ICCJ. Decizia nr. 2798/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2798/2014

Dosar nr. 18234/3/2013

Şedinţa publică din 13 octombrie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 518 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 18234/3/2013, s-a admis cererea formulată, de reprezentantul Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunile, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (nouă infracţiuni) în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (nouă infracţiuni), toate cu aplicare art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. agent de poliţie, la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 1 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului-exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

II. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 2 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie) pe 6 perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

III. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 3 din Rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

IV. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct 4 din rechizitoriu)

În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp art. 65 C. pen. I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

V. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din. C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 5 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VI. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 6 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VII. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 7 din rechizitoriu)

În temeiul disp. art 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp. art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

VIII. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 8 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen.(dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie) .

În temeiul disp. art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

IX. În temeiul disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 320¹ din C. pen. a condamnat pe inculpatul A.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta de la pct. 9 din rechizitoriu).

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie).

În temeiul disp art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 33 lit. a), 34 lit. b) din C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 35 alin. (2) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, în sensul că, în temeiul disp. art. 65 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de agent de poliţie), pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86² C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de către, consilierii de probaţiune la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistentă;

În temeiul disp art. 86 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să respecte şi următoarele obligaţii:

a) va desfăşura o activitate legală;

b) să nu intre în legătură cu martorii denunţători din dosar;

În temeiul disp. art. 86⁴ C. pen. s-a.atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în caz de neîndeplinire a obligaţiilor stabilite de instanţă sau a măsurilor de supraveghere.

În temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a computat prevenţia pentru inculpatul A.M.C. de la 19 aprilie 2013 până la efectiva punere în libertate.

În temeiul disp. art. 6¹ alin. (2), (4) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus restituirea următoarelor sume de bani către martorii denunţători după cum urmează:

- 100 RON către martorul denunţător M.M.A., domiciliată în Bucureşti sector 6;

- 100 RON către C.L. domiciliată în Bucureşti sector 3;

- 600 RON către investigatorul sub acoperire R.R. (sumă ce provine din fondurile DGA).

- 500 RON către investigatorul sub acoperire O.A. (sumă ce provine din fondurile DGA).

- 100 RON către martora denunţătoare Ş.G., domiciliată în Bucureşti sector 3;

- 200 RON către martorul S.V., domiciliat în Bucureşti sector 5;

- 100 RON către martorul O.I.A., domiciliat în Bucureşti sector 4;

În temeiul disp. art. 254 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M.C. echivalentului în RON a sumei de 200 de euro, sumă ce a fost pretinsă de la martorul denunţător D.C.M.

În temeiul disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 6709/P/2011 din data de 13 mai 2013 privind instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani ridicate de la inculpat şi consemnate la instituţiile bancare, conform recipiselor de consemnare aflate la dosar, până la concurenţa sumei de 2.600 RON.

În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei 8.000 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr. 6709/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A.M.C. pentru săvârşirea a nouă infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că data de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 22:00 - 22:30, inculpatul A.M.C. în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător D.I. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva acestuia o măsură sancţionatorie, ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la aceasta nici o sumă de bani.

La data de 12 decembrie 2011, în jurul orelor 20:00, acelaşi inculpat, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător M.M.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie, ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON.

La data de 27 aprilie 2012, în jurul orelor 12:30, inculpatul în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător D.C.M. şi a pretins de la angajatorul acestuia, martorul-denunţător B.M., suma de 200 de euro pentru a nu lua împotriva primului nici o măsură sancţionatorie, ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la nici unul dintre aceştia nici o sumă de bani.

La data de 3 mai 2012, în jurul orelor 17:00, inculpatul A.M.C. în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător Ş.G. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON.

La data de 2 august 2012, în jurul orelor 11:00, inculpatul în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător C.L. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON.

La data de 6 august 2012, în jurul orelor 17:10, acelaşi inculpat în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător S.V. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva acestuia o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 200 de RON.

