ICCJ. Decizia nr. 323/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 323/2014

Dosar nr.16736/118/2010

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 367 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 16736/118/2010, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen cu referire la art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, a fost condamnat inculpatul A.H. la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. pentru infracţiunea de spălare de bani, a fost condamnat, inculpatul A.H. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate în final, inculpatul A.H., administrator la SC F.E. SRL Bucureşti, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi Iit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale”.

Pentru a se pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: „Prin rechizitoriul Ministerului Public, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa nr. 119/D/P/2006 din 18 aprilie 2008 s-a dispus:

I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- Z.S., administrator la SC K.P. SRL Ovidiu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C.pen; art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- K.S., administrator al SC B. SRL Ovidiu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C.pen; art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- K.F., administrator al SC S.K.I. SRL Ovidiu pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen.; art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

- A.N.F., administrator la SC K.P. SRL Ovidiu pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C.pen; art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- A.G., administrator la SC K.P. SRL Ovidiu, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C.pen; art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- A.C., administrator la SC B.I.E. SRL Bucureşti,pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- G.Y., administrator la SC N.I. SRL, SC B.I.E. SRL Bucureşti şi SC K.V.I. SRL Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- Y.K., administrator la SC K.V.I. SRL Bucureşti,pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- A.H., administrator la SC F.E. SRL Bucureşti,pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- K.C., administrator la SC F.E. SRL Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 Iit. a) C. pen.

- R.D., administrator la SC B.I.E. SRL Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de: art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor:

- K.M.F., Y.J.M.Z. şi A.K.I., pentru faptele prevăzute de art. 23 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 21/1999 republicată, art. 323 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 republicată, art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., art. 177 şi art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 14 din Legea nr. 87/1994, art. 48 din Legea nr. 26/1990, art. 215 C. pen., art. 265, art. 266, art. 276 din Legea nr. 31/1990 şi art. 302 C. pen., întrucât aceştia, pentru faptele comise au fost trimişi deja în judecată.

- T.H., A.H.H., S.K., K.S.A., S.H.O., M.R., S.M. pentru faptele prevăzute de art. 23 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 21/1999 republicată, art. 323 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 republicată, art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., art. 177 şi art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 14 din Legea nr. 87/1994, art. 48 din Legea nr. 26/1990, art. 215 C. pen., art. 265, art. 266, art. 276 din Legea nr. 31/1990 şi art. 302 C. pen., întrucât aceste fapte au fost săvârşite de alte persoane care au fost trimise în judecată atât prin rechizitoriile anterioare cât. şi prin prezentul act de inculpare.

III. Încetarea urmăririi penale faţă de învinuiţii: Z.S., K.S., K.F., A.N.F., A.G., A.C., G.Y., Y.K., A.H., R.D. întrucât pentru faptele prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 12 din Legea nr. 87/1994 şi art. 177 din Legea nr. 141/1997, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale conform art. 122 şi urm. C. pen.

Din coroborarea materialului probator administrat în cursul procesului penal instanţa a reţinut următoarele: - prin adresa din 25 septembrie 2000 Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală Juridică şi contencios a sesizat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o plângere împotriva angajaţilor Circumscripţiei Fiscale Ovidiu, judeţul Constanţa.

Actul de sesizare s-a făcut ca urmare a unui raport înregistrat din 9 iunie 2000 întocmit de Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală audit Intern privind verificarea legalităţii rambursărilor de TVA efectuat de respectiva circumscripţie fiscală.

Conform raportului s-a constatat faptul că mai multe societăţi comerciale, în perioada anilor 1998-1999 au solicitat şi obţinut în mod ilegal rambursări de TVA producând un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 292.250.243.607 ROL. Începând cu anul 2000 faţă de reprezentanţii societăţilor comerciale beneficiare de TVA ilegal rambursat au fost efectuate cercetări penale, iar faţă de unii dintre învinuiţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a acestora.

1) Prin rechizitoriul nr. 49/P/2000 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor K.M.F., M.H., A.N.F., Y.J.M.Z., P.C. şi H.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals şi uz de fals, fals intelectual în contabilitate, evaziune fiscală, spălare de bani, asociere în scopul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani, asociere în vederea comiterii de infracţiuni, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., art. 291 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 33 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 21/1999, art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999, art. 323 C. pen. dar şi pentru infracţiuni de serviciu, ari 248, art. 248¹, art. 249 C. pen., în cazul funcţionarilor publici (inculpaţii H.I., M.H. şi P.C.). S-a reţinut că inculpaţii cetăţeni străini în calitate de reprezentanţi ai SC R. SRL au solicitat ilegal şi obţinut rambursarea de TVA în sumă de 86.334.463.256 ROL având concursul angajaţilor Administraţiei Financiare Ovidiu, judeţul Constanţa.

În vederea realizării activităţii infracţionale inculpaţii au folosit mai multe societăţi comerciale pentru a transfera bunurile de la o societate la alta în vederea măririi valorii mărfurilor şi implicit a TVA-ului ce urma a fi solicitat pentru rambursare. Inculpaţii au folosit aceleaşi societăţi comerciale pentru a transfera în conturile acestora sumele ilegal obţinute din rambursările de TVA în vederea ascunderii provenienţei reale a acestor sume.

În realizarea dezideratului infracţional inculpaţii s-au folosit de următoarele societăţi comerciale: SC H.V.I. SRL; SC D.J.M.R. SRL; SC D.L. SRL, SC L. SRL; SC T.P.C. SRL şi SC B.I.E. SRL.

2) Prin rechizitoriul nr. 5/P/2001 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor H.I., M.H., M.A. şi B.A., reprezentanţii Circumscripţiei Financiare Ovidiu, pentru acelaşi gen de fapte descrise la punctul anterior şi disjungerea cauzei faţă de învinuiţii K.S., Z.S., K.H., A.C., Y.K. şi A.H. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi complicitate la delapidare fapte prevăzute de art. 12, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 87/1994 şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215¹ C. pen., precum şi art. 293 C. pen. faţă de Y.J.M.Z.

S-a reţinut că învinuiţii faţă de care s-a dispus disjungerea cu ajutorul inculpaţilor trimişi în judecată, prin intermediul SC B. SRL, SC K.P. SRL şi SC S.K.I. SRL au solicitat şi obţinut rambursări ilegale de TVA în sumă de 184.381.182.270 ROL.

3) Prin rechizitoriul nr. 62/D/P/2006 din 29 august 2006 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor. A.K.I., A.A., R.H., K.A.T. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 13 şi art. 16 din Legea nr. 87/1994 şi art. 23 pct. 1 lit. a) şi art. 23 pct. 2 din Legea nr. 21/1999 cu aplicări 13 C. pen. şi a inculpatului M.H. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 în referire la art. 248¹ C. pen., art. 289 şi art. 291 C. pen.

S-a reţinut că prin intermediul SC S.I. SRL Ovidiu inculpaţii cetăţeni străini au solicitat şi au obţinut ilegal rambursarea de TVA în sumă de 8.148.878.369 ROL.

La data de 17 noiembrie 2003 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 931/P/2002 a început urmărirea penală faţă de un număr de 21 cetăţeni străini pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 21/1999 republicată, art. 323 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 1 lit. p) din Legea nr. 12/1990 republicată, art. 288, art. 289 şi art. 291 C. pen., art. 177 şi art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 14 din Legea nr. 87/1994, art. 48 din Legea nr. 26/1990, art. 215 C. pen., art. 265, art. 266, art. 276 din Legea nr. 31/1990 şi art. 302 C. pen. după care, la data de 8 decembrie 2004 a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T., structura centrală.

Dosarul nr. 931/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a format ca urmare a disjungerilor dispuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 49/P/2000 şi nr. 5/P/2001.

Faţă de învinuiţii K.M.F., A.N.F., Y.J.M.Z. şi A.K.I. s-a dispus încetarea urmăririi penale deoarece, pentru faptele comise, au fost trimişi în judecată, iar instanţele au dat soluţii în cauzele respective.

Prin ordonanţa din 6 noiembrie 2006 a D.I.I.C.O.T., structura centrală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de cei 21 învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii prevevăzute de art. 323 C. pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În perioada 1998-1999 un număr de 3 societăţi comerciale având toate sediul social în oraş Ovidiu, respectiv SC K.P. SRL, SC B. SRL şi SC S.K.I. SRL au solicitat şi obţinut în mod ilegal, prin reprezentanţii legali ai acestora, rambursări de TVA după cum urmează: SC K.P. SRL, suma de 94.538.219.184 ROL; SC B. SRL, suma de 68.781.898.068 ROL; SC S.K.I. SRL, suma de 38.167.544.163 ROL, sume ce reprezintă prejudicii create bugetului de stat.

1. SC K.P. SRL Ovidiu a fost înfiinţată în luna februarie 1999 şi a fost înregistrată la O.R.C., iniţial cu sediul în oraş Năvodari, dar în luna martie 1999 şi-a schimbat sediul în oraşul Ovidiu.

