai multe reprize de producţie a ţigaretelor, de câte 7 - 10 zile fiecare, sens în care se exemplifică:

- în perioada 17 septembrie 2007 - 28 septembrie 2007, au fost produse ţigări ambalate în pachete marca „W.”, pe care au fost aplicate banderole de marcare româneşti false, după care muncitorii au fost trimişi acasă, urmând a fi rechemaţi la momentul aprovizionării cu un nou stoc de materie primă şi de banderole false de marcare.

- în perioada 5 - 9 octombrie 2007, au fost produse ţigări ambalate în pachete marca „R.”; materia primă folosită la fabricarea acestui lot de ţigarete a fost aprovizionată de la depozitul închiriat la FNC S. SRL, şi a constat în 4 tone de tutun, din care au fost produse aproximativ 5 tone de ţigarete;

- în perioada 23 octombrie - 4 noiembrie 2007, au fost produse aproximativ 400 baxuri cu ţigarete ambalate, în marea majoritate în pachete cu marca „R.”, iar restul marca „W.”; o parte a ţigărilor produse în acest mod, au fost transportate, la data de 23 octombrie 2007, la domiciliul inculpatul I.N. de către inculpatul P.M., urmând ca primul să se ocupe de distribuţia ulterioară a acestora, lucru care s-a şi întâmplat;

- la data de 5 noiembrie 2007 muncitorii au fost trimişi acasă, fiind rechemaţi la data de 14 noiembrie 2007, însă nu au putut lucra datorită lipsei materiei prime - tutun, şi a faptului că unul din utilajele de producţie a fost defect, fiind trimişi acasă la data de 22 noiembrie 2007.

- muncitorii au fost rechemaţi la fabrică în data de 30 noiembrie 2007, unde au rămas până la data de 6 decembrie 2007, iar ulterior au mai lucrat în perioada 13 - 19 decembrie 2007, precum şi în luna ianuarie 2008, când la fabrica din Bragadiru au fost produse ţigarete purtând mărcile „R.”, „W.” şi „V.”.

În perioadele în care o parte din utilaje au fost defecte, inculpatul V.V., la solicitarea inculpatului R.C. şi a inculpatului P.M., s-a ocupat de obţinerea unor piese de schimb necesare repunerii în funcţiune a utilajelor, de la diverse firme din municipiul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna, între care SC H. SRL, şi din municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.

De asemenea, de obţinerea de piese de schimb pentru aceste utilaje sau, după caz, de adaptarea unor piese care nu se potriveau tipurilor de ţigări fabricate, s-a ocupat inculpatul P.M., care a contactat diverse persoane de specialitate, între care martorii O.C. şi G.S. - asociat şi administrator al SC P.C.M. SRL, societate ce are ca principal obiect de activitate „construcţii metalice şi părţi componente”, dar şi inculpatul M.R.P., care, aşa cum s-a mai arătat a solicitat o serie de piese numitului C.I. şi O.S., şi a încercat confecţionarea altora în Bucureşti.

Pentru dovedirea faptului că şi inculpatul P.M. s-a ocupat de comandarea de diverse piese de schimb necesare utilajelor de confecţionat ţigări, sunt următoarele convorbiri telefonice:

- convorbirea telefonică din data de 15 ianuarie 2008, ora 10:48, în cadrul căreia inculpatul P.M. îi solicita martorului O.C. să-i facă nişte piese pentru utilajele de confecţionat ţigări şi anume două conuri şi un ax.

- convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2008, ora 09:30 între inculpatul P.M. şi martorul G.S., în cadrul căreia inculpatul P.M. îi solicita acestuia să se apuce de confecţionarea pieselor.;

- convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2008, ora 09:34 între inculpatul P.M. şi martorul G.S., în cadrul căreia cei doi discutau despre caracteristicile tehnice ale pieselor (trunchi de con).

De asemenea, din probe, a mai rezultat faptul că membrii grupului infracţional s-au ocupat şi de realizarea de matriţe şi tipărirea de blanchete şi de timbre false de marcare pentru pachetele de ţigări.

Referitor la acest aspect, trebuie precizat faptul că inculpatul P.M. deţinea calitatea de administrator la SC M.P. SRL Ilfov - având ca obiect de activitate „legătorie şi finisare”, societate ai cărei asociaţi erau numitul P.N. (fratele inculpatului P.M.) şi martorul R.I., la al cărei punct de lucru situat în municipiul Bucureşti, str. A., funcţionează şi punctul de lucru al SC M.P. SRL, al cărei asociat şi administrator este inculpatul M.V., firmă având ca principal obiect de activitate „alte lucrări de tipografie”.

În această locaţie, inculpatul P.M. a confecţionat blanchete şi timbre de diverse modele, necesare aplicării pe pachetele de ţigări produse ilegal la fabrica din Bragadiru.

Relevantă în acest sens este convorbirea din data de 14 ianuarie 2008, ora 16:55, purtată de inculpatul P.M., aflat la postul telefonic 0731XXXX, care l-a apelat pe M.V., administrator al SC M.P. SRL, aflat la postul telefonic cu numărul 0744XXXX.

Activitatea infracţională, desfăşurată la punctul de lucru aparţinând SC M.P. SRL, situat în Bucureşti, str. A., constând în confecţionarea de blanchete şi timbre de diverse modele, necesare aplicării pe pachetele de ţigări produse ilegal la fabrica din Bragadiru, este probată şi de rezultatul percheziţiei efectuate la data de 15 iulie 2008.

Din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie, rezultă că, printre alte bunuri, în hala de producţie, într-un dulăpior situat lângă maşina de tăiat hârtie, aparţinând martorului R.A., a fost identificat un număr de 107 blanchete ţigări marca W., precum şi un pachet cu hârtie albă lucioasă, neimprimată, similară cu hârtia pe care erau imprimate blanchetele de ţigări sus-menţionate; într-o altă încăpere, lângă maşina de tipărit marca K-R, într-un sertar al unui dulap folosit de martorul A.G., a fost identificată o coală imprimată cu 18 bucăţi blanchete de ţigări marca W. De asemenea, din categoria utilajelor tipografice, au fost identificate 3 maşini de tipărit, o maşină de copiat, o maşină de developat plăci, o maşină de tăiat, o maşină ştanţă tun, o maşină ştanţă folie.

Tot pentru a putea realiza activitatea infracţională de tipărire de blanchete pentru pachete de ţigări de diverse tipuri, precum şi de timbre de marcaj false, inculpatul P.M. i-a atras în grupul infracţional pe P.A. şi pe M.E., ultimul de meserie tipograf - angajat al numitului P.A.

Referitor la P.A., din probatoriul administrat în cauză, a rezultat faptul că, acesta, este asociat unic şi administrator la SC P.A.M. SRL Bucureşti, având ca obiect de activitate „alte activităţi de tipărire”. Tipografia funcţionează în oraşul Pantelimon, str. V.V., la sediul social al SC Z.P. SRL, cu acelaşi obiect de activitate, având-o ca asociat şi administrator pe soţia inculpatului P.A., numita P.I.

În acest sens, inculpatul P.M. le-a solicitat inculpatului P.A. şi M.E. confecţionarea de blanchete pentru pachete de ţigări mărcile R., W. şi V., precum şi de timbre de marcare fiscală false, similare celor puse în circulaţie de Compania Naţională „Imprimeria Naţională”, cât şi timbre cu menţiunea „export”, în scopul de a crea aparenţa de legalitate, că ţigările produse ilegal provin din import, din reţeaua magazinelor duty-free.

Relevante în sensul vinovăţiei inculpatului sunt convorbirile telefonice purtate de acesta cu inculpaţii P.M. şi M.E.

Aceleaşi aspecte probatorii rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpatul P.M. (aflat la postul telefonic 0731XXXX), cu inculpatul P.A. - (aflat la postul telefonic 0722XXXX):

- convorbirea din data de 13 ianuarie 2008, orele 18:50, în cadrul căreia inculpatul P.M. s-a interesat cu privire la stadiul confecţionării timbrelor şi blanchetelor;

- convorbirea din data de 16 ianuarie 2008, orele 09:22, ocazie când inculpatul P.M. i-a solicitat inculpatului P.A. să-i confecţioneze blanchete pentru „W” (NP - e vorba de marca W.), totodată spunându-i ca în momentul în care se vor întâlni, să ia cu el şi „caietu ăla”, referindu-se la faptul că îi va plăti o parte din bani; în continuare, inculpatul P.A. a relatat evidenţa sumelor datorate pentru serviciile prestate de el şi de M.E.

Probatoriul administrat atestă faptul că P.A. a colaborat în activitatea de confecţionare de blanchete şi timbre de marcare falsificate, şi cu inculpatul B.D., care deţinea propriile utilaje tipografice, aceasta deoarece, inculpatul nu deţinea utilaje pentru aplicarea foliei argintii - element de siguranţă şi a menţiunilor referitoare la denumirea şi codul de acciză ale producătorului, a codului de bare şi a seriei şi numărului care identifică în mod unic timbrul pe timbrele de marcare fiscală false tipărite de el.

Astfel, s-a stabilit că, după ce inculpatul P.A., cu ajutorul lui M.E. tipărea blanchetele şi timbrele de marcare fiscală false, preda timbrele inculpatului B.D., care, cu ajutorul unei prese la cald, aplica pe acestea folia argintie reprezentând elementul de siguranţă şi imprima pe colile cu timbre de marcare false, denumirea şi codul de acciză ale producătorului, codul de bare şi seria şi numărul care identifică în mod unic timbrul, având pe calculator modelul pentru toate aceste elemente, aranjate în pagină câte 54 (şase coloane a câte nouă timbre fiecare), corespunzător modului de aranjare a timbrelor pe coală.

Filmele tipografice necesare confecţionării de blanchete pentru pachetele de ţigări, au fost confecţionate de inculpatul P.M. la SC F.P. SRL Bucureşti (firmă cu care inculpatul P.M. a colaborat încă din perioada în care se ocupa cu afaceri cu alcool) şi trimise inculpatului P.A. prin intermediul martorului R.A.C., care de altfel, alături de inculpaţii P.M. şi R.N., a asigurat şi transportul pachetelor cu timbre şi blanchete de la tipografia inculpatului P.A. la fabrica din Bragadiru.

De altfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iulie 2008, la domiciliul martorului R.A., între altele a fost identificat un film fotografic având inscripţia „R.S.V.B.” cu dimensiuni de 65 x 65 cm, o declaraţie vamală având anexat CMR XXXX, factura nr. 6 din 1 februarie 2008 având ca furnizor SC M.T.T. SRL şi cumpărător persoana fizică O.T., copie după paşaportul numitului O.T., o convenţie din 27 iunie 2008 încheiată între inculpatul P.M. şi martorul R.A.

Referitor la filmele tipografice identificate cu acea ocazie, martorul R.A. a declarat că sunt cele după care au fost confecţionate o parte din blanchetele pentru ţigările marca „R.” confecţionate la Bragadiru, şi că după întreruperea activităţii fabricii de la Bragadiru, filmele respective au rămas în posesia inculpatul P.M. spre păstrare.

Tot inculpatul P.M. a obţinut şi modelul de timbre de marcare fiscală false, pe care l-a pus la dispoziţia inculpatului P.A. pentru a confecţiona timbrele de marcare fiscală false, care la rândul său le trimitea inculpatului B.D. pentru aplicarea codului de bare, a seriilor numerice, a denumirii producătorului autorizat şi a elementului de siguranţă metalizat.

În numeroase situaţii, în afara faptului că inculpatul B.D. se ocupa cu aplicarea foliei de siguranţă pe timbrele de marcare fiscală, a codului numeric şi a denumirii producătorului, acesta se ocupa, la solicitarea inculpatului P.A. şi de tipărirea propriu-zisă a timbrelor şi blanchetelor.

De asemenea relevante pentru activitatea infracţională a inculpatului B.D. şi a inculpatului P.A., sunt convorbirile telefonice redate prin următoarele procese-verbale:

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 7 aprilie 2008, orele 20:47 între inculpatul P.A. şi un bărbat cunoscut sub apelativul „F.”, din care rezultă că acesta din urmă i-a comandat inculpatului P.A. un set de 50.000 de blanchete şi timbre de marcare pentru ţigări marca W.

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008, orele 15:54, între inculpatul B.D. şi inculpatul P.A., din care rezultă că în urma unei pene de curent, din fişierul de calculator în care inculpatul B.D. avea salvate codurile de bare, i-au dispărut o parte a acestora, şi nu le poate rescrie; inculpatul B.D. îi spunea că nu a confecţionat nici un timbru fiscal din ultima comandă primită, pentru că a reinstalat programul pe calculator dar e ceva ce nu ştie să reinstaleze; rezultă totodată că inculpatul P.A. urma să trimită o persoană la locuinţa inculpatului B.D. pentru a lua colile cu timbre, împreună cu o cantitate de folie argintie de siguranţă, model nou („sârmă din aia nouă”), pentru a încerca să aplice folia şi codurile de bare în altă parte.

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008, orele 16:38, între inculpatul B.D. şi inculpatul P.A., din care rezultă că în ziua următoare, în intervalul orar 06 - 10:30, după repararea calculatorului, inculpatul B.D. va reuşi să aplice codurile de bare şi folia argintie de siguranţă pe timbrele de marcare false, trimise de inculpatul P.A..

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008, orele 20:57, între inculpaţii B.D. şi P.A., din care rezultă că inculpatul s-a deplasat împreună cu soţia sa la locuinţa inculpatul B.D. pentru a încerca să repare calculatorul, însă fără succes, precum şi că inculpatul B.D. a apelat în acest sens la un anume „D.”, care trebuia să ajungă în Bucureşti în cursul dimineţii următoare.

- procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate la data de 10 aprilie 2008, orele 22:26, între inculpaţii B.D. şi P.A., din care rezultă că beneficiarul blanchetelor şi timbrelor de marcare fiscală false, pentru pachete de ţigări marca W. insistă ca inculpatul P.A. să i le confecţioneze cât mai repede, motiv pentru care P.A. i-a solicitat inculpatului B.D. să se grăbească.

De altfel, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iulie 2008 în oraşul Pantelimon, str. V.V., la tipografia inculpatului P.A., SC P.A.M. SRL, între alte bunuri au fost identificate un număr de 466 de coli format A4 imprimate cu timbre de marcare fiscală false dispuse în rânduri de câte 6, 9 pe linie, aspect consemnat în procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit cu acea ocazie.

Pentru a se stabilii dacă aceste timbre sunt autentice sau false, prin Ordonanţa nr. 175/D/P/2006 din data de 26 septembrie 2008 s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul CN Imprimeria Naţională, ocazie cu care s-a constatat aşa cum rezultă din Certificatul de expertiză nr. 0001144 din 6 octombrie 2008 că „în urma expertizării specialiştii au concluzionat că timbrele tabac expertizate nu sunt autentice”.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iulie 2008 în Bucureşti, str. H., la locuinţa inculpatului B.D., între alte bunuri, a fost identificată o maşină de tăiat hârtia marca „P” model 72 CS, despre care inculpatul B.D. a declarat, în prezenţa martorilor asistenţi, că a achiziţionat-o, împreună cu o maşină de tipărit tip „R.P. PRO 1” seria XXX, în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6573 din 21 septembrie 2004, identificat cu aceeaşi ocazie la percheziţia domiciliară.

De asemenea inculpatul B.D. a declarat că maşina de tipărit menţionată a vândut-o în luna februarie 2008 inculpatului P.A., contra sumei de 12.000 de euro.

S-a mai arătat faptul că întreaga activitate infracţională desfăşurată de persoanele cercetate la fabrica ilegală din Bragadiru, a fost coordonată de inculpatul R.C. direct, sau prin intermediul inculpatului P.M. şi a constat în: achiziţionarea de tutun şi materiale a fost, chemarea muncitorilor la fabrică, achitarea către aceştia a serviciilor prestate, evidenţa stocurilor de ţigări confecţionate, luarea de comenzi şi livrarea ţigărilor confecţionate către distribuitori.

Toate aceste activităţi au fost desfăşurate în scopul urmărit şi asumat de întreaga grupare organizată şi a constat în producerea, ambalarea şi ulterior comercializarea ţigaretelor contrafăcute.

Un aspect important care trebuie precizat în legătura cu activitatea infracţională desfăşurată de membrii grupării de crimă organizată este dat de faptul că în coordonarea activităţii fabricii din Bragadiru, inculpatul R.C. a fost ajutat de fratele său, R.N., care s-a ocupat cu transportul materiei prime şi materialelor de la furnizorii indicaţi de inculpat la fabrică, cu transportul muncitorilor de la gară la fabrica din Bragadiru şi alte astfel de activităţi, printre care şi încasarea banilor rezultaţi din vânzarea ţigărilor de la unii dintre distribuitori.

Tot inculpatul R.N., a fost cel care, s-a ocupat, în parte, şi de distribuirea de ţigări contrafăcute la fabrica din Bragadiru, prin intermediul unui magazin deţinut de cumnatul său, P.I.R. în Piaţa 1 Decembrie din Bucureşti şi cel care i l-a prezentat inculpatul R.C. pe inculpatul B.I., zis „I.”, care ulterior a deţinut rolul de important distribuitor de ţigarete ilegal produse la fabrica din Bragadiru.

Referitor la banii trimişi de inculpatul B.I. prin mandat poştal inculpatului R.C., despre care cei doi discută în convorbirea sus-menţionată, s-a precizat că, urmare a verificărilor efectuate, a fost identificate mandatul poştal on-line nr. CU XX din 26 septembrie 2007, prin care primul inculpat a trimis de la Oficiul Poştal nr. 10 Craiova, suma de 10.000 RON către inculpatul B.A., la Bucureşti la Oficiul poştal nr. 5, precum şi mandatul poştal on-line nr. CU XX din 29 noiembrie 2007, prin care inculpatul B.I. a trimis de la Oficiul Poştal nr. 10 Craiova, suma de 15.000 RON către martorul R.A. (şoferul inculpatul P.M.), la Oficiul Poştal nr. 12 Bucureşti.

De altfel, din probele administrate s-a putut constata că inculpatul B.I. i-a furnizat inculpatului R.N. diverse cantităţi şi mărci de ţigări de contrabandă achiziţionate din alte surse, atât înainte de începerea activităţii fabricii din Bragadiru, cât şi ulterior, pe care acesta le-a distribuit mai departe tot prin intermediul magazinului deţinut de cumnatul său, inculpatul P.I.R.

Relevante în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate între inculpatul R.N. (aflat la postul telefonic cu numărul 0765XXXX) şi inculpatul B.I. (aflat la postul telefonic cu numărul 0767XXXX), din data de 21 februarie 2008, orele 18:23, şi 22:43, data de 22 februarie 2008, orele 13:02 şi 19:10, data de 26 februarie 2008, orele 23:15, 23:22 şi 23:28, din care rezultă că inculpatul B.I. i-a oferit spre vânzare inculpatului R.N. diverse mărci de ţigări „cel puţin 7 - 8 sortimente” achiziţionate prin contrabandă sau prin reţeaua magazinelor duty-free, iar acesta a fost de acord să cumpere la diferite preţuri, pentru ca ulterior să le comercializează către diverse persoane din Bucureşti sau prin magazinul deţinut de inculpatul P.I.R.

Mai mult decât atât în cadrul convorbirilor din data de 22 februarie 2008, ora 19:10 şi din data de 26 februarie 2008, ora 23:15, inculpatul B.I. l-a întrebat pe inculpatul R.N. „cu cine vorbesc, cu tine, sau cu R.”, iar acesta îi răspunde „ori că vorbeşti cu mine, ori cu el, tot una e.”.

Totodată, din convorbirea din data de 27 februarie 2008, orele 11:39 purtată de inculpatul R.N. (aflat la postul telefonic cu numărul 0765XXXX) cu inculpatul P.I.R. (aflat la postul telefonic cu numărul 0762XXXX), rezultă că cei doi se consultau cu privire la rentabilitatea ţigărilor oferite de inculpatul B.I. pe piaţa din Bucureşti, discutând despre preţurile de achiziţie şi de vânzare .

Referitor la inculpatul B.I. s-a stabilit că acesta se ocupa de mai mult timp cu vânzarea de ţigări contrafăcute sau de contrabandă de diverse mărci, achiziţionate din diverse surse.

Din probatoriu a rezultat că acesta, în perioada iunie - decembrie 2007, a achiziţionat de la fabrica din Bragadiru, aproximativ 1.000 de baxuri de ţigări mărcile „R.” şi „W.” (a câte 500 de pachete/bax), pe care le-a distribuit în zona municipiului Craiova către diverse persoane fizice care făceau parte din reţeaua sa de distribuţie şi care ulterior erau comercializate în diverse pieţe din municipiul Craiova, Băileşti, Calafat sau prin alte magazine situate în zona rurală, fără însă a se întocmirii de documente justificative în acest sens.

Printre persoanele cărora inculpatul B.I. le-a vândut ţigările astfel achiziţionate, s-a menţionat exemplificativ pe: inculpatul M.V., cunoscut drept „V. de la Craiova”, căruia inculpatul B.I. i-a vândut cea mai mare cantitate din ţigările contrafăcute achiziţionate, precum şi pe martorii J.I. din municipiul Băileşti, B.S.F., S.M., B.O.A. din municipiul Craiova, L.E. din municipiul Calafat şi numitul H.Z.

De altfel, s-a putut constata că majoritatea persoanelor, sus menţionate, se ocupau de obicei cu comercializarea de ţigări de diverse mărci, de contrabandă, de duty-free sau contrafăcute, astfel că deseori inculpatul B.I. le dădea acestora spre vânzare ţigări din cele achiziţionate de la inculpatul R.C., primind în schimb ţigări de duty-free sau de contrabandă (cu privire la activitatea de contrabandă desfăşurată de acestea s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor, în acest sens).

În ceea ce priveşte modul în care se proceda la achiziţionarea ţigărilor s-a constatat că inculpatul B.I. obişnuia să vină la Bucureşti cu maşina personală, sau cu un microbuz având numărul de înmatriculare XX, condus de martorul I.I.L., ocazie cu care îl contacta pe inculpatul P.M. cu care se întâlnea pe şoseaua de centură a Bucureştiului şi îi preda acestuia maşina pentru a o duce în fabrică la încărcat, lucru pe care inculpatul îl executa întocmai. În câteva ocazii, din dispoziţia inculpatului P.M., această activitate a fost realizată de martorul R.A.

Discuţiile referitoare la cantităţile de ţigări, pe care dorea să le achiziţioneze şi la preţurile de livrare erau purtate de inculpatul B.I. cu inculpatul R.C.

Contravaloarea ţigărilor s-a achitat de cele mai multe ori numerar, cu ocazia achiziţiei, uneori banii fiind luaţi de inculpatul R.N., fratele inculpatului R.C., iar în câteva ocazii prin mandat poştal, aşa cum s-a menţionat anterior.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.I. s-a constatat că acesta prin comenzile succesive şi constante de ţigări contrafăcute asigura grupului de crimă organizată „desfacerea acestora pe piaţă” şi obţinerea resurselor financiare necesare continuării activităţii infracţionale, evitându-se în acest fel acumularea de stocuri şi implicit blocajul financiar al fabricii.

Pentru inculpatul R.N., fratele inculpatului R.C., s-a constatat că acesta în mod direct îi permitea fratelui său să transmită către membrii grupării infracţionale, în speţă inculpatului, acţiunile pe care aceştia trebuiau să le întreprindă pentru ca scopul pentru care s-au asociat să poată fi atins. Practic, acesta era liantul de legătură între liderul grupării şi membrii acesteia.

Un alt membru al grupului infracţional este inculpatul I.N., recomandat inculpatului R.C. de cumnatul acestuia, inculpatul P.I.R., căruia îi vindea de mai mult timp ţigări aduse din duty-free sau de contrabandă.

Din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul I.N. se ocupa de mai mult timp cu comercializarea de ţigarete de duty-free sau de contrabandă, de diferite mărci, în calitate de „intermediar”, iar la domiciliul acestuia, precum şi al părinţilor săi, situat în imediata apropiere, era un flux foarte mare de autovehicule şi persoane fizice, aproape zilnic transportându-se baxuri cu ţigări, pe care ulterior acesta le distribuia cu bax-ul către, având creată propria reţea de distribuţie.

Acesta, în perioada iunie 2007 - februarie 2008, a achiziţionat de la fabrica ilicită din Bragadiru cantitatea de aproximativ 800 de baxuri de ţigări mărcile W., R. şi V., pe care le-a distribuit către diverse persoane fizice care făceau parte din reţeaua sa de distribuţie şi care la rândul lor le comercializau către diverse persoane care le vindeau în pieţele din municipiul Bucureşti.

Transportul ţigărilor de la fabrică ilegală de la Bragadiru la domiciliul inculpatul I.N. a fost realizat fie de inculpat cu maşina personală, fie de martorul G.N., angajat al SC R.K. SRL, cu autovehiculul aparţinând acestei societăţi. De regulă maşina era condusă de inculpatul I.N. sub podul de la Bragadiru, de unde era preluată spre încărcare de inculpatul P.M. sau de martorul R.A., la solicitarea inculpatului P.M., încărcată şi adusă înapoi.

Referitor la modul de achitate al ţigărilor contrafăcute achiziţionate de inculpatul I.N. de la o fabrică ilegală de la Bragadiru, din probatoriul administrat s-a constatat că acesta a achitat o parte din contravaloarea lor în numerar, la momentul încărcării, iar pentru o altă parte i-a dat în avans bani inculpatul R.C., urmând ca acesta să-i livreze ţigările contrafăcute până la contravaloarea acestor sume.

Referitor la persoanele cărora inculpatul I.N. le-a vândut ţigările astfel achiziţionate, s-a arătat faptul că acestea erau atât cetăţenii arabi cât şi cetăţeni români care se ocupau cu comercializarea de ţigări de contrabandă şi contrafăcute în Bucureşti, în Complexul „E.”, cunoscuţi sub numele de „R.”, „N.”, „F.”, „I.”, „N. boxerul”, „C.”, precum şi numiţilor A.L., D.C., G.N., M.N., M.I., M.E.E., M.P.A., P.A.M., Ş.G., P.D.F., I.C., D.A., care vindeau ţigările contrafăcute achiziţionate de la inculpat în pieţele din municipiul Bucureşti.

Relevantă pentru activitatea infracţională a inculpatului I.N., este şi convorbirea purtată de acesta la data de 2 ianuarie 2008, ora 19:31, de la postul telefonic 0768XXXX, când este apelat de unul dintre clienţii săi, Ş. - zis „P.”, aflat la postul telefonic 0766XXXX, din aceasta rezultând fără nici un dubiu faptul că inculpatul I.N. avea cunoştinţă de împrejurarea că ţigările achiziţionate de la inculpatul R.C. erau contrafăcute, întrucât la întrebarea interlocutorului dacă l-au mai sunat persoanele din Republica Moldova (de la care se aproviziona cu ţigări de contrabandă), I.N. a răspuns că „nu am avut nici o treabă; de când cu astealalte ale mele, n-a mai …”, iar în continuarea discuţiei a precizat ce înseamnă „astealalte ale mele”, şi anume ţigări „W.”, „R.” şi „V.”, toate aceste sortimente fiind achiziţionate de la inculpatul R.C.

Aşa cum s-a mai menţionat, din modul de expunere al faptelor, se poate constata cu uşurinţă că majoritatea persoanelor menţionate se ocupau de obicei cu comercializarea de ţigări de diverse mărci, de contrabandă, de duty-free sau contrafăcute, astfel că deseori inculpatul I.N. le dădea acestora spre vânzare ţigări din cele achiziţionate de la inculpatul R.C., primind în schimb ţigări de duty-free sau de contrabandă, aspect ce rezultă din aceeaşi convorbire.

Tot distribuitor de ţigarete contrafăcute de la fabrica din Bragadiru a fost şi persoana cunoscută sub apelativul „D.” - zis „L.” rămasă neidentificată până la acest moment, recomandată grupului infracţional de P.I.R.

Acesta, în perioada august - decembrie 2007, a achiziţionat de la fabrica din Bragadiru cantitatea de aproximativ 300 de baxuri de ţigări contrafăcute marca „W.”.

În acest sens din convorbirile telefonice aflate la dosarul cauzei, precum şi din declaraţiile inculpaţilor R.C. şi P.M. rezultă acest aspect, în sensul că „D.” discuta cu primul inculpat despre cantităţile de ţigări pe care dorea să le achiziţioneze, tot cu acesta stabilind şi preţul de achiziţie şi modalitatea de plată.

Odată stabilite aceste aspecte ţigările erau încărcate din fabrică de inculpatul P.M. sau de martorul R.A., din dispoziţia acestuia şi transportate la adresele indicate de „D.”.

Contravaloarea ţigărilor era achitată în numerar la livrare inculpatului R.C., prin intermediul inculpatului P.M. sau în termen de 30 de zile de la livrare.

Relevante pentru participaţia la activitatea infracţională a acestuia sunt convorbirile telefonice purtate între inculpatul R.C. şi inculpatul P.M., redate mai sus în cuprinsul prezentului act de sesizare, precum şi convorbirea telefonică din data de 16 ianuarie 2008, orele 17:15, dintre inculpatul P.M. (aflat la postul telefonic cu numărul 0731XXXX) şi „D.” - zis „L.” (aflat la postul telefonic cu numărul 0730XXXX), în care inculpatul P.M. îi spunea interlocutorului său că rezolvă tot în seara respectivă şi îi cere să meargă să ia marfa, să nu-l încurce, şi să plătească diferenţa pe marfa luată anterior: „dă-mi diferenţa măcar pe alea cum ai promis …”, răspunsul fiind „da mă, 50”.

Un alt distribuitor al ţigărilor contrafăcute la fabrica din Bragadiru a fost D.C.Ş., care în perioada august - decembrie 2007, a achiziţionat aproximativ 800 de baxuri de ţigări contrafăcute, mărcile „W.” şi „R.”.

Astfel din convorbirile telefonice aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul D.C.Ş. discuta cu inculpatul R.C. despre cantităţile de ţigări pe care dorea să le achiziţioneze, tot cu acesta stabilind şi preţul de achiziţie şi modalitatea de plată.

Transportul ţigărilor a fost realizat, printre altele, cu autoutilitara FT, având numărul de înmatriculare XX, aparţinând SC N.P.C. SRL Ordoreanu, judeţul Ilfov, condusă de inculpatul D.C.Ş., care se întâlnea pe Şoseaua de Centură a municipiului Bucureşti cu inculpatul P.M., sau cu martorul R.A., trimis la întâlnire de acesta, le preda acestora maşina pentru încărcare, după care o prelua încărcată cu ţigări.

Ţigările, astfel achiziţionate, erau depozitate în localitatea Clinceni, la domiciliul său şi al unor apropiaţi ai săi, după care D.C.Ş. le comercializa în Piaţa Sudului, din municipiul Bucureşti, unde deţinea o tarabă, sau le vindea în cantităţi mai mari către diverse persoane fizice care la rândul lor le distribuiau prin pieţe.

Banii pentru ţigările achiziţionate de la Bragadiru erau achitaţi de regulă în numerar, la livrare, inculpatului P.M., care îi preda ca şi în celelalte situaţii inculpatului R.C.

Din aceeaşi categorie a distribuitorilor de ţigări contrafăcute la fabrica din Bragadiru folosiţi de gruparea de crimă organizată a fost şi D.V., din municipiul Constanţa, recomandat grupului infracţional de inculpatul P.M., care în perioada august - decembrie 2007, a achiziţionat aproximativ 60 de baxuri de ţigări marca W., pe care le-a comercializat pe zona Constanţa.

Un alt membru al grupului infracţional era inculpatul T.V.GH., administrator al firmei A.I. SRL Oradea şi acţionar majoritar al SC V. SA Deva.

Acesta, a fost atras în grupul infracţional în cursul lunii iulie 2007, prin intermediul inculpatului P.M., care îl cunoştea de mai mult timp, ca urmare a afacerilor cu băuturi alcoolice derulate.

Din declaraţiile inculpatului R.C., organele de urmărire penală au constatat ca inculpatul T.V.GH., urmare unei înţelegeri prealabile avute cu acesta, a achiziţionat în perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 cantitatea de aproximativ 1.000 de baxuri de ţigări contrafăcute de la fabrica din Bragadiru, marca „R.” şi „W.”.

Referitor la modalitatea de plată a ţigărilor contrafăcute, achiziţionate, s-a constatat că inculpaţii au utilizat acelaşi „modus operandi”, în sensul că acestea au fot achitate parte, în numerar la momentul achiziţionării, iar o altă parte, de aproximativ 220.000 euro, prin compensare cu o serie de autoturisme de lux (aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice menţionate, precum şi din declaraţiile inculpaţilor R.C. şi P.M.).

Referitor la ultima ipoteză de plată menţionată mai sus, s-a constatat că inculpatul T.V.GH. i-a dat inculpatului R.C., un autoturism marca XXX - evaluat la suma de 67.000 euro, un autoturism marca M CL - evaluat la suma de 147.000 euro, şi un autoturism M GL - evaluat la suma de 90.000 euro, rezultând un total de 313.000 euro, motiv pentru care cei doi au stabilit ca inculpatul R.C. să-i restituie inculpatul T.V.GH., la o dată ulterioară, o diferenţă de aproximativ 90.000 euro.

Cu privire la autoturismele menţionate, livrate de inculpatul T.V.GH. inculpatul R.C. s-a arătat că acestea au fost aduse din Statele Unite, prin intermediul unui apropiat al său, pe nume „MIRCEA”, de actele necesare înmatriculării acestora în România ocupându-se, la cererea inculpatului T.V.GH., numitul N.D.P.

Din autoturismele de mai sus, inculpatul R.C. i-a dat inculpatului P.M. autoturismul marca XXX, acesta reprezentând o parte din banii cuveniţi acestuia pentru aportul său la activitatea infracţională desfăşurată şi pentru „loialitatea” dovedită grupului infracţional.

Relevantă din acest punct de vedere este convorbirea telefonică din data de 11 iunie 2008, orele 13:10, dintre inculpatul R.C. aflat la postul telefonic 0732XXXX şi inculpatul P.M. aflat la postul telefonic 0732XXXX.

Odată obţinute în mod ilicit autoturismele mai sus menţionate, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora şi pentru a putea fi folosite de inculpatul R.C., R.N., fratelui său, se ocupa de întocmirea formalităţilor necesare înmatriculări lor pe numele altor persoane fizice.

În dovedirea acuzaţiei formulate mai sus, referitor la activitatea infracţională desfăşurată de R.N., s-a indicat exemplificativ următoarele convorbiri telefonice purtate de acesta cu diverse persoane:

În ziua de 12 martie 2008, la ora 09:11 R.N. aflat la postul telefonic 0765XXXX este contactat de o „D.” aflată la postul telefonic 0767XXXX.

Referitor la autoturismele achiziţionate de inculpatul R.C. de la inculpatul T.V.GH., de ale căror formalităţi de înmatriculare s-a ocupat inculpatul R.N., figurează înmatriculate după cum urmează:

- autoturismul M GL cu numărul de înmatriculare ....., înmatriculat la data de 14 martie 2008 pe numele R.F. (sora inculpatul R.C. şi a lui R.N.) - conform certificatului de înmatriculare nr. B XXX eliberat de DRPCIV Bucureşti la 14 martie 2008;

- autoturismul M CL cu numărul de circulaţie provizorie B ..... - figurează în continuare pe SC S.C. SRL - firma lui numitului N.D.P., datorită neînţelegerilor survenite între inculpatul T.V.GH. şi inculpatul R.C. cu privire la achitarea taxelor şi impozitelor, aspecte ce rezultă şi din convorbirile telefonice sus menţionate.

Pentru acest autoturism a fost eliberată autorizaţia de circulaţie provizorie nr. ..... din data de 12 iunie 2008, valabilă până la data de 11 iulie 2008, care a fost ulterior prelungită prin autorizaţia provizorie nr. ..... din data de 14 iulie 2008, valabilă până la data de 12 august 2008.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.V.GH., în cadrul grupului de crimă organizată, în perioada iulie 2007 - februarie 2008, în care acesta a achiziţionat ţigări de la Bragadiru, de la inculpatul R.C., s-a menţionat că aceste aspecte nu vor fi avute în vedere la acest moment, în condiţiile în care instanţa a dispus disjungerea soluţionării cauzei faţă de acesta.

Deoarece, aproximativ în luna septembrie 2007, majoritatea distribuitorilor care se aprovizionau cu ţigări contrafăcute din fabrica de la Bragadiru, între care inculpatul I.N., B.I. şi T.V.GH., au început să manifeste nemulţumirea legat de faptul că ţigările se vând relativ greu, pentru că erau ambalate în baxuri a câte 500 de pachete, şi nu în cartuşe de câte 10 pachete, fiind greu de împărţit şi numărat la vânzarea cu amănuntul, inculpatul R.C. a hotărât să achiziţioneze o maşină de ambalat pachetele de ţigări în cartuşe de câte 10, în folie de polipropilenă (celofan).

Ca urmare, inculpatul R.C. i-a solicitat inculpatului M.R.P. să facă demersurile necesare în vederea achiziţionării unui astfel de utilaj.

Inculpatul M.R.P. l-a contactat pe C.I. şi pe O.S., cărora le-a solicitat să-i trimită o maşină de ambalat pachete de ţigări în cartuşe de polipropilenă.

Utilajul a fost livrat, împreună cu alte utilaje importate cu acea ocazie de cei doi cetăţeni moldoveni, cu factura fiscală nr. 14 din 5 noiembrie 2007, emisă de „C.S. II” din Republica Moldova - reprezentată de C.I., către SC M.T.T. SRL Bucureşti - reprezentată de O.S., pe factură fiind consemnată menţiunea „maşină pentru prepararea - fabric. articole tutun - dezasamblată marca D. - 1 buc, idem dezasamblată S. ...... - 1 buc. (folosite)”.

Pentru dovedirea importului, a fost întocmită Declaraţia vamală 2692 din 6 noiembrie 2007, prin Comisionarul Vamal R. SA, importul fiind însoţit de CMR nr. ....., vama fiind realizată la Biroul Vamal Suceava.

Preţul stabilit de inculpatul M.R.P. pentru acest utilaj şi care i-a fost solicitat inculpatului R.C., a fost de 23.000 euro, valoare cu care acesta a fost de acord.

Utilajul astfel achiziţionat a fost transportat, la indicaţiile inculpaţilor R.C. şi P.M., la sediul SC M.P. SRL (la care P.M. era administrator), situat pe str. A., pentru a fi reparat, adaptat pentru confecţionarea cartuşelor de ţigări din polipropilenă, şi asamblat.

În acest context, inculpatul M.R.P. s-a deplasat împreună cu o echipă de muncitori formată din martorii C.C.N., A.M. şi C.F., să vadă dacă acesta este în stare de funcţiune şi să stabilească ce piese lipsesc.

Constatându-se că acesta nu era funcţional, inculpatul P.M. a apelat la un atelier specializat în confecţii metalice, aparţinând SC P.C.M. SRL, unde inculpatul M.R.P. a trimis muncitorii menţionaţi, care au încercat să confecţioneze piesele necesare punerii în funcţiune, întocmind şi schiţele necesare realizării pieselor, fără însă a reuşi confecţionarea lor.

Aspectele prezentate rezultă între altele, pe lângă declaraţiile mai sus menţionate, şi din convorbirile telefonice redate anterior, când s-a discutat despre participaţia inculpatul M.R.P. la activitatea infracţională.

De asemenea s-a arătat că în perioada în care fabrica ilegală de confecţionat ţigări a funcţionat la Bragadiru, iunie 2007 - februarie 2008 ţigările produse au fost în proporţie de aproximativ 60% marca „R.”, iar aproximativ 40% marca „W.”. De asemenea, în perioada decembrie 2007 - ianuarie 2008, au fost confecţionate 54 de baxuri (a câte 500 de pachete fiecare) de ţigări marca „V.”, care au fost vândute integral inculpatul I.N.

Trebuie precizat că, iniţial, blanchetele pentru ţigările marca „R.” au fost tipărite în limba rusă, pe acestea fiind aplicate timbre de culoare albastră, cu menţiunea „export”, pentru a se crea aparenţa de legalitate, în sensul că acestea sunt aduse din Ucraina sau Republica Moldova, ca urmare unor operaţiuni de import-export. Ulterior, blanchetele de „R.” au fost tipărite în limba engleză, inclusiv menţiunile de avertizare „smoching kills”, timbrele aplicate fiind tot cele de culoare albastră cu menţiunea „export”, pentru a se crea, de această dată, aparenţa că acestea provin din reţeaua magazinelor duty-free.

Blanchetele de ţigări marca „V.”au fost tipărite în totalitate în limba română, inclusiv menţiunile de avertizare de tipul „fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur”, timbrele de marcare aplicate fiind timbre româneşti, similare celor emise de Compania Naţională „Imprimeria Naţională”.

Şi blanchetele de ţigări marca „W.” au fost tipărite în totalitate în limba română, inclusiv menţiunile de avertizare de tipul „fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jur”, sau „oprirea fumatului scade riscul de îmbolnăviri cardiace sau pulmonare fatale”, timbrele de marcare aplicate fiind timbre româneşti, similare celor emise de Compania Naţională „Imprimeria Naţională”.

La începutul lunii februarie 2008, inculpatul R.C., aflând că este în atenţia organelor de urmărire penală, le-a solicitat muncitorilor să strângă toate materiile prime şi materialele aflate la fabrica din Bragadiru (tutun, foiţă, filtre, hârtie, etc.), o parte din acestea fiind încărcate într-o autoutilitară tip I., condusă de martorul R.A., şi transportate la vila martorului M.F., din localitatea Jilava.

O altă parte a materialelor au fost transportate de un şofer trimis de martorul T.C. şi depozitate în Piaţa Pucheni din municipiul Bucureşti, în remorca TIR-ului cu care au fost transportate, aparţinând SC D. SRL, societate comercială al cărei asociat şi administrator este martorul menţionat. Asupra remorcii respective, din dispoziţia inculpatul R.C. au fost aplicate lacăte.

De asemenea, pentru a şterge orice urme ale activităţii infracţionale derulate la Bragadiru, inculpatul R.C. i-a dat dispoziţie martorului U.D.D., zis „P.”, să ardă toate blanchetele de ţigări de mărcile „R.”, „W.” şi „V.”, aflate la acel moment în fabrică (aproximativ 15.000 - 20.000 bucăţi), lucru pe care acesta l-a şi făcut (aspecte confirmate de declaraţiile inculpatul R.C. ale inculpatul P.M. şi ale martorilor U.D.D. şi R.A.

Mai trebuie precizat că la momentul respectiv, în depozitul închiriat la SC F.S. SRL pentru depozitarea tutunului, se mai afla o cantitate de aproximativ 5 tone de tutun - materie primă, în afara celor 4 cutii de tutun (fiecare de aproximativ 70 - 80 de kg) aflate în fabrică.

S-a menţionat că, deoarece inculpatul R.C. şi P.M. nu deţineau documente de provenienţă pentru utilajele de confecţionat şi ambalat ţigări aflate la Bragadiru, iar acestea nu puteau fi mutate de urgenţă, deoarece ar fi fost necesare macarale şi alte astfel de utilaje, motiv pentru care i-au solicitat inculpatul M.R.P. să le facă rost de documentele de provenienţă ale utilajelor respective, pe care să le prezinte în cazul unui control al organelor de urmărire penală, propunându-şi să justifice prezenţa utilajelor acolo pentru reparaţii.

În aceste condiţii, inculpatul M.R.P. i-a solicitat numiţilor C.I. şi O.S., documentele cu care au fost importate utilajele, aceştia trimiţându-i în original factura fiscală nr. 97 din 10 iulie 2006, emisă de „C.S. II” din Republica Moldova către SC M.T.T. SRL Bucureşti, prin care a fost livrată „maşină pentru ambalarea articolelor din tutun tip IS-4000 - 1 buc., învelitor peliculă celofan - 1 buc”, Declaraţia vamală 7488 din 1 august 2006 aferentă facturii menţionate, precum şi cu factura fiscală nr. 4 din 15 septembrie 2006, emisă de „C.S. II” din Republica Moldova către SC M.T.T. SRL Bucureşti, având ca obiect „maşină pentru fabricarea articolelor din tutun, TIP S.-...., dezasamblată, folosită - 1 buc., maşină pentru instalarea filtrului la ţigarete, tip S.-....., dezasamblată - 1 buc.” împreună cu Declaraţia vamală 9420 din 22 septembrie 2006, aferentă acestei facturi.

După conţinutul celor două facturi, inculpatul M.R.P. a realizat pe calculator factura fiscală nr. 6 din 5 februarie 2008, ce figurează afirmativ a fi emisă de SC M.T.T. SRL - în calitate de furnizor, către persoana fizică O.T. (cetăţean moldovean) - în calitate de cumpărător, obiectul fiind „maşină pt. fabricarea articole din tutun S.- ..... - 1 buc. şi maşină pt. ambalarea articolelor din tutun TIP IS-4000-1 - 1 buc.” Factura menţionată i-a fost trimisă inculpatului R.C. prin intermediul inculpatului P.M. împreună cu fotocopii ale documentelor de import.

De altfel, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iulie 2008 la sediul SC MC T.T. SRL, din municipiul Bucureşti, str. H.B., a fost identificată copia facturii nr. 6 din 5 februarie 2008, ce figurează a fi emisă de SC M.T.T. SRL către persoana fizică O.T., precum şi copii ale declaraţiilor vamale 7488 din 1 august 2006 şi 9420 din 22 septembrie 2006 şi ale paşaportului şi actului de identitate aparţinând numitului O.T., cetăţean moldovean.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei informatice efectuate asupra calculatorului ridicat cu aceeaşi ocazie din locaţia respectivă, a fost identificată aceeaşi factură, singura diferenţă fiind aceea că la rubrica „cumpărător”, în loc de persoana fizică O.T., figurează SC B.T. SRL.

Referitor la SC B.T. SRL s-a menţionat că, după ce în perioada 2006 - 2007, cetăţenii moldoveni, numiţii C.L. şi O.S. efectuaseră o serie de importuri de utilaje de confecţionat şi ambalat ţigări pe SC M.T.T. SRL Bucureşti, atrăgând atenţia organelor vamale, motiv pentru care aceştia au schimbat societatea importatoare, utilizând pentru importurile de utilaje compania iniţial menţionată, al cărei asociat şi administrator figurează a fi cetăţeanul moldovean C.O.

Ulterior, inculpatul R.C. a încercat să caute un alt spaţiu în care să instaleze utilajele de producere şi ambalare de ţigări, pentru continuarea activităţii, sens în care l-a contactat pe martorul S.I., fost asociat şi administrator al SC L.P. SRL Negreşti Oaş, judeţul Satu Mare, căruia i-a solicitat să-i găsească un spaţiu adecvat acestei activităţi.

Iniţial, martorul S.I. i-a comunicat inculpatului R.C. că ar putea să-i închirieze un spaţiu în una din halele aparţinând al SC L.P. SRL, aflată la acel moment în lichidare judiciară, însă ulterior înţelegerea nu s-a materializat.

Din declaraţiile inculpatului R.C., organele de urmărire penală au reţinut că la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2008 inculpatul R.C. a convenit cu inculpatul T.V.GH. să-i vândă utilajele pentru confecţionarea şi ambalarea ţigărilor stabilind un preţ de aproximativ 300.000 euro (preţ ce includea şi contravaloarea stocurilor de tutun şi materiale rămase la Bragadiru).

La rândul său inculpatul T.V.GH. s-a angajat să identifice o altă locaţie în care să fie amplasate utilajele, şi manifestându-şi intenţia de a continua activitatea de producere de ţigări contrafăcute, lucru pe care l-a şi făcut. În acest sens, la contactat pe inculpatul E.P., pe care îl cunoştea de mai mult timp, căruia i-a solicitat punerea la dispoziţie a unui spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţii de producere şi ambalare ilegală de ţigări.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul T.V.GH. şi inculpatul R.C. au stabilit ca o parte din ţigările care vor fi produse la noua locaţie, din Călăraşi, provenind din tutunul şi materialele rămase la Bragadiru (aproximativ 5 tone de tutun), să-i revină acestuia din urmă în vederea comercializării, acesta asumându-şi în continuare rolul de a se ocupa cu achiziţionarea de tutun pe care să-l pună la dispoziţie inculpatului T.V.GH. pentru asigurarea activităţii fabricii.

Toate aceste amănunte fiind stabilite, la începutul lunii martie 2008, inculpaţii R.C., P.M. şi T.V.GH. au mutat atât utilajele aflate la fabrica din Bragadiru, cât şi materiile prime şi materialele depozitate în locaţiile arătate, în noua locaţie din municipiul Călăraşi, la punctul de lucru al SC P.L. SRL, locaţie pusă la dispoziţia grupului infracţional de către inculpatul E.P.

De activitatea de demontare a utilajelor de la Bragadiru s-au ocupat V.V. şi martorul A.D., iar de transportul acestora, a materialelor şi a materiilor prime de la Bragadiru la Călăraşi a fost asigurat, la solicitarea inculpatului R.C., de către martorul O.M. şi de un angajat al martorului C.T. - administrator al SC D. SRL (aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor O.M. şi C.T.

După ce utilajele au ajuns la Călăraşi, inculpatul E.P., la solicitarea inculpaţilor T.V.GH. şi P.M., s-a ocupat cu remedierea defecţiunilor suferite cu ocazia transportului şi pentru a face utilajele mai uşor de mutat în noua locaţie, le-a fixat pe role metalice.

În considerarea respectării atribuţiilor bine determinate pe care fiecare din membrii grupului infracţional le avusese anterior, inculpatul T.V.GH. i-a solicitat inculpatului P.M. să lucreze în continuare cu el şi cu inculpatul E.P., respectiv să se ocupe de coordonarea activităţii fabricii din Călăraşi şi de asigurarea materialelor necesare producerii de ţigări prin intermediul aceloraşi furnizori, şi anume: inculpaţii M.R.P. şi N.D.V., precum şi a blanchetelor şi timbrelor de marcare fiscală, lucru care s-a şi întâmplat.

În acelaşi sens, inculpatul E.P. a discutat cu muncitorii, solicitându-le acestora să îşi continue activitatea la fabrica de la Călăraşi.

Producerea efectivă de ţigarete a fost realizată de aceiaşi muncitori care au lucrat şi la fabrica din Bragadiru, respectiv inculpatul V.V. şi martorii V.V.A., A.D., R.I. şi P.I., la care s-a mai adăugat martorul R.V. (care l-a înlocuit pe martorul P.Gh. care lucrase la Bragadiru), aceştia lucrând sub directa coordonare a inculpaţilor P.M. şi E.P.

Constatând că inculpatul V.V. „a desfăşurat o bună activitate” de coordonare a echipei de muncitori la fabrica ilegală de la Bragadiru, inculpaţii, noii lideri ai grupării infracţionale i-au solicitat acestuia să-şi păstreze poziţia deţinută, lucru cu care a fost de acord, cu atât mai mult cu cât muncitorii pe care îi coordona făceau parte din fostul corp sindical al SNTR - Fabrica de ţigarete de la Târgu Jiu, pe care inculpatul l-a condus în calitate de vicepreşedinte.

Muncitorii menţionaţi, au fost ajutaţi la confecţionarea ţigărilor de doi dintre fiii inculpatului E.P., martorii E.T.I. şi E.T., precum şi de nepotul acestuia, martorul G.L. (aspecte ce rezultă din declaraţiile persoanelor de mai sus, precum şi ale martorilor E.T.I., E.T., G.L., precum şi ale inculpatul E.P.

Conform înţelegerii, pentru achiziţionarea materialelor şi materiilor prime necesare (hârtie, foiţă transparentă, filtre etc.) continuării producţiei ilegale de ţigări, inculpatul P.M. l-a contactat pe inculpatul M.R.P., solicitându-i să intervină pe lângă martorul C.I. (asociat şi administrator al SC O.I. SRL Bucureşti), pentru a le furniza materiile prime şi materialele necesare, lucru care s-a şi întâmplat.

Discuţiile dintre cei doi inculpaţi se coroborează cu Procesul-verbal din data de 17 decembrie 2008, de redare a imaginilor înregistrate în mediu ambiental la data de 12 mai 2008, din care rezultă că la acea dată, inculpatul M.R.P. s-a deplasat la punctul de lucru al SC O.I. SRL, din Bucureşti, str. I., (firmă aparţinând martorului C.I.), unde a coordonat încărcarea de materiale pentru ţigări în autoutilitara DP cu nr. ...., materialele fiind ulterior transportate în municipiul Călăraşi, într-o locaţie indicată de inculpatul E.P., cu care şoferul DP s-a întâlnit pe drum.

Materialele menţionate au fost achiziţionate de inculpatul M.R.P. pe firma sa, SC MC T.T. SRL, conform facturii fiscale seria BVFB nr. 3920371 din 12 mai 2008, emisă de SC O.I. SRL pentru cantităţile de 356 baghete filtre de ţigară şi 145.53 kg, având trecut la rubrica delegat pe „M.P. - BI seria X nr. ....” (inculpatul M.R.P.).

Ulterior, inculpatul M.R.P. a refacturat formal aceste materiale către firma M. SRL, ale cărei date de identificare i-au fost puse la dispoziţie de un alt inculpat, materialele fiind în realitate transportate la Călăraşi, predate inculpatului E.P. şi folosite în activitatea de producţie a ţigaretelor contrafăcute. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul SC T. SRL, unde funcţionează şi punctul de lucru al SC MC T.T., a fost identificată factura fiscală seria BWCF, nr. 4627351 din 21 mai 2008, emisă către SC M. SRL pentru aceleaşi cantităţi şi materiale, la rubrica „delegat” fiind menţionat numele „S.V.”.

S-a arătat că aceasta era singura situaţie în care inculpatul M.R.P. a achiziţionat de la SC O.I. SRL materiale în numele firmei sale, în toate celelalte situaţii achiziţionând pe numele altor societăţi indicate de inculpatul R.C. sau inculpatul T.V.GH.

O parte a materialelor au fost achiziţionate de inculpatul M.R.P. folosindu-se de societatea pe care o administra, SC MC T.T. SRL, şi predate inculpatului P.M. sau inculpatului E.P..

O altă parte a materialelor necesare confecţionării ilegale de ţigarete la Călăraşi, a fost achiziţionată de inculpatul N.G.V.D., la solicitarea inculpatului P.M., care le-a şi transportat ulterior la Călăraşi.

Materialele achiziţionate de inculpatul N.G.D.V. de la diverşi furnizori din Bulgaria, de la SC O.I. SRL, reprezentată de martorul C.I. sau de la SC C.T.I.E.C. SRL Pârscov, Buzău, iar urmare a discuţiilor purtate cu martora B.M. au fost facturate pe societatea administrată de inculpat, SC P.B. SRL Constanţa, faţă de care s-a deschis procedura de lichidare judiciară, şi predate inculpatului P.M., fără întocmirea nici unui document contabil justificativ, contravaloarea materialelor fiindu-i achitată în numerar.

