ICCJ. Decizia nr. 358/2014. SECŢIA PENALĂ. (Legea 161/2003 modificată şi completată). înşelăciunea (art. 215 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 358/2014
Dosar nr. 5848/1/2013
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă; în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 1080/95/2012 s-a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.I.B., domiciliat în mun. Craiova, judeţul Dolj, din art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.B. la 2 ani închisoare;
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare;
În baza art. 33 lit. b) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I.B., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. combinat cu art. 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa ce a mai rămas de executat - de 8 luni şi 225 zile închisoare şi 600 euro amendă penală - cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunile săvârşite ulterior, de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, la care s-a adăugat un spor de recidivă de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul V.I.B. să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută la art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la V.I.B. următoarele bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi aflate în custodia Tribunalului Gorj: două dispozitive tip skinrming, artizanale, incluzând şi circuite electronice (depozitate într-un plic din hârtie, culoare maron, sigilat cu sigiliul I.T.A.).
S-a constatat că prejudiciile produse părţilor vătămate R.F., B.E., T.D., B.S., B.A.N.L., R.D. şi D.B., au fost acoperite şi acestea nu s-au constituit părţi civile în cauză; s-a respins acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată Compania C.E. 49/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -Biroul Teritorial Gorj, printre alţii, inculpatul V.l.B. a fost trimis în judecată în lipsă i pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33-34 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că prin adresa din 8 autorităţile judiciare române au fost sesizate, la data de 18 septembrie 2009, de către Parchetul Tribunalului de Mare Instanţă din Nanterre - Franţa, în legătură cu faptul că cetăţenii români M.I., V.I.B.., P.M. şi H.C. ar fi săvârşit infracţiunile de escrocherie prevăzute de art. 312-1, 313-3, 313-7, 313-8 C. pen. francez.
Prin procedeul informatic denumit „pMshing", cetăţenii români mai sus-menţionaţi ar fi copiat datele bancare ale mai multor cetăţeni francezi, pe care ulterior le-ar fi folosit pentru a efectua cumpărături la distanţă. în concret, ar fi clonat pagina de Internet a platformei de vânzări on-line „eBay" şi ar fi obţinut în mod fraudulos conturile şi parolele de acces ale unor utilizatori legitimi ai acestei platforme, pe care le-ar fi folosit, ulterior, la efectuarea de cumpărături pe site-uri de Internet în străinătate, cumpărături pe care, în realitate, acestea nu le-au efectuat niciodată.
Prejudiciul provocat prin comiterea faptelor a fost evaluat la suma de 5.000 euro, prejudiciu care, potrivit concluziilor anchetei organelor franceze, le-a fost rambursat persoanelor vătămate de către băncile acestora. Autorităţile judiciare franceze au solicitat efectuarea urmăririi penale de către autorităţile judiciare române, având în vedere faptul că locul comiterii infracţiunilor, precum şi domiciliul făptuitorilor se află în România.
Lucrarea a fost înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 26662/2009 din 02 decembrie 2009, ulterior fiind trimisă şi înregistrată la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală sub nr. 3128/2009, din 12 iulie 2010, iar prin Rezoluţia nr. 6244/U/5/2010 din 28 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 114 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 31 şi 45 din C. proc. pen şi art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 508/2004, a dispus admiterea cererii de preluare a urmăririi penale în cauza privind pe M.I., V.I., P.M. şi H.C. şi trimiterea ei la Biroul Teritorial Gorj al D.I.I.C.O.T., spre competentă soluţionare.
S-a arătat că investigaţiile efectuate asupra computerelor făptuitorilor au condus la identificarea procedeului, care a permis să se sustragă coordonatele bancare, respectiv victimele au primit câte un e-mail, aparent provenind de la societatea „eBay", respectiv de la adresa eBay.fr, prin care erau invitate să înscrie informaţiile personal'bancare pe o pagină web, care imita site-ul Internet al acestei societăţi.
În urma analizei efectuate, s-a stabilit că adresa de mail era folosită pentru retransmiterea datelor şi informaţiilor obţinute în mod fraudulos.
Urmare a cercetărilor efectuat, e a fost identificat cetăţeanul român M.I. ca utilizator al adreselor de e-mail.
Prin intermediul United States Secret Service, a fost obţinută parola de acces a adresei, ocazie cu care acest cont a fost accesat, conţinutul cutiei poştale relevând existenţa a sute de date şi informaţii confidenţial bancare aparţinând unor cetăţeni americani şi italieni. Adresele de IP identificate ca fiind folosite pentru recepţionarea şi transmiterea prin e-mail a datelor şi informaţiilor confidenţiale erau localizate în mare parte în Austria şi România.
Din datele obţinute în urma accesului adresei de e-mail, au fost identificate datele confidenţial bancare ale următorilor cetăţeni francezi: R.F.; D.B.; B.E.; T.D., ce a suferit o pagubă de 1.601.68 euro în urma cumpărăturilor frauduloase; B.S.; B.A.N.L.; R.D., ce a suferit o pagubă de 1241.46 euro în urma cumpărăturilor frauduloase.
Datele confidenţial bancare obţinute prin metoda „pMshing" ar fi fost vândute cu suma de câte 10 euro fiecare.
În urma răspunsului U.S. Department of Homeland Security - United States Secret Service ce conţine date reprezentând corespondenţa electronică a adresei de e-mail, au fost identificate mesaje electronice conţinând date confidenţial bancare, transmise şi recepţionate către adrese de mail.