Administratorul acestei societăţi comerciale a fost inculpatul Z.S., cetăţean turc. Pe baza unei procuri speciale, acordată de către inculpatul Z.S. coinculpatului A.N.F. (cetăţean turc), primul i-a dat celui de al doilea drept de semnătură în toate relaţiile cu autorităţile şi băncile, această procură fiind însă falsă.

Inculpatul Z.S. a părăsit teritoriul României la data de 24 martie 1999, astfel că toate activităţile comerciale au fost desfăşurate în continuare de către inculpatul A.N.F., care era administrator şi asociat unic şi la SC R. SRL. Inculpatul A.N.F. a părăsit teritoriul ţării Ia data de 13 august 1999 şi după această dată, pe baza unei procuri false, activitatea societăţii a fost desfăşurată în continuare de către inculpatul A.G., de asemenea cetăţean turc.

La data de 19 octombrie 1999 a fost întocmit un act adiţional prin care asociat unic a devenit inculpatul A.H. (cetăţean turc) fiind schimbat şi sediul social în municipiul Bucureşti, sector 6. Inculpatul A.H. era la acea dataşi asociat unic la SC F.E. SRL Bucureşti.

În urma verificărilor întreprinse s-a constatat însă că societatea nu exista în realitate la sediul declarat. După data de 19 octombrie 1999 nu a mai fost ţinută contabilitatea societăţii, nemaifiind depuse declaraţii la organele fiscale şi nici bilanţul contabil aferent anului 1999, societatea sustrăgându-se şi controlului fiscal.

SC K.P. SRL Ovidiu a fost exportator de produse şi a avut trei furnizori, respectiv: SC K.V.I. SRL Bucureşti, SC B.I.E. SRL Bucureşti şi SC N.I. SRL Bucureşti. Cele trei societăţi comerciale furnizoare menţionate s-au aprovizionat de Ia SC R.R. SRL Bucureşti cu sape foraj, prăjini foraj şi burlane de foraj. Obiectul relaţiilor comerciale dintre societăţile comerciale pe această relaţie a fost vânzarea succesivă a acestor produse care au fost ulterior exportate de către SC K.P. SRL. La aceste produse s-au mai adăugat: rulmenţi industriali, sodă calcinată şi grâu panificaţie, care au provenit prin SC K.V.I. SRL Bucureşti şi prin SC B.I.E. SRL Bucureşti de la alţi furnizori.

SC K.P. SRL Ovidiu a cerut de la bugetul de stat recuperarea de TVA aferentă facturilor emise de către furnizorii săi, după cum urmează:

a) - SC N.I. SRL Bucureşti: valoarea totală a facturilor emise: suma de 91.243.261.978 ROL, din care TVA suma de 16.453.702.978 ROL.

b) - SC B.I.E. SRL Bucureşti: valoarea totală a facturilor emise: suma de 151.792.836.974 ROL, din care TVA suma de 27.372.478.799 ROL.

c) - SC K.V.I. SRL Bucureşti: valoarea totală a facturilor emise: suma de 294.824.626.544 ROL, din care TVA suma de 53.165.096.585 ROL.

Operaţiunile financiare au fost efectuate în perioada martie-septembrie 1999, perioadă în care SC K.P. SRL Ovidiu a declarat exporturi în sumă de 28.343.585,15 dolari SUA.

Astfel, pentru exportul de sape şi prăjini de foraj efectuat în luna martie 1999, societatea a depus cererea de rambursare TVA din 14 aprilie 1999, prin care solicita TVA de rambursat în sumă de 10.938.637.040 ROL. Inspectorul M.H. a întocmit nota de constatare din 16 aprilie 1999, nesemnată şi neştampilată de către reprezentanţii legali ai societăţii comerciale, prin care a propus rambursarea acestei sume de la bugetul de stat.

În luna aprilie societatea figurează cu două exporturi de grâu de panificaţie, sodă uşoară calcinată, sape foraj şi rulmenţi industriali, pentru care a depus cererea de rambursare TVA din 17 mai 1999, prin care se solicita TVA de rambursat în sumă de 11.737.502.040 ROL. Prin nota de constatare din 18 mai 1999 nesemnată şi neştampilată de către reprezentanţii legali ai societăţii comerciale, inspectorul M.H. a propus rambursarea acestei sume.

Prin cererea de rambursare TVA din 15 iunie 1999, SC K.P. SRL a solicitat TVA în sumă de 15.537.559.180 ROL, aferent exportului de prăjini de foraj din luna mai 1999. Nota de constatare din 16 iunie 1999 nesemnată de către reprezentanţii legali ai societăţii a fost întocmită de către inspectorul M.H.

Pentru exporturile din luna iunie 1999 de sodă calcinată şi prăjini a fost depusă cererea de rambursare TVA din 7 iulie 1999 pentru suma de 10.959.138.615 ROL. Nota de constatare din 21 iulie 1999 a fost întocmită de către inspectorii M.A. şi B.A. fără a fi însă semnată şi ştampilată de către reprezentanţii legali ai societăţii comerciale. În luna iulie 1999 au figurat două exporturi de prăjini de foraj şi sodă, pentru care societatea a depus cererea de rambursare TVA din 5 august 1999, prin care solicita suma de 12.259.623.225 ROL. Nota de constatare din 5 august 1999, nesemnată şi neştampilată de către societatea comercială a fost întocmită de către inspectorul M.H. Pentru exportul din luna august 1999 de burlane şi prăjini de foraj, societatea a depus cererea de rambursare TVA din 3 septembrie 1999 prin care solicita suma de 16.762.533.369 ROL. Nota de constatare din 8 septembrie 1999, nesemnată şi neştampilată de reprezentanţii legali ai societăţii a fost întocmită de către inspectorul M.H. În luna septembrie 1999 a avut loc ultimul export de prăjini şi burlane de foraj, pentru care societatea a depus cererea de rambursare TVA din 6 octombrie 1999 pentru suma de 16.343.225.715 ROL. Nota de constatare din 8 octombrie 1999 deşi nesemnată şi neştampilată de către reprezentanţii legali ai societăţii a fost întocmită de către inspectorul M.H. Scopul acestor operaţiuni a fost prejudicierea bugetului de stat prin creşterea fictivă a preţului pe verigile intermediare, rezultând un TVA de recuperat de Ia bugetul de stat în sumă de 96.991.278.342 ROL, care nu a fost însă achitat pe verigile intermediare.

2. SC B. SRL Ovidiu a fost înfiinţată în luna aprilie 1999 şi a fost înregistrată la O.R.C., asociat unic şi administrator fiind inculpatul K.S., cetăţean turc. La data de 22 octombrie 1999 societatea şi-a schimbat sediul în municipiul Bucureşti în baza unor acte false.

Din adresa din 13 octombrie 2003 a Administraţiei Finanţelor Publice sector Bucureşti reiese că societatea nu figurează în baza de date, neînregistrându-se la organele fiscale. După data de 1 octombrie 1999 societatea nu mai are condusă contabilitatea, neexistând bilanţ contabil depus pe anul 1999, sustrăgându-se bilanţului contabil.

SC B. SRL Ovidiu a fost exportator şi a avut doi fumizorii SC K.V.I. SRL Bucureşti şi SC N.I. SRL Bucureşti.

Cei doi furnizori s-au aprovizionat cu produse însă de la SC R.R. SRL Bucureşti şi au livrat la SC B. SRL Ovidiu prăjini foraj şi burlane de tubaj.

Obiectul relaţiilor dintre firme pe această relaţie a fost vânzarea succesivă a acestor produse şi care au fost ulterior exportate de către SC B. SRL Ovidiu. Pe societăţile furnizoare situaţia se prezintă astfel: SC K.V.I. SRL Bucureşti: valoare totală a facturilor emise este suma de 243.347.392.769 ROL din care TVA suma de 43.882.316.722 ROL. SC N.I. SRL Bucureşti: valoare totală a facturilor emise este suma de 139.644.638.144 ROL din care TVA suma de 25.181.765.844 ROL. Operaţiunile comerciale s-au desfăşurat în perioada iunie-septembrie 1999, perioadă în care SC B. SRL Ovidiu a declarat exporturi în sumă de 19.611.181 dolari SUA.

Pentru exportul din luna iunie 1999 s-a depus de către societate cererea de rambursare TVA din 7 iulie 1999 pentru suma de 6.760.627.715 ROL, pentru care s-a întocmit nota de constatare din 15 iulie 1999 de către inspectorii B.A. şi M.A.

Pentru exportul din luna iulie 1999 s-a depus de către societate cererea de rambursare TVA din 5 august 1999 pentru suma de 17.689.932.804 ROL, pentru care s-a întocmit nota de constatare din 6 august 1999, de către inspectorul M.H.

Pentru exportul din luna august 1999 s-a depus de către societate cererea de rambursare TVA din 3 septembrie 1999 pentru suma de 19.434.193.553 ROL, pentru care s-a întocmit nota de constatare din 3 septembrie 1999, de către inspectorul M.H.

