ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Exercitarea fără drept a unei profesii (art. 281 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 358/A/2014

Dosar nr. 8448/2/2013

Şedinţa publică din 5 noiembrie 2014

Asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 226/F din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968) şi art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), în infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 348 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.O., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.O. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi pe cel prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în total 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat).

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ialomiţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Căminului Cultural sau a Bibliotecii Comunale din com. Sineşti, jud. Ialomiţa - pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul S.O. la plata sumei de 1950 RON daune materiale şi 500 euro daune morale către partea civilă S.G.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 476/P/2012 din 19 decembrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul S.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968), şi, exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), constând în aceea că la data de 10 august 2011 a încheiat o înţelegere cu persoana vătămată S.G., prin care se obliga să-i acorde acesteia asistenţă juridică în dosarul civil nr. 51461/299/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

Ca urmare a acestei înţelegeri, inculpatul a fost prezent şi a formulat concluzii la termenul din data de 08 septembrie 2011, în condiţiile în care fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor prin decizia Consiliului Baroului Bucureşti nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009. în baza contractului de asistenţă juridică (care nu a fost niciodată prezentat persoanei vătămate pentru semnare, dar care este indicat cu nr. 3681 din 11 august 2011 în cuprinsul împuternicirii avocaţiale cu acelaşi nr. depusă Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti), inculpatul a solicitat persoanei vătămate, în mod repetat, plata mai multor sume de bani (onorariu - 1200 RON, studiu dosar - 150 RON, comision supliment expertiză - 93 RON etc), obţinând astfel un folos material pentru sine şi producându-i o pagubă persoanei vătămate, prin aceea că nu şi-a respectat obligaţiile profesionale stabilite conform înţelegerii pentru care a fost remunerat.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2014 inculpatul S.O. a declarat personal că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Curtea încuviinţând cererea sa în acest sens, astfel că judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, în condiţiile art. 375 şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În fapt, Curtea a reţinut că la data de 10 august 2011, inculpatul S.O. a încheiat o înţelegere cu persoana vătămată S.G., prin care se obliga să-i acorde asistenţă juridică acesteia în dosarul civil nr. 51461/299/2010 aflat pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti, inculpatul fiind prezent şi formulând concluzii la termenul din data de 08 septembrie 2011, în condiţiile în care fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor prin decizia Consiliului Baroului Bucureşti nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009. În baza contractului de asistenţă juridică (care nu a fost niciodată prezentat părţii vătămate pentru semnare, dar care este indicat cu nr. 3681 din 11 august 2011 în cuprinsul împuternicirii avocaţiale cu acelaşi nr. depusă la Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti), inculpatul a solicitat persoanei vătămate, în mod repetat, plata mai multor sume de bani (onorariu - 1200 RON, studiu dosar - 150 RON, comision supliment expertiză - 93 RON etc), obţinând astfel un folos material pentru sine şi producându-i o pagubă persoanei vătămate, prin aceea că nu şi-a respectat obligaţiile profesionale stabilite conform înţelegerii pentru care a fost remunerat.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă prin coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate S.G., din care rezultă că l-a cunoscut pe inculpat, la data de 10 august 2011, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, acest oferindu-şi serviciile de avocat pentru asistenţă juridică/reprezentare în dosarul de partaj în care partea vătămată figura ca pârât; la solicitarea persoanei vătămate de a încheia contract în formă scrisă, inculpatul a replicat că nu era necesar în acel moment, persoana vătămată achitându-i suma de 150 RON, chiar în aceeaşi zi, în vederea studierii Dosarului nr. 51461/299/2010, şi onorariul în cuantum de 1.200 RON în ziua următoare (conform chitanţelor eliberate de inculpat, purtând ştampila şi semnătura acestuia, fără nr. serie); persoana vătămată a aflat abia în urma demersurilor efectuate la Baroul Bucureşti că inculpatul S.O. fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor încă din data de 29 septembrie 2009, şi în consecinţă nu avea drept de exercitare a profesiei, fiind indusă în eroare cu privire la calitatea inculpatului de avocat practicant şi pentru că se prezenta mereu în robă, persoana vătămată întâlnindu-l de fiecare dată în faţa instanţelor judecătoreşti;