După efectuarea transferului de proceduri către autorităţile române, prin rezoluţia din 02 iunie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii M.I., V.I.B., P.A.M., H.L.A. şi C.R.I. pentru infracţiunile de iniţiere şi constituire a unei asocieri în scopul săvârşirii de infracţiuni de înşelăciune şi infracţiuni informatice, urmate de săvârşirea de astfel de fapte, prevăzute şi pedepsite de art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 42 alin. (1) (2) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La datele de 08 iunie 2011 şi 21 iunie 2011, în baza autorizaţiilor emise de instanţă, au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele inculpaţilor, ocazie cu care au fost identificate şi ridicate calculatoare, laptop-uri, suporturi magnetice, telefoane mobile, dispozitive, programe informatice, mijloace electronice de plată falsificate, etc.
În urma percheziţiei în sistemele informatice aparţinând inculpatului M.I., au fost constatate următoarele:
Pe memory stick-ul de culoare argintie, fără serie au fost identificate un nr. de 876.778 urme de căutare cu funcţia "email" reprezentând adrese de mail aparţinând unor diferite servere de poştă electronică şi conturi aparţinând site-ului de licitaţii on-line, craiglist. corn, unele dintre acestea cu parole aferente. S-a susţinut că, cel mai probabil, conturile de e-mail identificate sunt folosite la transmiterea de mesaje tip spam şi la activităţi de pMshing, deoarece au fost identificate un număr de 15 (cincisprezece) date şi informaţii obţinute cu funcţia de căutare „numere cârduri bancare", unele dintre acestea fiind asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.E.
Pe hard disk-ul din laptop au fost identificate: - un număr de 30429 urme identificate folosind cuvântul cheie, unele dintre acestea fiind asociate cu T.D.-ul de Yahoo Messenger, ce corespunde adresei de e-mail, un număr de 14 urme identificate folosind cuvântul cheie, unele dintre acestea fiind asociate cu I.D.-ul de Yahoo Messenger, ce corespunde adresei de e-mail, un număr de 258 urme identificate folosind cuvântul cheie, unele dintre acestea fiind asociate cu I.D.-ul de Yahoo Messenger, ce corespunde adresei de e-mail; -un număr de 115 urme identificate folosind cuvântul cheie, unele dintre acestea fiind asociate cu I.D.-ul de Yahoo Messenger, ce corespunde adresei de e-mail.
În urma identificării acestor adrese de e-mail în sistemele informatice aparţinând inculpatului M.I., ar fi rezultat faptul că acest inculpat este utilizatorul acestor adrese de e-mail, lucra confirmat şi de către acesta prin declaraţia sa.
Cu ocazia percheziţiei informatice privind pe inculpatul H.L.A. au fost constatate următoarele:
Pe memory stick-ul de culoare albastră capacitate 2GB au fost identificate: - un număr de 23 de date folosind funcţia de căutare "ebay id", toate identificate în fişiere tip document text; - un număr de 382 fişiere ce conţin date şi informaţii cu privire la anunţuri, postare, obiecte şi produse spre vânzare la platforma eBay; - un număr de 44 urme identificate folosind expresia de căutare "Contact me" reprezentând texte cu anunţuri de vânzare produse pe site; -un număr de 1.561 date distincte reprezentând date confidenţial bancare, nr. cârd, cod P.I.N. aferent, data expirării, precum şi date de identificare a titularului de drept; - un număr de 64 date distincte reprezentând conturi şi parolele aferente la serviciul de plăţi on-line PayPal; - un număr de 18 fişiere tip arhivă ce conţin date şi informaţii cu licitaţii on-line;
Pe telefonul mobil, folosit de inculpat a fost identificat un mesaj ce conţine informaţii cu privire la un anunţ de vânzare pe site-ul eBay, precum şi diferite instrucţiuni pentru sesizarea serviciului de fraude.
Datele şi informaţiile confidenţial bancare au fost verificate, fiind identificate un număr de 192 de date distincte, aparţinând unor clienţi ai companiei C.E., ce au fost înaintate companiei emitente în vederea stabilirii faptului dacă au fost compromise şi utilizate în mod ilegal.
Compania C.E., prin verificările efectuate a stabilit că aceste date sunt valide şi reprezintă conturi aferente cârdurilor bancare proprii ce au fost compromise în urma unui atac informatic de tip „phishing", după care au fost efectuate în mod ilegal tranzacţii on-line pe Internet, prin folosirea datelor de identificare în vederea obţinerii de beneficii de natură materială, sens în care a formulat plângere penală şi s-a constituit parte civilă cu suma de 45.431,42 dolari SUA, din care 35.831,42 dolari SUA reprezintă valoarea tranzacţiilor efectuate în mod ilegal, iar 9.600 dolari SUA reprezintă costul de securizare a celor 192 de conturi compromise (filele 2-8 vol. III d.u.p).
În folder-ul H.T.M.L. a fost identificat fişierul denumit „arhiva cc.rtf ce conţine discuţii purtate pe yahoo messenger privind fraude cu cărţi de credit, licitaţii fictive asupra platformei eBay/PayPal, modul de operare.
Pe laptop-ul ridicat de la învinuit cu ocazia percheziţiei domiciliare nu au fost identificate date şi informaţii care să intereseze cauza, întrucât acesta avea instalată aplicaţia "deepfreeze", care are ca funcţie ştergerea definitivă şi irecuperabilă a datelor modificate pe un calculator de la pornirea sa până la repornire, astfel încât datele copiate, şterse sau modificate cu ocazia utilizării calculatorului din momentul pornirii dispar dacă sistemul de operare este închis prin comanda de închidere sau repornire, aplicaţia „D." având funcţia de îngheţare a sistemului de operare.