Ultimul export s-a efectuat în luna septembrie 1999, pentru care s-a depus de către societate cererea de rambursare TVA din 7 octombrie 1999 pentru suma de 24.897.143.996 ROL. Inspectorul M.H. a întocmit nota de constatare din 11 octombrie 1999 aferentă acestei cereri. Scopul acestei operaţiuni a fost prejudicierea bugetului de stat prin creşterea fictivă a preţului pe verigile intermediare, TVA-ul de recuperat de la bugetul de stat aferent facturilor emise de către cei doi furnizori fiind în sumă de 69.064.082.620 ROL. Acest TVA a fost recuperat de la bugetul de stat, în condiţiile în care el nu a fost însă colectat şi nici plătit pe verigile intermediare.

3. SC S.K.I. SRL Ovidiu a fost înfiinţată la data de 12 noiembrie 1999, şi a fost înregistrată la O.R.C. Constanţa având sediul declarat în oraş Ovidiu, iar asociat unic a fost inculpatul K.F.

Inculpatul K.F., cetăţean turc, era asociatul unic şi administratorul societăţii comerciale, în condiţiile în care în realitate era născut la data de 4 aprilie 1983, astfel că la data înfiinţării societăţii, acesta avea doar vârsta de 16 ani, fiind minor.

Pe baza unei declaraţii notariale, dată pe proprie răspundere, acestuia i-a fost admisă cererea de înmatriculare a societăţii prin încheierea din 12 decembrie 1999 a judecătorului delegat la O.R.C. Constanţa.

Societatea a desfăşurat activitatea în perioada noiembrie-decembrie 1999 având organizată contabilitate, însă nu a mai depus bilanţul contabil pentru anul 1999.

Începând cu data de 1 ianuarie 2000 societatea nu a mai organizat contabilitate, nefiind depuse declaraţii la organele fiscale, sustrăgându-se controlului fiscal.

Inculpatul K.F. a depus în perioada decembrie 1999-ianuarie 2000 pentru SC S.K.I. SRL Ovidiu două cereri de rambursare TVA înregistrate la Administraţia Financiară Ovidiu din 10 decembrie 1999 şi respectiv din 7 ianuarie 2000, fiind aprobate spre rambursare sumele de 18.608.009.860 ROL, respectiv de 20.315.000.559 ROL, în total fiindu-i aprobată şi restituită suma de 38.923.010.419 ROL. SC S.K.I. SRL Ovidiu a fost exportator de produse şi a avut ca unic furnizor pe SC F.E. SRL Bucureşti aceasta având la rândul ei ca unic furnizor pe SC S. SRL.

Operaţiunile economice au fost desfăşurate la SC F.E. SRL Bucureşti şi la SC S. SRL în baza unor procuri false, de către inculpatul K.C., cetăţean turc.

La rândul său, SC S. SRL a avut doi furnizori: SC R.F.E. SRL şi SC N.K.E. SRL. Aceste două societăţi din urmă au avut ca furnizor SC R.R. SRL Bucureşti.

Obiectul relaţiilor comerciale dintre firme pe această relaţie a fost vânzarea succesivă a unor produse în perioada noiembrie-decembrie 1999, după cum urmează: 1. SC N.K.E. SRL. a) Prăjini de foraj cu îngroşare interioară: 3.695,21 mtr. x 446.749,507 = 1.650.833.247 ROL, TVA-363.183.314 ROL, b) Ţevi laminate rotunde-declasate: - 93,43 x 84.915,766 = 7.933.680 ROL, TVA-1.745.410 ROL, c) Extracţii reduse-îngroşate: 3.055,61 x 143.486,647 = 438.582.721 ROL TVA-96.488.199 ROL, d) Ţevi reduse declasate: - 3.521,08 x 60.507,675 = 213.052.365 ROL, TVA-46.871.520 ROL. TOTAL: 10.365,33 x 222.897,101 = 2.310.402.013 ROL, TVA-508.288.443 RON. 2. SC R.F.E. SRL. Prăjini de foraj cu îngroşare interioară: - 4.699,93 x 501.550 = 2.357.249.897 ROL, TVA-518.594.977 ROL.

Aceste produse au fost achiziţionate de Ia SC R.R. SRL Bucureşti la valoarea totală de 4.667.651.910 ROL (valoare fără TVA), şi la un preţ mediu de 362.223,505 ROL, în cantitate de 15.065,26 mtr.

Produsele arătate au fost apoi livrate la SC S. SRL dar la dosarul cauzei există facturi numai de la SC N.K.E. SRL către SC S. SRL pentru întreaga marfă aprovizionată facturată în sumă de 2.314.959.690 ROL plus TVA 509.291.132 ROL, în valoare totală de 2.824.250.822 ROL.

La SC N.K.E. SRL s-a creat un profit din această operaţiune în sumă de 4.557.677 ROL şi un TVA colectat în sumă de 1.002.689 ROL, la dosarul cauzei existând declaraţiile de impozite ale acestei firme, unde evidenţa contabilă era organizată conform legii.întrucât SC R.F.E. SRL nu a avut organizată evidenţa contabilă conform legii, de la această societate nu au putut fi obţinute înscrisuri. În cursul cercetărilor, din faza de urmărire penală, s-a stabilit, din documentele puse la dispoziţie, că această societate a fost înfiinţată pe bază de acte false, de către inculpatul A.N.F., cetăţean turc, care era asociat şi la SC R. SRL, iar această societate nu a ridicat niciodată facturi fiscale.

Întreaga cantitate de produse (de 15.065,26 mtr.) a fost livrată de către SC S. SRL la SC F.E. SRL Bucureşti şi apoi de către aceasta, în continuare la SC S.K.I. SRL Ovidiu la valoarea de 155.933.536.500 ROL plus TVA.

La aceste produse s-au adăugat şi un număr de 79.200 seturi de ornamente din sticlă, facturate de către SC F.E. SRL Bucureşti la valoarea de 20.988.000.000 ROL plus TVA.

Expertiza contabilă efectuată în cauză a menţionat că expertul nu a fost în posesia unor documente contabile puse la dispoziţie nici de la SC S. SRL unde s-a stabilit că nu a fost organizată evidenţă contabilă.

Lipsa evidenţei contabile pe verigile intermediare între SC R.R. SRL Bucureşti şi SC S.K.I. SRL Ovidiu a făcut posibil ca preţul de procurare iniţial în valoare medie de 362.223.505 ROL să ajungă la exportatorul SC S.K.I. SRL Ovidiu la valoarea de 10.350.537 ROL, adică de aproape 29 ori mai mare, fără plata însă către stat a impozitelor şi taxelor aferente pe verigile intermediare.

Se desprinde concluzia că produsele procurate de la SC R.R. SRL Bucureşti nu au fost noi ci declasate (rebuturi) şi livrate însă la export ca fiind noi, în vederea stabilirii de TVA, într-o sumă mult mai mare, care să fie solicitată de către SC S.K.I. SRL Ovidiu la rambursare, cum de altfel s-a şi procedat în realitate.

De altfel, şi produsele date la export de către SC S.K.I. SRL Ovidiu nu au corespuns din punct de vedere fizic cu cele procurate iniţial (de la SC R.R. SRL) prin cei patru intermediari.

Aceste produse au fost în final exportate de către SC S.K.I. SRL Ovidiu la valoarea de 9.963.735,06 dolari SUA, care a cerut recuperarea de TVA de Ia bugetul de stat pentru facturile emise de SC F.E. SRL Bucureşti în valoare de 215.844.274.530 ROL, din care TVA 38.922.738.030 ROL.

În luna noiembrie 1999 s-au exportat prăjini de foraj şi globuri de iarnă pentru care s-a făcut cerere de rambursare de TVA din 10 decembrie 1999 pentru suma de 18.608.009.860 ROL, reprezentând TVA aferent exportului. În data de 17 decembrie 1999 s-a încheiat nota de constatare din 17 decembrie 1999 de către numitul M.H., inspector la Circumscripţia Fiscală Ovidiu, prin care s-a aprobat restituirea sumei de 18.307.468.562 ROL.

Prin cererea de rambursare TVA din 7 ianuarie 2000 s-a solicitat TVA aferent exportului din luna decembrie 1999, în sumă de 20.315.000.559 ROL.

În data de 10 ianuarie 2000 s-a încheiat nota de constatare din 10 ianuarie 2000, de către numitul M.H., inspector la Circumscripţia Fiscală Ovidiu, prin care s-a aprobat restituirea sumei de 19.860.083.601 ROL. Scopul acestor operaţiuni a fost în realitate încasarea unor sume importante de bani, de Ia stat, având drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat. Astfel, creşterea fictivă a preţului s-a realizat pe verigile intermediare unde societăţile comerciale erau înfiinţate pe baza unor documente false şi nu era organizată evidenţa contabilă sub nici o formă.