Relevante în acest sens sunt Procesele-verbale din data de 17 decembrie 2008, de redare a imaginilor înregistrate în mediu ambiental la datele de 11 şi 16 aprilie 2008, din care rezultă că inculpatul N.G.V.D. a achiziţionat materiale pentru confecţionarea şi ambalarea ţigărilor de la punctul de lucru al SC O.I. SRL, din Bucureşti, str. I., pe care le-a transportat până în parcarea benzinăriei Mall de pe Bd. T.P., unde le-a predat inculpatului P.M., sau după caz, le-a transportat la Constanţa.

S-a precizat că la Călăraşi, în perioada 23 martie - 19 aprilie 2008, după ce utilajele şi materiile prime au fost mutate de la Bragadiru, a fost produsă cantitatea de aproximativ 675 baxuri de ţigări marca „W.” şi „W.”, aspect ce rezultă între altele din convorbirea telefonică din data de 22 aprilie 2008, ora 13:18 dintre inculpatul V.V. şi inculpatul R.C.

Conform înţelegerii anterioare, o parte din cantitatea de ţigări produsă la Călăraşi în perioada menţionată i-a revenit inculpatului R.C. care a comercializat-o către unul dintre principalii săi clienţi, inculpatul I.N.

Pentru această cantitate de ţigări, inculpatul I.N. i-a achitat inculpatului R.C. suma de 25.000 euro, pe care acesta i-a predat-o altui inculpat, cei trei întâlnindu-se la data de 31 martie 2008 în Bucureşti, în zona Pieţei Presei Libere.

Astfel, în cursul lunii martie 2008, la solicitarea inculpatului P.M., martorul O.M. a încărcat de la fabrica din Călăraşi cantitatea de aproximativ 100 de baxuri de ţigări contrafăcute mărcile „R.” şi „W.”, pe care le-a transportat la Bucureşti, la o benzinărie aflată pe şoseaua de centură, mai precis, la intersecţia cu drumul spre localitatea Berceni. Acolo s-a întâlnit cu inculpatul I.N., căruia i-a predat baxurile de ţigări, acesta transportându-le la domiciliul său cu autoturismul proprietate personală, marca KS cu numărul B-.... .

De asemenea, în perioada 31 martie - 1 aprilie 2008, inculpatul I.N. a achiziţionat cantitatea de aproximativ 120 de baxuri de ţigări mărcile „R.” şi „W.”, efectuând personal mai multe transporturi succesive, transportul de la fabrica din Călăraşi la Bucureşti sau după caz, cu ajutorul martorului G.N.

La data de 12 ianuarie 2008 (când fabrica funcţiona încă la Bragadiru), inculpatul I.N. i-a predat în avans inculpatului R.C. suma de 15.000 euro, la solicitarea acestuia, urmând ca în contul acestor bani să primească ţigări contrafăcute, lucru care nu s-a mai întâmplat, deoarece, pentru ţigările achiziţionate de la Călăraşi, inculpatul I.N. a achitat, aşa cum s-a arătat mai sus, suma de 25.000 euro, în numerar.

De asemenea, la data de 3 aprilie 2008, inculpatul I.N. i-a mai dat inculpatului R.C. suma de aproximativ 20.000 RON (aproximativ 6.000 euro), în contul cărora urma să primească tot ţigări contrafăcute.

Activităţile infracţionale descrise mai sus au fost confirmate de convorbirile telefonice dintre cei doi, purtate la data de 31 martie 2008, orele 10:45, 16:56, 17:52, 18:36, 19:39, 22:00, din data de 1 aprilie 2008, orele 20:55, 23:35, data de 3 aprilie 2008, orele 15:33, 19:44, data de 5 aprilie 2008, orele 12:33, data de 6 aprilie 2008, orele 18:12, şi data de 7 aprilie 2008, orele 17:16, din care rezultă că în această perioadă, inculpatul I.N. s-a deplasat în repetate rânduri la Călăraşi, de unde prin intermediul inculpatului P.M. a achiziţionat ţigări contrafăcute a căror contravaloare a achitat-o parţial, în numerar, în mai multe tranşe.

Aceleaşi împrejurări rezultă şi din procesul-verbal din 17 decembrie 2008, de redare a imaginilor înregistrate la data de 01 aprilie 2008, care confirmă că inculpatul I.N. s-a deplasat la Călăraşi cu autoutilitara condusă de martorul G.N., unde s-a întâlnit cu inculpatul P.M., care a preluat maşina, a dus-o la încărcat şi a revenit cu ea la locul de întâlnire. Mai rezultă că inculpatul I.N. a livrat ţigările martorei D.C., fiind oprit pe drum de organele de poliţie.

Mai trebuie precizat faptul că în aceeaşi perioadă, inculpatul R.C., regretând împrejurarea că a vândut utilajele de confecţionat ţigări, i-a propus inculpatului I.N. să se asocieze financiar şi să achiziţioneze alte utilaje, pentru punerea în funcţiune a unei noi fabrici, în care să fie parteneri, iar inculpatul P.M. să se ocupe de activitatea propriu-zisă a fabricii, aspect ce dovedeşte că inculpatul R.C. a continuat să desfăşoare acte materiale ce se circumscriu laturii obiective, elementul material, a infracţiunilor continuate reţinute în sarcina sa.

Iniţial inculpatul I.N. a acceptat oferta avansată, sens în care cei doi au făcut demersuri în vederea identificării unui spaţiu adecvat amplasării utilajelor, şi chiar s-au deplasat împreună în comuna Dobroeşti pentru a vedea un spaţiu găsit de inculpatul I.N.

Ulterior, inculpatul I.N. a revenit asupra hotărârii de asociere iniţial acceptată, deoarece preţul indicat de inculpatul R.C. pentru utilajele ce ar fi trebuit achiziţionate i s-a părut foarte mare.

Cu toate acestea, inculpatul I.N. i-a recomandat inculpatului R.C. ca pe pachetele de ţigări contrafăcute marca „W.” să nu mai aplice timbre româneşti, ci timbre cu menţiunea „export”, iar blanchetele de ţigări, inclusiv menţiunile de tipul „smoching kills”, să fie tipărite în limba engleză, pentru a crea aparenţa de legalitate că acestea provin din reţeaua de magazine duty-free şi ca atare să fie mai uşor vandabile.

Ca urmare, pentru ţigările marca „W.” produse la Călăraşi în perioada 29 martie - 1 aprilie 2008, au fost confecţionate blanchete cu scris în limba engleză, pe care au fost aplicate timbre cu menţiunea „export”, acestea fiind achiziţionate de inculpatul I.N. în perioada 31 martie - 1 aprilie 2008, aşa cum s-a arătat mai sus.

După achiziţionarea acestei cantităţi de ţigări, la data de 6 aprilie 2008, inculpatul I.N. i-a comunicat inculpatului P.M. faptul că ţigările marca „W.”, scrise în limba engleză sunt greu vandabile, solicitându-i, ca în continuare, să producă din nou ţigări de aceiaşi marcă, dar cu blanchete scrise în limba română şi cu timbre de marcaj româneşti.

Tot în cursul lunii aprilie 2008, pentru stingerea datoriilor reciproce existente între inculpatul I.N. (care plătise în avans) şi inculpatul R.C., acesta din urmă i-a vândut inculpatului I.N. un autoturism marca M S, evaluat la suma de 45.000 euro, urmând ca acesta din urmă să-i mai plătească o diferenţă de 23.000 euro, lucru care s-a şi întâmplat.

Tot în cursul lunii martie 2008, inculpatul R.C. i-a solicitat în avans inculpatului B.I. plata sumei de 15.000 euro, în schimbul căreia, în maxim o săptămână urma să-i livreze ţigări marca „R.”.

Ca atare, inculpatul B.I. a venit la Bucureşti la data de 1 aprilie 2008 pentru a-i preda acestuia suma de bani solicitată, urmând ca în aceeaşi zi să achiziţioneze ţigările marca „R.” promise.

La momentul întâlnirii, inculpatul R.C. i-a comunicat că pentru moment nu are decât ţigări „W.”, însă dacă îi lasă banii, în maxim o săptămână va produce şi îi va livra ţigări „R.”, până la concurenţa sumei de 15.000 euro. Inculpatul B.I. a acceptat propunerea, lăsând banii inculpatul R.C., însă ulterior acesta nu i-a mai livrat ţigările promise.

Un astfel de transport a fost asigurat, în cursul lunii aprilie 2008, la solicitarea inculpatului P.M., de către martorul O.M., cu autocamionul marca M, cu numărul B-...., care a transportat ţigările în municipiul Piatra-Neamţ, acestea fiind destinate numitului P.G.

De asemenea, la data de 18 aprilie 2008, martorul O.M. a mai încărcat o cantitate de aproximativ 50 de baxuri de ţigări „W.”, pe care, la solicitarea inculpatului E.P., urma să le transporte la Miercurea-Ciuc, tot pentru P.G., însă autovehiculul a fost oprit de poliţia rutieră în dreptul localităţii Drajna, fără a se proceda la reţinerea transportului ilegal de ţigări.

Urmare a controlului efectuat de autorităţi, martorul O.M. s-a speriat şi, după mai multe ocoliri, s-a întors cu ţigările la Călăraşi, acestea fiind livrate la o dată ulterioară.

Astfel, la începutul lunii aprilie 2008, inculpatul R.C. i-a solicitat din nou martorului A.G. să ia legătura cu furnizorul italian de la care mai achiziţionase tutun în cursul anului 2007, pentru a achiziţiona o nouă cantitate de 10 tone de tutun. Martorul A.G. l-a asigurat pe inculpat că va face demersurile în acest sens, însă discuţiile cu furnizorul s-au prelungit, livrarea cantităţii de tutun solicitată urmând a avea loc abia la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2008, perioadă în care inculpatul R.C. stabilise să plece în Franţa.

Având în vedere faptul că inculpaţii R.C. şi R.N. nu au trimis în timp util banii reprezentând contravaloarea tutunului, martorul A.G. le-a spus că a trimis tutunul, însă acesta a fost oprit de autorităţile vamale în Ungaria. Din acest motiv, speriat de eventualele repercusiuni, inculpatul R.C., care indicase pentru realizarea achiziţiei de tutun tot firma D.I. SRL, controlată, aşa cum s-a mai arătat, de un alt inculpat la data de 8 mai 2008, orele 15:05, l-a contactat pe acesta pentru a-i spune „Bă, nu ştiu cum tre’ să facem, da’ tre’ să plece prostu’ acela …, că-i belea mare, bă! ………… tre’ să plece fraieru’ de aicea, să nu mai stea deloc”, referindu-se la D.A. - ce figurează ca administrator al SC D.I. SRL.

Văzând că inculpatul R.C. nu a reuşit achiziţionarea cantităţii de 10 tone de tutun din Italia, un alt inculpat a luat legătura cu inculpatul M.R.P., căruia i-a solicitat să-i intermedieze achiziţionarea de tutun. Ca urmare, inculpatul M.R.P. l-a contactat pe C.I. - despre care cunoştea că deţine o cantitate de tutun la Focşani, întrebându-l dacă este de acord s-o vândă.

La răspunsul afirmativ al numitului C.I., inculpatul M.R.P. i-a spus acestuia, să-l trimită pe inculpatul V.V. - muncitor la fabrica ilegală din Călăraşi să se întâlnească cu C.I. la Iaşi, pentru a se asigura de calitatea tutunului ce urma a fi achiziţionat.

Conform înţelegerii cu inculpatul M.R.P., inculpatul C.I. a furnizat cantitatea de 10 tone tutun, pe avizul de însoţire a mărfii seria ISVBH nr. 3328675 din 19 mai 2008, fiind menţionat ca furnizor SC L.T. SRL Iaşi, al cărei asociat unic şi administrator este numitul I.G., iar ca beneficiar G.C. SRL Călăraşi; tutunul a fost încărcat de la Focşani, dintr-un depozit aparţinând SC A. SA Câmpineanca, închiriat lui SC L.T. Iaşi, şi transportat cu auto CL-...., aparţinând SC S. SA Călăraşi, pentru transport fiind întocmit CMR. Comanda către firma de transport a fost emisă de SC P.L. SRL Călăraşi - firmă al cărei asociat şi administrator este inculpatul E.P. De altfel, transportul de tutun a fost însoţit de la depozit până la ieşirea din Focşani de inculpatul C.I., iar de la Buzău la Călăraşi de către inculpatul E.P.

Ulterior, la data de 19 mai 2008, la momentul livrării tutunului de la SC L.T. Iaşi către SC G.C. SRL, transportul a fost urmărit de Garda Financiară, fiind identificat în municipiul Călăraşi, într-un spaţiu aparţinând SC G.C. SRL Călăraşi, unde, deoarece cu excepţia avizului de însoţire a mărfii şi a CMR-ului menţionat, nu s-au putut prezenta documentele privind proprietatea, a fost sigilat şi lăsat în custodie inculpatului E.P. până la lămurirea aspectelor vizând proprietatea şi circulaţia cantităţii de 10 tone de tutun, având în vedere regimul special de circulaţie a tutunului, şi autorizaţiile necesare în acest sens.

Începând cu 1 ianuarie 2008, urmare modificării Codului Fiscal şi a normelor de aplicare a acestuia, a fost instituit regim special privind comercializarea şi transportul tutunului brut sau parţial prelucrat, în sensul că acesta poate circula în regim suspensiv de acciză numai între antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal şi un operator economic autorizat (art. 42 din H.G. nr. 44/2004 - Normele de aplicare ale Codului Fiscal, aşa cum au fost modificate prin H.G. nr. 1.597/2007).

Speriat de faptul că, pentru spaţiul în care erau amplasate şi funcţionau utilajele de producere şi ambalare de ţigări nu fuseseră întocmite documente, iar pentru utilaje nu deţinea documente de provenienţă, inculpatul E.P. l-a contactat pe unul dintre inculpaţi, solicitându-i să obţină actele de provenienţă ale utilajelor de producere şi ambalare ţigări aflate la Călăraşi, având nevoie de actele respective pentru a le putea prezenta comisarilor gărzii financiare, în cazul în care aceştia ar fi extins cercetările şi ar fi descoperit la punctul de lucru al firmei sale utilajele de confecţionare şi ambalare de ţigări.

Ca urmare, acesta l-a contactat pe numitul G.V., solicitându-i să-i indice o firmă pe numele căreia să încheie fictiv contractul de prestări servicii cu SC P.L. SRL, acesta indicându-i firma M. SRL Bârseştii de Sus, judeţul Olt, care îl avea ca administrator pe martorul S.V., omul său de încredere.

De asemenea, la data de 21 mai 2008, G.V. l-a trimis pe martorul S.V. la Bucureşti pentru a se întâlni cu inculpatul căruia i-a predat certificatul de înmatriculare al firmei M. şi ştampila acesteia, însă contractul nu a mai fost încheiat, deoarece acelaşi inculpat şi inculpatul E.P. au hotărât că este mai sigur să mute utilajele din locaţia respectivă.

De asemenea, acelaşi inculpat l-a contactat pe inculpatul M.R.P., solicitându-i să îi obţină acte de provenienţă pentru utilajele de confecţionat şi ambalat ţigări aflate la Călăraşi. Referitor la acest aspect, s-a precizat că, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul M.R.P. îi dăduse inculpatului P.M., la momentul întreruperii activităţii fabricii din Bragadiru, fotocopiile documentelor vamale aferente importului utilajelor şi factura întocmită de el pe calculator, din care rezulta vânzarea utilajelor de la SC M.T.T. SRL către persoana fizică O.T., originalul documentelor de import rămânând asupra sa.

De menţionat faptul că la percheziţia informatică efectuată asupra calculatorului ridicat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul SC T. SRL, la care funcţionează şi punctul de lucru al SC MC T.T. SRL, aparţinând inculpatului M.R.P., a fost identificat un fişier document reprezentând acelaşi contract de închiriere din 15 mai 2008, încheiat între SC G.C. SRL (firma la care fusese transportat tutunul) şi SC L.T. Iaşi, având ca obiect o hală de 120 mp, situată în municipiul Călăraşi, str. D. precum şi un fişier document privind un contract de custodie încheiat între SC M.T.T. SRL şi custodele E.T., pentru cantitatea de 356.000 baghete filtru şi 145,53 kg folie polipropilenă.

Urmare incidentului ocazionat de achiziţionarea tutunului de la Focşani, la începutul lunii iunie 2008, unul dintre inculpaţi împreună cu inculpatul E.P. au hotărât să mute utilajele de fabricare şi ambalare de ţigarete, precum şi materialele şi furniturile care se mai aflau la Călăraşi, în localitatea Deva, Haţeg şi Hunedoara, în hale aparţinând SC V. SA.

Imediat după mutarea utilajelor, inculpatul acţionar majoritar la societatea sus menţionată, pentru a evita atragerea răspunderii sale în cazul descoperirii fabricii la Haţeg, i-a solicitat lui G.V. să-l trimită din nou pe martorul S.V., în vederea încheierii formale a unui contract de închiriere spaţiu între SC V. SA şi SC M. SRL (al cărei asociat este S.V.), contract având ca obiect spaţiul din localitatea Haţeg, în care la acel moment se aflau depozitate utilajele de producere şi ambalare de ţigări transportate de la Călăraşi. Contractul a fost semnat în numele SC V. SA de martorul P.M.C. - administratorul societăţii.

S-a precizat că, înainte ca I.G. să emită noua factură solicitată, inculpatul E.P. a înlocuit tutunul lăsat de Garda Financiară Călăraşi în custodie la SC G.C. SRL cu rumeguş, lăsând doar deasupra un strat subţire de tutun, pentru ca, în cazul unui control inopinat al Gărzii Financiare, să nu se observe lipsa tutunului lăsat în custodie.

De altfel, cu ocazia verificărilor efectuate la data de 15 iulie 2008 de Comisari ai Gărzii Financiare Călăraşi, împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară, la depozitul aparţinând SC G.C. Călăraşi, au fost identificate un număr de 99 cutii de carton de dimensiuni 50 x 120 cm, în interiorul cărora, în pungi de plastic, a fost găsit rumeguş, iar deasupra, în zona de deschidere a cutiei, se afla un strat cuprins între 5 - 15 cm de plante uscate fărâmiţate, cu miros specific de tutun, similar cu tutunul vrac. Rumeguş în proporţiile menţionate s-a găsit în toate cele 99 de cutii; s-a procedat la cântărirea cutiilor cu tutun, conţinând atât rumeguş cât şi tutun, rezultând o cantitate totală de 8.620 kg.

După efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialiştii din cadrul Centrului Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea produselor „L.” dispuse prin Ordonanţa nr. 175/D/P/2006 din data de 19 noiembrie 2008 specialiştii au concluzionat că tutunul identificat cu ocazia verificărilor efectuate la data de 15 iulie 2008 de comisari ai Gărzii Financiare Călăraşi este diferit faţă de toate celelalte categorii de tutun identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, ridicate fie în formă brută, fie în formă prelucrată.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 15 iulie 2008, la punctul de lucru al SC T. SA din municipiul Călăraşi, str. V.N. - societate al cărei asociat este E.P. - au fost identificate o serie de ştampile false, între care una inscripţionată „Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Călăraşi - Serviciul Bilanţuri - Agenţi Economici - VIZAT - Semnătura …… Data ……/……./2007”, iar alta inscripţionată „Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, Calea Moşilor 156 - REGISTRATURĂ”.

Transportul tutunului şi a celorlalte materiale din municipiul Călăraşi în localitatea Hunedoara, la punctul de lucru aparţinând SC V. SA a fost realizat de inculpatul M.D., cu autovehiculul marca I., înmatriculat sub numărul B-...., la indicaţiile inculpatului E.P. De altfel, inculpatul E.P. i-a înmânat cu această ocazie numitului M.D. un aviz fictiv de transport marfă, spunându-i ca în cazul în care va fi oprit pe drum de organele de poliţie să declare că transportă tărâţe. În acest scop, după încărcarea tutunului şi a celorlalte materiale, ultimul rând de marfă din camion a fost de saci de tărâţă, identici cu sacii de tutun aflaţi mai în faţă, pe metoda „capac”.

La câteva zile după aceasta, din dispoziţia unuia dintre inculpaţi atât utilajele cât şi tutunul şi materialele care fuseseră depozitate în localitatea Hunedoara şi respectiv localitatea Deva, au fost transportate în localitatea Haţeg, în judeţul Hunedoara, tot într-o hală aparţinând SC V. SA, unde a fost instalată fabrica de ţigarete.

Tot numitul M.D. a fost trimis de inculpatul E.P. la Bucureşti, cu acelaşi autovehicul, pentru a încărca de la fabrica de hârtie aparţinând SC P.C. SRL, aflată pe Centura municipiul Bucureşti, aproximativ 600 cutii de carton, necesare depozitării pachetelor de ţigări contrafăcute produse la Haţeg. În consecinţă, M.D. a efectuat mai multe curse succesive, la datele de: 21 iunie 2008 - când a achiziţionat 98 de cutii de carton; 27 iunie 2008 - când a achiziţionat 300 de cutii de carton; 04 iulie 2008 - când a achiziţionat 182 de cutii de carton.

La data de 24 iunie 2008, aceiaşi muncitori au început o nouă repriză de producţie ţigări, la fabrica din Haţeg.

Restul materialelor utilizate pentru producerea de ţigarete la Haţeg, au fost cele aduse de la Călăraşi, precum şi cele achiziţionate de inculpatul M.R.P.

În perioada 24 - 28 iunie 2008 au fost confecţionate aproximativ 200 de baxuri de ţigări, din care un număr de 87 au fost scoase din fabrică la data de 27 iunie 2008 de către inculpatul V.V., la solicitarea inculpatului T.V.GH. şi a inculpatului E.P., şi transportate în municipiul Craiova, fiind predate spre comercializare numitului M.V., care le-a depozitat într-o locaţie aparţinând lui G.V.

S-a menţionat că în aceeaşi perioadă, P.G. îi comandase inculpatului care a preluat fabrica de ţigarete, cantitatea de 300 de baxuri de ţigări.

Ca urmare, la data de 28 iunie 2008, la solicitarea inculpatului muncitorii au scos din fabrică cele aproximativ 110 baxuri de ţigări rămase, pe care le-au încărcat în aceeaşi maşină cu care s-a făcut şi transportul de la Craiova.

În seara de 29 spre 30 iunie 2008 acesta s-a întâlnit cu numitul P.G., împreună cu care s-a deplasat în municipiul Miercurea-Ciuc, unde cei doi au vândut cele 110 baxuri de ţigări menţionate unui client indicat de inculpatul P.G.

Referitor la activitatea derulată de fabrica ilegală de ţigarete din localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, ulterior datei de 28 iunie 2008, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că muncitorii care se ocupau cu producerea şi ambalarea de ţigări contrafăcute, marcarea acestora cu timbre false şi pregătirea pentru livrarea acestora pe piaţă, urmau să se prezinte la fabrică în cursul zilei de 30 iunie 2008, pentru a începe o nouă repriză de producţie. Acest lucru nu s-a întâmplat deoarece în fabrică nu mai existau la data respectivă o serie de materiale necesare confecţionării de ţigări contrafăcute, cum ar fi foiţă argintie, folie, lipici, filtre. Din acest considerent, coordonatorii grupării infracţionale, T.V.GH. şi E.P. au făcut o serie de demersuri pe lângă diverşi furnizori pentru achiziţionarea acestor materiale, E.P. plecând chiar în Bulgaria la data de 3 iulie 2008 pentru a încerca achiziţionarea acestor materii prime. De altfel, în perioada 30 iunie 2008 - 5 iulie 2008, inculpatul M.R.P. le-a promis în mod constant sus-numiţilor faptul că va rezolva problema achiziţionării acestor materiale, lucru pe care l-a şi realizat, în perioada 3 - 11 iulie 2008, livrându-le după mutarea fabricii în localitatea Pârscov, judeţul Buzău. La data de 4 iulie 2008 au hotărât mutarea tuturor utilajelor, materialelor şi materiilor prime într-o altă locaţie, acesta fiind îngrijorat de faptul că fabrica ilegală de ţigări funcţiona în localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, la un punct de lucru al SC V. SA - societate la care sus-numitul figurează ca acţionar majoritar, astfel că în situaţia în care fabrica ar fi fost identificată de către organele de urmărire penală, ar fi fost uşor de făcut legătura între el şi activitatea ilicită derulată de grupul de crimă organizată.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuat la punctul de lucru al SC V. SA Deva, situat în oraş Haţeg, str. F., întocmit de ofiţeri de poliţie judiciară, la data de 15 iulie 2008, a rezultat că „între platforma din metal şi peretele din beton, unde a fost încastrat un cântar” au fost identificate şi ridicate 12 ţigarete, cu filtru de culoare maroniu, având inscripţionate pe fiecare ţigaretă cu majuscule de culoare roşie, cuvântul R.

Ca atare cei doi au stabilit ca inculpatul E.P. să supravegheze personal demontarea utilajelor de la Haţeg, transportarea acestora la noua locaţie şi punerea în funcţiune, astfel încât „golul de producţie” să fie cât mai scurt.

De asemenea, inculpatul E.P. a menţionat necesitatea de a găsi un autovehicul corespunzător pentru transportul utilajelor şi tutunului („butoaiele de motorină”), precum şi a unei macarale necesare la încărcarea utilajelor, acesta insistând ca mutarea să se realizeze în ziua următoare „ mâine trebuie terminat tot … nu vreau să ne prindă duminica”.

Negocierile pentru închirierea spaţiului din localitatea Pârscov, judeţul Buzău, în care a fost mutată fabrica ilicită de ţigări au fost purtate de inculpatul T.V.GH. cu reprezentantul administratorului SC C.P. SA, inculpatul A.A.A. Legătura între cei doi şi negocierea în vederea închirierii spaţiului respectiv a fost intermediată de inculpatul P.G., zis „C.”, care a discutat de pe telefonul inculpatului T.V.GH. cu inculpatul A.A.A. (pe care îl cunoştea de mai mult timp) condiţiile preluării spaţiului, aspect confirmat şi de acesta din urmă cu ocazia audierii.

Contractul de închiriere al spaţiului respectiv a fost încheiat între SC C.P. SA, reprezentată de inculpatul A.A.A. şi SC B.G. SRL Craiova, reprezentată de martorul B.E. în calitate de administrator.

De asemenea, inculpatul E.P. a precizat că Garda Financiară a întreprins unele verificări prin intermediul Comisariatului Iaşi precum şi faptul că nu reuşeşte să îl contacteze pe inculpatul M.R.P., care trebuia să rezolve unele probleme. Totodată, inculpatul E.P. îi solicita altui inculpat să îi trimită nişte aparate de debitare a metalelor cât mai zgomotoase, pentru a masca activitatea de producţie şi a precizat că a luat la lucru şi pe fiul său, D. De asemenea, i-a propus inculpatului T.V.GH. să se ocupe şi de valorificarea metalului obţinut din debitări însă acesta a refuzat să accepte, indicând faptul că înţelegerea prevede ca fierul să fie doar tăiat şi lăsat în acelaşi loc.

În consecinţă, în perioada 5 - 8 iulie 2008, toate utilajele, materiile prime şi materialele aflate în fabrica ilegală din localitatea Haţeg, judeţul Hunedoara, au fost mutate pe raza judeţului Buzău, localitatea Pârscov, în spaţiul aparţinând SC C.P. SA.

Transportul tutunului şi a celorlalte materiale şi materii prime de la fabrica din Haţeg la Pârscov - Buzău a fost asigurat tot de M.D. cu acelaşi mijloc de transport.

În acest sens, relevant este Procesul-verbal din 18 decembrie 2008, de redare a imaginilor înregistrate în mediu ambiental în perioada 5 - 8 iulie 2008, din care rezultă că în acest interval, M.D. a transportat materiale şi materii prime pentru confecţionarea ţigaretelor pe ruta Haţeg - Pârscov, însoţit fiind de inculpatul E.P.

Tot numitul M.D. a asigurat transportul cantităţii de aproximativ 1.500.000 filtre pentru ţigări, de la SC C.T. SA Buzău la fabrica clandestină de la punctul de lucru al SC C.P. SA Buzău.

De asemenea, inculpatul M.R.P. la solicitarea unuia dintre inculpaţi a achiziţionat în numele SC M.T. SRL, cantitatea de 1.000 kg folie de aluminiu în baza facturii 700077 din 7 iulie 2008, iar prin factura 700081 din 11 iulie 2008, cantitatea de 1.037 kg folie de aluminiu de la furnizorul bulgar D., contactat prin intermediul inculpatului N.G.D.V.

Timbrele de marcare pentru ţigările produse la Călăraşi, Haţeg, Pârscov, au fost asigurate de inculpatul P.M., la solicitarea unuia dintre inculpaţi.

La data de 9 iulie 2008, aceeaşi echipă de muncitori a început o nouă repriză de producţie, în noua locaţie din localitatea Pârscov, judeţul Buzău, producând aproximativ 200 baxuri de ţigări contrafăcute, marca R.

Cantitatea de aproximativ 200 baxuri ţigări marca „R.”astfel produsă, a fost scoasă din fabrică în data de 14 iulie 2008, de către inculpatul E.P. şi M.D., cu două autoutilitare şi transportată la P.T., în municipiul Miercurea-Ciuc.

Referitor la acest aspect, din cercetările efectuate au rezultat următoarele:

La data de 14 iulie 2008 P.G. s-a deplasat la Pârscov pentru a achiziţiona ţigările comandate.

Acesta s-a oprit la hanul „C.” situat în imediata apropiere a fabricii din Pârscov, cu două autoutilitare marca V, l-a contactat telefonic pe inculpatul E.P., spunându-i unde se află şi solicitându-i să vină să preia cele două autoutilitare pentru a le duce la fabrică să încarce ţigările.

În consecinţă, inculpatul E.P. a mers la hanul „C.” împreună cu M.D., a preluat cele două autoutilitare, le-a dus în fabrică, a aşteptat până când baxurile de ţigări au fost încărcate de către muncitori, după care le-a scos şi le-a predat inculpatului P.G., care împreună cu şoferii autoutilitarelor s-a deplasat în municipiul Miercurea-Ciuc, unde s-a întâlnit cu P.T. căruia i-a predat cantitatea de ţigări, încasând de la acesta suma de 7.900 RON, urmând ca ulterior acesta să îi trimită o diferenţă de bani.

Pe drumul de întoarcere, inculpatul P.G. a fost contactat de unul din inculpaţi care i-a solicitat să îi trimită, prin mandat poştal, din primul oraş în care ajunge, suma de 12.000 RON (o parte din contravaloarea ţigărilor încărcate), indicându-i ca pe mandatul poştal, la identitatea persoanei care trimite banii să completeze numele „M.I.”, iar la beneficiar să completeze numele de P.M.C. (persoana care deţine calitatea de administrator la SC V. SA Deva), lucru pe care inculpatul P.G. l-a şi făcut în momentul în care a ajuns în municipiul Sf. Gheorghe, judeţul Covasna. Referitor la banii reprezentând contravaloarea ţigărilor achiziţionate de inculpatul P.T., trebuie precizat că, aşa cum s-a arătat mai sus, acesta îi achitase în avans inculpatului P.G. suma de 18.000 RON, banii fiind trimişi prin mandat poştal la data de 11 iulie 2008, de către prietena inculpatului P.T., martorul A.M., de la Oficiul Poştal nr. 1 Miercurea-Ciuc, ca destinatar figurând numita P.N.L., soţia inculpatului A.A.A.

Revenind la cantitatea de tutun utilizată de membrii grupului infracţional în perioada martie - iulie 2008, în care fabrica ilegală a funcţionat la Călăraşi, Haţeg şi Pârscov, trebuie precizat faptul că în acest interval de timp, aceştia au dispus de cantitatea totală de 15 tone de tutun, din care aproximativ 5 tone preluate de la Bragadiru, de la inculpatul R.C., odată cu mutarea utilajelor la Călăraşi, iar celelalte 10 tone - tutunul achiziţionat de la SC L.T. Iaşi, indisponibilizat de Garda Financiară la 19 mai 2008 la Călăraşi şi sustras de inculpatul E.P. prin înlocuirea cu rumeguş.

Pentru că membrii grupului infracţional preconizau o activitate „prolifică” şi îndelungată, în această perioadă au făcut demersuri în vederea identificării altor potenţiali furnizori de tutun, în condiţiile în care, începând cu 1 ianuarie 2008, urmare modificării Codului Fiscal şi a normelor de aplicare a acestuia, a fost instituit regim special privind comercializarea şi transportul tutunului brut sau parţial prelucrat, în sensul că acesta poate circula în regim suspensiv de acciză numai între antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal şi un operator economic autorizat (art. 42 din H.G. nr. 44/2004 - Normele de aplicare ale Codului Fiscal, aşa cum au fost modificate prin H.G. nr. 1.597/2007).

Astfel, inculpatul M.R.P., la solicitarea inculpatului T.V.GH. şi a inculpatului E.P., a contactat mai mulţi posibili furnizori de tutun, în final primind un răspuns favorabil din partea reprezentanţilor SC G.T. SA Bucureşti, pentru achiziţionarea cantităţii de 15 tone de tutun, de la care urma să achiziţioneze cantitatea respectivă de tutun.

Fiind avertizaţi asupra modificărilor legislative survenite în regimul de comercializare şi transport al tutunului, membrii grupului infracţional au încercat identificarea unei firme, deţinătoare de autorizaţie de antrepozit fiscal sau de operator economic în domeniul comercializării tutunului, pe numele căreia să achiziţioneze în continuare tutun.

Datorită faptului că membrii grupului infracţional nu au reuşit să găsească în timp util o firmă autorizată ca operator economic, tranzacţia nu a mai fost realizată.

Din declaraţiile inculpatului R.C. s-a reţinut că acesta i-a vândut inculpatului T.V.Gh. utilajele pentru fabricarea ţigaretelor.

În prima fază, conform celor stabilite de inculpatul R.C. cu patronul turc N.K., inculpatul R.C. s-a deplasat, în cursul lunii iunie 2008 în Turcia, unde a achitat suma de aproximativ 50.000 euro, pentru achiziţionarea unei cantităţi de aprox. 15 tone de tutun, transportul urmând să fie asigurat de furnizor.

Referitor la firma pe numele căreia urma a se realiza importul cantităţii de 15 tone de tutun, inculpatul R.C. a discutat cu inculpatul T.V.GH., stabilind de comun acord ca documentaţia să fie întocmită tot pe numele firmei M. SRL Motoci, judeţul Dolj (recomandată grupului infracţional de G.V.), firmă avându-l ca asociat şi administrator. Pentru realizarea achiziţiei de tutun, inculpatul R.C. i-a solicitat lui B.A. datele de identificare ale SC M. SRL şi ale noului administrator al acesteia, numitul C.C., pe care le-a şi transmis furnizorului turc, precum şi identificarea unui depozit în care să păstreze pentru câteva zile tutunul adus din Turcia.

Ulterior, pentru că nu s-a reuşit să se obţină de la autorităţile fiscale sau vamale cu atribuţii în domeniul supravegherii comercializării şi transportului produselor accizabile, o autorizaţie de operator economic pentru comercializarea de tutun brut sau parţial prelucrat pentru nici una din cele două societăţi (SC M. sau SC M.), acesta i-a solicitat inculpatului R.C. să identifice o altă firmă în numele căreia să se efectueze scriptic importul de tutun de la furnizorul turc.

În consecinţă, inculpatul R.C. a luat legătura cu inculpatul M.R.P., căruia i-a solicitat să-l ajute în identificarea unei societăţi comerciale, deţinătoare de autorizaţie de antrepozit fiscal în domeniul tutunului, pe numele căreia să se efectueze formalităţile de import de tutun.

De menţionat faptul că la acel moment, inculpatul M.R.P. avea în derulare un contract de prestări între firma sa, MC T.T. SRL şi firma A.T. SRL Turda, judeţul Cluj - societate autorizată ca antrepozit fiscal în domeniul tutunului, în considerarea căruia, la data de 3 iunie 2008, firma A.T. SRL Turda i-a transmis inculpatul M.R.P. o serie de comenzi pentru efectuarea de revizii la utilajele pentru ţigări deţinute de această firmă, comenzi pe care figurează datele de identificare ale A.T. SRL Turda.

Corespondenţa cu furnizorul turc a fost purtată de inculpatul R.C., cu ajutorul inculpatului P.M., acesta din urmă folosind în acest sens calculatorul de la domiciliul său. Cu această ocazie, inculpatul R.C. s-a prezentat sub identitatea de C.C., lăsând numărul de telefon de contact 004.XXXX, care de altfel, împreună cu numele C.C. se regăseşte înscris pe factura cu care a fost livrat tutunul. După ce transportul ar fi ajuns în România, acesta ar fi urmat să fie recepţionat de inculpatul R.C. şi pus la dispoziţie inculpatului T.V., care, împreună cu inculpatul E.P., coordonau activitatea ilegală a fabricii de producere ţigări, aflată la acel moment în localitatea Haţeg.

Referitor la aceste aspecte, la data de 9 iulie 2008, Garda Financiară - Comisariatul General a formulat sesizarea nr. 503890, prin care reţine în principal faptul că, la data de 07 iulie 2008, urmare unei acţiuni de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare, a identificat la punctul de trecere al frontierei cu Bulgaria, în localitatea Ostrov, autotrenul cu numerele de înmatriculare ...., aparţinând TFT LTD Bulgaria. Conform documentelor prezentate de şoferul bulgar, respectiv CMR-ul f.n. şi DAI-ul nr. 67 din 4 iulie 2008, rezulta că acesta era încărcat cu cantitatea de 10.800 kg tutun tăiat. Autotrenul astfel identificat nu era sigilat conform prevederilor legale în materie de deplasare produse accizabile aflate în regim suspensiv - art. 186 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 571/2003 - în sensul că sigiliul era rupt.

Având în vedere aceste aspecte, autotrenul a fost monitorizat până la destinaţie de comisarii gărzii financiare. Cu această ocazie s-a constatat că autotrenul nu s-a îndreptat, aşa cum ar fi trebuit, spre localitatea Turda, judeţul Cluj, unde funcţionează antrepozitul fiscal aparţinând SC A.T. SRL, ci s-a oprit pe Şoseaua de Centură a municipiului Bucureşti, pe raza localităţii Jilava, judeţul Ilfov, unde a aşteptat într-o parcare să fie preluat de persoana de contact din România.

Ca urmare, comisarii gărzii financiare au procedat la controlul fizic şi documentar, constatând cu această ocazie că pe DAI la rubrica „expeditor” figura C.I.TH.D.G. SA - Grecia, iar la rubrica „beneficiar” figura A.T. SRL, str. B., Turda, locul de expediere fiind Grecia; denumirea produselor expediate era înscrisă în limba elenă, iar conform facturii invoice şi CMR-ului denumirea produselor era „tutun tăiat fărâmiţat” (cut rag tobacco), produs care, conform art. 174 din Legea nr. 571/2003, este încadrat la grupa de produse accizabile; s-a mai constatat că numărul sigiliului aplicat de autorităţile elene şi înscris pe DAI era ....., cantitatea netă menţionată fiind 10.800 kg, iar cantitatea brută 12.312 kg. Conform menţiunilor de pe factura invoice nr. 25 - 08 din 4 iulie 2008, furnizorul tutunului este firma S.T. AS din Turcia, iar ca persoană de contact în România pentru beneficiarul A.T. SRL era înscrisă menţiunea „C.C., nr. telefon 004.XXXXX”.

Urmare acestor constatări, comisarii gărzii financiare au solicitat note explicative asociaţilor şi administratorilor firmei A.T. SRL, numiţii A.A.H.A. şi Q.M.J., care au susţinut că nu au cunoştinţă de acest transport de tutun şi că nu cunosc şi nu au contactat nici firma vânzătoare din Turcia, şi nici firma expeditoare din Grecia, şi că nu cunosc persoana care şi-a atribuit identitatea de C.C. şi a lăsat numărul de telefon înscris pe factura invoice.

În consecinţă, comisarii gărzii financiare au indisponibilizat întreaga cantitate de tutun, formulând sesizare penală.

În declaraţiile inculpatului R.C. se arată că întrucât inculpatul T.V.GH. a refuzat să cofinanţeze achiziţia tutunului din Turcia, inculpatul R.C. a fost nevoit să împrumute suma de 100.000 euro, pentru care a garantat cu două parcele de teren.

S-a precizat că aceste două parcele fac parte dintr-un lot de teren în suprafaţă totală de aproximativ 5.000 mp, situat în intravilanul localitatea Bragadiru, teren pe care inculpatul R.C. l-a achiziţionat de la martorul C.P., contra sumei de 180.000 euro provenită din vânzarea ţigărilor contrafăcute.

Rezultă aşadar că inculpatul R.C. a achiziţionat terenurile menţionate cu banii proveniţi din activitatea de producere şi comercializare a ţigărilor contrafăcute, şi pentru a disimula originea ilicită a resurselor financiare nelegal obţinute şi pentru a ascunde adevărata proprietate acestor bunuri, inculpatul a căutat de fiecare dată ca persoana - cumpărător de drept să fie o terţă persoană fizică, care să nu fie relaţionată grupului de crimă organizată.

La data de 15 iulie 2008, s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, între care şi sediul SC C.P. SA, în care funcţionase în ultima perioadă fabrica ilicită de producere şi comercializare ţigarete, ocazie cu care au fost stabilite următoarele:

- la momentul descinderii în fabrică se aflau muncitorii V.V., P.I., R.I., A.D., G.L., R.V., E.T. şi V.A..

- a fost identificat un utilaj de confecţionat ţigarete compus din modul marca „S. ....; CIS....; CI ....” pentru confecţionare ţigarete, plus modul marca „S. CF.....” pentru ataşat filtru;

- un utilaj de împachetat ţigarete marca „S.S.W.T.G. Bologna Haly Class 3, Dublon 279 model 4000 serie 2531”;

- în utilajul de confecţionare a fost găsit tutun în cuva de alimentare, precum şi ţigarete în diferite stări (etape) ale procesului de producţie; pe folia ţigaretelor existente în utilaj se observă inscripţia „R.” cu cerneală de culoare roşie;

- în modulul de confecţionare al utilajului se observă ştanţa cu inscripţia „R.”;

- de asemenea în utilajul de împachetare s-au găsit pachete de ţigări purtând marca „R.” în diferite stadii (etape) ale producţiei, inclusiv ţigarete neîmpachetate şi pachete de ţigarete;

- ambele utilaje au fost identificate conectate la reţeaua electrică, alimentate la curent de 330 V, şi se aflau în stare de funcţionare;

- la utilajul de confecţionare s-a identificat ataşat un compresor marca „A.C.Gx4”, care indică un consum de 912 ore, de asemenea alimentat la reţeaua electrică;

- în aceeaşi încăpere au fost găsite următoarele materii prime şi materiale necesare fabricării ţigaretelor, pachete de ţigări şi ţigarete neambalate:

- 183 saci de rafie de culoare albă, neinscripţionaţi, conţinând tutun în cantitate totală de aproximativ 2.159,4 kg (greutatea medie a sacilor fiind de 11,8 kg/sac); din cantitatea de tutun găsită a fost ridicată probă şi contraprobă;

- 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a către 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „.... - ZB 3”, iar 13 poartă etichete cu inscripţia „.... - ZB 2”;

- 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „T.T.C.14564”, 16 mm O. 08 - 35371; marca T. Germany;

- hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032;

- celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „Bimo Italia SPA tip LTS”;

- hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „OP P. 50 V.” - 27 mm x 6.000 m;

- hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....;

- blanchete (pachet ţigarete) - 5.300 buc. Marca „R.”;

- timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export” şi „cigarettes” - în total 81.400 buc.

- celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role;

- ţigarete neambalate marca „R.” - 8.000 buc.

- rebuturi hârtie ţigarete - cca. 5 kg.

- rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre, etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg.

- ştanţe metalice cu inscripţia „V.”, „W.” şi „R.”;

- în a doua încăpere au fost găsite 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg tutun;

- piese de schimb pentru utilaje.

În concluzie, organele de urmărire penală au considerat că pe întreaga perioadă a activităţii infracţionale, grupul infracţional organizat a achiziţionat pentru producerea de ţigarete contrafăcute, cantitatea de 49,450 tone de tone de tutun, din diverse surse, după cum urmează:

1. La data de 18 mai 2007, SC L.T. SRL Ploieşti a livrat către SC D.I. SRL Roşiorii de Vede - judeţul Teleorman, cu factura fiscală seria PHLFT nr. 007 din 18 mai 2007, cantitatea de 10 tone tutun tăiat;

2. În perioada 28 septembrie 2007 - 14 decembrie 2007, firma M.S.T. Italia, a livrat către SC D.I. SRL Roşiorii de Vede - judeţul Teleorman, cantitatea de 29,450 tone de tutun, cu următoarele facturi fiscale:

- factura fiscală nr. 169 din 28 septembrie 2007, pentru cantitatea de 1,943 tone de tutun;

- factura fiscală nr. 170 din 28 septembrie 2007, pentru cantitatea de 2,254 tone de tutun;

- factura fiscală nr. 182 din 09 octombrie 2007, pentru cantitatea de 0,803 tone de tutun;

- factura fiscală nr. 187 din 22 octombrie 2007, pentru cantitatea de 6 tone de tutun;

- factura fiscală nr. 218 din 27 noiembrie 2007, pentru cantitatea de 9,679 tone de tutun;

- factura fiscală nr. 242 din 14 decembrie 2007, pentru cantitatea de 8,771 tone de tutun.

3. La data de 19 mai 2008, SC L.T. SRL Iaşi, a livrat, pe baza avizului de însoţire a mărfii seria ISVBH nr. 3328675 din 19 mai 2008, cantitatea de 10 tone tutun vrac către SC G.C. SRL Călăraşi - în calitate de beneficiar.

Din datele deţinute de organul de urmărire penală, rezultă că tutunul astfel achiziţionat nu a mai suferit prelucrări sau procesări ulterioare, grupul infracţional deţinând exclusiv utilaje de fabricare şi ambalare ţigarete.

La data de 15 iulie 2008, cu ocazia percheziţiei efectuate la fabrica ilegală de ţigări de la Pârscov, judeţul Buzău, pe lângă alte bunuri, a fost identificată cantitatea de aproximativ 4,836 tone de tutun din cantitatea totală achiziţionată, care încă nu ajunsese să fie utilizată în procesul de producere de ţigări contrafăcute.

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că în perioada mai 2007 - iulie 2008, pentru procesul de producere de ţigări contrafăcute mărcile R., W. şi V., ulterior puse în circulaţie, a fost utilizată cantitatea totală de 44,614 tone tutun.

Organele de urmărire penală au solicitat Autorităţii Naţionale a Vămilor efectuarea unei analize, care să stabilească următoarele:

- cantitatea de ţigarete rezultate în urma transformării cantităţii de 44,614 tone tutun (49,450 tone - cantitatea totală de tutun achiziţionată minus cantitatea de 4,836 tone de tutun identificată în fabrica ilicită cu ocazia percheziţiei din 15 iulie 2008);

- la calculul numărului de ţigarete rezultate în urma transformării cantităţii de tutun menţionate, să se ţină cont de cantitatea de tutun necesară producerii unei ţigări marca V., R. şi V. indicată de producătorul autorizat - titular al acestor mărci, precum şi de pierderile medii indicate de acelaşi producător;

- costul mediu de producţie al acestor categorii de ţigări, la producătorul autorizat - titular al mărcilor menţionate, cu indicarea evoluţiei pe luni a preţului de producţie, pe perioada 19 mai 2007 (de la prima factură de achiziţie tutun) - 15 iulie 2008 (data percheziţiei efectuate la fabrica ilicită de ţigări);

- valoarea accizelor calculate la mia de ţigarete pentru cele două mărci de ţigări, cu indicarea evoluţiei pe luni a accizei, pe perioada 19 mai 2007 - 15 iulie 2008;

- preţul maxim de vânzare cu amănuntul stabilit pentru cele două mărci de ţigări, cu indicarea evoluţiei pe luni, pe perioada 19 mai 2007 - 15 iulie 2008.

În urma analizării aspectelor solicitate, prin Adresa nr. 65904 din 28 noiembrie 2008, Autoritatea Naţională a Vămilor a comunicat următoarele:

Conform precizărilor făcute de companiile producătoare - titulare ale mărcilor R., W. şi V., respectiv SC J.T.I.M. S.A. (pentru R. şi W.) şi SC B.A.T. (pentru V.), rezultă că pentru fabricarea unui milion de ţigarete marca W. se consuma 705 kg tutun, pentru un milion de ţigarete marca R. se consuma 725 kg tutun, iar pentru un milion de ţigaretele marca V. se consuma 930 kg tutun.

Ţinând cont de cantitatea de tutun consumată pentru fabricarea unui milion de ţigarete mărcile R., W. şi V. şi de media pierderilor de tutun declarate de companiile producătoare ale mărcilor în cauză, respectiv între 4 - 6,5% pentru R. şi W. şi respectiv 7% pentru V., rezultă că pentru fabricarea unei ţigarete marca W. se consuma 754 mg tutun, pentru o ţigaretă marca R. se consuma 775 mg tutun iar pentru o ţigaretă marca V. se consumă 1.000 mg tutun.

Având în vedere cantitatea de tutun estimată a fi fost consumată pentru fabricarea ţigaretelor marca R., W. şi V. precum şi pierderile ocazionate de producerea unei ţigarete din fiecare din mărcile menţionate, rezultă că în perioada mai 2007 - iulie 2008 au fost fabricate un număr de 34.121.289 buc. ţigarete marca R. (exprimat în pachete de 20 ţigarete - 1.706.064 pachete), 23.381.964 buc. ţigarete marca W. (exprimat în pachete de 20 ţigarete - 1.169.098 pachete) şi 540.000 buc. ţigarete marca V. (exprimat în pachete de 20 ţigarete - 27.000 pachete).

S-a precizat că pierderile de tutun au fost calculate la pierderile maxime indicate de producătorii autorizaţi, respectiv 6,5% pentru marca R. şi W. şi 7% pentru marca V.

Autoritatea Naţională a Vămilor a mai reţinut că potrivit prevederilor art. 177 alin. (1) din C. fisc., acciza datorată pentru ţigarete este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.

Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte nivelul accizei minime. Astfel, pentru perioada analizată, acciza minimă stabilită a fost:

- 110,419 RON/1.000 ţigarete pentru perioada 15 ianuarie - 30 iunie 2007 conform Ordinului nr. 34 din 12 ianuarie 2007); - 133,5 RON/1.000 ţigarete pentru perioada 1 iulie - 31 decembrie 2007 conform Ordinului nr. 590 din 29 iulie 2007; 132,6 RON/1.000 ţigarete pentru perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2008 conform Ordinului nr. 2.463 din 12 decembrie 2007.

Astfel, pentru perioada analizată structura accizei totale a fost:

- în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2007: 16 euro/1.000 buc. + 29% Preţ maxim de vânzare, conform Normelor metodologice la Codul Fiscal aprobate prin H.G. nr. 1.861/2006;

- în perioada 1 iulie 2007 - 30 iunie 2008: 20,89 euro/1.000 buc. + 27% Preţ maxim de vânzare conform H.G. nr. 667 din 28 iunie 2007.

Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele. Acest preţ pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigarete în România sau care importă ţigarete conform art. 177 alin. (5) din C. fisc.

Pentru mărcile de ţigarete R., W. şi V. preţurile maxime stabilite de companiile producătoare, titulare ale mărcilor, sunt cele prezentate mai jos, pe fiecare perioadă în parte.

În urma calculării accizei la 1.000 ţigarete, a rezultat că aceasta este mai mare decât acciza minimă stabilită prin ordin al Ministerului Finanţelor Publice, ca urmare fiind utilizată la calcularea accizei aferente cantităţii de ţigarete estimate a se fi produs pe tipurile de mărci (R., W. şi V.).

Acciza datorată la bugetul de stat urmare a producerii şi comercializării ilicite de ţigarete, în cantităţile şi pe perioadele indicate, sub marca R., W. şi V. este: pentru R.: 4.527.412 RON, pentru W.: 3.138.714 RON, pentru V.: 74.851 RON.

Potrivit art. 192 alin. (1) din C. fisc., pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibila la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

În ceea ce priveşte exigibilitatea accizei datorate pentru ţigările produse ilegal, potrivit art. 165 din C. fisc., acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Eliberarea pentru consum în cazul producerii de ţigarete ilegal reprezintă, conform art. 166 lit. (b) „orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv’’.

În ceea ce priveşte plata accizelor în cazul ţigaretelor produse ilegal, aceasta ar fi trebuit făcută către bugetul de stat conform prevederilor art. 193 (4) din C. fisc. „acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia’’.

Potrivit art. 119 C. proc. fisc. aprobat prin O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 3 din Legea nr. 210/2005, pentru neplata la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plata, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Întrucât singurele date certe pe care le are la dispoziţie organul fiscal sunt facturile comerciale de achiziţie tutun, s-a estimat că data exigibilă pentru plata accizelor este data întocmirii documentelor comerciale de achiziţie tutun.

Astfel, au fost calculate majorări de întârziere aferente accizelor începând cu datele de facturare prin care s-a achiziţionat tutun. În urma acestor calcule, s-a stabilit că se datorează majorări de întârziere pentru neplata la termen a accizelor, în suma de 3.024.302 RON, acestea fiind calculate până la data de 25 noiembrie 2008.

În ceea ce priveşte tutunul aflat în stoc la Pârscov, respectiv cantitatea de 4.836 kg, întrucât nu se deţin date cu privire la plata accizei, organele de urmărire penală au considerat că şi pentru această cantitate se datorează acciza care a devenit exigibilă odată cu data achiziţiei (care este considerată darea în consum) şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, titlul VIII, art. 176, alin. (1), anexa 1, se datorează acciza în suma de 1.071.314 RON, calculată astfel:

- data achiziţiei cantităţii aflate în stoc, având în vedere principiul de gestionare a stocurilor „primul intrat - primul ieşit’’ (FIFO)

- nivelul accizei 66 euro/kg (Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare) cursul de schimb pentru acciza pentru anul 2008, care este 3,3565 RON.

În ceea ce priveşte exigibilitatea accizei datorate pentru tutun, potrivit art. 165 din C. fisc., acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Eliberarea pentru consum în cazul tutunului reprezintă, conform art. 166 lit. (e) „orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare’’.

În ceea ce priveşte plata accizelor în cazul tutunului, aceasta ar fi trebuit făcută către bugetul de stat conform prevederilor art. 193 (4) din C. fisc. „acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.’’.