- relaţiile comunicate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin adresa din 29 noiembrie 2013, potrivit cărora în urma verificării registrului de bară la completul care a judecat Dosarul nr. 51461/299/2010 s-a stabilit că avocatul S.O. nu a studiat niciodată dosarul, cererea de studiu nefiind necesară în formă scrisă la acea dată, dar fiind necesară identificarea părţii solicitante după cartea de identitate, ce trebuia să figureze în registru şi care, în cazul de faţă, se regăseşte doar în ce-i priveşte pe S.G., S.H. şi V.I. nu şi a inculpatului, iar inculpatul a fost prezent doar la termenul din data de 08 septembrie 2011, când a formulat concluzii de înlocuire a expertului;

- declaraţia martorului S.I., în sensul că inculpatul a participat la judecată la termenul din data de 08 septembrie 2011, formulând concluzii orale, după care nu a mai fost găsit, martorul fiind de faţă când persoana vătămată i-a achitat inculpatului, în baza înţelegerii privind asistenţa juridică, sumele de bani solicitate, în cuantum total de 1.950 RON (pentru unele dintre acestea inculpatul eliberând chitanţe fără serie sau nr., doar cu ştampilă şi semnătură), fără ca ulterior inculpatul să-şi respecte obligaţiile profesionale asumate pentru care fusese plătit; inculpatul i-a creat şi martorului impresia de avocat practicant, întrucât acesta, de asemenea, l-a întâlnit în cadrul diverselor instanţe judecătoreşti, purtând robă şi având chitanţier şi ştampilă;

- declaraţia semnată şi ştampilată la data de 08 martie 2012 de inculpat, prin care acesta se obliga să-i restituie persoanei vătămate suma avansată pentru servicii de asistenţă/reprezentare în cuantum de 1950 RON;

- adresa din 15 noiembrie 2013, prin care Baroul Bucureşti a comunicat decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, prin care inculpatul S.O. fusese suspendat din profesie pentru neplata taxelor, începând cu data de 1 octombrie 2009, decizie ce i-a fost comunicată acestuia la sediul profesional cunoscut în acel moment, cu confirmare de primire, la data de 14 octombrie 2009, care a fost retumată la data de 26 octombrie 2009 pentru lipsă destinatar, cu ataşarea dovezilor aferente;

- adresa din 21 noiembrie 2013, prin care Baroul Bucureşti a comunicat că în perioada suspendării nu poate fi exercitată profesia de avocat, aceeaşi informaţie fiind afişată şi pe site-ul oficial al baroului, la rubrica „fără drept de exercitare" figurând şi avocatul S.O.;

- declaraţiile inculpatului S.O., care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.O., care, la data de 10 august 2011 a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.G., cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică din 11 august 2011, menţinând-o în eroare pe parcursul executării aceluiaşi contract, cu privire la dreptul său de a practica profesia de avocat, deşi nu îşi putea îndeplini obligaţiile de asistenţă/reprezentare în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, având în vedere că fusese suspendat din profesie, „fără drept de exercitare", prin decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, obţinând astfel un folos material injust pentru sine şi producând persoanei vătămate o pagubă de 1.950 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care a acordat asistenţă juridică numitul S.G. în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, la termenul din data de 08 septembrie 2011 depunând împuternicire avocaţială şi formulând concluzii, în condiţiile în care fusese suspendat din profesie, „fără drept de exercitare", pentru neplata taxelor, prin decizia Consiliului Baroului nr. 2118/276 din 29 septembrie 2009, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reţinut că activitatea inculpatului nu poate constitui o simplă neînţelegere între părţi, privind executarea contractului de asistenţă juridică, tocmai mijloacele calificate de inducere în eroare folosite relevând caracterul penal al faptei sale.

De asemenea, inculpatul nu poate susţine că nu ar fi luat cunoştinţă de această decizie de suspendare, „fără drept de exercitare", dispoziţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat fiind foarte clare sub acest aspect; astfel, potrivit art. 28 calitatea de avocat este suspendată „ (...) c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor".

În plus, după cum s-a arătat şi în doctrină, necunoaşterea de către făptuitor a condiţiilor legale de exercitare a profesiei nu înlătură caracterul penal al faptei, deoarece dispoziţiile care reglementează regimul de exercitare a profesiei sau meseriei, deşi sunt cuprinse într-o lege nepenală, au caracterul de norme penale care întregesc conţinutul infracţiunii.

Cu privire la legea aplicabilă, art. 5 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a arătat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, legea nouă, chiar dacă în sarcina inculpatului s-au reţinut două infracţiuni, întrucât limitele reduse de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare C. pen. în vigoare pentru infracţiunea de înşelăciune (închisoarea de la 1 la 5 ani, faţă de închisoarea de la 3 la 15 ani), în condiţiile în care instanţa se va orienta spre minimul special, conduc la o pedeapsă rezultantă mai mică decât aceea care s-ar aplica potrivit legii vechi, chiar dacă sporul prevăzut de legea nouă pentru concursul de infracţiuni este obligatoriu, iar minimul special al pedepsei închisorii pentru infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii este mai mare cu 2 luni.