Pentru exporturile efectuate, SC S.K.I. SRL Ovidiu nu a avut însă documente de transport internaţional, iar conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, un număr de şase exporturi în valoare de 3.172.452,75 dolari SUA nu au fost înregistrate la autoritatea vamală, acestea fiind în realitate fictive.

Sumele obţinute în mod ilegal prin rambursările repetate de TVA, de către stat au fost transferate în continuare prin bănci în contul SC F.E. SRL Bucureşti, iar de aici bani au fost viraţi către SC S. SRL şi inculpatul K.C. ca şi persoană fizică. lnculpatul K.C. a fost reprezentantul legal şi a acestor societăţi comerciale, dar în baza unor procuri false.

În faza de urmărire penală a fost audiată martora P.T., care a declarat că în calitate de contabil, în anul 1999 a ţinut contabilitatea la cele trei societăţi comerciale respectiv Ia SC B. SRL, SC K.P. SRL şi SC S.K.I. SRL, pe bază de convenţie civilă, patronii fiind inculpaţii Z.S., K.S. şi K.F. La sfârşitul fiecărei luni era contactată telefonic şi i se aduceau la Constanţa, unde locuieşte, de către un asociat actele, documentele primare (facturi de export), DIV-uri, declaraţii vamale de export, chitanţe, facturi de achiziţii mărfuri şi servicii, extrase de cont. Ea era cea care întocmea balanţe de verificare, completa registrele, raportările contabile ce trebuiau transmise la Circumscripţia Fiscală Ovidiu. Le-a solicitat administratorilor celor trei societăţi comerciale să semneze toate documentele pentru că erau întocmite strict pe baza actelor pe care le aduceau. După ce semnau documentele, ea le lăsa asociaţilor, să facă copii pentru a fi depuse la dosarul de rambursare pentru depunere la Circumscripţia Fiscală Ovidiu odată cu decontul TVA şi cererea de rambursare TVA.

Martora era anunţată să vină la Administraţia Financiară Ovidiu pentru verificările de rambursare TVA, iar verificările au fost efectuate de către inspectorii M.H. şi M.A., care nu s-au deplasat niciodată la sediul firmelor.

Martora a mai arătat că sumele rambursate drept TVA intrau în conturile societăţilor comerciale deschise Ia Trezoreria Ovidiu, de unde erau transferate în conturile altor bănci din Constanţa şi Bucureşti, martora luând la cunoştinţă de aceste operaţiuni la sfârşitul lunii următoare după ce i se prezentau extrasele de cont pe luna anterioară. A declarat că se putea ca banii să aibă şi altă destinaţie. Pe baza DIV-urilor prezentate de către unul dintre administratorii firmelor, ea întocmea facturile fiscale externe.

A mai declarat martora că la cererea inculpaţilor K.F. şi K.S. documentele originale erau restituite imediat după întocmirea balanţei. Nu a fost la sediul celor trei societăţi comerciale şi nu avea un program de lucru.

În privinţa martorei P.T., care nu a mai putut fi. ascultată în faza de judecată, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

De menţionat că toate cele trei societăţi comerciale au avut sediul declarat în oraş Ovidiu, şi toate au avut contract de închiriere în acelaşi spaţiu, respectiv la un motel. Toate aceste societăţi comerciale au fost societăţi exportatoare de produse. SC K.P. SRL, SC B. SRL şi SC S.K.I. SRL care au fost beneficiarele rambursărilor ilegale de TVA, au folosit pentru atingerea acestui scop următoarele societăţi comerciale fictive: SC N.I. SRL Bucureşti

Această societate comercială a fost înregistrată la O.R.C. în data de 24 iulie 1998, asociat unic fiind numitul F.M.H. (cetăţean irakian), având sediul social în municipiul Bucureşti, sector 2, capital social 300 dolari SUA = 2.500.000 ROL.

Societatea a fost înregistrată la organele fiscale ca fiind plătitoare de TVA.

Obiectul de activitate al societăţii l-a constituit comerţul cu ridicata şi amănuntul.

Din cercetările întreprinse în faza de urmărire penală a reieşit că toate documentele depuse la O.R.C. pentru înfiinţarea societăţii au fost false, respectiv: declararea sediului s-a făcut la o adresă inexistentă, foaia de vărsământ a capitalului social s-a dovedit a fi falsă, iar cetăţeanul irakian F.M.H. a părăsit România în data de 18 iulie 1997. Totodată, notarul public S.D. a comunicat că autentificarea statutului societăţii a fost falsă, certificatul de cazier a fost fals, procura pentru depunerea actelor la O.R.C. pentru Y.J.M.Z. s-a dovedit a fi falsă.

Falsitatea tuturor datelor prezentate de către această societate decurge din împrejurarea că societatea nu putea fi înfiinţată în numele cetăţeanului irakian F.M.H., deoarece acesta era plecat din ţară încă din anul 1997, iar procura datată 1998, s-a constatat că era falsă. În aceste condiţii numitul Y.J.M.Z. a înfiinţat societatea cu încălcarea prevederilor art. 48 din Legea nr. 26/1990.

Pentru operaţiunile bancare exista o procură falsă şi pe numele inculpatului G.Y. (cetăţean turc), care a stat la baza desfăşurării operaţiunilor economico-financiare. Conform verificărilor efectuate de către inspectorii Administraţiei Financiare sector 2, la sediul declarat al SC N.I. SRL din municipiul Bucureşti, sector 2, s-a constatat că nu există imobilul, indicat la O.R.C.

Potrivit evidenţelor Gărzii Financiare Centrale, societatea nu a depus bilanţ contabil la data de 31 decembrie 1999 şi nici raportări trimestriale la data de 30 iunie 1999.

Administraţia Financiară sector 2 a făcut cunoscut că societatea comercială nu figurează cu depuneri de declaraţii sau bilanţuri.

SC B.I.E. SRL Bucureşti

Această societate comercială a fost înfiinţată la data de 25 noiembrie 1992 şi înregistrată la O.R.C., având doi asociaţi: inculpatul A.C. şi numitul A.R.C. (ambii cetăţeni sirieni), obiect de activitate: comerţ, capitalul social 500 dolari SUA (215.000 ROL) şi sediul în municipiul, Bucureşti, sector 5.

Prin încheierea de autentificare din 15 martie 1995 au fost cesionate părţile sociale, rămânând asociat unic inculpatul A.C.

Prin încheierea de autentificare din 19 februarie 1996 a fost schimbat sediul societăţii în municipiul Bucureşti, sector 2. Societatea a fost înregistrată la organele fiscale şi a devenit plătitoare de TVA începând cu data de 1 aprilie 1999.

Administraţia Financiară sector 2 Bucureşti a comunicat Ministerului de Finanţe că la adresa menţionată nu există vreo societate comercială.

Printr-o procură care s-a dovedit a fi falsă, numitul M.R. (cetăţean sirian) a fost împuternicit să-l reprezinte pe asociatul unic, inculpatul A.C. la toate forurile.

Tot printr-o procură care s-a dovedit a fi falsă numitul M.R. l-a împuternicit pe inculpatul G.Y. (cetăţean turc) să efectueze toate operaţiunile bancare şi comerciale, acesta din urmă desfăşurând în mod efectiv activitatea.

Administraţia Financiară sector 2 a făcut cunoscut că SC B.I.E. SRL Bucureşti nu figurează cu contract de închiriere la adresa menţionată şi nici cu declaraţii de import taxe depuse în anul 1999.

Din verificările efectuate de către organele de poliţie a rezultat că societatea nu figurează nici la sediul declarat.

SC K.V.I. SRL Bucureşti

Această societate comercială a fost înregistrată la data de 4 mai 1999 la O.R.C., având ca asociat unic pe inculpatul Y.K. (cetăţean turc), cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 6, capital social 250 dolari SUA = 3.700.000 ROL, obiect de activitate comerţ cu amănuntul şi comerţ cu ridicata produse alimentare.

Începând cu data de 7 mai 1999 societatea s-a înregistrat ca fiind plătitoare de TVA.

Prin nota de constatare din 23 decembrie 1999 întocmită de Administraţia Financiară sector 6 Bucureşti s-a constatat că societatea nu este la adresa declarată ca sediu social. Din cercetările efectuate de către organele penale a rezultat (proces-verbal din 13 martie 2000) că societatea nu a funcţionat niciodată la sediul declarat.

Operaţiunile bancare au fost desfăşurate la Banca R.I. Bucureşti de către inculpatul Y.K., iar la Banca R., Sucursala Constanţa şi la Banca M.R., Sucursala Constanţa de către inculpatul G.Y. şi în baza unei procuri false.

Din adresa din 4 septembrie 2003 a rezultat că inculpatul Y.K. a părăsit ţara la data de 5 august 1999, dar operaţiunile societăţii comerciale au continuat şi după această dată inclusiv cu ridicări de numerar din Banca R.I. de către sus-numitul.

