ICCJ. Decizia nr. 316/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 316/A/2014
Dosar nr. 453/43/2013
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din data de 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, rap. la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta H.F. (domiciliată în com. Găneşti, jud. Mureş), în contradictoriu cu intimaţii S.G., C.M., O.V., M.C. şi C.H.
S-a menţinut ordonanţa din 11 octombrie 2013 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş în Dosar nr. 70/P/2013 şi ordonanţa din 15 noiembrie 2013 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş în Dosar nr. 415/II/2/2013.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Târgu-Mureş a reţinut următoarele:
Prin Adresa nr. 481/VIII/1 din 05 decembrie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (13) din C. proc. pen. anterior, a fost înaintată Curţii de Apel Tg-Mureş plângerea formulată de petenta H.F. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
În motivarea plângerii, petenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia dată prin ordonanţele atacate, după care descrie din nou situaţia de fapt ce a făcut obiectul plângerilor penale şi litigiilor civile în care au fost date soluţii şi pronunţate hotărâri judecătoreşti de către intimaţi.
Analizând plângerea, prin prisma motivelor invocate, precum si a întregului material probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa din 11 octombrie 2013 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş în Dosar nr. 70/P/2013, s-au dispus următoarele:
Neînceperea urmăririi penale faţă de S.G. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, C.M. - comisar şef în cadrul Poliţiei Mun. Târnăveni, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât lipseşte o condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, faţă de O.V. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, C.M. - judecător în cadrul Tribunalului Mureş, C.H. - executor judecătoresc - pentru faptele săvârşite în cadrul Dosarului execuţional nr. 79/2004, respectiv pentru faptele săvârşite în cadrul Dosarului execuţional nr. 152/2011, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Disjungerea şi declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni a cauzei privind săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior de către membrii comisiilor de aplicare a legii fondului funciar din cadrul Primăriei Comunei Găneşti, indicaţi de persoana vătămată în actul de sesizare şi în declaraţia dată.
Pentru a pronunţa această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 05 aprilie 2013 numita H.F. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş o plângere penală împotriva procurorilor S.G. şi O.V., a lucrătorului de poliţie C.M., a judecătorului C.M., a executorului judecătoresc C.H. şi a membrilor comisiilor de fond funciar din cadrul Primăriei Găneşti, jud. Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior.
In cuprinsul plângerii depuse şi în precizările făcute în declaraţia dată la dat de 23 aprilie 2013, numita H.F., a arătat că, solicită tragerea la răspundere penală a procurorilor S.G. şi O.V., întrucât au soluţionat nefavorabil solicitările sale, dispunând neînceperea urmăririi penale în Dosarele nr. 985/P/2005 şi 203/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni; tragerea la răspundere penală a lucrătorului de poliţie C.M., din cadrai Poliţiei Mun. Târnăveni, întrucât într-un dosar penal în care a efectuat cercetări împotriva membrilor comisiei de aplicare a legii fondului funciar a propus parchetului soluţia de neîncepere a urmăririi penale printr-un referat întocmit la data de 19 februarie 2004; tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc C.H., întrucât a procedat în mod abuziv la punerea în executare prin poprire asupra veniturilor persoanei vătămate în Dosarul execuţional nr. 79/2004 precum şi pentru modul ilegal, în care acelaşi executor judecătoresc ar fi procedat la executarea prin poprire asupra pensiei persoanei vătămate într-un dosar execuţional întocmit în cursul anului 2011, prin care s-au recuperat sume reprezentând cheltuieli judiciare şi cheltuieli de executare; tragerea la răspundere penală a judecătorului C.M., de la Judecătoria Târnăveni, întrucât prin sentinţa penală nr. 151/2004 a respins plângerile formulate de persoana vătămată; tragerea la răspundere penală a membrilor consiliilor de fond funciar de la Primăria Găneşti, jud. Mureş - S.A., M.A., S.I., O.I. ş.a. - întrucât nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile conform legii, nereconstituind în favoarea moştenitorilor defunctului P.A. dreptul de proprietate asupra unui teren, deşi aceştia ar fi avut dreptul la reconstituire, ci l-au reconstituit în favoarea altei persoane, precum şi împotriva membrilor celei de-a doua comisii - V.I., M.A., S.I., O.I. ş.a. - întrucât nu ar fi procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr. 196/R din data de 29 septembrie 1998 a Curţii de Apel Tg. Mureş, deşi ar fi fost obligaţi să procedeze la această punere în aplicare. l. Cu privire la faptele imputate procurorului S.G. si lucrătorului de poliţie C.M., în prezent comisar-şef în cadrul Poliţiei Municipiului Târnăveni, referitor la modul în care şi-au desfăşurat activitatea în Dosarul nr. 203/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, s-au efectuat cercetări în Dosarul nr. 24/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, soluţie menţinută în urma exercitării căilor legale de atac prin rezoluţia nr. 89/11/2/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi prin sentinţa penală nr. 12 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
În consecinţă, întrucât în aplicarea principiului „non bis în idem ” o persoană nu poate fi cercetată/urmărită/judecată penal pentru aceleaşi fapte, în dosarul de faţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul S.G. (în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş) şi faţă de comisarul-şef de poliţie C.M., din cadrul Poliţiei Municipiului Târnăveni, jud. Mureş, fiind incidente prevederile art. 10 lit. f) teza finală C. proc. pen. anterior.
