ICCJ. Decizia nr. 2649/2014. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2649/2014

Dosar nr. 561/93/2012*

Şedinţa publică din 22 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 44/f din 14 mai 2013, Tribunalul Ilfov, secţia penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.M.I., schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale aplicate, inculpatul C.M.I. urmând să execute, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani de închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi litera b) C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011), a obligat pe inculpatul C.M.I., în solidar cu inculpatul M.L.A., la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov, a sumei de 674.326. RON (aceeaşi sumă la care a fost obligat inculpatul M.L.A. prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011), cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (şi neacoperit ulterior), la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii - majorări, penalităţi, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.

În baza art. II din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen., a dispus instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurenţa debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părţii civile.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a constatat că prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul 104/93/2011, s-a dispus confiscarea ştampilelor ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale şi de chitanţe în cauză, ştampile indisponibilizate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcţia cazier Judiciar, potrivit dovezii din 5 iulie 2011.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., a constatat că prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus anularea, la rămânerea definitivă a acelei sentinţe, a facturilor fiscale şi a chitanţelor falsificate în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.500 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 de RON, fiind avansat şi plătit din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 9 august 2010, organele de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. - Direcţia de investigare a fraudelor au fost sesizate prin denunţ de către numiţii P.D. şi G.M.E. cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpaţii V.M.T. şi M.L.A., în calitate de reprezentanţi ai SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL. Din cuprinsul sesizării a rezultat că denunţătorii au luat cunoştinţă despre aceste fapte de evaziune fiscală cu prilejul relaţiilor comerciale derulate, în calitate de reprezentaţi ai SC F.R. SRL, cu societăţile menţionate mai sus. în acest sens, P.D. şi G.M.E. au pus la dispoziţia organelor de poliţie judiciară mai multe contracte încheiate între societăţile controlate de către cei doi inculpaţi şi diferite alte societăţi comerciale, exemplarele 2 şi 3 ale unor facturi fiscale şi chitanţe emise către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL (exemplare care potrivit normelor contabile, trebuiau să se regăsească la emitent), precum şi ştampile aparţinând societăţilor în numele cărora au fost emise documentele fiscale. Denunţătorii au depus şi mai multe acte contabile deteriorate parţial prin ardere, aparţinând SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL cu privire la care au declarat că au fost incendiate de către inculpatul M.L.A., spre a se sustrage verificărilor din partea organelor de control fiscal, în momentul în care P.D. (motivat de faptul că cei doi inculpaţi nu şi-au respectat obligaţiile contractuale) le-a adus la cunoştinţă că va sesiza Garda Financiară. Din declaraţiile denunţătorilor rezultă că toate înscrisurile puse la dispoziţia organelor de poliţie judiciară, reprezentând documente fiscale emise către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, au fost folosite de către inculpaţii M.L.A. şi V.M.T. pentru a înregistra cheltuieli fictive în evidenţele contabile, cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. Documentele fiscale respective au fost întocmite în numele unor societăţi ale căror denumiri au fost găsite pe diferite panouri publicitare sau pe internet. Toate aceste înscrisuri au intrat în posesia denunţătorilor fiindu-le puse la dispoziţie de către inculpatul C.M.I., fost colaborator al inculpatului M.L.A., C. precizându-Ie celor doi denunţători că le-a găsit în incinta atelierului utilizat de SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, situat în Giurgiu.

În urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul M.A.I. cu privire la persoanele menţionate la rubrica „delegat" din facturile fiscale emise în numele mai multor societăţi comerciale către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, ce au fost prezentate de către denunţători, a rezultat că, în majoritatea situaţiilor, au fost înscrise date fictive, codul numeric personal fie nefiind atribuit vreunei persoane, fie aparţinând altor persoane decât cele menţionate ca delegat. Din cuprinsul „declaraţiilor informative 394" privind livrările şi achiziţiile de bunuri şi servicii pe teritoriul României, depuse la organele fiscale teritoriale, a rezultat că SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL au raportat achiziţii efectuate de la societăţile comerciale în numele cărora au fost emise facturile şi chitanţele puse la dispoziţia organelor de poliţie judiciară de către denunţători. În schimb, societăţile comerciale care apar ca fiind emitentele documentelor fiscale respective, nu au raportat livrări de bunuri sau prestări de servicii către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL.

De asemenea, un alt indiciu important care a condus la aprecierea că aceste operaţiuni comerciale sunt fictive îl constituie faptul că facturile emise către societăţile comerciale controlate de către inculpaţii M. şi V. (majoritatea depăşind valoarea de 100.000 RON) au fost achitate integral în numerar, prin emiterea mai multor chitanţe în valoare de 5.000 RON fiecare, fiind ocolită calea decontării bancare.

Informaţiile furnizate de către denunţători, precum şi verificările preliminare analizate mai sus, au fost confirmate cu prilejul percheziţiilor efectuate la sediile şi punctele de lucru ale SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, în actele contabile ale acestora (jurnale de cumpărări, balanţe de verificare, raportări fiscale) fiind înregistrate atât facturile şi chitanţele puse la dispoziţie de către denunţători, cât şi documente fiscale care nu au avut la bază operaţiuni reale, emise în numele altor societăţi comerciale, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză financiar contabilă, coroborate cu celelalte mijloace de proba administrate în cauza.

Din analiza actelor de urmărire penală efectuate în cauză, acte de urmărire penală necontestate de către inculpaţii M. şi V., a rezultat următoarea situaţie de fapt: SC E.S. SRL, înregistrată la ORC Ilfov, are sediul social declarat în oraşul Buftea, judeţul Ilfov. Asociaţii societăţii sunt numitul P.M., care deţine 2% din capitalul social şi învinuita C.G., care deţine 98% din capitalul social, aceasta din urmă având şi calitatea de administrator. Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie lucrările de instalaţii electrice - cod CAEN 4321. Deşi învinuita C.G. deţine calitatea de administrator statutar şi funcţia de director adjunct, potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. ... din 8 septembrie 2009, atribuţiile sale sunt limitate la rezolvarea problemelor administrative în cadrul SC E.S. SRL, respectiv întocmirea documentaţiei necesare participării la procedurile de achiziţii publice, depunerea raportărilor la organele fiscale etc., aşa cum rezultă din fişa postului ("organizează, conduce, coordonează şi răspunde de întreaga activitate a departamentului administrativ").

