ICCJ. Decizia nr. 351/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 351/A/2014
Dosar nr. 95/43/2012
Şedinţa publică din 30 octombrie 2014
Asupra apelurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 19 iulie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a condamnat-o pe inculpata Ş.F.D. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare (12 pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârşirea unui număr de 12 infracţiuni prevăzute de art. 289 C. pen. şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.) cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-i atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul Z.Ş. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii decesului acestuia.
În baza art. 348 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. a) C. proc. pen. au fost desfiinţate înscrisurile falsificate de către inculpată (procurile speciale autentificate prin încheierile nr. 2823 din 21 iulie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007, nr. 1431 din 01 aprilie 2008 privind părţile vătămate T.E., S.M., M.I. şi M.G., M.R., M.R.I., P.C., M.L. şi C.C., B.V.G. şi B.D.; încheierea finală din 12 iunie 2007 dosarul succesoral privind pe defuncţii M.I. şi M.A.; certificat de moştenitor cu nr. 70 din 04 iulie 2007; contractele de vânzare-cumpărare autentificate prin încheierile nr. 6242 din 22 noiembrie 2007, nr. 6739 din 19 decembrie 2007, nr. 1.606 din 10 aprilie 2008 şi încheierea de legalizare nr. 2852 din 27 martie 2007 a copiei a titlului de proprietate nr. xx/1994, restabilindu-se situaţia anterioară.
S-a constatat că moştenitorii părţilor civile M.R. şi M.G., respectiv M.I. şi M.V.J. şi părţile vătămate S.M. şi S.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
S-au respins acţiunile civile ale părţilor civile M.L., C.C., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., B.V.G. şi B.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul fondului a reţinut că inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, la data de 21 iunie 2007, a redactat şi a autentificat sub nr. 2823 o procura specială prin care părţile vătămate T.E., S.M., M.I. şi M.G. au împuternicit-o pe martora B.B.A. să le intabuleze imobilul, identificat cu titlul de proprietate din 01 august 1994 în cauza succesorală privind pe defuncta M.A., precum şi să-l vândă în numele lor, dar la preţul şi în condiţiile stabile de mandatară, care totodată urma să obţină şi actele necesare încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, în încheierea de autentificare consemnându-se prezenţa celor 4 mandanţi în faţa notarului, fiind executate în acest sens şi patru semnături.
Analizând probele, judecătorul fondului a constatat, în esenţă, că părţile vătămate M.G., M.I., S.M. şi T.E., au moştenit de la părinţii lor două terenuri în suprafeţe de 4200 m.p., respectiv 2900 m.p., care le reveneau conform unei înţelegeri verbale între mama lor - M.A. pe de o parte şi M.R. şi M.I., pe de altă parte.
În cursul anului 2007, partea vătămată M.G. a fost căutat de vărul său M.G., fiul lui M.R. - care i-a spus că urmează să îi vândă lui B.V. o suprafaţă de 70 ari teren, fiindu-i necesar în acest sens acordul său dar şi al fratelui şi surorilor sale, iar inculpatul Z.Ş. trebuia să se ocupe de întocmirea actelor. M.G. i-a predat inculpatului în copie actul său de identitate şi cele ale părţilor vătămate T.E., S.M., M.I., M.G., M.R.I., M.L., P.C., C.C.
Partea vătămată M.G., în cursul anului 2008, a aflat de la verişoara sa M.L. despre certificatul de moştenitor nr. 70, care l-a încunoştinţat că, potrivit unei adrese a Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară Mureş, a fost vândută o suprafaţă de 42 ari teren, ce-i revenea conform înţelegerii indicate anterior, atât lui cât şi fratelui şi surorilor sale, deşi nu a împuternicit-o pe B.A. să-l reprezinte în vederea intabulării şi vânzării terenului, sens în care nu a semnat nicio procură în faţa inculpatei Ş.F.D. La rândul său, partea vătămată M.I. a purtat, în cursul anului 2007, o discuţie cu M.G. - care i-a spus că, pentru a putea vinde o suprafaţă de teren ce le revenea atât lor cât fratelui şi surorilor sale, era necesar să semneze înscrisul ce i-a fost prezentat, înscris pe care l-a semnat, fără însă să-l citească, de faţă nefiind notarul public Ş.F.D.
Şi părţile vătămate S.M. şi T.E. au aflat de vânzare de la M.L. şi M.G., tranzacţie realizată în lipsa vreunei împuterniciri date martorei B.A. în vederea intabulării şi înstrăinării terenului, şi astfel că nu au semnat procura şi nici un alt înscris în faţa inculpatei Ş.F.D.
S-au considerat relevante şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110638/2010, conform cărora semnăturile de pe procura specială şi „cerere", notate cu „a", au fost executate de M.I., iar cele notate cu „b", „c", „d" nu au fost realizate de T.E., S.M., M.G.
Redactarea şi autentificarea procurii speciale a avut loc la data de 21 iunie 2007, însă procedura dezbaterii succesorale după defuncta M.A. - mama părţilor vătămate T.E., S.M., M.I. şi M.G. a fost demarată anterior încheierii actului notarial.
Astfel, la data de 12 iunie 2007 inculpata Ş.F.D. a solicitat Camerei Notarilor Publici din Târgu Mureş să ateste dacă s-a înregistrat la vreun birou notarial dosarul succesoral privind pe defuncta M.A., cu ultimul domiciliu în Sântana de Mureş, la aceiaşi dată fiind adresată BNP A. o cerere tipizată - completată olograf - prin care B.A., în calitate de mandatar, fără a indica mandantul cerea deschiderea procedurii succesiunii defuncţilor M.I. şi M.A. şi întocmit proces-verbal ce cuprindea declaraţia inculpatului Z.Ş. cu privire la moştenitorii acestora, iar încheierea finală a fost emisă tot la 12 iunie 2007, când au fost menţionate ca moştenitori părţile vătămate cu indicarea domiciliilor şi a seriilor şi numerelor cărţilor/buletinelor de identitate, precum şi a codurilor numerice personale.
S-a apreciat că la data de 12 iunie 2007, deci anterior autentificării procurii, inculpata Ş.F.D. nu putea să prevadă că B.A., solicitanta deschiderii procedurii succesorale, urma să devină, la data de 21 iunie 2007, mandatara părţilor vătămate S.M., T.E., M.l., M.G., deschiderea procedurii succesorale realizându-se la solicitarea unei persoane lipsită de interes.
Menţionarea, în procura specială din 21 iunie 2007, a datelor personale ale celor patru mandanţi a fost posibilă întrucât, aşa cum a declarat la urmărire penală inculpatul Z.Ş., partea vătămată M.R.l. i-a predat în original sau copie, actele de stare civilă, respectiv certificate de deces, de naştere, de căsătorie, acte de identitate ale celor care aveau calitatea de moştenitor, acte pe care le-a predat la biroul notarului public A.F.D., formulând în scris o cerere prin care a solicitat legalizarea lor.
În sprijinul vinovăţiei inculpatei au fost reţinute şi declaraţiile martorei B.B.A. care nu cunoaşte părţile vătămate T.E., S.M., M.l., M.G., ci doar pe M.R.l., cu care încheiase o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare şi ca atare era imposibil să fi avut loc discuţii cu acestea în sensul intenţiei de a o mandata să le reprezinte interesele.
S-a mai reţinut că la data de 21 iunie 2007, inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, a autentificat sub nr. 2825 procura specială prin care M.R. o împuternicea pe B.B.A. să o reprezinte în vederea intabulaţii imobilului identificat cu titlul de proprietate din 01 august 1994, ulterior urmând să-l vândă la preţul şi în condiţiile pe care stabilite de mandatară, ocazie cu care s-a constatat prezenţa mandantului în faţa notarului.
