ICCJ. Decizia nr. 325/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 325/2014
Dosar nr. 3054/83/2013
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Satu-Mare în baza art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.C., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare o perioadă de 4 ani, conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv din data de 21 martie 2013 şi până la zi.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-au învederat inculpatului dispoziţiile referitoare Ia revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 83 şi art. 85 C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în data de 21 martie 2013, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 euro.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu-Mare emis în Dosar nr. 96/P/2013 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 257 raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În sarcina inculpatului s-a reţinut în esenţă, următoarea stare de fapt:
În data de 20 martie 2013, în jurul orei 14, martorul K.R.V. a formulat un denunţ în care reclamă săvârşirea de către inculpatul V.C. a infracţiunii de trafic de influenţă.
În urma cercetărilor s-au stabilit următoarele: martorul denunţător a fost cercetat în Dosarul nr. 3813/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare, pentru conducerea unui autoturism cu număr de înmatriculare expirat. În data de 14 ianuarie 2013 a fost citat la I.P.J. Satu-Mare în vederea audierii. Fiind audiat de către agentul de poliţie V.C. acesta i-a promis că va încerca să-l ajute, în sensul propunerii unei soluţii favorabile.
În cursul lunii februarie 2013 denunţătorul a fost contactat telefonic de către inculpat care l-a chemat în Satu-Mare în vederea rezolvării dosarului. S-au întâlnit în apropierea Liceului E., unde inculpatul a sosit cu un autoturism S. de culoare negru-albăstrui, cu volan pe dreapta, autoturism în care l-a invitat pe denunţător, comunicându-i că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluţie favorabilă şi că acest lucru îl va costa 1.000 euro. Denunţătorul K.R.V. a cerut un răgaz pentru a face rost de aceşti bani, iar la aproximativ o săptămână după această întâlnire, inculpatul i-a spus că problema este rezolvată, dându-i termen pentru achitarea sumei de 1.000 euro data de 20 martie 2013.
În acea dată, 20 martie 2013, inculpatul l-a sunat din nou, şi întrucât nu a răspuns, i-a trimis denunţătorului un SMS cu următorul conţinut „Dacă continui aşa vei avea o surpriză”, după ce înainte cu o zi i-a reamintit faptul că „(...) mâine este 20, să nu uiţi de obligaţie”. În după-amiaza aceleaşi zilei s-au întâlnit în parcarea magazinului K. din Satu-Mare, unde, K.R.V. i-a înmânat suma de 1.000 de euro, sumă pusă la dispoziţie de către Direcţia Generală Anticorupţie în vederea realizării flagrantului.
De menţionat este faptul că mai devreme, în aceeaşi zi, inculpatul a participat la programul de instruire pe linie de prevenire susţinut de lucrători din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, S.J.A. Satu-Mare, având ca temă integritatea profesională, denunţarea faptelor de corupţie fiindu-le prezentate şi situaţii reale cu implicarea în fapte de corupţie a personalului Ministerului de Interne.
În declaraţia sa inculpatul V.C. recunoaşte, parţial, cele reţinute în sarcina sa, susţinând faptul că nu a intervenit şi nici nu s-a gândit să intervină pe lângă vreun coleg sau magistrat în vederea obţinerii unei soluţii favorabile denunţătorului. Intenţia sa fiind de a aştepta soluţia din dosar şi atunci, în funcţie de rezultat, să primească banii sau să-i transmită denunţătorului că nu a putut rezolva nimic.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
După ce instanţa de fond a constatat regularitatea actului de sesizare, conform dispoziţiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen. În prezenţa inculpatului, la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2013, acesta a solicitat soluţionarea cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., sens în care a fost luată declaraţia inculpatului. Prin această declaraţie, inculpatul V.C. a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, nu solicită administrarea altor probe, cunoaşte, probele administrate în faza de urmărire penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală pe care şi le însuşeşte.
După ce instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., a admis cererea inculpatului prin aceeaşi încheiere din data de 29 aprilie 2013 şi apoi a trecut la judecata cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului V.C., de a pretinde suma de 1.000 euro pentru a interveni pe lângă procurorul de caz pentru a obţine o soluţie favorabilă pentru denunţător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. raportat la prevederile art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Săvârşirea acestor fapte de către inculpat, rezultă cu prisosinţă din probele administrate în faza de urmărire penală şi anume proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de constatarea flagrantului, proces-verbal de predare-primire a bancnotelor, proces-verbal de citire a memoriei telefonului, precum şi declaraţiile martorului K.R.V.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut comiterea de către inculpatul V.C., cu vinovăţie, a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, dispunând condamnarea sa la pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ce priveşte gradul de pericol social al faptelor săvârşite instanţa de fond a reţinut că este unul relativ ridicat în raport de persoana inculpatului, care deşi, se află la primul contact cu legea penală, prin calitatea pe care o avea era chemat să asigure respectarea legii şi dobândirea încrederii pe care cetăţeanul trebuie să o aibă în organele de poliţie, de cercetare şi urmărire penală.
Fără a reţine alte împrejurări care să atenueze sau să agraveze răspunderea penală a inculpatului, instanţa de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv şi punitiv al pedepsei, astfel cum acesta rezultă din prevederile art. 52 C. pen., poate fi atins în cazul inculpatului V.C. şi fără privare de libertate. În acest sens s-a avut în vedere persoana inculpatului, care a conştientizat consecinţele faptelor comise, recunoscând comiterea acestora şi descriind modul de săvârşire a acestora, precum şi starea de sănătate precară a inculpatului.
Fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi fixarea unui termen de încercare de 4 ani, în condiţiile art. 82 C. pen.
Instanţa de fond a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. privind pedepsele accesorii şi i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar urmare a suspendării condiţionate a pedepsei principale, au fost suspendate şi pedepsele accesorii mai sus indicate, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor şi obligaţiilor impuse, respectiv în cazul săvârşirii de noi infracţiuni pe durata termenului de încercare stabilit.
Urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000 euro în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 256 alin. (2) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 191. C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atât în cursul urmăririi penale, cât şi cu ocazia judecăţii pe fond a cauzei, pe care Ie-a stabilit în cuantum de 500 RON.
Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, a formulat apel inculpatul V.C. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii apelate şi reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă.
În motivarea apelului s-a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată are un cuantum destul de ridicat raportat la circumstanţele concrete de săvârşire a faptei, raportat la circumstanţele atenuante şi la durata petrecută în stare de arest preventiv; s-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu a avut în sarcină atribuţii specifice poliţiştilor judiciarişti, împrejurare de care se impune a se ţine cont întrucât nu el a dat soluţia care îl priveşte pe denunţător.
Un alt element important s-a considerat a fi şi data la care denunţătorul a făcut denunţul penal, şi anume la mai bine o lună de la data primirii ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, motiv pentru care s-a apreciat că trecerea unui termen atât de mare de la primirea soluţiei nu face altceva să lipsească de consistenţă încadrarea juridică a faptei.
Examinând sentinţa apelată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:
În mod corect prima instanţă a stabilit starea de fapt dedusă judecăţii constând în aceea că în cursul lunii februarie 2013 inculpatul V.C. I-a chemat pe denunţătorul K.R.V. în Satu-Mare în vederea rezolvării Dosarului nr. 3813/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în care denunţătorul era cercetat pentru conducerea unui autoturism cu nr. de înmatriculare expirat; cu ocazia respectivă inculpatul i-a spus denunţătorului că a discutat cu procurorul de caz pentru o soluţie favorabilă şi că acest lucru îl va costa 1.000 euro, iar după aproximativ o săptămână inculpatul i-a spus că problema este rezolvată, stabilind termen pentru achitarea sumei de 1.000 euro data de 20 martie 2013.
La data de 20 martie 2013 inculpatul I-a sunat din nou pe denunţător K.R.V. şi întrucât acesta nu a răspuns i-a trimis un SMS prin care I-a avertizat că „dacă continui aşa vei avea o surpriză”; în după amiaza aceleiaşi zile cei doi s-au întâlnit în parcarea magazinului K. din Satu-Mare unde denunţătorul i-a înmânat suma de 1.000 euro pusă la dispoziţie de Direcţia Generală Anticorupţie în vederea realizării flagrantului.
Starea de fapt mai sus expusă a fost stabilită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, denunţ K.R.V., declaraţie învinuit, declaraţie martor denunţător K.R.V., proces-verbal de realizare a flagrantului încheiat în 20 martie 2013 în prezenţa martorilor asistenţi M.H.C. şi C.I., probe care s-au coroborat în totalitate cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa instanţei de fond în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2013, când inculpatul a arătat că, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală şi le însuşeşte, dorind să fie judecat conform procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Stabilită fiind vinovăţia inculpatului pentru comiterea faptei reţinută în sarcina sa, curtea a procedat la verificarea pedepsei aplicate inculpatului, constatând că se impune reducerea acesteia.
Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Raportat la textul legal mai sus arătat, curtea a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă este pedepsită de art. 257 C. pen. cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, iar în favoarea inculpatului au fost reţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., situaţie în care, potrivit alin. (7) inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
În aceste condiţii, instanţa a considerat că aplicarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea scopului reeducativ şi punitiv al pedepsei şi pentru a forma inculpatului o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială; la luarea acestei măsuri s-a avut în vedere şi faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, a recunoscut şi regretat fapta comisă, cuantumul relativ redus al sumei de bani pretinse, dar şi starea medicală a acestuia reţinând că acesta suferă de afecţiuni neurologice care au fost dovedite cu actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, curtea în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul penal declarat de inculpatul V.C. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a desfiinţat-o în sensul că:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului V.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi art. 3201 C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an 6 luni închisoare.
A stabilit durata termenului de încercare la 3 ani 6 luni închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Suma de 200 RON, onorariu pentru avocat din oficiu C.A. a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.C.
La data de 2 septembrie 2014 recurentul inculpat a depus prin Serviciul Registratură Generală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, o cerere de retragere a recursului înregistrată din 2 septembrie 2014, iar la data de 21 ianuarie 2014, recurentul inculpat a depus declaraţie autentificată din 17 ianuarie 2014 de către Biroul Notarial Public M.L.G., înscris prin care recurentul inculpat a solicitat de asemenea, ca instanţa să ia act de retragerea recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă a recurentului inculpat, valabil exprimată, de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat V.C. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declaraţia de retragere a recursului formulat de inculpatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 84/A din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2014. Penal. Conflict de interese (art.... | ICCJ. Decizia nr. 323/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