În schimb, inculpatul V.M.T., care ocupă funcţia de director general (potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub numărul 12435 din 8 septembrie 2009, administrează în fapt SC E.S. SRL. Astfel, conform fişei postului, acesta "organizează şi conduce prin factorii de decizie toate activităţile tehnice, economice, sociale şi de altă natură ale societăţii comerciale (..), angajează societatea în relaţiile cu persoanele juridice şi fizice şi în faţa organelor jurisdicţionale (..), răspunde de exactitatea şi corectitudinea datelor din documentele elaborate sau pe care le avizează (..), îşi desfăşoară activitatea specifică în conformitate cu prevederile procedurii de legislaţie economico-financiară (..)".

Prin urmare, inculpatul V.M.T. coordonează activităţile comerciale ale societăţii, dar conduce şi compartimentul financiar-contabil, sens în care urmăreşte situaţia plăţilor şi a încasărilor, dispune cu privire la efectuarea plăţilor în numerar, avizează facturile fiscale emise de furnizori şi le transmite la contabilitate în vederea înregistrării în evidenţele contabile şi achitării acestora.

Aceste aspecte privind delimitarea atribuţiilor, rezultă din declaraţiile inculpatului V.M.T., a învinuitei C.G., precum şi ale martorilor S.F. şi M.D.M., director economic, respectiv operator logistică la SC E.S. SRL, declaraţii care se coroborează cu cele ale inculpaţilor M.L.A. şi C.M.I.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, SC E.S. SRL a avut în cursul anului 2009 un număr mediu de 10 salariaţi, numărul acestora ajungând în cursul lunii octombrie 2010 la 62 de salariaţi.

SC C.A.I. SRL este înregistrată la ORC Giurgiu şi are ca asociat unic şi administrator pe inculpatul M.L.A. Potrivit actului constitutiv, obiectul principal de activitate al societăţii îl constituie lucrările de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat - cod Caen 4322, sediul social fiind stabilit la adresa din municipiul Giurgiu. Societatea a avut un singur salariat, respectiv pe inculpatul M.L.A.

SC C.C. SRL este înregistrată la ORC Giurgiu şi are ca obiect principal de activitate lucrările de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat - cod Caen 4322. Sediul social a fost declarat la adresa din municipiul Giurgiu. Potrivit actului constitutiv, SC C.C. SRL a fost constituită sub forma unei societăţi cu răspundere limitată, avându-i ca asociaţi pe M.F., care deţine 5% din părţile sociale, şi pe M.L.A., care deţine 95% din părţile sociale, acesta din urmă având şi calitatea de administrator. Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză contabilă, SC C.C. SRL nu a avut nici un angajat cu forme legale. Potrivit declaraţiei inculpatului M.L.A., acesta s-a ocupat personal de organizarea evidenţelor contabile ale celor două societăţi pe care le administrează, fiind ajutat numai la redactarea raportărilor fiscale de SC I.G. SRL, fără avea contract de prestări servicii contabilitate cu această societate.

În perioada 2009 - 2010, SC E.S. SRL a încheiat cu Primăria Sectorului 2 Bucureşti un număr de 30 contracte de execuţie lucrări (din care 23 în anul 2009 şi 7 în anul 2010), toate având ca obiect realizarea de lucrări de reabilitare termică şi amenajări interioare şi exterioare ale unor blocuri de locuinţe situate pe raza sectorului 2. în aceeaşi perioadă, SC E.S. SRL, în calitate de subantreprenor, a încheiat cu SC E. SRL, SC C. SRL, SC C. SRL şi SC M.E.G. SRL un număr de 6 contracte de subantrepriză având ca obiect lucrări de reabilitare termică a unor blocuri de locuinţe din sectorul 2 Bucureşti.

O parte din lucrările contractate de SC E.S. SRL au fost executate în subantrepriză, în baza contractelor încheiate cu SC L.I.C. SRL, SC C.T.C. SRL, SC A.T. SRL, SC R.C. SRL, SC L.M.C. SRL, SC J. M&G SRL, SC G&G S.U. SRL, SC M.P.C. SRL, SC F.R. SRL, SC C.A.I. SRL (contractul de furnizare şi montaj din 8 mai 2009, contractul de furnizare şi montaj din 18 august 2009 şi contractul de prestări servicii pentru asistenţă tehnică din 1 iulie 2009) şi SC C.C. SRL (contractul de furnizare şi montaj din 18 decembrie 2009 şi contractul de subantrepriză din 23 martie 2010), în perioada 2009 - 2010 fiind încheiate un număr de 24 contracte de subantrepriză.

La rândul său, SC C.A.I. SRL a încheiat cu SC F.R. SRL, reprezentată de către denunţători, contractele de furnizare şi montaj tâmplărie din 29 iunie 2009 şi din 19 august 2009.

Pentru cealaltă parte a lucrărilor, având în vedere că nu dispunea de suficient personal angajat care să fi asigurat executarea lucrărilor contractate, SC E.S. SRL, dar şi SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, au folosit forţă de muncă „la negru", precum şi materiale de construcţii achiziţionate fără documente justificative.

Întrucât cheltuielile ocazionate de executarea în această modalitate a lucrărilor nu puteau fi evidenţiate în documentele contabile, inculpaţii V.M.T. şi M.L.A. au folosit facturi şi chitanţe falsificate emise în numele mai multor societăţi care nu au derulat relaţii comerciale cu SC. E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL.