Astfel fiind, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen. (1968) şi art. 281 C. pen. (1968), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1968), în infracţiunile prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 348 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Având în vedere cele expuse, instanţa a aplicat inculpatului pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina sa pedeapsa închisorii, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut pericolul social al infracţiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), prejudiciul cauzat şi nerecuperat, precum şi starea de pericol creată pentru regimul legal de exercitare a profesiei de avocat, dar şi atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând faptele, în condiţiile procedurii prevăzute la art. 375 şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

Referitor la aprecierea în concret a gradului de pericol social al infracţiunilor s-a avut în vedere că inculpatul şi-a asigurat condiţiile propice desfăşurării activităţii infracţionale, prezentându-se părţii vătămate sub aparenţa unui avocat cu drept de practică, în faţa unei instanţe judecătoreşti, purtând robă, având chitanţier şi ştampilă, eliberând şi depunând la dosarul instanţei împuternicire avocaţială.

Chiar dacă prejudiciul adus părţii vătămate nu este într-un cuantum ridicat, atingerea adusă valorilor sociale nu este minimă, urmarea produsă prin comiterea infracţiunii prevăzute de art. 348 C. pen. (ce rezultă ex re) este semnificativă tocmai prin concursul cu infracţiunea de înşelăciune şi modul calificat în care au fost săvârşite, dată fiind mai ales profesia inculpatului, de care nu a pregetat să se folosească.

Curtea nu a putut reţine circumstanţe atenuante, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, atitudinea sa de recunoaştere a faptei fiind valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi neregăsindu-se în speţă niciuna dintre împrejurările enumerate la art. 75 C. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele complementară şi accesorie, Curtea a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de avocat), motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis.

S-a interzis inculpatului doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectate în hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României şi prin decizia Calmanovici împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu şi-ar putea îndeplini funcţiile elective şi nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare.

Cât priveşte modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menţionate şi apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, în baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ialomiţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Căminului Cultural sau a Bibliotecii Comunale din com. Sineşti, jud. Ialomiţa - pe o perioadă de 80 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că persoana vătămată S.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.950 RON, reprezentând daune materiale, şi suma de 250.000 euro, reprezentând daune morale.

În faţa instanţei, inculpatul a arătat că este de acord să plătească părţii civile suma solicitată cu titlu de daune materiale - de 1950 RON -, pe care a recunoscut-o, de altfel, şi prin declaraţia aflată la dosarul de urmărire penală, semnată, ştampilată şi înmânată părţii civile la data de 8 martie 2012, la insistenţele acesteia.

Având în vedere că fapta ilicită a inculpatului, comisă cu intenţie, de a o induce în eroare pe persoana vătămată S.G., în scopul obţinerii de foloase materiale injuste - în total 1.950 RON, a produs acesteia un prejudiciu, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ. (aplicabil faţă de data faptei ilicite), a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1950 RON daune materiale şi 500 euro daune morale către partea civilă S.G.

Deşi infracţiunea de înşelăciune este una contra patrimoniului, Curtea a apreciat că se justifică în cauză şi acordarea de daune morale, într-un cuantum mult mai mic însă decât cel solicitat, daune care, împreună cu obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului material cauzat şi cu sancţiunea de drept penal aplicată să constituie o suficientă satisfacţie pentru partea civilă.

Nu poate fi negat prejudiciul moral cauzat părţii civile în condiţiile în care, după angajarea - la data de 10 august 2011 - a inculpatului ca avocat în cauza în care figura ca pârât, avocat pe care l-a şi plătit, abia în luna martie 2012, când a şi formulat plângere penală împotriva inculpatului a constatat că de fapt a fost lipsit de apărarea de care era convins că beneficia.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat apel inculpatul S.O., solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea art. 80 alin. (1) C. pen., având în vedere circumstanţele sale personale, precum şi înlăturarea obligării la plata daunelor morale faţă de partea civilă, apreciind că aceasta nu a suferit un prejudiciu moral.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul S.O. este nefondat.