Cele două dispozitive au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, iar prin raportul de constatare al Institutului pentru Tehnologii Avansate Bucureşti din 02 septembrie 2011, s-a concluzionat în sensul că: „- dispozitivul artizanal tip baghetă metalică prevăzută cu orificiu circular şi suport de baterii fixat pe suprafaţa posterioară cu ajutorul unei benzi adezive prin forma sa constructivă, coroborată cu orificiul de vizitare relevă posibilitatea utilizării pentru disimularea unui sistem de supraveghere video prevăzut cu cameră video miniaturală. Ansamblul astfel creat poate fi montat pe carcasa unui dispozitiv A.T.M. în vederea supravegherii activităţilor desfăşurate la tastatura acestuia; -dispozitivul ce imită gura de bancomat se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, totuşi putându-se aprecia că acesta este construit cu scopul de a reproduce particularităţile fantei unui echipament A.T.M."
Având în vedere aceste aspecte, prin rezoluţia din 17 ianuarie 2012 a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul V.I.B. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
În cursul urmăririi penale inculpatul M.I. a declarat că a intrat pe M.E.R.C. -reţeaua U., unde sunt persoane care oferă spre vânzare-cumpărare produse virtuale, a cumpărat de la o persoană ce folosea adresa solon, un număr de 70 conturi, pe care le-a vândut altor persoane; a mai declarat că adresa, îi aparţine şi prin intermediul acesteia a primit conturi şi conturi bancare din America, pe care le-a vândut la diverse persoane, toate aceste operaţiuni fiind efectuate în perioada când se afla în Austria, la Linz; în acelaşi scop a utilizat şi adresele de e-mail aparţinând soţiei sale; a declarat că adresa de e-mail, aparţine unei persoane din Rm. Vâlcea, căreia i-a vândut conturi eBay, iar adresa de e-mail aparţine unei persoane căreia i-a transmis, de asemenea, conturi eBay; în ce priveşte adresa de e-mail, aceasta aparţine unei persoane din Drăgăşani, căreia i-a vândut, de asemenea, conturi de eBay; urmare a vânzărilor de conturi a primit sume de bani din Anglia, SUA, Mexic, Spania, Italia, etc. pe nume false, sume din care îşi oprea un procent de 2%, restul trimiţându-i mai departe pe numele comunicate de cei de la care primea user-ele; codurile M.T.C.N. le primea prin S.M.S., iar sumele de bani erau trimise prin serviciul de transfer de bani „M.G." A relatat, de asemenea, că tot pe Internet a cunoscut şi pe numitul H.L.A., căruia i-a vândut conturi, acesta având nickname-ul D. şi locuia în Hunedoara; referitor la conturile craigslist găsite cu ocazia percheziţiei informatice în laptop-ul său a declarat că le-a luat de pe Internet, o parte vânzându-le altor persoane, printre care şi inculpatului H.L.A., de la care a primit suma de 50 lei; inculpatul a recunoscut că a luat conturile de la unele persoane de pe Internet şi le-a vândut altora.
Fiind ascultat în cursul urmăririi penale inculpatul H.L.A. a declarat că este pasionat de calculatoare şi a comunicat pe M.E.R.C-. Reţeaua U., folosind mai multe usere, printre care şi; a precizat că tot prin intermediul Internetului un prieten l-a învăţat să facă licitaţii fictive pe platforma eBay; în concret, acesta a declarat că punea produse pe Internet, respectiv G.P.S., PlayStation şi, după ce era contactat de potenţiali cumpărători le vindea cu sume până în 100 dolari; banii îi erau expediaţi din Anglia, pe nume fictive, fiindu-i trimişi de acolo de pe un nume fals, iar el îi ridica pe numele său de la agenţiile „W.U." din Deva şi Hunedoara; pe Internet a cunoscut şi pe inculpatul M.I., de la care a cumpărat 10-15 usere şi parole ale utilizatorilor legitimi ai eBay, de pe care a făcut licitaţii fictive, din această activitate câştigând suma de 600 dolari SUA; în ce priveşte cele 192 conturi aferente cârdurilor bancare aparţinând Companiei C.E. şi care au fost găsite cu ocazia percheziţiei informatice pe calculatorul său, a declarat că le-a cumpărat de la alte persoane, tot de pe Internet, dar a negat să fi făcut tranzacţii de pe acestea şi să le fi compromis în vreun fel; a menţionat că pe M.I.R.C. -reţeaua U., fiind mai multe canale, pe platformele respective făcându-se tranzacţii cu cârduri, conturi etc, multe din persoane afişează tot felul de conturi de cârduri şi P.I.N.-uri, care pot fi preluate de orice persoane, astfel încât pe unele le-a preluat de pe aceste canale; pentru a le prelua a trebuit să facă un cont pe site, a făcut un link cu o poză, de care a ataşat un program tip virus şi a lansat link-ul pe unul din canalele enunţate; în momentul în care persoana deschidea link-ul cu fotografia, virusul se instala pe computerul respectivei persoanei, moment în care acesta avea control asupra computerului.