Aceste documente fiscale, falsificate anterior atât de către inculpatul M.L.A., cât şi de către inculpatul C.M.I., deşi nu atestau operaţiuni reale, au fost înregistrate în documentele contabile, având drept consecinţă deducerea în mod ilegal a TVA-ului de plată către bugetul de stat şi, implicit, diminuarea impozitului pe profit.

Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în perioada august decembrie 2009, în evidenţele contabile ale SC E.S. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC C. BMV SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC 3 P. SRL şi SC 2G D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 1.388.905 RON (din care 753.977 RON reprezintă TVA şi 634.928 RON reprezintă impozitul pe profit aferent).

De asemenea, în perioada august - septembrie 2009, în evidenţele contabile ale SC C.A.I. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL şi SC K.R.C. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 613.881 RON (344.533 RON reprezentând TVA şi 269.348 RON reprezentând impozitul pe profit aferent).

În cursul lunii decembrie 2009, precum şi în perioada ianuarie - iunie 2010, în evidenţele contabile ale SC C.C. SRL au fost înregistrate facturi falsificate emise în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL şi SC 2G D. SRL, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 80.445 RON (din care 17.485 RON reprezintă TVA - 2009, 25.617 RON reprezintă TVA - semestrul I 2010 şi 37.343 RON reprezentând impozitul pe profit aferent semestrului I 2010).

Facturile fiscale emise în numele societăţilor comerciale menţionate mai sus şi înregistrate în evidenţele contabile ale SC E.S. SRL, SC C.C. SRL şi SC C.A.I. SRL atestă operaţiuni fictive, din probele administrate în cauză rezultând că: între aceste societăţi nu s-au derulat relaţii comerciale (nu au fost executate lucrări, nu au fost prestate servicii şi nu s-au livrat mărfuri); documentele fiscale în cauză nu au fost emise de reprezentanţi ai acestor societăţi (la rubrica „delegat" sunt menţionate persoane care nu au deţinut calitatea de salariat, asociat sau administrator şi nu au desfăşurat activităţi în cadrul vreuneia din societăţile în cauză); datele menţionate în cuprinsul acestora, referitoare la contul bancar al emitentului nu sunt conforme cu realitatea (în adresele formulate de unităţile bancare se specifică faptul că societăţile comerciale respective nu sunt titulare ale conturilor indicate în facturi); impresiunile ştampilelor aplicate pe documentele fiscale nu corespund impresiunilor ştampilelor utilizate de societăţile în cauză.

Potrivit raportului de expertiză grafoscopică existent la dosarul de urmărire penală, facturile şi chitanţele în cauză au fost completate de către numiţii C.M.I. şi M.L.A.

De asemenea, conform datelor furnizate de SC T.R. SRL, facturierele şi chitanţierele pentru SC B.C. SRL şi SC A.I. SRL au fost comandate şi ridicate de inculpatul M.L.A. iar pentru SC C. BMV SRL, SC C.G. SRL şi SC 3 P. SRL, au fost comandate şi ridicate de martorul M.C.

În acest context, instanţa a constatat că inculpatul M.L.A., în perioada august - septembrie 2009, respectiv decembrie 2009 - iunie 2010, în calitate de administrator al SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, a înregistrat în evidenţele contabile ale acestor societăţi cheltuieli care nu atestă operaţiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi şi chitanţe) emise în fals în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL şi SC K.R.C. SRL (pentru SC C.A.I. SRL), precum şi în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL şi SC 2G D. SRL (pentru SC C.C. SRL), cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) şi 80.445 RON (în cazul SC C.C. SRL). De asemenea, acelaşi inculpat a completat în fals facturi fiscale, emise către SC C.A.I. SRL pe care le-a înregistrat în evidenţele contabile ale acesteia, precum şi facturi fiscale şi chitanţe emise către SC E.S. SRL, pe care i le-a înmânat inculpatului V.M.T. spre a fi înregistrate în actele contabile ale acestei societăţi, şi, de asemenea, a înregistrat în evidenţele contabile ale SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, la care deţine funcţia de administrator, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, mai multe documente fiscale întocmite în fals de către inculpatul C.M.I., respectiv facturi şi chitanţe emise în numele SC A.I. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL şi SC K.R.C. SRL către SC C.A.I. SRL, precum şi facturi şi chitanţe emise în numele SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL şi SC 2G D. SRL către SC C.C. SRL.

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul V.M.T., în perioada august - decembrie 2009, în calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuţii în fapt de administrare a societăţii, a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi cheltuieli care nu atestă operaţiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi şi chitanţe) emise în fals în numele SC C. BMV SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC 3 P. SRL şi SC 2G D. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON. De asemenea, acelaşi inculpat, în perioada august-decembrie 2009 a determinat, cu intenţie, pe martorul S.F. - director economic în cadrul SC E.S. SRL, să înregistreze în evidenţele contabile ale societăţii, facturile şi chitanţele întocmite în fals de către inculpaţii C.M.I. şi M.L.A., în numele SC C. BMV SRL, SC A.I. SRL, SC C.G. SRL, SC C.T. SRL, SC B.C. SRL, SC C.F.C. SRL, SC C.E. SRL, SC K.R.C. SRL, SC 3 P. SRL şi SC 2G D. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

S-a constatat, aşadar, ca situaţie de fapt în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.M.I., că acesta, în perioada august - decembrie 2009 şi ianuarie - iunie 2010, cu ştiinţă i-a ajutat pe inculpaţii V.M.T. şi M.L.A. să înregistreze în evidenţele contabile ale SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, punându-le la dispoziţie facturi şi chitanţe întocmite în fals, în numele mai multor societăţi comerciale şi cunoscând că aceste documente justificative vor fi folosite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi, în aceeaşi perioadă, a completat, cu date nereale, mai multe facturi fiscale şi chitanţe, pe care le-a înmânat inculpaţilor V.M.T. şi M.L.A., administratori ai SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL şi SG C.C. SRL, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Situaţia de fapt mai sus prezentată a rezultat din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, cu excepţia declaraţiilor inculpatului C.M.I.