S-au calculat majorările de întârziere aferente accizelor, începând cu data de facturare la care s-a achiziţionat tutunul până la data prezentei, acestea fiind în sumă de 203.550 RON.

S-a mai precizat că, potrivit prevederilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 571/203 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, „producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile...”, definite conform art. 163 din C. fisc. (art. 162 lit. f) din acelaşi act normativ face referire la produsul tutun prelucrat, supus accizelor armonizate), “.. acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.”

În baza art. 179 alin. (1) din Legea nr. 571/203 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,” un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.” Condiţiile de autorizare sunt cele prevăzute la art. 179 alin. (2) - alin. (6) din Legea nr. 571/203 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 8 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a concluzionat că prejudiciul creat bugetului de stat prin neplata accizelor, este de 8.812.290 RON (calculate în baza Legii nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare) la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 3.165.924 RON, calculate în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, în total 11.978.214 RON, pentru care Autoritatea Naţionala a Vămilor se constituie parte civilă în cauză.

La data de 10 noiembrie 2008, s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico ştiinţifice de natură financiar - fiscală, în cadrul căreia să se stabilească între altele situaţiile achiziţiilor de tutun - materie primă, achiziţiilor de alte materiale necesare confecţionării şi ambalării ţigaretelor, transferurilor bancare, sumelor de bani transmise prin mandate poştale on-line între membrii grupului infracţional, calculul accizei datorate bugetului de stat, cuantumul veniturilor realizate de membrii grupului infracţional şi obligaţiilor la bugetul de stat rezultate din prelucrarea tutunului şi comercializarea ţigaretelor produse, precum şi valoarea medie a preţurilor maxime de vânzare cu amănuntul a sortimentelor de ţigarete „V.”, „W.” şi „R.”, Raportul de constatare fiind finalizat la data de 15 decembrie 2008.

De asemenea s-au solicitat date despre titularii mărcilor de ţigări „V.”, „W.” şi „R.”de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care prin adresa din data de 19 decembrie 2008, a comunicat următoarele:

- Marca V. - B.A.T. (brands) I.N.C., care a transmis drepturile licenţei către B.A.T.R.T. SRL;

- Marca W. - J.T. INC.

- Marca R. - A.T. GmbH&CoKG K.

De asemenea a anexat deciziile şi certificatele de înregistrare emise pentru mărcile R.,V. şi W.

La data de 16 septembrie 2008, SC JT I.M. SA, SC JT inculpatul şi SC JT I.R. SRL au formulat plângere penală cu privire la „încălcarea pe teritoriul României a drepturilor subscrise asupra mărcii înregistrate W., a infracţiunii de contrafacere şi de concurenţă neloială” depunând în susţinere documentaţia din care rezultă că sunt titulari ai mărcii înregistrate marca R. şi deţin licenţe în acest sens.

La data de 16 septembrie 2008, SC A.T.G., SC G.R. SRL şi SC JT I.M. SA au formulat plângere cu privire la „încălcarea pe teritoriul României a drepturilor subscrise asupra mărcii înregistrate R., a inf. de contrafacere şi de concurenţă neloială”, depunând în susţinere documentaţia din care rezultă că sunt titulari ai mărcii înregistrate marca R. şi deţin licenţe în acest sens.

Având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este o infracţiune prin natura ei continuată, instanţa de fond în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 38 C. proc. pen. instanţa de fond a dispus disjungerea judecării cauzei, faţă de inculpaţii T.V.Gh. şi B.A., şi a acordat termen de judecată la data de 13 decembrie 2012 - Sala 2.

Ca urmare a acestui fapt în prezenta sentinţă, instanţa de fond nu a făcut referire decât raportat la unele declaraţii ale celorlalţi inculpaţi cu privire la presupusa activitate infracţională a inculpaţilor pentru care s-a dispus disjungerea judecării cauzei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a constatat că practic părţile civile au reţinut ca prejudiciu dincolo de acela din punct de vedere al imaginii firmei, care este autorizată să producă tipurile de ţigări contrafăcute de inculpaţi şi pe acela al numărului de ţigarete fabricate, de fiecare marca în parte, substituindu-se practic inculpaţilor care au contrafăcut mărcile de ţigări pentru care sus-numitele societăţi s-au constituit parţi civile.

În acest sens, tribunalul a apreciat că nu se pot acorda despăgubiri civile părţilor civile în raport de numărul de ţigări contrafăcute prin faptele inculpaţilor, întrucât societăţile constituite parţi civile nu au contribuit cu nimic la fabricarea acestor ţigarete, motiv pentru care s-a considerat că singurul prejudiciu efectiv suferit de părţile civile este cel din punct de vedere al imaginii firmei, prejudiciate prin fabricarea de către inculpaţi a unor ţigarete mult inferioare mărcilor reale, sub care vindeau produsul infracţional.

În raport de aceste considerente instanţa de fond, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpaţii în solidar, la despăgubiri civile către părţile civile după cum urmează: 100.000 RON către SC B.A.T.R.T. SRL Bucureşti; 100.000 RON către SC JT I.R. SRL Bucureşti; 100.000 RON către JT I.M. SA Bucureşti; 100.000 RON către SC J.T.I. Tokio SRL; 100.000 RON către SC A.T.G. Viena; 100.000 RON către SC G.R. SRL Bucureşti.

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă de către Autoritatea Naţionala Vămilor Bucureşti, instanţa de fond a apreciat că este întemeiată solicitarea acesteia de acordarea a accizelor, dar numai pentru cantitatea de tutun efectiv prelucrată de către inculpaţi, neputându-se solicita plata accizei pentru o cantitate de tutun care a fost deja indisponibilizată şi neutilizată de inculpaţi în producţia de ţigarete.

În acest sens, s-a considerat de către prima instanţă că respectiva cantitate de tutun poate fi valorificată de organele statului, cei care urmează să plătească acciza pentru tutunul astfel achiziţionat fiind societăţile care îl vor achiziţiona.

În raport de aceste considerente inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 7.740.977 RON către Autoritatea Naţionala a Vămilor Bucureşti (reprezentând acciza datorată bugetului de stat la care s-a adăugat dobânda legală până la data efectivă a plăţii) şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 8 decembrie 2011, data ultimei recalculări a prejudiciului.

Au fost respinse restul pretenţiilor părţilor civile, ca neîntemeiate, pentru motivele sus-menţionate.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 4.401.788,40 RON, de la inculpaţii R.C., P.M., E.P., ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiuni, calculul fiind obţinut pe baza raportului de expertiza tehnică efectuat în instanţă la un calcul estimativ de 0,900 ROL/ţigaretă.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 4.836 kg tutun deţinut în afara antrepozitului fiscal, descoperită în localitatea Pârscov, judeţul Buzău în data de 15 iulie 2008.

În baza art. 119 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea tuturor utilajelor de producere şi ambalare ţigări, indisponibilizate prin Procesul-verbal din 15 iulie 2008 în localitatea Pârscov, judeţul Buzău, precum şi a utilajului de celofanat cartuşe ţigări.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, aparţinând inculpatului R.C. din datele de 2 septembrie 2008 şi 4 septembrie 2008, respectiv, mobile din datele de 14 iulie 2008; şi 15 iulie 2008.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului E.P. din data de 4 septembrie 2008, respectiv asupra bunurilor mobile din data de 14 iulie 2008.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea măsurilor asigurătorii referitoare la instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului B.I.. din data de 15 iulie 2008.

În baza art. 191 alin. (2). C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii M.R.P., E.P., B.I., B.D., D.A., P.A., la câte 20.000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din faza de urmărire penală şi judecată) din care 2.400 RON, onorariu apărător din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. (2). C. proc. pen. inculpaţii R.C., P.M., I.N., V.V., I.N.V., N.G.D.V., A.A.A., M.E., R.N., au fost obligaţi la câte 19.500 RON (din faza de urmărire penală şi judecată), cheltuieli judiciare către stat.

Prin aceeaşi sentinţă, având în vedere faptul că pentru inculpatul T.V.Gh., la termenul de judecată apărătorul acestuia nu s-a putut prezenta, iar inculpatul B.A., nu s-a putut prezenta în instanţă din motive medicale, solicitând anterior judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei, având în vedere că s-au administrat toate probatoriile necesare unei juste soluţionări a cauzei, a dispus în baza art. 38 C. proc. pen. disjungerea judecării cauzei, faţă de inculpaţii T.V.GH. şi B.A., şi a acordat termen de judecata la data de 13 decembrie 2012 - Sala 2.

În urma disjungerii s-a format Dosarul penal nr. 9472/105/2012, la care a fost ataşat Dosarul nr. 3410/105/2009, precum şi Dosarul de urmărire penală nr. 175/D/ P/ 2009 al DIICOT - Structura Centrală Bucureşti.

În legătură cu inculpaţii T.V.Gh. şi B.A., faţă de care cauza a fost disjunsă:

Prin rechizitoriu s-a reţinut că în cursul lunii iulie 2007, inculpatul T.V.GH. a aderat la grupul infracţional iniţiat de inculpatul R.C. în luna ianuarie 2006, şi constituit de acesta împreună cu inculpatul P.M. şi inculpatul R.N., la care pe parcurs au aderat sau au asigurat activităţi de sprijinire o serie de alţi învinuiţi şi inculpaţi, grup care a acţionat până în luna iulie 2008, în scopul săvârşirii infracţiunilor de producere de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, concurenţă neloială, contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, pentru obţinerea ilicită de beneficii băneşti în urma punerii în funcţiune a unei fabrici de confecţionare de ţigări contrafăcute, prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele altor agenţi economici autorizaţi în acest sens şi aparţinând legitim acestora, precum şi a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele folosite legitim de titularii mărcilor, ţigări ce urmau a fi puse în circulaţie prin diverse persoane pe piaţa internă, fără întocmirea de documente legale, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat dacă activităţile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislaţiei fiscale şi comerciale.

Cu toate că întregul probatoriu a fost administrat anterior, pentru toţi inculpaţii, în prezenta cauză după disjungerea acesteia şi suplimentul de declaraţie al inculpatului T.V.Gh., acesta a solicitat efectuarea altor probatorii, având în vedere cele declarate în şedinţa publică din data de 27 februarie 2013.

În acest sens, instanţa de fond considerând că s-au administrat toate probele necesare unei juste soluţionări a cauzei, a respins probele solicitate în condiţiile în care reluarea expertizei medico legală faţă de inculpat nu se impune, având în vedere ca acesta se afla în prezent în stare de libertate, audierea convorbirilor telefonice şi vizionarea suporturilor optici solicitate de inculpat, nu este utilă în condiţiile în care, exista procese-verbale de redare, nefiind contestată veridicitatea acestora, iar audierea altor martori, este tardivă în condiţiile audierii unui număr suficient de martori şi administrării a numeroase probatorii de natură să conducă instanţa la o soluţie legală şi temeinică în prezenta cauză.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.A., acesta a solicitat să fie judecat conform procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen., cerere care a fost admisă de instanţă, având în vedere că declaraţia iniţială a fost dată înainte de modificarea Codului de Procedură Penală, luându-se act de poziţia sa procesuală în sensul recunoaşterii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut în legătură cu aceşti inculpaţi, vinovăţia lor şi următoarea situaţie de fapt:

Iniţial inculpatul T.V.GH. a avut ca rol desfacerea ţigaretelor contrafăcute, iar începând cu luna martie 2008, urmare unei înţelegeri prealabile cu inculpatul R.C., a preluat de la acesta întreaga „afacere”, devenind liderul grupului infracţional deja constituit.

Referitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.V.GH., în grupul de crimă organizată, în perioada iulie 2007 - februarie 2008, în care acesta a achiziţionat ţigări de la Bragadiru, de la inculpatul R.C., trebuie precizat că obişnuia să trimită la Bucureşti autovehicule tip dubă, care de regulă erau lăsate în faţa hotelului „A.”, din zona Gării de Nord, din Bucureşti (la care de altfel se şi caza inculpatul T.V.GH.).

În continuare, autovehiculele erau preluate de inculpatul P.M. sau de martorul R.A., duse la fabrică la Bragadiru şi încărcate, după care erau duse la o benzinărie situată la ieşirea din municipiul Bucureşti, pe şoseaua de centură către Bragadiru şi predate şoferilor trimişi acolo pentru preluare de către inculpatul T.V.GH.

Printre autoutilitarele care, în perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 au efectuat astfel de transporturi, exemplificăm autovehiculele cu numerele de înmatriculare DJ-...., BH-...., IS-...... .

Ţigările contrafăcute, astfel achiziţionate şi transportate au fost distribuite de inculpatul T.V.GH. fie către M.V., zis „V. de la Craiova”, care le-a depozitat într-un spaţiu din municipiul Craiova aparţinând numitului G.V., cel care i-a pus în legătură pe cei doi.

Împrejurarea că inculpatul T.V.GH. cunoştea despre activitatea infracţională a grupului de crimă organizată şi a avut un rol activ în dezvoltarea acesteia, rezultă din convorbirile telefonice, purtate cu ceilalţi inculpaţi.

Aceste aspecte reies de altfel şi din declaraţiile inculpatului P.M., care a arătat că o parte din ţigările achiziţionate de inculpatul T.V.GH. de la Bragadiru au fost revândute de acesta către un anume „V. de la Craiova”, inculpatul T.V.GH. fiind cel care îl contacta pentru a-i spune că „V.” o să trimită maşinile la încărcare.

Acesta a mai declarat că inculpatul T.V.GH. era cel care încasa banii pentru ţigări de la „V.” şi că între autoturismele trimise de sus-numit la încărcare, se numără şi autoutilitara marca P cu nr. DJ-...., autoturism folosit la transportul ţigărilor contrafăcute.

Inculpatul a mai arătat că inculpatul T.V.GH. a mai trimis pentru achiziţionarea de ţigări de la Bragadiru maşini cu numere de Bihor (între care BH-.....), Suceava şi Iaşi.

Aspectele indicate, au fost confirmate şi de martorul R.A., care audiat fiind a arătat că din dispoziţia inculpatul P.M., mergea la Hotelul „A.” situat în apropierea Gării de Nord - Bucureşti, pentru a prelua maşinile trimise de inculpatul T.V.GH. şi a le încărca cu ţigări de la fabrica din Bragadiru.

În consecinţă, la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2008, inculpatul R.C. a convenit cu inculpatul T.V.GH. să-i vândă utilajele pentru confecţionarea şi ambalarea ţigărilor stabilind un preţ de aproximativ 300.000 euro (preţ ce includea şi contravaloarea stocurilor de tutun şi materiale rămase la Bragadiru).

La rândul său inculpatul T.V.GH. s-a angajat să identifice o altă locaţie în care să fie amplasate utilajele, şi manifestându-şi intenţia de a continua activitatea de producere de ţigări contrafăcute, lucru pe care l-a şi făcut. În acest sens, l-a contactat pe inculpatul E.P., pe care îl cunoştea de mai mult timp, căruia i-a solicitat punerea la dispoziţie a unui spaţiu adecvat pentru desfăşurarea activităţii de producere şi ambalare ilegală de ţigări.

În urma înţelegerii, la începutul lunii martie 2008, inculpaţii R.C., P.M. şi T.V.GH. au mutat atât utilajele aflate la fabrica din Bragadiru, cât şi materiile prime şi materialele depozitate în locaţiile arătate, în noua locaţie din municipiul Călăraşi, la punctul de lucru al SC P.L. SRL, locaţie pusă la dispoziţia grupului infracţional de către inculpatul E.P.

De activitatea de demontare a utilajelor de la Bragadiru s-au ocupat inculpatul V.V. şi martorul A.D., iar de transportul acestora, a materialelor şi a materiilor prime de la Bragadiru la Călăraşi a fost asigurat, la solicitarea inculpatului R.C., de către martorul O.M. şi de un angajat al martorului C.T. - administrator al SC D. SRL (aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor O.M. şi C.T.).

De la momentul mutării utilajelor la Călăraşi, conducerea, coordonarea şi finanţarea activităţii grupului infracţional a fost preluată de către inculpatul T.V.GH., care de la acea dată a făcut toate demersurile în vederea achiziţionării de materie primă (tutun) şi materiale necesare desfăşurării activităţii de producere a ţigaretelor contrafăcute, apelând la aceiaşi membri ai grupului infracţional care colaboraseră şi cu inculpatul R.C., şi care şi-au păstrat fiecare atribuţiile şi nivelul de situare în cadrul grupului.

În plus, inculpatul T.V.GH., l-a atras în grupul infracţional şi pe inculpatul E.P., care a asigurat spaţiul de la Călăraşi, în care a funcţionat fabrica în intervalul martie - mai 2008 şi care a devenit colaboratorul şi omul de încredere al acestuia.

Pentru coordonarea activităţii grupului infracţional, la data de 21 mai 2008, inculpatul T.V.GH. a achiziţionat de la punctul de lucru al SC A.T. SA, din Bucureşti, Şos. Ş.M. cu factura fiscală seria FAVT nr. 0952801, pe numele SC D.C. SRL Bucureşti, un număr de 4 aparate telefonice, din care 3 marca N. şi unul M., cu 4 cartele telefonice Prepaid ale operatorului de telefonie C., din care unul a păstrat el, iar celelalte trei le-a înmânat inculpaţii E.P., P.M. şi M.R.P., cu solicitarea ca de pe aceste telefoane să poarte convorbiri numai între ei.

În acelaşi sens, inculpaţii T.V.GH. şi E.P. au discutat cu muncitorii, solicitându-le acestora să îşi continue activitatea la fabrica de la Călăraşi .

Discuţiile dintre cei doi inculpaţi se coroborează cu Procesul-verbal din data de 17 decembrie 2008, de redare a imaginilor înregistrate în mediu ambiental la data de 12 mai 2008, din care rezultă că la acea dată, inculpatul M.R.P. s-a deplasat la punctul de lucru al SC O.I. SRL, din Bucureşti, str. I. (firmă aparţinând martorului C.I.), unde a coordonat încărcarea de materiale pentru ţigări în autoutilitara DP cu nr. B-....., materialele fiind ulterior transportate în municipiul Călăraşi, într-o locaţie indicată de inculpatul E.P., cu care şoferul DP s-a întâlnit pe drum.

Ulterior, inculpatul M.R.P. a refacturat formal aceste materiale către firma M. SRL, ale cărei date de identificare i-au fost puse la dispoziţie de inculpatul T.V.GH., materialele fiind în realitate transportate la Călăraşi, predate inculpatul E.P. şi folosite în activitatea de producţie a ţigaretelor contrafăcute. Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la sediul SC T. SRL, unde funcţionează şi punctul de lucru al SC MC T.T., a fost identificată factura fiscală seria BWCF, nr. 4627351 din 21 mai 2008, emisă către SC M. SRL pentru aceleaşi cantităţi şi materiale, la rubrica „delegat” fiind menţionat numele „S.V.”.

De altfel aceasta este singura situaţie în care inculpatul M.R.P. a achiziţionat de la SC O.I. SRL materiale în numele firmei sale, în toate celelalte situaţii achiziţionând pe numele altor societăţi indicate de inculpatul R.C. sau inculpatul T.V.GH.

O parte a materialelor au fost achiziţionate de inculpatul M.R.P. folosindu-se de societatea pe care o administra, SC MC T.T. SRL, şi predate inculpatul P.M. sau inculpatul E.P., facturile de livrare fiind întocmite pe SC M. SRL, ale cărei date de identificare i-au fost puse la dispoziţie de inculpatul T.V.GH.

O altă parte a materialelor necesare confecţionării ilegale de ţigarete la Călăraşi, a fost achiziţionată de inculpatul N.G.V.D., la solicitarea inculpatul P.M., care le-a şi transportat ulterior la Călăraşi.

Conform înţelegerii anterioare, o parte din cantitatea de ţigări produsă la Călăraşi în perioada menţionată, i-a revenit inculpatului R.C., care a comercializat-o către unul dintre principalii săi clienţi, inculpatul I.N.

Pentru această cantitate de ţigări, inculpatul I.N. i-a achitat inculpatului R.C. suma de 25.000 euro, pe care acesta i-a predat-o inculpatului T.V.GH., cei trei întâlnindu-se la data de 31 martie 2008 în Bucureşti, în zona Pieţei Presei Libere.

În acelaşi sens inculpatul R.C. i-a dat inculpatului T.V.GH. suma de 25.000 euro primită de la inculpatul I.N., deoarece inculpatul T.V.GH. avea nevoie la acel moment de bani pentru achiziţionarea de materiale,pentru continuarea activităţii ilegale de producere ţigarete.

În faţa instanţei, inculpatul T.V.Gh. a avut o poziţie procesuală nesinceră arătând că nu a existat nici o activitate infracţionala în realitate în privinţa sa, întrucât nu a cunoscut ocupaţia membrilor grupului infracţional sus-menţionat.

Declaraţiile sale referitoare la împrejurarea că fabrica de ţigarete nu a intrat niciodată în posesia sa, fiind practic o garanţie prin care R.C. garanta plata autoturismelor achiziţionate de la inculpatul T.V.Gh., nu vor fi reţinute de instanţă, necoroborându-se cu nici o altă probă din dosar.

Existenţa unor datorii ale inculpatului R.C., către inculpatul T.V.Gh., rezultate din posibile afaceri anterioare dintre aceştia nu sunt de natură a demonstra nevinovăţia inculpatului T.V.Gh.

Conform declaraţiilor martorului C.L., însuşi T.V.Gh. după achiziţionarea fabricii de ţigarete a discutat la Focşani cu acesta spunându-i că tutunul pe care îl are să-l ducă la fabrica sa de la Călăraşi.

Din declaraţia inculpatului E.P. rezultă că înainte de a fi mutate la Călăraşi la depozitul pe care îl deţinea, chiar inculpatul T.V.Gh. i-a propus să aducă fabrica de ţigări în spaţiul său, fabrica funcţionând în toată perioada lunii aprilie 2008, şi tot cu T.V.Gh., a discutat să ia utilajele în data de 20 mai 2008.

În acelaşi sens E.P., a fost rugat de către T.V.Gh. să meargă cu întreaga echipă care lucrase la fabricarea ţigaretelor, la Haţeg unde fuseseră depozitate acestea în vederea continuării activităţii şi ulterior a fost rugat de către inculpatul T.V.Gh. să îi mute utilajele de la Haţeg la Pârscov.

Despre preluarea fabricii de ţigarete vorbeşte de altfel şi P.M. care a arătat că s-a discutat despre preluarea fabricii de ţigarete de la R.C., de către T.V.Gh. în ianuarie 2008, aceasta fiind preluată în martie 2008, relevantă fiind în acest sens şi faptul că în luna mai 2008, utilajele au fost mutate în spaţiul de la Deva, care îi aparţinea lui T.V.Gh.

Referitor la afirmaţiile inculpatului T.V.Gh., că nu a ştiut că echipa de muncitori fabrica ţigarete în spatiile în care erau depozitate utilajele, acestea sunt în mod evident nesincere în condiţiile în care aşa cum a menţionat M.R.P. în declaraţia sa, inculpatul T.V.Gh. i-a spus în aprilie 2008, că are o fabrică de ţigări solicitându-i să-i procure diverse materiale şi tutun iar în iunie 2008 i-a solicitat să-i confecţioneze blanchete pentru ţigări.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului B.A., este evident din probele administrate, faptul că datele de identificare ale SC D.I. SRL au fost puse la dispoziţia inculpatului R.C. de către acesta, căruia R.C. îi solicitase anterior să-i găsească o firmă pe numele căreia să poată achiziţiona tutun şi materiale.

Împrejurarea că inculpatul B.A. era persoana care controla şi era administratorul de fapt al SC D.I. SRL, inculpatul D.A., ce figura în acte ca asociat şi administrator, fiind omul său de încredere şi deţinea aceste calităţi doar scriptic, aspecte ce rezultă pe de o parte din declaraţiile inculpatul R.C., inculpatul P.M. şi ale martorului A.G.), iar pe de altă parte din faptul că la data de 15 iulie 2008, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în comuna Sprâncenata judeţul Olt sat Bârseştii de Sus, la sediul social al SC M. SRL, care este şi domiciliul inculpatului B.A., au fost identificate între altele, un chitanţier aparţinând SC D.I. SRL seria TRBAA de la nr. 05750251 la nr. 05750300 - 53 de file; un chitanţier SC D.I. SRL seria TRBAA de la nr. 05750401 la nr. 05750450; chitanţier aparţinând SC D.I. SRL de la seria TRBAA de la nr. 05750301 la nr. 05750350 - 50 de file; facturier SC D.I. SRL seria TRCAA de la nr. 00951569 la nr. 00951600).

SC L.T. SRL Ploieşti a achiziţionat această cantitate de tutun de la SC G.T. SA Bucureşti, conform facturii fiscale seria BVEK nr. 1199603 din 19 mai 2007 şi a avizului de însoţire a mărfii seria BVAN nr. 3082252 din 19 mai 2007, aceasta fiind doar intermediar în cadrul vânzări de tutun tăiat între SC G.T. SA Bucureşti - Sucursala Fabrica de Ţigarete Râmnicu Sărat în calitate de furnizor, şi SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, în calitate de beneficiar al respectivului produs.

Din probele administrate în cauză a rezultat fără dubiu faptul că marfa a fost încărcată direct din punctul de lucru al SC G.T. SA din Râmnicu Sărat, în mijloacele de transport puse la dispoziţie de beneficiar, şi livrată direct acestuia, SC L.T. SRL Ploieşti nedeţinând propriile spaţii de depozitare.

Aspectele menţionate mai sus au făcut obiectul verificării şi au fost consemnate în nota de constatare seria PH nr. 00000280 din 23 august 2007, întocmită de Garda Financiară - Comisariatul Regional Prahova, precum şi în procesul-verbal şi Raportul de inspecţie fiscală nr. AI 1318 din 2 aprilie 2008, întocmit de ANAF - DGFP Prahova - AFPM Ploieşti, la SC L.T. SRL Ploieşti.

Cantitatea de 10 tone de tutun astfel achiziţionată, a fost transportată la data de 19 mai 2007, de către şoferul K.D.A., cu autovehiculul compus din autotractorul cu nr. BH-.... şi semiremorca BH-...., aparţinând firmei de transport SC E.L. SRL Oradea, judeţul Bihor, de la punctul de lucru al SC G.T. SA din Râmnicu Sărat, direct la Jilava, unde grupul de crimă organizată îşi desfăşura activitatea.

Conform declaraţiilor inculpatului R.C., B.A. era cel care importa tutun pe SC D.I. SRL administrată de D.A., coordonând totodată şi mutarea utilajelor la Deva el fiind cel care a închiriat şi spaţiul pentru depozitarea tutunului.

Conform inculpatului P.M. contravaloarea tutunului era achitată de P.M. lui B.A., iar atunci când tutunul era importat din Italia, B.A. vira aceste sume de bani prin bancă.

Conform probatoriilor administrate inculpatul R.C., îi remitea unele sume de bani lui B.A., menţionând numele persoanelor cărora acesta le trimitea banii.

Din probatoriile administrate a rezultat că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, aşa încât instanţa de fond a dispus condamnarea tuturor inculpaţilor deduşi judecăţii prin actul de sesizare, iar în legătură cu unele dintre infracţiunile reţinute ca fiind componente ale concursului infracţionale, a dispus soluţia achitării, pentru unele dintre infracţiuni, reţinând neîntrunirea în totalitate a elementelor constitutive ale acestora.

În latură civilă, au fost admise în parte acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal, dispunând obligarea în solidar a inculpaţilor la despăgubirile civile

Totodată, s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestor sentinţe au declarat apel, în termen legal D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă SC P.L.R.I. SA, inculpaţii: P.A., R.C., P.M., I.N., M.R.P., E.P., B.I., B.D., V.V., D.A., N.G.D.V., I.N.V., M.E., R.N., T.V.Gh. şi B.A.

În motivele de apel, Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti a formulat următoarele critici:

a) Netemeinicia hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpaţilor A.A.A. şi I.N.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

S-a susţinut că, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi raportat la mijloacele de probă efectuate în cursul cercetării judecătoreşti s-a stabilit că grupul format din inculpaţii R.C., P.M. şi R.N., la care pe parcurs au aderat ceilalţi inculpaţi, a avut o structură determinată, roluri prestabilite pentru membrii săi, constatându-se că aceştia au acţionat într-un mod coordonat pentru realizarea obiectivelor urmărite.

Grupul era structurat pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acestuia fiind dată de importanţa rolului pe care fiecare membru îl avea în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Palierul imediat următor, era alcătuit din persoane care s-au ocupat cu punerea în funcţiune a fabricii ilegale de confecţionare şi ambalare de ţigări, activitate constând în: procurarea utilajelor, repararea acestora, punerea lor în funcţiune, achiziţionarea de tutun şi materiale în vederea producerii efective a ţigărilor, identificarea muncitorilor, întocmirea evidenţelor stocurilor de materiale şi materie primă, precum şi a celor de produse finite, identificarea distribuitorilor şi atragerea acestora în grupul infracţional în scopul asigurării desfacerii imediate şi ritmice a ţigărilor produse, astfel încât în fabrică să nu existe stocuri mari de marfa, iar banii rezultaţi să fie încasaţi şi reinvestiţi cu maximă urgenţă.

Nivelul următor al grupului era format din persoane ce au asigurat spaţiul în care a fost amplasată şi şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală, disimulând activitatea de producere şi ambalare de ţigări sub alte activităţi comerciale, pentru ca activitatea ilicită să fie greu identificabilă de către organele de control, persoanele care s-au ocupat cu aprovizionarea ritmică cu materiale, precum şi din cei care s-au ocupat cu îmbunătăţirea, repararea, adaptarea utilajelor, astfel încât în fabrică să nu existe „goluri de producţie", iar muncitorii să poată lucra la capacitate maximă în reprizele de lucru stabilite.

Activitatea ilicită desfăşurată de inculpaţii A.A.A. şi I.N.V. se circumscrie astfel celor prezentate anterior.

Un alt nivel al grupului infracţional a fost constituit din persoanele care au asigurat distribuţia cantităţilor de ţigări contrafăcute, produse în locaţiile în care a funcţionat, în afara unui antrepozit fiscal, fabrica de ţigări. Aceste persoane obişnuiau să comande cantităţi mari de ţigări, pentru care aveau asigurată cerere şi desfacere prin intermediul unor adevărate „reţele" de comercializare de astfel de produse falsificate, achitând contravaloarea acestora fie în avans în numerar, fie la livrare, fie prin compensare cu autoturisme de lux.

În acest fel, persoanele de pe acest palier al grupului infracţional asigurau continuitatea în desfăşurarea activităţii ilicite de producere de ţigări, întrucât marfa produsă era imediat achiziţionată şi distribuită, iar banii erau strânşi şi predaţi liderilor grupului infracţional, o parte din aceştia fiind reinvestiţi în materii prime şi materiale în vederea continuării activităţii, iar o altă parte au fost investiţi în autoturisme de lux sau terenuri, care, în vederea ascunderii originii ilicite, au fost înscrise pe numele altor persoane, sau pentru care nu au fost întocmire documentele de vânzare-cumpărare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate către membrii grupului infracţional.

Prin constituire a luat naştere un grup organizat de făptuitori, în care rolurile membrilor şi segmentele de activitate sunt bine determinate, organizarea grupului realizându-se prin activităţile desfăşurate de fiecare persoană care participă la constituire, indiferent în ce ar consta contribuţia fiecăruia, neavând relevanţă faptul că unul din membrii grupului i-ar cunoaşte sau nu pe toţi ceilalţi.

Prin „aderare" la un grup infracţional organizat se înţelege a deveni membru al unei grupări ce desfăşoară o anumită activitate infracţională, cunoscându-i şi împărtăşindu-i regulile şi principiile. Aderarea se poate materializa prin voinţa expres manifestată, dar şi tacit, caz în care rezultă din activitatea desfăşurată ca membru al grupului.

Prin „sprijinire" se înţelege ajutorul dat uneia sau mai multor persoane din cadrul unui grup constituit, pe tot parcursul existenţei acestuia, indiferent dacă persoana care desfăşoară aceste activităţi cunoaşte toţi membrii grupului şi toate activităţile desfăşurate de acesta. Importat pentru această persoană este ca activitatea sa să fie o „verigă" a lanţului infracţional al grupului.

Nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut în amănunt planul de activitate al grupului, al tuturor membrilor grupului, ci este suficient dacă a ştiut că grupul avea drept scop săvârşirea de infracţiuni grave, respectiv cele menţionate de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003.

În acest sens atât inculpatul A.A.A. cât şi I.N.V. aveau cunoştinţă de activitatea infracţională derulată de membrii grupului infracţional, de rolul pe care fiecare dintre aceştia îl avea în derularea activităţii infracţionale. Acest aspect rezultă atât din convorbirile telefonice purtate între aceşti inculpaţi şi ceilalţi membri ai grupării arătate anterior, din conţinutul declaraţiilor celor doi inculpaţi, respectiv declaraţiile inculpatului I.N.V. (din datele de 15 iulie 2008, 6 august 2008), respectiv cea a inculpatului A.A.A. din data de 16 iulie 2008 din care rezulta că inculpatul R.C. l-a contactat solicitându-i să găsească un spaţiu în care să depoziteze o cantitate de tutun, care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cât şi din conţinutul declaraţiilor celorlalţi coinculpaţi.

Sprijinirea poate fi înfăptuită sub orice formă şi poate consta într-o contribuţie de natură să înlesnească activitatea grupului sau să ajute în orice mod. Sub acest ultim aspect, sprijinirea poate consta în orice ajutor material sau moral, dat pentru asigurarea desfăşurării activităţii ilicite, cu privire la cei doi inculpaţi, sprijinul a constat în punerea la dispoziţie a unui spaţiu în care funcţiona ilegal fabricile de producţie ilegală de ţigarete.

Infracţiunile mai sus menţionate se săvârşesc, de regulă cu intenţie directă, care însă poate fi şi indirectă, atunci când făptuitorul a avut o cunoaştere nesigură asupra scopului urmărit de grupul la care a aderat sau pe care l-a sprijinit.

Scopul constituirii grupării trebuie să fie săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, definite legal de textul art. 2 din Legea nr. 39/2003. Astfel, printre altele, sunt considerate „grave", conform textului de lege invocat, infracţiunile de spălarea banilor (art. 2 lit. b)) pct. 14 din Legea nr. 39/2003).

În speţă, comportamentul acestor doi inculpaţi, reprezintă o activitate de „sprijinire” în sensul normativ - legal, aceştia reprezentând subiecţi activi al infracţiunii de grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (în accepţiunea acestui text de lege inculpaţii ar trebui să acţioneze coordonat, fiecare îndeplinind roluri clar determinate, în scopul obţinerii de foloase materiale ilicite - aşa cum a stabilit Î.C.C.J. prin Decizia nr. 3238/2008)".

În contradicţie cu cele reţinute anterior, instanţa a dispus o soluţie de achitare a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deşi a reţinut vinovăţia inculpaţilor sub acest aspect.

În al doilea rând, din întreg materialul probator administrat atât la urmărirea penală cât şi în faţa instanţei de judecată rezultă faptul că era de notorietate faptul că există un grup infracţional organizat, scopul constituirii fiind acela de obţinere ilicită de beneficii băneşti în urma punerii în funcţiune a unei fabrici de confecţionare de ţigări contrafăcute.

Atât în declaraţiile de la urmărirea penală cât şi în declaraţiile date la instanţă, inculpaţii achitaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au afirmat faptul că au cunoscut dinainte activitatea infracţională a grupului, în sensul că aveau cunoştinţa despre faptul ca activitatea de producere a ţigaretelor se desfăşura în mod ilicit. Astfel, conform declaraţiilor inculpatului I.N.V. din datele de 15 iulie 2008, 6 august 2008, muncitorii prestau activitate în reprize de aproximativ 3 săptămâni, după care plecau 4 - 5 zile şi ulterior reveneau, lucrând exclusiv pe timp de noapte, până în luna decembrie 2007, aspect ce rezultă şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, prezentate anterior, de către inculpatul A.A.A.

Se poate aprecia cu evidenţă că inculpaţii achitaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 au avut rolul esenţial în cadrul grupului. Fără existenţa lor nu ar fi existat nici grupul infracţional cercetat în prezenta cauză, cei doi inculpaţi punând la dispoziţia grupului infracţional organizat imobilele în care aceştia desfăşurau activitatea de producere ilegala a ţigaretelor, şi nici nu ar fi putut fi asigurat scopul grupului infracţional, respectiv finalitatea activităţilor ilicite desfăşurate de acesta.

Având în vedere aceste considerente, este cert că nu poate subzista motivarea instanţei de judecată în sensul că, inculpaţii pentru care s-a dispus achitarea, nu aveau cunoştinţa de existenţa unui grup infracţional constituit întrucât toate probele administrate dovedesc practic faptul că aceştia au avut roluri bine determinate în cadrul grupului infracţional, esenţiale pentru atingerea scopului dorit, respectiv fraudarea instituţiilor statului, solicitându-se condamnarea celor 2 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

b) Netemeinicia hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte pe inculpaţii M.R.P., V.V., B.D., M.E., A.A.A., I.N.V., N.G.D.V. din perspectiva greşitei achitări a acestora în temeiul disp. art. 11, pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Instanţa de fond în mod greşit a dispus achitarea inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani dezvoltând o motivare în sensul celor ce se vor expune în continuare.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, respectiv lipseşte latura subiectivă.

Infracţiunea de spălare de bani se poate realiza prin ascunderea adevăratei naturi a originii, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, provenite din săvârşirea de infracţiuni. În prezent, expresia „spălare a banilor" a căpătat o accepţiune mai largă decât cea iniţiala în sfera sa intrând şi orice activitate privind dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Prin activitatea desfăşurată de inculpaţi, respectiv favorizarea derulării operaţiunilor financiare cu utilajele de producţie ce au fost folosite la fabricarea nelegală de ţigarete, întocmind documente justificative fictive menite să disimuleze sursa ilicită a acestora, respectiv punerea la dispoziţia membrilor grupului infracţional organizat a societăţii comerciale a cărei reprezentant era în scopul achiziţionării materialelor necesare confecţionării produselor cât şi a spaţiului necesar desfăşurării activităţii comerciale a dat posibilitatea grupului infracţional sa producă mărfuri falsificate aducătoare de fonduri ilicite, a creat posibilitatea de transferare, respectiv disimulare a acestor resurse financiare şi de ascundere a proprietăţii utilajelor.

Astfel, prima variantă tip a infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza prin doua modalităţi normative alternative, fie printr-o acţiune de schimbare de bunuri, fie printr-o acţiune de transfer de bunuri. Prin acţiunea de schimbare se înţelege orice activitate prin care se realizează înlocuirea unui bun provenit din săvârşirea unei infracţiuni cu un alt bun de provenienţă licită, pentru ca acţiunea de transfer să reprezinte o operaţiune de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din săvârşirea unei infracţiuni către o altă persoană.

Acţiunea de ascundere sau disimulare a naturii reale infracţionale a bunului, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora constă în mascarea provenienţei sau a situaţiei sale juridice.

Prin produs se înţelege orice avantaj economic obţinut din infracţiuni iar bunul poate fi de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflata în conexiune cu o altă infracţiune principală, adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

Este evident că inculpaţii au aderat la grupul infracţional organizat, având ca scop săvârşirea infracţiunilor de producere de produse accizabile ce intra sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal, concurenţă neloială, contrafacere şi punere în circulaţie de produse contrafăcute, înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, urmărind şi obţinând beneficii financiare importante în detrimentul bugetului de stat şi a producătorilor autorizaţi ai mărcilor de ţigări ce au fost contrafăcute, precum şi în detrimentul consumatorilor care au achiziţionat şi consumat produsele contrafăcute de grupul infracţional.

Întrucât subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani nu este circumstanţiat de textul de lege, el poate fi orice persoana, cel mai adesea chiar participantul la săvârşirea infracţiunii principale din care provine bunul supus operaţiunii de spălare. Este evident ca inculpaţii sus-menţionaţi au atât calitatea de subiecţi activi ai ambelor infracţiuni, ei sprijinindu-se reciproc până la obţinerea rezultatului final.

Având în vedere cele prezentate anterior, s-a apreciat de procuror că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi se circumscrie elementului material al infracţiunii de spălare de bani, aşa cum acesta este definit la art. 23 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2003, astfel se impune condamnarea inculpaţilor şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 23 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, la câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim privativ de libertate.

c) Netemeinicia hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte greşita achitare a inculpatului V.V. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ lit. h) Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv I.N.V., A.A.A., trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. h) Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor sus-menţionate reţinând ca lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât inculpatul V.V. a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv a acceptat că desfăşoară activităţi de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, procedând efectiv la aplicarea de marcaje false pe produsele accizabile supuse marcării.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor I.N.V., A.A.A. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. h) Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la motivarea hotărârii de achitare a inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003, se poate observa că singurul argument adus sub acest aspect este acela că nu s-a făcut dovada că inculpaţii au cunoscut scopul închirierii de către ceilalţi inculpaţi a spaţiului.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipseşte latura subiectivă.

În mod nelegal instanţa de fond a apreciat că activităţile desfăşurate de cei doi inculpaţi sus-menţionaţi nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării.

Este adevărat că în sarcina celor doi inculpaţi sus-menţionaţi s-a reţinut faptul că au pus la dispoziţia grupului infracţional organizat spatii în care, cu acordul şi cu sprijinul lor, a funcţionat o fabrică clandestină de confecţionat marca R., W., V. pe care au fost aplicate timbre de marcare false, în vederea comercializării.

Însă, în conformitate cu disp. art. 26 teza I din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Contribuţia complicelui poate fi materială sau morală iar împrejurarea că inculpaţii nu au participat efectiv la consumarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de marcare cu marcaje false, nu înlătură calitatea de complice, atâta timp cât ei au înlesnit realizarea faptei.

Tribunalul Prahova, în urma analizării mijloacelor de probă a greşit interpretarea acestora, dispunând achitarea inculpaţilor, analiza mijloacelor de proba administrate în cursul urmăririi penale şi coroborate cu cele din cursul cercetării judecătoreşti stabilind că cei doi inculpaţi aveau cunoştinţa despre împrejurarea că în imobilele închiriate, grupul infracţional desfăşoară activităţi de producere ilegală a produselor accizabile, pe care le marchează cu marcaje false.

Nu s-a putut afirma că cei doi inculpaţi s-au aflat în eroare, aceştia acţionând cu intenţia fermă de a-i ajuta pe coinculpaţi, facilitându-le desfăşurarea activităţii ilegale.

Participaţia sub forma complicităţii s-a realizat, din punct de vedere subiectiv cu intenţie directă. Cei doi au înlesnit comiterea faptei de către autori şi au dorit sa coopereze la săvârşirea acesteia.

În consecinţă, soluţia de achitare a inculpaţilor se bazează pe o interpretare necorespunzătoare a materialului probator administrat în cauză.

2. Nelegalitatea hotărârii în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.N., I.N., M.E., D.A. din perspectiva faptului că aceştia au fost condamnaţi prin hotărârea de fond pentru alte fapte cu alta încadrare juridică decât cea reţinuta prin rechizitoriu după cum urmează:

- cu privire la inculpatul R.N. instanţa a dispus condamnarea acestuia şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. infracţiune pentru care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată şi nici extinderea procesului penal pentru alte fapte în cursul cercetării judecătoreşti;

- cu privire la inculpatul I.N. instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.;

- cu referire la inculpatul M.E. instanţa de fond, în mod nelegal, a dispus condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, fără ca în prealabil să fi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998;

- cu privire la inculpatul D.A. instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) Legea nr. 656/2002 şi respectiv a dispus condamnarea inculpatului D.A. pentru infracţiunea prev de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. în condiţiile în care, anterior, nu a dispus extinderea procesului penal, conform 336 C. proc. pen.

În contradicţie cu faptele expuse în rechizitoriu şi încadrate în drept, cu privire la inculpat, instanţa a dispus condamnarea acestuia şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. infracţiune pentru care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată şi nici extinderea procesului penal pentru alte fapte în cursul cercetării judecătoreşti, ceea ce constituie un aspect de nelegalitate a hotărârii pronunţate în raport cu faptele săvârşite de către inculpatul I.N.

Instanţa de fond, după cum rezultă din dispozitivul sentinţei apelate a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., ceea ce constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.

Cu referire la inculpatul M.E. instanţa de fond, în mod nelegal, a dispus condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, fără ca în prealabil să fi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Omiţând să se pronunţe cu privire la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat, la art. 297 alin. (1) C. pen. şi 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) Legea nr. 656/2002 şi respectiv dispunând condamnarea numitului D.A. pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998) cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. în condiţiile în care, anterior, nu a dispus extinderea procesului penal, conform 336 C. proc. pen., hotărârea instanţei de fond fiind nelegală şi sub acest aspect.

3. Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în sensul că nu au fost indicate în concret circumstanţele atenuante care au fost reţinute de instanţă la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor V.V., R.N., B.D., M.E., D.A., N.G.D.V. reţinându-se în mod global disp. art. 74 C. pen., iar respectiv cu privire la inculpaţii M.R.P., B.D. şi D.A. solicitându-se înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute.

Astfel, instanţa de fond nu a indicat, în drept, care sunt împrejurările ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante şi nici nu a motivat reţinerea acestora iar acele dosarului de fond nu justifică reţinerea tuturor circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Circumstanţele atenuante constituie, potrivit art. 76 C. pen., împrejurări care atenuează răspunderea penală.

Împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante sunt prevăzute de art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 C. pen., orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă trebuie arătată în hotărâre.

Obligaţia instituita prin art. 79 C. pen. îşi are raţiunea în caracterul de excepţie al unor astfel de împrejurări, ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei.

În sensul art. 79 C. pen., a arătat în hotărâre împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante impune instanţei atât indicarea expresă a textului de lege care prevede respectiva circumstanţă atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1), lit. a), b) sau c) C. pen. cât şi menţionarea expresă a împrejurării respective şi motivarea acesteia prin trimitere la probele, actele şi lucrările dosarului.

Exprimările generale şi neîncadrarea acestora în textul de lege în care se regăsesc nu sunt de natură a răspunde exigentelor art. 79 C. pen.

În motivarea sentinţei atacate s-a menţionat că instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepselor, gradul de pericol social al faptelor şi atitudinea sinceră cât şi contribuţia pe care au avut-o la depistarea şi tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate de săvârşirea acestor infracţiuni, astfel ca se impune a acorda circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., fără a indica expres circumstanţele reţinute.

Referitor la aceşti inculpaţi procurorul a apreciat că circumstanţele personale reţinute nu atrăgeau obligatoriu aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare ci puteau fi valorificate la individualizarea pedepsei aplicate .Împrejurările mai sus indicate nu au consistenţa şi nici relevanţa unor circumstanţe atenuante judiciare care să atragă aplicarea unei pedepse într-un cuantum atât de redus.

Recunoaşterea unor date şi împrejurări ale realităţii ca circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanţele avute în vedere de instanţa de fond reduc în asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea maniera pe inculpat încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu are aplicabilitatea în cauza dedusă judecăţii.

În mod evident, pentru a satisface toate cerinţele de legalitate, hotărârea trebuia să indice în mod explicit care circumstanţe atenuante au fost reţinute, respectiv să înlăture circumstanţele atenuante reţinute.

4. Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte pe inculpaţii M.R.P., R.N. şi D.A. din perspectiva faptului că pedeapsa aplicată inculpaţilor este nelegală, respectiv că au fost aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, referitor la inculpatul M.R.P., pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998 modificată şi republicată) este de 3 luni până la 3 ani.

Este de reţinut că instanţa a reţinut în speţă, în mod nelegal, circumstanţe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu astfel ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa aplicată trebuia coborâtă sub acest minim, fiind de observat că pedeapsa aplicată, respectiv aceea de 1 an, este situată peste acest minim.

S-a considerat că în speţă, în ceea ce priveşte această infracţiune, nu se impunea reţinerea prevederilor art. 80 C. pen. în raport cu existenţa disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind o infracţiune continuată), care ar fi avut ca efect neobligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu se Încadrează în cazurile reglementate de disp. art. 80 C. pen.

Referitor la inculpatul R.N., instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 din C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, iar ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen. rezultă o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni până la 13 ani şi 4 luni.

Revenind la examinarea legalităţii pedepsei aplicate, rezultă că în cauză erau aplicabile disp. art. 74 raportate la art. 76 lit. c) C. proc. pen. şi nu dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen. cum în mod greşit a reţinut instanţa.

Totodată, cu privire la infracţiunea prev de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului la 2 luni închisoare.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) este de la 3 luni la 3 ani, iar ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., rezultă o pedeapsă cu limitele cuprinse între 2 luni şi 2 ani.

Este de reţinut că instanţa de fond a reţinut în speţă circumstanţe atenuante judiciare, prev de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special redus cu 1/3, respectiv 2 luni de zile, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 lit. e) C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa aplicată în cazul în care minimul special era sub 3 luni era amenda, care nu putea fi mai mică de 200 RON.

S-a considerat că în speţă, în ceea ce priveşte această infracţiune, nu se impunea reţinerea prevederilor art. 80 C. pen. în raport cu existenţa disp. art. 41 alin. (2) C. pen. ( fiind o infracţiune continuată), care ar fi avut ca efect neobligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu se încadrează în cazurile reglementate de disp. art. 80 C. pen.

Cu privire la inculpatul D.A., referitor la infracţiunea prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. b) C. pen. instanţa de fond a dispus condamnarea la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, reţinând în mod nelegal circumstanţe judiciare.

Raportat însă la mecanismul de stabilire a pedepsei de către instanţa de fond s-a arătat că:

- pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este de al 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, iar ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., rezulta o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni până la 13 ani şi 4 luni.

Revenind la examinarea legalităţii pedepsei aplicate, rezultă că în cauză erau aplicabile disp. art. 74 raportate la art. 76 lit. c) C. proc. pen. şi nu dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen. cum în mod greşit a reţinut instanţa.

Totodată, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului la 1 an închisoare.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) este de la 3 luni la 3 ani, iar ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ca efect al aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., rezulta o pedeapsă cu limitele cuprinse între 2 luni şi 2 ani, astfel încât instanţa de fond a reţinut în mod nelegal disp. art. 76 lit. d) C. pen. în loc de disp. art. 76 lit. e) C. pen.

Este de reţinut că instanţa de fond a reţinut în speţă circumstanţe atenuante judiciare, prev de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 lit. e) C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa aplicată în cazul în care minimul special era sub 3 luni era amenda, care nu putea fi mai mică de 200 RON.

S-a considerat că, în ceea ce priveşte această infracţiune, nu se impunea reţinerea prevederilor art. 80 C. pen. în raport cu existenţa disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind o infracţiune continuată), care ar fi avut ca efect neobligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu se încadrează în cazurile reglementate de disp. art. 80 C. pen.

Raportat la aceşti inculpaţi instanţa de fond a aplicat în mod nelegal circumstanţe atenuante care au atras stabilirea unor pedepse într-un cuantum redus care să nu satisfacă imperativul justei individualizări a pedepsei.

5. În latură civilă, apelul Ministerului Public priveşte pe toţi inculpaţii şi se referă la nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea

inculpaţilor, în solidar, la despăgubiri civile către părţile civile în cuantum de 100.000 RON către SC B.A.T.R.T. SRL Bucureşti; 100.000 RON către SC JT I.R. SRL Bucureşti; 100.000 RON către JT I.M. SA Bucureşti; - 100.000 RON către SC J.T.I.T. SRL; - 100.000 RON către SC A.T.G.V.; 100.000 RON către SC G.R. SRL Bucureşti, 7.740.977 RON către Autoritatea Naţionala a Vămilor Bucureşti (reprezentând acciza datorata bugetului de stat la care se va adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii) şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 8 decembrie 2011.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte omisiunea confiscării cantităţii nete de 10.800 kg tutun precum şi omisiunea de a dispune obligarea inculpaţilor la plata accizei corespunzătoare cantităţii sus-menţionate.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte menţinerea sechestrelor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor în loc de a dispune confiscarea acestora, întrucât proveneau din săvârşirea unor infracţiuni de spălare de bani.

Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte omisiunea confiscării materialelor utilizate la confecţionarea ţigaretelor şi indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din data de 15 iulie 2008.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, în cazul de faţă ţigările contrafăcute, marcate cu marcaje false, produse în afara antrepozitului fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (4) C. pen., dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Pentru a stabili valoarea ţigărilor contrafăcute produse de membrii grupului infracţional, trebuia ca instanţa să aibă în vedere preţul maxim de vânzare cu amănuntul, calculat pe fiecare categorie de ţigări contrafăcute, având în vedere faptul că preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele, acest preţ fiind stabilit pentru orice marcă de ţigarete de către persoana care produce ţigarete în România sau care importă ţigarete conform art. 177 alin. (5) din C. fisc., şi declarat de aceasta la Ministerul Finanţelor.

O parte din acest preţ o reprezintă acciza prevăzută de Codul Fiscal pentru toate categoriile de produse accizabile supuse sistemului de antrepozitare fiscală, iar în conformitate cu art. 168 din Legea nr. 571/2003 - C. fisc., cu modific, şi complet, ulterioare, „este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită", şi în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (4) din acelaşi act normativ „deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora", acciza devenind exigibilă, conform art. 165 C. fisc., la momentul dării în consum.

Din acest motiv s-a solicitat dispunerea confiscării speciale numai pentru suma reprezentând diferenţa dintre preţul maxim de vânzare cu amănuntul şi valoarea accizei datorate bugetului de stat pentru producerea şi punerea în circulaţie de produse accizabile fabricate în afara unui antrepozit fiscal, urmând ca pentru cuantumul accizei - reprezentând prejudiciu către bugetul public, Statul Român, prin organele abilitate să se constituie parte civilă în cauză şi să încaseze acciza, având în vedere faptul că, chiar în cazul în care produsele respective ar fi fost fabricate şi puse în circulaţie de către producătorul autorizat - titular al mărcii înregistrate, acesta ar fi avut obligaţia, în conformitate cu art. 165 C. fisc., achitării accizei către bugetul de stat la momentul dării în consum a ţigărilor respective.

Faţă de acestea, din cantitatea totală de 44.614 tone tutun achiziţionată şi transformată în ţigarete de membrii grupului infracţional, au rezultat 58.043.253 ţigarete mărcile „V.", „W." şi „R." (5.804 baxuri de ţigări a câte 500 pachete fiecare), a căror valoare calculată la preţul maxim de vânzare cu amănuntul declarat de producătorii autorizaţi la Ministerul Finanţelor, este de 13.261.686,04 RON, din care 7.740.977 RON reprezintă acciza datorată bugetului de stat, iar diferenţa de 5.520.709,04 RON este supusă confiscării speciale, în conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 118 alin. (4) C. pen.

