ICCJ. Decizia nr. 363/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 363/A/2014
Dosar nr. 783/59/2013
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2014
Asupra apelului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 72/PI din data de 25 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în temeiul art. 386 C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.P., domiciliat în Arad, jud. Arad, fără antecedente penale, din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual, şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 92 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere de 3 ani pe seama acestuia.
În temeiul art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri:
- Să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune gestionat cu supravegherea sa;
- Să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile.
În temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 şi 25 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 euro către partea civilă D.T.L., reprezentând daune materiale şi respinge solicitarea de obligare a inculpatului la plata daunelor morale.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 300 lei onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a dispus următoarele:
Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 112/P/2013, a fost trimis în judecată inculpatul C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În fapt s-a reţinut că la data de 04 martie 2013 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângerea părţii civile D.T.L., prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a avocatului C.P., din cadrul Baroului Arad, întrucât acesta, începând cu luna decembrie 2011, pe parcursul derulării unui contract de asistență juridică, ce nu a fost încheiat în formă scrisă, a indus-o în eroare (i-a ascuns faptul că a fost suspendat de Baroul Arad pentru neplata taxelor, i-a comunicat număr de înregistrare a acţiunii, i-a comunicat schimbarea magistratului judecător ce „soluționează” cauza), creându-i falsa reprezentare că a promovat o acţiune civilă de partaj pe rolul Judecătoriei Arad şi a determinat-o, în acest mod, să-i plătească taxa de timbru, onorariu şi alte taxe.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat faptul că, în toamna anului 2011, în contextul în care intenţiona să promoveze o acţiune civilă pentru sistarea comunității de bunuri şi partaj în contradictoriu cu fostul soţ S.B., partea civilă l-a cunoscut pe avocatul C.P., prin intermediul martorei B.A.E., concubina acestuia la acea dată. După mai multe întâlniri, în cadrul cărora partea civilă D.T.L. i-a făcut cunoscută starea de fapt şi i-a înmânat mai multe documente, după ce, în prealabil, s-a încercat o soluţionare pe cale amiabilă, cei doi au convenit ca avocatul C.P. să promoveze o acţiune civilă în contradictoriu cu fostul soţ S.B., având ca obiect sistarea comunității de bunuri şi partaj şi să o reprezinte în instanţă. Între partea civilă D.T.L. şi avocatul C. pen. nu s-a încheiat un contract de asistență juridică în formă scrisă, însă cel din urmă i-a solicitat părţii civile un onorariu în sumă de 500 euro şi suma de 4.400 lei pentru plata taxei de timbru. Ulterior, la solicitarea inculpatului C.P. pentru ai plăti alte taxe, partea civilă D.T.L., în prezenţa martorilor G.L.N., T.E., H.O., la data de 24 ianuarie 2013, i-a înmânat suma de 120 (o sută douăzeci) lei. Sumele de bani reprezentând taxa de timbru şi onorariu au fost plătite de către partea civilă în mai multe tranşe, fiind înmânate fie personal avocatului C.P., fie prin intermediul martorei B.A.E. Astfel, aceasta, în declaraţiile date la această unitate de parchet la datele de 26 martie 2013 şi 07 iunie 2013, precizează următoarele : ”La un moment dat, în timp ce mă aflam la salonul de cosmetică, prietena mea D.T.L. mi-a înmânat suma de 650 de lei, spunându-mi să i-o înmânez avocatului C. pen. cu titlul de onorariu. I-am înmânat avocatului C. pen., suma de bani iar acesta mi-a spus că ştie el pentru ce anume i-a fost plătită suma de bani”.
Aşa cum a rezultat din adresa din 29 aprilie 2013 a Baroului Arad, începând cu data de 16 februarie 2012, inculpatul C.P. are suspendată calitatea de avocat, conform Deciziei nr. 11 din 16 februarie 2012 a Consiliului Baroului Arad, pentru neplata cotelor profesionale (fila 51).