Inculpatul V.I.B. nu a fost ascultat în cursul urmăririi penale întrucât nu s-a prezentat la solicitarea organelor de urmărire penală.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat în nici un fel că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adresei de poştă electronică, susţinerile autorităţilor judiciare franceze cuprinse în solicitarea transferului de procedură, în sensul că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adresei de e-mail, şi, pe cale de consecinţă, autorul activităţilor de „phishing", nu au rezultat nici din percheziţiile în sistemele informatice şi nici din cercetarea spaţiului virtual efectuate de către organele de urmărire penală.
În consecinţă, nu s-a putut reţine accesul inculpatului M.I. în sistemele informatice ale cetăţenilor francezi sub forma desfăşurării activităţilor specifice de tip „phishing".
De asemenea, în cauză nu s-a făcut în niciun fel dovada că inculpatul M.I. ar fi fost utilizatorul adreselor de email solon, prin intermediul cărora, platforma şi s-au desfăşurat activităţi specifice de „phishing". Astfel, singura probă care conduce la dovedirea existenţei unor raporturi între utilizatorul adresei de e-mail, adică inculpatul M.I. şi adresele de email, constituie existenţa unui schimb de date informatice între adresa de e-mail dovedită a inculpatului şi aceste adrese de e-mail, iar mijloacele de probă care dovedesc acest schimb sunt: cererea autorităţilor judiciare franceze de transfer a procedurii în care se menţionează existenţa unui răspuns al U.S. Department of Homeland Security - United States Secret Service, nedepus la dosarul cauzei, în care sunt indicate date reprezentând corespondenţa electronică a adresei de e-mail, arată în acest înscris că au fost identificate mesaje electronice conţinând date confidenţial bancare, transmise şi recepţionate către mai multe adrese de e-mail:; percheziţia informatică asupra hard disk-ului, ridicat de la inculpat (fila 27, vol. II d.u.p.) care a condus la identificarea unui număr de 14 urme asociate cu I.D.-ul de Yahoo Messenger; declaraţiile inculpatului (fila 50, vol. I d.u.p.) în care recunoaşte că a vândut utilizatorilor acestor adrese de e-mail conturi de acces la platforma eBay pe care le cumpărase anterior şi conturi confidenţial bancare.
Or, existenţa unui transfer de date informatice între adresa de e-mail dovedită a inculpatului şi alte adrese de e-mail, în lipsa altor mijloace de probă (precum, de exemplu, înscrisuri prin care furnizorul serviciului de Internet al inculpatului să confirme că inculpatul M.I., deţinător al IP-ului său unic şi personal, pe care, de altfel, organele de urmărire penală nici nu l-au identificat în cuprinsul anchetei penale, ar fi utilizat adresele de e-mail, pentru realizarea conexiunii la platforma eBay), a putut conduce la concluzia că aceste din urmă adrese au aparţinut şi au fost utilizate de către inculpat pentru a transmite email-uri „spam", adică nesolicitate, de tip „spoof', adică false, prin care se urmărea determinarea unor utilizatori legitimi să comunice, prin completarea unui formular, datele cârd¬urilor bancare.
Instanţa de fond a apreciat că săvârşirea de către inculpatul M.I. a infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic în forma reglementată prin art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din legea specială, a fost probată însă în legătură cu partea vătămată compania C.E. Astfel, percheziţia informatică efectuată de către autorităţile judiciare române asupra stick-ului de memorie de culoare argintie a pus în evidenţă că deţinătorul acestui suport de memorie a obţinut util^ândjimcţia de căutare, „numerecarduri bancare", un număr de 15 date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial" bancare, unele dintre acestea ale companiei C.E.
S-a reţinut că, astfel cum rezultă din notele scrise comunicate de Compania C.E. în cursul judecăţii, datele confidenţial bancare sunt cuprinse în date informatice securizate. In consecinţă, actele materiale efectuate de către inculpatul M.I. la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, constând în accesarea unor sisteme irrformatice fără drept, prin încălcarea măsurilor de securitate, având drept urmare obţinerea unui număr de 15 date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reglementată de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care va fi condamnat inculpatul.
În ce-l priveşte pe inculpatul H.L.A., faptele de acces fără drept la un sistem informatic au fost săvârşite în dauna platformei eBay, al cărei sistem informatic a fost accesat prin utilizarea fără drept a unui număr de 10 conturi de acces pe care inculpatul le-a deţinut fără drept (fiind achiziţionate anterior de la inculpatul M.I.), cât şi în dauna părţilor vătămate, neidentificate de către organele de urmărire penală, cărora inculpatul le-a vândut bunuri fictive şi ale căror sisteme informatice le-a accesat fără drept, prin utilizarea celor 10 conturi de acces deţinute fără drept în scopul desfăşurării activităţii de vânzare.
Cum, sistemele informatice accesate fără drept sunt dintre cele securizate (platforma eBay), iar rezultatul accesărilor repetate a avut drept consecinţă furnizarea de date informatice, actele materiale săvârşite de către inculpatul H.L.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care va fi condamnat inculpatul.
În ce priveşte activitatea de obţinere în mod fraudulos a datelor conturilor bancare ale cetăţenilor francezi şi americani prin exercitarea activităţilor de „pfosliing" pentru care inculpatul H.L.A. este trimis în judecată, instanţa constată următoarele:
Instanţa de fond a reţinut că „pHshing-ul" este un procedeu informatic ce permite recuperarea de informaţii personale prin intermediul unor pagini web frauduloase, copii ale unor pagini oficiale, cel mai adesea ale băncilor, ale companiilor de vânzări on-line ş.a.m.d.