Cu privire la faptele imputate de persoana vătămată procurorului O.V. (în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş), din actele aflate la dosarul cauzei a reieşit că procurorul menţionat a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din data de 02 iunie 2006 în Dosarul nr. 95/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni faţă de mai mulţi făptuitori (S.A., I.N., M.A., ş.a.).
Din niciun element cu relevanţă probatorie aflat la dosarul cauzei nu a reieşit împrejurarea că procurorul O.V. şi-ar fi îndeplinit necorespunzător obligaţiile de serviciu în ceea ce priveşte modul de soluţionare a respectivului dosar, rezoluţia fiind motivată în fapt şi în drept şi fundamentată pe actele premergătoare efectuate.
În consecinţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale de O.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementele laturilor obiectivă şi subiectivă.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte faptele imputate de persoana vătămată procurorului O.V., respectiv modul de soluţionare a Dosarului nr. 985/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni, în raport de data soluţionării acestui Dosar (02 iunie 2006) s-a împlinit şi termenul de prescripţie a răspunderii penale la data de 01 iunie 2011.
Cu privire la faptele imputate de persoana vătămată judecătorului M.C., din cadrul Judecătoriei Târnăveni (în prezent judecător în cadrul Tribunalului Mureş), constând în faptul că prin Sentinţa penală nr. 151/2004 a respins plângerea acesteia formulată împotriva soluţiei pronunţate în dosarul nr. 312/P/2003 al Judecătoriei Târnăveni, din actele aflate la dosarul cauzei a reieşit că judecătorul menţionat a respins plângerea menţionată, prin Sentinţa penală nr. 151/2004, sentinţă care a fost pronunţată la data de 16 iunie 2004. Pe de o parte, nu a reieşit din materialul aflat la dosarul cauzei împrejurarea că judecătorul şi-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător sau nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu în ceea ce privea modul de soluţionare a plângerii, astfel s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât nu erau întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementele laturilor obiectivă şi subiectivă. Pe de altă parte, în raport de data pronunţării soluţiei termenul de prescripţie a răspunderii penale (5 ani, calculaţi de la data săvârşirii faptei, conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) art. 122 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen. anterior), s-a împlinit la data de 15 iunie 2009, fiind aplicabile şi prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior.
Cu privire la faptele imputate de persoana vătămată executorului judecătoresc C.H., în ceea ce privea modul în care a acţionat în cadrul executării silite desfăşurate în Dosarul execuţional nr. 79/2004, în cauză, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., lipsind latura obiectivă şi subiectivă, dispunându-se neînceperea urmăririi penale. Astfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (cererea de declanşare a procedurii executării silite, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 08 august 2006), a reieşit că în cadrul Dosarului execuţional nr. 79/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc C.H. persoana vătămată H.F. a avut calitatea de creditor, iar nu de debitor, aceasta solicitând punerea în executare a Sentinţei civile nr. 302/1998 a Tribunalului Mureş de către debitorul Consiliul Local al Comunei Găneşti şi nu au fost reţinute aspecte privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu de către executorul judecătoresc C.H.
Pe de altă parte, întrucât în Dosarul execuţional nr. 79/2004, actele de executare s-au desfăşurat în perioada anilor 2004-2006, în cauză, intervenind în cursul, anului 2011, prescripţia răspunderii penale, pentru faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor care ar fi putut fi comise, ipotetic, de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare, sunt incidente şi prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior.
În cadrul Dosarului execuţional nr. 152/2011, executorul judecătoresc C.H. a procedat la punerea în executare, în beneficiul creditorului S.G., a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa penală nr. 12 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Tg. Mureş, prin care instanţa a dispus ca intimatului S.G. să-i fie achitată suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, de către petenta H.F., ca urmare a respingerii plângerii formulate de aceasta împotriva soluţiei pronunţate în Dosarul nr. 24/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
În cadrul acestui dosar execuţional, executorul judecătoresc C.H. a emis la data de 07 iulie 2011 o dispoziţie de poprire a pensiei debitorului H.F., iar la data de 16 noiembrie 2011 Dosarul execuţional a fost închis, ca urmare a recuperării integrale a debitului şi a cheltuielilor de executare.