Administraţia Financiară a sectorului 6 Bucureşti a comunicat că societatea nu a depus declaraţii privind obligaţia de plată la bugetul de stat pentru lunile mai, iulie, august-decembrie 1999, iar la verificarea în teren s-a constatat că societatea nu a funcţionat niciodată la adresa menţionată.

SC F.E. SRL Bucureşti

Această societate comercială a fost înregistrată la O.R.C. din 4 noiembrie 1999, având sediul social în municipiul Bucureşti, sector 2, şi având ca asociat unic pe inculpatul A.H. (cetăţean turc), capitalul social fiind de 2.000.000 ROL.

Societatea a fost înfiinţată pe bază de înscrisuri false respectiv: autentificarea statutului societăţii de către notar Public S.D. s-a dovedit a fi falsă, conform adresei trimise de aceasta; contractul de închiriere ca şi adresa de la asociaţia de locatari au fost falsificate.

Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală a reieşit că numitul Y.J.M.Z. a fost cel care s-a ocupat de întocmirea înscrisurilor.

Pentru operaţiunile economice exista o procură falsă pe numele inculpatului K.C. (conform adresei din 9 august 2001 notar public S.D.).

Dar în adresa din 3 septembrie 2001 Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat Oficiului pentru spălarea banilor că inculpatul K.C. nu a figurat niciodată în evidenţele lor.

Conform adresei din 10 noiembrie 2000 Administraţia Financiară sector 2 Bucureşti a comunicat Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală Audit Intern că sediul acestei societăţi comerciale a fost declarat fictiv, în baza unui contract de închiriere încheiat din 5 octombrie 1999 şi care nu se regăseşte înregistrat.

Administraţia Financiară a sectorului 6 Bucureşti a mai comunicat că societatea nu a depus deconturi de TVA sau declaraţii privind obligaţiile de plată, în perioada noiembrie 1999-ianuarie 2000.

Din materialul probator existent în dosar, a rezultat că SC F.E. SRL Bucureşti a fost unicul furnizor de marfă pentru SC S.K.I. SRL Ovidiu, iar conform actelor constitutive, asociat unic şi administrator a fost inculpatul A.H., cetăţean turc.

SC D.J.M.R. SRL Constanţa

Societatea a fost înregistrată la data de 6 noiembrie 1997 la O.R.C. cu sediul în municipiul Constanţa, asociat fiind inculpatul R.D. (cetăţean sirian), capitalul social fiind de 150 dolari SUA = 1.100.000 ROL şi a funcţionat ca societate furnizoare în cadrul circuitului economic.

Obiectul de activitate a fost foarte vastimportexport, comerţ cu amănuntul, ridicata, etc. Actul constitutiv al societăţii a fost semnat prin procură de P.G.A.

Inculpatul R.D. a părăsit teritoriul României Ia data de 12 iunie 1998, dar au fost emise facturi de către această societate şi după această dată.

La verificarea în teren s-a constatat că societatea comercială nu a existat la sediul declarat. Prin adresa din 6 ianuarie 2000 Administraţia Financiară Constanţa a comunicat că societatea nu a avut declaraţii depuse în anul 1999.

În faza de cercetare judecătorească, prin adresa din 27 ianuarie 2011 Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa s-a constituit parte civilă în procesul penal în contra inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente cu suma totală de 208.267.537,96 ROL, solicitându-se nu numai acoperirea prejudiciului efectiv cauzat ci şi suportarea obligaţiile fiscale accesorii.

1) În privinţa SC B. SRL Ovidiu, a fost solicitată suma totală de 489.139, 81 RON (compuşă din 478.084,25 RON, TVA + 11.055,55 RON, impozit dividente), apreciindu-se că răspunderea revine inculpatului K.S., administrator.

2) În privinţa SC K.P. SRL Ovidiu, perioada mai-septembrie 1999, a fost solicitată suma totală de 601.371, 85 RON (compusă din 508.621,98 RON, TVA şi 48.305,42 RON impozit dividente) apreciindu-se că răspunderea revine inculpatului administrator Z.S., dar şi inculpaţilor împuterniciţi A.G. şi A.N.F.

3) În privinţa SC S.K.I. SRL Ovidiu perioada noiembrie-decembrie 1999, a fost solicitată suma totală de 17.880.269,81 RON (compusă din 17.872.861,11 RON venituri din export + 7.408,69 RON impozit dividente) apreciindu-se că răspunderea revine inculpatului administrator K.F.

4) În privinţa SC N.I. SRL Bucureşti, perioada septembrie 1999, a fost solicitată suma totală de de 30.147.386.20 RON (compusă din 30.013.507,38 RON reprezentând toate veniturile realizate + 133.878,82 RON reprezentând TVA colectat şi nefacturat) apreciindu-se că răspunderea revine inculpatului administrator G.Y.

5) În privinţa SC B.I.E. SRL Bucureşti, perioada februarie-mai 1999, a fost solicitată suma totală de 16.364.779,70 RON (compusă din 182.961,19 RON, TVA + 5.892.203,74 RON, TVA + 10.177.442,83 RON, impozit pe profit + 112.171,93 RON, impozit pe dividente), apreciindu-se că răspunderea revine administratorului inculpat A.C., dar şi împuternicitului inculpat G.Y.

6) În privinţa SC K.V.I. SRL Bucureşti, perioada mai-august 1999, a fost solicitată suma totală de 66.460.864.80 RON (compusă din 65.661.913,18 RON venituri confiscate + 717.633,84 RON TVA + 966,66 RON, impozit dividente + 80.351,11 RON, impozit dividente) apreciindu-se că răspunderea revine inculpatului administrator Y.K., cât şi împuternicitului inculpat G.Y.

7) În privinţa SC F.E. SRL Bucureşti, perioada mai-decembrie 1999, a fost solicitată suma totală de 21.708.625,04 RON (compusă din 21.584.427,45 RON venit total + 124.197,58 RON impozit dividente), apreciindu-se că răspunderea revine administratorilor inculpaţi A.H. şi K.C. pentru suma de 21.584.427,45 RON, dar şi administratorului inculpat K.C. pentru suma de 124.197,58 RON.

8) În privinţa SC D.J.M.R. SRL Constanţa, perioada iunie-iulie 1998, a fost solicitată suma totală de 1.031.217,94 RON (compusă din 433.861,65 RON, impozit pe profit + 251.183,06 RON TVA + 346.173,22 RON TVA) apreciindu-se că răspunderea revine administratorului inculpat R.D.

Partea civilă a mai solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. şi instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaţilor şi în conformitate cu dispoziţiile art. 16 C. proc. pen. introducerea în cauză a părţilor responsabile civilmente.

Situaţia de fapt redată şi reţinută de către instanţă a reieşit din coroborarea următoarelor mijloace de probă: - informarea de la O.N.P.C.S.V. din data de 18 mai 2000; - raportul privind legalitatea rambursărilor de TVA din 9 iunie 2000 a Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală Audit lntem; - sesizarea penală a Ministerului Finanţelor Publice din 25 septembrie 2000; - declaraţiile numiţilor K.M.F., M.R., Y.J.M.Z.; - raportul de audit al Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală de Audit Intern, precum şi schema privind circuitul financiar anexă la raportul de expertiză; - raport de expertiză contabilă din 20 iunie 2004 întocmit de experţii O.A. şi B.P.B. dosar Parchet de pe lângă Tribunalul Constanţa; - raport de expertiză contabilă întocmit de expert B.M. I.P.J. Constanţa; - raport de expertiză contabilă întocmit de experţii B.A.A. şi G.V., l.G.P.Bucureşti; - raport de expertiză contabilă, opinie separată, expert C.A.; - procese-verbale de verificare învinuiti; - procese-verbale de verificare privind societăţile comerciale implicate; - actele constitutive ale societăţilor comerciale; - adrese l.G.P.R. privind intrări/ieşiri în/din ţară ale inculpaţilor; - procurile emise pe numele inculpaţilor; - acte de verificare la birourile notarilor ce au eliberat procurile; - verificări la Direcţia Generală a Vămilor; - adrese de la Autoritatea Naţională a Penitenciarelor; - adrese de la Autoritatea pentru Străini; - declaraţiile martorei P.T., contabilă la SC K.P. SRL, SC S.K.I. SRL şi SC B. SRL; - documente bancare aferente operaţiunilor derulate; - verificări efectuate de organele fiscale; - facturi fiscale, ordine de plată; - cererile de rambursare TVA; - documente de evidenţă contabilă privind SC K.P. SRL, SC S.K.I. SRL şi SC B. SRL; - documente de verificare la SC R.R. SA Bucureşti privind mărfurile livrate; - declaraţiile vamale; - adresă a Băncii Naţionale a României privind dispoziţiile de încasare valutară.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus completarea încadrării juridice pentru inculpaţii Z.S., K.S., K.F., A.N.F., A.G., pentru fiecare, din infracţiunile prevăzute de: art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. în art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu referire la art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen, din art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 în art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi din art. 23 alin. (1) Iit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 în art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 13 C. pen. în raport de data săvârşirii faptelor, aplicându-se legea penală mai favorabilă. S-a dispus completarea încadrării juridice pentru inculpaţii A.C., G.Y., Y.K., A.H., K.C. şi R.D., pentru fiecare din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. şi din art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 în art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 13 C. pen., în raport de data săvârşirii faptelor, aplicându-se legea penală mai favorabilă. În privinţa infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave s-a ţinut seama şi de intervalul de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, fiind aplicabile dispoziţiilor art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen. în raport de cuantumul prejudiciului efectiv cauzat. Referitor Ia infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 s-a reţinut incidenţa art. 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât acest act normativ a fost abrogat prin C. vam. adoptat la data de 10 aprilie 1996 şi intrat în vigoare Ia data de 18 iunie 2006.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 s-a reţinut incidenţa art. 13 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 656/2002 privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