Rezultă că inculpatul S.O. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută de art. 348 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că la data de 10 august 2011 a indus-o în eroare pe persoana vătămată S.G., cu prilejul încheierii contractului de asistenţă juridică din 11 august 2011, menţinând-o în eroare pe parcursul executării aceluiaşi contract, în condiţiile în care fusese suspendat din profesie, fără drept de exercitare, iar la termenul din data de 8 septembrie 2011, acordat în Dosarul nr. 51461/299/2010 al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a depus împuternicire avocaţială şi a formulat concluzii, de asemenea în condiţiile în care era suspendat din profesia de avocat, fără drept de excitare pentru neplata taxelor.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost reţinute prin actul de trimitere în judecată, fiind de acord să fie judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, în condiţiile art. 375 şi art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Astfel, s-au avut în vedere plângerea şi declaraţiile persoanei vătămate S.G.; relaţiile comunicate de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin adresa din 14 noiembrie 2013, din care rezultă că avocatul S.O. nu a studiat niciodată dosarul, dar a fost prezent la termenul din data de 08 septembrie 2011, când a formulat concluzii de înlocuire a expertului; declaraţia martorului S.l., în sensul că inculpatul a participat la judecată la termenul din data de 08 septembrie 2011, formulând concluzii orale, după care nu a mai fost găsit; declaraţia semnată şi ştampilată la data de 08 martie 2012 de inculpat, prin care acesta se obliga să-i restituie persoanei vătămate suma avansată pentru servicii de asistenţă/reprezentare în cuantum de 1950 RON; adresele din 15 noiembrie 2013 şi din 29 septembrie 2009 emise de către Baroul şi declaraţiile inculpatului S.O., care a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise.

În ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că aceasta este just individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare.

Deşi inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta este just individualizată având în vedere pericolul social deosebit al infracţiunilor şi modalitatea în care au fost comise, referitor la exercitarea profesiei de avocat, prejudiciul cauzat părţii vătămate şi nerecuperat, deşi s-a angajat să restituie sumele încasate pe nedrept, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Pedeapsa aplicată este corectă şi în raport de atitudinea procesuală a inculpatului care a dat dovadă de sinceritate, a recunoscut şi a regretat faptele comise şi este la primul conflict cu legea penală, dar şi în raport de pericolul social concret al acestora care rezultă din modalitatea în care inculpatul a acţionat, prezentându-se ca avocat cu drept de practică, a purtat robă, a avut asupra sa chitanţier şi ştampilă pentru a fi mai credibil faţă se partea vătămată şi chiar a depus la dosar împuternicire avocaţială, deşi nu avea acest drept. Faptele sale sunt cu atât mai grave, cu cât, în calitate de avocat avea obligaţia să contribuie la respectarea legii, nu să o încalce.

Prin urmare, critica formulată de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată nu poate fi primită şi urmează a fi respinsă.

În ce priveşte solicitarea inculpatului privind aplicarea art. 80 C. pen., Înalta Curte constată că faţă de gravitatea faptelor, modalitatea în care au fost săvârşite şi scopul acestora, precum şi de faptul că nu a achitat prejudiciul cauzat părţii civile, nu sunt întrunite condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei.

Hotărârea instanţei de fond este corectă şi cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor morale, faptele săvârşite de acestea fiind de natură a crea un prejudiciul moral în dauna părţii civile.

Repararea prejudiciului moral trebuie să fie integrală şi să compenseze suferinţele cauzate prin infracţiune şi să fie într-un cuantum de natură să înlăture, pe cât posibil consecinţele grave de natură morală, socială, produse prin încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei vătămate.

Daunele morale sunt destinate să confere persoanei vătămate o satisfacţie echitabilă raportat la circumstanţele cauzei. Or, în cauza de faţă, partea civilă S.G., la momentul la care a fost abordat de inculpat, acesta prezentându-se ca fiind avocat cu drept de practică, se afla implicat într-un proces de partaj în calitate de pârât. Pe lângă importanţa deosebită a unui astfel de proces şi implicaţiile sale, partea vătămată şi-a pus toate speranţele în avocatul pe care l-a angajat să-i apere interesele.

Împrejurările în care partea civilă a fost victima unor infracţiuni de înşelăciune şi exercitare fără drept a profesiei de avocat, sunt de natură să creeze faţă de aceasta un prejudiciu moral, astfel că instanţa de fond, în mod corect a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 euro cu titlul de daune morale.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul S.O. împotriva sentinţei penale nr. 226/F din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este nefondat, urmând ca în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.O. împotriva sentinţei penale nr. 226/F din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitiv ă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 351/2014. Penal. Falsul intelectual (art. 289...		ICCJ. Decizia nr. 36/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.).... →

ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Exercitarea fără drept a unei profesii (art. 281 C.p.). Apel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 358/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Exercitarea fără drept a unei profesii (art. 281 C.p.). Apel