În legătură cu un asemenea procedeu informatic, în cauza dedusă judecăţii inculpatul H.L.A. este acuzat că a accesat în mod ilegal platforma eBay prin folosirea a trei conturi de e-mail cu date fictive, şi că a sustras un număr de 73 de conturi de acces la platforma eBay utilizând adresa de şi domeniul accebay.
Prima instanţă a apreciat că starea de fapt rezultată din probatoriul cauzei reţinută de către procuror în actul de sesizare, întrucât din niciuna din probele strânse nu rezultă că inculpatul H.L.A. ar fi utilizatorul adreselor.
S-a reţinut că inculpatul H.L.A. a recunoscut că a fost utilizatorul mai multor adrese de e-mail, dar a precizat numai una dintre ele, iar în procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor informatice nu este indicată nici una dintre adresele de poştă electronică ce ar fi fost folosită de către inculpatul H.L.A.
Percheziţiile informatice asupra mediului de stocare a datelor informatice, respectiv memory stick-ului, precum şi asupra computerului personal, respectiv hard disck-ul, ambele ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare au relevat doar faptul că utilizatorul acestora s-a aflat în posesia unor date informatice (date confidenţial bancare, precum şi conturi şi parole de acces la serviciul de plăţi on-line PayPal) şi în posesia unor informaţii generale, în format „text", despre activităţi ilicite ce se pot desfăşura în spaţiul virtual.
Prima instanţă a apreciat că simpla deţinere a unor asemenea date nu conduce la concluzia că inculpatul a fost cel care a şi obţinut datele confidenţial bancare, precum şi conturile şi parolele de acces la serviciul de plăţi on-line PayPal personal, desfăşurând activităţi tip „phishing", ci face dovada că le-a transferat neautorizat, că a împiedicat accesul deţinătorului legitim la acestea şi că a urmărit un folos patrimonial ş.a.m.d., fapte care nu întrunesc conţinutul constitutiv al art. 42 din Legea specială în dauna eBay sau a cetăţenilor francezi, respectiv americani indicaţi în actul de sesizare.
În cauza dedusă judecăţii în sarcina inculpatului M.I. această infracţiune a fost probată, de materialul probator administrat în cauză, în modalitatea transferului datelor date şi informaţii asociate cu date personale, precum şi date confidenţial bancare, unele dintre acestea ale companiei C.E. din sistemele informatice ale deţinătorilor legitimi în sistemul informatic al inculpatului, precum şi în modalitatea transferului datelor confidenţial bancare aparţinând cetăţenilor francezi părţi vătămate şi a celor 70 de conturi de utilizator (respectiv date de utilizator şi parolă) eBay, din sistemele informatice ale unor deţinători ilegitimi în propriul său sistem informatic, de asemenea, fără a fi autorizat în acest sens de către deţinătorii legitimi ai datelor.
Actele materiale de transfer neautorizat au fost repetate la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, astfel încât fapta comisă de inculpatul M.I. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care va fi condamnat inculpatul.
În ce-l priveşte pe inculpatul H.L.A., din probatoriul administrat a rezultat că a transferat, neautorizat date.jjn-fhrmaţice^ respectiv; "conturi" de"utilizator (date de utilizator şi parolă) eBay, atât de la inculpatul M.I., cât şi de la alte persoane rămase necunoscute, dar şi date confidenţial bancare; de asemenea, inculpatul H.L.A. a transferat neautorizat date de conturi aferente unui număr de 192 de card-uri C.E.
Actele materiale de transfer neautorizat au fost repetate la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, astfel încât s-a constatat că fapta comisă de inculpatul H.L.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care va fi condamnat inculpatul.
În scopul inducerii în eroare a persoanelor cărora le-a vândut bunuri fictive (G.P.S.-uri), inculpatul H.L.A. a introdus, fără drept, date informatice, respectiv conturile de acces la platforma eBay transferate în prealabil, fără drept, de la inculpatul M.I., a modificat parţial aceste date asociindu-le alte informaţii şi a restricţionat accesul deţinătorilor de drept la aceste date informatice.
Inculpatul M.I. a comis această infracţiune atât în modalitatea introducerii, fără drept, a datelor informatice în sistemele informatice, cât şi în modalitatea restricţionării accesului titularilor de drept la toate datele informatice transferate neautorizat.
Din ansamblul probator al cauzei nu a rezultat săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 în dauna părţii vătămate compania C.E.. Astfel, din procesul - verbale de efectuare a percheziţiei informatice asupra mediului de stocare a datelor, respectiv stick-ul de memorie, coroborat cu declaraţiile inculpatului, a rezultat că acesta din urmă a transferat neautorizat date de conturi aferente unui număr de 192 de card-uri C.E., dar această deţinere de date informatice nu se completează cu nici o probă din care să rezulte că inculpatul H.L.A. a fost cel care a folosit aceste date informatice în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, cu consecinţa cauzării prejudiciului patrimonial părţii vătămate.
Nici partea vătămată, compania C.E. şi nici organele de urmărire penală nu au indicat la ce date au fost fraudate aceste conturi, astfel încât să rezulte, cel puţin, că transferul acestor date informatice către inculpat s-a făcut anterior fraudării conturilor.
Or, inculpatul a negat constant că ar fi fraudat aceste conturi şi a susţinut că a transferat datele informatice după fraudarea şi blocarea de către compania americană a conturilor, astfel încât infracţiunea era deja consumată.