Relevantă în dovedirea acestor împrejurări faptice a fost considerată declaraţia părţii vătămate M.R. din 30 mai 2011, potrivit căreia fiul său M.G. i-a spus că B.V. doreşte să cumpere un teren în suprafaţă de 70 ari, şi fiind de acord i-a predat cartea de identitate şi titlul de proprietate în original, fiul său prezentându-i ulterior nişte înscrisuri pe care le-a semnat fără să le citească, de faţă nefiind inculpata, iar intenţia sa nu a fost să o împuternicească pe B.A. să vândă pământul.
În sprijinul celor reţinute s-au constatat şi susţinerile martorului M.G., care aflând că B.V. cumpără terenuri pe raza localităţii Chinari, a luat legătura cu acesta comunicându-i intenţia de a vinde un teren, de faţă fiind martora B.A., inculpatul Z.Ş. şi o doamnă notar public, al cărui nume nu a fost indicat, ocazie cu care a predat titlul de proprietate în original sau copie, iar inculpatul i-a spus că este necesar să prezinte, în copie, actele de identitate ale moştenitorilor, astfel că a luat legătura cu T.E., S.M., M.l., M.G., M.R.l., M.L., P.C., C.C., predându-i ulterior acestuia actele solicitate.
S-au reţinut şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iulie 2011, potrivit cărora semnătura de pe procura specială a fost executată de M.R., dar care aşa cum a declarat şi aceasta nu a fost realizată în faţa inculpatei Ş.F.D. - aşa cum s-a atestat prin încheierea de autentificare.
Judecătorul fondului a mai constatat că la data de 14 august 2007, inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public a autentificat sub nr. 4051 procura specială prin care M.R.l. o împuterniceşte pe B.A. să-l reprezinte în vederea intabulării imobilului identificat în titlul de proprietate din 01 august 1994 şi să-l vândă în numele său, în încheierea de autentificare consemnându-se că mandantul s-a prezentat în faţa notarului care, după citirea acrului, a consimţit şi l-a semnat.
Relevantă a fost considerată declaraţia părţii vătămate M.R.l. care, în cursul verii anului 2007, la întrebarea inculpatului Z.Ş. şi-a exprimat acordul să vândă numitului B.V. o suprafaţă de 7 ari teren, motiv pentru care i-a predat inculpatului, în original, titlul de proprietate, fiindu-i restituit după aproximativ două săptămâni, când i-a fost prezentat un înscris intitulat „procură specială" ce trebuia să-l semneze alături de surorile lui, ocazie cu care i s-a predat o sumă de bani reprezentând preţul terenului în cauză, însă părţile vătămate M.L. şi C.C. au refuzat să semneze invocând anumite nereguli. Semnarea procurii de partea vătămată M.R.l. a fost confirmată, însă acesta a arătat că de faţă s-a aflat inculpatul Z.Ş. şi nu inculpata Ş.F.D., iar concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110638/2010 au relevat că, din cauza numărului redus de elemente caracteristice, nu se poate stabili dacă semnăturile de pe procura şi de pe înscrisul intitulat cerere au fost sau nu executate de partea vătămată.
Instanţa de fond a mai constatat că la data de 24 august 2007, inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, a autentificat sub nr. 4406, procura specială prin care partea vătămată P.C. o împuternicea pe B.A. să o reprezinte în vederea intabulării imobilului identificat în titlul de proprietate din 01 august 1994 şi să-l vândă în numele său, ocazie cu care s-a consemnat că mandatar după citirea actului, a consimţit la autentificare şi a semnat toate exemplarele.
S-au reţinut declaraţiile părţii vătămate P.C. cărei în vara anului 2007, fratele său M.R.l. i-a comunicat telefonic, că intenţiona să-i vândă lui B.V. o suprafaţă de 7 ari teren, motiv pentru care este necesar să semneze nişte acte întocmite de inculpatul Z.Ş., lucru pe care l-a făcut fără să citească în prealabil înscrisurile, de faţă nefiind nici inculpata Ş.F.D. şi nici B.A. pe care nu le-a întâlnit niciodată, împrejurare confirmată de ultima.
Relevante au fost apreciate şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110638/2010 potrivit cărora din cauza numărului redus d e elemente caracteristice nu se poate stabili dacă semnătura de pe procura specială şi de pe înscrisul intitulat cerere au fost sau nu executate de P.C., care de altfel a susţinut că semnăturile este posibil să-i aparţină, caz în care însă nu le-a efectuat în faţa notarului public.
S-a mai reţinut că la data de 18 decembrie 2007, inculpata Ş.F.D. a autentificat sub nr. 34 procura specială prin care părţile vătămate M.L. şi C.C. au împuternicit-o pe B.A. să le reprezinte în vederea intabulării imobilului identificat prin titlul de proprietate din 01 august 1994, şi să-l vândă în numele lor, fiind consemnat în încheiere că după citirea actului, au consimţit la autentificarea înscrisului, pe care l-au semnat.
Referitor la procura nr. 34 din 18 decembrie 2007, au fost considerate relevante declaraţiile părţii vătămate M.L. căreia fratele său M.R.I. i-a relatat, în cursul lunii iulie 2007, în prezenţa părţii vătămate C.C. că a vândut o suprafaţă de teren cuprinsă în titlul de proprietate din 01 august 1994, ocazie cu care i-a prezentat nişte înscrisuri primite de la inculpatul Z.Ş., cerându-le să le semneze, lucru pe care l-au refuzat. Ulterior, partea vătămată M.L. - în prezenţa numiţilor M.R.I. şi C.C. i-a prezentat aceste înscrisuri inculpatului Z.Ş., care a luat procura specială.
Ambele părţii vătămate au susţinut în mod constant că nu le cunosc pe inculpata Ş.F.D. - şi martora B.B.A., şi ca atare nu au semnat nicio procură, aspecte confirmate şi de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110638/2010 potrivit cărora semnăturile de pe procura specială nr. 34 din 18 decembrie 2007 şi de pe înscrisul intitulat cerere număr autentic 34/2007 nu au fost executate de M.L. sau C.C.
La data de 12 iunie 2007, s-a redactat de către inculpata Ş.F.D. o încheiere finală în dosarele succesorale 85, 86/2007 în cauza succesorală privind pe defuncţii M.I.I. şi M.I.A., fiind stabilită masa succesorală după ambii defuncţi, constând în bunuri imobile în compunerea descrisă în încheiere şi moştenitorii legali ai defunctului M.I.I. - respectiv M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I., M.G., dispunându-se şi eliberarea certificatului de moştenitor nr. C1.
În raport de înscrisurile existente la dosarul notarial nr. 85, 86/2007 şi de probele administrate în cauză, s-a constatat că emiterea încheierii finale a avut loc la data de 12 iunie 2007, deci anterior autentificării procurilor speciale nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 4406 din 24 august 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 2884 din 22 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 34 din 18 decembrie 2007, procuri ce au fost anexate, în copie, la acest dosar notarial, însă în mod cert, după emiterea încheierii.
Inexistenţa procurilor speciale care o împuterniceau pe B.B.A. să deschidă procedura succesorală anterior emiterii încheierii şi lipsa oricărei cereri din partea celor îndreptăţiţi a solicita deschiderea acestei proceduri, dovedeşte că cererea numitei B.B.A. înregistrată la BNP A. la 12 iunie 2007 a fost făcută o persoană fără interes.
În această situaţie, încheierea finală din 12 iunie 2007 cuprinde o menţiune necorespunzătoare adevărului, respectiv menţiunea calităţii de mandatar a lui B.B.A., întrucât, la 12 iunie 2007, nu exista nicio împuternicire prin care acesta să fi fost mandatată pentru deschiderea succesiunii, şi astfel inculpata Ş.F.D. nu a fost legal sesizată în sensul dispoziţiilor art. 68 şi art. 75 din Legea nr. 36/1995.