În mod eronat instanţa de fond a obligat inculpaţii în solidar la plata despăgubirilor civile către părţile civile ANVM Bucureşti la suma de 7.740.977 RON, reprezentând acciza datorata bugetului de stat, la care se adaugă dobânda legală până la data efectivă a plaţii şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârzieri până la data de 8 decembrie 2011, întemeindu-şi raţionamentul doar pe concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în faza de cercetare judecătorească.

S-a procedat astfel la o înlăturare, fără nicio justificare credibilă, a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziţiei legale mai sus menţionate evidenţiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauza, şi anume:

- faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- faptul că probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- faptul că scopul probelor, aşa cum este evidenţiat de dispoziţiile art. 62 C. proc. pen. este identic pentru ambele faze ale procesului penal, respectiv aflarea adevărului.

Înlăturarea ca valoare probatorie a probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv a raportului de expertiză, pe considerentul că în faza de cercetare judecătorească s-a procedat la efectuarea unei alte expertize, este cu totul neîntemeiată.

În realizarea dezideratului prevăzut de disp. art. 62 C. proc. pen. - aflarea adevărului - prin lămurirea cauzei sub toate aspectele, instanţa era obligată să aibă în vedere şi în ce măsură concluziile acestui din urma raport de expertiză se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Este adevărat că principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanţei de judecată posibilitatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, însă principiul aflării adevărului impune instanţei de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprima adevărul.

În cursul urmăririi penale a fost realizată o expertiză tehnică ce a stabilit ca din cantitatea totală de 44. 614 tone tutun achiziţionată şi transformată în ţigarete de membrii grupului infracţional au rezultat 58.043.253 ţigarete mărcile V., W. şi R. a căror valoare calculată este de 13.261.686 RON, din care 7.740.977 RON reprezintă acciza datorată bugetului de stat.

S-a apreciat că reprezintă prejudiciu la bugetul de stat datorat de membrii grupului infracţional şi acciza în cuantum de 1.071.314 RON, datorată pentru cantitatea de 4.836 leg. tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, identificată cu ocazia percheziţiei din 15 iulie 2008, efectuată la fabrica ilegală din localitatea Pârscov, judeţul Buzău.

Prejudiciul total către bugetul de stat stabilit în cursul urmăririi penale este în cuantum de 8,812.290 RON, (compus din 7.740.977 RON - reprezentând acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal şi puse în consum şi 1.071.314 RON - reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal), la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3.165.924, calculate până la data de 28 noiembrie 2008, pentru care, prin Adresa nr. 65904 din 28 noiembrie 2008, Autoritatea Naţională a Vămilor - în calitate de reprezentant al Statului Român, s-a constituit parte civilă în cauză.

În mod nelegal instanţa de judecată a omis a dispune obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorata pentru cantitatea sus-menţionată de tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, deşi ANV s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma sus-menţionată, fără a motiva în vreun mod hotărârea dispusă.

În ceea ce priveşte tutunul aflat în stoc respectiv cantitatea de 4.836 Kg, întrucât nu s-au deţinut date cu privire la plata accizei, s-a considerat că pentru această activitate se datorează acciza care a devenit exigibilă odată cu data achiziţiei (care este considerată darea în consum) şi în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, titlul VIII, art. 176, alin. (1), anexa 1, se datorează acciza în sumă de 1.071.314 RON, calculată astfel:

- data achiziţiei cantităţii aflate în stoc având în vedere principiul de gestionare a stocurilor „primul intrat - primul ieşit„ (FIFO);

- nivelul accizei 66 euro/kg (Legea nr. 571/2003 cu modificările să completările ulterioare);

- curs de schimb pentru acciza pentru anul 2008 este de 3,3565 RON

În ceea ce priveşte exigibilitatea accizei datorate pentru tutun, potrivit art. 165 din C. fisc., acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Eliberarea pentru consum în cazul tutunului reprezintă conform art. 166 lit. (e) „ orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare".

În ceea ce priveşte plata accizelor în cazul tutunului, aceasta ar fi trebuit făcută către bugetul de stat conform prevederilor art. 193 alin. (4) din C. fisc. „acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia", în acest caz obligaţia de declarare nefiind îndeplinită.

Potrivit art. 119 C. proc. fisc. aprobat prin O.G. nr. 92/2003 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 3 din Legea nr. 210/2005, pentru neplata la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

Astfel, majorările de întârziere aferente accizelor începând cu data de facturare prin care s-a achiziţionat tutunul până la data prezentei este de 203.550 RON.

După cum s-a mai precizat, conform prevederilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare „producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, definite conform art. 163 din C. fisc./art. 162 lit. f) din acelaşi act normativ face referire la produsul tutun prelucrat, supus accizelor armonizate)", „.. acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal".

În baza art. 179 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare „un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă". Condiţiile de autorizare sunt cele prevăzute la art. 179 alin. (2) - alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 8 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

În aplicarea acestor prevederi legale, determinat de constatările organelor de urmărire penală menţionate în adresele de referinţă, referitor la transporturile de tutun din Italia către România, Autoritatea Naţională a Vămilor a luat următoarele măsuri;

- Constatându-se că pentru ultimele două achiziţii de tutun din Italia efectuate de firma D.I. SRL de la firma italiană M.S.T. Italia, aferente facturilor fiscale nr. 218 din 27 noiembrie 2007 - având ca obiect cantitatea de 8,771 tone tutun, pe lângă facturile menţionate, pentru a justifica circulaţia tutunului în regim suspensiv (de la plata accizei) au fost emise de DAI-urile nr. 182 din 27 noiembrie 2007 - pentru cantitatea de 9,679 kg tutun (150 cutii) şi respectiv nr. 196 din 14 decembrie 2007 - pentru cantitatea de 8.771 kg tutun (114 cutii) de firma M.I.T., Viale M.i, 154 Chiaravalle (AN) Ital, la rubrica destinatar, din căsuţa nr. 7 de pe DAI-uri figurând ca destinatar SC D.I. SRL, iar la rubrica „locul de descărcare" din aceeaşi căsuţă, figurează SC BMI I.P. SRL Constanţa.

În concluzie, prejudiciul creat bugetului de stat prin neplata accizelor este de 11.978,214 RON format din: accize în sumă de 8.812.290 RON (calculate în baza Legii nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare) şi majorări de Întârziere în sumă de 3.165.924 RON calculate în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicată cu modificările şi completările ulterioare, pentru care Autoritatea Naţională a Vămilor se constituie parte civilă în Dosarul penal nr. 175/D/P/2006.

De menţionat este şi faptul că parchetul a formulat obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti solicitând constatarea nulităţii raportului de expertiza tehnică întocmit în cauză, instanţa respingându-le prin încheierea de şedinţa din data de 24 ianuarie 2012 cu motivarea că nu apreciază ca fiind necesară determinarea timpului în care au fost produse aceste ţigarete.

Pe raţionamentul menţionat anterior s-a apreciat că mijlocul de probă administrat în cursul cercetării judecătoreşti urmează a fi înlăturat ca nelegal administrat şi se impune obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 8.812.290 RON la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3.165.924 RON calculate până la data de 28 noiembrie 2008.

Totodată, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus în baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 118 alin. (4) C. pen., confiscarea specială a sumei de 4.401.788,40 RON, în loc de 5.520.709,04 RON.

Suma sus-menţionată reprezenta diferenţa dintre preţul maxim de vânzare al ţigărilor şi cuantumul accizei datorate bugetului de stat, precum şi a cantităţii de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, identificată cu ocazia percheziţiei din 15 iulie 2008, efectuată la fabrica ilegală din localitatea Pârscov, judeţul Buzău.

În conformitate cu disp. art. 343 C. proc. pen., alin. (3), completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii (..) precum şi a oricărei probleme privind justa soluţionare a cauzei.

În mod nelegal instanţa a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale, în loc să dispună confiscarea specială, în baza disp. Legii nr. 656/2002, raportat la art. 118 C. pen., a următoarelor bunuri cu privire la care a fost instituit sechestru asigurător în vederea confiscării:

- bunurile imobile aparţinând inculpatul R.C.

- Terenuri situate în intravilanul oraşului Bragadiru, judeţul Ilfov, având numerele cadastrale 1797/7, 1797/8, 1797/9, 1797/10 şi 1797/11;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Ilfov, nr. 138564 din 2 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate.

- bunurile mobile aparţinând inculpatul R.C.

- a autoturismelor marca M GL - înmatriculat sub nr. B-.... şi M CL - înmatriculat sub nr. ...., aparţinând inc. R.C.;

Proces-verbal din data de 4 septembrie 2008 - privind aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului E.P., respectiv:

- Imobil din cărămidă, cu destinaţia locuinţă având o suprafaţă construită de 201,5 mp şi o valoare de impozitare de 221.120,56 RON;

- Imobil din lemn, cu destinaţia anexă gospodărească, având o suprafaţă construită de 230,34 mp şi o valoare de impozitare de 21.120,56 RON;

- Teren intravilan cu destinaţia curte construcţii, aferent construcţiilor de mai sus, în suprafaţă de 647,59 mp;

- Pistol marca E.S. 99, seria ..., cal. 9 mm, fără încărcător;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Călăraşi, nr. 26481 din 26 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate.

- auto SS, aparţinând inculpatul P.M.

- autoturismelor marca M. C 200, înmatriculat sub nr. B-..... şi VP, înmatriculat sub nr. B-.... aparţinând inculpatul B.I.

- autoturismului marca MSK, înmatriculat sub nr. B-....., aparţinând inculpatul I.N.

- Revolver R. A5/98B, seria M ...., cal. 9 mm, pe gaz, pistol R. RG. 88, seria AA nr. ...., cal. 9 mm, pe gaz, puşcă cu alice S8M G.A. F9, seria ...., cal. 12, puşcă cu alice ..., seria ...., cal. 12 şi puşcă cu glonţ A.B. seria BB ...., cat, 13291, precum şi 22 de cartuşe cal. 30-06, ambalate într-o cutie de culoare verde, marca R., 10 cartuşe cal. 12, marca B., 9 cartuşe cu alice, cal. 12, marca F., de culoare roşie, 24 de cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde închis, 1 cartuş cu alice, cal. 12, de culoare albastră, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde deschis, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare vişinie, 12 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare neagră, 54 cartuşe gaz PA, cal. 9 mm, 23 cartuşe gaz RB, cal. 9 mm, 6 bile de cauciuc pentru pistol, 1 adaptor pentru artificii pentru pistolul cu gaz, 24 de capse de artificii cu înveliş metalic, 10 artificii cu înveliş de carton şi 2 încărcătoare pentru puşcă, marca B. - toate la locuinţa inculpatul P.M., pentru care sus-numitul a prezentat permisul seria A nr. ....., eliberat la 18 mai 2004 pe numele P.M., carnet membru vânător seria ...., eliberat şa 25 august 2006 şi permisul de vânătoare seria B nr. ...., emis la 6 decembrie 2006, aparţinând inculpatul P.M. şi Pistol marca E.S. 99, seria ....., cal. 9 mm, fără încărcător, aparţinând inculpatul E.P.

Totodată, instanţa de fond a omis să dispună confiscarea cantităţii de 10.800 kg tutun tăiat (brut 12.312 kg) indisponibilizată conform art. 8 alin. (2) pct. 7 din OMF nr. 152/2008 şi, totodată, să oblige inculpaţii la plata accizei.

S-a făcut precizarea ca, din plângerea penală nr. 503.890/2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General a rezultat faptul ca, la data de 7 iulie 2008 grupul infracţional condus de R.C. a fost depistat cu un transport ilegal de tutun brut care, conform documentelor de însoţire figura a fi livrat către firma SC A.T. SRL, în fapt fiind destinat a fi utilizat de către membrii grupului infracţional în cadrul fabricii clandestine gestionate de aceştia.

Având în vedere faptul că această cantitate de tutun tăiat era destinată obţinerii de ţigarete într-o locaţie clandestina, ţigarete care ulterior urmau a fi comercializate pe plata fără plata impozitelor şi taxelor aferente, acciza minimă datorata a fost estimata de către ANV la suma de 1.594.337,5 RON, total prejudiciu aferent acestei din urma cantităţi de tutun fiind de 2.525.431 RON, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi calculate până la data de 8 decembrie 2011 în suma de 2.797.925 RON, suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă în procesul penal la data de 8 decembrie 2011. Totodată, instanţa de fond a omis a dispune confiscarea tuturor materialelor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din data de 15 iulie 2008, în loc Pârscov, judeţul Buzău, bunuri ce erau folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Astfel, s-a precizat că la data de 15 iulie 2008, s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, între care şi sediul SC C.P. SA, în care funcţionase în ultima perioadă fabrica ilicită de producere şi comercializare ţigarete, ocazie cu care au fost stabilite următoarele:

- la momentul descinderii în fabrică se aflau muncitorii V.V., P.I., R.I., A.D., G.L., R.V., E.T. şi V.A.;

- a fost identificat un utilaj de confecţionat ţigarete compus din modul marca „S.T.A. 1; CIS811212; CI 73783" pentru confecţionare ţigarete, plus modul marca „S. CF3A81437" pentru ataşat filtru;

- un utilaj de împachetat ţigarete marca „S.S.W.T.G. Bologna Haly Class 3, Dublon 279 model 4000 serie 2531";

- în modulul de confecţionare al utilajului se observă stanţa cu inscripţia „R.";

- de asemenea în utilajul de împachetare s-au găsit pachete de ţigări purtând marca „R." în diferite stadii (etape) ale producţiei, inclusiv ţigarete neîmpachetate şi pachete de ţigarete;

- ambele utilaje au fost identificate conectate la reţeaua electrică, alimentate la curent de 330 V, şi se aflau în stare de funcţionare;

- la utilajul de confecţionare s-a identificat ataşat un compresor marca „A.C. Gx4", care indică un consum de 912 ore, de asemenea alimentat la reţeaua electrică;

- în aceeaşi încăpere au fost găsite următoarele materii prime şi materiale necesare fabricării ţigaretelor, pachete de ţigări şi ţigarete neambalate:

- 183 saci de rafie de culoare albă, neinscripţionaţi, conţinând tutun în cantitate totală de aproximativ 2.159,4 kg. (greutatea medie a sacilor fiind de 11,8 kg/sac); din cantitatea de tutun găsită a fost ridicată probă şi contraprobă;

- 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a către 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „2306312 - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „2305131 - ZB 2";

- 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „T.T.C. A 14564", 16 mm O. 08 - 35371; marca T. Germany;

- hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032;

- celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „Bimo Italia SPA tip LTS";

- hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „XXXX" - 27 mm x 6.000 m;

- hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul .....;

- blanchete (pachet ţigarete) - 5.300 buc. Marca „R.";

- timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export" şi „cigarettes" - în total 81.400 buc.

- celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role;

- ţigarete neambalate marca „R." - 8.000 buc.

- rebuturi hârtie ţigarete - cca. 5 kg.

- rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre, etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg.

- stanţe metalice cu inscripţia „V.", „W." şi „R.";

- în a doua încăpere au fost găsite 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg. tutun;

- piese de schimb pentru utilaje.

Instanţa de fond a dispus confiscarea utilajelor de producere şi ambalare ţigări - fără a le identifica în concret -, indisponibilizate de către organul de urmărire penală şi a utilajului de celofanat cartuşe ţigări, omiţând a dispune confiscarea următoarelor materiale identificate în fabrica de ţigarete ilegala, respectiv - 183 saci de rafie de culoare albă, neinscripţionaţi, conţinând tutun în cantitate totală de aproximativ 2.159,4 kg (greutatea medie a sacilor fiind de 11,8 kg/sac); 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a câte 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „XX - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „XX -ZB 2"; 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „T.T.C. A 14564", 16 mm O. 0835371; marca T.G.; hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032; celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „Bimo Italia SPA tip LTS"; hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „XX" - 27 mm x 6.000 m; hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....; blanchete (pachet ţigarete)

- 5.300 buc. Marca „R."; timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export" şi „cigarettes" - în total 81.400 buc., celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role; ţigarete neambalate marca „R." - 8.000 buc., rebuturi hârtie ţigarete - cca. 5 kg, rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg, stanţe metalice cu inscripţia „V.", „W." şi „R."; 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg. tutun; piese de schimb pentru utilaje.

Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică ca urmare a cuantumului redus al pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor R.C., P.M., M.R.P., V.V., R.N., E.P., L.N., B.I., B.D., P.A., M.E., A.A.A., L.N.V., D.A., N.G.D.V., dar şi în raport cu alegerea greşită a modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepselor, respectiv suspendarea condiţionată a executării conform art. 81 C. pen. aplicate inculpatului A.A.A. şi respectiv suspendarea executării sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen. aplicată inculpaţilor M.R.P., V.V., R.N., M.E., L.N.V., D.A., N.G.D.V. faţă de care era necesar a se dispune de asemenea, aplicarea unei pedepse mai aspre şi executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

6. În fine, s-a mai arătat că, hotărârea instanţei este netemeinică din perspectiva greşitei individualizări a pedepselor cu închisoarea aplicate tuturor celor 15 inculpaţi, cărora se impuneau a fi aplicate pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, iar faţă de inculpaţii pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, s-a solicitat înlăturarea acesteia şi executarea în regim de detenţie.

S-a apreciat în cadrul acestui motiv de apel că instanţa de fond a aplicat pedepse cu închisoarea într-un cuantum mult prea redus în raport cu gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracţiunile comise de inculpaţi.

Sub acest aspect, în primul rând era necesar ca instanţa să ţină seama la aplicarea pedepselor, de faptul că infracţiunile de acest gen, respectiv infracţiunile de iniţiere, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, tipărirea şi punerea în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, marcarea cu marcaje false a produselor accizabile, producerea de produse accizabile ce intra sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, contrafacerea unor mărci şi înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor, respectiv spălarea de bani sunt fapte de natură penală care aduc o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege, în concret relaţiilor sociale care se constituie în legătură cu activitatea economică în general.

Tocmai de aceea, asemenea fapte, săvârşite în contextul economic de criză actual, pot fi considerate odată în plus mai grave.

Legiuitorul român a instituit un regim foarte aspru de pedepsire a unui asemenea gen de infracţiuni respectiv punerea în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate şi spălarea de bani, maximum special prevăzut pentru aceste infracţiuni fiind de 12 ani închisoare.

Cu privire la inculpaţii R.C., I.N., B.I., B.D. deşi instanţa a aplicat o pedeapsă cu executare în regim privativ de libertate, cuantumul pedepselor aplicate nu reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor comise.

Este de evidenţiat faptul că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpaţilor R.C., E.P., I.N., B.I., B.D., P.M., E.P. în condiţiile în care în sarcina acestora s-au reţinut atât infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât şi infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 320¹ C. proc. pen. C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. infracţiunea prev. de art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare (Codul Fiscal, infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare (Codul Fiscal), infracţiunea, prev. de art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată şi republicată, infracţiunile prev. de art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 modificată şi republicată, infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., infecţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, toate infracţiunile de mai sus săvârşite în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real şi ideal, prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. este mult prea blândă, în raport cu gravitatea faptelor comise, ţinând seama de activitatea infracţională amplă, desfăşurată în mod continuat, care a condus la cauzarea unui prejudiciu ridicat reţinut în sarcina grupului.

De menţionat este şi faptul că inculpaţii P.M., R.C. şi R.N. au iniţiat grupul, având deci un rol determinant în cadrul grupului de crimă organizată în perioada ianuarie 2006 - iulie 2008, la care ulterior au aderat şi ceilalţi inculpaţi. Contribuţia iniţiatorilor grupului la comiterea infracţiunilor reţinute, a fost una importantă, esenţială pentru atingerea scopului propus prin comiterea acestor fapte de natură penală, respectiv pentru obţinerea beneficiului material.

În concret, pedeapsa principală aplicată inculpaţilor P.M., R.C. şi R.N. reprezintă puţin peste minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile cele mai grave, care intră în scopul grupului infracţional, respectiv cea stabilita pentru infracţiunea prev de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 reduse în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare în cazul inculpatului R.N., o pedeapsă cu un asemenea cuantum redus nefiind aptă să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei şi negăsindu-şi corespondent în gravitatea faptelor comise, dedusă din amploarea activităţii infracţionale, durata mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea ilicită, valoarea mare a prejudiciului, precum şi în faptul că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional, aşa cum prevăd disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, pedepsele chiar dacă nu sunt situate la minimul special prevăzut de lege nu pot căpăta eficienţa în urma contopirii pedepselor, neputând majora pedeapsa rezultantă finală.

Referitor la inculpatul P.M. şi P.A. ce sunt arestaţi în altă cauză, pentru comiterea unor infracţiuni similare, s-a apreciat că se impunea ca la individualizarea pedepsei aplicate să se aibă în vedere şi acest aspect, pedeapsa aplicată fiind în cuantum mult mai redus şi în raport şi de gravitatea infracţiunilor comise.

Era necesar ca la individualizarea pedepselor instanţa de fond să ţină seama şi de aceste elemente, ca de altfel şi de circumstanţele reale şi personale, şi în consecinţă să aplice pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, cu executare în regim privativ de libertate, raportat la inculpaţii A.A.A. şi M.R.P., V.V., R.N., M.E., I.N.V., D.A., N.G.D.V. Modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepselor aplicată inculpaţilor sus-menţionaţi, respectiv în modalitatea suspendării executării pedepsei sau sub supraveghere, nu este aptă să asigure scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

De asemenea, circumstanţele reale şi personale precum şi în general toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., pledează şi în cazul acestor inculpaţi pentru aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat şi cu executare în regim privativ de libertate.

Astfel, grupul infracţional a acţionat în scopul producerii de ţigări contrafăcute, mărcile W., R. şi V., în afara unui antrepozit fiscal şi ulterior a desfăşurat activităţi de comercializare a acestora de asemenea în mod ilegal. Aceste activităţi erau desfăşurate de membrii grupului în vederea obţinerii ilicite de beneficii băneşti, prin sustragerea de la plata accizelor ce s-ar fi datorat bugetului de stat, dacă activităţile respective s-ar fi făcut cu respectarea legislaţiei fiscale şi comerciale, aplicabile în domeniu.

S-a stabilit că grupul format din inculpaţii R.C., P.M. şi R.N., la care pe parcurs au aderat ceilalţi învinuiţi şi inculpaţi, a avut o structură determinată, roluri prestabilite pentru membrii săi, constatându-se că aceştia au acţionat într-un mod coordonat pentru realizarea obiectivelor urmărite.

Grupul era structurat pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acestuia fiind dată de importanţa rolului pe care fiecare membru îl avea în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Palierul imediat următor este alcătuit din persoane care s-au ocupat cu punerea în funcţiune a fabricii ilegale de confecţionare şi ambalare de ţigări, activitate constând în: procurarea utilajelor, repararea acestora, punerea lor în funcţiune, achiziţionarea de tutun şi materiale în vederea producerii efective a ţigărilor, identificarea muncitorilor, întocmirea evidenţelor stocurilor de materiale şi materie primă, precum şi a celor de produse finite, identificarea distribuitorilor şi atragerea acestora în grupul infracţional în scopul asigurării desfacerii imediate şi ritmice a ţigărilor produse, astfel încât în fabrică să nu existe stocuri mari de marfa, iar banii rezultaţi să fie încasaţi şi reinvestiţi cu maximă urgenţă. Aici se regăseşte activitatea infracţională derulată de:

- inculpatul M.R.P. ce a devenit ulterior şi furnizorul şi intermediarul pieselor de schimb,

- inculpatul V.V. ce a identificat muncitori care să participe la activitatea de producere a ţigaretelor contrafăcute,

- inculpatul B.A. ce a pus la dispoziţia grupului infracţional SC D.I. SRL ce a fost utilizata pentru a efectua achiziţiile de tutun şi a intermediat transferurile de bani efectuate de membrii grupului infracţional

- inculpatul N.G.D.V. ce a desfăşurat activităţi ritmice de procurare de materiale necesare confecţionării şi ambalării pachetelor de ţigări contrafăcute

- inculpatul B.D. ce a asigurat necesarul de timbre de marcare fiscală false pentru ţigările contrafăcute, a elementelor de siguranţă, a seriilor numerice şi denumirile producătorilor, precum şi activitatea de tipărire de blanchete şi timbre,

- inculpatul D.A. ce a achiziţionat tutunul materie prima pentru fabricile ilegale de ţigarete.

Nivelul următor al grupului era format din persoane ce au asigurat spaţiul în care a fost amplasată şi şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală, disimulând activitatea de producere şi ambalare de ţigări sub alte activităţi comerciale, pentru ca activitatea ilicită să fie greu identificabilă de către organele de control, persoanele care s-au ocupat cu aprovizionarea ritmică cu materiale, precum şi din cei care s-au ocupat cu îmbunătăţirea, repararea, adaptarea utilajelor, astfel încât în fabrică să nu existe „goluri de producţie", iar muncitorii să poată lucra la capacitate maximă în reprizele de lucru stabilite, activitate asigurată de inculpaţii A.A.A. şi I.N.V.

- inculpatul E.P. care în cursul anului 2008 a coordonat activitatea de aplicare pe pachetele de ţigări contrafăcute a timbrelor de marcare false

- P.A., M.E. şi B.D. ce au desfăşurat activităţi de tipărire de blanchete şi timbre de marcare false pentru ţigările contrafăcute.

Un alt nivel al grupului infracţional a fost constituit din persoanele care au asigurat distribuţia cantităţilor de ţigări contrafăcute, produse în locaţiile în care a funcţionat, în afara unui antrepozit fiscal, fabrica de ţigări. Aceste persoane obişnuiau să comande cantităţi mari de ţigări, pentru care aveau asigurată cerere şi desfacere prin intermediul unor adevărate „reţele" de comercializare de astfel de produse falsificate, achitând contravaloarea acestora fie în avans în numerar, fie la livrare, fie prin compensare cu autoturisme de lux. Aici se regăseşte activitatea infracţională desfăşurată de:

- inculpatul T.V.Gh. care iniţial a avut rolul de a desface ţigaretele contrafăcute iar din anul 2008 devenind liderul grupului infracţional,

- inculpaţii I.N. şi B.I. ce au achiziţionat importante cantităţi de ţigări contrafăcute în fabricile ilegale.

Chiar dacă inculpaţii M.R.P., N.G.D.V., V.V., M.E., A.A.A., I.N.V., D.A. nu au desfăşurat activităţi de iniţiere a grupului organizat, ci au aderat la acesta, faptele acestora prezintă o gravitate sporită, în condiţiile în care au acţionat de conivenţă cu inculpaţii care au fost condamnaţi la pedepse cu executare efectivă, iar în lipsa activităţii ilicite a acestora, scopul grupului infracţional constând în obţinerea de beneficii materiale ilicite nu ar fi atins.

De asemenea, la individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor sus-menţionaţi instanţa de fond nu a ţinut cont de împrejurarea că nici unii dintre aceştia nu au achitat, fie şi în parte, prejudiciul obţinut în modalităţile frauduloase descrise anterior. Astfel, instanţa nu a ţinut cont la stabilirea tratamentului sancţionator al fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii de toate elementele, respectiv contribuţia fiecăruia, a tuturor împrejurărilor anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii infracţiunii cu relevanta asupra periculozităţii acesteia şi de persoana inculpatului.

Faţă de caracterul repetat al fiecăruia dintre faptele penale săvârşite, respectiv pe o durată mare de timp, fapt ce a presupus existenţa mai multor acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunilor continuate, precum şi aspectul constând în aceea că activitatea infracţională a inculpaţilor a fost stopată ca urmare a intervenţiei organelor de urmărire penală, de împrejurarea că inculpaţii au săvârşit în concurs real de mai multe infracţiuni şi că au avut o activitate însemnată în cadrul grupului infracţional, ceea ce relevă o periculozitate sporită a faptelor şi a persoanelor cercetate, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat decât cel aplicat de instanţa de fond, precum şi o altă modalitate de individualizare judiciară a executării, respectiv cu executare în regim privativ de libertate.

Aplicarea sporului de pedeapsă în baza art. 34 C. pen. poate fi justificată de multitudinea faptelor săvârşite şi de perseverenţa infracţională a inculpaţilor (I.C.CJ., secţia penală - Decizia nr. 6456 din 15 noiembrie 2005).

Împrejurarea că inculpatul R.C., P.M., R.N., I.N., P.A., E.P., B.I., D.A. au recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu nu poate conduce la concluzia unei diminuări atât de importante a cuantumurilor pedepselor, întrucât această situaţie a condus la aplicarea unor pedepse inapte să asigure scopul preventiv şi educativ al acestora şi care sunt în neconcordanţă cu periculozitatea ridicată a infracţiunilor comise.

Practica judiciară constantă în materia infracţiunilor economice, precum şi în materia infracţiunilor privind criminalitatea organizată, a statuat că aceste infracţiuni prezintă un grad ridicat de pericol social, stabilind pedepse cu închisoarea cu executare în regim privativ de libertate, în cuantumuri mult mai mari decât cele aplicate de către instanţa de fond.

2. Motivele de apel formulate de către partea civilă SC P.L.I. SA.

Apelanta a criticat Sentinţa penală nr. 449 din 11 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, în latură civilă susţinând că autovehiculul marca VP, serie şasiu WVWZZZXXX, număr de înmatriculare B-..... utilizat la data confiscării de inculpatul B.I., este proprietatea societăţii P.L.R.I. SA, dovedită prin documentele ataşate la dosarul cauzei.

Acest autovehicul a fost finanţat în sistem leasing societăţii SC T. SRL cu sediul în Calafat, Str. D., judeţul Dolj, având CUI ..... şi J...../2004, în calitate de utilizator conform Contractului de leasing nr. 9040148/076342, locator/finanţator şi proprietar fiind subscrisa P.L.R.I. SA iar utilizatorul beneficiind numai de dreptul de folosinţa a autovehiculul, folosinţa condiţionata de plata ratelor.

După data încheierii contractului şi după achitarea avansului, societatea T. SRL, nu a respectat termenele scadente pentru plata ratelor de leasing, deşi art. 4 pot. 4.5. prevede că: "Ratele de leasing şi primele de asigurare trebuie să fie plătite în contul specificat de către P.L.R., respectiv P.B.A., cel mai târziu în a zecea zi calendaristică de la data facturării."

În prezent, T. SRL este debitoare faţă de P.L.R.I. SA cu suma de 74.352,35 RON, ce reprezintă rate de leasing restante şi rate de prime de asigurare casco restante la Contractul de leasing nr. 9040148/076342.

În temeiul art. 6.3. pct. 6.3.1. din contractul de leasing şi art. 15 din O.G. nr. 51 din 28 august 1997 modificată prin Legea nr. 287/2006, P.L.R.I. SA, proprietarul acestui autovehicul, a reziliat acest contract de leasing din vina exclusivă a utilizatoarei T. SRL.

În urma rezilierii Contractului de leasing nr. 9040148/076342 locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractuale că legislaţia în vigoare (O.G. nr. 51/1997 modificată prin Legea nr. 287/2006).

Totodată faţă de data prezentei societatea T. SRL a fost radiată de la registrul comerţului ca urmare a închiderii procedurii falimentului.

Astfel, confiscarea autovehiculului ca măsură asigurătorie a reparării pagubei produse prin infracţiune şi garantarea executării pedepsei amenzii de către inculpatul B.I. a fost dispusă în mod eronat asupra unui bun al altuia.

Autovehiculul asupra căruia s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător nu este proprietatea inculpatului de la care a fost ridicat ci proprietatea subscrisei P.L.R.I. SA, astfel încât ridicarea măsurii asigurătorii şi restituirea bunului către societatea noastră nu produce nici un efect asupra cauzei deduse judecăţii de natură să influenţeze soluţia procesului.

Faţă de cele mai sus menţionate, s-a solicitat admiterea cererii de apel, modificarea sentinţei apelate ca fiind nelegală şi pe fondul cauzei, admiterea cererii aşa cum a fost formulată, urmând a se dispune ridicarea sechestrului şi restituirea autovehiculului VP, serie saşiu WVWZZZXXX număr de înmatriculare B-.... proprietarului de drept al acestuia şi anume subscrisei P.L.R.I. SA.

În privinţa apelurilor declarate de inculpaţi, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

Toţi inculpaţii condamnaţi prin cele două sentinţe au atacat cu apel hotărârile care îi vizează, inculpaţii care au recunoscut vinovăţia lor în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. formulând critici în legătură cu individualizarea judiciară a pedepselor în ambele lor componente, respectiv durată şi modalitate de executare, solicitând reducerea acestora şi/sau dispunerea unei modalităţi de executare non privative de libertate, în această situaţie aflându-se inculpaţii: R.C., P.M., I.N., E.P., B.I., D.A., R.N. şi B.A.

Ceilalţi inculpaţi au criticat sentinţele în ceea ce priveşte greşita lor condamnare, susţinând că aceasta este rezultatul unei greşite aprecieri şi interpretări a mijloacelor de probă, în realitate inculpaţii nefiind vinovaţi de săvârşirea acestor fapte, neavând cunoştinţă despre existenţa grupului infracţionale organizat, solicitând a se dispune achitarea lor, în principal, cu consecinţa înlăturării obligaţiei de plată a despăgubirilor, iar în subsidiar, solicitând a se dispune reducerea pedepselor ori aplicarea unei modalităţi de executare non privative de libertate.

Raportat la complexitatea cauzei şi situaţia de fapt dedusă judecăţii, Curtea a analizat motivele de apel formulate de fiecare inculpat, în mod separat, dar, printr-o analiză concordantă a acestor motive prin raportare la calea de atac promovată de Ministerul Public şi de societatea de leasing finanţatoare, în cele ce urmează:

Având în vedere împrejurarea că, urmare a disjungerii cauzei, au fost pronunţate la nivelul primul grad de jurisdicţie, două sentinţe diferite, şi anume Sentinţe penale nr. 449 din 11 decembrie 2012 şi respectiv 90 din 13 martie 2013, ambele de către Tribunalul Prahova, precum şi faptul că această soluţie a atras declararea, separată a căilor de atac, care au fost înregistrate la nivelul Curţii de Apel Ploieşti la datele de 5 februarie 2013 şi respectiv 30 aprilie 2013, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile legale în vederea reunirii celor două cauze.

Astfel, prin Încheierea din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 C. proc. pen., în sensul bunei administrări a justiţiei prin necesitatea ca toate căile de atac să primească o rezolvare unitară, întrucât vizează aceeaşi cauză, a dispus reunirea Dosarului nr. 9472/105/2012 la Dosarul nr. 3410/105/2009, astfel încât urmează a efectua o analiză comună a temeiniciei căilor de atac exercitate.

Curtea examinând hotărârile apelate, pronunţate în cele două cauze reunite, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu în limitele motivelor prevăzute de art. 371 alin. (2), art. 372 şi art. 373 C. proc. pen., a constatat că apelurile Ministrului Public şi ale inculpaţilor M.R.P., R.N., I.N., B.I., B.D., I.N.V., precum şi apelul declarat de către SC P.L.R.I. SA sunt fondate, iar celelalte apeluri declarate de către inculpaţii R.C., P.M., E.P., P.A., V.V., M.E., D.A., N.G.D.V., precum şi apelurile inculpaţilor T.V.Gh. şi B.A. sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia complexă de fapt dedusă judecăţii şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existenţa majorităţii faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege, de către inculpaţi, excepţie făcând faptele reţinute în sarcina inculpatului apelant I.N.V., faţă de care instanţa de fond a realizat o greşită apreciere a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a dispus condamnarea, precum şi faptele faţă de care se constată ca fiind fondate criticile şi în raport de care se impune adoptarea unei soluţii contrare, după cum se va arăta în cele ce succed.

Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, înregistrate în baza autorizaţiilor emise şi prelungite de instanţă, procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi cele de sesizare din oficiu, autorizaţiile emise în vederea percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale de ridicare a materiilor prime şi materialelor, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice asupra telefoanelor mobile, CD-urilor şi hard-discurilor, înscrisurile depuse la dosar, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice legal interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă,notele de constatare, declaraţiile de constituire de parte civilă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cursul urmăririi penale, raportul de expertiză medico-legală privindu-l pe inculpatul T.V.Gh., raportul de expertiză tehnică în specialitatea maşini unelte efectuat în cursul judecăţii şi înscrisurile depuse de inculpaţi în faza de cercetare judecătorească.

Pe baza acestor mijloace de probă, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei, în baza art. 320¹ C. proc. pen., survenite din partea inculpaţilor R.C., P.M., I.N., E.P., B.I., D.A., R.N. şi B.A., în mod corect s-a constatat şi rezultă că inculpaţii R.C. şi P.M. au iniţiat constituirea unui grup infracţional încă de la începutul anului 2006, pornind de la activitatea pe care o derulaseră anterior, de comercializare de alcool şi băuturi alcoolice, de data aceasta hotărând iniţierea unei fabrici ilegale de confecţionare de ţigarete contrafăcute în apropierea municipiului Bucureşti.

Practic, grupul infracţional a derulat cu preponderenţă activitate începând din ianuarie 2007 şi până în luna iulie 2008, dată la care activitatea grupului a fost întreruptă prin percheziţia ce a avut loc la ultima locaţie din Pârscov, judeţ Buzău.

În acest interval de timp, fabrica ilicită de ţigarete care a procedat la contrafacerea şi comercializarea ţigaretelor din mărcile „R.” W.” şi „V.” în afara autorizării ca antrepozit fiscal, a fost mutată în cinci locaţii diferite situate într-o rază teritorială extinsă, respectiv în localităţile Jilava, Bragadiru, Călăraşi, Haţeg şi Pârscov, mutările succesive survenind tocmai pentru a asigura clandestinitatea acesteia şi a împiedicat eventualele acţiuni de depistare din partea autorităţilor competente.

În legătură cu participaţia inculpaţilor şi plasarea acestora pe diferitele nivele de acţiune ale grupului infracţional organizat, care a avut ca obiectiv principal acela al fabricării şi comercializării acestor ţigarete produse cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind autorizarea, înregistrarea mărcilor şi comercializarea produselor, Curtea a făcut menţiunile necesare în cele ce succed:

În primul rând, trebuie observat că o mare parte dintre inculpaţii deduşi judecăţii, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 202/2010, şi-au recunoscut vinovăţia lor în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale, desigur cu observarea faptului că, fiind vorba despre o complexitate incontestabilă a speţei, urmărirea penală şi judecata au parcurs în mod inevitabil un interval mai lung de timp, raportat la circumstanţele cauzei, aşa încât intrarea în vigoare a acestor dispoziţii legale a permis inculpaţilor să-şi exprime voinţa în sensul recunoaşterii vinovăţiei lor, iar instanţa de fond în mod legal a dat eficienţă juridică dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Este vorba despre inculpaţii R.C., P.M., I.N., E.P., B.I., D.A., R.N. şi B.A., care şi-au exprimat voinţa în sensul recunoaşterii faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Prin urmare, în propriile căi de atac, aceşti inculpaţi au formulat numai critici referitoare la netemeinicia sentinţei, prin prisma individualizării pedepselor aplicate, în ambele lor componente, respectiv durată şi modalitate de executare, susţinând că acestea sunt excesive, impunându-se reducerea şi/sau schimbarea modalităţii de executare, raportat la circumstanţele personale ale inculpaţilor, care au manifestat, în marea lor majoritate, sinceritate încă din cursul urmăririi penale, motiv pentru care, în chiar cuprinsul actului de sesizare, s-a propus faţă de unii dintre inculpaţi, reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., invocându-se în plus şi durata mare de timp scursă de la data comiterii faptelor, interval în care inculpaţii nu au produs noi încălcări ale legii penale, dimpotrivă, unii dintre aceştia s-au integrat social câştigându-şi existenţa în mod onest.

Aşa fiind, cu privire la aceşti inculpaţi, Curtea a verificat în căile de atac promovate de către aceştia, doar criticile vizând greşita individualizare a pedepselor, constatând că problemele legate de existenţa faptelor şi de vinovăţia inculpaţilor nu sunt contestate, iar declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei se coroborează cu materialul probator amplu administrat în cursul urmăririi penale, neexistând aşadar nici un dubiu cu privire la vinovăţia acestor inculpaţi.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către inculpaţii care nu au recurs la recunoaşterea vinovăţiei şi anume de inculpaţii M.R.P., B.D., V.V., N.G.D.V., I.N.V., M.E. şi T.V.Gh., inculpaţi care au contestat atât cu prilejul judecăţii, cât şi în calea de atac, existenţa faptelor şi/sau vinovăţia lor, examinând în mod particular aceste critici, Curtea a apreciat ca fiind fondată numai calea de atac promovată de către inculpatul I.N.V. sub acest aspect, raportat la următoarele considerente:

1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.R.P., pe care îl vizează motivele nr. 1 lit. a), 3, 4 şi 6 din calea de atac promovată de Ministerul Public, s-a observat că acesta a negat în mod constant vinovăţia sa, susţinând încă din cursul urmăririi penale, iar mai apoi cu ocazia soluţionării măsurilor preventive adoptate împotriva sa şi ulterior a judecării fondului cauzei, că nu a îndeplinit decât simple operaţiuni comerciale, aflându-se în raporturi comerciale contractuale cu inculpaţii, conjunctural, fără implicarea sa în activitatea cu caracter penal desfăşurată de către ceilalţi membri ai grupului şi fără a avea reprezentarea încălcării legii.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul, în luna ianuarie 2007, a aderat la grupul infracţional constituit de P.M. şi R.C., determinându-l pe inculpatul V.V. şi pe un număr de alţi 6 muncitori, să constituie echipa ce a reparat şi pus în funcţiune linia de producere a ţigaretelor şi care au asigurat apoi, pe toată durata de funcţionare a grupului, factorul uman care a contribuit la fabricarea ţigaretelor, la toate locaţiile unde a fost mutată fabrica ilegală.

S-a mai reţinut şi faptul că acest inculpat a devenit unul dintre furnizorii sau după caz intermediarii de piese de schimb, materie primă şi materiale, furnizând suport logistic şi consultanţă, precum şi asistenţă tehnică în mod constant în vederea funcţionării liniei tehnologice de fabricaţie.

Or, dimpotrivă, amplul material probator a infirmat apărările inculpatului, existând dovezi, certe, solide, că acesta a fost contactat de către R.C. şi P.M. încă de la momentul achiziţionării utilajelor, ocupându-se atât de găsirea echipei de muncitori care a asigurat repararea acestora şi mai apoi punerea în funcţiune, cât şi de procurarea materiei prime necesare pentru fabricarea ţigaretelor contrafăcute, procurând inclusiv datele de identificare ale unor societăţi comerciale care au fost folosite drept paravan, în cadrul binecunoscutului circuit de tip,,fantomă’’ neputându-se privi drept convingătoare apărările acestui inculpat în sensul că ar fi acordat doar simple consultanţe cu caracter specializat raportat la bogata sa experienţă profesională anterioară în calitate de lucrător cu studii superioare din industria tutunului.

Dimpotrivă, tocmai în virtutea pregătirii sale profesionale în acest domeniu, inculpatul a intrat în colaborare cu liderii grupului infracţional, iniţial deci cu R.C. şi P.M., iar în momentul în care martorul C.I. a refuzat să mai furnizeze materiale inculpatului R.C., tocmai datorită suspiciunilor privind legalitatea operaţiunilor, solicitând emiterea de facturi pentru legalul circuit al produselor, inculpatul M. a preluat postura de intermediar, luând legătura cu martorul C.I. tocmai pentru a asigura procurarea în continuare a materialelor necesare pentru activitatea fabricii de ţigarete.

Din acest punct de vedere relevantă este convorbirea telefonică ce a avut loc la 20 decembrie 2007 între inculpatul M.R.P. şi martorul C.I. din conţinutul căreia se desprinde concluzia că inculpatul M. a depus serioase demersuri în vederea convingerii martorului C.I. să furnizeze inculpatului R.C. materialele necesare pentru producerea de ţigări, în acelaşi sens, fiind şi convorbirile telefonice interceptate între inculpatul M. şi inculpatul R.C., precum şi convorbirile purtate de inculpatul M. cu furnizorul O.S. (faţă de care s-a dispus soluţia disjungerii prin acelaşi act de sesizare, convorbire aflată în dosar urmărire penală), precum şi celelalte convorbiri purtate de acelaşi inculpat cu inculpatul V.V. aflate de asemenea în volum 68 urmărire penală, din care se desprind acţiunile concrete desfăşurate de acest inculpat în mod constant pentru a asigura materialele necesare demarării activităţii fabricii de ţigarete precum şi muncitorii cu care să se poată asigura producţia.

Tot inculpatul M.R.P. era cel care a discutat cu inculpatul V.V. precum şi cu martorii C.F., A.M. şi C.C.N. în vederea asigurării muncitorilor care să desfăşoare activitatea la fabrica de ţigarete, iar ulterior acelaşi inculpat a devenit furnizorul şi intermediarul pieselor de schimb, desfăşurând activităţi în vederea înlocuirii pieselor uzate ale aparatelor şi instalaţiilor care asigurau producţia de ţigarete, dată fiind starea relativ necorespunzătoare a acestora şi împrejurarea că necesitau reparaţii şi recondiţionări constante.

Or, în această situaţie, date fiind aspectele rezultate din convorbirile telefonice legal interceptate precum şi declaraţiile celorlalţi coinculpaţi care au recunoscut vinovăţia lor, Curtea a constatat că nu pot fi primite apărările inculpatului M.R.P. potrivit cu care acesta a desfăşurat o simplă activitate comercială de livrare legală a materialelor necesare producerii de ţigarete, activitate ce s-ar fi derulat în mod legal tocmai în raport că împrejurarea că acest inculpat deţine o societate comercială având printre altele în obiectul de activitate şi desfăşurarea de operaţiuni comerciale legată de furnizarea materialelor necesare producerii de ţigarete.

Dimpotrivă, tocmai în virtutea acestei împrejurări şi a existenţei unei experienţe profesionale de peste 10 ani ca lucrător în industria tutunului, aşa cum el însuşi a declarat, inculpatul M.R.P. şi-a dat seama că întreaga activitate ce urma a fi derulată de inculpatul R.C. nu are la bază existenţa unor autorizaţii legale mai exact, folosirea unor mărci înregistrate, obţinerea autorizaţiilor de antrepozitare fiscală precum şi folosirea unor timbre de provenienţă legală, concluzionându-se aşadar, că mijloacele de probă administrate în cadrul urmăririi penale formează convingerea faptului că inculpatul M.R.P. nu a acţionat numai în desfăşurarea unor raporturi comerciale legale, ci dimpotrivă, conştientizând faptul că activităţile de producţie de ţigarete nu respectă legislaţia în domeniu, iar activitatea derulată de acest inculpat a continuat având reprezentare acestui fapt.

Este exclus aşadar, ca inculpatul M.R.P. să fi acţionat doar într-un mod uşuratic şi în speranţa faptului că inculpatul R.C. va face demersuri legale pentru obţinerea licenţelor şi autorizărilor necesare funcţionării legale a fabricii, tocmai datorită faptului că experienţa profesională a inculpatului M. era de natură a constitui un element important pentru formarea convingerii că fabrica de ţigarete a acţionat şi va acţiona în mod ilegal, convorbirile telefonice legal interceptate punând în evidenţă precauţia de care a dat dovadă acest inculpat prin livrarea furnizării detaliilor prin telefon şi solicitarea faţă de inculpatul R.C. ca acesta să nu mai dea explicaţii prin telefon.

În fine, tot în sprijinul concluziei evocate mai sus, vine şi împrejurarea că activitatea infracţională a acestui inculpat s-a derulat pe o perioadă semnificativă de timp, mai exact începând din ianuarie 2007 şi până în luna iulie 2008, inculpatul continuând să asigure sprijinul logistic şi asistenţa tehnică pentru folosirea liniei tehnologice şi după ce „afacerea” a fost preluată de inculpatul T.V.Gh., de obicei, continuând să poarte contactele prin intermediul inculpaţilor P.M. şi E.P., aspecte care conduc aşadar la concluzia că inculpatul, raliindu-se grupului infracţional profilat pe această activitate, a participat în mod constant şi conştient, având reprezentarea conduitei sale ilicite, la activitatea derulată pe principalul palier, acela de producţie de ţigarete cu încălcarea dispoziţiilor legale, astfel încât curtea constată că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea acestui inculpat pentru infracţiunea de spălare de bani, infracţiune care a constituit unul dintre scopurile în care s-a constituit şi a activat grupul infracţional.

Astfel, din modul în care s-a derulat contribuţia infracţională a acestui inculpat, rezultă că inculpatul, materializându-şi activitatea pe o perioadă întinsă de timp, în intervalul martie 2007 - iulie 2008, a favorizat nu în mod conjunctural, aşa cum susţine, operaţiunile ilegale, ci dimpotrivă, cu un pronunţat caracter de continuitate, iar prin acţiunile sale concrete, a contribuit în mod direct la disimularea sursei ilicite a operaţiunilor şi a transferurilor patrimoniale efectuate în vederea ascunderii adevăratei surse de provenienţă a sumelor de bani obţinute din săvârşirea faptelor.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat ca fiind fondat apelul promovat de Ministerul Public în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.R.P., mai exact motivul 1 lit. b) din acest apel, deoarece soluţia de achitare pronunţată pentru infracţiunea de spălare de bani faţă de acest inculpat reprezintă rezultatul unei greşite interpretări şi evaluări a mijloacelor de probă, care dimpotrivă, conduc la concluzia existenţei acestei fapte şi a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea ei, urmând aşadar, să fie admisă calea de atac declarată de Ministerul Public în privinţa acestui inculpat şi descontopindu-se pedeapsa rezultantă aplicată acestuia, s-a dispus condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., constatându-se că mijloacele de probă astfel cum au fost enumerate mai sus, fac dovada completă a întrunirii elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, în întregime.

La individualizarea pedepsei aplicată pentru această infracţiune, Curtea a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii, modul şi împrejurările de săvârşire, reliefate de perioada lungă a activităţii infracţionale şi gradul de implicare al inculpatului, precum şi circumstanţele personale ale acestuia care se află la prima încălcare a legii penale, dar şi perioada de timp scursă de la momentul epuizării activităţii infracţionale din luna iulie 2008 şi până în prezent.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că se impune a se menţine aplicarea faţă de acest inculpat a disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., aşa cum s-a dispus la primul grad de jurisdicţie, astfel că reţinând aceste dispoziţii, a aplicat inculpatului M.R.P. pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, apreciind că acest cuantum al pedepsei este îndestulător în vederea realizării scopului preventiv educativ şi sancţionator avut în vedere de legiuitor.

Examinând motivele de apel formulate de Ministerul Public tot în privinţa acestui inculpat, Curtea a constatat ca fiind fondată şi critica de la punctul 4 din motivele de apel, referitoare la nelegalitatea sentinţei din perspectiva faptului că pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) şi b) C. pen. din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen. este nelegală, fiind stabilită o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că potrivit textului incriminator, pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionată este închisoarea de la 3 luni la 3 ani, aşa încât prin reţinerea circumstanţelor atenuante facultative judiciare, coborârea pedepsei sub minimul de 3 luni este obligatorie.

În aceste condiţii, aplicându-se inculpatului M.R.P. pedeapsa de 1 an, această pedeapsă apare ca fiind proporţionalizată în alte limite decât cele prevăzute de lege, câtă vreme reducerea sub minimul de 3 luni era obligatorie, astfel încât, urmare a admiterii căii de atac faţă de acest inculpat urmează a se reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) şi b) C. pen. din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare.

Pentru acest considerent, Curtea a constatat că se impune şi admiterea apelului inculpatului M.R.P.

Recontopindu-se pedepsele stabilite mai sus cu pedepsele aplicate de prima instanţă, pentru celelalte infracţiuni pentru care s-a dispus în mod just condamnarea inculpatului, urmează ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să se stabilească pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În ceea ce priveşte motivul nr. 6 din apelul Ministerului Public care îl vizează pe inculpatul M.R.P., Curtea a constatat, raportat şi la cele expuse mai sus, că acest motiv de apel este parţial întemeiat, mai exact doar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată acestui inculpat.

Stabilindu-se aşadar că, în speţă îşi produc efectele circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi în privinţa inculpatului M.R.P., aşa cum s-a arătat mai sus, Curtea a constatat însă, că instanţa de fond a realizat o greşită individualizare a pedepsei faţă de acest inculpat, mai exact a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, întrucât raportat la gradul de participaţie penală a inculpatului şi la întinderea activităţii sale infracţionale, scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins prin modalitatea prevăzută de art. 86¹ C. pen., ci doar prin executarea în regim privativ de libertate.

Sub acest aspect, pe lângă argumentele expuse mai sus referitoare la aportul infracţional al inculpatului şi perioada lungă de timp în care acesta s-a implicat în desfăşurarea activităţii ilicite, Curtea a constatat că trebuie să fie avută în vedere şi rolul inculpatului în cadrul grupului infracţional, aşa cum s-a argumentat în precedent, mai exact, împrejurarea că inculpatul a derulat activităţi infracţionale sub coordonarea imediată a liderilor grupului, R.C., P.M. şi T.V.Gh., poziţionându-se aşadar, într-o postură ce asigura o participaţie penală importantă, dacă nu chiar esenţială în cadrul grupului şi anume în postura de principal furnizor şi intermediar al pieselor de schimb şi al materialelor şi materiilor prime necesare pentru fabricarea ţigaretelor, precum şi de furnizor al forţei de muncă ce a fost folosită, furnizând în mod constant suport logistic, consultanţă şi asistenţă tehnică în acest scop.

Aşa fiind, este evident că infracţiunile ce au constituit obiectul şi scopul grupului infracţional nu ar fi putut fi comise în absenţa participaţiei penale importante a inculpatului M.R.P., care s-a poziţionat la vârful ierarhiei grupului infracţional, aspect care în mod evident conduce la concluzia că în ceea ce-l priveşte pe acesta, scopul preventiv educativ nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate, aşa cum în mod judicios instanţa de fond a apreciat în privinţa celorlalţi inculpaţi care au constituit palierul superior al acestui grup infracţional.

În consecinţă, faţă de inculpatul M.R.P., Curtea a constatat că se impune a se înlătura aplicarea disp. art. 86¹ şi urm. C. pen. şi disp. art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

2. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.V., Curtea a constatat că şi acest inculpat a contestat vinovăţia sa, susţinând că instanţa de fond a realizat o greşită apreciere şi evaluare a mijloacelor de probă în ceea ce-l priveşte şi prin urmare, soluţia de condamnare este greşită pentru cele 4 infracţiuni din cele 6 pentru care a fost dedus judecăţii, inculpatul susţinând că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deoarece lipseşte intenţia, solicitându-se achitarea sa pentru toate faptele deduse judecăţii, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Criticile inculpatului au în vedere împrejurarea că acesta nu a cunoscut că producţia de ţigarete se face în afara antrepozitului fiscal, ci dimpotrivă, a avut reprezentarea faptului că sunt deţinute toate autorizaţiile legale, iar inculpatul nu a pus în circulaţie şi nici nu a vândut ţigaretele contrafăcute, ceilalţi 5 muncitori nefiind deduşi judecăţii pentru aceste fapte şi având doar calitatea de martori, nefiind aşadar aplicat un tratament juridic unitar pentru aceleaşi persoane, aflate în situaţii juridice identice.