În consecinţă, nu s-au reţinut în sarcina inculpatului H.L.A. actele materiale privitoare la partea vătămată compania C.E.
Astfel cum a rezultat din probatoriul cauzei, respectiv procesul - verbal de percheziţie Un echipament de tip A.T.M. este un sistem informatic, tot astfel cum sustragerea informaţiilor referitoare la codurile P.I.N. şi la datelor inscripţionate pe benzile magnetice ale card-urilor bancare pot fi utilizate pentru falsificarea unor asemenea instrumente de plată electronică.
Din probele cauzei nu a rezultat că inculpatul V.I.B. a fost cel care a produs aceste dispozitive, întrucât procesul-verbal de percheziţie domiciliară care face dovada deţinerii nu este completat cu vreo altă probă, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reglementată prin art. 46 din Legea nr. 161/2003, din alin. (1), în alin. (2).
În consecinţă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 25 din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal, a fost condamnat inculpatul.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor M.I. şi H.L.A., s-au reţinut dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece inculpaţii s-au manifestat sincer pe parcursul procesului penal, s-au prezentat la chemările organelor judiciare şi au contribuit la aflarea adevărului în cauză. În acelaşi sens, instanţa de fond a avut în vedere că această atitudine procesuală a celor doi inculpaţi, constituie garanţii în sensul că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executarea prin privare, astfel încât vor fi aplicate dispoziţiile art. 86 şi urm. C. pen., cu consecinţe şi asupra pedepselor accesorii.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile impuse prin art. 134 rap. la art. 131 din Legea nr. 302/2004, s-a admis de prima instanţă cererea formulată de inculpatul V.I.B. de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei nr. 264 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Investigaţii preliminare din Roma, astfel cum a rămas definitivă la data de 10 iulie 2010 prin Sentinţa din 10 noiembrie 2009a Curţii de Apel din Roma, precum şi a actelor judiciare străine: ordinul de executare a mandatului de încarcerare din 03 noiembrie 2009 emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul ordinar din Roma şi Ordonanţa pentru eliberare anticipată nr. 908 din 18 noiembrie 2010 emisă de Biroul de Supraveghere din Trapani. În consecinţă, s-a constatat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată sentinţa penală nr. 7357 cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 33 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, trebuie anulată, întrucât inculpatul fusese anterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, prin hotărârea instanţei italiene.
S-a reţinut că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat de către instanţa italiană au fostă săvârşite în lunile aprilie, iunie şi iulie 2007, hotărârea fiind definitivă la data de 10 iulie 2010, în timp ce fapta pentru care a fost condamnat de instanţa română au fost comise în anul 2003, iar hotărârea de condamnare a instanţei române a rămas definitivă în anul 2008. Aşadar, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., s-au constatat concurente infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2640/2008 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului pentru Investigaţii preliminare din Roma, astfel cum a rămas definitivă la data de 10 iulie 2010 prin Sentinţa din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel din Roma, cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 357/MP din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Craiova, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 33 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, se vor contopi pedepsele şi se va deduce perioada executată.
Astfel cum s-a comunicat de către autorităţile judiciare franceze, instanţa de fond a constatat că prejudiciile produse părţilor vătămate R.F., B.E., T.D., B.S., B.A.N.L., R.D. şi D.B., au fost acoperite, astfel că aceste părţi nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Totodată, instanţa de fond a respins acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată Compania C.E., urmare a constatării că inculpatul H.L.A. nu a comis actele materiale mcrirninate prin art. 49 din Legea nr. 161/2003, în dauna acestei părţi vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Gorj, cât şi printre alţii, inculpatul V.I.B.
În ce-l priveşte pe acest inculpat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a criticat sentinţa pe aspecte de netemeinicie, solicitându-se majorarea pedepselor şi aplicarea unui spor de recidivă mai mare.
Inculpatul V.I.B.. a solicitat a desfiinţarea sentinţei şi, în primă teză, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, cu motivarea că acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a avut loc după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuţia părţilor; în subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei, în sensul încetării procesului penal ca urmare a constatării autorităţii de lucru judecat, deoarece fapta de deţinere de echipamente, printr-o sentinţă penală pronunţată în Italia - sentinţa penală nr. 2640/20 noiembrie 2008 a Tribunalului din Roma -; totodată, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru inf. prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi reindividualizarea pedepsei pentru inf. prev de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în sensul reducerii acesteia sub rninimul special faţă de împrejurările personale pozitive dovedite în cauză (inculpatul are un loc de muncă, s-a prezentat şi a dat declaraţii în faza apelului).
Pentru ultimul motiv de apel, s-a arătat că în mod greşit în cauză a fost judecat inculpatul atât pentru irrf. prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cât şi pentru inf. prev de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., deoarece, în fapt, asupra inculpatalui s-au descoperit numai componente mecanice suspectate a avea destinaţia contrafacerii unei fante de bancomat, astfel că aceeaşi acţiune a inculpatului ar fi dublu mcriminată şi sancţionată, atât prin Legea nr. 161/2003 cât şi prin Legea nr. 365/2002. S-a arătat de asemenea că raportul de constatare tehnică de la dosar concluzionează că dispozitivul deţinut de inculpat este incomplet, deoarece nu conţine şi componentele necesare copierii şi memorării datelor de pe benzile magnetice ale card-urilor, respectiv necesare transferului datelor în memoria altui sistem informatic, ceea ce ar impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor.