La data de 9 august 2012, în jurul orelor 20:00, acelaşi inculpat, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător O.I.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON.

La data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 19:50, inculpatul A.M.C., în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire R.R. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie, ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 600 de RON.

La data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 20:30, acelaşi inculpat în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire O.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva să o măsura sancţionatorie, ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 500 de RON.

Situaţia de fapt reţinută în cauză, a rezultat din coroborarea următorului probatoriu administrat la urmărirea penală: declaraţiile inculpatului, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător S.V., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 20 august 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător O.I.A.; proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 14 septembrie 2012 şi planşa fotografică anexată; denunţul şi declaraţia martorului-denunţător L.C.; proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 9 august 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător D.C.M., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 20 iulie 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător B.M., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 20 iulie 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător Ş.G., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 5 mai 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul şi declaraţia martorului-denunţător M.M.A., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 21 mai 2012 şi planşa fotografică anexată, denunţul martorului-denunţător D.I., proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 15 mai 2012 şi planşa fotografică anexată, declaraţiile martorei M.A.N., denunţul şi declaraţia investigatorului sub acoperire O.A., denunţul şi declaraţia investigatorului sub acoperire R.R., procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental de cei doi investigatori sub acoperire cu inculpatul A.M.C., denunţul martorului-denunţător O.R.I.; Proces-verbal de recunoaştere din planşa fotografică din data de 28 martie 2012 şi planşa fotografică anexată, procese-verbale de constituire planşă fotografică din 7 februarie 2011, 5 mai 2012, 18 mai 2012 şi 18 iunie 2012; nota nr. 752.744 din 3 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. şi planşa fotografică anexată, nota nr. 752.751 din 10 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. şi planşa fotografică anexată, nota nr. 752.754 din 16 august 2012 de supraveghere operativă a inculpatului A.M.C. şi planşa fotografică anexată, fişa postului întocmită pe numele inculpatului A.M.C., adresa nr. 463199 din 9 august 2012 întocmită de Direcţia Generală Anticorupţie - Serviciul Anticorupţie pentru Municipiul Bucureşti, Adresele întocmite de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada Rutieră, procesele-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, proces-verbal de redare a convorbirii înregistrate prin mijloace proprii de martorul-denunţător M.M.A.; procesul-verbal de redare a convorbirii purtate de martora M.A.N. cu operatorul de la 112, declaraţii martori C.C., M.R.A., B.F., G.I. şi V.S., procesele-verbale întocmite în cauză şi planşele fotografice anexate.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 13 iunie 2013 a fost audiat inculpatul A.M.C., care a învederat că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului, descrisă la punctul I din rechizitoriu, care la data de 23 septembrie 2011, în jurul orelor 22:00 - 22:30, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător D.I. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva, sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la aceasta nici o sumă de bani, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul II din rechizitoriu, care la data de 12 decembrie 2011, în jurul orelor 20:00, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător M.M.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare demită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul III din rechizitoriu, care la data de 27 aprilie 2012, în jurul orelor 12:30, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător D.C.M. şi a pretins de la angajatorul acestuia, martorul-denunţător B.M., suma de 200 de euro pentru a nu lua împotriva primului nici o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, neprimind de la nici unul dintre aceştia nici o sumă de bani, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul IV din rechizitoriu, care la data de 3 mai 2012, în jurul orelor 17:00, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător Ş.G. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul V din rechizitoriu, care la data de 2 august 2012, în jurul orelor 11:00, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător C.L. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 100 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VI din rechizitoriu, care la data de 6 august 2012, în jurul orelor 17:10, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător S.V. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 200 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VII din rechizitoriu, care la data de 9 august 2012, în jurul orelor 20:00, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe martorul-denunţător O.I.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 100 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul VIII din rechizitoriu, care la data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 19:50, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire R.R. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la aceasta suma de 600 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.M.C., descrisă la punctul IX din rechizitoriu, care la data de 1 octombrie 2012, în jurul orelor 20:30, în calitate de subofiţer de poliţie în cadrul D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, a oprit în trafic pe investigatorul sub acoperire O.A. şi i-a pretins sume de bani pentru a nu lua împotriva sa o măsură sancţionatorie ca urmare a săvârşirii unei pretinse contravenţii prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, primind de la acesta suma de 500 de RON, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