Din actele aflate la dosarul cauzei, şi anume din dosarul execuţional nr. 152/2011, care se află ataşat în copie certificată, nu a reieşit împrejurarea că executorul judecătoresc C.H. şi-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător sau nu şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu în legătură cu desfăşurarea procedurii de executare silită, actele de executare fiind îndeplinite, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, în materia executării silite.
În consecinţă, fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.H.
Cu privire la faptele imputate de persoana vătămată membrilor comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar, din cadrul Primăriei Comunei Găneşti, jud. Mureş, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni.
Împotriva acestei soluţii, petenta s-a adresat cu plângere Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, plângere ce a fost respinsă prin Ordonanţa din 15 noiembrie 2013 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg-Mureș în Dosar nr. 415/II/2/2013.
În cuprinsul plângerii înaintată instanţei, petenta a invocat aceleaşi motive care sunt cuprinse şi în plângerea adresată procurorului, motive care au fost analizate amănunţit prin Ordonanţa din 11 octombrie 2013.
O parte din susţinerile petentei, exced prezentului cadru procesual.
Astfel, nu fac obiectul prezentei cauze aspectele privind pretinsa săvârşire a infracţiunii de tulburare de posesie de către numita Minerva prin ocuparea unei părţi din lotul de teren, plângerea formulată de petenta pentru pretinsa ameninţare la care a fost supusă, reţinerea unei sume din pensie pentru impozitul pe terenul agricol, vizitele făcute de poliţişti la domiciliul petentei şi citaţiile pretins false înmânate acesteia de la ultimul termen acordat în prezentul dosar sau plângerea prealabilă pe care aceasta a depus-o la Poliţia municipiului Târgu-Mureş.
Pe de altă parte, pretinsele falsuri ale proceselor-verbale şi ale fişelor de punere în posesie din anul 1998, al procesului-verbal încheiat cu ocazia punerii în posesie din 2004, ori actele nelegale, emise de secretarul primăriei, tot în anul 2004, pot face obiectul cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni, în favoarea căruia a fost declinată cauza în urma disjungerii în privinţa membrilor comisiei locale de fond funciar.
Soluţia de disjungere a cauzei şi de declinare a acesteia a fost dată, în conformitate cu prevederile legale imperative, în materie, de competenţă materială, după calitatea persoanei şi funcţională a organului de urmărire penală, plângerea petentei, fiind neîntemeiată şi sub acest aspect.
în acord cu procurorul, instanţa a constatat că în cazul intimaţilor S.G. şi C.M. lipseşte o condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din vechiul C. pen, iar în cazul celorlalţi trei intimaţi, respectiv O.V., M.C. şi C.H., nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni.
împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel petenta H.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 martie 2014.
În motivarea cererii formulate, a arătat că înţelege să formuleze calea de atac pentru a obţine cercetarea infracţiunilor consemnate în motivarea plângerii penale ce face obiectul Dosarului nr. 453/43/2013 solicitând tragerea la răspunderea penală a procurorilor S.G. şi O.V., a lucrătorului de poliţie C.M., a executorului judecătoresc C.H., a judecătorului C.M., a membrilor comisiilor de fond funciar de la Primăria Găneşti, jud. Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. anterior, întrucât au soluţionat nefavorabil solicitările sale de anulare a actelor administrative false întocmite de Primăria Găneşti, respectiv, S.A., M.A., I.N., S.I., V.I., B.I., O.I., V.I., K.Ş., B.E., depunând înscrisuri în susţinerea cererii, procesul-verbal şi fişa de punere în posesie a defunctului P.A. din 25 august 1999, precum şi Decizia nr. 196 - Rechizitoriului din 29 septembrie 1998 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, Sentinţa penală nr. 151/2004 din 16 iunie 2004 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă prin decizia nr. 137 - Rechizitoriului din 11 martie 2005 a Tribunalului Mureş şi Sentinţa penală nr. 12 din 06 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.
Hotărârile supuse apelului, conform dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., sunt sentinţele, dacă legea nu prevede altfel.
Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 551 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului.
În cauza de faţă petenta a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 9 din 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. anterior.
În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. anterior, „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 278 alin. (8) este definitivă. ”
În privinţa sentinţei penale atacate, pronunţată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior şi definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În materia apelului, admisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel şi când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă şi cazurile în care titularul dreptului de apel depăşeşte limitele în care i se recunoaşte dreptul său de apel, precum şi cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeaşi parte o atacase anterior printr-un alt apel.
În speţă, apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Prin urmare, petentei nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 9 din 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 453/43/2013.
Pentru aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. l lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul petentei H.F., întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta petentă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta H.F. împotriva sentinţei penale nr. 9 din data de 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelanta petentă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2014. Penal. Ucidere din culpă (art.178... | ICCJ. Decizia nr. 317/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