În drept

Faptele inculpatului Z.S. cetăţean turc, în calitate de asociat şi administrator la SC K.P. SRL Ovidiu, din martie-septembrie 1999, de a solicita şi obţine de la stat rambursarea ilegală de TVA, folosind în acest sens documente contabile falsificate, şi apoi de a prezenta la autoritatea vamală documente de transport şi comerciale falsificate, cât şi fapta de a transfera în mod succesiv sumele de bani obţinute din rambursările ilegale de TVA prin conturile mai multor societăţi comerciale, din care unele „fantomă” în scopul de a ascunde provenienţa reală a banilor obţinuţi în mod ilegal, fiind cauzat statului un prejudiciu în sumă totală de 601.371,85 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. în referire la art. 146 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de folosire la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport falsificate prevăzute de art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului K.S., cetăţean turc, în calitate de asociat şi administrator la SC B. SRL Ovidiu, din mai-septembrie 1999, de a solicita şi obţine de la stat rambursarea ilegală de TVA, folosind în acest sens documente contabile falsificate, şi apoi de a prezenta la autoritatea vamală documente de transport şi comerciale falsificate cât şi fapta de a transfera în mod succesiv sumele de bani obţinute din rambursările ilegale de TVA prin conturile mai multor societăţi comerciale, din care unele „fantomă” în scopul de a ascunde provenienţa reală a banilor obţinuţi în mod ilegal, fiind cauzat statului un prejudiciu în sumă totală de 489.139,81 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen, de folosire la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport falsificate prevăzute de art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului K.F., cetăţean turc, în calitate de asociat şi administrator la SC S.K.I. SRL Ovidiu, din noiembrie-decembrie 1999, de a solicita şi obţine rambursarea ilegală de TVA, folosind în acest sens documente contabile falsificate, şi apoi de a prezenta la autoritatea vamală documente de transport şi comerciale falsificate cât şi fapta de a transfera în mod succesiv sumele de bani obţinute din rambursările ilegale de TVA prin conturile mai multor societăţi comerciale, din care unele „fantomă” în scopul de a ascunde provenienţa reală a banilor obţinuţi în mod ilegal, fiind cauzat statului un prejudiciu în sumă totală de 17.880.269,81 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. de folosirea la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport falsificate prevăzute de art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999.

Faptele coinculpaţilor A.N.F. şi A.G., cetăţeni turci, în calitate de împuterniciţi să administreze pe diferite perioade de timp SC K.P. SRL Ovidiu, în anul 1999, mai-septembrie, de a solicita şi obţine rambursarea ilegală de TVA, folosind în acest scop documente contabile falsificate, de a prezenta la autoritatea vamală documente de transport şi comerciale falsificate şi fapta de a transfera în mod succesiv sumele de bani obţinute din rambursările ilegale de TVA prin conturile mai multor societăţi, din care unele „fantomă” în scopul de a ascunde provenienţa reală a banilor obţinuţi în mod ilegal, fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 601.371,85 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi cu aplicarea art. 13 C. pen., de folosire la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport falsificate, prevăzute de art. 178 alin. (1) din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Inculpatul A.N.F. a mai fost trimis în judecată şi condamnat pentru acelaşi gen de fapte săvârşite în cadrul SC R. SRL (rechizitoriul nr. 49/P/2000 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Faptele inculpatului A.C., cetăţean sirian, care în calitate de administrator la SC B.I.E. SRL Bucureşti, în februarie-mai 1999, nu a luat măsuri de întocmire a evidenţei contabile, fiind răspunzător, în virtutea acestei calităţi oficiale, de întreaga activitate a societăţii şi de a transfera prin conturile acestei societăţi sume de bani, cunoscând că în realitate acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 16.364.779,70 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen., şi de complicitate la înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului G.Y., cetăţean turc, care, în baza unor procuri false a desfăşurat în anul 1999 toate activităţile economico-financiare la: - SC N.I. SRL Bucureşti, societate înfiinţată cu documente false de către numitul Y.J.M.Z. pe numele cetăţeanului irakian F.M.H., în sensul că a emis facturi către SC K.P. SRL Ovidiu în valoare de 91.243.261.978 ROL, către SC B. SRL Ovidiu în valoare de 139.644.638.144 ROL şi către SC P.I.I. SRL în valoare de 69.247.173.681 ROL, activitatea infracţională deşfăşurându-se în septembrie 1999, cauzând statului un prejudiciu în sumă de 30.147.386,20 RON;

- SC K.V.I. SRL Bucureşti emiţând facturi fictive către SC K.P. SRL Ovidiu în valoare de 294.824.626.544 ROL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 66.460.864,80 RON; - SC B.I.E. SRL, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 16.364.386,20 RON; - SC P.I.I. SRL în valoare de 69.247.173.681 ROL, prin acestea, facilitându-le coinculpaţilor cetăţeni turci Z.S., K.S., K.F., A.G. şi A.N.F. obţinerea ilegală de TVA, şi apoi să transfere sumele astfel obţinute în mod ilegal, în scopul ascunderii sau disimulării ilicite a acestora, obţinând sume de bani ce provin din rambursarea de TVA, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen., de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului Y.K., cetăţean turc, care, în calitate de administrator la SC K.V.I. SRL Bucureşti, în perioada mai-decembrie 1999, nu a luat măsuri de întocmire a evidenţei contabile fiind răspunzător, în virtutea acestei calităţi oficiale, de întreaga activitate comercială a societăţii şi de a transfera prin conturile societăţii sume de bani cunoscând că aceste sume ilicite provin din săvârşirea de infracţiuni, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 66.460.864,80 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului A.H., cetăţean turc, care în calitate de administrator la SC F.E. SRL Bucureşti, în perioada mai-decembrie 1999, nu a luat măsuri de întocmire a evidenţei contabile, fiind răspunzător, în virtutea acestei calităţi oficiale, de întreaga activitate a societăţii şi de a transfera prin conturile societăţii sume de bani cunoscând că aceste sume ilicite provin din săvârşirea de infracţiuni, fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.584.427,45 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de complicitate la înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen., în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

Faptele inculpatului K.C., cetăţean turc, care, în calitate de împuternicit Ia SC F.E. SRL Bucureşti, în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1999 (perioadă ce corespunde cu şederea sa în România) a efectuat transferuri bancare în numele acestei societăţi, în străinătate şi a emis facturi fictive către SC S.K.I. SRL Ovidiu, fără însă a înregistra în contabilitatea societăţii operaţiunile desfăşurate şi veniturile astfel obţinute şi de a transfera prin conturile societăţii sume de bani cunoscând că aceste sume ilicite provin din săvârşirea de infracţiuni, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.584.427,45 RON, dar şi de 124.197,58 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de complicitate la înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

Inculpatul K.C. a fost împuternicit şi la SC S. SRL unde a desfăşurat activităţi în cadrul societăţii, şi care societate a fost folosită în relaţia prin care, mărfuri achiziţionate de la SC R.R. SRL Bucureşti (prăjini foraj şi ţevi reduse declasate), ajungeau la SC S.K.I. SRL Ovidiu la preţuri supraevaluate pe baza cărora au fost obţinute în mod ilegal rambursări de TVA.

Faptele inculpatului R.D., cetăţean sirian, care, în calitate de administrator al SC D.J.M.R. SRL Constanţa, în perioada iunie-iulie 1998, a emis facturi cu preţuri supraevaluate ale mărfurilor către SC R. SRL în valoare de 6.478.458.640 ROL şi către SC H.V.I. SRL în valoare de 13.929.242.640 ROL, fără a înregistra în contabilitate operaţiunile desfăşurate şi veniturile obţinute, precum şi activitatea că a facilitat obţinerea unor rambursări ilegale de TVA de către SC R. SRL şi transferul unor sume de bani obţinute din rambursarea ilegală de TVA în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor, fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 1.031.217,94 RON. Întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 13 C. pen. şi de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. şi art. 13 C. pen.