Astfel, în combaterea „versiunii inculpatului C.M.I.", de nerecunoaştere a celor două infracţiuni reţinute în sarcină (acesta reiterând în faţa instanţei de fond că, de fapt, el era doar un „ scrib" angajat de către inculpatul M. şi că, în consecinţă, completa chitanţe şi facturi fiscale la cererea acestuia din urmă, dar fără a le semna sau ştampila, şi fără a şti la ce folosesc aceste înscrisuri), sunt, în primul rând, declaraţiile coinculpaţilor M. şi V. În acest sens, M. arată că V. îi dădea actele semnate şi ştampilate, el le dădea lui C.M.I., care le restituia după câteva zile completate. Pentru lucrările de construcţii efectuate de către C.M.I. (acesta a adus pe şantierele lui V. şi M. în jur de o sută de muncitori..), C. a fost plătit inclusiv „pe facturi emise de către C. în numele SC K.R.C. SRL sau SC C.C. SRL sau SC C.E. SRL, societăţi cu care C. nu avea nicio legătură comercială sau de altă natură. Aceste declaraţii sunt menţinute în faţa instanţei de fond, M. arătând că inculpatul C. a şi propus celorlalţi doi coinculpaţi „date de la o firmă" care „este a unui prieten de-al lui din Alexandria" şi, în consecinţă, „ timp de aproximativ 3 luni de zile C. a completat şi a semnat contracte, facturi şi chitanţe cu datele acelei firme". C. personal comanda şi ridica apoi tipizate de chitanţe şi facturi de la T.R., pe care ulterior le completa în fals, uneori chiar şi „din propria iniţiativă".

Inculpatul V. confirmă şi el cele mai sus arătate, confirmând aceste aspecte şi în faţa instanţei în prima fază procesuală.

În al doilea rând, în acuzarea inculpatului C.M.I. „pledează" declaraţiile „martorilor direcţi" P.D. şi G.M. În acest sens, martorul P. învederează că facturile şi chitanţele întocmite în fals în numele societăţilor comerciale patronate de către V. şi M. au fost completate de către inculpatul C. De altfel, martorul P. arată că „de la C. am aflat despre aceste fapte de evaziune fiscală săvârşite de către M. şi V.", ceea ce înseamnă că inculpatul C. ştia la ce folosesc chitanţele şi facturile pe care el le completa în fals. Reaudiat în faţa instanţei, martorul P. menţine declaraţiile date anterior în cauză.

De asemenea, martorul G.M. reiterează faptul că P. i-a spus că ştie de la C. că M. şi V. desfăşoară „activităţi prin care se sustrag de la plata impozitelor şi taxelor către stat", confirmându-se astfel faptul că inculpatul C. ştia că, completând facturi fiscale şi chitanţe în fals, îi ajută pe M. şi pe V. să facă evaziune fiscală. (De altfel, pentru acest „ ajutor" inculpatul C. a şi fost plătit în repetate rânduri de către cei doi..). Reaudiat în faţa instanţei în prima fază procesuală, martorul G. menţine cele învederate în faza de urmărire penală, arătând inclusiv faptul că personal a auzit o discuţie telefonică purtată între P. şi C., discuţie în cadrul căreia „C. a cerut bani pentru acele documente falsificate".

În al treilea rând, vinovăţia inculpatului C.M.I. este probată şi prin declaraţia martorului I.A.O., din care rezultă că în copilărie a fost prieten bun cu inculpatul C.M.I., prietenie care s-a „ răcit" prin 1995. Martorul confirmă şi în faţa instanţei că din 2009 şi până în prezent nu a completat sau semnat chitanţe sau facturi fiscale „pe numele" vreunei alte societăţi comerciale, cu excepţia SC T.S. SRL, care era PFA-ul său, prin care efectua prestări servicii în domeniul soft - IT. Însă această prietenie (veche) i-a „permis" inculpatului C.M.I. să îi folosească numele şi o parte din datele de stare civilă ale lui I.A.O., atunci când a completat în fals facturi fiscale în numele SC C.G. SRL.

În al patrulea rând, faptul că inculpatul C.M.I. nu era doar un „scrib neştiutor" de chitanţe şi facturi (aşa cum susţine acesta), rezultă şi din declaraţia martorului M.C., din care rezultă că el niciodată nu a comandat la T.R. SRL facturi sau chitanţe. Însă, din înscrisurile de la dosar, rezultă cu claritate că la SC T.R. SRL inculpatul C.M.I. a făcut în mod repetat comenzi pentru livrarea de facturi fiscale şi chitanţe în numele a diferite societăţi comerciale, folosind numărul de telefon şi de fax 0769-XXXX, şi prezentându-se fie sub numele său, fie sub cel al martorului M.C., fie sub cel al coinculpatului M., făcând astfel comenzi prin fax sau prin acelaşi e-mail „ xxx.com", care e folosit cu nonşalanţă atât în nume propriu cât şi în numele coinculpatului M.

În al cincilea rând, expertiza grafică efectuată în faza de urmărire penală confirmă faptul că, alături şi de alţi făptuitori (de exemplu M.), inculpatul C.M.I. este principalul falsificator de facturi fiscale şi chitanţe, întocmind astfel, în fals, peste o mie patru sute de facturi şi chitanţe.

În fine, în al şaselea rând, chiar anumite aspecte din declaraţiile inculpatului C.M.I. îl incriminează pe acesta relativ la săvârşirea celor două infracţiuni ce i se impută prin rechizitoriu. Astfel, audiat la data de 23 noiembrie 2010, inculpatul C.M.I. a recunoscut că „ştie să completeze acte de firmă", inclusiv facturi, şi că a completat facturi şi chitanţe pentru inculpatul V., cu care ţinea legătura prin intermediul inculpatului M. De asemenea, inculpatul C.M.I. arată că în trecut a avut „o firmă cu care a intrat în incidenţă şi în urma unei condamnări nu are dreptul de a fi asociat sau administrator". Este vorba despre SC M.D. SRL, la care C.M.I. a fost administrator şi prin intermediul căreia, în 2005, a comis înşelăciuni cu file CEC în dauna a 16 societăţi comerciale, fiind condamnat în mod definitiv la 4 ani de închisoare. în consecinţă, instanţa a constatat că încă din 2005 inculpatul C.M.I. ştia care sunt normele legale ce vizează desfăşurarea de activităţi comerciale, dar şi cum pot fi acestea eludate. Mai mult, chiar inculpatul C.M.I. recunoaşte că aflase de mai mult timp că nu V. este asociat sau administrator la firmele în numele cărora el, C.M.I., completa facturi şi chitanţe, dar că a continuat să facă acest lucru.

Reaudiat la data de 24 octombrie 2011, inculpatul C.M.I. a arătat textual: „recunosc şi regret, cele întâmplate". În fine, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul C.M.I. a arătat din nou: „ recunosc şi regret săvârşirea faptelor reţinute în sarcina mea" (proces-verbal seria B, nr. 0412940 bis 1811), iar pe aceeaşi pagină, mai sus, se arată cu claritate că C.M.I. este „învinuit pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată".

Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului C.M.I. reţinută la punctul 1 din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în varianta prevăzută de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În acest sens, Tribunalul a constatat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.M.I., acesta, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care fiecare dintre ceilalţi doi inculpaţi (M. şi V.) au produs, distinct, ajutaţi fiind fiecare de către inculpatul C.M.I., câte un prejudiciu bugetului de stat în cuantum mai mare de 100.000 de euro (prin echivalent în RON la cursul de referinţă al BNR), astfel cum rezultă, printre altele, din raportul de expertiză necontestat de către niciunul dintre cei trei inculpaţi mai sus amintiţi.

Subiectul activ al infracţiunii de evaziune fiscală poate fi (ca complice) orice persoană. Instanţa a constatat că. apărarea inculpatului, făcută de avocatul său din oficiu (atât în concluzii orale cât şi în concluzii scrise), în sensul că subiectul activ al acestei infracţiuni trebuie să fie calificat (doar administrator sau contabil de societate) este nefondată, nefiind susţinută, de altfel, de niciun exemplu de doctrină sau de jurisprudenţă. Este adevărat că subiectul activ al acestei infracţiuni trebuie să fie calificat (doar administrator - în fapt sau în drept - sau contabil de societate), dar doar atunci când subiectul activ este autor al infracţiunii de evaziune fiscală, prin raportare la art. 2 lit. b) din Legea nr. 241/2005 dar şi la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 82/1991. Însă complice la infracţiunea de evaziune fiscală poate fi orice persoană, deoarece nicio lege nu impune vreo „calificare" a complicelui; mai mult, şi,,în fapt" este posibil ca, complice la infracţiunea de evaziune fiscală să poată fi orice persoană, astfel.cum rezultă din situaţia de fapt mai sus prezentată.

S-a constatat că vinovăţia inculpatului C.M.I. în comiterea complicităţii la evaziune fiscală este, faţă de art. 19 C. pen., intenţia directă. Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, pentru că nu doar a acceptat, ci chiar a urmărit, prin maniera în care a falsificat facturile fiscale şi chitanţele mai sus arătate, să dea un ajutor „viabil" inculpaţilor V. şi M., pentru ca aceştia din urmă să obţină profit ilicit din evidenţierea în contabilitate de cheltuieli ce au la bază operaţiuni economice fictive, şi toţi trei inculpaţii şi-au şi atins acest scop, inculpaţii V. şi M. cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) şi 80.445 RON (în cazul SC C.C. SRL), respectiv un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON (în cazul SC E.S. SRL), iar inculpatul C.M.I. a fost în mod repetat plătit pentru ajutorul acordat celor doi.

În drept, fapta reţinută în sarcina inculpatului C.M.I. la punctul 2 din rechizitoriu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens, Tribunalul a constatat că repetatele acte materiale prin care inculpatul C.M.I. a completat facturi fiscale sau chitanţe ce emanau de la societăţi prestatoare sau furnizoare (şi al căror antet era pretipărit la T.R., fiind astfel comandate şi ulterior ridicate de la tipografie de către inculpatul C.M.I., astfel cum rezultă şi din înscrisurile de la dosar), sunt acte materiale de contrafacere a respectivelor facturi fiscale sau chitanţe, deoarece inculpatul C.M.I. nu avea nici un drept sau atribuţie de serviciu să completeze acele menţiuni, care, de altfel, erau menţiuni nereale (care consemnau operaţiuni economice fictive). Prin urmare, toate aceste acte materiale repetate de contrafacere (e vorba de peste o mie patru sute de facturi şi chitanţe) constituie elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în speţă (şi) de către inculpatul C.M.I.

În speţa de faţă, la individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului C.M.I., Tribunalul a constatat că este ţinut de aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (dat fiind cuantumul prejudiciului la realizarea căruia a ajutat, în calitate de complice, inculpatul C.M.I. de aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (dată fiind repetabilitatea actelor materiale, realizate în timp, de către inculpat, cu privire la fiecare dintre cele două infracţiuni comise), dar şi de aplicarea art. 39 alin. (4) C. pen., dat fiind faptul că inculpatul C.M.I. se află în starea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în acest sens fiind înscrisurile de la dosar, prin raportare la momentul epuizării celor două infracţiuni comise în speţă inculpatul C.M.I. fiind în stare de recidivă mare postexecutorie. De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, Tribunalul a avut în vedere şi circumstanţe atenuante şi agravante aplicabile acestuia, aşa cum se va arăta în cele ce urmează.

Astfel, instanţa a avut în vedere incidenţa unor circumstanţe atenuante, faţă de disp. art. 73 - 74 C. pen. (atitudinea sinceră a inculpatului în două dintre momentele urmăririi penale, evidenţiate mai sus, prezenţa inculpatului în majoritatea momentelor procesuale), dar şi incidenţa unor circumstanţe agravante, faţă de disp. art. 75 C. pen. (ajutorul dat inculpaţilor M. şi V. în producerea unui prejudiciu foarte mare, în cuantum de 613.881 RON - în cazul SC C.A.I. SRL-, 80.445 RON - în cazul SC C.C. SRL-, respectiv un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON - în cazul SC E.S. SRL-, adică un total de peste 4 ori valoarea limitei de agravare prev. la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, complicitatea sa la elaborarea unui plan infracţional complex, realizat în aproximativ 11 luni de zile, ceea ce vădeşte premeditare, dar şi perseverenţă infracţională, atitudinea preponderentă de nerecunoaştere a faptelor comise - inclusiv în faţa Tribunalului -, precum şi faptul că, deşi cercetat în libertate, nu a recuperat nimic din prejudiciul produs, deşi ar fi avut această posibilitate, cel puţin în faţa instanţei, precum şi antecedentele sale penale: de două ori sancţionat pentru 215 C. pen. şi 215¹ C. pen., recidivist pentru încă o infracţiune prev. de art. 215 C. pen.). în consecinţă, instanţa a aplicat art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen. la individualizarea pedepselor principale, coborând cuantumul fiecărei pedepse principale aplicată inculpatului C.M.I. spre limita minimului special, dar mai sus de această limită, avându-se în vedere totalitatea şi ponderea circumstanţelor agravante mai sus arătate.

Prin urmare, în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi. cu aplicarea art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa a condamnat pe inculpatul C.M.I. la pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 5 (cinci) ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală şi, în temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală a închisorii în cuantum de 6 (şase) luni pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Având în vedere aplicarea unei pedepse principale în cuantum mai mare de 2 ani de închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală, instanţa, în temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului, ca pedeapsa complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale mai sus indicate." în acest sens, instanţa a constatat că este ţinută de aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen., deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 prevede expres această pedeapsă complementară.

Având în vedere că cele două infracţiuni comise în speţă sunt în concurs real, în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa a contopit cele două pedepse principale aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani de închisoare, la care însă nu a aplicat un spor, dat fiind că pedeapsa aplicată pentru complicitate la evaziune fiscală este într-un cuantum suficient de mare, astfel încât în final inculpatul C.M.I. are de executat, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa principală cea mai grea, de 5 (cinci) ani de închisoare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a constatat că inculpatul M.L.A., în perioada august - septembrie 2009, respectiv decembrie 2009 - iunie 2010, în calitate de administrator al SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, a înregistrat în evidenţele contabile ale acestor societăţi cheltuieli care nu atestă operaţiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi şi chitanţe) emise în fals în numele mai multor societăţi comerciale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 613.881 RON (în cazul SC C.A.I. SRL) şi 80.445 RON (în cazul SC C.C. SRL).

De asemenea, instanţa a constatat că inculpatul V.M.T., în perioada august - decembrie 2009, în calitate de director general al SC E.S. SRL, cu atribuţii în fapt de administrare a societăţii, a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi cheltuieli care nu atestă operaţiuni reale, în baza documentelor justificative (facturi şi chitanţe) emise în fals în numele mai multor societăţi comerciale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 1.388.905 RON.

Aceste fapte întrunesc, sub aspect obiectiv şi subiectiv, condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011, prin raportare la data săvârşirii faptelor imputate celor doi inculpaţi.

Prejudiciul mai sus arătat, a rezultat ca urmare a activităţii infracţionale a inculpaţilor M. şi V. (ca autori distincţi), a fost realizat cu complicitatea inculpatului C.M.I., astfel cum s-a arătat mai sus. Cuantumul total al prejudiciului cauzat este dovedit în cauză prin raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, mijloc de probă necontestat de către niciunul dintre cei trei inculpaţi.

În Dosarul nr. 104/93/2011 al Tribunalului Ilfov, partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară - Secţia Ilfov, s-a constituit parte civilă exact cu suma menţionată în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. în acel dosar, instanţa, prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012, a constatat că inculpatul V.M.T. a acoperit integral contravaloarea prejudiciului (în cuantum de 1.388.905 RON) cauzat de către acesta părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Jud. Ilfov, a constatat că inculpatul M.L.A. a acoperit parţial (până la concurenţa sumei de 20.000. de lei) contravaloarea prejudiciului (în cuantum total de 694.326 RON) cauzat de către acesta părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov şi, prin urmare, a obligat pe inculpatul M.L.A. la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov a sumei de 674.326. RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (şi neacoperit ulterior), la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii -majorări, penalităţi, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plaţii.