De altfel, în încheierea finală nu sunt precizate numerele de autentificare ale vreunor procuri speciale, fiind cuprinsă doar menţiunea „B.A., mandatar cu procura aut. nr. _/2007 la BNP A.", cu toate acestea au fost identificate la dosarul notarial procurile, cu date de autentificare ulterioare emiterii încheierii finale.
Afirmaţia inculpatei Ş.F.D. că toţi moştenitorii au fost prezenţi, însă nu au fost de acord să semneze încheierea finală motivând acest refuz pe faptul că doresc să o împuternicească în acest sens pe numita B.A. a fost considerată ca fiind superfluă în condiţiile în care a declarat că nu le cunoaşte pe părţile vătămate - adică moştenitorii, dat fiind volumul mare de muncă.
S-a mai reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 68 şi urm. din Legea nr. 36/1995 şi art. 72 şi urm. din Regulamentul de punere în aplicare a legilor notarilor publici şi activităţii notariale - se impunea citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar din conţinutul dosarului notarial 85, 86 nu rezultă că s-a realizat această procedură.
La data de 04 iulie 2007, s-a eliberat de către inculpata Ş.F.D. certificatul de moştenitor nr. 70 - emis în dosarele succesorale 85, 86/2007 - prin care s-a stabilit compunerea masei succesorale după defuncţii M.I.I., M.I.A., fiind stabilită calitatea de moştenitori după defunctul M.I.I. în favoarea părţilor vătămate M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I., M.G., fiecare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, compusă din terenuri arabile extravilane dobândite prin reconstituirea drepturilor de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu titlu de proprietate din 01 august 1994. Întrucât niciunul dintre moştenitori nu a împuternicit-o pe B.B.A. să-i reprezinte în vederea demarării procedurii succesorale, încheierea finală din 12 iunie 2007, în baza căreia a fost emis certificatul de moştenitor din 04 iulie 2007, reprezintă un înscris falsificat.
Cu excepţia procurilor autentificate sub nr. 2823 din 21 iunie 2007 şi nr. 2825 din 21 iunie 2007, celelalte procuri anterior menţionate poartă datele de autentificare ulterioare datei emiterii certificatului din 04 iulie 2007, astfel încât, în lipsa unei legale sesizări, a fost emis acest certificat, avându-se în vedere calitatea de mandatar a martorei B.B.A., calitate pe care nu o avea.
S-a mai constatat că certificatul de moştenitor din 04 iulie 2007 depus la dosar de partea vătămată M.L. este diferit ca şi conţinut de certificatul din 04 iulie 2007 identificat la dosarul notarial nr. 85, 86/2007.
Astfel, în certificatul prezentat de partea vătămată M.L., la pct. 11 „Moştenitorii" - după defunctul M.I.I. sunt enumeraţi ca fiind moştenitori M.L., M.R.I., P.C., C.C., fiecare cu cota de 1/5 din masa succesorală, T.E., S.M., M.I., M.G. cu cota fiecăruia de 1/20 din masa succesorală, iar după defuncta M.I.A. fiind enumeraţi moştenitori T.E., S.M., M.I., M.G., cu cote de 1/4 din masa succesorală.
În certificatul de moştenitor identificat la dosarul notarial 85, 86/2007, sunt enumeraţi ca moştenitori ai defunctului M.I.I. - M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I., M.G., cu cota fiecăruia de 1/4 din masa succesorală.
Ambele certificate au ştampila ce poartă însemnele Birou Notar Public A.F.D. şi semnătura executată la rubrica „Notar public ".
Partea vătămată M.L. a declarat că a purtat o discuţie cu inculpata Ş.F.D. în cadrul căreia a încunoştinţat-o despre faptul că respectivul certificat de moştenitor conţine date eronate, astfel încât inculpata a emis un alt certificat de moştenitor - cel identificat la dosarul notarial, cu menţiunea că nu a fost identificată vreo încheiere de rectificare.
S-a mai constatat că la data de 22 noiembrie 2007, inculpata Ş.F.D. a autentificat contractul vânzare cumpărare nr. AA încheiat între M.R., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C. şi M.L., în calitate de vânzători reprezentaţi prin mandatar B.B.A. şi SC S.R. SRL, reprezentată de J.T. în calitate de cumpărător, în cuprinsul contractului făcându-se referire la procurile speciale nr. 2823/2007, nr. 2825/2007, nr. 2884/2007, nr. 4051/2007, nr. 4406/2007 nr. 34/2007 în baza cărora B.B.A. a dobândit calitatea de mandatar, procuri care atestau în mod nereal această calitate.
Documentaţia ce a stat la baza încheierii contractului şi care se regăseşte în mapa notarială „A/l - Acte autentice de dispoziţie Data: 22 noiembrie 2007 nr. 6240-6264, Vol. 39/B/07 T.P. Permanent. 4. SC S. Resort" - conţine, în original, contractul de vânzare-cumpărare; în copie certificatul de moştenitor din 04 iulie 2007; în original, procura specială nr. 2823/2007; în copie, procura nr. 2825/2007; procura specială nr. 2884/2007; în original, procurile speciale nr. 4051/2007, nr. 4406/2007; încheierea de rectificare nr. 13723 din 26 noiembrie 2007 -în original - prin care s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 şi art. 61 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, rectificarea actului autentic intitulat procură specială, în sensul că numărul corect este 6234 din 22 noiembrie 2007 la sediul principal din Târgu Mureş, str. R., nr. 14 şi nu 34 din 18 decembrie 2007 la sediul secundar din Sântana de Mureş, str. P., cum dintr-o eroare materială s-a înscris; procura specială autentificată sub nr. 34 din 18 decembrie 2007 - în original.
În registrului general notarial - 40/07, 02 octombrie 2007, s-a constatat că în dreptul numărului de înregistrare 13.554 din 22 noiembrie 2007 corespunzător numărului de autentificare 6234 - sunt menţiunile „p. verbal. Inch. rectif. 13723 din 26 noiembrie 2007" respectiv „proces-verbal - 22 noiembrie 2007 din eroare s-a înscris deci. B.B.A., denumire corectă act procură specială aut. 6234 din 22 noiembrie 2007. M.L. şi C.C. pt. B.B.A.".
Din cuprinsul procurii speciale nr. 34/2007 rezultă că aceasta s-a întocmit în trei exemplare fiind identificate, în original, două exemplare ale procurii speciale nr. 34/2007, una dintre acestea fiind ataşată documentaţiei ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6739 din 19 decembrie 2007, iar cel de-al doilea exemplar la mapa notarială „Al Acte aut. de dispoziţie, Data 07 noiembrie -18 decembrie 2007, Nr. 2-40, Vol. 1/2007, T.P. Permanent".
La aceste două mape notariale nu a fost identificată încheierea de rectificare nr. 13723 din 26 noiembrie 2007, care a fost găsită împreună cu cel de-al treilea exemplar, în original, al procurii nr. 34/2007 la documentaţia aferentă contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. AA din 22 noiembrie 2007, mapa notarială conţinând acest din urmă contract de vânzare cumpărare fiind predată Parchetului doar în cursul lunii februarie 2012.
Având în vedere că îndreptarea erorii materiale s-a realizat din oficiu, fără citarea mandanţilor, iar încheierea de rectificare nu a fost ataşată la toate exemplarele originale ale actului care a fost întocmit - conform art. 53 din lege şi art. 61 din regulament, s-a constatat că încheierea de rectificare nu a fost emisă la data de 26 noiembrie 2007, ci la o dată ulterioară.
Relevant sub acest aspect a fost apreciat faptul că cele două mape notariale la care au fost identificate celelalte două exemplare originale ale procurii nr. 34/2007 au fost trimise de biroul notarial ulterior datei de 26 noiembrie 2007, adică la 02 martie 2009, situaţie în care încheierea de rectificare putea fi ataşată celor două exemplare ale actului supus rectificării, cu toate a fost ataşată doar la documentaţia contractului de vânzare cumpărare nr. AA din 22 noiembrie 2007, mapa cuprinzând acest dosar fiind trimisă organului judiciar în cursul lunii februarie 2012.
La data de 19 decembrie 2007, inculpata Ş.F.D. a autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. BB, încheiat între T.E., S.M., M.I., M.G., M.R., M.R.I., P.C., C.C., M.L., în calitate de vânzători reprezentaţi de B.B.A. şi SC S. Resort SRL -.reprezentată de către J.M.T., în calitate de cumpărător, reţinându-se în cuprinsul contractului în mod nereal împuternicirile în baza cărora B.B.A. a dobândit calitatea de mandatar (procurile speciale nr. 2823/2007, nr. 2825/2007, nr. 4051/2007, nr. 4406/2007, nr. 34/2007).
S-a mai reţinut că la data de 01 aprilie 2008, inculpata Ş.F.D. în calitate de notar public, a autentificat sub nr. 1431, procura specială prin care părţile vătămate B.V.G. şi B.D. l-au împuternicit pe inculpatul Z.Ş. să-i reprezinte în vederea vânzării terenul extravilan înscris în CF nr. xx - Sântana de Mureş, atestând că în faţa sa s-au prezentat mandanţii care au consimţit la autentificarea înscrisului şi au semnat toate exemplarele, după. ce în prealabil îl citiseră.
Susţinerile părţilor vătămate B.V.G. şi B.D. că nu au semnat niciun act în faţa notarului public Ş.F.D. de împuternicire a inculpatului Z.Ş. să le vândă terenul au fost confirmate de constatare tehnico-ştiinţifice nr. 110638/2010, care a stabilit că semnăturile de pe procura specială nr. 1431 din 01 aprilie 2008 şi de pe înscrisul intitulat „cerere" nr. autentic 1431/2008 nu au fost executate de părţile vătămate. De altfel, şi martorul B.V. a declarat că nu a fost vorba despre vreo vânzare cumpărare a terenului de la vie.
La data de 10 aprilie 2008, inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, a autentificat contractul de vânzare cumpărare sub nr. CC încheiat între B.V.G. şi B.D. - reprezentaţi prin inculpat Z.Ş. - în calitate de vânzători şi S.M.A. căsătorită cu S.A., în calitate de cumpărători, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în com. Sântana de Mureş.
Întrucât niciuna dintre părţile vătămate nu l-a împuternicit pe Z.Ş. să vândă în numele lor vreo suprafaţă de teren, nu au semnat niciun înscris în faţa inculpatei Ş.F.D. s-a constatat în privinţa acestui contract de vânzare cumpărare că nu corespunde realităţii împrejurarea consemnată în contract privind calitatea de mandatar a inculpatului Z.Ş., împrejurare cunoscută de inculpata Ş.F.D. în momentul autentificării înscrisului, respectiv aceasta cunoştea, la 10 aprilie 2008, caracterul fals procurii nr. 1431 din 01 aprilie 2008.
Judecătorul fondului a mai constatat că părţile vătămate S.M.A. şi S.A., dorind să achiziţioneze un teren, l-a cunoscut, în cursul anului 2008, prin intermediul martorului B.V. pe inculpatul Z.Ş., care le-a prezentat o suprafaţă de teren susţinând că este proprietarul acesteia. Ulterior, partea vătămată S.M.A. s-a prezentat la biroul notarial A. unde a semnat contractul de vânzare cumpărare ce i-a fost prezentat fără a-i citi conţinutul, însă ajunsă la domiciliu a observat că inculpatul Z.Ş. nu era titularul dreptului de proprietate asupra terenului, fiind doar împuternicit de proprietari să-l înstrăineze.
S-a reţinut ca probe declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpatului Z.Ş. care nu a adus la cunoştinţă părţilor vătămate că nu este proprietarul terenului şi că ar fi mandatarul soţilor B., dar şi ale martorului B. V. care nu a avut cunoştinţă de existenţa procurii speciale, împrejurări care au fost de natură a forma părţilor vătămate convingerea că inculpatul ar fi fost proprietarul terenurilor.
În privinţa inculpatei Ş.F.D. s-a constatat că, la data autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. CC din 10 aprilie 2008, avea cunoştinţă despre împrejurarea că inculpatul Z.Ş. nu este mandatarul părţilor vătămate B.V.G. şi B.D., respectiv despre caracterul fals al procurii autentificate sub nr. 1431 din 01 aprilie 2008 - cu menţiunea că intervalul dintre datele autentificării acestor două acte notariale este de aproximativ o săptămână, prin încheierea şi autentificarea acestui contract de vânzare cumpărare ajutându-l pe inculpatul Z.Ş. la comiterea infracţiunii de înşelăciune.
S-a mai reţinut că la data de 27 martie 2007, inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, a emis încheierea de legalizare copie nr. 2852 privind titlul de proprietate nr. xx din 30 septembrie 1994 emis de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mureş, prin care s-a reconstituit în favoarea lui D.A. şi a altor persoane, în calitate de moştenitori ai defunctului D.I., dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 449 şi 2300 m.p. teren situate pe raza localităţii Chinari - com. Sântana de Mureş.
Relevante în susţinerea împrejurărilor faptice au fost apreciate declaraţiile părţii vătămate care a predat titlu de proprietate, în original, inculpatului Z.Ş. ce a efectuat o copie în prezenţa sa, pentru ca ulterior să-i mai solicite înscrisul confirmate şi de inculpat care a indicat că legalizarea copiilor titlurilor de proprietate s-a făcut la biroul notarial al inculpatei, copiile fiind realizate tot la sediul respectivului biroului.
Judecătorul fondului a reţinut ca fiind nefondată susţinerea inculpatei conform căreia omisiunea, de pe copia legalizată, a celorlalţi moştenitori nu a produs consecinţe juridice dată fiind intabularea, deoarece incriminând falsul intelectual legiuitorul nu a prevăzut art. 289 C. pen. cerinţa ca falsificarea înscrisului oficial, în unul din modurile arătate, să fie de natură a produce consecinţe juridice şi aceasta întrucât înscrisul, din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi al competenţei celui care l-a emis, este valabil, iar conţinutul său nu corespunde realităţii.
Susţinerile conform cărora notarul public doar semnează legalizarea, colaţionarea - făcându-se de către secretar au fost înlăturate în raport de dispoziţiile art. 93 din Legea nr. 36/1995, care stabilesc că notarul eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi, după confruntarea copiei cu originalul, în încheiere urmând a fi cuprinse menţiunile privitoare la atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat, starea în care se află înscrisul, semnătura secretarului care a făcut colaţionarea, fiind interzisă în condiţiile art. 92 alin. (3) din regulament, eliberarea de copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugiri, cuvinte tăiate, alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care le-a întocmit sau după semnătura părţilor.
S-a constatat că legalizarea unei copii nu se poate realiza decât după confruntarea copiei cu originalul, colaţionarea realizată de secretar neavând efectele juridice precizate anterior, or încheierea de legalizare nu este conformă cu originalul care conţine date suplimentare, ce priveau moştenitorii cărora le cuveneau, alături de partea vătămată D.A., respectivele suprafeţe de terenuri.
În stabilirea împrejurărilor faptice au fost avute în vedere procesul verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale privind consultarea mapelor notariale de la Biroului Notarului Public A., procurile speciale autentificate de inculpata Ş.F.D. sub nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007, nr. 34 din 18 decembrie 2007, nr. 1431 din 01 aprilie 2008, încheierea finală emisă la data de 12 iunie 2007 în dosar notarial 85, 86/2007 - în original, certificatul de moştenitor din 04 iulie 2007 emis în dosar nr. 85, 86/2007 - în original, contractele de vânzare cumpărare autentificate de inculpată Ş.F.D. sub nr. 6242 din 22 noiembrie 2007, nr. 6739 din 19 decembrie 2007, nr. 1606 din 10 aprilie 2008, încheierea de rectificare nr. 3988 din 23 aprilie 2008, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 110638 din 01 septembrie 2010, nr. 112093 din 12 iulie 2011, extrase de carte funciară pentru autentificare, cerere de înscriere al SC S. Resort SRL având ca obiect dreptul de proprietate către O.C.P.I., copie titlul de proprietate din 01 august 1994, închirierea nr. 75382 din 27 decembrie 2007 al O.C.P.I., adresa BNP A. către Camera Notarilor Publici Mureş, cerere către BNP A. formulată de către B.B.A., adeverinţă nr. 77/09.2007 emisă de primăria com. Sântana, copii acte de stare civilă a părţilor vătămate, procesul - verbal ce conţine depoziţie lui Z.Ş., contractele de vânzare cumpărare provizoriu încheiate între M.R.I. şi B.B.A., M.G. şi B.V., sesizarea Oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară către E.P.J. Mureş, declaraţiile lui B.B.A. către O.C.P.I. Mureş, declaraţiile inculpaţilor Ş.F.D. şi Z.Ş., plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate: T.E., M.I., M.G., S.M., M.L., C.C., M.R.I., P.C., M.R., B.V.G., B.D., S.M.A., S.A. şi D.A., declaraţiile martorilor M.G., M.R.M., B.V., B.B.A., M.A., I.D.S., O.M., B.F.V., B.M., G.L.D., P.M.S., P.N., R.T.A. şi dososarele succesorale nr. 32/2003 şi nr. 38/2003.
Constatând dovedite faptele reţinute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, judecătorului fondului a considerat că probele fundamentează condamnarea acesteia fiind exclusă o soluţie de achitare.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei Ş.F.D. care, în calitate de notar public şi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a atestat în mod nereal în încheierile de autentificare nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007, nr. 34 din 18 decembrie 2007 prezenţa în faţa sa a părţilor vătămate T.E., S.M., M.I., M.G., M.R., M.R.I., P.C., M.L. şi C.C., care după citirea înscrisurilor au consimţit la autentificare şi le-au semnat, întrunesc elementele constitutive ale cinci infracţiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen.
S-a mai constatat că şi faptele inculpatei Ş.F.D. care, în aceiaşi calitate, a emis: la 12 iunie 2007 încheierea finală în dosarul notarial 85, 86/2007 în cauza succesorală privind pe defuncţii M.I.I. şi M.I.A., atestând în mod nereal, calitatea de mandatar al părţilor vătămate a numitei B.B.A.; la 04 iulie 2007 certificatul de moştenitor în acelaşi dosar cunoscând împrejurarea că numita B.B.A. nu are calitatea de mandatar al părţilor vătămate M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I., M.G. realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen.
Faptele aceleiaşi inculpate de a autentifica: sub nr. AA din 22 noiembrie 2007 contractul de vânzare cumpărare încheiat între M.R., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C. şi M.L., în calitate de vânzători reprezentaţi de B.B.A. şi SC S. Resort SRL, reprezentată de J.M.T., în calitate de cumpărător, atestând în mod nereal calitatea de mandatar a numitei B.B.A.; sub nr. 6739 din 19 decembrie 2007 contractul de vânzare cumpărare încheiat între T.E., S.M., M.I., M.G., M.R., M.R.I., P.C., C.C., M.L., în calitate de vânzători, reprezentaţi de B.A. şi SC S. Resort SRL - prin J.M.T., în calitate de cumpărători, atestând în mod nereal calitatea de mandatar a numitei B.B.A. şi sub nr. CC din 10 aprilie 2008 contractul de vânzare cumpărare, atestând în mod nereal calitatea de mandatar a inculpatului Z.Ş. pentru mandanţii B.V.G. şi B.D. s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale trei infracţiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen.
Faptele inculpatei Ş.F.D. care a atestat în mod nereal, în încheierea de autentificare nr. 1431 din 01 aprilie 2008, prezenţa în faţa sa, a părţilor vătămate B.V.G. şi B.D., care după citirea procurii ar fi consimţit la autentificare şi au semnat toate exemplarele şi care la 27 martie 2007, prin încheierea de legalizare nr. 2852 a copiei - titlu de proprietate nr. xx din 30 septembrie 1994, a atestat că respectiva copie este conformă cu înscrisul prezentat, în condiţiile în care legalizarea nu a privit originalul titlului de proprietate, ci o copie a acestuia în care nu apăreau menţiunile privitoare la moştenitorii defunctului s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale două infracţiuni de fals intelectual prevăzute de art. 289 C. pen..
Fapta aceleiaşi inculpate care l-a ajutat pe inculpatul Z.Ş. să inducă în eroare partea vătămată S.M.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare sub nr. CC din 10 aprilie 2008, pe care l-a autentificat cunoscând că inculpatul nu este proprietarul terenului şi nici mandatarul vânzătorilor B.V.G. şi B.D. s-a constatat că realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
S-a mai reţinut şi că faptele inculpatului Z.Ş. de a induce în eroare părţile vătămate S.M.A. şi S.A. cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. CC din 10 aprilie 2008, prezentând ca adevărată calitatea sa de proprietar al terenului ce a constituit obiectul contractului, deşi nu era nici măcar mandatarul părţilor vătămate B.V.G. şi B.D., folosind în acest sens procura autentificată sub nr. 1431 din 01 aprilie 2008 care era falsă, aspect pe care îl cunoştea constituie infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 291 C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că absenţa antecedentelor penale nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în condiţiile în care aceasta nu a recunoscut comiterea faptelor, dar şi în raport de amploarea activităţii infracţionale, însă s-a reţinut că reintegrarea sa socială poate fi realizată şi fără privare de libertate, adică aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Considerându-se că inculpata nu poate reprezenta un model de conduita morală şi socială adecvat exercitării unei funcţii publice i-a fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., dar şi cele de la lit. a) ale aceluiaşi art. faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor comise, însă constatându-se că activitatea infracţională este independentă de exercitarea autorităţii părinteşti s-a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) d) şi e) C. pen.
Având în vedere a intervenit decesul inculpatului Z.Ş. a fost încetat procesului penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.
Pe latură civilă s-au respins solicitările de daune morale ale părţilor civile M.L., C.C., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., B.V.G. şi B.D. întrucât infracţiunea de fals intelectual este o infracţiune de pericol şi nu este susceptibilă de a cauza suferinţe fizice şi psihice pentru a se justifica.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, inculpata Ş.F.D. şi părţile civile B.V.G. şi B.D.
Inculpata Ş.F.D. a criticat hotărârea sub aspect de nelegalitate şi netemeinicie, aspecte pe care le-a dezvoltat pe larg atât în scris prin concluzii, cât şi oral la termenul de dezbatere a apelurilor.
În esenţă, inculpata a solicitat să se constate că faptele reţinute în sarcina sa nu există, întrucât nu s-a răsturnat prezumţia de nevinovăţie de către probele administrate în cauză, dar şi să se trimită cauza spre rejudecare întrucât sentinţa este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care reia rechizitoriul, fără să se facă o analiză a probelor.
A mai invocat şi faptul că judecătorul fondului a reţinut vinovăţia sa pentru fapte pentru care s-a dispus disjungerea şi chiar neînceperea urmăririi penale.
Părţile civile nu şi-au motivat recursurile declarate.
Având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, la termenul din data de 04 septembrie 2014, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., a recalificat căile de atac ale inculpatei Ş.F.D. şi părţilor civile B.V.G. şi B.D. ca fiind apeluri.
Examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de inculpata Ş.F.D., cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază apelul inculpatei Ş.F.D. ca fiind fondat, în timp ce căile de atac exercitate de părţile civile B.V.G. şi B.D. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că sunt corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanţă, în baza propriului examen al probelor administrate la urmărire penală cât şi în faza de judecată reţine că atât părţile vătămate M.L., M.R.l., P.C. şi C.C., cât şi părţile vătămate T.E., S.M., M.I. şi M.G. au moştenit de la părinţii lor M.I.l., respectiv M.I.A. diferite cote părţi din terenul extravilan situat în localitatea Chinari şi identificat în titlul de proprietate din 01 august 1994, proprietar alături de aceştia fiind şi partea vătămată M.R., decedată în prezent.
În perioada iunie - decembrie 2007, inculpata Ş.F.D. (fost A.), în calitate de notar public, a redactat şi autentificat un număr de cinci procuri speciale (nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007, nr. 34 din 18 decembrie 2007) prin care a atestat în mod nereal că părţile vătămate T.E., S.M., M.l. şi M.G., respectiv M.R., respectiv M.R.l., respectiv P.C. şi respectiv M.L. şi C.C., prezente în faţa sa, au împuternicit-o pe martora B.B.A. să-i reprezinte în vederea intabulării imobilului compus din teren extravilan, identificat în titlul de proprietate din 01 august 1994 şi a vânzării după cum va crede de cuviinţă şi la preţul stabilit de aceasta, sens în care după citirea actului notarial şi exprimarea consimţământului de autentificare, la rubrica semnătură au fost executate un număr de semnături egal cu numărul mandanţilor.
La data de 21 iunie 2007, inculpata în aceeaşi calitate a emis în dosarele succesorale nr. 85 şi nr. 86/2007 privind pe defuncţii M.I.I. şi M.I.A., o încheiere finală, la cererea mandatarei B.B.A. de deschidere a procedurii succesorale, constatând bunurile imobile din masa succesorală şi moştenitorii legali în persoana numiţilor M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I. şi M.G., atestând în mod nereal calitatea de reprezentant al martorei, care de altfel în condiţiile legii notariale nu justifica nici un interes sub acest aspect.
În baza acestei încheieri, la data de 04 iulie 2007, inculpata cunoscând că B.B.A. nu are calitate de mandatar a eliberat, totuşi, certificatul de moştenitor prin care a stabilit compunerea masei succesorale după defuncţii M.I.I. şi M.A., stabilind calitatea de moştenitori legali ai defunctului M.I.I., pentru părţile vătămate M.L., M.R.I., P.C., C.C., T.E., S.M., M.I. şi M.G., fiecăreia revenindu-i o cotă deşi ultimele patru părţi vătămate erau descendenţii lui M.A. iar cotele părţi nu erau egale între toţi cei opt moştenitori.
La data de 22 noiembrie 2007, inculpata Ş.F.D. a autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. AA prin care M.R., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C. şi M.L. au înstrăinat către SC S. Resort SRL, reprezentată de J.M.T. 4.900 m.p. teren extravilan în sat Chinari, atestând în mod nereal calitatea de mandatar a vânzătorilor a martorei, B.B.A., făcând totodată referire în cuprinsul contractului la procurile speciale nr. 2823/2007, nr. 2825/2007, nr. 4051/2007, nr. 4406/2007 şi nr. 34/2007, care ştia că sunt false, fiind întocmite chiar de către aceasta. Între aceleaşi părţi s-a încheiat şi la data de 19 decembrie 2007, contractul de vânzare cumpărare nr. BB autentificat de inculpată, prin care părţile vătămate au înstrăinat proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 70 m.p. prin mandatar B.B.A., împrejurări care deşi au fost consemnate în contract nu sunt conforme cu realitatea, în condiţiile în care moştenitorii defuncţilor M.I.I. şi M.A. nu şi-au manifestat acordul de voinţă în acest sens, procurile menţionate anterior fiind false.
Inculpata Ş.F.D., în calitate de notar public, a redactat şi autentificat, la data de 01 aprilie 2008, procura specială nr. 1431 prin care a atestat în mod nereal că părţile vătămate B.V.G. şi B.D. prezente în faţa sa, l-au împuternicit pe inculpatul Z.Ş. să-i reprezinte în vederea vânzării unor terenuri situate în extravilanul comunei Stâna de Mureş, sens în care după citirea actului notarial şi exprimarea consimţământului de autentificare, la rubrica semnătură au fost executate două semnături.
În baza acestei procuri, la data de 10 aprilie 2008, inculpata a autentificat contractul de vânzare cumpărare nr. CC, prin care părţile vătămate B.V.G. şi B.D. au vândut prin mandatar Z.Ş., suprafeţele de teren menţionate către S.M.A. şi S.A., prin acţiunile sale ajutându-l pe împuternicit să inducă în eroare cumpărătorii cărora nu le-a adus l-a cunoştinţă că Z.Ş. nu are calitatea nici de proprietar nici de reprezentant legal al vânzătorilor.
Nu în ultimul rând, inculpata Ş.F.D. a atestat, la 27 martie 2007, prin încheierea de legalizare nr. 2852 a copiei - titlu de proprietate nr. 111963 din 30 septembrie 1994, că respectiva copie este conformă cu înscrisul prezentat, în condiţiile în care legalizarea nu a privit originalul titlului de proprietate, ci o copie a acestuia, în care nu apăreau menţiunile privitoare la moştenitorii defunctului D.I., deşi şi numiţilor D.I.L., D.I.E.C., S.I.I., N.I.V. şi D.I.M. li se reconstituiseră drepturile de proprietate asupra suprafeţelor de 4 ha şi 2300 m.p. alături de D.I.A. ce figura singur ca proprietar în înscrisul prezentat pentru legalizare.
Apărările inculpatei Ş.F.D. s-au axat, în principal, pe faptul că părţile vătămate M.R.I. şi P.C. au confirmat semnarea procurilor speciale, dar şi pe concluziile rapoartelor de constatare tehnico ştiinţifice nr. 110638/2010 şi nr. 112093/2011 conform cărora semnăturile de pe procura nr. 2823 din 21 iunie 2014, respectiv procura nr. 2825 din 21 iunie 2007 au fost executate de părţile vătămate M.I. respectiv M.R., împrejurări care dovedesc că la momentul întocmirii actelor notariale nu a atestat fapte neadevărate, ci din contră a redat întocmai manifestarea de voinţă a acestora, cum de altfel a făcut în toate înscrisurile autentificate având în vedere că vizau înstrăinarea unor suprafeţe de teren deţinute în coproprietate de către moştenitorii defuncţilor M.I.I. şi M.A.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în realitate, probatoriul administrat atât la urmărire penală cât şi de prima instanţă dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă că părţile vătămate M.R., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C. şi M.L. nu s-au prezentat la notarul public pentru a o împuternici pe martora B.B.A. prin procurile speciale nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007 şi nr. 34 din 18 decembrie 2007, să vândă suprafaţa de teren pe care o deţineau în coproprietate, motiv pentru care au fost în imposibilitate obiectivă să le semneze după ce în prealabil le-ar fi citit şi şi-ar fi exprimat valabil consimţământul în faţa funcţionarului competent, adică inculpata, în vederea autentificării lor.
Audierile efectuate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti a părţilor vătămate M.R., M.R.l., P.C., T.E., S.M., M.l., M.G., C.C. şi M.L., dar şi a martorei B.B.A. şi nu în ultimul rând declaraţiile inculpatului Z.Ş. din faţa organelor de cercetare penală au relevat faptul că cei nouă moştenitori legali nu s-au prezentat în faţa notarului public pentru semnarea procurilor, ba mai mult că nici măcar nu o cunosc pe inculpată, dar nici pe mandatară, prin excepţie aceasta din urmă îl ştiindu-l pe M.R.l., aspect confirmat şi de partea vătămată.
În acelaşi context sunt relevante şi concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifice nr. 110638/2010 conform căruia semnăturile executate pe procura nr. 2823 din 21 iunie 2007 nu aparţin părţilor vătămate T.E., S.M. şi M.G., fiind identificată pe acest înscris doar semnătura lui M.l., dar nici cele realizate pe procura nr. 34 din 18 decembrie 2007 nu sunt ale părţilor vătămate M.L. şi C.C., fiind însă imposibil a se stabili dacă semnăturile de pe procurile nr. 4051 din 14 august 2007 şi nr. 4406 din 24 august 2007 au fost făcute de M.R.l. şi P.C.
Deşi M.R.l. a susţinut că a semnat, procura specială, în timp ce partea vătămată P.C. a declarat că este posibil ca semnătura de pe procură să îi aparţină, întrucât la un moment dat a semnat nişte înscrisuri ce i-au fost prezentate de fratele său M.R.I., Înalta Curte apreciază că aceste aspecte nu au relevanţă, întrucât pentru a exista infracţiunea de fals intelectual, este suficient să se ateste împrejurări neadevărate într-un înscris chiar cu prilejul întocmirii sale de către funcţionarul competent, această faptă nefiind condiţionată de legiuitor de aptitudinea înscrisului falsificat de a produce consecinţe juridice.
Or, în speţă aşa cum s-a reţinut deja niciuna dintre părţile vătămate nu a fost prezentă la momentul redactării şi autentificării procurilor speciale, situaţie în care nu şi-au exprimat în faţa notarului public voinţa de a mandata martora B.B.A. să le vândă terenurile şi nici nu au semnat în prezenţa inculpatei actele notariale.
Aceleaşi consideraţii sunt incidente şi în cazul procurii nr. 2825 din 21 iunie 2007, chiar dacă a fost semnată de partea vătămată M.R., aşa cum s-a reţinut prin raportul de constatare tehnico ştiinţifice nr. 112093/2011, în condiţiile în care aceasta a efectuat semnarea actului notarial cu ocazia prezentării unor înscrisuri de către fiul său M.G., fără să le cunoască şi să le fi întâlnit pe mandatară şi pe inculpată.
În aceste condiţii în mod corect judecătorul fondului a constatat că emiterea de către inculpată a celor cinci procuri speciale în lipsa mandanţilor, cărora nu li s-a luat un consimţământ valabil exprimat în acest sens, acte care nu au fost semnate de aceştia (excepţie făcând părţile vătămate M.R., M.R.l. şi P.C.) realizează conţinutul constitutiv al cinci infracţiuni de fals intelectual.
De altfel, aşa cum au susţinut toate cele nouă părţi vătămate nu au împuternicit-o pe martora B.B.A. să solicite deschiderea procedurii succesorale după defuncţii M.A. şi M.I.I., motiv pentru care inculpata în mod nereal a atestat că martora este mandatara moştenitorilor legale în încheierea finală din 12 iunie 2007 şi certificatul de moştenitor din 04 iulie 2007, în condiţiile în care la emiterea acestor două acte nu fuseseră autentificate decât două din cele cinci procuri speciale, respectiv cele cu nr. 2825 din 21 iunie 2007 şi nr. 2823 din 21 iunie 2007.
Ba mai mult, inculpata a constatat că toate părţile vătămate M.R.I., P.C., C.C., M.L.T.E., S.M., M.I., şi M.G. sunt moştenitorii legali ai defunctului M.I.I., în condiţiile în care ultimii patru erau descendenţii lui M.A., iar cotele părţii nu erau egale între cei opt moştenitori.
Aceste împrejurări faptice fundamentate şi pe baza înscrisurilor ataşate la dosarele succesorale nr. 85 şi nr. 86 din 2007, realizează conţinutul a încă două infracţiuni de fals intelectual, dată fiind faptul că inculpata cu ocazia întocmirii încheierii finale şi a certificatului de moştenitor a inserat aspecte neconforme cu realitatea. Respectiv că martora B.B.A. este mandatara părţilor vătămate.
Ulterior, în baza tuturor înscrisurilor falsificate (cele cinci procuri speciale, încheierea finală şi certificatul de moştenitor) inculpata a autentificat cele două contracte de vânzare cumpărare prin care părţile vătămate M.R., M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C. şi M.L. şi-au înstrăinat contra cost dreptul de proprietate asupra trenurilor moştenite, deşi M.R.I. înţelesese să o mandateze pe martoră să vândă doar 70 de ari, nu întreaga suprafaţă deţinută în coproprietate cu restul părţilor vătămate.
Astfel, autentificând cele două contracte de vânzare cumpărare în cuprinsul cărora a menţionat în mod neadevărat că B.B.A. este mandatara celor nouă părţi vătămate, sens în care a făcut referire şi la procurile nr. 2823 din 21 iunie 2007, nr. 2825 din 21 iunie 2007, nr. 4051 din 14 august 2007, nr. 4406 din 24 august 2007 şi nr. 34 din 18 decembrie 2007, inculpata prin acţiunile sale a săvârşit alte două infracţiuni de fals intelectual, acesta cunoscând că reprezentantul legal nu a fost împuternicit să vândă pentru părţile vătămate, în condiţiile în care a emis cele cinci procuri menţionate în lipsa mandanţilor.
Înalta Curte constată că vinovăţia inculpatei este susţinută de probatoriu şi în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la înşelăciune, dar şi pentru faptele de fals intelectual constând în autentificarea procurii speciale nr. 1431 din 01 aprilie 2008 prin care a atestat nereal că părţile vătămate B.V.G. şi B.D. l-au împuternicit pe Z.Ş. să vând pentru ele un teren situat în extravilan, ulterior încheind pe baza actului notarial fals şi contractul de vânzare cumpărare, ocazie cu care a ajutat la inducerea în eroare a cumpărătorilor care nu au cunoscut că mandatarul are această calitate şi că nu este adevăratul proprietar.
Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile părţilor vătămate B.V.G. şi B.D., dar şi ale cumpărătorilor S.A. şi S.Al. care nu au cunoscut aspectele nereale consemnate în actele autentice cu ocazia întocmirii acestora, vânzătorii neexprimându-şi voinţa în sensul înstrăinării terenului, iar familia S. necunoscând că inculpatul Z.Ş. nu este proprietarul imobilului.
Ba mai mult, în declaraţiile date la urmărire penală de inculpatul Z.Ş., înainte de decesul acestuia, se menţionează-că nu a adus la cunoştinţa cumpărătorilor că terenul este proprietatea familiei B., aspect confirmat şi de martorul B.V. care a susţinut că nici părţile vătămate B.V.G. şi B.D. nu au consimţit la autentificare procurii de vânzare.
Înscrisurile existente la dosar, inclusiv informaţiile sosite de Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară Mureş, susţin şi vinovăţia inculpatei pentru fapta de fals intelectual din 27 martie 2007, când acesta a legalizat o copie a titlului de proprietate nr. xx din 30 septembrie 2004, fără să-i fie prezentat originalul pentru a-l confrunta la momentul emiterii încheierii de legalizare.
Pentru considerentele dezvoltate anterior Înalta Curte apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpatei Ş.F.D. există şi sunt fundamentate pe probatoriul administrat pe parcursul întregului proces penal, care a răsturnat prezumţia de nevinovăţie a acesteia.
Se mai constată că aspectele de nulitate absolută invocate de inculpată prin apărător nu se confirmă, deşi judecătorul fondului reţinând situaţia de fapt a realizat o prezentare fidelă a rechizitoriului, care însă a fost rezultatul administrării nemijlocite a întregului probatoriului, relevante în acest sens fiind declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către părţile vătămate M.R.I., P.C., T.E., S.M., M.I., M.G., C.C., M.L., B.V.G. şi B.D., inculpată şi martori.
Sub acest aspect este de menţionat că după descrierea împrejurărilor faptice care au cuprins referiri concrete la probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, prima instanţă a prezentat toate mijloacele de probă care au fundamentat constatarea că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, făcând trimitere inclusiv la cele administrate în faza de cercetare judecătorească.
De altfel, aceste critici reprezintă anumite carenţe ale hotărârii atacate care însă pot fi suplinite în calea de atac, lucru pe care l-a şi făcut instanţa de control judiciar, care a prezentat situaţia de fapt pe baza propriei sale evaluări a materialului probator, făcând trimitere la mijloacele de probă pe care se fundamentează vinovăţia inculpatei, începând de la declaraţiile părţilor vătămate, martorilor, până la rapoarte de constatare tehnico ştiinţifică şi înscrisuri emanate de la autorităţi publice, inclusiv cele falsificate de inculpată.
Înalta Curte apreciază că în urma calificării probelor inculpatei de către judecătorul fondului ca fiind înscrisuri în circumstanţiere nu s-a realizat o greşită aplicare a legii, în condiţiile în care acesta s-a pronunţat asupra probatoriului solicitat de parte, astfel că suntem în prezenţa unei simple erori materiale şi nu reprezintă o antepronunţare, chiar dacă s-a reţinut că sunt respinse întrucât există suficiente probe care să dovedească împrejurarea pentru care au fost solicitate.
În ceea ce priveşte erorile materiale la care a făcut referire apărătorul inculpatei şi pe care de altfel nu le-a individualizat, se constată că nu au influenţă asupra împrejurărilor faptice reţinute de către instanţă, sens în care nu au condus la schimbări de conţinut.
Nu se confirmă nici susţinerile potrivit cărora instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor înscrisuri pentru care procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale sau disjungerea, condamnând inculpata şi pentru asemenea fapte penale, întrucât dint-o analiză atentă a sentinţei atacate, inclusiv a secţiunii în care sunt reţinute încadrările juridice ce corespund împrejurărilor faptice, rezultă că vinovăţia inculpatei nu a fost stabilită şi pentru încheierea de rectificare din 26 noiembrie 2007 şi procura nr. 2884 din 22 iunie 2007.
Astfel, în sarcina inculpatei nu au fost reţinute infracţiuni de fals intelectual şi pentru aceste acte notariale.
În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este cea veche, chiar dacă pedeapsa pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969) era, închisoarea de la 3 ani la 15 ani, iar în prezent este închisoarea de la 1 an la 5 ani (art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (2) C. pen.), pentru considerentele ce urmează a fi dezvoltate.
Având în vedere Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2011, care a statuat cu caracter general obligatoriu, că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte, realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, reţine că, în concret, se ajunge la un rezultat mai avantajos pentru inculpata Ş.F.D. dacă se aplică legea anterioară.
Astfel, inculpata a fost trimisă în judecată pentru 13 infracţiuni în concurs, fiind condamnată de instanţa inferioară la 12 pedepse de câte 6 luni închisoare pentru comiterea unui număr de 12 infracţiunii de fals intelectual, infracţiune prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, faptă care, în noua reglementare, este incriminată în art. 321 C. pen., fiind pedepsită tot cu închisoarea de la 1 an la 5 de ani şi, precum şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969).
Rezultă, aşadar, că, pentru infracţiunea de fals intelectual limita minimă a pedepsei este mai redusă în vechea reglementare, în timp ce pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune, dispoziţiile noului C. pen. apar ca fiind mai blânde sub aspectul regimului sancţionator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, se observă că legea care, în ansamblul prevederilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpată este reglementarea veche, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor apeluri.
În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpatei Ş.F.D. ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunii penale stabilită de instanţa inferioară, în temeiul legii penale anterioare, chiar dacă pedeapsa pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune ar fi redusă la limita minimă specială de 1 an închisoare, în condiţiile în care fiecare pedeapsă aplicată pentru cele 11 infracţiunii de fals intelectual pentru care nu a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale s-ar majora la 1 an închisoare în raport de noile limite de pedeapsă.
De asemenea, nu poate fi omis nici faptul că judecătorul fondului a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei suspendarea sub supraveghere a acesteia, potrivit art. 861 C. pen. (1969), modalitate ce se regăseşte în noua reglementare în Secţiunea a 5-a din Capitolul V -„Individualizarea pedepselor" (art. 91 - art. 98 C. pen.), care însă conţine, în ansamblul său prevederi mult mai severe, ca şi conţinut şi efecte faţă de codificarea anterioară, şi, ca urmare, nu poate retroactiva, chiar dacă noul Cod durata termenului de încercare este mai redusă.
Având în vedere stabilite deja cu privire la legea penală mai favorabilă, urmează ca dispoziţiile incidente în materia prescripţiei speciale a răspunderii penale să fie evaluate tot prin prisma Codului abrogat, operând şi în această materia retroactivitatea legii penale anterioare.
Potrivit dispoziţiilor art. 124 C. pen. (1969), prescripţia înlătură tragerea la răspundere penală a persoanei fizice oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenele prevăzute în art. 122 C. pen. (1969), sunt depăşite cu încă jumătate.
În speţă, inculpata Ş.F.D. a fost condamnată pentru infracţiunea de fals intelectual, faptă pedepsită de vechiul C. pen. cu amendă sau închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi pentru care prescripţia specială intervine în situaţia în care termenul de 5 ani stabilit în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost depăşit cu încă jumătate.
Calculând termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni prin raportare la data comiterii infracţiunii de fals intelectual din 27 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta s-a împlinit la 27 septembrie 2014, când a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Pe latură civilă, se constată că, în mod corect, judecătorul fondului a respins ca nefondate pretenţiile de natură pecuniară solicitate de părţile civile B.V.G. şi B.D., în condiţiile în care reapararea pagubei a fost realizată în natură conforma art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. (1968), fiind restabilită situaţia anterioară ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare cumpărare nr. CC din 10 aprilie 2008, prin care părţile civile în calitate de vânzători, reprezentate de Z.Ş. şi au înstrăinat imobilul proprietate personală către S.M.A. şi S.A. De altfel, simplele susţineri ale celor două părţi civile că ar fi fost împiedicate să-şi înstrăineze imobilul ce a format obiectul prezentului dosar în lipsa oricăror dovezi care să evidenţieze intenţia lor în acest sens nu sunt suficiente pentru a aprecia ca fiind actual prejudiciul reclamat de acestea.
În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte anterior dezvoltate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata Ş.F.D., va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, va înceta procesului penal faţă de aceasta pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (1969) săvârşită la data de 27 martie 2007, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969), vor fi contopite celelalte pedepse în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, urmând să se menţină dispoziţiile privind modalitatea de executare a tratamentului sancţionator şi restul dispoziţiilor hotărârii apelate.
Totodată, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile părţilor civile B.V.G. şi B.D. şi, ţinând seama de faptul că acestea sunt cele care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., le va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de inculpata Ş.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 19 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei Ş.F.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei Ş.F.D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (1969) pentru fapta din 27 martie 2007, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. (1969) contopeşte celelalte pedepse aplicate prin sentinţa penală atacată, urmând ca inculpata Ş.F.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menţine modalitatea de executare a pedepsei rezultante şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B.V.G. şi B.D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale atacate.
Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată Ş.F.D., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 348/2014. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