În intervalul de timp cuprins între realizarea acordului de voinţă, între partea civilă D.T.L. şi avocatul C.P., cu privire la redactarea şi promovarea acţiunii civile şi reprezentarea părţii civile în faţa instanţei de judecată şi înregistrarea actului de sesizare al organelor de urmărire penală la această unitate de parchet, inculpatul C.P. i-a creat părţii civile D.T.L. o falsă reprezentare a realităţii, în sensul că a promovat acţiunea civilă şi s-a prezentat la mai multe termene de judecată, după cum a urmat: i-a comunicat părţii civile D.T.L. că dosarul a fost repartizat spre soluţionare completului compus din magistratul judecător G.; i-a comunicat părţii civile D.T.L. că în cauză a fost efectuată o expertiză pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor aduse apartamentului bun comun. În acest sens, s-au redat declaraţiile părţii civile, ale martorei B.A. şi ale inculpatului C.P.; i-a adus la cunoştinţă părţii civile D.T.L. că dosarul a fost rerepartizat la completul de judecată compus din magistratul judecător A.V.
S-a precizat că, pe parcursul cercetărilor au fost efectuate verificări în urma cărora s-a stabilit că în cadrul Judecătoriei Arad nu îşi desfăşoară activitatea nici un magistrat judecător cu numele A.V. (filele 71-90).
De asemenea, la data de 12 februarie 2013, inculpatul a transmis părţii civile printr-un sms. numărul dosarului civil sub care a fost înregistrată acţiunea civilă (nr. 16459/55/2011). În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că pe rolul Judecătoriei Arad a fost înregistrat Dosarul civil nr. 16459/55/2011, având ca obiect sistarea comunității de bunuri şi pretenţii civile, însă părţile din dosar sunt V.V., în calitate de reclamant şi N. (fostă V.) D.F. şi N.M., în calitate de pârâte (filele 56-69, 91-97).
- nu i-a comunicat părţii civile D.T.L. faptul că i-a fost suspendată calitatea de avocat pentru neplata cotelor profesionale, aceasta aflând despre situaţia învinuitului la data de 20 februarie 2013.
- i-a solicitat părţii civile D.T.L. să prezinte trei martori, pentru presupusul termen din data de 24 ianuarie 2013, pentru ca, la acea dată, să-i comunice, în prezenţa celor trei martori, că audierea acestora nu a mai avut loc , întrucât martori i fostului soţ nu s-au prezentat la termenul de judecată , iar el nu a mai fost de acord cu nici o amânare.
- la data de 22 martie 2013,la locuinţa martorei B.A.E., inculpatul C.P. a asigurat-o pe partea civilă D.T.L. că în scurt termen avea să primească la domiciliu hotărârea judecătorească, întrucât cauza a rămas în pronunţare.
Realizând că a fost înșelată, în data de 08 martie 2013, partea civilă D.T.L., în cadrul unei întâlniri pe care a avut-o cu martora B.E.A., i-a prezentat acesteia modul în care a fost indusă în eroare de către inculpatul C.P. Martora B.E.A. a rămas surprinsă de cele aflate, fiind convinsă de buna credinţa a avocatului C.P. La aceeaşi dată, când inculpatul C. pen. a sosit la locuinţa martorei B.A.E., unde, de altfel, şi locuia, a fost abordat de către aceasta cu privire la cele aflate de la partea civilă, prilej în raport de care primul şi-a recunoscut fapta. La data de 02 aprilie 2013 a fost trimis, de către partea civilă, un plic în care se afla un suport magnetic de tip D.V.D.-R., pe care a afirmat că este stocat conţinutul a două convorbiri din data de 22 februarie 2013, una cu martora B.A.E., purtată la sediul cabinetului de cosmetică al acesteia, iar cealaltă cu martora B.A.E. şi inculpatul C.P. la domiciliul celor doi din mun. Arad, jud. Arad.
La data de 25 aprilie 2013 a fost începută urmărirea penală faţă de avocatul C.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “Înşelăciune”, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., iar prin ordonanţa acestei unităţi de parchet cu numărul din antet, din data de 03 iulie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale, prin schimbarea încadrării juridice dată iniţial, faţă de învinuitul C.P., pentru infracţiunea de „Înşelăciune”, prev. şi ped. art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Cu prilejul audierii la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 22 mai 2013, partea vătămată D.T.L. a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro, din care suma de 1.500 euro a reprezentat daune materiale (4.480 lei reprezentând aşa zisa taxă de timbru, 500 de euro onorariu avocat şi 120 lei alte taxe şi 250 lei onorariu notificare), iar diferenţa de 8.500 de euro reprezintă daunele morale.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 23 iulie 2013 sub nr. Dosar nr. 783/59/2013.
