ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3027/2014
Dosar nr. 684/36/2014
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a admis cererea formulată de autoritatea judiciară, Judecătorul pentru Investigaţiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia, privind executarea mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru Investigaţiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia emis la data de 27 octombrie 2014 în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele nr. 16477/12 RGNR şi nr. 4710/14 RG GIP.
S-a luat act că, persoana solicitată C.M., cetăţean român, fiica lui I. şi M., născută la data de 7 octombrie 1978 în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliată în Constanţa, fără forme legale, necăsătorită, fără antecedente penale, consimte la predare.
În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul Investigaţiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, privind pe persoana solicitată C.M., pentru comiterea mai multor fapte penale de natură fiscală, financiară (fraude fiscale, în materie de accize, circulaţie frauduloasă în spaţiul european de produse alcoolice, vânzări fictive de marfă expediată, în afara antrepozitelor fiscale şi sustrageri de la plata impozitelor), îndeplinind rolul de persoană de contact a organizaţiei, de intermediere în sistemul de gestionare de expedieri fictive cu privire la antrepozitele fiscale administrate de numita P.V. - reprezentant legal al SC F.E.T., cu sediul la Poggibonsi - localitatea Fosei, efectuând de asemenea, plăţile către aceasta.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat atât pe teritoriul Italiei, respectiv la sediile antrepozitelor fiscale ale societăţilor comerciale cercetate (D.S.B. - ITALIA SRL, B.B.S.C., G.L., I.T.D., F.E.T., F.B. SRL, M.T. SRL, W.G.T. SRL precum şi în afara teritoriului Italiei (Belgia, Olanda, Germania şi Franţa).
S-a dispus luarea măsurii preventive a arestării persoanei solicitate C.M., pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 13 noiembrie 2014 până la data 12 decembrie 2014 inclusiv, şi predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale şi judecării de către autorităţile italiene cu privire la infracţiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore de la data de 12 noiembrie 2014.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 87 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12 noiembrie 2014 Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cu cererea de predare a persoanei solicitate C.M. către autorităţile judiciare italiene, în baza Mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către Tribunalul din Bologna - Italia în dosarele nr. 16477/12 RGNR şi nr. 4710/14 RG GIP.
S-a solicitat predarea în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene pentru persoana solicitată C.M.
Examinând actele dosarului, Curtea de Apel Constanţa a apreciat cererea întemeiată.
S-a reţinut că autoritatea judiciară solicitantă a înaintat, ca instrument de asistenţă şi cooperare judiciară, mandatul european de arestare anterior menţionat, ce conţine toate datele prevăzute de Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, mandatul de arestare preventivă fiind tradus în limba română.
Relativ la persoana solicitată, instanţa de fond a observat că aceasta este acuzată că, împreună cu membrii grupului infracţional organizat, format dintr-un număr de mai mult de 10 persoane, a acţionat permanent, în perioada decembrie 2012 - până în prezent, în mod coordonat şi organizat - pentru comiterea mai multor fapte penale de natură fiscală, financiară (fraude fiscale, în materie de accize, circulaţie frauduloasă în spaţiul european de produse alcoolice, vânzări fictive de marfă expediată, în afara antrepozitelor fiscale şi sustrageri de la plata impozitelor), îndeplinind rolul de persoană de contact a organizaţiei, de intermediere în sistemul de gestionare de expedieri fictive cu privire la antrepozitele fiscale administrate de numita P.V. - reprezentant legal al SC F.B. efectuând de asemenea, plăţile către aceasta.
Activitatea infracţională s-a desfăşurat atât pe teritoriul Italiei, respectiv la sediile antrepozitelor fiscale ale societăţilor comerciale cercetate (D.S.B. - ITALIA SRL, B.B.S.C., G.L., I.T.D., F.E.T., F.B. SRL, M.T. SRL, W.G.T. SRL) precum şi în afara teritoriului Italiei (Belgia, Olanda, Germania şi Franţa).
S-a reţinut că faptele se regăsesc în legea italiană sub denumirea de participare la un grup criminal organizat, prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) şi (5) - pct. 3 lit. a) din Legea nr. 146/2006 (lege italiană), în scopul comiterii mai multor infracţiuni reţinute în concurs cu infracţiunea principală, respectiv infracţiuni - fraude împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, prev. de art. 43 alin. (1) lit. a) din T.U. Accize Legislaţie 504/1995 (lege italiană), art. 483 - 491 bis C. pen. italian, precum şi infracţiuni de natură fiscală şi bancrută frauduloasă (lege italiană), pedeapsa prevăzută de lege fiind de 5 ani închisoare.
Faptele sunt incriminate şi de legea română, respectiv infracţiunile de: constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1), (3) şi (6) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, reţinută în concurs real: cu infracţiunile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (text în vigoare la data de 1 octombrie 2014), respectiv: producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă, prev. de art. 2961 lit. b) din Legea nr. 571/2003 modificată şi republicată; achiziţionarea de alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi, prev. de art. 2961 lit. c) din Legea nr. 571/2003 modificată şi republicată; marcarea cu marcaje false a produselor accizabile şi deţinerea în antrepozitul fiscal a acestor produse, prev. de art. 2961 lit. h) din Legea nr. 571/2003 modificată şi republicată; deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării cu marcaje false sau peste limita legală de alcool etilic sau produse intermediare de alcool, prev. de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 modificată şi republicată (pedepsele prevăzute de lege fiind pedeapsa închisorii de la 1 la 4 ani şi respectiv de la 2 la 7 ani); cu infracţiunea de spălarea banilor, prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002 (text în vigoare la 1 februarie 2014, pedeapsa prevăzută de lege fiind pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani); cu infracţiunile de evaziune fiscală, în modalităţile normative prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 modificată şi republicată; prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată şi republicată (ascunderea bunurilor a sursei impozabile şi taxabile); prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 modificată şi republicată (evidenţierea în acte contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale sau evidenţiere de operaţiuni fictive); prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 modificată şi republicată (sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale, prin declararea fictivă de sedii principale sau secundare), pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni fiind pedeapsa închisorii de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; cu infracţiunea de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 240 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că, deşi este îndeplinită în cauză condiţia dublei incriminări, aceasta nu este necesară pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în raport de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legislaţia statului solicitant pentru această infracţiune, care sunt mai mari de 3 ani închisoare.
La termenul din 12 noiembrie 2014, cu prilejul audierii, deşi iniţial a arătat că nu consimte la predare, ulterior, în finalul declaraţiei, persoana solicitată a revenit asupra acestei chestiuni, precizând că doreşte să consimtă la predare şi că nu renunţă la regula specialităţii predării.
Totodată, Curtea a reţinut că circumstanţele cauzei, caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluţionarea cu celeritate şi prezenţa persoanei solicitate în faţa autorităţilor judiciare italiene, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura şi gravitatea acuzaţiei aduse persoanei solicitate, posibilitatea ca aceasta, având rezidenţă în Anglia, să se sustragă procedurilor privind punerea în executare a mandatului european de arestare şi, implicit predării către autorităţile judiciare din Italia, justifică luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile e în vederea predării, o altă măsură preventivă nefiind aptă să asigure scopul prezentei proceduri judiciare.
Având în vedere şi împrejurarea că în cauză, nu se poate reţine existenţa vreunuia dintre motivele obligatorii sau opţionale prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, ce pot conduce la refuzul predării, Curtea a admis cererea formulată de autoritatea judiciară, Judecătorul pentru Investigaţiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia, privind executarea Mandatului european de arestare emis de Judecătorul pentru Investigaţiile Preliminare din cadrul Tribunalului din Bologna, Italia emis la data de 27 octombrie 2014 în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele nr. 16477/12 RGNR şi nr. 4710/14 RG GIP.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată C.M., care, prin motivele scrise şi cele expuse oral a criticat Sentinţa penală nr. 135/P din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa arătând că nu a consimţit în mod expres la predare.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă din următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr. 135/P din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa a fost admisă, definitiv cererea formulată de autorităţile italiene - Tribunalul din Bologna privind executarea mandatului european de arestare emis, în vederea exercitării urmăririi penale în dosarele indicate în cuprinsul solicitării.
Conform art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a pronunţa o hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare, instanţa trebuie să verifice, mai întâi, identitatea persoanei solicitate şi să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.
Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, şi solicită autorităţii emitente transmiterea, în copie şi în limba pe care persoana solicitată o înţelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare şi asupra predării persoanei solicitate.
După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranţă în statul membru emitent.
În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.
În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
Potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prin care se dispune cu privire la executarea mandatului european de arestare poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, situaţie în care hotărârea este definitivă.
În declaraţia aflată la dosar instanţa de fond, persoana solicitată C.M. a relatat, iniţial că nu consimte să fie predată autorităţilor judiciare italiene, pentru ca în finalul declaraţiei să susţină că doreşte clarificarea situaţiei juridice şi să fie la dispoziţia autorităţilor italiene în vederea cercetării probelor, singurul motiv de refuz la predare reprezentându-l situaţia fiicei sale.
Înalta Curte reţine că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, instanţa de fond cercetând îndeplinirea tuturor condiţiilor de a cărei îndeplinire legea condiţionează admisibilitatea unei sesizări, contestatoarea C.M., formulând prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Prin urmare, contestatorilor nu le este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva Sentinţei penale nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte urmând a respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată C.M., întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată C.M. împotriva Sentinţei penale nr. 135/P din data de 13 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2798/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 347/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