La termenul de judecată din 18 iunie 2013 reprezentantul parchetului a solicitat, iar instanţa, prin hotărâre, a admis cererea şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. (9 fapte) în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. faţă de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care prevăd: "fapta de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecarea infracţiunilor se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control".

Având în vedere că inculpatul avea atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor astfel cum se menţionează în art. 7, care face trimitere la pedeapsa prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., referirea la art. 254 alin. (2) C. pen. este obligatorie pentru încadrarea juridică corectă a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanţă a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. (9 infracţiuni), toate cu aplicarea dispoz. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere, prin pretinderea unor sume de bani de la persoanele oprite în trafic în scopul de a nu fi sancţionaţi contravenţional sau de a li se aplica o amendă într-un cuantum redus dar şi împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele în circumstanţiere depuse la dosar, din care rezultă că inculpatul a avut un comportament corect în familie şi societate până la momentul trimiterii în judecată, cu un stil de viaţă modest şi preocupări pe linie sportivă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de datele care circumstanţiată persoana inculpatului, s-a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, prin aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere al executării pedepsei şi prin interzicerea dreptului de a mai exercita funcţia de agent de poliţie, atât în cadrul pedepsei complementare cât şi în cadrul pedepsei accesorii.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 5 iulie 2013, a declarat apel inculpatul A.M.C., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând repunerea în termenul de apel şi individualizarea pedepsei. De asemenea, a arătat că măsura confiscării sumei de 200 euro, este nelegală, faţă de disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi a Deciziei nr. 473/2006 a instanţei supreme.

În şedinţa publică din data de 6 decembrie 2013 inculpatul, prin apărător, a solicitat repunerea în termenul de apel, faţă de disp. art. 363 şi art. 364 C. proc. pen., motivat de faptul că a fost prezent la dezbateri, la termenul din 18 iunie 2013, în stare de arest, a fost pus în libertate la data de 20 iunie 2013 de la Penitenciarul Rahova, dată la care s-a pronunţat prima instanţă pe fondul cauzei şi la care i s-a comunicat acestuia copie de pe dispozitivul hotărârii.

Curtea, în raport de cele susţinute, a apreciat ca fiind întemeiată cererea, faţă de dispoziţiile art. 363 şi art. 364 C. proc. pen.

Examinând cauza, în temeiul art. 379 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul este nefondat.

Astfel, s-a reţinut că, la termenul de judecată din 13 iunie 2013, s-a admis cererea inculpatului de soluţionare a cauzei în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., în temeiul probelor administrate în faza de urmărire penală.

În drept, faptele inculpatului descrise la punctele I - XI din rechizitoriu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că în mod legal prima instanţă a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. (nouă infracţiuni) în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) din C. pen. (nouă infracţiuni), toate cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen.

S-a reţinut că instanţa de fond, la aplicarea pedepselor, a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, modalitatea de comitere, dar şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care a avut un comportament corect în familie şi societate până la momentul trimiterii în judecată, cu un stil de viaţă modest şi preocupări pe linie sportivă, apreciind că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate prin aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. cu privire la suspendarea sub supraveghere al executării pedepsei şi prin interzicerea dreptului de a mai exercita funcţia de agent de poliţie, atât în cadrul pedepsei complementare cât şi în cadrul pedepsei accesorii.

Curtea a apreciat drept neîntemeiată critica formulată de inculpat, cu privire reducerea cuantumului pedepsei de 3 ani aplicată, în raport de atitudinea procesuală a acestuia şi conţinutul declaraţiei sale data la prima instanţa.