Din actele şi lucrările dosarului, respectiv plângerea şi declaraţii parte vătămată/civilă D.T.L.; proces-verbal de redare a convorbirilor purtate între partea vătămată D.T.L., martora B.A. şi învinuitul C.P. ; declaraţii martori (filele 25-40, 42-45); declaraţii inculpatului C.P.; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, instanţa a reţinut aceiaşi stare de fapt şi încadrare juridică, în sensul săvârşirii de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru sine un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Astfel, fapta inculpatului C.P. care, care începând cu luna decembrie 2011, pe parcursul derulării contractului de asistență juridică, ce nu a fost încheiat în formă scrisă, a indus-o în eroare pe partea civilă D.T.L., (i-a ascuns faptul că a fost suspendat de Baroul Arad pentru neplata taxelor, i-a comunicat număr de înregistrare a acţiunii, i-a comunicat schimbarea magistratului judecător ce „soluționează” cauza), creându-i acesteia falsa reprezentare că, în calitatea sa de avocat, a promovat o acţiune civilă de partaj pe rolul Judecătoriei Arad, deşi în realitate nu a promovat o astfel de acţiune, determinând-o, în acest mod, să-i plătească taxa de timbru, onorariu şi alte taxe, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 1.500 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
În temeiul art. 5 C. pen. în vigoare „ în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”.
Potrivit art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior, infracţiunea de înșelăciune cu prilejul încheierii sau executării unui contract reținută în sarcina inculpatului se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 12 ani, în timp ce art. 244 C. pen. în vigoare sancționează aceiaşi faptă cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. Apreciind că legea penală mai favorabilă ce se impune a fi reţinută în sarcina inculpatului este actualul C. pen., în temeiul art. 386 C. proc. pen. raportat la art. 5 C. pen.p instanţa va schimba încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul C.P. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual.
Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 actualul C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările şi modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului C.P.
Potrivit Noului C. pen. pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporţională cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului şi un mijloc eficient de reeducare a condamnatului şi recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ şi rațională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
Infracţiunea de înşelăciune aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranţa patrimonială, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.
Astfel, urmare schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. actual, l-a condamnat pe inculpatul C.P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Transpunând aceste reguli la speţa de faţă, instanţa apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art. 91 C. pen., fiind în prezenţa unei pedepse de cel mult 3 ani aplicată inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 92 C. pen. a stabilit termen de supraveghere de 3 ani pe seama acestuia.
În temeiul art. 93 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad la termenele fixate; să primească vizitele consilierului de probaţiune gestionat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă .
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea vătămată D.T.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro, din care suma de 1.500 euro reprezintă daune materiale, iar diferenţa de 8.500 de euro reprezintă daunele morale.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanţa a apreciat întemeiate daunele materiale solicitate, reprezentând 4.480 lei taxă de timbru, 500 de euro onorariu avocat, 120 lei alte taxe şi 250 lei onorariu notificare, astfel că în temeiul art. 397 C. proc. pen., art. 19 şi 25 C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 1.500 euro către partea civilă D.T.L.
La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât suferințele părţii civile, cât şi necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au avut semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. S-a reţinut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci s-au menţinut la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferinţe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de nelinişte, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm şi paşnic al vieţii sufletești, deci o daună". Instanţa a apreciat că în cauză nu se justifică acordarea de daune morale, astfel că a respins solicitarea părţii civile în privinţa sumei de 8.500 lei.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel partea civilă D.T.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. 783/59/2013.
La data de 4 noiembrie 2014, prin fax, (fila 68 dosar apel), înainte de termenul de judecată de la data de 6 noiembrie 2014, apelanta parte civilă, cu datele de identificare precizate în cerere, a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care acesta a precizat că înţelege să nu-şi mai mențină apelul în cauză, întrucât doreşte ca soluţia să rămână definitivă.
Înalta Curte în raport cu dispoziţiile art. 415 C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a apelului formulat de partea civilă D.T.L. împotriva sentinţei penale nr. 72/PI din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, în mod expres şi personal, va lua act de declaraţia de voinţă a apelantei părţi civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de retragerea apelului declarat de partea civilă D.T.L. împotriva sentinţei penale nr. 72/PI din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelanta parte civilă D.T.L. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul intimatului inculpat C.P. în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 314/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 378/2014. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