În Dosarul nr. 561/93/2012, disjuns din Dosarul nr. 104/93/2011 al Tribunalului Ilfov, partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară - Secţia Ilfov nu s-a constituit parte civilă expres, dar nici nu a arătat expres că renunţă la „beneficiul solidarităţii debitorilor", beneficiu instituit de art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară a Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011). În consecinţă, instanţa, văzând că activitatea infracţională a celor trei inculpaţi (inclusiv C.M.I.) întruneşte în acelaşi timp, sub aspect obiectiv şi subiectiv, condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011 (această „versiune" a Codului civil trebuie să fie avută în vedere în speţă, prin raportare la data săvârşirii faptelor imputate inculpaţilor), dar şi că partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară - Secţia Ilfov, este îndreptăţită la „beneficiul solidarităţii debitorilor", beneficiu instituit de art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011), în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011) a fost obligat inculpatul C.M.I., în solidar cu inculpatul M.L.A., la plata către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov, a sumei de 674.326. RON (aceeaşi sumă la care a fost obligat inculpatul M.L.A. prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011), cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat (şi neacoperit ulterior), la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii - majorări, penalităţi, dobânzi - calculate, conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii. Instanţa a considerat că se impune o astfel de soluţie pentru ca partea civilă să aibă dreptul de a se putea îndrepta împotriva oricăruia dintre cei doi inculpaţi (C.M.I. sau M.L.A.), sau a amândurora, pentru a-şi recupera prejudiciul ce a rezultat din activitatea infracţională conjugată a acestora doi, prejudiciu neacoperit ulterior în integralitate, astfel cum a procedat inculpatul V. O soluţie contrară (de neobligare şi a inculpatului C.M.I. la recuperarea prejudiciului mai sus arătat) ar fi nelegală, fiind contrară art. 998 - 999 C. civ., în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 şi a Legii nr. 71/2011; faptul că în Dosarul nr. 104/93/2011 al Tribunalului Ilfov inculpatul M.L.A. a fost obligat la recuperarea acestui prejudiciu nu înseamnă în nici un caz că în prezentul Dosar nr. 561/93/2012*, inculpatul C.M.I. trebuie exonerat „de plano" de la plata aceluiaşi prejudiciu, la care a contribuit direct, în calitate de complice. Dimpotrivă, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului C.M.I., în solidar cu inculpatul M.L.A., la plata aceluiaşi prejudiciu către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Ilfov, adică la plata sumei de 674.326. RON. Aceasta nu înseamnă că partea civilă poate cere executarea silită de două ori a acestui debit, aceasta înseamnă că partea civilă poate cere executarea silită a oricăruia dintre cei doi inculpaţi debitori, sau a amândurora, ca expresie a principiului „solidarităţii debitorilor", principiu de care partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este îndreptăţită să beneficieze.

În baza art. II din Legea 241/2005 cu referire la art. 163 C. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului, în. vederea recuperării prejudiciului, până la concurenţa debitului, măsură ce a fost adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părţii civile.

În temeiul art. 118 litera b) C. pen., instanţa a constatat că, prin sentinţa pen. nr. 5 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus confiscarea ştampilelor ce au fost folosite la falsificarea de facturi fiscale şi de chitanţe în cauză, ştampile indisponibilizate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcţia Cazier Judiciar, potrivit dovezii din 5 iulie 2011. Această măsură de siguranţă s-a impus în dosarul 104/93/2011, faţă de prevederile exprese ale art. 118 lit. b) C. pen., din întregul material probatoriu administrat în acea cauză rezultând că respectivele ştampile au fost folosite de către cei doi inculpaţi la comiterea infracţiunilor ce le-au fost reţinute în sarcină. Astfel, s-a apreciat că în prezentul Dosar (561/93/2012*) nu se mai impune confiscarea aceloraşi ştampile.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., instanţa a constatat că prin Sentinţa penală nr. 5 din 9 aprilie 2012 a Tribunalului Ilfov, dată în Dosarul nr. 104/93/2011, s-a dispus anularea, la rămânerea definitivă a acelei sentinţe, a facturilor fiscale şi a chitanţelor falsificate în cauză. Această măsură s-a impus în Dosarul nr. 104/93/2011, faţă de prevederile exprese ale legii, din întregul material probatoriu administrat în acea cauză rezultând că respectivele facturi fiscale şi chitanţe au fost falsificate în cauză, chiar dacă la acel moment nu rezulta identitatea tuturor falsificatorilor; abia în prezentul dosar (561/93/2012*) instanţa, analizând pe fond toate probele administrate, a ajuns la concluzia că printre falsificatori se numără şi inculpatul C.M.I. S-a constatat, însă, că în prezentul Dosar (561/93/2012*) nu se mai impune anularea aceloraşi facturi fiscale şi chitanţe.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în forma de participaţie a complicităţii şi respectiv pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, arătând, în esenţă, că, în ceea ce priveşte prima acuzaţie, se impune achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită de inculpat), iar cu privire la cea de-a doua acuzaţie, se impune achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că documentele completate de el nu au fost folosite în modalităţile prev. de art. 288 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 300/A din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul C.M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 44/F din data de 14 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov.

S-a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi litera b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. inculpatul C.M.I. va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 389 teza finală C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond a făcut o corectă şi completă analiză a probelor administrate în cauză, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 4 C. proc. pen. din coroborarea lor rezultând că apelantul inculpat în cauză, în perioada august - decembrie 2009 şi ianuarie - iunie 2010, cu ştiinţă, i-a ajutat pe inculpaţii V.M.T. şi M.L.A. să înregistreze în evidenţele contabile ale SC E.S. SRL, respectiv SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, punându-le la dispoziţie facturi şi chitanţe întocmite în fals, cu numele mai multor unităţi comerciale şi cunoscând că aceste documente justificative vor fi folosite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale iar, în aceiaşi perioadă, a completat cu date nereale mai multe facturi şi chitanţe pe care le-a remis coinculpaţilor administratori ai societăţilor comerciale menţionate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În acest sens, au fost în mod temeinic valorificate faptele şi împrejurările rezultate din coroborarea declaraţilor martorilor direcţi P.D., G.M.E., martorilor I.A.O., M.C., cu declaraţiile date de coinculpaţii M.L.A. şi V.M.T. care şi-au recunoscut, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., vinovăţia, precum şi cu constatările expertizei grafice din care rezultă că apelantul inculpat C.M.I. a întocmit în fals peste o mie patru sute de chitanţe şi facturi şi propriile declaraţii ale inculpatului apelant date la data de 29 octombrie 2011, precum şi la prezentarea materialului de urmărire penală. Intenţia specifică ajutorului dat coinculpaţilor administratori V.M.T. şi M.L.A. la infracţiunea de evaziune fiscală prin falsificarea facturilor şi chitanţelor cu menţiuni nereale, în scopul vădit de a diminua obligaţiile fiscale către bugetul statului, rezultă în mod clar din materialitatea actelor materiale de fals întreprinse de apelant, astfel cum au fost reţinute, fiind dovedită participaţia acestuia în forma complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală, cooperarea infracţională a celor trei inculpaţi având ca rezultat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 100.000 de euro (în echivalent în RON la cursul de referinţă BNR), astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză. Totodată, legea nu impune calitatea de administrator, în fapt ori în drept, complicelui la infracţiunea de evaziune fiscală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reţinut că este dincolo de orice îndoială că inculpatul a completat, în mod repetat, facturi fiscale şi chitanţe cu menţiuni nereale, care consemnau operaţiuni economice fictive, modalitatea de plăsmuire, alterare fiind una din modalităţile incriminate de lege pentru existenţa infracţiunii, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atât obiectiv cât şi subiectiv.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, Curtea a constatat însă că, sub aspectul cuantumului stabilit, pedeapsa de 5 ani închisoare este excesivă în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., având în vedere participaţia inculpatului, conform art. 27 C. pen., care impune a se tine seama de contribuţia concretă la comiterea infracţiunii.