Cu privire la confiscarea sumei de 200 euro, pretinsă de la martorul denunţător D.M., instanţa de apel a apreciat că în mod corect s-a făcut aplicarea disp. art. 6¹ alin. (2), (4) din Legea nr. 78/2000, fiind vorba despre beneficiu produs ca urmare a infracţiunii comise.

Împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M.C., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen.

Prealabil analizării criticilor de recurs, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării acestora.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, care prevăd expres că, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Astfel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale decât acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Inculpatul A.M.C. a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17² din C. proc. pen. anterior, solicitând casarea ambelor hotărâri şi, pe fond reindividualizarea pedepsei, în sensul reţinerii de circumstanţe atenuante, şi înlăturarea dispoziţiei de confiscare a sumei de 200 euro pretinsă de la martorul denunţător D.M.

Examinând recursul, în raport cu motivele de casare invocate şi cu prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că aspectele invocate, în sensul reindividualizării pedepsei, ar fi putut fi examinate doar în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Potrivit vechii formulări a acestui text, hotărârile erau supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, textul anterior menţionat a fost modificat de art. I pct. 15. al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit aplicabil doar în situaţia când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.

Având în vedere natura criticilor invocate de către inculpat, respectiv greşita individualizare a pedepsei, rezultă că acestea nu se mai circumscriu cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi, totodată, niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, referitor la nelegalitatea dispoziţiei de confiscare a sumei de 200 euro, întrucât această sumă a fost doar pretinsă şi nu primită de inculpat, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Cum prevederile legale menţionate nu disting cu privire la modalitatea de realizare a elementului material al laturii obiective al infracţiunii de luare de mită, iar suma de 200 de euro a făcut obiectul infracţiunii de luare de mită în forma pretinderii, de la martorul denunţător D.M., în mod corect s-a dispus confiscarea acestei sume de bani de la inculpat.

Sub acest aspect, dispoziţiile Codului penal în vigoare sunt mai favorabile inculpatului, întrucât art. 289 alin. (3) C. pen. prevede că „banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent".

însă, dispoziţiile legale menţionate nu pot fi aplicate în cauză, în baza art. 5 C. pen., având în vedere că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a statuat, cu caracter obligatoriu, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, iar legea mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, este, în cauză, Codul penal anterior.

Astfel, în concret, sub aspect sancţionator, intrarea în vigoare a noului C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunea de luare de mită, incriminată în prezent de art. 289 C. pen., respectiv s-a redus limita maximă (de la 15 ani la 10 ani închisoare), minimul pedepsei rămânând acelaşi (3 ani).

Însă, potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat de pct. 4 al art. 79 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, aceste limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Având în vedere că pedepsele aplicate- inculpatului pentru fiecare din cele 9 fapte de luare de mită au fost stabilite în cuantumuri orientate spre limita minimă a pedepsei (redusă cu 1/3 ca urmare a judecării în procedura recunoaşterii vinovăţiei), iar această limită de pedeapsă se majorează cu o treime, conform legii noi, pedepsele ce pot fi aplicate inculpatului ar avea un cuantum majorat.

Mai mult, pluralitatea infracţională sub forma concursului de infracţiuni ce se reţine în sarcina inculpatului, ar determina majorarea pedepsei rezultante aplicată acestuia, potrivit noului C. pen.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. anterior, cele 9 pedepse principale aplicate inculpatului, de câte 3 ani închisoare, au fost contopite, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, fără a se adăuga un spor de pedeapsă, însă, dispoziţiile legii noi, respectiv art. 39 lit. b) C. pen. actual, impun, în mod obligatoriu, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea.

În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge la stabilirea unei pedepse rezultante într-un cuantum cu mult mai mare faţă de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul, astfel că legea penală care permite o soluţie mai favorabilă situaţiei concrete a inculpatului este legea veche, respectiv Codul penal anterior.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 373/A din 13 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2743/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2647/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2648/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2649/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 2743/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3027/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 347/2014. SECŢIA PENALĂ