Prin Decizia penală nr. 150 din 26 aprilie 2013 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Gorj şi de V.I.B.. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 14 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1080/95/2012, privind şi pe intimatul inculpat H.L.A.
A fost desfiinţată sentinţa în parte şi, rejudecând în cel priveşte pe inculpatul V.I.B.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.I.B., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate.
A fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat conform art. 39 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.I.B. pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza arat. 39 alin. (2) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) şi d) C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat din pedeapsa reprezentând primul termen al recidivei, de 8 luni şi 225 zile închisoare şi de 600 euro amendă penală, în pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare şi 600 euro amendă penală, care se va executa în echivalent în lei, la data plăţii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, în privinţa inculpatului V.I.B., s-a constatat că acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiunile prev de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reţinându-se în fapt că la percheziţia domiciliară efectuată în locuinţa inculpatului s-a descoperit un dispozitiv confecţionat artizanal, tip „baghetă metalică", prevăzută cu un orificiu circular şi suport de baterii, precum şi un dispozitiv realizat artizanal, prin îmbinarea unor repete din textolit care, datorită caracteristicilor constructive pot fi utilizate pentru disimularea şi montarea unui sistem de supraveghere video, pe carcasa unui echipament A.T.M. sau pentru reproducerea fantei A.T.M.
Ori, din examinarea prevederilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, instanţa de apel a reţinut că legiuitorul a mcriminat faptele de producere, vânzare, distribuire, punere la dispoziţie fără drept fie a unui dispozitiv sau program informatic (alin. (1) lit. a), fie a unei parole, cod de acces sau alte date informatice, care permit accesul la un sistem informatic (alin. (1) lit. b) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev la art. 42 - 45, ipoteze care nu sunt aplicabile situaţiei de fapt reţinute în speţă.
Instanţa de apel a apreciat că, în cauză s-a probat deţinerea unor componente mecanice ale unor echipamente în scopul falsificării mstrumentelor de plată electronică, conform raportului de constatare tehnică urmând să se reţină că ambele dispozitive se aflau într-un stadiu incipient de execuţie; ori, în absenţa altor dovezi care să releve că inculpatul deţinea şi restul materialelor necesare finalizării echipamentelor, nu se poate reţine întemeiat că obiectele găsite în domiciliul său serveau la înregistrarea, stocarea sau transferul datelor inscripţionate pe benzile magnetice ale card-urilor bancare sau că erau apte să interacţioneze cu sistemul informatic (A.T.M.) asupra căruia urmau să fie montate.
În aceste condiţii, în cauză a fost dovedită numai săvârşirea infracţiunii prev de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare - în cazul infracţiunii prev de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 fiind incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu a fost demonstrată existenţa - sub aspect material - a faptei.
În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul V.I.B.. referitor la autoritatea de lucru judecat, care ar conduce la încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. j) C. proc. pen., faţă de sentinţa penală nr. 2640/2008 a Tribunalului pentru Investigaţii Preliminare din Roma, definitivă prin sentinţa din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel din Roma, instanţa de fond hotărâre, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiuni săvârşite în perioada aprilie - iulie 2007, constând în asocierea cu alţi inculpaţi şi efectuarea de operaţiuni frauduloase cu cărţi de credit, constând în ataşarea la A.T.M.-uri de echipamente pentru prelevarea datelor codurilor card-urilor folosite la A.T.M., respectiv donarea a 4 cărţi de credit, pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi amendă de 600 de euro; ori, din observarea considerentelor acestei hotărâri, se constată că se referă la alte fapte penale decât acelea deduse judecăţii în prezenta cauză.
Totodată, s-a apreciat că şi critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, dedus din omisiunea discutării schimbării încadrării juridice, este nefondată, deoarece, din conţinutul încheierii din 06 iunie 2012 în care s-au consemnat dezbaterile, rezultă că s-a pus în discuţia părţilor precizarea încadrării juridice pentru infracţiunea prevăzută de art. 46 din Legea nr. 161/2003, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului, care a formulat concluzii şi nu a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
De asemenea, s-a constatat că, pentru inculpatul V.I.B., prima instanţă a procedat la recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr. 2640/2008 a Tribunalului din Roma, stabilind pedeapsa rezultantă în cazul concursului real de infracţiuni, reţinut conform art. 36 alin. (2) C. pen., între infracţiunile judecate prin hotărârea pronunţată în Italia şi infracţiunile judecate prin sentinţa penală nr. 357 din 24 noiembrie 2006 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 33 din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, respectiv de 3 ani şi 4 luni închisoare sporită cu 8 luni, în total 4 ani închisoare şi 600 euro amendă penală, operaţiune necesară pentru stabilirea pedepsei care reprezintă primul termen al recidivei în raport de care s-au aplicat pedepsele din prezenta cauză, conform art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constată că, în cauză, inculpatul a executat parţial pedeapsa aplicată în Italia, fiind liberat condiţionat cu un rest de 8 luni şi 225 zile închisoare din pedeapsa privativă de libertate şi 600 de euro amendă penală, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă în prezenta cauză urma să se stabilească prin contopirea pedepsei aplicate cu restul de pedeapsă rămas de executat (o pedeapsă privativă de libertate şi o pedeapsă pecuniară), dar cu respectarea prevederilor art. 132 alin. (4) teza II-a din Legea nr. 302/2004, conform cărora: „în cazul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine, instanţa substituie pedepsei neexecutate o pedeapsă corespunzătoare, potrivit legii române"; în speţă, pedeapsa pronunţată în străinătate constă într-o pedeapsă privativă de libertate şi o pedeapsă pecuniară care nu poate fi înlăturată de instanţa română prin aplicarea prevederilor art. 34 lit. d) C. pen., astfel că pedeapsa rezultantă va avea aceeaşi natură mixtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V.I., printre alţii, invocând cazurile de casare prevăzute de invocat art. 385 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte a hotărârilor pronunţate în cauză şi în rejudecare pe fond, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 3 65/2002 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., susţinând că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii sale de executare şi să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în temeiul art. 81 C. pen.