Astfel, reevaluând criteriile prev. de art. 72 C. pen. prin luarea în considerare a circumstanţelor factuale concrete, precum şi a persoanei inculpatului care, chiar dacă a comis infracţiunile reţinute în stare de recidivă post executorie, a avut o atitudine de recunoaştere a actelor materiale de fals, a pus la dispoziţia martorilor denunţători P.D., Gută Mircea Emil, înscrisurile false care au format obiectul sesizări organelor de poliţie judiciară din cadrul IGPR în prezenta cauză, urmarea produsă, sub aspectul întinderii prejudiciului (suma de 674.326 RON), Curtea a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la evaziune fiscală este aptă, sub aspectul cuantumului, să răspundă exigenţelor impuse de art. 52 C. pen. şi proporţională cu vinovăţia apelantului inculpat, motiv pentru care a reformat sentinţa apelată numai cu privire la acest aspect, reconsiderând şi pedeapsa finală stabilită, conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi constatând că pedepsele accesorii şi complementară au fost corect aplicate.

S-a mai apreciat că, sub aspectul soluţionării laturii civile în raport cu vinovăţia inculpatului, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale obligarea acestuia, în solidar cu coinculpatul M.L.A. (inculpatul V.M.T. acoperind contravaloarea prejudiciului), sentinţa este este legală şi temeinică.

Împotriva Deciziei penale nr. 300/A din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M.I.

Prealabil examinării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior.

În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat a motivat recursul în scris, în termenul legal, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Criticile formulate de inculpatul C.M.I. au fost întemeiate pe cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² din C. proc. pen., solicitându-se casarea ambelor hotărâri şi pe fond în principal achitarea, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, şi în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. în subsidiar, în temeiul aceluiaşi caz de casare a solicitat reducerea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

Înalta Curte, reţine că potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., "hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii."

Astfel, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

În prezenta cauză, nu este incidenţă niciuna dintre aceste situaţii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de inculpat, prin care se solicită achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte constată că, raportat la conţinutul criticilor formulate de apărare şi la temeiul de drept invocat, acestea nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se doar la chestiuni de drept.

În concret, prin criticile de recurs se invocă faptul că, din materialul probator aflat la dosar nu rezultă cu certitudine săvârşirea acestei fapte de către inculpat, însă această apărare nu poate fi analizată, întrucât ar presupune o reevaluare a situaţiei de fapt, care nu mai este posibilă în calea de atac a recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel.

Astfel, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele, orice reformare a hotărârii pronunţate în apel fiind strict legată de aplicarea legii.

Critica formulată de inculpat, prin care se invocă faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, întrucât documentele completate de el nu au fost falsificate în modalităţile prev. de art. 288 C. proc. pen., este neîntemeiată.

Contrar susţinerilor apărării, situaţia de fapt, stabilită prin sentinţa primei instanţe şi confirmată prin decizia instanţei de apel, corespunde normei de incriminare a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, având în vedere că, în facturile fiscale şi chitanţele completate de inculpatul C.M.I. şi înmânate ulterior inculpaţilor V.M.T. şi M.L.A., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de către SC E.S. SRL, SC C.A.I. SRL şi SC C.C. SRL, au fost menţionate date nereale, privind efectuarea de operaţiuni economice fictive, modalitatea de plăsmuire, alterare a conţinutului înscrisurilor fiind una din modalităţile prevăzute de art. 288 C. pen.

Înalta Curte îşi însuşeşte toate argumentele expuse, în acest sens, pe larg, în decizia ce face obiectul căii de atac şi precizează că, instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, întrucât o astfel de verificare nu mai este posibilă în calea de atac a recursului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

În ce priveşte critica recurentului inculpat prin care se solicită reindividualizarea pedepsei aplicată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că aceasta nu se circumscrie cazului de casare invocat, prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., şi totodată niciunuia din cazurile de casare, întrucât modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului exclud posibilitatea analizei de către instanţa de recurs a criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, instanţa de recurs are posibilitatea să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior.

Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen., având în vedere intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 săvârşită în forma complicităţii de inculpatul C.M.I. nu au intervenit modificări legislative, nici sub aspect incriminator şi nici sancţionator.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, reţinută în sarcina inculpatului, se constată că aceasta se regăseşte în legea nouă în art. 322 alin. (1) C. pen., care prevede sancţiunea pedepsei închisorii în limite minime şi maxime mai mari (de la 6 luni la 3 ani, faţă de 3 luni la 2 ani, cât prevedea Codul penal anterior) alternativ cu pedeapsa amenzii, prevăzută în ambele reglementări, astfel că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior, care a fost aplicat inculpatului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 300/A din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 300/A din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2648/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea...		ICCJ. Decizia nr. 2743/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 255/2014. SECŢIA PENALĂ. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 2615/2014. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2648/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2743/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2798/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)