În raport de aceste încadrări juridice a fost atrasă răspunderea penală a inculpaţilor. La stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa va avea în vedere pentru fiecare inculpat, criteriile generale şi obligatorii, utilizate împreună şi prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, destul de ridicat, împrejurările concrete în care s-a acţionat în mod conjugat, coordonat prin multitudinea acţiunilor întreprinse, de un număr însemnat de persoane, cetăţeni străini, acţiuni bazate pe încredere între aceştia, marea majoritate a inculpaţilor fiind cetăţeni turci, dar şi sirieni, care deşi aflaţi pe teritoriul unui stat străin, sfidând normele legale din statul român au urmărit obţinerea de sume însemnate de bani pe căi ilicite, complexitatea activităţii infracţionale desfăşurate, pe o perioadă destul de scurtă de timp, fiind vizat anul 1998-1999, scopul urmărit obţinerea de surse ilicite de câştig, prin rambursările ilicite de TVA, fiind utilizate societăţi comerciale inexistente, „fantomă”, cu sedii fictive, prin mijloace frauduloase, procuri false, emise chiar în mod succesiv, după acţiunile întreprinse şi obţinerea banilor inculpaţii au părăsit imediat teritoriul României, în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală, cuantumul mare al prejudiciilor cauzate bugetului de stat, rămase nerecuperate, deşi a trecut un interval foarte mare de timp, dispoziţiile din partea generală a C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială.

În operaţiunea de individualizare, se vor mai lua în considerare şi forma de participaţie, autorat a inculpaţilor Z.S., K.S., K.F., A.N.F. şi A.G. pentru infracţiunea de înşelăciune şi respectiv de complice a inculpaţilor A.C., G.Y., Y.K., A.H.,K.C. şi R.D., ca şi contribuţia lor efectivă la activitatea infracţională desfăşurată cu implicarea mai multor societăţi comerciale înregistrate în municipiul Bucureşti dar şi în oraş Ovidiu, crearea unui circuit economic.

Se mai reţine că inculpaţii Z.S., K.S., K.F., A.N.F., A.G., G.Y., Y.K., A.H., K.C. sunt cetăţeni turci, iar inculpaţii A.C. şi R.D. sunt cetăţeni sirieni, sustrăgându-se însă de la cercetările întreprinse faţă de ei, chiar imediat după epuizarea activităţii infracţionale, grăbindu-se să părăsească imediat teritoriul României.

Inculpatul Y.K. a posedat antecedente penale fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 5 din 8 ianuarie 1997, de Tribunalul Arad, rămasă definitivă prin nerecurare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 68 lit. b) din Legea nr. 56/1992, pedeapsă graţiată prin Legea nr. 543/2002, întrucât faptele comise de către inculpaţi sunt în concurs real sau material de infracţiuni în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen. prin raportare şi Ia dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare stabilite cu executarea celei mai grele, cu executare în regim privativ de libertate în condiţiile art. 57 C. pen.

În privinţa infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi de folosire la autoritatea vamală de documente vamale sau de transport falsificate, se va aplica fiecărui inculpat, în baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o anumită durată, după executarea pedepsei principale.

În aplicarea pedepsei complementare au fost luate în considerare şi dispoziţiile deciziei nr. 24/2007 (M.Of.nr. 772/14.11.2007) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, ale cărei prevederi sunt obligatorii pentru instanţe, potrivit art. 414⁵ alin. (4) C. proc. pen., care au stabilit că „pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută în legea penală română, în conţinutul art. 64 C. pen. se aplică în condiţiile art. 65 C. pen. şi inculpaţilor cetăţeni străini”.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În considerarea deciziei nr. 74 din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, de admitere a recursului în interesul legii, ale căror dispoziţii sunt obligatorii pentru instanţe conform art. 414⁵ alin. (4) C. proc. pen. faţă de criteriile stabilite în dispoziţiile art. 71 alin. (3) C. pen., în raport de natura infracţiunilor comise, încălcările normelor cuprinse în legea penală, cât şi în C. vam., durata mare a pedepsei închisorii, valorile sociale lezate, gravitatea ridicată a acestora, de împrejurările cauzei în baza art. 71 alin. (1), alin. (2) C. pen. se va interzice fiecărui inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) c.pen. Inculpaţilor nu le poate fi restrâns dreptul fundamental (constituţional) de a alege, conform art. 64 alin. (1) lit. a) teza l C. pen. pentru că indiferent de durata pedepsei stabilite şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din rândul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interzicerea dreptului de vot şi scopul pedepsei, în acest sens statuând şi C.E.D.O. prin hotărârea din data de 30 martie 2004 în Cauza Hirst contra Marii Britanii, în raport şi de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Inculpaţilor le va fi însă interzis pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., acesta din urmă pe considerentul că s-au folosit de calităţile pe care le deţineau, de administrator societăţi comerciale, pentru desfăşurarea activităţii infracţionale.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus arestarea inculpaţilor la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Latura civilă:

Raportul de expertiză contabilă nr. 2102/P din 20 iunie 2004 întocmit de experţii O.A. şi B.P.B., dosar Parchet de pe lângă Tribunalul Constanţa, a concluzionat că toate rambursările de TVA s-au efectuat în baza controalelor efectuate de către inspectorii din cadrul Circumscripţiei Fiscale Ovidiu, iar societăţile furnizoare au fost societăţi fantomă imposibil de găsit la sediul declarat. Toate societăţile furnizoare erau plătitoare de TVA, pentru rambursarea TVA fiind necesare înştiinţările de plătitor de TVA de la administraţiile financiare teritoriale. Dar aceste societăţi comerciale nu au plătit TVA colectat la bugetul de stat, sustrăgându-se controlului fiscal prin declararea de sedii fictive. Plata furnizorilor a fost de asemenea mimată prin circuite financiare fictive, în acest fel fiind prejudiciat în mod direct bugetul de stat.

S-a constatat că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzută de art. 998-art. 999 C. civ. operând şi solidaritatea conform dispoziţiilor art. 1003 C. civ. În consecinţă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. raportat Ia art. 346 C. proc. pen., art. 998-art. 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, în calitate de parte civilă.

În termen legal, împotriva acestei sentinţa a declarat apel inculpatul A.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerile orale, inculpatul, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea sa, „în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta a fost săvârşită de o altă persoană, motivând că nu a părăsit niciodată Turcia.

La Curtea de Apel Constanţa, cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. 16736/118/2010.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale nr. 367 din data de 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 16736/118/2010, prin prisma criticilor aduse şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea a constatat următoarele: Prin sentinţa penală nr. 367 din data de 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 16736/118/2010, inculpatul A.H. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., pentru complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 21/1991 cu aplicarea art. 13 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea acestor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., cu aplicarea pedepsei complementare, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale şi acelei accesorii, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul, cetăţean turc, în calitate de administrator la SC F.E. SRL Bucureşti, în perioada mai-decembrie 1999 nu a luat măsuri de întocmire a evidenţei contabile, fiind răspunzător, în virtutea acestei calităţi oficiale, de întreaga activitate a societăţii şi de faptul că a transferat prin conturile societăţii, sume de bani cunoscând că aceste sume ilicite din săvârşirea de infracţiuni, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 21.584.427,45 RON.

Faţă de considerentele cererii de apel, prin care se contestă identitatea inculpatului, dar şi de împrejurarea că, la Parchetul General Republican Bursa Turcia s-a înregistrat plângerea acestuia, privind condiţiile în care s-a uzat de numele apelantului, de paşaport, curtea a solicitat acestei unităţi de parchet comunicarea stadiului lucrărilor privind plângerea formulată de A.H.

Prin adresa din 26 ianuarie 2013 Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a comunicat instanţei că autorităţile turce nu au dat curs cererii de asistenţă formulată de Curtea de Apel Constahţa, întrucât a fost adresată Parchetului Bursa Turcia, fără intermedierea autorităţilor centrale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 15 din Convenţia Europeană de Asistenţă Judiciară în Materie Penală Strassbourg, aprilie 1959.

Urmare acestui răspuns, Curtea de Apel Constanţa, prin adresa din 4 februarie 2013 a solicitat în condiţiile legii, sprijinul Direcţia de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară pentru obţinerea relaţiilor de la Parchetul Bursa Turcia.