Motivele de recurs şi cazurile de casare au fost menţionate în încheierea de dezbateri din data de 28 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta deciziei, astfel că înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea acestora.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- la termenul când au avut loc dezbaterile recurentul inculpat, a fost prezent, asistat de apărător desemnat din oficiu;
- la acelaşi termen, cu acordul lui, inculpatul prezent personal a fost ascultat, menţionând că nu doreşte să facă alte declaraţii în faţa instanţei de recurs;
- nici inculpatul şi nici apărătorul său, nu au solicitat administrarea unor probe noi pe situaţia de fapt;
- decizia atacată a fost pronunţată la data de 23 aprilie 2013, în raport cu data pronunţării fiind este supusă căii de atac ordinare a recursului, însă potrivit cazurilor de casare astfel cum au fost configurate (modificate sau abrogate) de Legea nr. 2/2013.
În consecinţă, în raport cu modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, înalta Curte nu va mai examina acele motive de recurs ale inculpatului care nu mai au corespondent în cazurile de casare ulterioare publicării Legii nr. 2/2013 (cazurile de casare expres abrogate).
De asemenea, Înalta Curte apreciază că legiuitorul - prin abrogarea expresă a unor cazuri de casare ori prin modificarea expresă a altora - nu a intenţionat ca acestea să fie „preluate" pe cale jurisprudenţială în conţinutul cazurilor de casare astfel cum acestea au fost reconfigurate normativ prin Legea nr. 2/2013, ci a intenţionat să stabilească o perioadă „tranzitorie" între recursul -cale ordinară de atac (devolutiv „în drept" şi, prin excepţie, şi „în fapt") şi recursul - cale extraordinară de atac (recurs în casaţie, exclusiv devolutiv „în drept"), astfel cum această cale de atac este reglementată de noul C. proc. pen. care va intra în vigoare la data de 01 februarie 2014.
Examinând recursul declarat de inculpatul V.I. se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare Legea nr. 2/2013, respectiv cel prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat a solicitat, în realitate, reexaminarea, reevaluarea probatoriului administrat de cele două instanţe, reevaluarea, schimbarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond, confirmată de instanţa de apel, şi - pe cale de consecinţă achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Or, această reevaluare, modificare a situaţiei de fapt, prin reexaminarea şi reevaluarea probatoriului deja administrat de cele două instanţe, deopotrivă competente să devolueze cauza penală „în fapt" şi „în drept", nu mai este posibilă la instanţa de recurs, ulterior Legii nr. 2/2013, prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art 3859 pct. 172, în condiţiile în care legiuitorul a abrogat expres cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., singurul care permitea - procesual - reexaminarea de către instanţa de recurs a situaţiei de fapt prin reevaluarea probelor deja aobninistrate de instanţele anterioare ori prin readministrarea probelor anterioare/administrarea unor probe noi de către însăşi instanţa de recurs.
Din motivarea cazului de casare de către recurentul-inculpat rezultă că, în realitate, nu se susţine lipsa unui anumit element constitutiv al infracţiunii, ci lipsa faptei („lipsa laturii materiale"), adică ipoteza reglementată de cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat expres.
De asemenea, nu se poate accepta opinia apărării în sensul că infracţiunilor „le lipseşte latura subiectivă", adică elementul subiectiv, deoarece din expunerea situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond, şi confirmată de instanţa de apel este relevat elementul intenţional, fiind fapte săvârşite cu „intenţie".
Potrivit modificărilor aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, pe calea de atac a recursului - şi prin aplicarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., se poate doar verifica, prin raportare la situaţia de fapt definitiv stabilită de instanţa de fond, şi menţinută de instanţa de apel, dacă fapta. inculpatului corespunde infracţiunii reţinute, din punctul de vedere elementelor constitutive care caracterizează infracţiunea (cerinţe/condiţii ataşate elementului material, urmarea imediată, legătura de cauzalitate, intenţia sau culpa ca element subiectiv al infracţiunii, scopul sau mobilul - însă numai în măsura în care sunt condiţii/cerinţe ale laturii subiective, etc).
Totodată, se constată că sunt neîntemeiate şi criticile recurentului inculpat privind cuantumul pedepsei aplicate şi solicitarea sa de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât acestea nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., întrucât acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, prin înlăturarea tezei privind greşita individualizare a pedepsei sţabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar arunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, în cauză, recurentul a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei cuantumului pedepsei şi al modalităţii ei de executare, situaţie exclusă cenzurii în recurs, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Se constată că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 37 lit a) C. pen. care prevede limite de pedeapsă între 6 luni la 5 ani este în limite legale, fiind orientată spre limita minimă prevăzută de norma mcrirninatoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.B.. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul incupat va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I.B.. împotriva Deciziei penale nr. 150 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 341/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... | ICCJ. Decizia nr. 366/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni... → |
|---|