În egală măsură, acest inculpat este vizat şi în calea de atac promovată de către Ministerul Public în motivele 1 lit. b), 1 lit. c), 3 şi 6 de apel, susţinându-se că instanţa de fond a dispus greşit achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi în mod greşit achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi împrejurarea că pedeapsa rezultantă precum şi pedepsele componente aplicate inculpatului sunt netemeinice ca întindere şi modalitate de executare.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului, Curtea a constatat că acesta nu este fondat deoarece mijloacele de probă legal administrate conduc la concluzia că inculpatul a cunoscut împrejurarea că linia tehnologică ce a asigurat producţia de ţigarete îşi desfăşura activitatea în mod clandestin, aşadar, în mod ilicit, precum şi faptul că întreaga activitate a fabricii de ţigarete nu respectă condiţiile de autorizare legală, fiind produse ţigarete contrafăcute care erau marcate cu timbre de marcare false.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că inculpatul a acceptat în luna martie 2007 propunerea făcută de a fi coordonatorul echipei de muncitori ce au participat ca forţă umană la activitatea de producerea ţigaretelor contrafăcute, desfăşurându-şi activitatea în mai multe locaţii în care a fost mutată fabrica ilicită de ţigarete, mai exact, la locaţiile din Bragadiru, Călăraşi, Haţeg şi Pârscov, ulterior, acceptând să-i desfăşoare activitatea şi în celelalte locaţii, ca urmare a mutării succesive a fabricii, cu intenţia de a nu fi descoperiţi de către autorităţile statului.

Aşa cum reiese din mijloacele de probă administrate în cauză, personalul utilizat la fabricarea ţigaretelor a fost format din foştii angajaţi ai fabricii de ţigarete Târgu Jiu, mai exact inculpatul V.V. şi martorii A.D., P.Gh., P.I., R.I. şi V.V.A. (fiul inculpatului V.V.).

Este adevărat că şi martorii sus-menţionaţi au participat la fabricarea şi ambalarea ţigaretelor, la toate locaţiile de pe teritoriul ţării unde s-a mutat fabrica, însă, aşa cum reiese din probele administrate, rolul de coordonator al echipei l-a avut inculpatul V.V. care, a fost cel ce purta convorbiri permanente şi avea contacte în mod direct cu inculpaţii R.C. şi P.M., iar la rândul său, realiza coordonarea celorlalţi muncitori precum şi chemarea acestora la solicitarea liderilor grupului, atunci când se impunea continuarea producţiei de ţigarete.

Or, în condiţiile în care, activitatea fabricii ilegale de ţigarete nu s-a desfăşurat continuu, ci, în reprize de câte 1 - 2 săptămâni, în funcţie de aprovizionarea cu stocurile de materie primă şi materiale (tutun, foiţe, filtre, hârtie de filtre, blanchete şi timbre de marcare false), iar aprovizionarea nu se realiza în mod constant, este evident că inculpatul a avut reprezentarea faptului că activitatea se desfăşoară în mod ilicit, cu atât mai mult cu cât, a participat la desfăşurarea activităţii în mai multe locaţii diferite, aspect de natură a crea odată în plus, convingerea asupra caracterului ilicit al activităţii fabricii.

Acceptând desfăşurarea activităţii fabricii de ţigarete şi contribuind efectiv la producţia ce a avut loc pe o perioadă însemnată de timp, mai exact iulie 2007 - iulie 2008, în nu mai puţin de 5 locaţii diferite, situate într-o rază teritorială mare, respectiv în nu mai puţin de 4 judeţe plasate în regiuni geografice diferite - Jilava, Bragadiru, Călăraşi, Haţeg şi Pârscov - fiind exclusă apărarea inculpatului în sensul că nu şi-ar fi dat seama că activitatea fabricii de ţigarete are un pronunţat caracter ilicit, atâta vreme cât mutarea repetată în toate cele 5 locaţii, era un element incontestabil ce putea conduce la această concluzie, mai ales prin prisma faptului că inculpatul fusese anterior, o perioadă semnificativă de timp, lucrător într-o fabrică de ţigarete care îşi desfăşurase activitatea într-o singură locaţie, aceea din Târgu Jiu.

În plus, din declaraţiile date în cursul urmăririi penale rezultă că activitatea muncitorilor se derula în principal, pe timpul nopţii, astfel încât, toate aceste aspecte coroborate între ele precum şi coroborate cu rolul de coordonator al echipei care a fost asumat de către inculpatul V.V., conduc la concluzia săvârşirii faptelor cu intenţie şi nu din culpă, astfel cum susţine inculpatul.

Din convorbirile telefonice interceptate aflate în volumul 26 dosar urmărire penală, rezultă că acest inculpat a fost acela care lua contact cu liderii grupului, implicându-se în mod direct atât în activitatea de reparaţii a utilajelor, de procurarea a unor piese de schimb care lipseau ori erau defecte, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu s-a limitat la a desfăşura o simplă activitate în calitate de muncitor, aşa cum au făcut martorii sus-menţionaţi, ci a purtat contacte directe şi s-a implicat în activitatea grupului infracţional având reprezentarea de netăgăduit a caracterului ilicit al producţiei ţigaretelor.

De altfel, din chiar declaraţia fiului inculpatului, martorul V.V.A. aflată la dosar urmărire penală, rezultă că muncitorii au lucrat fără a li se încheia contracte de muncă, promiţându-li-se că astfel de contracte vor fi încheiate după obţinerea tuturor autorizaţiilor şi avizelor necesare desfăşurării legale a activităţii de producţie ţigarete ceea ce conduce la concluzia că de la bun început, inculpatul V.V. a avut reprezentarea faptului că activitatea se derula fără existenţa documentelor legale, aspect întărit de mutările succesive ale fabricii şi de împrejurarea că nu au mai fost încheiate contractele de muncă.

Nu se pune problema încălcării principiului egalităţii de tratament juridic între acest inculpat şi ceilalţi muncitori, care nu au fost deduşi judecăţii, fiind citaţi în cauză doar ca martori, deoarece toate probele administrate conduc la concluzia că inculpatul apelant nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu martorii, cu toate că şi apelantul a prestat activitatea ca muncitor, însă, aşa cum s-a arătat, acestuia i-a revenit rolul de coordonator al echipei ce asigura forţa de muncă, calitate în care a păstrat permanent contact cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, în special cu liderii acestuia.

Or, egalitatea de tratament juridic are drept situaţie premisă, plasarea persoanelor într-o situaţie juridică identică, identitatea care nu este realizată în speţă în raport cu ceilalţi martori.

Mai mult decât atât, instanţa de fond, raportat la dispoziţiile procesuale în vigoare, nu a dispus soluţia achitării pentru simplul motiv că alte persoane nu au fost la rândul lor deduse judecăţii, fiind obligată a se raporta la limitele sesizării prin rechizitoriu, conform art. 317 C. proc. pen., atât timp cât procurorul nu a solicitat extinderea procesului penal pentru alte persoane.

În consecinţă, Curtea a constatat că nu pot fi primite apărările inculpatului în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor, deoarece, intenţia ca latură subiectivă infracţională este confirmată de ansamblul probelor administrate, corect interpretate de prima instanţă, astfel încât soluţia de condamnare a inculpatului este legală.

Examinând motivele de apel formulate de parchet cu privire la inculpatul V.V., Curtea a constatat că este fondat, lit. c) de apel privind greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, faptă prev. de art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece în privinţa acestei infracţiuni, instanţa de fond a realizat o greşită apreciere a mijloacelor de probă, fiind exclusă inexistenţa laturii subiective infracţionale pentru această infracţiune câtă vreme s-a reţinut în mod corect că inculpatul a participat la activităţile de producere a produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal, precum şi de folosirea a ambalajelor contrafăcute, la punerea în circulaţie a mărfurilor contrafăcute şi la contrafacerea mărcilor, prin contribuţia personală la fabricarea ţigaretelor cunoscând că sunt falsificate, şi că poartă timbre şi marcaje false, fiind fabricate în condiţii certe de clandestinitate.

Raportat la ansamblul mijloacelor de probe şi dată fiind participarea infracţională a inculpatului şi intenţia sa, este evident că la primul grad de jurisdicţie s-a apreciat în mod greşit asupra elementelor constitutive ale acestei infracţiuni care face parte din infracţiunile scop pentru care s-a constituit grupul infracţional, astfel încât, admiţându-se calea de atac promovată de parchet, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată acestui inculpat în componentele sale, care au fost repuse în individualitatea lor.

Constatându-se că mijloacele de probă confirmă existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului, s-a dispus condamnarea inculpatului V.V. şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu menţinerea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut în vedere gradul de pericol social complet al infracţiunii, modul şi împrejurările de săvârşire, gradul de participaţie penală a inculpatului, precum şi circumstanţele personale ale acestuia constând în lipsa antecedentelor penale, vârsta şi conduita anterioară, astfel încât, apreciază că se impune menţinerea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen. şi prin urmare, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare apreciată ca îndestulătoare raportat la ansamblul circumstanţelor reale şi personale.

S-au recontopit pedepsele aplicate de prima instanţă cu pedeapsa sus-menţionată urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să se stabilească pedeapsa cea mai grea aceea de de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă rezultantă.

În legătură cu modalitatea de executare a acestei pedepse rezultante, Curtea a apreciat că se impune a se menţine aplicarea art. 86¹ şi urm. C. pen. privind suspendarea sub supraveghere, raportat la contribuţia infracţională a inculpatului care, deşi coordonator al grupului de muncitori, s-a limitat a desfăşura doar activităţi de producţie fără a obţine beneficii personale şi fără a asigura spălarea produsului infracţiunii, având în vedere şi împrejurarea că inculpatul nu s-a poziţionat între liderii grupării infracţionale, ci în palierul inferior, iar de la data epuizării activităţii infracţionale şi până în prezent a trecut o perioadă lungă de timp, în decursul căreia inculpatul nu a produs noi încălcări ale legii penale.

În ceea ce priveşte motivul de apel nr. 1 lit. b) din apelul parchetului, referitor la greşita achitare a inculpatului V.V. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, Curtea a constatat că acesta este nefondat în condiţiile în care inculpatul nu a participat în mod direct la schimbarea destinaţiei sumelor obţinute din circulaţia bunurilor contrafăcute ori, la transferul acestora în alte patrimonii, pentru a se asigura spălarea sumelor de bani obţinute din activitatea ilicită a fabricii de ţigarete, câtă vreme aceste activităţi au fost desfăşurate de către ceilalţi membri ai grupului infracţional care s-au poziţionat în palierele superioare, inculpatul plasându-se la nivelul inferior al activităţii grupului, prin prisma activităţilor derulate în concret.

În raport de cele expuse în precedent, Curtea a constatat că apelul inculpatului V.V. nu este fondat urmând a fi respins.

3. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.N., care este vizat în cadrul motivelor nr. 2, 4 şi 6 din calea de atac promovată de către Ministerul Public, Curtea a constatat că este fondat motivul de apel nr. 4 referitor la acest inculpat care vizează nelegalitatea hotărârii prin prisma faptului că pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. precum şi art. 74 şi art. 76 C. pen., este nelegală, fiind stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

La rândul săi, inculpatul R.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, în sensul greşitei individualizări a pedepselor, solicitând reducerea acestora, în raport cu lipsa antecedentelor sale penale şi conduita procesuală sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei sale.

Astfel, Curtea a constatat că pentru infracţiunea sus menţionată legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani, iar cu privire la acest inculpat au fost reţinute şi îşi produc efectele două cauze de atenuare a pedepsei şi anume recunoaşterea vinovăţiei precum şi circumstanţele atenuante facultative judiciare, care au fost în mod judicios reţinute raportat la gradul de participaţie penală a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale.

Aşa fiind, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 luni şi 2 ani, iar prin reţinerea în cauză a disp. art. 74 C. pen. era obligatorie reducerea pedepsei sub minimul special astfel redus, respectiv sub limita de 2 luni.

Aşa fiind, s-a constatat că se impune reducerea pedepsei pentru această infracţiune de la 2 luni la 1 lună închisoare.

Pentru acest motiv şi calea de atac promovată de inculpatul R.N. a fost admisă.

De asemenea, este fondat şi motivul nr. 2 de apel care priveşte pe acest inculpat, referitor la faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă pentru care nu a fost trimis în judecată şi anume pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

S-a constatat că în cuprinsul actului de sesizare nu a fost reţinută săvârşirea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului R.N., infracţiune pentru care acesta nu a fost trimis în judecată, nefiind pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa şi prin urmare, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni este nelegală, urmând a fi înlăturată.

După recontopirea pedepsei astfel reduse cu pedepsele aplicate de prima instanţă, pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului R.N., s-a stabilit pedeapsa rezultantă cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În legătură cu individualizarea acestei pedepse sub forma modalităţii de executare, Curtea a constatat că nu este fondat motivul nr. 6 de apel din apelul parchetului, astfel că, faţă de acest inculpat s-a impus a se menţine aplicarea art. 86¹ şi urm. C. pen., în raport de activitatea sa concretă care a constat în asigurarea transportului muncitorilor la şi de la fabrica ilicită, la asigurarea transportului timbrelor de marcare fiscală şi a blanchetelor falsificate, în perioada iulie 2007 - ianuarie 2008 în care fabrica ilicită de ţigarete a funcţionat în localitatea Bragadiru.

Dată fiind poziţionarea acestui inculpat la limita inferioară a grupului infracţional, Curtea a apreciat şi, în raport de perioada de timp scursă de la epuizarea activităţii infracţionale, că scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins în privinţa inculpatului R.N. prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi cele personale ale inculpatului, care constituie totodată circumstanţe atenuante facultative judiciare, aşa cum în mod corect au fost apreciate de către prima instanţă, cu luarea evident în considerare şi a atitudinii procesuale sincere de recunoaştere a vinovăţiei.

4. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.N., acesta este vizat în motivele nr. 2, 3 şi 6 din apelul parchetului, susţinându-se că în privinţa acestui inculpat, instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la una dintre infracţiunile pentru care a fost sesizată şi anume infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., că hotărârea este nelegală întrucât nu au fost indicate în complet circumstanţele atenuante reţinute, şi că sentinţa este netemeinică din perspectiva cuantumului redus al pedepsei şi al modalităţii de executare greşit aleasă.

La rândul său, inculpatul I.N. a criticat hotărârea din perspectiva greşitei individualizări a pedepsei sub ambele componente, cuantum şi modalitate de executare susţinând că pedepsele aplicate sunt excesive raportat la recunoaşterea vinovăţiei, la contribuţia sa infracţională şi la existenţa mai multor cauze de reducere succesive a pedepsei, dar mai ales în raport de faptul că în rechizitoriu s-a propus reţinerea faţă de acest inculpat a dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen. şi în plus, în favoarea sa, s-a mai reţinut şi împrejurarea că a denunţat alţi participanţi la activitatea infracţională, fiindu-i reţinută disp.art. 18 din Legea nr. 508/2004.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac promovată pe parcurs în ceea ce priveşte motivul indicat la pct. 2 referitor la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la una dintre fapte şi anume cu privire la infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Aşa cum rezultă din conţinutul şi dispozitivul actului de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru comiterea acestei infracţiuni, faţă de care, instanţa de fond a omis a se pronunţa, omisiune care, poate fi înlăturată, însă, în calea evolutivă de atac a apelului, cu atât mai mult cu cât în raport modificările survenite în legislaţia procesual penală prin Legea nr. 2/2013, au fost înlăturate o serie de cazuri de casare ceea ce a condus la conferirea unui caracter devolutiv recursului, apreciindu-se în acest context că, cu atât mai mult, în cadrul apelului, devoluţiunea poate asigura îndreptarea unor astfel de greşeli de judecată fără a se recurge la reluarea judecăţii prin desfiinţarea cu trimitere.

Aşa fiind, Curtea examinând mijloacele de probă administrate precum şi participaţia penală a inculpatului care a constat în principal în comercializarea, în perioada iulie 2007 - februarie 2008 de ţigări contrafăcute achiziţionate de la inculpatul R.C. şi produse în cadrul fabricii ilegale de la Bragadiru, precum şi în perioada martie - aprilie 2008 în cadrul fabricii ilegale de la Călăraşi, precum şi în activităţi de împrumut a unor sume de bani cu titlu de avans marfă către inculpatul R.C. pentru ca acesta din urmă să achiziţioneze materie primă, materiale şi mână de lucru ori, să plătească furnizorii de blanchete contrafăcute, dar şi în raport de recunoaşterea vinovăţiei inculpatului în cadrul recurgerii la disp. art. 320¹ C. proc. pen., a constatat că se impune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. precum şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

La proporţionalizarea pedepsei, Curtea, a avut în vedere gradul de participaţie penală a inculpatului, modul şi împrejurările de săvârşirea faptei şi persoana acestuia, apreciind ca fiind îndestulător cuantumul de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte motivele de apel ce vizează netemeinicia hotărârii formulate atât de parchet cât şi de inculpat, Curtea a apreciat că apelul inculpatului este fondat, întrucât în speţă, se impune reindividualizarea judiciară a pedepselor prin reducerea acestora pentru infracţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., prev.de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. precum şi schimbarea modalităţii de executare prin dispunerea unei non -privative de libertate.

Aceasta deoarece aşa cum s-a reţinut mai sus, activitatea infracţională a inculpatului a constat în comercializarea ţigaretelor precum şi împrumutarea unor sume de bani cu titlu de avans marfă către inculpatul R.C., ceea ce conduce la concluzia că poziţionarea acestuia în cadrul grupului infracţional a fost una de nivel mediu, iar inculpatul nu s-a plasat între liderii acestui grup.

Prin urmare, date fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, perioada de timp scursă de la epuizarea activităţii infracţionale şi până în prezent, interval în care inculpatul nu a produs noi încălcări ale legii penale şi poziţia sa procesuală de recunoaştere a vinovăţiei, Curtea a apreciat că în privinţa acestui inculpat, scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins prin reducerea pedepselor cu privire la infracţiunile cele mai grave care intră în componenţa scopului asocierii infracţionale şi prin schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, întrucât măsurile de supraveghere impuse de lege sunt de natură a asigura prevenţia unei noi conduite ilicite, precum şi supravegherea inculpatului în vederea reinserţiei sale sociale, care poate fi astfel realizată mai eficient.

Ca atare, s-au redus pedepsele pentru infracţiunile menţionate mai sus la câte 3 ani închisoare apreciindu-se că acest cuantum este îndestulător raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunilor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, urmând ca după recontopire, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

Ţinând seama de argumentele expuse mai sus, s-a dispus în baza art. 86¹ C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului I.N. pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata acestui termen de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale şi accesorii pe durata termenului de încercare.

5. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.I. Curtea a constatat că acesta este vizat în motivul nr. 6 din calea de atac promovată de parchet susţinându-se că hotărârea este netemeinică întrucât pedeapsa este greşit proporţionalizată, în concret, pedepsele stabilite în sarcina inculpatului fiind mult prea blândă raportat la gravitatea faptelor.

În propria cale de atac inculpatul a criticat de asemenea hotărârea din perspectiva greşitei individualizări a pedepselor susţinând că acestea sunt excesive atât sub aspectul duratei cât şi în privinţa modalităţii de executare, fiind mult prea spre raportat la lipsa antecedentelor sale penale şi conduita procesuală de recunoaştere a vinovăţiei.

Curtea a constatat ca fiind fondat apelul inculpatului şi pe cale de consecinţă, ca fiind nefondat apelul declarat de Ministerul Public reţinând că atât durata cât şi cuantumul unora dintre pedepse au fost în mod excesiv proporţionalizate.

Astfel, s-a observat că aportul infracţional al inculpatului constă în achiziţionarea de ţigarete contrafăcute ce au fost produse în cadrul fabricii ilegale de la Bragadiru în intervalul iunie 2007 - ianuarie 2008 şi în comercializarea lor în acelaşi interval pe raza municipiului Craiova şi în localităţile limitrofe, împrumutându-l totodată pe inculpatul R.C. cu sume de bani pentru achiziţionarea de materii prime necesare desfăşurării activităţii liniei tehnologice ilegale, convenind ca în schimbul acestor sume de bani să primească ţigarete la preţuri mult mai mici.

Aşa fiind, luând în considerare participaţia infracţională descrisă în condiţiile de mai sus coroborate cu lipsa antecedentelor penale şi conduita procesuală de recunoaştere a vinovăţiei, observând că acest inculpat s-a plasat la nivelul palierului mediu al activităţii grupului infracţional, fără a se poziţiona între liderii acestuia, Curtea a apreciat că în ceea ce-l priveşte scopul preventiv educativ şi sancţionator, poate fi atins prin reducerea pedepselor pentru infracţiunile cele mai grave ce intră în scopul grupului, precum şi prin schimbarea modalităţii de executare în sensul dispunerii uneia non provative de libertate, mai exact, aceea a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86¹ C. pen.

Pe lângă argumentele expuse mai sus, Curtea a avut în vedere şi asigurarea justului echilibru şi a egalităţii de tratament în privinţa represiunii penale cu coinculpatul I.N., faţă de care a fost dispusă aceeaşi modalitate de executare în condiţiile reţinerii unei contribuţii infracţionale identice.

În consecinţă, admiţând calea de atac a inculpatului, Curtea a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.I. de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, în componentele sale pe care le va repune în individualitatea lor.

S-au redus pedepsele principale aplicate aceluiaşi inculpat pentru infracţiunile prev. de: art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., prev.de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la câte: 3 ani închisoare.

S-au recontopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata acestui termen de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor principale şi accesorii pe durata termenului de încercare.

6. Cu privire la inculpatul B.D., acesta este vizat în motivele 1 lit. b) şi respectiv, nr. 3 şi nr. 6 din apelul parchetului, susţinându-se că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea sa pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., hotărârea fiind din acest motiv nelegală, iar sub aspectul netemeiniciei, susţinându-se că pedepsele aplicate sunt insuficiente ca întindere, instanţa de fond neindicând totodată care sunt circumstanţele atenuante facultative judiciare pe care le-a reţinut în favoarea inculpatului.

În apelul propriu, inculpatul B.D. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând, în principal, că nu este vinovat şi că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, iar în subsidiar, susţinând că pedepsele şi implicit pedeapsa rezultantă sunt greşit proporţionalizate atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare.

În ceea ce priveşte motivele de apel ale parchetului, Curtea a constatat că nu sunt fondate, iar soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani este justă, în raport de participaţia infracţională a inculpatului şi activităţile concrete derulate de acesta, astfel încât, inculpatul nu a desfăşurat concret operaţiuni financiare de natură a disimula sursa ilicită a sumelor de bani care au revenit liderilor grupului infracţional.

Nu s-a putut reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în sarcina inculpatului B.D. câtă vreme activitatea sa concretă a fost aceea de tipărire a timbrelor şi blaghetelor false, fără însă, ca inculpatul să desfăşoare în concret derularea unor circuite financiare menite a disimula sursa ilicită a sumelor de bani care au fost obţinute din comercializarea ţigaretelor contrafăcute.

Situat pe acelaşi palier infracţional cu inculpatul M.E., poziţionat către nivelul mediu-inferior al grupului infracţional, inculpatul B.D. nu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la transferul ori disimularea sumelor de bani obţinute din producerea şi comercializarea de ţigarete, şi în consecinţă, nu a exercitat niciunul dintre elementele materiale specifice infracţiunii de spălare de bani astfel cum aceasta este definită în art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, soluţia de achitare dispusă în privinţa sa, fiind legală.

Astfel, Curtea a constatat că activitatea infracţională a inculpatului s-a limitat la aplicarea pe timbrele de marcare fiscală false a foliei argintie ce constituie elementul de siguranţă a codului de bară, a seriilor numerice şi a denumirii producătorului, inculpatul tipărind aceste timbre, precum şi blanchetele false, împreună cu inculpatul P.A. şi cu inculpatul M.E., timbrele fiind puse la dispoziţia liderilor grupului prin intermediul inculpatului P.A.

De observat că, inculpatul B.D. a fost atras în activitatea infracţională de inculpatul P.A. care deţinea tipografia ce a asigurat tipărirea tuturor acestor timbre şi blanchete false, iar din convorbirile telefonice aflate la dosar, rezultă, că rolul major în cadrul activităţii de tipărire a revenit inculpatului P.A., iar ceilalţi doi inculpaţi, B. şi M., au fost cei care au executat efectiv cu ajutorul presei la cald, aplicarea elementelor de siguranţă şi imprimarea colilor cu timbre de marcare false.

Examinând în continuare apelul inculpatului, este evident că nu poate fi primită apărarea inculpatului B.D. privind greşita sa condamnare în sensul că activitatea sa ar fi fost desfăşurată fără a cunoaşte caracterul fals al timbrelor şi blanchetelor, având reprezentarea faptului că această activitate este licită, în condiţiile în care, este binecunoscut regimul de circulaţie şi confecţionare al acestora, care revine strict Imprimeriei Naţionale, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a desfăşurat această activitate o perioadă de aproape un an, mai exact în intervalul iulie 2007 - aprilie 2008, perioadă în care putea şi trebuia să-şi dea seama despre semnificaţia activităţii sale concrete, ţinând seama şi de circumstanţele concrete în care timbrele erau produse şi livrate.

În aceste circumstanţe, Curtea a constatat că aportul infracţional al inculpatului B.D. este diminuat comparativ cu cel al inculpatului P.A. care a fost cel ce i-a atras pe ceilalţi 2 inculpaţi în cadrul activităţii de producere de timbre false şi care potrivit convorbirilor telefonice aflate la dosar, realiza contacte permanente cu liderii grupului infracţional, în timp ce inculpaţilor B.D. şi M.E. nu le-a revenit un astfel de rol.

În consecinţă, Curtea a apreciat că situarea inculpatului B.D. în palierul mediu - inferior al grupului infracţional, fără realizarea unor contacte permanente şi constante cu ceilalţi membri ai grupului, precum şi lipsa antecedentelor sale penale şi perioada de timp scursă de la epuizarea activităţii infracţionale, conduc la concluzia că sunt fondate criticile privind netemeinicia sentinţei, iar scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins prin reducerea pedepsei aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare precum şi prin schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în speţă, măsurile de supraveghere impuse de lege putând asigura o reinserţie socială eficientă a inculpatului raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunii şi persoana acestuia, aceste circumstanţe personale constituind totodată circumstanţe atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., aşa cum în mod corect s-a apreciat la nivelul primului grad de jurisdicţie.

Aşa fiind, Curtea a admis apelul inculpatului B.D. şi a desfiinţat în parte sentinţa în privinţa acestuia în sensul că a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, în componentele sale pe care le-a repus în individualitatea lor.

A redus pedeapsa principală aplicată acestui inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., la: 3 ani închisoare.

A recontopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

Conform art. 86³ C. pen. pe durata acestui termen de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor principale şi accesorii pe durata termenului de încercare.

7. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E., acesta este vizat în cadrul motivelor de apel promovate de parchet la pct. 1 lit. b), la pct. 2, la pct. 3 şi la pct. 6 susţinându-se ca şi în cazul inculpatului B.D. că inculpatul M.E. a fost în mod greşit achitat pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi că, pedepsele aplicate sunt netemeinice, fiind insuficiente atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare.

S-a mai susţinut de asemenea că sentinţa este nelegală în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat întrucât a fost dedus judecăţii pentru comiterea infracţiunilor a unei mărci în forma autoratului, dar a fost condamnat în mod greşit reţinându-se complicitatea sa la infracţiunea de contrafacere a unei mărci, în condiţiile în care nu a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei.

S-a arătat astfel că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dar, fără a se schimba încadrarea juridică, a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul netemeiniciei, în calea de atac promovată de Ministerul Public, s-a susţinut că pedepsele aplicate inculpatului M.E. precum şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante, sunt mult prea blânde raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunilor, impunându-se majorarea pedepselor precum şi schimbarea modalităţii de executare în sensul executării în regim de detenţie.

În apelul propriu, inculpatul M.E. a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că instanţa de fond a realizat o greşită apreciere a materialului probator care, în realitate, conduce la concluzia nevinovăţiei sale solicitând a se dispune achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii, arătând că toate procedurile de tipărire a timbrelor nu erau în sarcina sa, ci, de acestea se ocupa inculpatul P.A., faţă de care, inculpatul M. s-a aflat în raporturi de subordonare, astfel încât, nu a cunoscut despre existenţa grupului infracţional.

A mai susţinut inculpatul că nu există probe din care să rezulte că tipărea în mod efectiv timbrele şi blanchetele false, ci doar pregătea utilajul pentru tipărire, astfel încât în mod greşit s-a dispus condamnarea sa, solicitând a se dispune achitarea precum şi înlăturarea obligării sale de la plata despăgubirilor civile.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac exercitată de Ministerul Public în privinţa inculpatului M.E. pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din expozitivul şi dispozitivul actului de sesizare, inculpatul M.E. a fost dedus judecăţii pentru comiterea infracţiunii de contrafacere a unei mărci în formă continuată prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1988 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se în sarcina sa că a tipări timbre şi blanchete false similar celor aferente pachetelor de ţigarete R., V. şi W., utilizate de producătorii autorizaţi, cunoscând faptul că marca a fost contrafăcută şi că prin comercializarea ţigaretelor consumatorii sunt induşi în eroare cu privire la calitatea mărfurilor.

Fără a se dispune schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru complicitate la săvârşirea acestei infracţiuni, faptă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1988 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu reţinerea disp. art. 74 şi art. 76 C. pen.

Aşa fiind, Curtea a constatat că din acest punct de vedere motivul de apel indicat la pct. 2 din apelul parchetului este fondat, iar nelegalitatea poate fi reformată în calea evolutivă de atac fără a se dispune reluarea judecăţii prin desfiinţarea cu trimitere câtă vreme modificările legislative adoptate prin Legea nr. 2/2012 conduc la o astfel de concluzie.

Aşa fiind, Curtea, a admis apelul parchetului şi a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.E. de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, în componentele sale pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat condamnarea acestui inculpat pentru complicitate la contrafacerea unei mărci prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. şi a dispus condamnarea acestuia pentru autorat la infracţiunea prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen.

Curtea a menţinut pedeapsa aplicată de prima instanţă pentru această infracţiune, constatând că aceasta corespunde criteriilor de individualizare prev. de art. 52 şi art. 72 C. pen., iar circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., au fost în mod corect reţinute în favoarea inculpatului raportat la contribuţia sa infracţională concretă şi lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce priveşte motivul de apel indicat la pct. 1 lit. b) din apelul parchetului privitor la greşita achitare a inculpatului M.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, Curtea a apreciat că pentru aceleaşi argumente expuse şi în ceea ce priveşte pe inculpatul B.D., nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în sarcina inculpatului M.E. câtă vreme activitatea sa concretă a fost aceea de tipărire a timbrelor şi blanghetelor false, fără însă, ca inculpatul să desfăşoare în concret derularea unor circuite financiare menite a disimula sursa ilicită a sumelor de bani care au fost obţinute din comercializarea ţigaretelor contrafăcute.

Situat pe acelaşi palier infracţional cu inculpatul B.D., poziţionat către nivelul mediu-inferior al grupului infracţional, inculpatul M.E. nu a contribuit în mod direct şi nemijlocit la transferul ori disimularea sumelor de bani obţinute din producerea şi comercializarea de ţigarete, şi în consecinţă, nu a exercitat niciunul dintre elementele materiale specifice infracţiunii de spălare de bani astfel cum aceasta este definită în art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, soluţia de achitare dispusă în privinţa sa fiind legală.

Cât priveşte criticile formulate în motivele 3 şi 6 din apelul parchetului, Curtea le-a apreciat ca nefondate raportat la împrejurarea că instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. reţinând în mod judicios incidenţa disp. art. 74 şi art. 76 C. pen. raportat la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, la contribuţia sa infracţională circumscrisă aspectelor detaliate în precedent, apreciindu-se că scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins în privinţa acestui inculpat prin cuantumul şi modalitatea de executare dispuse la nivelul primului grad de jurisdicţie.

În consecinţă, Curtea a recontopit pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de contrafacere a unei mărci, cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

S-a menţinut aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. faţă de inculpatul M.E. apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins în atare modalitate, raportat la argumentele expuse mai sus.

În ceea ce priveşte calea de atac promovată de inculpatul M.E. care a solicitat achitarea sa pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, Curtea a constatat că se impune respingerea apelului inculpatului, observând că mijloacele de probă administrate sunt de natură a confirma existenţa intenţiei de săvârşire a faptelor şi nu absenţa acestei intenţii, astfel cum susţine inculpatul.

Este adevărat că, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul M.E. a fost atras în grupul infracţional de inculpatul P.A. care a deţinut rolul primordial în activitatea de tipărire a timbrelor şi blanchetelor contrafăcute, însă, s-a observat că şi inculpatul M.E. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul P.M. care se regăseşte în procesul-verbal de la filele dosarului de urmărire penală.

În cadrul acestei convorbiri telefonice, inculpatul M.E. a purtat discuţii punctuale cu liderul grupului infracţional P.M. referitoare la tipărirea blanchetelor de ţigări aferente mărcilor R. şi W., precum şi timbrele de marcare fiscală puse în circulaţie de Imprimeria Naţională, din conţinutul convorbirii, desprinzându-se concluzia certă că acest inculpat avea reprezentarea contrafacerii timbrelor şi blanchetelor, deoarece, din exprimările folosite rezultă fără putinţă de tăgadă că se urmărea de către inculpat la indicaţia coinculpatului P.M., respectarea în întregime a caracteristicilor acestor înscrisuri, pentru a crea confuzia cu mărcile folosite în mod legitim precum şi necesitatea scurtării timpului de producţie al acestor timbre şi blanchete tocmai pentru a nu se crea aşa - numitele „goluri de producţie”.

Date fiind elementele ce se desprind din această convorbire telefonică, Curtea a constatat că nu poate fi primită apărarea inculpatului M.E. în sensul că nu ar fi cunoscut caracterul ilicit şi contrafăcut al timbrelor pe care le confecţiona precum şi al blanchetelor, şi nici apărarea potrivit căreia s-ar fi aflat în stricte raporturi de subordonare ierarhică faţă de inculpatul P.A. care deţinea utilajul tipografic, câtă vreme rezultă că acest inculpat a avut interferenţe cu inculpatul P.M., unul dintre liderii grupului infracţional, dându-şi seama aşadar, de caracterul contrafăcut al produselor pe care le confecţiona, inclusiv din utilizarea unor termeni de natură a crea confuzie (folosindu-se expresia „maimuţe de-alea mici” pentru a desemna timbrele de marcare).

În consecinţă, Curtea a constatat că soluţia de condamnare dispusă la nivelul primului grad de jurisdicţie în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.E. este justă, probele administrate confirmând existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului în raport de care s-a dispus condamnarea astfel încât calea de atac exercitată de acest inculpat a fost respinsă.

8.În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.A.A., care nu a atacat cu apel sentinţa primei instanţe, acesta este vizat în calea de atac promovată de parchet pentru motivele de la pct. 1 lit. a), b) şi c), precum a motivului nr. 6.

S-a susţinut astfel că, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea sa pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. precum şi pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., realizând o greşită apreciere a mijloacelor de probă, care în realitate, conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului pentru aceste infracţiuni.

În motivul nr. 6 de apel s-a susţinut că atât durata pedepselor aplicate acestui inculpat cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante, nu corespund criteriilor generale de individualizare, fiind în realitate mult prea blândă raportat la pericolul social concret al infracţiunilor şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac promovată de parchet pentru motivele expuse la pct. 1 lit. a), b) şi c) pentru următoarele considerente:

Acest inculpat a fost dedus judecăţii reţinându-se că la începutul lunii iulie 2008 a pus la dispoziţie un spaţiu aparţinând SC C. SA Pârscov, Braşov (societate în cadrul căreia inculpatul deţinea calitatea de reprezentant al persoanei juridice desemnată ca administrator) membrilor grupului infracţional, încheindu-se un contract de închiriere fictiv în baza căruia începând de la 15 iulie 2008 fabrica de ţigarete clandestine a funcţionat în această locaţie, producând ţigări contrafăcute marca R. pe care au fost aplicate timbre de marcare fiscale false, producţia acestor ţigarete realizându-se astfel cu acordul şi sprijinul inculpatului.

Deşi în cursul urmăririi penale din declaraţiile acestui inculpat, cetăţean sirian, luate prin intermediul traducătorului autorizat aflate la filele dosarului de urmărire penală, rezultă că acest inculpat a negat vinovăţia sa, susţinând că nu a avut cunoştinţă despre caracterul ilicit al operaţiunilor ce se desfăşurau în incinta spaţiului pe care îl închiriase, Curtea a constatat că apărările inculpatului sunt contrazise de declaraţiile celorlalţi inculpaţi, ale martorului P.G. şi în principal, de convorbirile telefonice legal interceptate.

Astfel, contractul de închiriere încheiat de inculpat cu privire la spaţiul respectiv, a fost încheiat în numele unei societăţi comerciale fantomă ce a fost recomandată de inculpatul T.V.Gh., tocmai în vederea îngreunării depistării activităţii ilicite, şi anume SC B.G. SRL Craiova, societate care mai fusese utilizată de către inculpatul T.V.Gh. în acelaşi scop.

Or, din convorbirile telefonice sus-menţionate rezultă că inculpatul a derulat şi activităţi de înlesnirea comercializării ţigărilor încă din cursul anului 2007, deoarece martorul P.G. era în legătură directă cu inculpatul T.V.Gh., de la care procura ţigări contrafăcute în vederea comercializării, iar la rândul său, inculpatul cetăţean sirian îl ajuta pe martorul P.G. la comercializarea acestor ţigări.

Astfel, aceste convorbiri telefonice, purtate încă din luna octombrie 2007 şi redate în actul de sesizare al instanţei, confirmă împrejurarea că între acest inculpat şi martorul P.G. s-au purtat discuţii referitoare la preţul unui cartuş de ţigări şi la preţul unui pachet de ţigări, pe care inculpatul urma să le comercializeze, ceea ce conduce la concluzia că inculpatul cetăţean sirian a cunoscut încă de la bun început împrejurarea că participă la comercializarea unor ţigarete contrafăcute, iar ulterior, a acceptat punerea la dispoziţie a spaţiului în vederea continuării activităţii ilicite a fabricii de ţigarete.

De asemenea, din convorbirea telefonică de la 8 iulie 2008 purtată de inculpatul cetăţean sirian cu inculpatul E.P., rezultă că acesta din urmă l-a informat pe cetăţeanul sirian despre descărcarea utilajelor de fabricat ţigarete, pe care în vederea îngreunării depistării lor le numeau „tractoare”, iar apoi la 10 iulie 2008 martorul P.G. îi reproşează inculpatului cetăţean sirian, că a ignorat măsurile de precauţie necesare pentru ascunderea activităţii fabricii ilicite care, în intervalul 5 - 8 iulie 2008 fusese mutată la Pârscov.

Din chiar declaraţiile inculpatului cetăţean sirian rezultă că acesta a ţinut legătura cu inculpatul T.V.Gh. a cărei implicare în cadrul grupului infracţional a fost una de lungă durată şi consistentă, inculpatul cetăţean sirian având aşadar reprezentarea faptului că încheierea contractului de închiriere pentru spaţiul din Pârscov reprezenta practic un ajutor dat în mutarea fabricii ilegale de ţigarete, iar caracterul nereal al contractului de închiriere acest inculpat l-a avut în reprezentare încă de la bun început, cu atât mai mult cu cât acest contract de închiriere nu a fost înregistrat în evidenţele societăţii de la data semnării lui, sub pretextul că inculpatul ar fi aşteptat achitarea avansului şi a primei rate pentru chiria curentă.

Cu atât mai mult rezultă împrejurarea că încă de la bun început inculpatul cetăţean sirian a cunoscut şi a avut reprezentarea caracterului fals al contractului din faptul că fiind încunoştinţat de către martorul C.R. despre instalarea utilajelor necesare producţiei de ţigarete, cu toate acestea, nu a procedat la înregistrarea contractului în evidenţele contabile ale societăţii, aspect care coroborat cu împrejurarea că inculpatul derulase anterior activităţile înlesnirea comercializării ţigaretelor contrafăcute, conduce la concluzia că apărările inculpatului nu pot fi apreciate ca viabile.

Prin urmare, în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat instanţa de fond, deşi a înlăturat apărările sale, a realizat totuşi o insuficientă apreciere a materialului probator, fără a corobora în totalitate declaraţiile inculpatului cu conţinutul convorbirilor telefonice legal interceptate şi cu declaraţiile martorilor, astfel încât a apreciat în mod greşit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a dispus achitarea.

În realitate, din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă cu claritate că inculpatul a avut de la bun început reprezentarea caracterului fictiv al contractului de închiriere încheiat cu privire la spaţiul din Pârscov precum şi a faptului că punerea la dispoziţie a acestui spaţiu s-a făcut în vederea desfăşurării clandestine a activităţii fabricii de confecţionat ţigarete, iar prin activitatea de comercializare de ţigarete contrafăcute în care inculpatul fusese implicat chiar dinainte de mutarea fabricii în respectivul spaţiu, rezultă că acest inculpat a conştientizat împrejurarea că activitatea sa se circumscrie încălcării limitelor legale, înlesnind astfel membrilor grupului infracţional activitatea lor delictuoasă de producere şi comercializare a ţigaretelor contrafăcute, ignorând cu bună-ştiinţă înregistrarea contractului de închiriere în contabilitate, având de altfel reprezentarea caracterului fictiv al acestuia.

Asumându-şi de la bun început acest rol, inculpatul s-a poziţionat în interiorul şi nu în afara grupului infracţional, cu al cărui membrii a purtat contacte directe, astfel încât, inclusiv prin activitatea de comercializare a ţigaretelor, a favorizat acestora derularea operaţiunilor financiare menite a disimula sursa ilicită a sumelor de bani şi a crea o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale.

Aşa fiind, Curtea a constatat că soluţia de achitare dispusă de prima instanţă în privinţa infracţiunilor descrise mai sus, este greşită, iar din coroborarea mijloacelor de probă rezultă concluzia vinovăţiei acestui inculpat, aşa încât a admis calea de atac promovată de Ministerul Public şi pentru motivele de apel descrise la pct. 1 lit. a), b), c) a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A.A.A. de 2 ani închisoare în componentele sale pe care le-a repus în individualitatea lor.

Constatându-se existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului, a condamnat pe acest inculpat şi pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

- infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., la pedeapsa de: 2 ani închisoare.

- infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., la pedeapsa de: 1 an închisoare

- infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. şi 74 -76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

La individualizarea acestor pedepse, Curtea a menţinut aplicarea disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., astfel cum în mod just s-a apreciat la nivelul primului grad de jurisdicţie, ţinând seama de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi de contribuţia sa infracţională, care, s-a cuantificat pe palierul mediu - inferior al grupului infracţional, fără ca inculpatul să se plaseze în postura de lider al grupului.

În consecinţă, Curtea a recontopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat stabilind pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

S-a menţinut aplicarea disp. art. 81 şi urm. C. pen., apreciindu-se aşadar, că motivele de apel indicate la pct. 6 din calea de atac nu sunt fondate, instanţa de fond stabilind o pedeapsă corespunzătoare atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunilor şi circumstanţele personale ale inculpatului, cu atât mai mult cu cât adoptarea modalităţii prevăzute de art. 86¹ C. pen. nu ar fi oportună, ţinând seama de dificultăţile inerente ale realizării măsurilor de supraveghere în raport de cetăţenia siriană a inculpatului, ceea ce ar îngreuna în proporţie covârşitoare realizarea scopului pedepsei.

9. În privinţa inculpatului I.N.V., Curtea a constatat că acesta este vizat în calea de atac promovată de Ministerul Public la motivele 1 lit. a), b) şi c) şi motivul nr. 6 susţinându-se în primul rând că instanţa de fond a realizat o greşită apreciere şi interpretare a probelor şi în consecinţă, a dispus în mod greşit achitarea inculpatului pentru comiterea a 3 dintre infracţiunile pentru care acesta a fost dedus judecăţii şi anume pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 26 raportat la art. 296/1 lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., susţinându-se că probele administrate confirmă existenţa acestor fapte şi vinovăţia inculpatului solicitându-se a se dispune condamnarea acestuia şi pentru comiterea acestor infracţiuni.

În ce priveşte netemeinicia sentinţei privitor la acest inculpat s-a arătat că instanţa de fond a individualizat în mod necorespunzător pedepsele aplicate acestuia atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, fiind insuficiente pentru realizarea scopului preventiv educativ şi sancţionator solicitându-se admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei, majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul dispunerii celei privative de libertate.

În apelul propriu, inculpatul I.N.V. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în latură penală şi civilă susţinând de asemenea că instanţa de fond a realizat o greşită evaluare a mijloacelor de probă care în realitate conduc la concluzia nevinovăţiei sale prin prisma faptului că nu a cunoscut activitatea ce s-a desfăşurat în spaţiul pe care l-a închiriat, singura activitate pe care a făcut-o a fost aceea de închiriere a spaţiului în baza unui contract legal de închiriere, cu respectarea reglementărilor legale, inclusiv emiterea de chitanţă pentru încasarea chiriei, fără a cunoaşte în concret ce anume activitate se presta în spaţiul pe care l-a pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi şi fără a se implica într-o altă modalitate în activitatea de producţie de ţigarete care s-a desfăşurat în spaţiul pe care îl închiriase celorlalţi inculpaţi.

A solicitat inculpatul admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi achitarea sa pentru toate infracţiunile pentru care a fost dedus judecăţii, motivate de inexistenţa faptelor şi lipsa intenţiei de săvârşire precum şi înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile.

Curtea a apreciat ca fiind fondat apelul declarat de inculpat şi în consecinţă, ca nefondat apelul promovat de Ministerul Public în privinţa acestui inculpat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul I.N.V. a fost dedus judecăţii reţinându-se că în luna iunie 2007 a închiriat un spaţiu situat într-o fermă din comuna Bragadiru, la etajul clădirii, imobilul aparţinând SC N.F. SRL Bragadiru, societate în care inculpatul avea calitatea de asociat şi administrator, închirierea realizându-se în schimbul sumei de 12.000 euro/lună, iar în acest imobil, în perioada iunie 2007 - ianuarie 2008, cu acordul şi sprijinul inculpatului, a funcţionat în mod clandestin fabrica de confecţionat şi ambalat ţigarete contrafăcute sub coordonarea inculpaţilor R.C. şi P.M.

S-a mai reţinut în actul de sesizare că inculpatul, pentru a crea o aparenţă de legalitate a activităţii sale infracţionale, a încheiat un contract de închiriere fictiv respectiv cu SC V. SRL, societate tip fantomă, indicată de R.C. prin intermediul inculpatului P.M., dând astfel posibilitatea membrilor grupului infracţional să producă mărfuri falsificate, aducătoare de venituri ilicite, acţiunea sa având drept urmare crearea posibilităţii de transferare/disimulare a acestor resurse financiare şi inducerea în eroare a consumatorilor asupra calităţii produselor la care se referă marca.

Situaţia de fapt descrisă mai sus este parţial corectă, în sensul că într-adevăr inculpatul în calitate de asociat şi administrator al SC N.F. SRL Bragadiru proprietară a unei hale de producţie compusă din 2 etaje situată în comuna Bragadiru, a încheiat un contract de închiriere cu SC V. SRL, prin intermediul inculpatului P.M. având ca obiect închirierea etajului clădirii, în timp ce parterul a rămas în continuare în proprietatea societăţii administrate de inculpat, continuându-şi activitatea la parter o fermă de creşterea porcinelor.

Astfel cum rezultă din declaraţia martorului C.P. aflată la dosar urmărire penală, acest martor este cel care l-a pus pe inculpatul I.N.V. în legătură cu inculpatul P.M. care dorea să închirieze un spaţiu pentru depozitarea unor utilaje, fără însă ca la acel moment să se poarte discuţii în legătură cu natura şi destinaţia acelor utilaje.

Este incontestabil că inculpatul I.N.V. a încheiat Contractul de închiriere nr. 1 din 01 iunie 2007 între SC N.F. SRL Bragadiru, societate ce îi aparţinea, şi SC V.C. SRL Bucureşti având ca obiect „închirierea unui spaţiu de 400 m pătraţi pentru depozitarea unor utilaje industriale cu anexele respective precum şi a diverselor materiale legate de aceste utilaje, la etajul 1 al corpului principal al fermei.”

Aceste împrejurări reies fără putinţă de tăgadă din contractul de vânzare-cumpărare semnat şi ştampilat de ambele părţi contractante, aflat la filele dosarului de urmărire penală.

La capitolul ce vizează obligaţiile contractuale ale părţilor se face menţiunea expresă că personalul angajat al celor două societăţi comerciale nu se implică unul în activitatea celuilalt, şi că locatorul nu răspunde pentru încălcarea normelor contractuale legate de activitatea locatarului.

Într-adevăr în ceea ce priveşte preţul acestui contract acesta a fost stabilit la suma de 3.000 euro lunar, în echivalent în RON la cursul BNR şi se observă că acest contract a fost ştampilat cu o ştampilă pe care apare inscripţia SC V.C. SRL Bucureşti, societate reprezentată de cetăţeanul străin J.A.A., ale cărui documente de identificare au fost ataşate contractului, inclusiv copia certificatului de înregistrate al SC V.C. SRL Bucureşti, aceste documente ce au stat la baza încheierii contractului fiind puse la dispoziţie de către inculpatul I.N.V. în cursul urmăririi penale.

Astfel cum în mod constant inculpatul I.N.V. a arătat încă din cursul urmăririi penale acest contract a fost înregistrat în contabilitatea societăţii comerciale pe care acesta o deţinea şi administra, iar pentru plata chiriei au fost emise chitanţe fiscale şi facturi fiscale cu circulaţia legală care se află la filele dosarului de urmărire penală.

În această situaţie, cum în cursul urmăririi penale nu s-a făcut dovada că aceste documente fiscale eliberate de inculpat ar fi fost fictive, şi cum la încheierea contractului de închiriere au fost respectate dispoziţiile legale în vigoare, iar obiectul contractului l-a constituit depozitarea utilajelor fără a se face alte menţiuni referitoare la scopul în care urmau să fie folosite aceste utilaje, curtea constată că inculpatul I.N.V. a acţionat potrivit principiului bunei credinţe la încheierea contractelor civile ori comerciale, cu atât mai mult cu cât la momentul încheierii contractului i-au fost puse la dispoziţie certificatul de înregistrare fiscală şi documentele de identitate ale cetăţeanului arab care a fost indicat ca reprezentant al societăţii.

Împrejurarea că în numele acestei societăţi comerciale ce a închiriat spaţiul, s-a prezentat inculpatul P.M. care a negociat condiţiile şi clauzele contractuale şi care ulterior a achitat în fiecare lună chiria pentru spaţiul închiriat, nu este de natură a afecta buna credinţă cu care a acţionat inculpatul I.N.V. la momentul încheierii contractului, iar această bună credinţă nu este contrazisă prin nici un alt mijloc de probă administrat în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătoreşti.

Este adevărat că în cuprinsul contractului chiria a fost trecută la suma de 3.000 euro lunar, iar inculpatul I.N.V. a recunoscut că aceasta a fost mai mare, situându-se la 5.000 euro lunar (potrivit actului de sesizare ar fi fost de 12.000 euro lunar), însă, indiferent de cuantumul acesteia, obiectul cauzei de faţă nu este săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală în legătură cu cuantumul acestei chirii şi nici al vreunei alte infracţiuni legate strict de acest aspect, punându-se problema întrunirii elementelor constitutive relativ doar la infracţiunile ce constituie obiectul sesizării instanţei.

Pe de altă parte, nici în legătură cu închirierea celorlalte spaţii comerciale în care şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală de producţie a ţigaretelor (în afara celui din localitatea Pârscov judeţul Braşov în legătură cu care a fost trimis în judecată inculpatul A.A.A., reţinându-se şi contribuţia infracţională a acestuia la comercializarea de ţigarete) nu au fost deduşi judecăţii proprietarii respectivelor spaţii comerciale, astfel încât, în absenţa altor probe din care să rezulte fără putinţă de tăgadă împrejurarea că inculpatul I.N.V. ar fi cunoscut de la bun început ori şi-ar fi dat ulterior acceptul în vederea desfăşurării activităţii fabricii ilegale de ţigarete, Curtea a apreciat că nu se poate reţine intenţia acestuia, ca latură subiectivă infracţională, pentru niciuna din infracţiunile pentru care s-a realizat trimiterea lui în judecată.

Astfel, în argumentarea acestei concluzii, Curtea a avut în vedere în primul rând, aspectele descrise mai sus în legătură cu respectarea tuturor aparenţelor de legalitate şi bună credinţă la momentul încheierii contractului cât şi ulterior, avându-se în vedere împrejurarea că obligaţiile contractuale ale părţilor nu au fost încălcate, până la expirarea duratei contractului astfel cum aceasta a fost indicată în chir cuprinsul actului, iar plata chiriei se realiza lunar, contractul şi toate documentele legale, respectiv chitanţe şi facturi, fiind emise în mod legal şi înregistrate în contabilitatea societăţii locatoare administrate de inculpatul I.

În al doilea rând, Curtea a avut în vedere, pe lângă aceste aspecte şi declaraţiile inculpatului I.N.V., luate în cursul urmăririi penale, de natură a confirma aspectele menţionate mai sus, din care rezultă şi împrejurarea că, în executarea obligaţiilor contractuale, societatea chiriaşă şi-a instalat propriile sisteme de încuietori ale uşilor şi a efectuat o serie de modificări ale configuraţiei spaţiului, inculpatul neputându-şi dea seama decât că în acel spaţiu lucrau nişte muncitori despre activitatea cărora nu şi-a putut da seama decât că se desfăşoară pe timp de noapte, întrucât crescuse consumul de energie electrică.

În plus, tot din declaraţiile inculpatului rezultă că pe toată durata contractului de închiriere, ferma de porcine care îşi desfăşura activitatea la parterul imobilului a continuat să funcţioneze, inculpatul deplasându-se la această fermă doar câteva ore pe timp de zi, fără însă să fie administrată alte mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul a cunoscut încă de la momentul încheierii contractului despre activitatea ce urma a fi desfăşurată, ori că acesta ar fi intenţionat să acorde sprijin grupului infracţional prin punerea la dispoziţie a spaţiului în vederea producerii ilegale de ţigarete.

În plus, cele relatate de inculpatul I.N.V. au fost confirmate şi de inculpatul R.N. care a recunoscut vinovăţia sa şi care a precizat că în localitatea Bragadiru a continuat să-şi desfăşoare activitatea ferma de creştere a porcinelor, precum şi de martorul R.I., care a desfăşurat activitatea ca muncitor în toate locaţiile în care a fost mutată fabrica şi care a precizat că la Bragadiru continua să-şi desfăşoare activitatea ferma de creştere a porcinelor.

Or, acest aspect constituie tocmai o respectare a dispoziţiilor contractuale înscrise în conţinutul contractului, mai exact, la punctul IV privitor la neimplicarea personalului celor două societăţi contractante, unul în activitatea celuilalt, aşa încât, ferma de creştere a porcinelor, administrată de inculpat, în mod legal, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în spaţiul de la parterul clădirii, fără ca această situaţie să poată fi imputată inculpatului atât timp cât a constituit obiectul unei clauze contractuale ce nu contravine legii.

În aceste condiţii, date fiind aspectele expuse în precedent, precum şi absenţa oricăror altor mijloace de probă din care să se poată desprinde intenţia neechivocă a inculpatului I.N.V. de a facilita în vreo modalitate activitatea ilicită ce s-a desfăşurat în spaţiul proprietatea societăţii sale comerciale, ori, de a-şi aduce contribuţia cu intenţie, în vreo altă modalitate, la activitatea acestei fabrici ilegale de producţie şi ambalare a ţigaretelor, Curtea a constatat că soluţia de achitare dispusă de prima instanţă pentru cele 3 infracţiuni în legătură cu care s-a declarat calea de atac de către Ministerul Public, este legală, şi mai mult decât atât, a dispus achitarea şi cu privire la celelalte două infracţiuni faţă de care a fost reţinută vinovăţia inculpatului la primul grad de jurisdicţie.

Aşa fiind, calea de atac promovată de inculpatul I.N.V. a fost admisă şi în consecinţă, constatându-se neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, în principal absenţa laturii subiective infracţionale, curtea va dispune în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului I.N.V. şi pentru infracţiunile prev. de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, Curtea a înlăturat obligarea acestui inculpat de la plata despăgubirilor civile stabilite de prima instanţă, în raport de soluţia de achitare dispusă în latură penală, având în vedere temeiul acestei achitări.

10. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.A. acesta este vizat în calea de atac promovată de Ministerul Public la pct. 2 şi la pct. 3, 4 şi 6 în raport de următoarele motive:

S-a susţinut că instanţa de fond în mod nelegal a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunile prev. de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi respectiv prev. de art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, care au fost reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, dispunând însă, de asemenea, în mod nelegal, condamnarea acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu toate că pentru această infracţiune inculpatul nu a fost trimis în judecată, iar instanţa nu a dispus extinderea procesului penal şi pentru această faptă (pct. 2 apel parchet).

S-a mai invocat la punctele 3 şi 4 nelegalitatea sentinţei din perspectiva neindicării în concret a circumstanţelor atenuante facultative judiciare dar şi faptul că pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., temeiul reţinerii acestor circumstanţe atenuante a fost greşit indicat ca fiind art. 76 lit. b) C. pen. şi nu art. 76 lit. c) C. pen., astfel cum era corect şi de asemenea, că pentru această infracţiune pedeapsa aplicată este nelegală, nefiind operată reducerea sub minimul special, redus la rândul său cu o treime, prin efectul recunoaşterii vinovăţiei, atât timp cât instanţa de fond a reţinut incidenţa în speţă a două cauze legale de reducere a pedepsei, respectiv circumstanţele atenuante facultative judiciare şi recunoaşterea vinovăţiei.

În fine, hotărârea a mai fost criticată din perspectiva greşitei individualizări a pedepsei atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, susţinându-se că pedepsele componente ale concursului infracţional şi implicit pedeapsa rezultantă sunt insuficiente raportat la pericolul social al faptelor şi persoana inculpatului, solicitându-se majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul dispunerii privării de libertate.

În propria cale de atac, inculpatul D.A. a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepselor solicitând reducerea acestora în raport de gradul său de implicare în activitatea infracţională, precum şi de împrejurarea că a manifestat o conduită procesuală sinceră recunoscând vinovăţia sa, în condiţiile prev. de art. 320¹ C. proc. pen., şi este lipsit de antecedente penale.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac promovată de Ministerul Public pentru motivul expus la pct. 2 referitor la omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa în legătură cu două dintre infracţiunile ce constituie obiectul sesizării, iar în locul acestei condamnări dispunând în mod greşit condamnarea inculpatului în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acest inculpat nu a fost trimis în judecată.

Astfel, din expozitivul şi dispozitivul actului de sesizare, rezultă că inculpatul D.A. a fost trimis în judecată, printre altele, şi pentru comiterea infracţiunilor prev.de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi respectiv prev. de art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, infracţiuni în legătură cu care instanţa de fond a omis să se pronunţe.

În mod nelegal, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru o infracţiune pentru care acesta nu a fost dedus judecăţii şi anume pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Această nelegalitate poate fi reformată în calea complet devolutivă de atac, fără a se mai impune reluarea judecăţii astfel încât, dată fiind şi recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat survenită prin incidenţa disp. art. 320¹ C. proc. pen., Curtea a constatat că se impune admiterea apelului Ministerului Public, urmând a se descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.A. de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, în componentele sale pe care le va repune în individualitatea lor.

S-a înlăturat condamnarea acestui inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor:

- prev. de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. la pedeapsa de: 6 luni închisoare.

- prev. de art. 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. la pedeapsa de: 1 an şi 6 luni închisoare.

La individualizarea acestor pedepse Curtea, a avut în vedere criteriile înscrise în art. 52 şi art. 72 C. pen. respectiv, gradul de pericol social concret al infracţiunilor, modul şi împrejurările concrete de săvârşire şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi a manifestat o conduită procesuală sinceră recunoscând vinovăţia sa în condiţiile prevăzute de art. 320/1 C. proc. pen.

Luând în considerare în principal, aportul infracţional al inculpatului, astfel cum acesta a fost reţinut în actul de sesizare şi recunoscut de către inculpat, Curtea a constatat că această contribuţie infracţională se circumscrie punerii la dispoziţie în favoarea inculpatului R.C., a societăţii comerciale administrată de inculpatul D.A., SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, care, a fost în mod efectiv utilizată pentru efectuarea achiziţiei cantităţii iniţiale de 10 tone tutun brut tăiat, provenit de la SC L.T. SRL Ploieşti, prin intermediul martorilor A.V. şi D.A., cantitate de tutun ce a fost utilizată pentru fabricarea ţigaretelor contrafăcute, fiind supusă procesului de producţie în intervalul iunie 2007 - aprilie 2008, iar pe numele aceleiaşi societăţi administrate de inculpat, SC D.I. SRL Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, fiind făcută şi achiziţia unei părţi a materialelor utilizate pentru fabricarea ţigaretelor şi anume foiţă, filtre, lipici, etc.

Inculpatul D.A. a primit în contul societăţii sale suma de 103.870 RON reprezentând contravaloarea acestei cantităţi de tutun, pe care a virat-o către SC L.T. SRL Ploieşti la data de 21 august 2007.

Circumscriindu-se acestui mod de săvârşire a faptelor, activitatea infracţională a inculpatului D.A., nu se plasează la nivelul palierului superior al grupului infracţional, astfel încât, în mod corect instanţa de fond observând şi conduita procesuală de recunoaştere a vinovăţiei precum şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, a recunoscut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., şi totodată, a apreciat corect asupra modalităţii de executare a pedepsei rezultante, întrucât în raport de aceste circumstanţe reale şi personale şi de perioada scursă de la momentul săvârşirii faptelor, în decursul căreia nu au fost semnalate alte încălcări ale legii penale de către inculpat.

Prin urmare, sunt nefondate celelalte critici ce vizează netemeinicia, expuse în calea de atac promovată de Ministerul Public, instanţa de fond, realizând în privinţa acestui inculpat o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. atât în privinţa întinderii cât şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, constatându-se deci, că scopul pedepsei poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite la primul grad de jurisdicţie.

În legătură cu motivul de nelegalitate invocat la pct. 4 din calea de atac a parchetului, în raport de faptul că s-a înlăturat greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea ce nu a constituit obiectul sesizării instanţei, este evident că şi nelegalitatea constând în pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, a fost înlăturată.

Aşa fiind, menţinându-se aplicarea disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., Curtea, a contopit pedepsele pentru care a dispus condamnarea în calea devolutivă de atac, cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, stabilind pedeapsa rezultantă: 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

În raport de argumentele expuse în precedent, referitoare la contribuţia infracţională a inculpatului şi necesităţile unei realizări eficiente a scopului pedepsei, Curtea a menţinut aplicarea art. 86¹ şi urm. C. pen.

Pe cale de consecinţă, calea de atac exercitată de inculpatul D.A. care vizează reducerea pedepselor, a fost respinsă ca nefondată, constatându-se că pedepsele au fost just proporţionalizate atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare.

11. În privinţa inculpatului T.V.Gh., Curtea a constatat că acesta este vizat în calea de atac promovată de Ministerul Public împotriva Sentinţei penale nr. 90 din 13 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul disjuns nr. 9472/105/2012, invocându-se următoarele motive:

În primul rând s-a susţinut (motivul nr. 1 de apel) că hotărârea este nelegală întrucât inculpatul a fost condamnat pentru altă faptă decât cea reţinută prin schimbarea încadrării juridice în etapa cercetării judecătoreşti.

S-a arătat astfel că prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar la termenul de judecată din 11 decembrie 2012, instanţa de fond, a dispus schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., înlăturând disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi deci, reţinând în sarcina inculpatului numai infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În contradicţie cu această măsură procesuală s-a susţinut că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.

În al doilea rând (motivul nr. 4 de apel) s-a invocat netemeinicia sentinţei din perspectiva greşitei individualizări a duratei pedepselor şi implicit a duratei pedepsei rezultante susţinându-se că instanţa de fond, a realizat o greşită proporţionalizare prin orientarea la un cuantum insuficient, inadecvat faţă de contribuţia majoră a inculpatului T.V.Gh. la săvârşirea faptelor, care, a avut loc pe o perioadă întinsă de timp, practic, inculpatul aderând la grupul infracţional încă din luna ianuarie 2006 şi desfăşurându-şi activitatea până în luna iulie 2008.

În raport de contribuţia infracţională, importantă şi esenţială a inculpatului, s-a solicitat majorarea duratei pedepselor aplicate inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta, nu a recunoscut nici un moment pe parcursul procesului penal săvârşirea faptelor, iar ceilalţi inculpaţi ce au adoptat o conduită procesuală de recunoaştere a vinovăţiei, fiind sancţionaţi cu pedepse mai aspre decât inculpatul T.V.Gh..

Pct. 3 apel constituind o critică adusă laturii civile a cauzei, care vizează pe toţi inculpaţii şi care va fi examinată în mod separat.

În calea proprie de atac, inculpatul T.V.Gh. a criticat hotărârea în latură penală şi civilă pentru două motive şi anume nelegalitatea şi netemeinicia constând în insuficienta administrare a mijloacelor de probă precum şi nelegalitatea şi netemeinicia constând în greşita sa condamnare, consecinţă a greşitei interpretări şi aprecieri a mijloacelor de probă, cu consecinţe asupra greşitei stabiliri a obligării sale, în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata de despăgubiri civile.

În latură penală, cât priveşte motivul de apel ce vizează insuficienţa probelor, inculpatul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează dreptul la un proces echitabil prin faptul că imediat după audierea sa, au fost respinse în mod nejustificat probatoriile în apărare pe care le-a solicitat, şi anume, proba cu acte, proba cu expertiză medico-legală pentru stabilirea stării de sănătate, depunerea şi ascultarea în original a celor 198 de suporţi audio de înregistrarea convorbirilor telefonice, precum şi depunerea şi vizionarea celor 11 suporţi audio video de înregistrare ambientală, dar şi proba cu audierea martorilor P.M.C., B.A.E. şi C.S.D., probe care erau concludente şi utile pentru stabilirea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice a faptelor.

A mai susţinut inculpatul că, procedându-se în acest mod, la nivelul primul grad de jurisdicţie s-a anticipat soluţia ce va fi pronunţată.

În ceea ce priveşte greşita sa condamnare, în cadrul acestui motiv de apel, inculpatul a susţinut că instanţa de fond a realizat o greşită apreciere şi interpretare a probelor care în realitate, conduc la concluzia nevinovăţiei sale din perspectiva faptului că participaţia sa în această cauză a fost absolut întâmplătoare şi a avut ca obiect comercializarea unor autoturisme pe care inculpatul le procura în mod legal din S.U.A., fiind un simplu comisionar.

În cadrul acestei activităţi de comercializare a autoturismelor către inculpatul R.C., acesta din urmă a acumulat faţă de inculpatul T.V.Gh. o datorie în cuantum de 90.000 euro, iar în încercarea de a-şi recupera această datorie, inculpatul apelant T.V.Gh., în primă etapă, a acceptat o tranzacţie privind nişte utilaje de produs ţigarete, pentru a se garanta restituirea împrumutului, solicitându-i lui R.C. să-i pună la dispoziţie actele utilajelor respective şi fiind de acord ca acestea să fie transportate la societatea comercială din Haţeg, pe care apelantul T.V.Gh. o administra.

Motivat de faptul că activitatea comercială pe acest profil nu ar fi putut să fie desfăşurată în România, inculpatul T.V.Gh. a intenţionat să mute afacerea în A., deoarece nu dorea să încalce legea, însă, aflând despre împrejurarea că inculpatul R.C. a realizat probe tehnologice folosind utilajele fără consimţământul său, inculpatul T.V.Gh. a solicitat coinculpatului R.C. să transfere utilajele din Haţeg în Pârscov, unde avea ocazia să le depoziteze.

A mai subliniat inculpatul apelant că nu există nici un mijloc de probă din care să reiasă că ar fi desfăşurat activităţile ilicite reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare şi că în mod greşit s-a respins solicitarea sa de depunere şi analizare a suporţilor audio şi optici pentru a se demonstra nevinovăţia sa, cu atât mai mult cu cât, nu a fost descoperită nicio tipografie sau o imprimerie, iar în instrumentarea probei testimoniale nu există nici o referire în ceea ce-l priveşte.

În consecinţă, în latură penală, apelantul inculpat T.V.Gh. a solicitat a se dispune completarea probatoriilor în calea devolutivă de atac, prin administrarea tuturor mijloacelor de probă enumerate mai sus, precum şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa în actul de sesizare.

În plus, apelantul a susţinut că starea sa de sănătate este una deosebit de precară, întrucât expertiza medico-legală efectuată la urmărirea penală, în opinia separată a profesorului universitar doctor V.B., precizează în mod expres existenţa unor afecţiuni reale ale sănătăţii cu caracter grav, al căror tratament nu poate fi realizat în reţeaua sanitară din sistemul penitenciar.

În fine, în latură civilă, a mai invocat inculpatul şi împrejurarea că instanţa de fond a ignorat un aspect juridic esenţial în sensul că pe rolul Judecătoriei Ploieşti a existat Dosarul nr. 1467/281/2009 în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 1056 din 29 mai 2012 prin care au fost condamnaţi inculpaţii A.V. şi D.A. şi s-a dispus obligarea acestora în solidar, la plata sumei de 13.719.192 RON despăgubiri civile, ca urmare a activităţilor vizând aceleaşi societăţi comerciale care figurează ca fiind implicate şi în dosarul de faţă, astfel încât, în privinţa laturii civile a cauzei, s-a constatat existenţa unei duble obligări la acoperirea aceluiaşi prejudiciu.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac promovată de Ministerul Public şi ca nefondată calea de atac exercitată de inculpat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel care îl vizează pe inculpat şi anume nelegalitatea sentinţei din perspectiva faptului că la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au fost reţinute disp. art. 41 alin. (2) C. pen., cu toate că anterior în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond dispusese schimbarea încadrării juridice prin eliminarea formei continuate a activităţii infracţionale, curtea constată că acest aspect nu este de natură a conduce la reformarea hotărârii.

Aceasta deoarece condamnarea inculpatului s-a dispus pentru infracţiunile pentru care s-a realizat sesizarea instanţei, deci, cu reţinerea unităţii legale de infracţiune reprezentată de infracţiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., fiind aşadar, lipsit de interes şi finalitate pentru titularul căii de atac exercitarea unui astfel motiv de apel, chiar dacă instanţa de fond a avut în vedere, pe parcursul cercetării judecătoreşti, eliminarea acestor dispoziţii ce vizează forma continuată a activităţii infracţionale.

Practic, confirmându-se încadrarea juridică dată acestei infracţiuni, în modalitatea expusă în actul de sesizare, deci cu reţinerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond, a înţeles să ignore propriile aprecieri referitoare la schimbarea încadrării juridice din cursul judecăţii, încadrare care oricum, fusese schimbată într-una mai uşoară, nefiind de natură deci, a afecta interesele inculpatului şi deci, cu atât mai puţi, nefiind în măsură să agraveze situaţia juridică a acestuia.

Procedând în acest mod, instanţa de fond, validând încadrarea dată faptei prin actul de sesizare, nu a încălcat dispoziţiile legale ce reglementează desfăşurarea judecăţii şi cu atât mai puţin dreptul inculpatului la un proces echitabil, în condiţiile în care, încadrările juridice date faptelor au fost expuse în mod amplu şi detaliat în expozitivul şi dispozitivul actului de sesizare.

În consecinţă, reţinându-se încadrările juridice date faptelor astfel cum acestea au fost expuse în actul de sesizare, Curtea a constatat că nu se impune reformarea hotărârii atacate sub acest aspect.

În privinţa motivului nr. 4 de apel din apelul parchetului, Curtea a constatat că acesta este fondat, însă argumentarea acestui punct de vedere se va face după examinarea apelului inculpatului, în raport de următoarele considerente:

În privinţa solicitării inculpatului de completare a probatoriilor în apel, aspect care constituie de altfel şi o critică adusă sentinţei atacate, pentru motivul insuficienţei probelor administrate, Curtea a apreciat această solicitare ca nefondată, deoarece probele solicitate de inculpat a fi completate în calea devolutivă de atac, astfel cum acestea au fost descrise în cele ce preced, nu sunt utile şi concludente soluţionării cauzei.

Administrarea probelor cu martori, vizionarea şi audierea suporţilor optici şi audio în care au fost fixate înregistrările ambientale şi respectiv cele ale convorbirilor telefonice legal interceptate şi autorizate, precum şi administrarea probei cu expertiză medico-legală sunt inutile în cauză din perspectiva faptului că situaţia de fapt cât şi încadrările juridice date faptelor, pot fi lămurite şi conturate pe deplin în raport de ansamblul celorlalte mijloace de probe administrate în etapa urmăririi penale, precum şi în cursul cercetării judecătoreşti.

În actul de sesizare, inculpatul T.V.Gh. a fost dedus judecăţii pentru comiterea unui concurs infracţional multiplu scindat în 2 perioade distincte ale activităţii infracţionale, astfel: în perioada iulie 2007 - iulie 2008 când inculpatul a aderat la grupul infracţional ce fusese iniţiat de inculpaţii R.C. şi P.M. încă din luna ianuarie 2006, la care pe parcurs, au aderat şi alţi inculpaţi, apelantul inculpat având ca rol distribuirea de ţigarete contrafăcute purtând mărcile R., W. şi V. având aplicate timbre de marcare false, care, erau produse şi ambalate în cadrul fabricii ilegale de la Bragadiru, contrafacere pe care inculpatul a cunoscut-o, creându-şi propria reţea de distribuţie a acestor ţigarete, prin intermediul martorilor P.G., G.V., C.S.D., L.C., D.N., C.C., inculpatul asigurând punerea în circulaţie a acestor ţigarete contrafăcute, iar în scopul disimulării provenienţei ilicite a sumelor de bani pe care le-a obţinut în urma revânzării ţigărilor contrafăcute achiziţionate de la inculpatul R.C. în această perioadă, apelantul inculpat T.V.Gh. a achitat contravaloarea acestor ţigări în sumă de aproximativ 200.000 euro, prin remiterea unor autoturisme de lux.

Ulterior, în perioada martie - iulie 2008, cât timp fabrica ilegală de ţigarete a fost mutată şi a funcţionat în locaţiile de la Călăraşi, Haţeg şi Pârscov, după ce în prealabil, inculpatul T.V.Gh. a preluat de la inculpatul R.C. întreaga linie tehnologică precum şi stocul de materie primă şi materiale, inculpatul T.V.Gh. a devenit liderul grupului infracţional şi coordonatorul activităţii acestei fabrici ilegale, sens în care, i-a solicitat inculpatului P.M. desfăşurarea în continuare de activităţi de identificare a tipografilor pentru a confecţiona blanchete şi timbre de marcare false, conducând şi coordonând în continuare activitatea fabricii clandestine cu ajutorul inculpaţilor E.P. şi P.M., comercializând totodată, atât direct cât şi indirect, astfel de ţigarete, inclusiv prin intermediul inculpatului R.C. către diverşi beneficiari între care, inculpatul I.N. şi martorii P.T., P.G. şi M.V., iar pentru a disimula originea ilicită a sumelor de bani obţinute din această activitate şi pentru ascunderea adevăratei provenienţe a acestor resurse financiare, a achitat o parte din bani reprezentând contravaloarea utilajelor achiziţionate de la inculpatul R.C., mai exact suma de 65.000 RON, printr-un transfer bancar din contul SC A.I. SRL, societate reprezentată de inculpat şi administrată de soţia sa, în contul bancar aparţinând SC M. SRL, reprezentată de inculpatul B.A., creând aparenţa derulării unui contract de achiziţii de materiale de construcţii între cele două societăţi comerciale, însă, suma a fost ridicată în numerar de inculpatul B.A. şi înmânată inculpatului R.C.

Deşi încă de la debutul urmăririi penale, inculpatul T.V.Gh. a negat participaţia sa infracţională, în declaraţiile date iniţial, recurgând apoi la dreptul la tăcere, după care, în cursul judecăţii a susţinut în continuare nevinovăţia sa, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că apărările inculpatului sunt în întregime contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale vinovăţiei survenite din partea celorlalţi lideri ai grupului infracţional în persoana inculpaţilor R.C., P.M. şi E.P., astfel încât, administrarea probelor solicitate de inculpat apare ca fiind inutilă, câtă vreme, situaţia de fapt şi participaţia penală a inculpatului se conturează pe deplin din restul probatoriilor administrate.

În amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale, inculpaţii sus-menţionaţi au confirmat pe deplin situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare, întărind aceste declaraţii prin recunoaşterea vinovăţiei lor în cursul cercetării judecătoreşti, Curtea observând că aceste declaraţii ale inculpaţilor sunt la rândul lor confirmate şi de depoziţiile martorilor prin intermediul cărora s-a realizat comercializarea de ţigarete de către inculpatul T.V.Gh. martorilor (P.G., G.V., C.S.D., L.C., D.N., C.C., P.T. şi M.V.) precum şi de conţinutul convorbirilor telefonice legal interceptate şi autorizate, care confirmă pe deplin, implicarea infracţională a inculpatului T.V.Gh. pe întreaga durată de desfăşurare a activităţilor infracţionale, segmentată în cele două forme ale contribuţiei sale infracţionale, respectiv, prima constând în asigurarea distribuţiei ţigaretelor contrafăcute, iar cea de-a doua, în preluarea sub proprie coordonare a activităţii de producere şi ambalare de ţigarete, dublată de asigurarea în continuare a comercializării acestora.

Într-adevăr, iniţial, inculpatul T.V.Gh. l-a cunoscut pe inculpatul R.C. din perspectiva activităţii de comercializare a unor autoturisme importate din SUA, activitate pe care, primul o desfăşura la acel moment, însă, ulterior, indiferent de pretextul sub care s-a realizat asocierea infracţională este cert că, inculpatul T.V.Gh. a aderat la grupul infracţional profilat pe producerea şi comercializarea de ţigarete contrafăcute, fiind neviabilă apărarea inculpatului în sensul că ar fi intenţionat desfăşurarea în mod legal a afacerii în Abhazia şi în România, câtă vreme toate celelalte mijloace de probă conduc la concluzia că scopul inculpatului a fost acela de a obţine profituri din comercializarea şi mai apoi din producerea de ţigarete, pe care le-a disimulat, începând să ascundă originea lor ilicită, inclusiv prin realizarea unui transfer bancar având ca adevărat destinatar pe inculpatul R.C.

Că este aşa, o confirmă declaraţiile tuturor celorlalţi inculpaţi audiaţi în prezenta cauză, nu numai acelora care şi-au recunoscut vinovăţia lor în cadrul recurgerii la disp. art. 320¹ C. proc. pen., dar şi a inculpaţilor care au negat vinovăţia lor, cum sunt inculpaţii V.V., M.R.P., A.A.A., precum şi depoziţiile tuturor martorilor enumeraţi mai sus dar şi ale martorilor ce au constituit echipa de muncitori coordonată de inculpatul V.V., care a asigurat producţia ilicită a ţigaretelor în cadrul locaţiilor unde fusese mutată, astfel încât se constată că, în legătură cu inculpatul T.V.Gh. a fost administrat încă din cursul urmăririi penale un amplu material probator ce face dovada implicării sale infracţionale pe întregul parcurs al derulării activităţilor ilicite, în cele două etape distincte, fără a exista vreun dubiu în legătură cu participaţia sa penală, aşa cum susţine inculpatul.

Dimpotrivă, atât declaraţiile celorlalţi coinculpaţi cât şi ale martorilor, s-au coroborat cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate (a căror legalitate inculpatul nu a contestat-o, ci doar a solicitat audierea în condiţii de oralitate şi contradictorialitate a celor 198 de suporţi tehnici de fixare), conducând la concluzia indubitabilă a poziţionării inculpatului în postura de lider al acestui grup infracţional, cu o activitate ce poate fi definită ca fiind esenţială în planul realizării tuturor scopurilor activităţii infracţionale.

Aşa fiind, este evident că nu se mai poate pune problema utilităţii probei cu audierea şi vizionarea suporţilor audio şi video pe care au fost fixate înregistrările telefonice şi respectiv ambientale, întrucât celelalte mijloace de probă legal administrate fac dovada deplină a întinderii şi a participaţiei penale a inculpatului.

De asemenea, nici administrarea probei cu martori nu mai este utilă din această perspectivă, iar în ceea ce priveşte proba cu expertiză medico legală pentru stabilirea afecţiunilor condamnatului, Curtea a constatat că aceasta a fost administrată încă din cursul urmăririi penale, când, prin Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/11705/2008 întocmit la data de 2 februarie 2009 de către INML Mina Minovici Bucureşti, s-a concluzionat, în urma examinării inculpatului şi a documentaţiei sale medicale, că, toate afecţiunile sale pot fi tratate în cadrul reţelei sanitare din sistemul penitenciar cu respectarea indicaţiilor terapeutice.

Este adevărat că, profesorul universitar doctor V.B. a formulat o opinie separată în cadrul acestei expertize, susţinând că în ceea ce-l priveşte pe inculpat, existenţa unei boli dermatologice cronice, poate determina complicaţii grave mergând până la şocul septic, afecţiunea necesitând tratament permanent complex, cu internări succesive în clinică dermatologică, tratament medicamentos de specialitate şi igienă dietetic ce nu poate fi asigurat în reţeaua medicală a sistemului penitenciar.

Însă, efectuarea unei noi expertize medico legale în mod corect a fost apreciată ca inutilă la nivelul primului grad de jurisdicţie, opinie împărtăşită şi de către instanţa de apel, ţinând seama de împrejurarea că expertiza medico legală a fost efectuată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale ce vizează administrarea acestui mijloc de probă, respectiv depunerea întregii documentaţii medicale şi participarea medicilor specialişti în raport de toate afecţiunile de care suferă inculpatul, practic, la efectuarea expertizei participând un număr de 8 medici specialişti în funcţie de aceste infracţiuni, aşa încât, formularea unei singure opinii separate, fie şi din partea unei personalităţi de renume în domeniul medico-legal, nu este în măsură să anuleze concluziile formulate de către toţi medicii specialişti împreună cu medicii legişti şi reprezentanţi ai reţelei sanitare a ANP, care au participat la efectuarea acestei expertize.

În raport de cele argumentate în cele ce preced, Curtea a constatat ca fiind nefondate ambele motive de apel invocate în latură penală de către inculpatul T.V.Gh., soluţia de condamnare fiind astfel pronunţată cu respectarea tuturor dispoziţiilor dar şi a garanţiilor legale, după coroborarea tuturor mijloacelor de probă legal administrate în cauză, fiind infirmate astfel, criticile inculpatului în privinţa greşitei sale condamnări ori a insuficienţei materialului probator.

Nici critica inculpatului referitoare la greşita soluţionare a laturii civile prin obligarea la plata aceluiaşi prejudiciu faţă de care s-a dispus anterior acoperirea într-o altă cauză penală având legătură cu prezenta cauză, nu este fondată, în raport de următoarele considerente:

Este adevărat că prin Sentinţa penală nr. 1056 din 29 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. 1467/281/2009 s-a dispus condamnarea inculpaţilor A.V. şi D.A. la pedepse de câte 5 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi respectiv complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, fapte comise în perioada februarie - septembrie 2007, precum şi în latură civilă obligarea acestora în solidar la plata sumei de: 13.719.192 RON reprezentând accize (11.528.732 RON) plus TVA (2.190.460 RON) către partea civilă ANAF Bucureşti.

Este în egală măsură real că se reţine şi în prezenta cauză împrejurarea că sus-numiţii A.V. şi D.A. au contribuit la activitatea grupului infracţional dedus judecăţii în prezent prin asigurarea aprovizionării cu cantitatea de tutun iniţială de 10 tone, tutun brut tăiat, prin intermediul SC L.T. SRL Ploieşti, prin care a fost intermediată achiziţionarea acestui tutun ce a fost folosit iniţial în procesul de producţie.

Însă, chiar dacă A.V. şi D.A. au fost deduşi judecăţii în mod separat, printr-un rechizitoriu întocmit de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Curtea a observat că în sarcina acestora a fost reţinută comiterea altei infracţiuni decât cea/cele care constituie obiectul sesizării în prezenta cauză, mai exact, reţinându-se în sarcina acestora săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la evaziune fiscală, astfel încât acoperirea prejudiciului s-a dispus a se face raportat la infracţiunea ce constituie obiectul sesizării.

Mai mult decât atât, Sentinţa penală 1056 din 29 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Ploieşti nu este rămasă definitivă încă, deoarece potrivit sistemului informatizat de evidenţă a dosarelor, această cauză se află în curs de judecată în apel la Tribunalul Prahova.

În această situaţie, nu se poate pune problema existenţei a două obligaţii distincte de acoperire a aceluiaşi prejudiciu, astfel cum susţine inculpatul apelant T.V.Gh., câtă vreme soluţia pronunţată în respectiva cauză nu este definitivă, iar infracţiunile ce au antrenat răspunderea penală sunt diferite, generându-se aşadar, o perspectivă diferită asupra naturii şi întinderii obligaţiilor civile stabilite ca o consecinţă a existenţei răspunderii penale.

Aşa fiind, nici acest motiv de apel nu a putut fi valorificat în prezenta cauză, astfel încât, Curtea a constatat că se impune respingerea ca nefondat a apelului promovat de inculpatul T.V.Gh.

Examinându-se în continuare apelul formulat de Ministerul Public, cu referire la acest inculpat, Curtea a constatat ca fiind întemeiată critica de la pct. 4 al motivelor de apel, care vizează greşita individualizare a duratei pedepselor aplicate acestui inculpat.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că, deşi afecţiunile sănătăţii inculpatului sunt incontestabile, chiar dacă asupra posibilităţii de tratament a acestora, s-a formulat o opinie expertală separată, cu toate acestea, numai acest considerent nu justifică proporţionalizarea pedepselor la nivelul duratei la care s-a orientat instanţa de fond, pentru infracţiunile cele mai grave care intră în scopul asocierii infracţionale sub forma grupului infracţional organizat.

Astfel, Curtea a observat că apelantul inculpat T.V.Gh. s-a plasat în postura incontestabilă de lider al grupării infracţionale derulând activităţi infracţionale în două perioade distincte, însă, semnificative ca întindere, respectiv ca distribuitor iniţial de ţigarete, pe o întreagă zonă teritorială extinsă, practic fiind primul şi principalul distribuitor, după care, s-a plasat în rolul de coordonator al activităţii de fabricare a ţigaretelor, mutând sub coordonarea sa fabrica clandestină în 3 locaţii distincte, situate pe o arie geografică extinsă la nivelul întregii ţări, mai exact în localităţile Călăraşi, Haţeg şi Pârscov, tocmai în vederea neutralizării eventualelor acţiuni de depistare din partea autorităţilor statului, elemente care sunt de natură a configura aportul infracţional major al acestui inculpat, care, nu poate fi ignorat în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei.

Pe lângă acest aspect, Curtea a reţinut şi împrejurarea că în decursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine constantă de negare a vinovăţiei sale, aspect care, deşi nu-i poate fi imputat întrucât reprezintă expresia recurgerii la drepturile şi garanţiile conferite de lege, totuşi, nu este în măsură să-l plaseze pe acest inculpat la nivel de egalitate cu ceilalţi inculpaţi aflaţi de asemenea în postura de lideri ai grupului infracţional, dar care au adoptat o conduită procesuală de recunoaştere a vinovăţiei lor, colaborând cu organele de urmărire penală încă din faza de urmărire penală şi faţă de care, însuşi emitentul actului de sesizare a apreciat că se impune reţinerea dispoziţiilor ce reglementează circumstanţele atenuante facultative judiciare cum sunt inculpaţii R.C., P.M., E.P.

În atare situaţie, ţinând cont că în privinţa acestor inculpaţi au fost reţinute dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., iar instanţa de fond a proporţionalizat în mod corect pedepsele aplicate atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, prin luarea în considerare a limitelor de pedeapsă reduse, dar mai ales raportându-le la întinderea şi amploarea activităţii infracţionale a inculpatului T.V.Gh. care s-a situat pe două paliere infracţionale distincte corespunzătoare celor două activităţi de lider al grupului infracţional, însumându-se o importantă perioadă de timp în decursul căreia activitatea fabricii ilicite de ţigarete a fost mutată în 3 locaţii diferite pe teritoriul ţării, Curtea a apreciat că durata pedepselor stabilită de prima instanţă pentru infracţiunile cele mai grave care intră în scopul grupului infracţional, acelea de spălare de bani şi respectiv de iniţiere/aderare la grupul infracţional, a fost proporţionalizată în mod excesiv de bând, ignorându-se criteriile de individualizare prev. de art. 52 şi art. 72 C. pen., prin ignorarea rolului şi a contribuţiei infracţionale deosebit de extinse a inculpatului.

Aşa fiind, calea de atac formulată de parchet apare ca fiind fondată sub acest aspect, impunându-se majorarea duratei pedepselor aplicate inculpatului pentru aceste două categorii de infracţiuni ce intră în obiectivele şi scopul grupului de criminalitate organizată, iar la individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere modul şi împrejurările concrete de săvârşire, pericolul social concret deosebit de ridicat al acestor fapte, contribuţia majoră a inculpatului la comiterea lor şi circumstanţele personale ale inculpatului, inclusiv din perspectiva stării sale de sănătate.

În consecinţă, Curtea a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.V.Gh. de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, în componentele sale pe care le va repune în individualitatea lor.

A majorat pedepsele principale aplicate inculpatului după cum urmează:

- pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 ani închisoare, la 6 ani şi 6 luni închisoare.

- pentru infracţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., de la câte 3 ani închisoare, la câte 6 ani închisoare.

S-au contopit aceste pedepse cu pedepsele aplicate de prima instanţă pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina acestui inculpat, stabilindu-se pedeapsa rezultantă cea mai grea, aceea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

12. În privinţa inculpatului B.A. Curtea a constatat că acesta este vizat în calea de atac promovată de parchet împotriva Sentinţei penale nr. 90 din 13 martie 2013 a Tribunalului Prahova, cauză reunită cu prezenta, în cadrul motivelor de apel de la pct. 1, 2 şi 4, iar pct. 3 apel constituind o critică adusă laturii civile a cauzei, care vizează pe toţi inculpaţii şi care va fi examinată în mod separat.

S-a invocat în ceea ce priveşte situaţia acestui inculpat nelegalitatea sentinţei susţinându-se (motivul nr. 1 de apel) că hotărârea este nelegală întrucât inculpatul a fost condamnat pentru altă faptă decât cea reţinută prin schimbarea încadrării juridice în etapa cercetării judecătoreşti.

În al doilea rând s-a susţinut că sentinţa este nelegală deoarece nu au fost indicate în mod concret circumstanţele atenuante facultative judiciare reţinute la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului B.A., ci s-au reţinut global disp. art. 74 C. pen., aceste circumstanţe fiind de altfel, în mod greşit reţinute.

De asemenea, (motivul nr. 4 de apel) s-a invocat netemeinicia sentinţei din perspectiva greşitei individualizări a duratei pedepselor şi implicit a duratei pedepsei rezultante, precum şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, susţinându-se că instanţa de fond, a realizat o greşită proporţionalizare prin reţinerea în favoarea inculpatului a disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi prin orientarea la o modalitate de executare a pedepsei non privativă de libertate, ignorându-se gradul de pericol social concret al faptelor, care impunea majorarea duratei pedepselor şi executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

În calea proprie de atac, inculpatul B.A. a criticat sentinţa din perspectiva greşitei individualizări a duratei pedepselor, susţinând că acestea sunt excesive raportat la contribuţia sa infracţională minoră, la lipsa antecedentelor penale şi la conduita procesuală sinceră de recunoaştere a vinovăţiei, solicitând reducerea pedepselor.

Curtea a constatat sub un prim aspect ca nefiind fondate motivele de apel din calea de atac promovată de parchet privitoare la nelegalitatea sentinţei pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel care îl vizează pe inculpat, identic cu cel invocat şi în privinţa inculpatului T.V.Gh. şi anume nelegalitatea sentinţei din perspectiva faptului că la încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au fost reţinute disp. art. 41 alin. (2) C. pen., cu toate că anterior în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond dispusese schimbarea încadrării juridice prin eliminarea formei continuate a activităţii infracţionale, Curtea a constatat că acest aspect nu este de natură a conduce la reformarea hotărârii.

Nici motivul 2 de apel care vizează nelegalitatea sentinţei din perspectiva neindicării circumstanţelor atenuante facultative judiciare, nu este fondat, atât timp cât din examinarea gradului de pericol social concret al infracţiunilor şi ale circumstanţelor personale ale inculpatului, rezultă că, aceste circumstanţe sunt pe deplin incidente, reţinerea lor fiind justificată, iar critica invocată neputând atrage reformarea sentinţei atât timp cât dispoziţiile legale ale art. 74 C. pen. au fost corect aplicate.

În privinţa motivului nr. 4 de apel din apelul parchetului, Curtea a constatat că, acesta este fondat, în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei rezultante, după cum se va arăta:

În sarcina inculpatului a fost reţinută contribuţia infracţională constând în aceea că în cursul anului 2007 a aderat la grupul infracţional acceptând propunerea inculpatului R.C. şi a pus la dispoziţia acestuia SC D.I. SRL Roşiorii de Vede judeţul Teleorman, al cărei administrator de drept este finul său inculpatul D.A., însă, firma este în fapt administrată de către inculpatul B. care a fost utilizată pentru a se efectua achiziţii de tutun de la furnizorul SC L.T. SRL Ploieşti, mai exact, de 10 tutun de la acest furnizor precum şi de la un alt furnizor de pe teritoriul Italiei de unde a fost achiziţionată cantitatea de 30 de tone tutun, materie primă ce a fost folosită la fabricarea ilegală a ţigaretelor contrafăcute.

Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul a intermediat, prin conturile bancare ale SC M. SRL, administrată de soţia acestuia, B.C., transferurile de bani efectuate de inculpatul T.V.Gh. către inculpatul R.C., reprezentând contravaloarea ţigărilor achiziţionate de T.V.Gh. de la fabrica clandestină din Bragadiru (65.000 RON reprezentând o factură fictivă de materiale de construcţii).

Ulterior, a acceptat solicitarea inculpatului R.C. de a-i pune la dispoziţie o firmă în numele căreia acesta să efectueze achiziţia unei cantităţi de 15 tone de tutun din Turcia, sens în care, a hotărât cesionarea SC M. către numitul C.C., tocmai în vederea asigurării disimulării adevăratului deţinător al firmei, după care, a pus la dispoziţia inculpatului R.C. datele şi documentele acestei firme pentru efectuarea achiziţiei de tutun.

Într-adevăr, după contestarea faptelor în cursul urmăririi penale, inculpatul B.A. a recunoscut vinovăţia sa în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. astfel încât în privinţa acestuia instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a acestei cauze legale de reducere a pedepsei, pe care, în mod just, a apreciat-o ca fiind incidentă alături de circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi conduita sa procesuală anterioară, precum şi intervalul de timp scurs de la epuizarea activităţii infracţionale şi până în prezent, în decursul căruia, inculpatul nu a recurs la noi încălcări ale legii penale.

Chiar în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei, Curtea a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost în mod greşit stabilită la nivelul primului grad de jurisdicţie, întrucât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este în măsură să asigure realizarea în mod eficient a scopului preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei, ţinând seama de pericolul social concret al infracţiunilor, astfel cum acesta este reflectat de aportul infracţional al inculpatului.

Or, după cum s-a observat, în sarcina inculpatului s-a reţinut o contribuţie infracţională prin punerea la dispoziţie a două societăţi comerciale în numele cărora liderii grupului infracţional au efectuat două achiziţii de tutun ce au stat la baza desfăşurării activităţii ilicite de producţie a ţigaretelor contrafăcute, precum şi activitatea de disimulare a adevăratei provenienţe a sumelor de bani obţinute, ceea ce conduce la concluzia că plasarea inculpatului B.A. în cadrul grupului infracţional s-a realizat la un nivel ce depăşeşte palierul minim, activitatea sa delictuoasă având un rol de neignorat în ansamblul activităţii grupului infracţional, aşa încât, scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei nu poate fi atins într-o modalitate non privativă de libertate, impunându-se schimbarea regimului de executare a pedepsei rezultante prin dispunerea executării prin privare de libertate.

Aşa fiind, Curtea, admiţând calea de atac promovată de Ministerul Public, a înlăturat aplicarea disp. art. 86¹ şi urm. şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.A., iar pe cale de consecinţă, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat constatând ca neîntemeiate criticile acestuia privind greşita individualizare a duratei pedepselor.

13. În ceea ce priveşte calea de atac promovată de către apelanta P.L.R. IFN SA, Curtea a constatat că această societate a solicitat restituirea autoturismului VP serie şasiu .... înmatriculat sub nr. B .... asupra căruia a fost instituit sechestru asigurător pe numele inculpatului B.I.

În susţinerea motivelor de apel s-a arătat că acest autovehicul aparţinea în drept, apelantei, care este societate de leasing financiar, iar cumpărarea acestui autovehicul s-a realizat prin finanţare în sistem leasing, finanţarea fiind acordată de către apelantă, aşa încât, potrivit dispoziţiilor legale şi contractuale, proprietatea asupra bunului revine societăţii finanţatoare, întrucât contractul de leasing nu a fost achitat în întregime.

S-a mai susţinut că în cadrul operaţiunii de leasing financiar, în care a fost achiziţionat acest autoturism, utilizatorul a fost SC T. SRL cu care a fost încheiat contractul, iar această societate a fost reprezentată de numitul G.I.M., în calitate de administrator, aşa încât folosirea autovehiculului de către inculpatul B.I. s-a realizat fără existenţa vreunui temei legal, ori contractual şi prin urmare, instituirea sechestrului asigurător este în măsură să prejudicieze dreptul de proprietate al apelantei.

Curtea a constatat ca fiind fondată calea de atac declarată de apelanta P.L.R. IFN SA, astfel cum rezultă din copiile înscrisurilor depuse la dosar apel, respectiv formular de leasing către persoane juridice, şi cartea de identitate a autovehicolului, de unde rezultă că în legătură cu autoturismul VP serie şasiu .... înmatriculat sub nr. B .... a fost încheiat la 15 decembrie 2005 un contract de leasing pe durata totală de 60 de luni, acest autovehicul fiind înmatriculat pe numele proprietarului P.L.R. IFN SA, aşa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare, utilizatorul fiind SC T. SRL Calafat, societate reprezentată de numitul G.I.M.

În această situaţie, ţinând seama de împrejurarea că inculpatul B.I., de la care a fost ridicat autoturismul, nu deţinea un drept legal de proprietate ori de folosinţă al acestuia, s-a restituit acest bun societăţii finanţatoare, proprietară a autovehiculului în cauză, având în vedere şi disp. art. 168 - 169 C. proc. pen., observându-se că restituirea este impusă de aceste dispoziţii legale întrucât bunul asupra căruia a fost instituit sechestrul nu era proprietatea inculpatului B.I., iar potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua numai asupra bunurilor mobile ori imobile, ori ale învinuitului sau inculpatului.

14. În privinţa apelurilor declarate de inculpaţii R.C., P.M., E.P. şi P.A., aceştia sunt vizaţi în calea de atac promovată de Ministerul Public, doar în cadrul motivului numărul 6 care priveşte netemeinicia sentinţei din perspectiva greşitei individualizări a duratei pedepselor, şi implicit a pedepsei rezultante, susţinându-se că acestea sunt mult prea blânde raportat la pericolul social al faptelor şi contribuţia infracţională a inculpaţilor, solicitându-se majorarea pedepselor.

La rândul lor, inculpaţii R.C., P.M., E.P. şi P.A. au criticat sentinţa tot din perspectiva netemeiniciei, susţinând că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt excesive, ţinând seama de conduita lor procesuală sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei, pe care au manifestat-o încă din cursul urmăririi penale, inclusiv în modalitatea formulării unor denunţuri ce au contribuit la lămurirea anumitor aspecte, solicitându-se admiterea apelurilor şi reducerea pedepselor.

Astfel, inculpatul R.C. a susţinut că a avut o conduită procesuală sinceră, încă de la debutul urmăririi penale, recunoscând întreaga activitate infracţională şi oferind detalii pe parcursul anchetei penale, esenţiale pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de activitatea infracţională, inclusiv a altor persoane, motiv pentru care chiar în actul de sesizare s-a propus reţinerea în favoarea sa a disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., iar ulterior în cursul judecăţii inculpatul a avut aceeaşi poziţie procesuală sinceră recunoscând vinovăţia sa în condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen.

Aceste elemente, coroborate cu faptul că inculpatul a înţeles să contribuie la acoperirea prejudiciului prin punerea la dispoziţie a unui număr impresionant de autoturisme şi terenuri, precum şi faptul că nu a mai produs noi încălcări ale legii penale, având o familie organizată şi doi copii minori în întreţinere, pot constitui, în opinia inculpatului, circumstanţe atenuante conform art. 74 C. pen., solicitându-se aşadar reducerea pedepselor prin reţinerea acestor dispoziţii, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul dispunerii uneia non privative de libertate.

La rândul său, inculpatul P.M. a invocat, de asemenea, conduita procesuală sinceră şi recunoaşterea vinovăţiei, precum şi starea precară a sănătăţii, inculpatul având afecţiuni grave care au determinat punerea sa în libertate, solicitându-se aşadar, reţinerea art. 74 C. pen. şi reducerea pedepselor precum şi schimbarea modalităţii de executare.

Inculpatul E.P. a susţinut, la rândul său, că la individualizarea pedepselor se impune a se face aplicarea art. 74 C. pen. raportat la circumstanţele sale personale, precum şi schimbarea modalităţii de executare, în sensul dispunerii art. 86¹ sau 86⁷ C. pen., ţinându-se seama de faptul că a prestat o activitate lucrativă având o vechime de 38 de ani în muncă, că are 4 copii, soţie şi familie organizată, că nu a realizat beneficii personale, iar împotriva sa a fost dispusă măsura sechestrului asigurător asupra imobilului în care locuieşte întreaga familie.

Inculpatul P.A. a criticat sentinţa tot din perspectiva netemeiniciei, susţinând că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt excesive, ţinând seama de conduita sa procesuală sinceră, de recunoaştere a vinovăţiei, pe care a manifestat-o încă din cursul urmăririi penale, inclusiv în modalitatea formulării unui denunţ ce a contribuit la lămurirea anumitor aspecte, solicitându-se admiterea apelului şi reducerea pedepselor.

Curtea a constatat că ambele critici sunt nefondate, prima instanţă realizând o corectă aplicare în cauză a criteriilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen., luând în considerare gradul de pericol social concret al infracţiunilor, modul şi împrejurările concrete de săvârşire şi contribuţia infracţională a inculpaţilor, precum şi conduita procesuală a inculpaţilor care au recunoscut vinovăţia lor potrivit disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, în privinţa inculpaţilor R.C., P.M. şi E.P. s-a observat că aceştia, deşi au dat dovadă de sinceritate încă din cursul urmăririi penale, cu toate acestea, s-au plasat în postura de lideri ai grupului infracţional, care a fost constituit şi iniţiat de 2 dintre inculpaţi şi anume R.C. şi P.M., care au derulat activităţi delictuoase pe întreaga perioadă în care a funcţionat grupul, inculpatul E.P. fiind cooptat pe parcurs, dar plasându-se în aceeaşi postură de implicare majoră în cadrul activităţii ilicite prin asigurarea supravegherii, mutării utilajelor în locaţiile de la Călăraşi, Haţeg şi Pârscov.

Este adevărat că, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii R.C., P.M. şi E.P. au avut un comportament sincer, recunoscând încă din cursul urmăririi penale faptele imputate, motiv pentru care faţă de primii doi inculpaţi s-a considerat de către emitentul actului de sesizare că se impune a se face aplicarea disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., însă, Curtea a constatat că, reţinerea acestor dispoziţii legale cu efect de atenuare a pedepselor, nu se impune în cauză, cu atât mai mult cu cât s-a reţinut că inculpaţii au recunoscut vinovăţia lor, conform art. 320¹ C. proc. pen., fiind operată aşa dar, o reducere a limitelor de pedeapsă impusă de aceste dispoziţii legale.

Recunoaşterea vinovăţiei, deşi nu este incompatibilă cu reţinerea disp. art. 74 şi art. 76 C. pen., reprezintă totuşi, în cazul acestor inculpaţi, un element ce nu poate anula gradul lor de participaţie penală esenţial, practic, inculpaţii R.C. şi P.M. fiind cei ce au iniţiat şi constituit grupul infracţional la care au aderat ulterior ceilalţi inculpaţi din prezenta cauză.

Or, rolul şi contribuţia infracţională a acestor inculpaţi a fost una esenţială în cadrul grupării infracţionale, nefiind astfel în măsură să justifice reindividualizarea duratei pedepselor sau schimbarea modalităţii de executare a acestora, Curtea apreciind că recunoaşterea vinovăţiei din partea acestor inculpaţi, nu este în măsură să anuleze ori să diminueze plasarea lor într-o poziţie superioară în cadrul palierelor grupului infracţional, cu atât mai mult cu cât, actele materiale de executare au fost comise pe o perioadă lungă de timp, practic, pe aproape întreaga perioadă de fiinţă a grupului infracţional.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.A., acesta a constituit cel care a asigurat utilajele pentru confecţionarea timbrelor şi a blanchetelor contrafăcute, deţinând tipografia clandestină în a cărei activitate i-a cooptat pe inculpaţii M.E. şi B.D., deţinând aşadar, la rândul său, un rol de netăgăduit prin folosirea tipografiei sale în vederea contrafacerii elementelor de siguranţă-timbre şi blanchete - ce se aflau sub stricta tipărire doar la nivelul Imprimeriei Naţionale.

În această situaţie, Curtea a apreciat că, atât durata, cât şi modalitatea de executare a pedepselor, dispuse în cazul acestor inculpaţi, sunt proporţionale raportat la gradul de pericol social concret al faptelor şi circumstanţele personale ale fiecăruia, fiind realizată o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev de art. 52 şi art. 72 C. pen. în privinţa fiecăruia dintre aceşti inculpaţi, motiv pentru care, căile de atac promovate de aceştia, urmează a fi respinse ca nefondate.

15. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.G.D.V., Curtea a constatat că acesta este vizat în calea de atac promovată de Ministerul Public în privinţa motivelor de apel indicate la punctul 1 lit. b), la pct. 3 şi la pct. 6.

S-a susţinut la punctul 1 lit. b) apel că, hotărârea atacată este netemeinică din perspectiva greşitei achitări a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în celelalte motive de apel sentinţa este criticată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinându-se că instanţa de fond nu a indicat, în concret, care sunt circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen. pe care le-a reţinut în favoarea acestui inculpat, aceasta reprezentând un motiv de nelegalitate, iar hotărârea este netemeinică în ceea ce priveşte durata şi modalitatea de executare a pedepselor şi implicit a pedepsei rezultante, acestea fiind excesiv de blânde raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunilor, precum şi contribuţia infracţională a inculpatului.

În calea proprie de atac, inculpatul N.G.D.V., a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât în latură penală, cât şi în latură civilă, invocându-se, în ce priveşte latura penală a cauzei, greşita sa condamnare, susţinând că nu a participat personal la activitatea de producţie a ţigaretelor ci doar a comercializat produse din hârtie şi adezivi specifici combinatelor şi fabricilor de hârtie, dar care pot fi folosite şi în alte scopuri, fără a intra sub incidenţa produselor supravegheate fiscal.

A mai susţinut apelantul că nu a avut cunoştinţă despre faptul că a sprijinit în vreun fel activitatea grupului infracţional, astfel încât lipseşte latura subiectivă infracţională, inculpatul intrând în relaţii comerciale cu coinculpatul R.C. fără a cunoaşte despre activitatea concretă derulată de acesta în cadrul grupului infracţional.

În fine, s-a mai susţinut că nu există mijloace de probă din care să rezulte că acesta ar fi înşelat vreo persoană în legătură cu calitatea mărfurilor şi nici nu avea cunoştinţă că produsele fabricii de ţigări sunt falsificate.

În consecinţă, a solicitat inculpatul în latură penală admiterea căii de atac şi achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind intenţia ca latură subiectivă infracţională.

În subsidiar, apelantul a susţinut că instanţa de fond a realizat o greşită individualizare a pedepselor fără a conferi deplină eficienţă circumstanţelor atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 C. pen., ignorându-se împrejurarea că inculpatul îşi câştiga în mod onest mijloacele de trai, deoarece încă din perioada urmăririi penale a fost autorizat să exercite profesia de inspector în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

În latură civilă, inculpatul a susţinut că, în mod greşit a fost obligat la plata daunelor materiale către părţile civile şi la plata cheltuielilor de judecată, deoarece faptele sale nu au produs prejudicii materiale şi nici morale părţilor civile, atât timp cât inculpatul nu s-a ocupat efectiv de producerea de ţigarete, de procurarea de tutun ori de tipărirea blanchetelor şi a timbrelor false, iar la stabilirea obligaţiei de despăgubire a părţilor civile trebuie avută în vedere proporţionalitatea consecinţelor juridice cu situaţia care le-a generat, respectiv raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, această condiţie nefiind îndeplinită în speţă.

Curtea a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, instanţa de fond realizând o justă evaluare a materialului probator administrat în cauză, din care rezultă existenţa faptelor pentru care s-a dispus condamnarea la primul grad de jurisdicţie şi vinovăţia inculpatului N.G.D.V. în săvârşirea acestora, pedepsele fiind proporţionalizate cu respectarea cerinţelor prevăzute în art. 52 şi art. 72 C. pen., atât în ce priveşte întinderea cât şi modalitatea de executare, iar în latură civilă, raportat la faptele ce au fost reţinute în sarcina inculpatului, rezultând că obligarea acestuia la dezdăunări a fost just stabilită, în raport de participaţia infracţională a inculpatului şi existenţa prejudiciului.

Prin actul de sesizare, inculpatul N.G.D.V. a fost dedus judecăţii reţinându-se în sarcina sa faptul că în intervalul iulie 2007 - iulie 2008, când a fost atras în grupul infracţional constituit de inculpatul R.C., a acordat sprijin acestui grup prin procurarea unor categorii de materiale necesare confecţionării şi ambalării pachetelor de ţigarete contrafăcute (foiţă ţigară, filtre, hârtie metalizată, celofan, adezivi etc), procurare realizată atât de la furnizori interni, cât şi de pe teritoriul Bulgariei.

S-a reţinut că inculpatul a avut reprezentarea activităţii sale infracţionale prin faptul că modul de predare primire a mărfurilor şi încasare a contravalorii acestora se bazau pe lipsa solicitărilor de a se emite facturi, uneori documentele de vânzare-cumpărare lipsind în totalitate.

Probele administrate au confirmat faptul că, în calitate de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale având între altele în obiectul de activitate şi comercializarea produselor din hârtie (SC P.B. SRL Constanţa), inculpatul N.G.D.V. a fost contactat în luna iulie 2007 de inculpatul R.C. în vederea punerii la dispoziţia acestuia din urmă a materialelor necesare pentru producerea de ţigări - adezivi, hârtie metalizată argintie şi aurie, filtre, pe care acest inculpat le procura de la furnizori români sau, în principal, de la un furnizor bulgar, inculpatul recunoscând în declaraţiile de la urmărirea penală că în intervalul iulie 2007 - iulie 2008 a livrat inculpaţilor R.C. şi P.M. cantităţi importante de astfel de produse, aşa cum de altfel s-a reţinut şi în actul de sesizare, marea majoritate a sumelor de bani fiindu-i achitate în numerar direct inculpatului sau prin intermediul martorului R.A.

Este evident că, încă de la bun început, inculpatul a avut reprezentarea faptului că aceste materiale servesc pentru producţia de ţigarete, lucru pe care, de altfel, l-a recunoscut în declaraţiile de la urmărirea penală, iar convorbirile telefonice legal interceptate, aflate în volumul 22 dosar urmărire penală, confirmă această situaţie de fapt, observându-se însă şi că inculpatul P.M. i-a pus la dispoziţie inculpatului N.G.D.V. o cartelă telefonică în vederea folosirii în exclusivitate pentru a ţine legătura unul cu celălalt, aspect care este de natură a conduce la concluzia clandestinităţii în care se desfăşurau raporturile dintre cei doi inculpaţi, punându-se în evidenţă intenţia de ascundere a acestora faţă de autorităţi şi deci confirmă împrejurarea că inculpatul şi-a putut da seama că producţia de ţigarete se realizează în condiţiile eludării dispoziţiilor legale.

În plus, împrejurarea că inculpatul a acceptat primirea banilor în numerar, fără a primi de la coinculpaţii R.C. şi P.M. documente legale, respectiv facturi şi chitanţe, este un element în plus ce conduce la concluzia că inculpatul a avut sau cel puţin, putea şi trebuia să aibă, reprezentarea faptului că materialele pe care le pune la dispoziţie celorlalţi doi inculpaţi sunt utilizate pentru fabricarea ilegală a ţigaretelor, concluzie întărită şi de faptul că, de cele mai multe ori, raporturile dintre acest inculpat şi cei doi lideri ai grupului infracţional, se derulau sporadic, în momentul în care fabrica de ţigarete rămânea fără stocuri de material, inculpatul fiind solicitat ca de urgenţă să asigure procurarea acestora, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice.

În plus, trebuie observat că, aşa cum însuşi inculpatul a precizat în declaraţia aflată la dosar urmărire penală, SC P.B. SRL Constanţa, al cărei asociat şi administrator era, a intrat în insolvenţă încă de la data de 23 mai 2007, iar la data de 27 noiembrie 2007 instanţa de judecată a dispus dizolvarea acestei societăţi comerciale, aspect care este de natură să întărească concluzia potrivit căreia inculpatul nu intenţiona să deruleze simple raporturi comerciale legale cu coinculpaţii R.C. şi P.M.

Cu toate că inculpatul a afirmat în aceeaşi declaraţie de la urmărirea penală că nu a cunoscut despre declanşarea procedurii insolvenţei şi respectiv despre dizolvarea societăţii sale ori desemnarea lichidatorului judiciar, pe parcursul derulării procedurii insolvenţei, este evident că aceasta nu poate constitui un element care să vină în sprijinul demonstrării nevinovăţiei inculpatului ci, dimpotrivă, reprezintă un aspect care întăreşte convingerea faptului că inculpatul, nepreocupându-se de soarta propriei societăţi comerciale, nu se poate apăra afirmând că a derulat raporturi comerciale legale.

Tocmai în virtutea respectării legalităţii, este evident că inculpatului îi revenea în mod cert obligaţia ţinerii evidenţei contabile (lucru pe care a recunoscut că nu l-a făcut, tot în declaraţiile date în cursul urmăririi penale - volumul 14), precum şi aceea de a realiza vânzarea cumpărarea materialelor respective, cu respectarea regimului de emitere a documentelor legale privind astfel de operaţiuni, precum şi în mod evident, de a urmări toate procedurile legale derulate în legătură cu societatea al cărei asociat şi administrator era, cum sunt de exemplu declanşarea procedurii insolvenţei ori dizolvarea societăţii.

Aşa fiind, cum toate aceste obligaţii ce revin unui comerciant de bună credinţă nu au fost respectate de către inculpat, aspect care se coroborează cu elementele de clandestinitate ce decurg din acceptul acestuia de a folosi o cartelă telefonică, strict pentru convorbirile telefonice legate de derularea operaţiunilor de livrare a produselor către coinculpaţii R.C. şi P.M., este evident că apărările inculpatului, în sensul derulării unor simple raporturi comerciale licite şi al inexistenţei intenţiei ca latură subiectivă infracţională, nu pot fi primite, aşa încât, în mod just, la primul grad de jurisdicţie a fost reţinută vinovăţia inculpatului, soluţia de condamnare a acestuia fiind aşadar legală, precum şi stabilirea răspunderii civile a acestuia, ca o consecinţă legală a constatării răspunderii penale.

În ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a constatat că această soluţie este legală întrucât deşi inculpatul a pus la dispoziţia celor doi lideri ai grupului infracţional materialele strict necesare pentru fabricarea ţigaretelor, cu toate acestea nu a realizat alte operaţiuni cu intenţia de a disimula originea ilicită a resurselor financiare pe care le-au obţinut ceilalţi membri ai grupului infracţional şi în special liderii acestuia, neparticipând, aşadar, la schimbarea destinaţiei sumelor de bani provenite din producţia ori comercializarea de ţigarete, aşa cum s-a reţinut spre exemplu, în sarcina inculpatului B.A., ori în sarcina liderilor grupului infracţional.

Practic, nefiind plasat pe palierul superior de acţiune al grupului, nefiind un lider al acestuia, inculpatul N.G.D.V. nu şi-a adus contribuţia la activitatea de schimbare a destinaţiei sumelor de bani provenite din comercializarea ţigaretelor ori de disimulare a circulaţiei acestor sume de bani, aşa încât soluţia de achitare dispusă în ceea ce-l priveşte este legală.

În privinţa individualizării pedepselor, Curtea a constatat că această operaţiune a fost realizată la primul grad de jurisdicţie cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen., atât în privinţa întinderii, cât şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în mod judicios fiind reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante facultative judiciare prev. de art. 74 şi art. 76 C. pen., iar modalitatea de executare nonprivativă de liberate fiind de asemenea în mod corect stabilită, raportat la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, la gradul acestuia de participaţie penală, respectiv la poziţia sa în cadrul grupului infracţional, care nu s-a materializat în derularea unei activităţi specifice liderului ori liderilor unui astfel de grup, precum şi la împrejurarea că, de la data epuizării faptelor şi până în prezent, inculpatul a desfăşurat activităţi licite şi nu rezultă date din care să reiasă că a comis noi încălcări ale legii penale.

Aşa fiind, Curtea a constatat că, în ce priveşte individualizarea pedepselor şi implicit a pedepsei rezultante, aceasta s-a realizat în mod legal şi temeinic la primul grad de jurisdicţie, fără a se impune reformarea sentinţei sub acest aspect, constatându-se nefondate criticile formulate atât în calea de atac formulată de ministerul Public cu privire la acest inculpat, cât şi în propria cale de atac a inculpatului.

16. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că aceasta a constituit un motiv distinct de apel în cadrul căii de atac promovate de Ministerul Public, cu privire la ambele sentinţe pronunţate în cauzele reunite, vizându-i pe toţi inculpaţii din cele două cauze penale.

Astfel, deşi părţile civile nu au formulat critici, în privinţa soluţionării laturii civile a cauzei, Ministerul Public a susţinut că cele două sentinţe sunt nelegale pentru următoarele considerente:

Nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea

inculpaţilor, în solidar, la despăgubiri civile către părţile civile în cuantum de:

- 100.000 RON către SC B.A.T.R.T. SRL Bucureşti; 100.000 RON către SC JT I.R. SRL Bucureşti; -100.000 RON către JT I.M. SA Bucureşti; - 100.000 RON către SC J.T.I.T. SRL; - 100.000 RON către SC A.T.G.V.; 100.000 RON către SC G.R. SRL Bucureşti; 7.740.977 RON către Autoritatea Naţionala a Vămilor Bucureşti (reprezentând acciza datorata bugetului de stat la care se va adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii) şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 8 decembrie 2011.

Astfel, în privinţa prejudiciului datorat bugetului de stat (primul motiv de apel în latură civilă), s-a arătat că prejudiciul total către bugetul de stat stabilit în cursul urmăririi penale este în cuantum de 8.812.290 RON (compus din 7.740.977 RON - reprezentând acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal şi puse în consum şi 1.071.314 RON - reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal), la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3.165.924, calculate până la data de 28 noiembrie 2008, pentru care, prin Adresa nr. 65904 din 28 noiembrie 2008, Autoritatea Naţională a Vămilor - în calitate de reprezentant al Statului Român, s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a mai arătat că în mod nelegal instanţa de judecată a omis a dispune obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorata pentru cantitatea sus-menţionată de tutun deţinuta în afara antrepozitului fiscal, deşi ANV s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma sus-menţionată, fără a motiva în vreun mod hotărârea dispusă.

În concluzie, s-a arătat că prejudiciul creat bugetului de stat prin neplata accizelor este de 11.978,214 RON format din: accize în sumă de 8.812.290 RON (calculate în baza Legii nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare) şi majorări de întârziere în sumă de 3.165.924 RON calculate în baza prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală republicată cu modificările şi completările ulterioare, pentru care Autoritatea Naţională a Vămilor se constituie parte civilă în Dosarul penal nr. 175/D/P/2006.

S-a mai arătat că, în cursul cercetării judecătoreşti, în Dosarul nr. 3410/105/2009, după citirea actului de sesizare a instanţei, apărătorul ales al inculpatului T.V.GH. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea maşini şi utilaje, prin care să se stabilească ce cantitate de ţigări putea fi produsa de utilajul folosit în activitatea infracţională de inculpaţi. Această cerere a fost reiterată cu aceeaşi ocazie şi de apărătorii aleşi ai inculpaţilor R.C., M.R.P. şi N.G.D.V., care de altfel a mai solicitat şi efectuarea unei expertize financiar-contabile.

Din conţinutul încheierii rezultă că tribunalul a pus în discuţia părţilor (dar nu şi a părţilor civile) necesitatea desemnării unui expert tehnic din lista experţilor tehnici maşini unelte şi scule depusă la dosar, ocazie cu care apărătorul ales al inculpatului R.C. a apreciat că se impune desemnarea unui expert în ceea ce priveşte prelucrarea tutunului în industria alimentară, iar pe de altă parte, apărătorul ales al inculpatului T.V.GH. a solicitat instanţei desemnarea expertului B.V., pentru efectuarea expertizei tehnice, dispusă în cauză şi stabilirea unui onorariu provizoriu, în sarcina de plată a tuturor inculpaţilor.

Totodată instanţa de fond a dispus din nou efectuarea în cauză a unei expertize tehnice în vederea determinării capacităţii de producţie a utilajului cu care inculpaţii au produs ţigaretele comercializate în condiţii ilegale şi a determinării cantităţii de ţigări fabricate pe perioada reţinută în actul de sesizare, conform caracteristicilor tehnice ale acestuia din momentul producerii acestor ţigarete, pentru stabilirea prejudiciului în cauză.

Faţă de cele învederate anterior, nu au fost respectate prevederile art. 6 C. proc. pen. şi art. 118 C. proc. pen. privitor la dreptul la apărare şi dreptul fiecărei parţi de a cere ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei, fiind încălcate totodată şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Ca urmare, s-a considerat că modul în care instanţa a înţeles să permită părţilor exercitarea drepturilor specifice calităţii în care stau în cauză, atrage de drept nulitatea absolută atât a încheierii prin care a fost desemnat expertul tehnic, cât şi a încheierii prin care s-au fixat obiectivele la care trebuia să răspundă expertul, şi pe cale de consecinţă, şi nulitatea absolută a raportului de expertiză, care de asemenea a fost întocmit cu ignorarea vădită a dreptului la apărare, fiind astfel incident art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară depus de expertul tehnic la dosarul cauzei, s-a constatat, pe de o parte, că a fost pus în funcţiune doar utilajul de fabricat ţigarete şi instalaţia aferentă ce a fost asigurată de inculpatul M.R.P., cu sprijinul numiţilor D.S. şi F.D., inculpatul fiind şi cel care cu sprijinul celorlalţi a asigurat generatorul electric ca şi sursă de energie electrică.

Totodată, la dosarul cauzei nu a fost identificată dovada procedurii de citare a părţilor civile indicate în actul de sesizare al instanţei de judecată. Astfel că s-a putut concluziona că nu au fost respectate prevederile art. 116 şi urm. din C. proc. Pen.

Este de menţionat şi faptul că din Raportul de expertiză rezultă fără echivoc faptul că cel care a realizat punerea în funcţiune a acestuia fiind inculpatul M.R.P., persoană interesată în mod vădit în cauză, care avea tot interesul ca reglajele să fie făcute astfel încât rezultatele experimentului judiciar să-i fie favorabil.

Astfel, expertul a reconstituit condiţiile de fabricaţie a ţigărilor, prin utilizarea unei cantităţi de 151 kg tutun, 2 role hârtie foiţă de ţigaretă şi o canistră de adeziv provenite de la SC G.T. SA.

Punerea în funcţiune şi reglajul utilajului au fost efectuate, conform celor înscrise la pag.7 din Raportul de expertiză de către M.R.P., cu sprijinul a doi lucrători, dintre care unul electrician - D.S. iar celălalt, operator maşină de fabricat ţigarete - F.D., fără însă ca în anexa raportului de expertiză să se regăsească vreun document din care să rezulte calificarea de specialitate a acestora.

De asemenea, expertul, tot la pag. 7 din Raportul de expertiză, a menţionat că după desigilarea halei, au fost efectuate „mici reparaţii şi reglaje" asupra utilajelor, fără însă a specifica persoanele şi calitatea celor care au efectuat aceste reparaţii şi reglaje, respectiv dacă acestea au fost nominalizate şi abilitate de instanţă să efectueze asemenea operaţiuni.

Concluziile expertului cu privire la capacitatea utilajelor care trebuiau expertizate au la bază reconstituirea procesului de fabricare a ţigaretelor şi informaţiile culese de la operatori a căror identitate nu este menţionată în raport.

Referitor la calculele făcute de expert urmare a reconstituirii condiţiilor de fabricaţie prin care a fost procesată o cantitate de 151 kg de tutun, prin care acesta a stabilit consumul specific de tutun/ţigaretă şi procentul de rebuturi al maşinii de fabricat ţigarete, acestea fiind de 0,828 grame tutun/ţigaretă şi 9,7% rebuturi la maşina de fabricat ţigarete, s-au formulat, în primă instanţă, următoarele obiecţiuni:

În stabilirea celor două valori, respectiv consumul specific de tutun/ţigaretă - 0,828 grame tutun/ţigaretă şi cota de rebuturi la maşina de fabricat ţigarete -9,7% rebuturi, expertul nu a luat în considerare şi nu a făcut referire la nici un fel de specificaţii.

De menţionat este şi faptul că parchetul a formulat obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti solicitând constatarea nulităţii raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, instanţa respingându-le prin încheierea de şedinţa din data de 24 ianuarie 2012 cu motivarea că nu apreciază ca fiind necesară determinarea timpului în care au fost produse aceste ţigarete.

Pe raţionamentul menţionat anterior s-a susţinut că mijlocul de probă administrat în cursul cercetării judecătoreşti-expertiza de specialitate maşini unelte - urmează a fi înlăturat ca nelegal administrat şi se impune obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 8.812.290 RON la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3.165.924 RON calculate până la data de 28 noiembrie 2008.

S-a mai invocat, ca motiv de apel, faptul că, în mod nelegal, instanţa de fond a dispus în baza art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen., coroborat cu art. 118 alin. (4) C. pen., confiscarea specială a sumei de 4.401.788,40 RON, în loc de 5.520.709,04 RON.

Suma sus-menţionată reprezentă diferenţa dintre preţul maxim de vânzare al ţigărilor şi cuantumul accizei datorate bugetului de stat, precum şi a cantităţii de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, identificată cu ocazia percheziţiei din 15 iulie 2008, efectuată la fabrica ilegală din localitatea Pârscov, judeţul Buzău.

În conformitate cu disp. art. 343 alin. (3) C. proc. pen. completul de judecată deliberează şi asupra reparării pagubei produse prin infracţiune, asupra măsurilor preventive şi asigurătorii (..) precum şi a oricărei probleme privind justa soluţionare a cauzei.

În fine, un alt motiv de apel îl constituie şi acela că, în mod nelegal instanţa a dispus în baza art. 348 C. proc. pen. menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale, în loc să dispună confiscarea specială, în baza disp. Legea nr. 656/2002, raportat la art. 118 C. pen., a următoarelor bunuri cu privire la care a fost instituit sechestru asigurător în vederea confiscării:

- bunurile imobile aparţinând inculpatului R.C.;

- Terenuri situate în intravilanul oraşului Bragadiru, judeţul Ilfov, având numerele cadastrale 1797/7, 1797/8, 1797/9, 1797/10 şi 1797/1 l;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Ilfov, nr. 138564 din 2 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate;

- bunurile mobile aparţinând inculpatului R.C., a autoturismelor marca M GL - înmatriculat sub nr. B-.... şi M CL - înmatriculat sub nr. B ....., aparţinând inculpatului R.C.;

- Ordonanţa din 1 septembrie 2008 privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului E.P.;

- Proces-verbal din data de 4 septembrie 2008 - privind aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului E.P., respectiv:

- Imobil din cărămidă, cu destinaţia locuinţă având o suprafaţă construită de 201,5 mp şi o valoare de impozitare de 221.120,56 RON;

- Imobil din lemn, cu destinaţia anexă gospodărească, având o suprafaţă construită de 230,34 mp şi o valoare de impozitare de 21.120,56 RON;

- Teren intravilan cu destinaţia curte construcţii, aferent construcţiilor de mai sus, în suprafaţă de 647,59 mp;

- Pistol marca ES 99, seria EV...., cal. 9 mm, fără încărcător;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Călăraşi, nr. 26481 din 26 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate;

- auto SS, aparţinând inculpatului P.M.;

- autoturismelor marca M. C 200, înmatriculat sub nr. B-.... şi VP, înmatriculat sub nr. B-.... aparţinând inculpatului B.I.;

- autoturismului marca M SK, înmatriculat sub nr. B-...., aparţinând inculpatului I.N.;

- Revolver R A5/98B, seria M ...., cal. 9 mm, pe gaz, pistol R RG.88, seria AA nr. ..., cal. 9 mm, pe gaz, puşcă cu alice S8M GA F9, seria FSNO-...., cal. 12, puşcă cu alice, seria ...., cal. 12 şi puşcă cu glonţ A-B seria BB ...., cat., 13291, precum şi 22 de cartuşe cal. 30-06, ambalate într-o cutie de culoare verde, marca RWS, 10 cartuşe cal. 12, marca B, 9 cartuşe cu alice, cal. 12, marca F, de culoare roşie, 24 de cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde închis, 1 cartuş cu alice, cal. 12, de culoare albastră, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde deschis, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare vişinie, 12 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare neagră, 54 cartuşe gaz PA, cal. 9 mm, 23 cartuşe gaz RB, cal. 9 mm, 6 bile de cauciuc pentru pistol, 1 adaptor pentru artificii pentru pistolul cu gaz, 24 de capse de artificii cu înveliş metalic, 10 artificii cu înveliş de carton şi 2 încărcătoare pentru puşcă, marca B - toate la locuinţa inculpatului P.M., pentru care sus-numitul a prezentat permisul seria A nr. ...., eliberat la 18 mai 2004 pe numele P.M., carnet membru vânător seria ...., eliberat şa 25 august 2006 şi permisul de vânătoare seria B nr. ...., emis la 6 decembrie 2006, aparţinând inculpatului P.M. şi Pistol marca ES 99, seria EV...., cal. 9 mm, fără încărcător, aparţinând inculpatului E.P.

Totodată, instanţa de fond a omis să dispună confiscarea cantităţii de 10.800 Kg tutun tăiat (brut 12.312 kg) indisponibilizată conform art. 8 alin. (2) pct. 7 din OMF nr. 152/2008 şi, totodată, să oblige inculpaţii la plata accizei.

S-a făcut precizarea că, din plângerea penală nr. 503.890/2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General a rezultat faptul că, la data de 7 iulie 2008 grupul infracţional condus de R.C. a fost depistat cu un transport ilegal de tutun brut care, conform documentelor de însoţire figura a fi livrat către firma SC A.T. SRL, în fapt fiind destinat a fi utilizat de către membrii grupului infracţional în cadrul fabricii clandestine gestionate de aceştia.

Având în vedere faptul că această cantitate de tutun tăiat era destinată obţinerii de ţigarete într-o locaţie clandestină, ţigarete care ulterior urmau a fi comercializate pe plată fără plata impozitelor şi taxelor aferente, acciza minimă datorată a fost estimată de către ANV la suma de 1.594.337,5 RON, total prejudiciu aferent acestei din urma cantităţi de tutun fiind de 2.525.431 RON, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi calculate până la data de 8 decembrie 2011 în sumă de 2.797.925 RON, suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă în procesul penal la data de 8 decembrie 2011.

Totodată, instanţa de fond a omis a dispune confiscarea tuturor materialelor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din data de 15 iulie 2008, în loc Pârscov, judeţul Buzău, bunuri ce erau folosite la săvârşirea infracţiunilor.

Astfel, s-a precizat că la data de 15 iulie 2008 s-a procedat la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare, între care şi sediul SC C.P. SA, în care funcţionase în ultima perioadă fabrica ilicită de producere şi comercializare ţigarete, ocazie cu care au fost stabilite următoarele:

- la momentul descinderii în fabrică se aflau muncitorii V.V., P.I., R.I., A.D., G.L., R.V., E.T. şi V.A.

- a fost identificat un utilaj de confecţionat ţigarete compus din modul marca „ST ACF 1; CIS....; CI ...." pentru confecţionare ţigarete, plus modul marca „S. CF... pentru ataşat filtru;

- un utilaj de împachetat ţigarete marca „SSWTG Bologna Haly Class 3, Dublon ... model .. serie ..";

- în modulul de confecţionare al utilajului se observă stanţa cu inscripţia „R.";

- ambele utilaje au fost identificate conectate la reţeaua electrică, alimentate la curent de 330 V, şi se aflau în stare de funcţionare;

- la utilajul de confecţionare s-a identificat ataşat un compresor marca „A.C. Gx4", care indică un consum de 912 ore, de asemenea alimentat la reţeaua electrică;

- în aceeaşi încăpere au fost găsite următoarele materii prime şi materiale necesare fabricării ţigaretelor, pachete de ţigări şi ţigarete neambalate:

- 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a către 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „... - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „.... - ZB 2";

- 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „T.T.C. A 14564", 16 mm O. 08 - 35371, marca T.Germany;

- hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032;

- celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „...................";

- hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „........" - 27 mm x 6.000 m;

- hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....;

- blanchete (pachet ţigarete) - 5.300 buc. Marca „R.";

- timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export" şi „cigarettes" - în total 81.400 buc.

- celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role;

- ţigarete neambalate marca „R." - 8.000 buc.

- rebuturi hârtie ţigarete - cca. 5 kg.

- rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre, etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg.

- stanţe metalice cu inscripţia „V.", „W." şi „R.";

- în a doua încăpere au fost găsite 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg tutun;

- piese de schimb pentru utilaje.

Instanţa de fond a dispus confiscarea utilajelor de producere şi ambalare ţigări - fără a le identifica în concret - indisponibilizate de către organul de urmărire penală şi a utilajului de celofanat cartuşe ţigări, omiţând a dispune confiscarea următoarelor materiale identificate în fabrica de ţigarete ilegală, respectiv - 183 saci de rafie de culoare albă, neinscripţionaţi, conţinând tutun în cantitate totală de aproximativ 2.159,4 kg (greutatea medie a sacilor fiind de 11,8 kg/sac); 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a către 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „.... - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „.... -ZB 2"; 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „TTC A ...", 16 mm O ...; marca T. Germany; hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032; celofan transparent pentru ambalarea pachetelor -12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „....."; hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „...." - 27 mm x 6000 m; hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....; blanchete (pachet ţigarete); 5.300 buc. Marca „R."; timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export" şi „cigarettes" - în total 81.400 buc, celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role; ţigarete neambalate marca „R." - 8.000 buc, rebuturi hârtie ţigarete - cea. 5 kg, rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre, etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg, stanţe metalice cu inscripţia „V.", „W." şi „R."; 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg. tutun; piese de schimb pentru utilaje.

Examinând criticile formulate de Ministerul Public în privinţa soluţionării laturii civile a cauzei, Curtea a constatat următoarele:

În privinţa despăgubirilor civile, într-adevăr în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în raport de cantitatea de tutun estimată că ar fi fost consumată pentru fabricarea ţigaretelor mărcile „V.", „W." şi „R.”, precum şi pierderile ocazionate de producerea unei ţigarete din fiecare marcă, a rezultat că în perioada mai 2007 - iulie 2008, au fost fabricate: 34.121.289 bucăţi ţigarete marca „R.”, 23.381.964 bucăţi ţigarete marca „W." şi 540.000 bucăţi ţigarete marca”V.”.

S-a precizat că pierderile de tutun au fost calculate la pierderile maxime indicate de producătorii autorizaţi, respectiv 6,5% pentru mărcile „R.” şi W.” şi 7% pentru marca „V.”.

Potrivit celor comunicate de către Autoritatea Naţională a Vămilor, au fost calculate accizele în raport de dispoziţiile Codului Fiscal, raportat la mărcile de ţigarete, pentru care preţurile maxime au fost stabilite de companiile producătoare, concluzionându-se astfel că acciza datorată la bugetul de stat, ca urmare a producerii şi comercializării ilicite de ţigarete, în cantităţile şi pe perioadele indicate, pentru cele trei mărci, este: pentru „R.”: 4.527.412 RON, pentru „W.” - 3.138.714 RON iar pentru „V.”: 74.851 RON, calculul făcându-se în raport de cantitatea de ţigări estimată a se fi produs pe tipurile de mărci.

În ceea ce priveşte exigibilitatea acestei accize, aceasta s-a stabilit a fi conform art. 165 C. fisc., respectiv la momentul eliberării pentru consum, ceea ce în speţă, coincide cu data întocmirii documentelor comerciale de achiziţie a tutunului.

În consecinţă, s-a reţinut că prejudiciul creat bugetului de stat este de 8.812.290 RON calculat conform Codului fiscal (compus din suma de 7.740.977 RON, reprezentând acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal, plus suma de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, descoperită cu ocazia percheziţiei de la Pârscov) la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 3.165.924 RON, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, în total reţinându-se că Autoritatea Naţională a Vămilor se constituie parte civilă cu suma de 11.978.214 RON, astfel cum rezultă din documentele aflate la dosar urmărire penală.

Tocmai avându-se în vedere împrejurarea că acest prejudiciu a fost determinat prin estimarea furnizată de către reprezentanţii producătorilor celor trei mărci de ţigarete, coroborate cu relaţiile furnizate de Autoritatea Naţională a Vămilor, în mod judicios în cursul judecăţii, instanţa de fond a încuviinţat administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea maşini unelte, în vederea determinării capacităţii de producţie a utilajelor care au produs respectivele ţigarete, precum şi în vederea determinării cantităţilor de ţigarete fabricate în perioada reţinută în actul de sesizare.

Aceste obiective au fost stabilit prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2010, Curtea observând că asupra necesităţii administrării acestei probe, Ministerul Public nu a formulat obiecţiuni ci numai în ceea ce priveşte condiţiile în care proba a fost efectuată, astfel cum rezultă din detalierea motivelor de apel precum şi a obiecţiunilor aflate la volumul 8, instanţă.

În ceea ce priveşte desemnarea expertului, Ministerul Public a susţinut, atât în obiecţiunile formulate, precum şi în motivele de apel, că au fost încălcate disp. art. 118 C. proc. pen. deoarece ar fi fost nesocotite drepturile părţilor civile de a cere ca un expert recomandat de ele să participe la efectuarea expertizei, precum şi datorită faptului că unul dintre inculpaţi, mai exact M.R.P., ar fi fost cel care a asigurat împreună cu alte două persoane, generatorul electric ce a asigurat punerea în funcţiune a utilajelor la momentul efectuării expertizelor.

În fine, s-a mai susţinut că au fost încălcate dispoziţiile legale ce reglementează administrarea probei cu expertiză, prin aceea că utilajul de împachetat ţigarete a fost pus în funcţiune cu sprijinul inculpatului V.V. precum şi a martorilor R.V. şi R.I.

Ori, Curtea a constatat că potrivit art. 118 C. proc. pen., ce reglementează procedura expertizei, se garantează dreptul fiecărei părţi de a cere ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.

Este evident în cauză că părţile civile nu au uzat de acest drept recunoscut de dispoziţiile legale şi nu au solicitat desemnarea unui expert recomandat de ele care să participe la efectuarea expertizei, neformulând această cerere nici un moment pe parcursul desfăşurării judecăţii în primă instanţă.

În condiţiile respectării tuturor dispoziţiilor legale privind citarea părţilor la judecată, Curtea a constatat că nu este incidentă nicio cauză de nulitate, aşa cum s-a susţinut în obiecţiunile formulate de Ministerul Public şi că nu s-ar fi impus în nici un caz ca instanţa de fond să efectueze demersuri speciale pentru a asigura părţilor civile desemnarea unui expert recomandat, atât timp cât însăşi părţile civile nu au formulat această solicitare, cu atât mai mult cu cât se constată că de la momentul dispunerii expertizei şi până la pronunţarea soluţiei atacate, părţile civile nu au învederat instanţei că înţeleg să se prevaleze de acest drept, iar acest interval de timp a fost unul semnificativ, judecata parcurgând, în fond, o durată mai îndelungată, tocmai datorită complexităţii cauzei şi specificităţii mijloacelor de probă administrate.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor legale reglementate de art. 118 C. proc. pen., astfel cum s-a susţinut în motivele de apel şi că nu s-a putut dovedi în speţă lipsa de imparţialitate a expertului desemnat, dimpotrivă, acesta depunând toate diligenţele impuse de natura cauzei, pentru a atinge obiectivele fixate de instanţă.

Astfel, Curtea a constatat că, potrivit raportului preliminar, a raportului propriu-zis de expertiză tehnică în specialitatea maşini unelte, aflat la dosar, precum şi potrivit completării acestui raport de expertiză tehnică cu obiectivele stabilite în şedinţa din 24 ianuarie 2012, completare aflată la dosar, expertul desemnat s-a deplasat la faţa locului identificând utilajele, identificare ce a fost fixată prin fotografii tehnice, şi realizând în vederea atingerii obiectivelor fixate de instanţă, o procesare a unei cantităţi relevante de tutun, după care a formulat concluziile.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că, punerea în funcţiune a utilajului de fabricat ţigarete a fost într-adevăr asigurată prin furnizarea unui generator electric, în absenţa căruia expertiza nu putea fi realizată, întrucât nu s-ar fi reuşit punerea în funcţiune a generatorului.

Însăşi expertul a precizat că inculpatul M.R.P. a pus la dispoziţie acest generator electric şi a ajutat la punerea în funcţiune a utilajului de fabricat ţigarete, cu sprijinul a doi lucrători D.S. şi F.D.

Acest aspect nu poate constitui în niciun caz un element care să conducă la vicierea concluziilor expertului, atât timp cât nici Ministerul Public şi nici părţile civile nu au putut furniza persoane de specialitate care să participe în această calitate, la punerea în funcţiune a utilajului ori să furnizeze alimentarea cu energie electrică absolut necesară acestei operaţiuni, fără de care expertiza nu ar fi putut fi efectuată.

În acest sens, potrivit detalierilor expertului, s-a observat că, pentru atingerea obiectivelor expertizei, au fost necesare efectuarea, la 6 octombrie 2011, a următoarelor acţiuni: ridicarea materiilor prime, respectiv tutun procesat, foiţe şi adezivi de la sediul SC G.T. SA Râmnicu Sărat şi transportul acestora în locaţia Pârscov, unde se aflau utilajele, desigilarea halei de producţie în care se aflau utilajele, refacerea instalaţiei electrice de forţă şi alimentare cu energie electrică, montarea grupului generator, reparaţia maşinii de fabricat ţigarete, în vedere apunerii în funcţiune, alimentarea cu energie electrică a utilajului de fabricat ţigarete şi a compresorului, efectuarea reglărilor necesare la parametrii impuşi de condiţiile existente, respectiv starea utilajului şi a instalaţiilor auxiliare, calitatea tutunului şi a materialelor auxiliare necesare.

De abia după efectuarea acestor operaţiuni, în ziua următoare, respectiv 7 octombrie 2011, s-a putut purcede la procesarea unei cantităţi de 113 kg tutun, relevantă pentru atingerea obiectivelor expertizei.

Aşa fiind, este incontestabil că, potrivit completării raportului de expertiză, s-a reuşit punerea în funcţiune a utilajului în condiţii minime de securitate a muncii, iar concluziile expertului au avut în vedere toate pierderile tehnologice ale utilajelor, precum şi uzura fizică şi morală a acestora, utilajele fiind practic scoase de pe fluxul de fabricaţie.

Această împrejurare este fără dubiu confirmată de partea finală a completării raportului de expertiză, în care se arată că, actualmente în fabricile de ţigarete din România utilajele şi instalaţiile sunt moderne şi competitive, iar expertul pentru punerea în funcţiune şi producerea de ţigarete pe utilajele similare celor din dosar, a solicitat sprijinul a doi operatori ai părţii civile B.A.T., care însă în urma deplasării la punctul de lucru, şi-au declinat competenţa arătând că nu cunosc funcţionarea acestor tipuri de utilaje şi nici nu deţin date tehnice despre funcţionarea şi întreţinerea lor, motivul fiind vechimea şi scoaterea din uz a acestor tipuri de utilaje.

În concluzie, Curtea a constatat că operaţiunile efectuate în mod concret de către expert au fost impuse de specificitatea expertizei, acţiunile derulate având ca scop tocmai realizarea obiectivelor fixate de instanţă, aşa încât participarea inculpatului M.R.P. la acţiunea de furnizare a generatorului electric utilizat pentru punerea în funcţiune a utilajelor, precum şi la operaţiunea propriu zisă de punere în funcţiune a acestora, cât şi a celorlalţi muncitori care au asigurat în mod efectiv punerea în funcţiune a acestor aparate, necesară efectuării propriu-zise a expertize, nu poate constitui în nici un caz un element de nulitate a mijlocului de probă, atât timp cât nu au fost dovedite alte aspecte din care să decurgă lipsa de imparţialitate a expertului.

Dimpotrivă participarea unora dintre inculpaţi la activităţile legate de punerea în funcţiune a utilajelor s-a datorat tocmai împrejurării că părţile civile nu au putut pune la dispoziţie persoane specializate care să asigure punerea în funcţiune a acestor utilaje (aspect pentru care, probabil, nu s-a solicitat nici desemnarea de experţi recomandaţi din partea părţilor civile), iar reprezentaţii părţilor civile, deşi au fost convocaţi de expert, nu au înţeles să participe la niciuna din operaţiunile premergătoare şi nici la efectuarea propriu-zisă a expertizei, iar Ministerul Public nu a indicat nicio altă persoană care ar fi putut oferi expertului lămuririle impuse de art. 120 şi art. 121 C. proc. pen., necesare în vederea efectuării expertizei.

Aşa fiind, Curtea a constatat că operaţiunile ce au condus la efectuarea expertizei şi atingerea obiectivelor fixate expertului au fost cele impuse de natura şi specificitatea cauzei, iar conţinutul raportului de expertiză şi al completării acestuia răspunde tuturor cerinţelor fixate în art. 123 şi art. 124 C. proc. pen., neexistând nicio cauză de nulitate absolută şi cu atât mai puţin relativă în privinţa încuviinţării şi administrării acestui mijloc de probă.

Expertul a estimat, potrivit obiectivelor fixate de instanţă, în intervalul mai 2007 - iulie 2008, prin procesarea cantităţii de tutun de 44.614 kg, care sunt volumele numerice ale ţigaretelor care au fost fabricate, având în vedere pierderile tehnologice ale maşinii de fabricat ţigarete, ale maşinii de aplicat filtru şi ale maşinii de împachetat, aşa cum se stabileşte în suplimentul raportului de expertiză.

Expertul a realizat în suplimentul raportului de expertiză, două variante de determinare a numărului total de ţigarete fabricate, luând în considerare într-o primă variantă greutatea unei ţigarete ca fiind de 0,828 grame tutun, stabilindu-se în raport de toţi parametrii de mai sus că în perioada reţinută în actul de sesizare s-au produs 46.959.490 ţigarete, iar în cea de-a doua variantă expertul luând în considerare greutatea unei ţigarete ca fiind de 0,795 grame tutun, în raport de care s-a stabilit, prin utilizarea tuturor pierderilor tehnologice că în perioada reţinută în actul de sesizare au fost fabricate 48.908.760 ţigarete.

Dincolo de împrejurarea că aceste volume de ţigarete sunt relativ asemănătoare, nefiind constatată o diferenţă semnificativă, între ele, însă fiind constatate o diferenţă semnificativă, raportat la estimările furnizate de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, în cursul urmăririi penale, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod legal asupra faptului că, practic, părţile civile nu pot fi despăgubite în raport de numărul de ţigări contrafăcute prin faptele inculpaţilor, deoarece societăţile producătoare de tutun nu au contribuit practic cu nimic la fabricarea ţigaretelor.

Această concluzie este justă şi prin urmare este legală soluţia instanţei de fond, de a obliga inculpaţii la despăgubiri în favoarea celor 6 părţi civile - societăţi comerciale producătoare de tutun şi deţinătoare ale drepturilor de utilizare a mărcilor, doar în măsura afectării imaginii prin punerea în circulaţie a unor produse contrafăcute purtând denumirile acestor mărci, concluzia fiind întărită şi prin faptul că cele 6 părţi civile nu au înţeles să atace cu apel soluţia dispusă în ceea ce le priveşte.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată în speţă de către autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, Curtea a constatat, de asemenea că, în mod legal instanţa de fond a apreciat că despăgubirile urmează a fi acordate numai raportat la cantitatea de tutun ce a fost efectiv prelucrată de către inculpaţi, neputându-se solicita plata suplimentară a unei accize pentru cantitatea de tutun care nu a fost utilizată de inculpaţi în producţia de ţigarete ci a fost doar indisponibilizată.

Din acest punct de vedere, concluzia instanţei de fond este logică, atât timp cât astfel cum s-a reţinut şi în considerentele uneia din sentinţele atacate, respectiva cantitate de tutun ce a fost indisponibilizată cu ocazia percheziţiei de la Pârscov, poate fi valorificată de către autorităţi, astfel încât acciza urmează a fi achitată de beneficiarii acestei valorificări, neputând fi pusă în sarcina inculpaţilor, atâta vreme cât aceştia nu au realizat procesarea efectivă a respectivei cantităţi de tutun.

În legătură cu întinderea despăgubirilor stabilite în favoarea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor, Curtea a mai observat că, astfel cum s-a detaliat mai sus, prin actul de sesizare s-a reţinut că această parte civilă a exercitat acţiune civilă pentru suma de 8.812.290 RON calculat conform Codului fiscal (compus din suma de 7.740.977 RON, reprezentând acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal, plus suma de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, descoperită cu ocazia percheziţiei de la Pârscov) la care se adaugă majorări de întârziere în sumă de 3.165.924 RON, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, în total partea civilă solicitând în cursul urmăririi penale acordarea sumei totale de 11.978.214 RON.

Cu toate că acţiunea civilă este limitată la suma reţinută în actul de sesizare al instanţei, în raport de care se concretizează întinderea prejudiciului dedus judecăţii, putând fi cerute ulterior doar foloasele nerealizate, în limitele art. 14 alin. (4) C. proc. pen., iar constituirea ca parte civilă este supusă termenului reglementat de art. 15 C. proc. pen. (până la citirea actului de sesizare în faţa instanţei de judecată), trebuie observat că partea civilă autoritatea Naţională a Vămilor a formulat la data de 8 decembrie 2011 o completare a acţiunii civile prin care a solicitat acordarea de sume majorate faţă de data la care formulase solicitarea de constituire de parte civilă.

Astfel, majorându-şi câtimea pretenţiilor, partea civilă a solicitat acordarea sumei de 23.845.908,37 RON reprezentând valoare actualizată la data de 8 decembrie 2011 a prejudiciului, compusă din: 8.812.290 RON, reprezentând accize pentru operaţiunile desfăşurate de la 19 mai 2007 (de la prima factură de achiziţie tutun), până la 15 iulie 2008 (data percheziţiei efectuată la fabrica ilegală de ţigarete), la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi în sumă de 9.710.262,36 RON, calculate până la data de 8 decembrie 2011, dată la care au fost majorate aceste pretenţii, plus suma de 2.525.431 RON reprezentând accize pentru transportul de tutun de 10.800 kg, stabilit potrivit notei de constate de la 7 iulie 2008 al Gărzii Financiare - Comisariatul General, la care au fost adăugate majorări de întârziere şi penalităţi până la 8 decembrie 2011, în sumă de 2.797.925,01 RON.

În plus, la aceste sume, partea civilă a solicitat acordarea de majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi până la data plăţii efective, potrivit Codului de procedură fiscală.

Or, instanţa de fond a acordat părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor suma de 7.740.977 RON reprezentând accize datorate bugetului de stat, la care s-a adăugat dobânda legală până la data efectivă a plăţii, plus suma de 9.710.262,63 RON reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere, până la data de 8 decembrie 2011, respingând restul pretenţiilor părţilor civile ca neîntemeiate.

Dincolo de faptul că partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor nu a formulat cale de atac în prezenta cauză, nefiind deci nemulţumită de sumele acordate, Curtea a mai observat şi împrejurarea că instanţa de fond a luat în considerare majorarea câtimii pretenţiilor acestei părţi civile, majorare survenită prin nota de şedinţă depusă la 8 decembrie 2011, chiar dacă nu a acordat în totalitate sumele solicitate prin această notă de şedinţă.

În aceste condiţii, faptul că instanţa de fond a acordat suma de 7.740.977 RON către această parte civilă reprezentând accize pe perioada 19 mai 2007 - 15 iulie 2008 şi nu suma de 8.812.290 RON, astfel cum a fost solicitată în nota de şedinţă prin care a fost majorată câtimea pretenţiilor, nu poate constitui un aspect care să atragă nelegalitatea sentinţei, atâta vreme cât suma de 7.740.977 RON reprezintă chiar suma cu care Autoritatea Naţională a Vămilor s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, sumă care reprezintă tocmai acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal, plus suma de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, descoperită cu ocazia percheziţiei de la Pârscov, aceste sume fiind indicate în constituirea de parte civilă formulată cu ocazia urmăririi penale şi reţinută în actul de sesizare.

Aşadar, în privinţa accizei datorate în mod legal, prima instanţă s-a raportat la limitele sesizării prin rechizitoriu, fiind respectate din acest punct de vedere disp. art. 15 C. proc. pen., în privinţa întinderii prejudiciului efectiv.

La această sumă corect determinată, instanţa de fond a adăugat majorările de întârziere calculate de partea civilă până la 8 decembrie 2011, potrivit notei de şedinţă despre care s-a făcut vorbire mai sus, totalizând suma de 9.710.262,36 RON, având în vedere împrejurarea că acestea reprezintă foloase nerealizate, în înţelesul art. 14 alin. (4) C. proc. pen.

Aşa fiind, Curtea a constatat că întinderea despăgubirilor stabilite în favoarea părţii civile Autoritatea Naţională a Vămilor a fost corect realizată, fiind respectate în întregime principiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, în limitele actului de sesizare a instanţei, raportat la prejudiciul cert faţă de care s-a exercitat acţiunea civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, conform art. 15 C. proc. pen., acela de 7.740.977 RON (acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal, plus suma de 1.071.314 RON reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal, descoperită cu ocazia percheziţiei de la Pârscov), la care au fost adăugate foloase nerealizate, conform art. 14 alin. (4) C. proc. pen., calculate până la 08 decembrie 2011 potrivit notei de şedinţă de la această dată, avându-se în vedere împrejurarea că aceste foloase nerealizate constau în majorări de întârziere care curg potrivit Codului de procedură fiscală, având deci natură juridică a unui folos nerealizat.

Este evident că, instanţa de fond nu putea lua în considerare celelalte sume solicitate de această parte civilă în nota de şedinţă din 8 decembrie 2011, respectiv suma de 2.525.431 RON reprezentând accize pentru transportul de tutun de 10.800 kg stabilit potrivit notei de constate de la 7 iulie 2008 al Gărzii Financiare - Comisariatul General, la care au fost solicitate a fi adăugate majorări de întârziere şi penalităţi până la 8 decembrie 2011, în sumă de 2.797.925,01 RON.

Aceasta deoarece, în legătură cu cantitatea de 10.800 kg de tutun ce s-a solicitat a fi confiscată, inclusiv în cadrul motivelor de apel, iar pentru care partea civilă a solicitat obligarea la plata de accize şi majorări, este evident că instanţa de fond nu putea dispune o altă soluţie, atâta vreme cât în speţă nu s-a dovedit în totalitate că destinatarii acestui transport de tutun ar fi fost inculpaţii din prezenta cauză.

Este adevărat că, în legătură cu această cantitate de 10.800 kg tutun, în cursul urmăririi penale s-a făcut precizarea că ar fi fost destinată fabricării ilegale de ţigarete, în cadrul locaţiei de la Pârscov, însă transportul de tutun a fost indisponibilizat în comuna Afumaţi, judeţ Ilfov, astfel cum reiese din nota de constatare întocmită la 7 iulie 2008 de către comisarii Gărzii Financiare.

Or, coroborând menţiunile din această notă de constatare cu întreaga documentaţie ataşată acesteia, rezultă că transportul acestei cantităţi de tutun a fost identificat la 7 iulie 2008 de Garda Financiară Călăraşi la punctul de trecere al frontierei cu Bulgaria, în localitatea Ostrov, unde a fost depistat un autotren I condus de un cetăţean bulgar, care nu cunoştea limba română.

Efectuându-se investigaţii în cauză de către grada financiară, a rezultat că transportul de 10.800 kg tutun provenea din Grecia şi avea ca destinatar societatea comercială A.T. SRL Turda, în cadrul căreia funcţionează 2 asociaţi cetăţeni străini, domiciliaţi în Bucureşti.

Fiindu-le luate note explicative acestor 2 asociaţi, s-a stabilit că într-adevăr au această calitate de asociaţi şi administratori în cadrul SC A.T. SRL Turda, societatea având ca obiect fabricarea produselor din tutun, însă cei doi cetăţeni străini nu au comandat şi nu au achitat cantitatea de 10.800 kg tutun de la nicio firmă din Grecia, Turcia sau din altă ţară, deoarece la acel moment autorizaţia de funcţionare ca antrepozit fiscal al respectivei societăţi comerciale era suspendată.

În plus, avându-se în vedere despre împrejurarea că în documentele ce însoţeau transportul a fost indicată ca persoană destinatară a transportului (persoana de contact) numitul C.C., fiind furnizat doar un număr de telefon pentru a se lua contactul cu acesta, fără a se indica domiciliul sau alte date pentru identificare a persoanei, cei doi cetăţeni străini au fost investigaţi în legătură cu această persoană numită C.C.

Răspunzând la întrebările din notele explicative, cetăţenii străini au declarat că nu cunosc această persoană şi nu au luat contact cu aceasta la numărul de telefon ce fusese indicat.

În această situaţie, Curtea a constatat că, nu s-a putut face dovada completă a faptului că indicarea numelui „C.C.” ar avea legătură certă şi indubitabilă cu vreunul dintre inculpaţii din prezenta cauză şi prin urmare, indisponibilizarea cantităţii de 10.800 kg tutun în localitatea Afumaţi, judeţ Ilfov, la 7 iulie 2008 nu poate reprezenta un aspect care să formeze convingerea deplină asupra faptului că această cantitate de tutun ar fi fost destinată continuării fabricării ţigaretelor în cadrul fabricii plasate în localitatea Pârscov, judeţ Braşov.

Aşa fiind, Curtea a constatat că este legală concluzia instanţei de fond, în sensul că, în urma indisponibilizării, această cantitate de tutun nu poate fi confiscată în prezenta cauză, în absenţa stabilirii certe a unei legături de cauzalitate care să determine aplicabilitatea acestei măsuri de siguranţă, urmând ca această cantitate de tutun să fie valorificată de autorităţile statului.

Prin urmare, nici solicitarea Autorităţii Naţionale a Vămilor de acordare a accizelor şi a majorărilor de întârziere pentru această cantitate nu a putut fi luată în considerare la nivelul primului grad de jurisdicţie, această soluţie fiind legală, în raport de argumentul expus mai sus, astfel încât motivul de apel ce vizează omisiunea confiscării acestei cantităţi de 10.800 kg tutun, precum şi omisiunea de a dispune obligarea inculpaţilor la plata de accize şi majorări de întârziere, este apreciat ca nefondat.

Examinând în continuare motivele de apel formulate de Ministerul Public în legătură cu modalitatea de aplicare în cauză a măsurilor de siguranţă şi a celor asigurătorii, Curtea a reţinut următoarele:

S-a invocat nelegalitatea sentinţelor în ceea ce priveşte faptul că s-a dispus menţinerea sechestrelor asigurătorii ce au fost instituite asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, în loc de a se dispune confiscarea acestora, deoarece proveneau din săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În concret, este vorba despre bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor R.C., P.M., E.P., B.I., I.N., astfel cum acestea au fost nominalizate în detalierea motivelor de apel.

Curtea a observat că, într-adevăr, instanţa de fond a menţinut sechestrele asigurătorii instituite în cursul urmăririi penale asupra tuturor acestor bunuri, soluţia fiind legală în raport de împrejurarea că prin hotărârile atacate s-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la repararea pagubei produse părţilor civile.

Or, potrivit art. 163 alin. (1) C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor imobile şi mobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Scopul măsurilor asigurătorii este deci acela de a asigura în principal, repararea pagubei produse prin infracţiune, neexistând o ordine de prioritate stabilită de disp. art. 163 C. proc. pen., motiv pentru care s-a apreciat că, în condiţiile în care inculpaţii au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile, menţinerea acestor sechestre asigurătorii se impune, tocmai, pentru a se garanta repararea pagubei.

Ca atare, deşi unul dintre scopul măsurilor asigurătorii este acela de a se realiza confiscarea specială, Curtea a constatat că, această măsură de siguranţă nu poate deveni prioritară în detrimentul acoperirii prejudiciului, cu alte cuvinte nu s-a putut dispune confiscarea specială a bunurilor mobile şi imobile, ca o consecinţă a săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, deoarece menţinerea sechestrului asigurător se impune pentru a se garanta drepturile părţilor civile la acoperirea pagubei.

A proceda în sens contrar, echivalează cu imposibilitatea părţilor civile de a-şi vedea acoperit prejudiciul şi prin urmare de a putea beneficia de despăgubirile civile de le-au fost acordate.

Aşa fiind, Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a constatat că scopul măsurilor asigurătorii este în conformitate cu art. 163 C. proc. pen. garantarea acoperirii pagubei produse prin infracţiune, iar măsura confiscării speciale a acestor bunuri nu poate fi dispusă în cauză tocmai pentru a nu se încălca dispoziţiile civile ale sentinţelor şi prin urmare, pentru a nu se ignora drepturile părţilor civile la acoperirea prejudiciilor.

În fine, în ceea ce priveşte ultimul motiv de apel, în legătură cu împrejurarea că instanţa de fond a omis să dispună confiscarea tuturor materialelor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din 15 iulie 2008, cu titlu de bunuri folosite la săvârşirea infracţiunilor, bunuri ce au fost descoperite cu ocazia percheziţiei din localitatea Pârscov, judeţ Buzău, Curtea a constatat că nici acest motiv de apel nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din chiar motivul de apel ce vizează acest aspect, instanţa a dispus confiscarea acestor bunuri, fără a proceda la o identificare concretă a acestora, însă acesta nu poate reprezenta un motiv de reformare a hotărârii, atâta vreme cât temeiul de lege a fost corect stabilit, iar în sentinţe au fost inserate toate datele necesare pentru punerea în executare a măsurii, confiscarea dispunându-se în legătură cu toate bunurile indisponibilizate în Procesul-verbal din 15 iulie 2008.

Instanţa de fond a dispus în baza art. 119 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea, aşadar, a tuturor utilajelor de producere şi ambalare ţigări, indisponibilizate prin Procesul-verbal din 15 iulie 2008, în localitatea Pârscov, judeţ Buzău, precum şi a utilajului de celofanat cartuşe ţigări.

Într-adevăr, în procesul-verbal de instituire a sechestrului şi de indisponibilizare, efectuat cu ocazia percheziţiei de la SC C. Pârscov SA Braşov, sunt nominalizate, pe lângă utilajele de confecţionat şi împachetat ţigarete, în care au fost descoperite pachete de ţigări în diferite etape de producţie, o serie de alte bunuri, aflate la această locaţie percheziţionată şi anume: saci de rafie, cutii de carton, fir transparent pentru sigilarea pachetelor, hârtie staniol, hârtie pentru ţigarete, hârtie pentru filtru, blanchete, timbre, ştanţe metalice, rebuturi de ţigări şi de hârtie, celofan transparent, genţi de rafie conţinând tutun şi piese de schimb pentru utilaje.

Însă, instanţa de fond a dispus confiscarea tuturor acestor bunuri, iar indicarea disp. art. 119 alin. (1) lit. b) precum şi a faptului că această confiscare operează asupra bunurilor indisponibilizate prin procesul-verbal de percheziţie din 15 iulie 2008, este în întregime acoperitoare în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale, nemaifiind necesară nominalizarea şi indicarea în concret a fiecărui bun, astfel cum s-a solicitat în cadrul motivelor de apel.

Ca atare, nu a putut fi primită solicitarea de reformare a hotărârii din acest punct de vedere, atât timp cât temeiul juridic în baza căruia operează măsura de siguranţă precum şi actul procesual asupra căruia s-a dispus această măsură (procesul-verbal de indisponibilizare în urma efectuării percheziţiei domiciliare de la sediul SC C. Pârscov, judeţ Braşov) au fost corect stabilite şi indicate în speţă, nefiind necesară vreo completare a hotărârii sub acest aspect.

La rândul lor, inculpaţii care şi-au susţinut nevinovăţia şi au solicitat achitarea lor, au formulat critici şi în latură civilă, solicitând înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor civile, motivând în acest sens împrejurarea că, raportat la neîntrunirea elementelor constitutive ale faptelor, în special a intenţiei infracţionale, o atare soluţie este logică şi în plus este impusă de dispoziţiile legale.

Însă, aceste critici sunt nefondate, în raport de constatarea elementelor constitutive ale infracţiunilor în cazul inculpaţilor apelanţi faţă de care s-a dispus ori s-a menţinut soluţia de condamnare, fiind respectate în integralitate dispoziţiile legale ce consacră răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie, iar prejudiciul fiind cert determinat şi operând în mod evident principiul solidarităţii autorilor faptei ilicite, neputându-se aşadar înlătura obligarea de la plata despăgubirilor civile a inculpaţilor faţă de care s-a pronunţat soluţia condamnării şi nici reduce întinderea dezdăunării.

În faza cercetării judecătoreşti, au fost ascultaţi inculpaţii:

Inculpaţii R.C., P.M., R.N., E.P., I.N., B.I., P.A., D.A. şi B.A. au solicitat, înainte de dezbaterea judecăţii, aplicarea, faţă de ei, a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., respectiv au recunoscut faptele astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, la fel, probele administrate la urmărirea penală, cererile fiind admise.

Împotriva Sentinţei penale nr. 449 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Prahova, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Ploieşti, partea civilă SC P.L.R. IFN SA şi inculpaţii P.A., R.C., P.M., I.N., M.R.P., E.P., B.I., B.D., V.V., D.A., N.G.D.V., I.N.V., M.E. şi R.N.

Sentinţa penală nr. 90 din 13 martie 2013 a Tribunalului Prahova a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii T.V.Gh. şi B.A.

Parchetul a criticat hotărârile pentru următoarele:

Grupul era structurat pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acestuia fiind dată de importanţa rolului pe care fiecare membru îl avea în desfăşurarea activităţii infracţionale.

Nivelul următor al grupului era format din persoane ce au asigurat spaţiul în care a fost amplasată şi şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală, disimulând activitatea de producere şi ambalare de ţigări sub alte activităţi comerciale, pentru ca activitatea ilicită să fie greu identificabilă de către organele de control, persoanele care s-au ocupat cu aprovizionarea ritmică cu materiale, precum şi din cei care s-au ocupat cu îmbunătăţirea, repararea, adaptarea utilajelor, astfel încât în fabrică să nu existe „goluri de producţie", iar muncitorii să poată lucra la capacitate maximă în reprizele de lucru stabilite.

Activitatea ilicită desfăşurată de inculpaţii A.A.A. şi I.N.V. se circumscrie astfel celor prezentate anterior.

Un alt nivel al grupului infracţional a fost constituit din persoanele care au asigurat distribuţia cantităţilor de ţigări contrafăcute, produse în locaţiile în care a funcţionat, în afara unui antrepozit fiscal, fabrica de ţigări. Aceste persoane obişnuiau să comande cantităţi mari de ţigări, pentru care aveau asigurată cerere şi desfacere prin intermediul unor adevărate „reţele" de comercializare de astfel de produse falsificate, achitând contravaloarea acestora fie în avans în numerar, fie la livrare, fie prin compensare cu autoturisme de lux.

În acest fel, persoanele de pe acest palier al grupului infracţional asigurau continuitatea în desfăşurarea activităţii ilicite de producere de ţigări, întrucât marfa produsă era imediat achiziţionată şi distribuită, iar banii erau strânşi şi predaţi liderilor grupului infracţional, o parte din aceştia fiind reinvestiţi în materii prime şi materiale în vederea continuării activităţii, iar o altă parte au fost investiţi în autoturisme de lux sau terenuri, care, în vederea ascunderii originii ilicite, au fost înscrise pe numele altor persoane, sau pentru care nu au fost întocmire documentele de vânzare-cumpărare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate către membrii grupului infracţional.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor I.N.V., A.A.A. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 296¹ lit. h) Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la motivarea hotărârii de achitare a inculpaţilor sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 26 raportat la 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003, se poate observa că singurul argument adus sub acest aspect este acela că nu s-a făcut dovada că inculpaţii au cunoscut scopul închirierii de către ceilalţi inculpaţi a spaţiului.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv lipseşte latura subiectivă.

Este adevărat că în sarcina celor doi inculpaţi sus-menţionaţi s-a reţinut faptul că au pus la dispoziţia grupului infracţional organizat spaţii în care, cu acordul şi cu sprijinul lor, a funcţionat o fabrică clandestină de confecţionat marca R., W., V. pe care au fost aplicate timbre de marcare false, în vederea comercializării.

Nu s-a putut afirma că cei doi inculpaţi s-au aflat în eroare, aceştia acţionând cu intenţia fermă de a-i ajuta pe coinculpaţi, facilitându-le desfăşurarea activităţii ilegale.

În consecinţă, soluţia de achitare a inculpaţilor se bazează pe o interpretare necorespunzătoare a materialului probator administrat în cauză.

2. Nelegalitatea hotărârii în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.N., I.N., M.E., D.A. din perspectiva faptului că aceştia au fost condamnaţi prin hotărârea de fond pentru alte fapte cu altă încadrare juridică decât cea reţinută prin rechizitoriu după cum urmează:

- cu privire la inculpatul I.N. instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.;

- cu referire la inculpatul M.E. instanţa de fond, în mod nelegal, a dispus condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) Legea nr. 84/1998, fără ca în prealabil să fi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998;

- cu privire la inculpatul D.A. instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunile prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) Legea nr. 656/2002 şi respectiv a dispus condamnarea inculpatului D.A. pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. în condiţiile în care, anterior, nu a dispus extinderea procesului penal, conform art. 336 C. proc. pen.

Cu referire la inculpatul M.E. instanţa de fond, în mod nelegal, a dispus condamnarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, fără ca în prealabil să fi pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Omiţând să se pronunţe cu privire la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. şi 26 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a), b) Legea nr. 656/2002 şi respectiv dispunând condamnarea numitului D.A. pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat, la art. 83 lit. a) Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 320¹ C. proc. pen. şi 74, 76 lit. d) C. pen. în condiţiile în care, anterior, nu a dispus extinderea procesului penal, conform 336 C. proc. pen., hotărârea instanţei de fond fiind nelegală şi sub acest aspect.

În sensul art. 79 C. pen., a arăta în hotărâre împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante impune instanţei atât indicarea expresă a textului de lege care prevede respectiva circumstanţă atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1), lit. a), b) sau c) C. pen. cât şi menţionarea expresă a împrejurării respective şi motivarea acesteia prin trimitere la probele, actele şi lucrările dosarului.

Exprimările generale şi neîncadrarea acestora în textul de lege în care se regăsesc nu sunt de natură a răspunde exigentelor art. 79 C. pen.

Este de reţinut că instanţa a reţinut în speţă, în mod nelegal, circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu astfel ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Totodată, cu privire la infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului la 2 luni închisoare.

Este de reţinut că instanţa de fond a reţinut în speţă circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special redus cu 1/3, respectiv 2 luni de zile, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 lit. e) C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa aplicată în cazul în care minimul special era sub 3 luni era amenda, care nu putea fi mai mică de 200 RON.

S-a considerat că în speţă, în ceea ce priveşte această infracţiune, nu se impunea reţinerea prevederilor art. 80 C. pen. în raport cu existenţa disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (fiind o infracţiune continuată), care ar fi avut ca efect neobligativitatea coborârii pedepsei sub minimul special, întrucât dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. nu se încadrează în cazurile reglementate de disp. art. 80 C. pen.

Cu privire la inculpatul D.A., referitor la infracţiunea prev de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen. instanţa de fond a dispus condamnarea la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, reţinând în mod nelegal circumstanţe judiciare.

Raportat însă la mecanismul de stabilire a pedepsei de către instanţa de fond s-a arătat că:

Totodată, cu privire la infracţiunea pre de art. 26 raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 (art. 90 din Legea nr. 84/1998, modificată şi republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., instanţa de fond a dispus în mod nelegal condamnarea inculpatului la 1 an închisoare.

Este de reţinut că instanţa de fond a reţinut în speţă circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen., fiind obligatoriu ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special, ca efect al reţinerii acestor circumstanţe şi având în vedere disp. art. 76 lit. e) C. pen. care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.

Prin urmare, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, pedeapsa aplicată în cazul în care minimul special era sub 3 luni era amenda, care nu putea fi mai mică de 200 RON.

5. În latură civilă, apelul Ministerului Public priveşte pe toţi inculpaţii şi se referă la nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea inculpaţilor, în solidar, la despăgubiri civile către părţile civile în cuantum de 100.000 RON către SC B.A.T.R.T. SRL Bucureşti; 100.000 RON către SC JT I.R. SRL Bucureşti; 100.000 RON către JT I.M. SA Bucureşti; 100.000 RON către SC J.T. INK Tokio SRL; 100.000 RON către SC A.T. GMBH Vienna; 100.000 RON către SC G.R. SRL Bucureşti; 7.740.977 RON către Autoritatea Naţionala a Vămilor Bucureşti (reprezentând acciza datorata bugetului de stat la care se va adaugă dobânda legală până la data efectivă a plăţii) şi 9.710.262,36 RON, reprezentând penalităţi şi majorări de întârziere până la data de 8 decembrie 2011.

În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (4) C. pen., dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

O parte din acest preţ o reprezintă acciza prevăzută de Codul Fiscal pentru toate categoriile de produse accizabile supuse sistemului de antrepozitare fiscală, iar în conformitate cu art. 168 din Legea nr. 571/2003 - C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, „este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită", şi în conformitate cu prevederile art. 178 alin. (4) din acelaşi act normativ „deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora", acciza devenind exigibilă, conform art. 165 C. fisc., la momentul dării în consum.

S-a procedat astfel la o înlăturare, fără nicio justificare credibilă, a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analiza dispoziţiei legale mai sus menţionate evidenţiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauza, şi anume:

- faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- faptul că probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătoreşti;

- faptul că scopul probelor, aşa cum este evidenţiat de dispoziţiile art. 62 C. proc. pen. este identic pentru ambele faze ale procesului penal, respectiv aflarea adevărului.

În cursul urmăririi penale a fost realizată o expertiză tehnică ce a stabilit ca din cantitatea totală de 44.614 tone tutun achiziţionată şi transformată în ţigarete de membrii grupului infracţional au rezultat 58.043.253 ţigarete mărcile V., W. şi R. a căror valoare calculată este de 13.261.686 RON, din care 7.740.977 RON reprezintă acciza datorată bugetului de stat.

Prejudiciul total către bugetul de stat stabilit în cursul urmăririi penale este în cuantum de 8,812.290 RON, (compus din 7.740.977 RON - reprezentând acciza datorată pentru ţigările produse în afara antrepozitului fiscal şi puse în consum şi 1.071.314 RON - reprezentând acciza datorată pentru cantitatea de 4.836 kg. tutun deţinută în afara antrepozitului fiscal), la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 3.165.924, calculate până la data de 28 noiembrie 2008, pentru care, prin Adresa nr. 65904 din 28 noiembrie 2008, Autoritatea Naţională a Vămilor - în calitate de reprezentant al Statului Român, s-a constituit parte civilă în cauză.

- data achiziţiei cantităţii aflate în stoc având în vedere principiul de gestionare a stocurilor „primul intrat - primul ieşit„ (FIFO)

- nivelul accizei 66 euro/kg (Legii nr. 571/2003 cu modificările să completările ulterioare);

- curs de schimb pentru acciza pentru anul 2008 este de 3,3565 RON.

În ceea ce priveşte exigibilitatea accizei datorate pentru tutun, potrivit art. 165 din C. fisc., acciza devine exigibilă în momentul eliberării pentru consum. Eliberarea pentru consum în cazul tutunului reprezintă conform art. 166 lit. e) „orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare".

Astfel, majorările de întârziere aferente accizelor începând cu data de facturare prin care s-a achiziţionat tutunul până la data prezentei este de 203.550 RON.

După cum s-a mai precizat, conform prevederilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile definite conform art. 163 din C. fisc. art. 162 lit. f) din acelaşi act normativ face referire la produsul tutun prelucrat, supus accizelor armonizate)", „..acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal".

- Constatându-se că pentru ultimele două achiziţii de tutun din Italia efectuate de firma D.I. SRL de la firma italiană M.S.T. Italia, aferente facturilor fiscale nr. 218 din 27 noiembrie 2007 - având ca obiect cantitatea de 8,771 tone tutun, pe lângă facturile menţionate, pentru a justifica circulaţia tutunului în regim suspensiv (de la plata accizei) au fost emise de DAI-urile nr. 182 din 27 noiembrie 2007 - pentru cantitatea de 9,679 kg tutun (150 cutii) şi respectiv nr. 196 din 14 decembrie 2007 - pentru cantitatea de 8.771 kg tutun (114 cutii) de firma M.I.T., la rubrica destinatar, din căsuţa nr. 7 de pe DAI-uri figurând ca destinatar SC D.I. SRL, iar la rubrica „locul de descărcare" din aceeaşi căsuţă, figurează SC B.I.P. SRL Constanţa.

De menţionat este şi faptul că parchetul a formulat obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în cursul cercetării judecătoreşti solicitând constatarea nulităţii raportului de expertiza tehnica întocmit în cauză, instanţa respingându-le prin încheierea de şedinţa din data de 24 ianuarie 2012 cu motivarea că nu apreciază ca fiind necesară determinarea timpului în care au fost produse aceste ţigarete.

- bunurile imobile aparţinând inculpatul R.C.;

- Terenuri situate în intravilanul oraşului Bragadiru, judeţul Ilfov, având numerele cadastrale 1797/7, 1797/8, 1797/9, 1797/10 şi 1797/1;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Ilfov, nr. 138564 din 2 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate;

- bunurile mobile aparţinând inculpatul R.C.;

- a autoturismelor marca M GL - înmatriculat sub nr. B-.... şi M CL - înmatriculat sub nr. B ...., aparţinând inc.R.C.;

Proces-verbal din data de 4 septembrie 2008 - privind aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului E.P., respectiv:

- Imobil din cărămidă, cu destinaţia locuinţă având o suprafaţă construită de 201,5 mp şi o valoare de impozitare de 221.120,56 RON;

- Imobil din lemn, cu destinaţia anexă gospodărească, având o suprafaţă construită de 230,34 mp şi o valoare de impozitare de 21.120,56 RON;

- Teren intravilan cu destinaţia curte construcţii, aferent construcţiilor de mai sus, în suprafaţă de 647,59 mp;

- Pistol marca E.S. 99, seria EV...., cal. 9 mm, fără încărcător;

- încheierea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Călăraşi, nr. 26481 din 26 septembrie 2008 privind notarea în Cartea Funciară a terenurilor sechestrate;

- auto SS, aparţinând inculpatul P.M.;

- autoturismelor marca M C 200, înmatriculat sub nr. B-....... şi VP, înmatriculat sub nr. B-..... aparţinând inculpatul B.I.;

- autoturismului marca M SK, înmatriculat sub nr. B-...., aparţinând inculpatul I.N.;

- Revolver R. A5/98B, seria M ...., cal. 9 mm, pe gaz, pistol R. RG.88, seria AA nr. ...., cal. 9 mm, pe gaz, puşcă cu alice S8M G.A. F9, seria F.-181, cal. 12, puşcă cu alice C. CSP555, seria ...., cal. 12 şi puşcă cu glonţ A.-B. seria BB ....., cat. 13291, precum şi 22 de cartuşe cal. 30-06, ambalate într-o cutie de culoare verde, marca R., 10 cartuşe cal. 12, marca B., 9 cartuşe cu alice, cal. 12, marca F., de culoare roşie, 24 de cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde închis, 1 cartuş cu alice, cal. 12, de culoare albastră, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare verde deschis, 3 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare vişinie, 12 cartuşe cu alice, cal. 12, de culoare neagră, 54 cartuşe gaz PA, cal. 9 mm, 23 cartuşe gaz RB, cal. 9 mm, 6 bile de cauciuc pentru pistol, 1 adaptor pentru artificii pentru pistolul cu gaz, 24 de capse de artificii cu înveliş metalic, 10 artificii cu înveliş de carton şi 2 încărcătoare pentru puşcă, marca B. - toate la locuinţa inculpatul P.M., pentru care sus-numitul a prezentat permisul seria A nr. ...., eliberat la 18 mai 2004 pe numele P.M., carnet membru vânător seria ...., eliberat la 25 august 2006 şi permisul de vânătoare seria B nr. ..., emis la 6 decembrie 2006, aparţinând inculpatul P.M. şi Pistol marca E.S. 99, seria EV....,cal. 9 mm, fără încărcător, aparţinând inculpatul E.P.

S-a făcut precizarea ca, din Plângerea penală nr. 503.890/2008 a Gărzii Financiare - Comisariatul General a rezultat faptul ca, la data de 7 iulie 2008 grupul infracţional condus de R.C. a fost depistat cu un transport ilegal de tutun brut care, conform documentelor de însoţire figura a fi livrat către firma SC A.T. SRL, în fapt fiind destinat a fi utilizat de către membrii grupului infracţional în cadrul fabricii clandestine gestionate de aceştia.

Având în vedere faptul că această cantitate de tutun tăiat era destinată obţinerii de ţigarete într-o locaţie clandestină, ţigarete care ulterior urmau a fi comercializate pe piaţă fără plata impozitelor şi taxelor aferente, acciza minimă datorată a fost estimată de către ANV la suma de 1.594.337,5 RON, total prejudiciu aferent acestei din urma cantităţi de tutun fiind de 2.525.431 RON, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi calculate până la data de 8 decembrie 2011 în suma de 2.797.925 RON, suma cu care ANAF s-a constituit parte civilă în procesul penal la data de 8 decembrie 2011. Totodată, instanţa de fond a omis a dispune confiscarea tuturor materialelor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din data de 15 iulie 2008, în localitatea Pârscov, judeţul Buzău, bunuri ce erau folosite la săvârşirea infracţiunilor.

- la momentul descinderii în fabrică se aflau muncitorii V.V., P.I., R.I., A.D., G.L., R.V., E.T. şi V.A.;

- a fost identificat un utilaj de confecţionat ţigarete compus din modul marca „S TYP ACF 1; CIS....; CI....." pentru confecţionare ţigarete, plus modul marca „S. CF...." pentru ataşat filtru;

- un utilaj de împachetat ţigarete marca „S.S.W.T.G. Bologna Haly Class 3, Dublon 279 model 4000 serie ....";

- în modulul de confecţionare al utilajului se observă stanţa cu inscripţia „R.";

- ambele utilaje au fost identificate conectate la reţeaua electrică, alimentate la curent de 330 V, şi se aflau în stare de funcţionare;

- la utilajul de confecţionare s-a identificat ataşat un compresor marca „A.C. Gx4", care indică un consum de 912 ore, de asemenea alimentat la reţeaua electrică;

- în aceeaşi încăpere au fost găsite următoarele materii prime şi materiale necesare fabricării ţigaretelor, pachete de ţigări şi ţigarete neambalate:

- 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a către 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „.... - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „... - ZB 2";

- 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „.....", 16 mm O. 08 - 35371; marca T. Germany;

- hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032;

- celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „......";

- hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „...." - 27 mm x 6.000 m;

- hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....;

- blanchete (pachet ţigarete) - 5.300 buc. Marca „R.";

- timbre de marcare fiscală false cu inscripţia „export" şi „cigarettes" - în total 81.400 buc.

- celofan transparent pentru ambalarea baxurilor - 4 role;

- ţigarete neambalate marca „R." - 8.000 buc.

- rebuturi hârtie ţigarete - cca. 5 kg.

- rebuturi ţigarete (cu tutun, filtre, etc.) - 16 genţi de rafie, total 139,6 kg.

- stanţe metalice cu inscripţia „V.", „W." şi „R.";

- în a doua încăpere au fost găsite 138 genţi din rafie, conţinând 2.677,2 kg tutun;

- piese de schimb pentru utilaje.

Instanţa de fond a dispus confiscarea utilajelor de producere şi ambalare ţigări - fără a le identifica în concret -, indisponibilizate de către organul de urmărire penală şi a utilajului de celofanat cartuşe ţigări, omiţând a dispune confiscarea următoarelor materiale identificate în fabrica de ţigarete ilegală, respectiv - 183 saci de rafie de culoare albă, neinscripţionaţi, conţinând tutun în cantitate totală de aproximativ 2.159,4 kg (greutatea medie a sacilor fiind de 11,8 kg/sac); 40 de baxuri (cutii de carton) conţinând filtre pentru ţigarete, ambalate în cutii a câte 3.600 filtre (5 cutii/bax); din cele 40 de baxuri, 27 poartă eticheta cu inscripţia „..... - ZB 3", iar 13 poartă etichete cu inscripţia „.... -ZB 2"; 43 role fir transparent pentru sigilarea pachetelor, ambalate în 3 cutii, ce poartă etichete cu inscripţia „....", 16 mm O. 0835371; marca T. Germany; hârtie staniol pentru interiorul pachetelor de ţigarete: 95 role, ID 253032; celofan transparent pentru ambalarea pachetelor - 12 role mari întregi + 4 role consumate parţial, având etichete cu inscripţia „...."; hârtie pentru ţigarete - 67 role cu etichetă galbenă, cu inscripţia „...." - 27 mm x 6.000 m; hârtie pentru filtru ţigarete - 94 role cu etichete având codul ....; blanchete (pachet ţigarete)

Sub acest aspect, în primul rând era necesar ca instanţa să ţină seama la aplicarea pedepselor, de faptul că infracţiunile de acest gen, respectiv infracţiunile de iniţiere, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, tipărirea şi punerea în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, marcarea cu marcaje false a produselor accizabile, producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, contrafacerea unor mărci şi Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor, respectiv spălarea de bani sunt fapte de natură penală care aduc o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege, în concret relaţiilor sociale care se constituie în legătură cu activitatea economică în general.

Tocmai de aceea, asemenea fapte, săvârşite în contextul economic de criză actual, pot fi considerate odată în plus mai grave.

Este de evidenţiat faptul că pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpaţilor R.C., E.P., I.N., B.I., B.D., P.M., E.P. în condiţiile în care în sarcina acestora s-au reţinut atât infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât şi infracţiunea prev. de art. 25 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 320¹ C. proc. pen. C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. infracţiunea prev. de art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare (Codul Fiscal, infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare (Codul Fiscal), infracţiunea, prev. de art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 modificată şi republicată infracţiunile prev. de art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 modificată şi republicată, infracţiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., infecţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea 656/2002, toate infracţiunile de mai sus săvârşite în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs real şi ideal, prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen. este mult prea blândă, în raport cu gravitatea faptelor comise, ţinând seama de activitatea infracţională amplă, desfăşurată în mod continuat, care a condus la cauzarea unui prejudiciu ridicat reţinut în sarcina grupului.

În concret, pedeapsa principală aplicată inculpaţilor P.M., R.C. şi R.N. reprezintă puţin peste minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile cele mai grave, care intră în scopul grupului infracţional, respectiv cea stabilită pentru infracţiunea prev de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 reduse în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare în cazul inculpatului R.N., o pedeapsă cu un asemenea cuantum redus nefiind aptă să asigure scopul preventiv şi educativ al pedepsei şi negăsindu-şi corespondent în gravitatea faptelor comise, dedusă din amploarea activităţii infracţionale, durata mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea ilicită, valoarea mare a prejudiciului, precum şi în faptul că inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup infracţional, aşa cum prevăd disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Astfel, pedepsele chiar dacă nu sunt situate la minimul special prevăzut de lege nu pot căpăta eficienţa în urma contopirii pedepselor, neputând majora pedeapsa rezultantă finală.

Grupul era structurat pe mai multe nivele, ierarhia în cadrul acestuia fiind dată de importanţa rolului pe care fiecare membru îl avea în desfăşurarea activităţii infracţionale.

- inculpatul M.R.P. ce a devenit ulterior şi furnizorul şi intermediarul pieselor de schimb;

- inculpatul V.V. ce a identificat muncitori care sa participe la activitatea de producere a ţigaretelor contrafăcute;

- inculpatul B.A. ce a pus la dispoziţia grupului infracţional Societatea SC D.I. SRL ce a fost utilizată pentru a efectua achiziţiile de tutun şi a intermediat transferurile de bani efectuate de membrii grupului infracţional;

- inculpatul N.G.D.V. ce a desfăşurat activităţi ritmice de procurare de materiale necesare confecţionării şi ambalării pachetelor de ţigări contrafăcute:

- inculpatul D.A. ce a achiziţionat tutunul materie prima pentru fabricile ilegale de ţigarete.

Nivelul următor al grupului era format din persoane ce au asigurat spaţiul în care a fost amplasată şi şi-a desfăşurat activitatea fabrica ilegală, disimulând activitatea de producere şi ambalare de ţigări sub alte activităţi comerciale, pentru ca activitatea ilicită să fie greu identificabilă de către organele de control, persoanele care s-au ocupat cu aprovizionarea ritmică cu materiale, precum şi din cei care s-au ocupat cu îmbunătăţirea, repararea, adaptarea utilajelor, astfel încât în fabrică să nu existe „goluri de producţie", iar muncitorii să poată lucra la capacitate maximă în reprizele de lucru stabilite, activitate asigurată de inculpaţii A.A.A. şi I.N.V.

- inculpatul E.P. care în cursul anului 2008 a coordonat activitatea de aplicare pe pachetele de ţigări contrafăcute a timbrelor de marcare false;

- P.A., M.E. şi B.D. ce au desfăşurat activităţi de tipărire de blanchete şi timbre de marcare false pentru ţigările contrafăcute.

Un alt nivel al grupului infracţional a fost constituit din persoanele care au asigurat distribuţia cantităţilor de ţigări contrafăcute, produse în locaţiile în care a funcţionat, în afara unui antrepozit fiscal, fabrica de ţigări. Aceste persoane obişnuiau să comande cantităţi mari de ţigări, pentru care aveau asigurată cerere şi desfacere prin intermediul unor adevărate „reţele" de comercializare de astfel de produse falsificate, achitând contravaloarea acestora fie în avans în numerar, fie la livrare, fie prin compensare cu autoturisme de lux. Aici se regăseşte activitatea infracţională desfăşurată de:

- inculpatul T.V.Gh. care iniţial a avut rolul de a desface ţigaretele contrafăcute iar din anul 2008 devenind liderul grupului infracţional,

- inculpaţii I.N. şi B.I. ce au achiziţionat importante cantităţi de ţigări contrafăcute în fabricile ilegale.

În acest fel, persoanele de pe acest palier al grupului infracţional asigurau continuitatea în desfăşurarea activităţii ilicite de producere de ţigări, întrucât marfa produsă era imediat achiziţionată şi distribuită, iar banii erau strânşi şi predaţi liderilor grupului infracţional, o parte din aceştia fiind reinvestiţi în materii prime şi materiale în vederea continuării activităţii, iar o altă parte au fost investiţi în autoturisme de lux sau terenuri, care, în vederea ascunderii originii ilicite, au fost înscrise pe numele altor persoane, sau pentru care nu au fost întocmire documentele de vânzare-cumpărare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate către membrii grupului infracţional.

Apelul părţii civile SC P.L. IFN SA a fost motivat pe considerentul că autovehiculul marca VP serie şasiu WVWZZZ....., nr. de înmatriculare B-.... folosit de inculpatul B.I., este proprietatea societăţii P., deci se impune ridicarea sechestrului şi restituirea respectivului vehicul către ea.

Privind apelurile formulate de inculpaţi, cei care au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., au criticat hotărârile pentru individualizarea judiciară a pedepselor atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ceilalţi, pentru greşita condamnare, ei susţinând că li s-a stabilit vinovăţia prin greşita apreciere şi interpretare a probelor, sunt nevinovaţi, nu au cunoscut că exista un grup infracţional organizat, latura civilă nu este legal stabilită. În subsidiar, şi aceşti inculpaţi au cerut o nouă individualizare a pedepselor şi dispunerea unei modalităţi de executare neprivativă de libertate.

Curtea de Apel Ploieşti, prin încheierea de la termenul de judecată 6 iunie 2013, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 C. proc. pen., având în vedere că apelurile împotriva celor două sentinţe au fost înregistrate pe rolul său la 5 februarie 2013 şi respectiv la 30 aprilie 2013, a dispus reunirea celor două cauze sub nr. Dosar 3410/105/2009.

Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 190 din 2 octombrie 2013, a respins ca nefiind utile, probele solicitate de inculpatul T.V.Gh., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii M.R.P., R.N., I.N., B.I., B.D., I.N.V., partea civilă SC P.L.R. IFN SA, a desfiinţat sentinţele apelate şi:

- privind pe inculpatul M.R.P., a redus pedeapsa aplicată pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., art. 74, art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

A recontopit pedepsele cu pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 86¹ şi următoarele din C. pen., precum şi aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

- privind pe inculpatul V.V., în baza art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74, art. 76 C. pen., l-a condamnat la 1 an închisoare.

Descontopind pedepsele aplicate în cauză, inculpatul are de executat pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a menţinut modalitatea de executare a pedepsei;

- privind pe inculpatul R.N., a redus pedeapsa aplicată pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74, art. 76 C. pen., de la 2 luni închisoare, la o lună închisoare.

S-a înlăturat condiţionat pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen.

S-a menţinut pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară, la fel, modalitatea de executare a pedepsei;

- privind pe inculpatul I.N., acesta a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., la 1 an închisoare.

S-au redus pedepsele aplicate pentru art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la câte 3 ani închisoare.

Recontopindu-se pedepsele aplicate acestui inculpat, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 60 a deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii;

- privind pe inculpatul B.I. s-au redus pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la câte 3 ani închisoare.

Recontopindu-se pedepsele aplicate, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 60 a deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, să se suspende executarea pedepsei accesorii;

- privind pe inculpatul B.D., s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., la 3 ani închisoare.

S-au recontopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere individualizate la pag. 60 a deciziei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare;

- privind pe inculpatul M.E., s-a dispus înlăturarea condamnării pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. şi condamnarea pentru autorat la aceeaşi infracţiune, menţinându-se pedeapsa aplicată la fond.

Recontopindu-se pedepsele aplicate, inculpatul are de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a menţinut modalitatea de executare a pedepsei;

- privind pe inculpatul A.A.A., acesta a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen., la 2 ani închisoare;

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 74 şi a art. 76 C. pen., la 1 an închisoare;

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., a art. 74 şi a art. 76 C. pen., la 2 ani închisoare.

Recontopindu-se pedepsele de mai sus cu celelalte pedepse aplicate în cauză, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

S-a menţinut aplicarea art. 81 şi următoarele din C. pen.;

- privind pe inculpatul I.N.V., în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe latură civilă, s-a înlăturat obligarea acestui inculpat de la plata despăgubirilor civile;

- cu referire la inculpatul D.A., s-a dispus înlăturarea condamnării pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 C. pen.;

Inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 C. pen., la 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a art. 74, art. 76 C. pen., la 1 an şi 6 luni închisoare.

Recontopindu-se pedepsele aplicate în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a menţinut aplicarea art. 86¹ şi urm. din C. pen.;

- cu referire la inculpatul T.V.Gh. s-a dispus majorarea pedepselor aplicate, astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 5 ani închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 13 C. pen., de la 3 ani închisoare la 6 ani închisoare.

Recontopindu-se pedepsele aplicate sus-numitului inculpat acesta are de executat pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

- cu privire la inculpatul B.A., s-a dispus înlăturarea aplicării art. 86¹ şi următ. din C. pen., a art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.

Pe latură civilă, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi restituirea către apelanta parte civilă SC P.L.R. IFN SA a autoturismului VP, serie de saşiu WVWZZZ..... înmatriculat sub nr. B-.... asupra căruia fusese instituită respectiva măsură pe numele inculpatului B.I.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.C., P.M., E.P., P.A., V.V., M.E., D.A., N.G.D.V. împotriva Sentinţei penale nr. 449 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Prahova şi ale inculpaţilor T.V.Gh. şi B.A., împotriva Sentinţei penale nr. 90 din 27 februarie 2013 a aceleiaşi instanţe.

S-a luat act că inculpatul apelant P.A. era arestat în altă cauză.

Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi inculpaţii R.C., T.V.Gh., B.A., P.M., M.R.P., V.V., R.N., E.P., N.G.D.V., B.D., P.A. şi M.E.

Motivarea recursurilor şi cazurile de casare invocate sunt detaliate în încheierea de la termenul de dezbateri 28 octombrie 2014.

Recursul declarat de parchet a vizat cazurile de casare prevăzute de pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. pentru inculpaţii I.N. şi B.I., pct. 17² al aceluiaşi text cu referire la inculpaţii V.V., M.E., N.G.D.V., B.D. susţinându-se că au fost greşit achitaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen., acelaşi caz de casare pentru inculpatul I.N.V. pentru greşita achitare în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 C. pen., acelaşi caz de casare cu referire la latura civilă a cauzei şi omisiunea confiscării cantităţii nete de 10.800 kg tutun, dar şi a tuturor materialelor folosite la confecţionarea ţigaretelor, indisponibilizate prin ordonanţa din 15 iulie 2008.

La termenul de judecată 28 octombrie 2014, procurorul a susţinut numai motivul vizând omisiunea confiscării bunurilor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din 15 iulie 2008.

Inculpatul V.V., în recurs, a cerut achitarea sa pentru toate capetele de acuzare şi înlăturarea obligării lui de la plata despăgubirilor civile.

Inculpatul N.G.D.V., în recurs a susţinut că se impune achitarea sa şi că este nelegală obligarea la plata de despăgubiri civile, inculpatul M.E., la fel achitarea, inculpatul T.V.Gh. a invocat cazurile de casare prevăzute de pct. 3, 12, 13, 14, 17² ale art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., respectiv judecătorul fondului a fost incompatibil pentru că acelaşi magistrat care s-a pronunţat în dosarul penal din care a fost disjunsă cauza sa şi a inculpatului B.A. s-a pronunţat, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, el nesăvârşind nici un act material care să se circumscrie modalităţilor alternative descrise de textul incriminator, infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. a fost dezincriminată potrivit art. 4 din C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, cazurile de casare prevăzute de pct. 172 şi pct. 14 numai din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile în sensul încadrării juridice şi sub aspectul pedepselor, în opinia apărătorului său legea penală mai favorabilă fiind Codul penal nou, iar în ce priveşte concursul de infracţiuni legea penală mai favorabilă trebuie aplicată pe instituţii autonome. Cu referire la latura civilă, inculpatul a susţinut că nu poate fi obligat la întregul prejudiciu pentru că el a participat numai la producerea a 675 şi 200 baxuri ţigări W. şi R.

Inculpatul P.M., în recurs a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. anterior.

Inculpatul B.A. a cerut achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. şi dispunerea ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea acesteia sub supraveghere.

Inculpatul R.C. a invocat cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., pct. 17² al aceluiaşi text, el susţinând că trebuie să beneficieze de aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen. anterior, de aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru C. pen. a formulat un denunţ urmat de întocmirea Rechizitoriului nr. 880/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, inculpatul R.Z. fiind trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută de Legea nr. 143/2000, cauza legală de reducere a pedepsei urmând a-şi produce efecte cu privire la toate infracţiunile pentru care a fost condamnat, în final pedeapsa să fie suspendată sub supraveghere. AceIaşi inculpat a mai susţinut că nu este legală reţinerea concursului de infracţiuni odată ce încadrarea juridică a infracţiunii reţinute a fi fost săvârşite în concurs ideal nu este legală.

Inculpatul R.N. şi-a motivat recursul numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care a susţinut că se impune reducerea pedepselor, legea penală mai favorabilă stabilindu-se pe instituţii autonome, cu consecinţa unei alte modalităţi de executare neprivativă de libertate.

Este de menţionat că în ce-i priveşte pe inculpaţii recurenţi arătaţi, cazurile de casare invocate au fost motivate în scris înaintea primului termen de judecată, 22 aprilie 2014.

Inculpaţii M.R.P., E.P., B.D., M.E. fie au depus motive de recurs după termenul 22 aprilie 2014, fie prin intermediul apărătorilor desemnaţi din oficiu, ei, cerând aplicarea legii penale mai favorabile, fără însă a o identifica, cu precizarea că inculpatul M.R.P. a cerut achitarea sa şi exonerarea de la plata despăgubirilor civile, cazurile de casare invocate fiind pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., atât în ce priveşte greşita condamnare, cât şi greşita înlăturare a modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

Recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii T.V.Gh., B.A., P.M., M.R.P., V.V., R.N., E.P., N.G.D.V., B.D., P.A., M.E. nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Primordial, este de subliniat că potrivit art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului conform legii de procedură vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. Ca atare, instanţa urmează să analizeze atât respectarea termenului de declarare a recursului, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³ C. proc. pen. anterior.

Totodată, având în vedere modul de reglementare a soluţionării recursului ca a doua cale de atac, se constată că dispoziţiile Codului de procedură penală vechi, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 în vigoare de la 15 februarie 2013, sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare ce se pot invoca şi, implicit, criticile ce se pot formula împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi a deciziei pronunţată de instanţa de apel, reducând astfel, şi limitele învestirii instanţei de recurs.

Deci, examinarea cauzei nu se mai poate face decât cu privire la chestiunile de drept şi nu la chestiuni de fapt.

Modificarea situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi menţinută sau parţial modificată de instanţa de apel, apelul fiind devolutiv, în recurs nu mai este posibilă decât dacă s-ar constata nelegalităţi ce ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi, ca atare, ar determina înlăturarea lor şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În cauză, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, instanţa de apel a evaluat întregul probatoriu şi a analizat probele atât pe cele din acuzare, cât şi apărările inculpaţilor şi probele administrate în favoarea acestora, a evidenţiat cu claritate motivele pentru care nu a luat în considerare susţinerile apărării sau pe cele ale acuzării atunci când a menţinut unele soluţii de achitare. Instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o altă apreciere a materialului probator, deci trebuie să aibă în vedere situaţia de fapt pe care nu o mai poate modifica.

În aceste condiţii, recursul declarat de parchet care vizează greşita achitare a unora din inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 sau pentru art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 sau alte infracţiuni cum s-a mai arătat, nu poate constitui cazul de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., respectiv în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, situaţia de fapt, în cauză o eroare de fapt formând motivul de casare prevăzut de pct. 18 al textului, abrogat expres de Legea nr. 2/2013.

În altă ordine de idei, pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., odată cu intrarea în vigoare a legii menţionate, a suferit modificări în sensul că prevede că ar constitui caz de casare dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu cum era formularea anterioară „când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege”, în recursul de faţă instanţa neavând dreptul să procedeze la o nouă individualizare judiciară a pedepselor.

Cu referire la motivul de recurs al parchetului, în sensul omisiunii confiscării tuturor materialelor folosite la confecţionarea ţigaretelor indisponibilizate prin ordonanţa procurorului din 15 iulie 2008, instanţa de fond şi cea de apel s-au pronunţat, faptul că nu s-a procedat la identificarea concretă a acestora nu reprezintă un motiv de casare a hotărârilor, temeiul de lege a fost stabilit corect, s-au inserat toate datele necesare pentru punerea în executare a măsurii, confiscarea dispunându-se în legătură cu toate bunurile indisponibilizate descoperite cu ocazia percheziţiei din localitatea Pârscov, judeţul Buzău, la sediul SC C. SA, temeiul fiind art. 119 alin. (1) lit. b) din C. pen.

Cu referire la cazurile de casare invocate de recurenţii inculpaţi (pct. 12 şi pct. 17² ale art. 385⁹ C. proc. pen.), motivarea acestora, în realitate, cerându-se achitarea, reprezintă dorinţa inculpaţilor de modificare a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei lor, ceea ce nu mai este permis, apărările fiind formulate şi în apel, dar, avându-se în vedere procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, autorizate legal, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, cele de ridicare a materiilor prime şi materialelor, declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice asupra telefoanelor mobile, CD-urilor, hard-discurilor, înscrisurile, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate legal, autorizate, notele de constatare, declaraţiile de constituire ale părţilor civile, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în faza urmăririi penale, raportul de expertiză tehnică în specialitatea maşini unelte realizat la cercetarea judecătorească, la fel declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei în baza art. 320¹ C. proc. pen. anterior ale inculpaţilor R.C., P.M., I.N., E.P., B.I., D.A., R.N. şi B.A. coroborate cu celelalte, au conturat, just, că inculpaţii R.C. şi P.M. au constituit un grup infracţional organizat încă de la începutul anului 2006, ei pornind de la activitatea pe care o desfăşuraseră anterior acelui an, respectiv de comercializare de alcool şi băuturi alcoolice, după care au hotărât iniţierea unei fabrici ilegale de confecţionare de ţigări contrafăcute. Activitatea infracţională s-a derulat cu preponderenţă începând cu ianuarie 2007 şi până în iulie 2008, percheziţia din locaţia Pârscov, judeţul Buzău întrerupând-o.

Participaţia inculpaţilor, plasarea lor pe diferite paliere de acţiune ale grupului infracţional organizat ce a avut ca scop principal fabricarea şi comercializarea ţigărilor produse cu nerespectarea legii privind autorizarea, înregistrarea mărcilor, comercializarea au fost stabilite, ca atare contestarea existenţei faptelor şi/sau vinovăţiei nu se circumscrie cazurilor de casare invocate, instanţa de apel analizând punctual fiecare apărare şi înlăturând-o temeinic şi motivat.

În ce-l priveşte pe inculpatul T.V.Gh., acesta în recurs prin cazul de casare invocat susţinând că judecătorul fondului ar fi fost incompatibil pentru că s-a pronunţat în cauza în care inculpaţii au beneficiat de procedura de judecată instituită prin art. 320¹ C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii a statuat că judecătorul care a soluţionat cauza conform procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la unii dintre inculpaţi, nu devine incompatibil să judece acţiunea penală şi civilă cu privire la ceilalţi inculpaţi, în ipoteza în care trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracţiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate (nr. 17 din 12 noiembrie 2012).

Inculpatul menţionat a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 175/D/P din 9 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală împreună cu 16 inculpaţi (Dosar 3410/105/2009 al Tribunalului Prahova) în ce-l priveşte, cauza a fost disjunsă (Dosar nr. 9472/105/2012 al Tribunalului Prahova) în baza art. 38 C. proc. pen. anterior şi s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 90 din 13 martie 2013 a Tribunalului Prahova.

Ulterior, instanţa de apel constatând îndeplinirea condiţiilor legale pentru reunirea judecării apelurilor înregistrate la 5 februarie 2013 şi 30 aprilie 2013 (încheierea de la termenul 6 iunie 2013) sub nr. Dosar 3410/105/2009, a soluţionat toate apelurile declarate, inculpatul beneficiind de toate garanţiile unui proces echitabil.

Referitor motivului de recurs (pct. 13 al art. 385⁹ C. proc. pen.) că la momentul intrării în vigoare a Codului penal nou (1 februarie 2014) incriminarea prevăzută în art. 297 alin. (1) C. pen. anterior (infracţiunea de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor) a fost abrogată, deci inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală, acesta nu este fondat. Abrogarea unui text de lege care a stat la baza acuzării nu este echivalentă cu dezincriminarea, aceasta operează în rem, ceea ce înseamnă că înlătură răspunderea prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, modificarea textului are în vedere o condiţie care-i dădea în legea veche un caracter special. De la 1 februarie 2014, art. 244 alin. (1) C. pen. prevede infracţiunea de înşelăciune ca fiind inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, această infracţiune constituind, în toate cazurile, o infracţiune prin care se urmăreşte obţinerea unui folos patrimonial în accepţiunea art. 62 C. pen., ea fiind inclusă în Titlul II capitolul III - Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, elementul material al laturii obiective constând în desfăşurarea de activitate ilicită de distribuţie pe piaţa neorganizată, „neagră”, a cantităţilor de ţigări contrafăcute mărcile „V.”, „W.” şi „R.”, prin intermediul unei „reţele” ilegale de comercializare de astfel de produse falsificate, inculpaţii cunoscând că produsul era falsificat, contrafăcut în totalitate, era fabricat clandestin, neautorizat, în schimb obţinând sume de bani ilicite, fără a se achita acciza aferentă cantităţilor de tutun efectiv prelucrate ilegal ori alte taxe, impozite.

În cauză, pe întreaga perioadă a activităţii infracţionale, grupul infracţional organizat a achiziţionat pentru producerea de ţigări contrafăcute, cantitatea de 49,450 tone de tutun vrac, din aceasta a fost consumată efectiv cantitatea de 44,614 tone fabricându-se clandestin 34.121.289 bucăţi ţigări „R.”, echivalent a 1.706.064 pachete, 23.381.964 bucăţi ţigări „W.” echivalent a 1.169.098 pachete şi 540.000 bucăţi ţigări „V.” echivalent a 27.000 pachete, acciza minimă datorată fiind nu mai puţin de 91% din cea aferentă ţigărilor din categoria de preţ cea mai vândută, nivelului fiind stabilit semestrial prin ordin al Ministerului Finanţelor, inculpaţii fiind obligaţi la plata sumei de 7.740.977 RON către Autoritatea Naţională a Vămilor (pentru bugetul de stat).

În ce priveşte motivul de recurs, ce vizează, în apărarea inculpaţilor, aplicarea unor pedepse mai mici sau o altă modalitate de executare, cum s-a arătat, instanţa de recurs, în cadrul cazului de casare prevăzut de pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. în redactarea dată prin Legea nr. 2/2013, nu mai poate proceda la o nouă individualizare judiciară a pedepselor.

Cu referire la aplicarea, în baza art. 5 C. pen., a legii penale mai favorabile, sunt de arătat următoarele:

Potrivit Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, în raport cu considerentele acesteia, determinarea în concret a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se face global, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deci legea penală mai favorabilă se stabileşte în ansamblul său, deci dintre legile succesive se aplică numai una din ele, cu exclusivitate, criteriile de determinare a ei referindu-se la condiţiile de incriminare, la condiţiile de tragere la răspundere penală, la condiţiile de sancţionare, acestea evaluate nu în general, ci în concret, adică în raport cu toate instituţiile de drept penal incidente în cauză. Ca atare, pornind de la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, de la argumentul de text (art. 5 C. pen.), legea penală mai favorabilă în cauză, pentru situaţia fiecărui inculpat, este legea veche, în ansamblul său, inculpaţii săvârşind infracţiunile în concurs, acesta, actual, având un regim sancţionator mai aspru, art. 39 C. pen. prevăzând aplicarea obligatorie a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, la fel, în sarcina lor s-au reţinut infracţiuni continuate, fără a li se aplica o majorare cu cel mult 3 ani cum prevede art. 36 C. pen., la fel, unii inculpaţi au beneficiat de reţinerea de circumstanţe atenuante care în actualul cod nu se mai regăsesc.

Referitor motivului de recurs încadrat de recurenţi în cazul de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. cu axare pe latura civilă a cauzei, acesta nu este incident, întinderea despăgubirilor a fost corect stabilită, cu respectarea principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală raportat la prejudiciul cert, la întrunirea elementelor constitutive ale faptelor, a vinovăţiei pentru fapta proprie, operând în cauză principiul solidarităţii autorilor/complicilor faptelor ilicite, neputându-se înlătura obligarea lor de la plata despăgubirilor civile şi nici reducerea întinderii dezdăunării, pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, ele fiind acordate raportat la cantitatea de tutun ce a fost efectiv prelucrată de către inculpaţi, iar pentru părţile civile altele decât cea menţionată, numai raportat la prejudicierea imaginii firmei, nu şi la numărul de ţigări contrafăcute, societăţile constituite părţi civile necontribuind cu nimic la fabricarea lor ilegală.

În ce-l priveşte pe inculpatul R.C., recursul este fondat, dar numai pentru următorul considerent:

În dosarul cauzei se află Adresa nr. 499 din 4 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti, prin aceasta arătându-se că urmare denunţului inculpatului R.C., în Dosarul nr. 880/D/P/2008, la data de 23 decembrie 2008 s-a emis rechizitoriul prin care R.Z. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi infracţiunea de deţinere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., denunţul fiind datat 6 noiembrie 2008, la acea dată inculpatul R.C. fiind arestat preventiv în Dosarul nr. 175/D/P/2006.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 alin. (2) (în cauză, persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză) şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 2 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 682/2002 denumeşte infracţiune gravă, printre altele, infracţiunea de spălare a banilor, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

În cauză, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la 6 ani închisoare.

Reţinând, pentru aceste două infracţiuni, considerate, în litera art. 2 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 682/2002, infracţiuni grave, infracţiunea de iniţiere sau constituire grup infracţional organizat având ca scop infracţiunea de spălare de bani, aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, recursul declarat de inculpat va fi admis numai sub acest aspect.

AceIaşi inculpat, în motivarea cazurilor de casare, respectiv pct. 14 şi 17² ale art. 385⁹ C. proc. pen., susţine că şi în condiţiile în care inculpatul a optat pentru judecarea sa, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond şi cea de apel aveau obligaţia să reţină circumstanţe atenuante cu consecinţa dispunerii unor pedepse mai mici şi, totodată, o modalitate de executare neprivativă de libertate, în recurs, pct. 14, cum s-a mai arătat, reglementează ca şi caz de casare numai dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, deci nu se poate proceda nici la reţinerea unor circumstanţe atenuante, nici la o altă individualizare judiciară a pedepsei. Pct. 17² este motivat de apărarea inculpatului ca fiind incident pentru că încadrarea juridică a infracţiunilor şi reţinerea concursului este nelegală pentru că ne aflăm în ipoteza pluralităţii aparente de infracţiuni, nu a unui concurs ideal, apărarea inculpatului solicitând schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 5 lit. b) din Legea nr. 11/1991 (punere în circulaţie de mărfuri contrafăcute a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii şi induce în eroare consumatorul asupra calităţii produsului), de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 (punerea în circulaţie, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate), de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 (complicitate la infracţiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii produselor la care se referă) în condiţiile aplicării art. 33 lit. a) C. pen. anterior (concurs real).

În cauză, inculpatul, pe lângă alte infracţiuni, a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 11/1991 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 83 lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deci în condiţiile concursului real, instanţa de fond şi instanţa de apel corect stabilind situaţia de fapt, încadrarea juridică, vinovăţia, instanţa de recurs, cum s-a mai arătat, neavând îndrituirea de a reanaliza nici situaţia de fapt şi nici încadrarea juridică, pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen. (greşita încadrare juridică) fiind abrogat expres prin Legea nr. 2/2013.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul R.C., în baza dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va fi admis.

În baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii T.V.Gh., B.A., P.M., M.R.P., V.V., R.N., E.P., N.G.D.V., B.D., P.A. şi M.E. vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul R.C., împotriva Deciziei penale nr. 190 din 2 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 449 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Prahova, cu privire la pedeapsa aplicată sus-numitului inculpat pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13 C. pen. anterior, a art. 320¹ C. proc. pen. anterior, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, precum şi la pedeapsa rezultantă.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată sus-numitului inculpat, 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente pe care le repune în individualitate.

Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 13 C. pen. anterior în sensul că prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, o reduce de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în sensul că prin aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, o reduce de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate sus-numitului inculpat, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Menţine, în ce-l priveşte pe inculpatul R.C., a restului dispoziţiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii T.V.Gh., B.A., P.M., M.R.P., V.V., R.N., E.P., N.G.D.V., B.D., P.A. şi M.E. împotriva aceleiaşi decizii privind şi pe intimaţii inculpaţi I.N.V., A.A.A., D.A., I.N. şi B.I..

Constată că inculpatul P.M. este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti rămân în sarcina statului.

Obligă pe recurenţii inculpaţi T.V.Gh., B.A., M.R.P., V.V., R.N., N.G.D.V. şi M.E. la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON onorariul avocatului din oficiu până la prezentarea avocaţilor aleşi se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe recurenţii inculpaţi P.M., E.P., B.D. şi P.A. la plata sumei de câte 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile avocaţilor din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A.A.A., D.A. şi B.I., în sumă de câte 400 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul avocaţilor din oficiu pentru recurentul inculpat R.C. şi pentru intimaţii inculpaţi I.N.V. şi I.N., până la prezentarea avocaţilor aleşi, în sumă de câte 100 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3021/2014. Penal. Mandat european de arestare....		ICCJ. Decizia nr. 2953/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2999/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), infracţiuni la legea privind mă