Cu adresa din data de 1 martie 2013 Serviciul de Cooperare Judiciară Internaţională în Materie Penală, remite Curţii de Apel Constanţa, înscrisurile emise de autorităţile turce cu privire al solicitările autorităţilor române, transmise de Ministerul de Justiţie din Republica Turcia la data de 5 martie 2013 prin corespondenţă electronică, cu menţiunea că Parchetul din Bursa şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului Techirdag, (de la ultimul domiciliu al inculpatului). Au fost ataşate următoarele înscrisuri în limba turcă şi traduse în limba română: adresa Parchetului Techirdag, Biroul Preliminar din 11 ianuarie 2012 către Direcţia Serviciului Comunitar Techirdag, hotărârea Parchetului Techirdag din 11 ianuarie 2012, privind neînceperea urmăririi penale faţă de autor necunoscut adresa din 4 martie 2013 a Parchetului Techirdag, Biroul Preliminar către Parchetul Techirdag, Biroul Corespondenţă:

Din înscrisurile înaintate de autorităţile judiciare din Republica Turcia, rezultă că A.H., după ce a aflat că a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare de Tribunalul Constanţa din România, a depus plângere la Inspectoratul Districtual Bursa Turcia, înregistrată din data de 7 decembrie 2011, motivând că nu a fost niciodată în România şi nu deţine paşaport. Plângerea a fost înaintată Parchetului Bursa spre rezolvare şi a format Dosarul nr. 2011/69427/2011 având ca obiect fapte de emitere şi utilizare a unui paşaport fals faţă de suspect, inculpat necunoscut.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2011 Parchetul Bursa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Techirdag, în raport de ultimul domiciliu al petentului.

La Parchetul Techirdag, cauza a fost înregistrată, efectuându-se cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 342¹, art. 102³ C. pen. turc nr. 765 în vigoare la data săvârşirii infracţiunii, împotriva unui inculpat necunoscut.

Prin hotărârea din 11 ianuarie 2012 Parchetul Techirdag a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de suspectul necunoscut.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, urmarea cercetărilor efectuate s-a constatat că pe numele de A.H. la data de 23 ianuarie 1998 s-a emis paşaportul de către Inspectoratul Districtual Techirdag, cu care s-a ieşit din ţară la data de 24 ianuarie 1998 şi despre care se susţine că este întocmit în fals în Techirdag, iar având în vedere că ultimul domiciliul al solicitantului se afla la Techirdag, actele de anchetă cu privire la infracţiunea de sperjur, săvârşită în străinătate i s-au înaintat de către Parchetul Bursa, împreună cu adresa de lipsă de competenţă.

Se motivează prin hotărâre că infracţiunea de fals în act oficial s-a săvârşit de suspectul necunoscut la data de 23 ianuarie 1999, când acesta a părăsit ţara în baza paşaportului, eliberat pe numele reclamantului, astfel că, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în act oficial sunt incidente prevederile C. pen. turc nr. 765 în vigoare la data comiterii infracţiunii, potrivit art. 342¹, art. 102³ cu termen de prescripţie de 10 ani, iar conform prevederile art. 204¹, art. 66¹e C. pen. turc din 5237, intrat în vigoare la data de 1 iunie 2005 termenul de prescripţie al infracţiunii este de 8 ani.

S-a mai reţinut în hotărâre că, în pofida tuturor diligenţelor depuse în vederea căutării suspectului de la data săvârşirii infracţiunii la zi, acesta nu a fost găsit şi nu s-au efectuat formalităţile care să ducă la întreruperea curgerii termenului de prescripţie. Faţă de natura infracţiunii şi cuantumul pedepsei prevăzute de dispoziţia legală care vizează infracţiunea pentru care autorul necunoscut este cercetat, s-a constatat împlinit termenul de prescripţie prevăzut de dispoziţiile C. pen. turc nr. 5237, art. 66¹e (art. 102³ C. pen. turc nr. 7465) cu consecinţa neînceperii urmăririi penale faţă de suspectul necunoscut.

A rezultat că fapta reclamată de inculpatul A.H., autorităţilor turce de fals în înscrisuri oficiale s-a prescris în termen de 8 ani de la data comiterii, respectiv la 23 ianuarie 2006.

Câtă vreme prin apelul formulat în cauză s-a contestat identitatea inculpatului, iar în sprijinul apărării există la dosar hotărârea Parchetului Techirdag care relevă o situaţia de fapt şi de drept favorabilă inculpatului, curtea a apreciat că se nasc serioase îndoieli cu privire la identitatea persoanei condamnate.

S-a reţinut că, hotărârea Parchetului Techirdag indică că reclamantul A.H. putea ataca în 15 zile de la comunicare această hotărâre. Din înscrisurile remise de autorităţile judiciare din Turcia a reieşit că acestea nu cuprind nici o menţiune sub aspectul folosirii sau nu a căii de atac. O logică simplă, însă, ar conduce la concluzia că în ambele variante, reclamantul A.H. se află într-o situaţie favorabilă. Astfel, ţinând seama că prin hotărârea pronunţată de Parchetul Techirdag, s-a constatat intervenită prescripţia reclamantul nu era interesat să o atace. În cazul în care ar fi uzat de calea de atac, fiind singurul îndreptăţit să o facă, faţă de timpul scurs de la data pronunţării hotărârii 11 ianuarie 2011 este greu de presupus că apelul promovat nu s-a soluţionat la un interval de peste 1 an de zile (4 martie 2013 fiind data comunicări solicitărilor), faţă de operativitatea de care au dat dovadă autorităţile turce în soluţionarea plângerii, mai departe pe firul logicii simple şi în aceasta a două variantă, instanţa nu putea face reclamantului (inculpatului din prezenta cauză), situaţie mai rea în propria cale de atac. În plus, din examinarea actelor dosarului supus controlului judiciar a rezultat lipsa oricărui act de identitate al inculpatului A.H. (paşaport/act de stare civilă) sau fotografii. De altfel, în exercitarea rolului activ pentru aflarea adevărului, în apel instanţa a solicitat acuzării remiterea paşaportului apelantului pentru lămurirea aspectului legat de identitatea acestuia, fără nici un rezultat. Din adresă a reieşit că Ministerul de Interne Autoritatea Pentru Străinătate a răspuns la 17 august 2004 solicitării Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, menţionând că în evidenţele acestei autorităţi nu se identifică persoana cetăţeanului turc A.H. Prin adresa din 23 septembrie 2003 Ministerul de Interne, Autoritatea Pentru Străini dosar urmărire penală şi din adresa din 13 februarie 2011 a Ministerului de Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Serviciul Punct Comandă Operativ se comunică: că, la data de 25 ianuarie 1998 figurează că a intrat în România prin P.T.F. Vama Veche, o persoană de sex bărbătesc A.H., în calitate de turist. Din ultima adresă mai rezultă că acesta nu a mai ieşit din România până în anul 2011, data emiterii adresei. În opinia curţii, din analiza materialului probator administrat nu a rezultat, cu certitudine vinovăţia inculpatului, având în vedere că se nasc îndoieli cu privire la identitatea acestuia.

Potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Din economia acestui text de lege rezultă cu claritate că instanţa de judecată pronunţă condamnarea inculpatului, numai în situaţia în care probele strânse în cursul urmării penale şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti, dovedesc în mod cert că fapta a fost săvârşită de inculpat.

Conform art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorul şi la stabilirea răspunderii acestuia pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse la urmărire penală trebuie verificate de instanţa de judecată prin administrarea lor în şedinţă publică oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată în aceste condiţii, instanţa poate reţine motivat că exprimă adevărul fie probele de la urmărire penală, fie cele administrate în cursul judecăţii prin exercitarea rolului activ.

Cum în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie atât organul de urmărire penală, cât şi instanţa de judecată trebuie să desfăşoare o intensă activitatea probatorie pentru lămurirea pricinii sub toate aspectele. Prezumţia de nevinovăţie trebuie privită în strânsă legătură cu celelalte principii ale procesului penal, respectiv cel al legalităţii, aflării adevărului, rolului activ al organelor judiciare, garantarea libertăţii persoanei şi a dreptului la apărare.

Pe de altă parte, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoarea mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului printr-o completă şi justă apreciere, prin care să fie înlăturate contradicţiile ce există între probe, îndoielile ce se pot ivi, pentru ca în final, să se ajungă la certitudine.

În cauză, curtea a constatat că mijloacele de probă existente la dosar nu probează cu certitudine identitatea inculpatului, lăsând Ioc îndoielii, ceea ce este în favoarea inculpatului. Într-o atare situaţie, în mod greşit prima instanţă a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului A.H. în lipsa probelor necesare pentru identificarea făptuitorului.

Pentru aceste considerente, curtea în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat A.H. împotriva sentinţei penale nr. 367 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 16736/118/2010.

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 367 din 29 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 16736/118/2010, numai cu privire la inculpatul A.H. şi rejudecând în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (5) C. pen. în referire la art. 146 C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11. pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,a fost achitat inculpatul A.H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a), lit. c) din Legea nr. 21/1999, cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare deciziei din apel, şi în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea avocat V.M.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

La termenul din data de 29 ianuarie 2014 recurentul, Ministerul Public, reprezentat de procuror R.P., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Structura Centrală a solicitat, ca instanţa să ia act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 33/P din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.H.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 385⁴ alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă a recurentului,valabil exprimată,de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 33/P din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.H.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba turcă, se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 33/P dini 13 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.H.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba turcă, se va suporta din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 325/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 320/2014. Penal. Ucidere din culpă (art.178... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 316/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 317/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 320/2014. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel ICCJ. Decizia nr. 325/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 337/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs