ICCJ. Decizia nr. 36/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 36/2014
Dosar nr. 1889/110/2013
Şedinţa publică din 07 ianuarie 2014
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 361/D din 09 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpatului F.T.V. pentru . săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. (fapta din 8/9 septembrie 2010), la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;
- lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic.art. 3201 din C. proc. pen. (fapta din 15 septembrie 2010), la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. in condiţiile si pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reţinerii de 24 ore si arestul preventiv începând cu data de 16 septembrie 2010 la zi.
În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor de proba . ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.116,28 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul de Pediatrie Bacău.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a luat act ca partea vătămata Ş.L.E. nu s-a constituit parte civila in cauza.
Apelul declarat de inculpatul F.T.V. împotriva hotărârii susmenţionate a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 10 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deopotrivă, recursul declarat de acelaşi inculpat împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1466 din 12 aprilie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
După rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 361/D din 09 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 20 martie 2013, sub nr. 1889/110/2013, condamnatul F.T.V. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pronunţată în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori.
Prin sentinţa penală nr. 130/D/2013 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Bacău, secţia penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul F.T.V., cu argumentarea că aspectele invocate de condamnat în motivarea cererii de revizuire nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel revizuentul F.T.V., solicitând admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul F.T.V. împotriva hotărârii susmenţionate, în argumentare reţinându-se că motivul invocat de acesta, prin care practic solicită, într-o cale extraordinară de atac, prelungirea administrării probatoriului cu scopul de a se ajunge la o reapreciere a probelor, nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., fiind astfel inadmisibil ca motiv de revizuire.
Şi împotriva acestei ultime decizii, în termen legal, a formulat recurs revizuentul F.T.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. l889/110/2013.
Recurentul revizuent a motivat în scris calea de atac, în cuprinsul unui memoriu ilizibil, care a făcut necesară lămurirea conţinutului motivelor de recurs prin intermediul apărătorului desemnat să acorde asistenţă juridică din oficiu părţii.
În aceste condiţii, la termenul de dezbateri din 7 ianuarie 2014, apărătorul desemnat din oficiu a formulat concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat, arătând că în speţă sunt incidente disp. art. 394 C. proc. pen. în raport de aspectele invocate de condamnat în cuprinsul cererii de revizuire.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii în ceea ce priveşte latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, pentru cazurile prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., respectiv când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia. Raportat la dispoziţiile legale precitate, se constată că aspectele invocate de recurentul revizuent condamnat F.T.V. în argumentarea cererii sale, susţinute şi în faţa procurorului în procedura prev. de art. 399 C. proc. pen. şi reiterate în recurs prin apărătorul desemnat din oficiu, privind nevinovăţia sa cu privire la săvârşirea infracţiunii de viol, sens în care a solicitat prelungirea probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu doi martori, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire susmenţionate.
Practic, prin demersul său, condamnatul F.T.V. urmăreşte prelungirea probatoriului care a stat la baza condamnării sale, cu scopul de a se ajunge la o reapreciere a probelor şi la o soluţie de achitare, solicitări incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căilor ordinare sau extraordinare de atac exercitate în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., în raport de caracterul deplin, necondiţionat şi irevocabil al recunoaşterii făcute de condamnat în fond, poziţie procesuală în raport de care în favoarea lui a fost reţinut beneficiul dispoziţiilor legale precitate.
O astfel de optică aduce în discuţie principiul securităţii raporturilor juridice care, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., implică respectarea principiului res judicata conform căruia nicio parte nu este îndreptăţită sa solicite revizuirea unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu în scopul de a obţine o rejudecare si o noua analiza a cauzei. Puterea de control a instanţelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiţiei, iar nu pentru a se efectua o noua analiăa a cauzei.
În consecinţă, în mod evident, aspectele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât se constată că cererea de revizuire formulată de condamnatul F.T.V. este inadmisibilă, hotărârile pronunţate în fond şi apel dovedindu-se a fi temeinice şi legale.
În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, care prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007, publicată în M. Of., Partea I nr. 574 din 30 iulie 2008 dată în recurs în interesul legii, a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".
În consecinţă, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.T.V. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul F.T.V. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 07 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 360/2014. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
