ICCJ. Decizia nr. 37/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 37/2014

Dosar nr. 984/86/2013

Şedinţa publică din 7 ianuarie 2014

Asupra recursului penal de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 169 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava, secţia penală s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.I.C. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3270 din 25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 3 ani şi 2 zile închisoare (1097 zile), cu pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare aplicată inculpatului în cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

A mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de „port fără drept al cuţitului în locuri publice", prev. de art. 2 pct. 1 din „Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice" cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3270 din 25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 3 ani şi 2 zile închisoare (1097 zile) cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată în cauză, inculpatului urmând a i se aplica pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 2 zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente şi, în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 15 (cincisprezece) ani închisoare, iar potrivit art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale rezultante s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.C. durata arestării preventive de la data de 6 octombrie 2012 (data arestării de către autorităţile italiene în baza mandatului european de arestare) la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

În temeiul art. 118 alin. (4) cu trimitere la alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat contravaloarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, în cuantum de 30 RON.

S-a luat act că partea vătămată Ş.F.L. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului S.I.C.

În temeiul art. 1357, 1381, 1385 Noul C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan Cel Nou Suceava" şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.435,28 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată Ş.F.L.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3.410 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (2.410 RON - faza de urmărire penală şi 1.000 RON - faza de judecată).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 214/P/2012 din 17 ianuarie 2013 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, inculpatul S.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi omor deosebit de grav rămas în stare de tentativă, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 16 aprilie 2012, a purtat fără drept într-un local public situat pe raza municipiului Suceava un cuţit, cu care ulterior a produs vătămări unei alte persoane, exercitând în concret acte de violenţă cu acesta, în zone vitale, asupra victimei Ş.F.L., cu intenţia de a-i suprima viaţa, cauzându-i leziuni vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii în primejdie.

Ca şi soluţie complementară, s-a dispus prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a), art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 lit. c) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului M.D., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 15 aprilie 2012, în jurul orelor 22:00, partea vătămată Ş.F.L., împreună cu martorii Ş.A., M.L.F. şi M.Z. s-au deplasat la Clubul „R." din municipiul Suceava, local unde au consumat o cantitate nedeterminată de băuturi alcoolice până în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2012.

În cursul nopţii de 15/16 aprilie 2012, numitul M.D. împreună cu concubina sa, martora I.C.E. şi alţi prieteni (respectiv martorii P.I., C.E.A., A.A.I., B.C.L., M.R.N.) s-au deplasat prin mai multe localuri din municipiul Suceava, consumând cantităţi mari de băuturi alcoolice, precum şi substanţe etnobotanice. în jurul orelor 03:30, cu aproximaţie, grupul s-a deplasat la Clubul „B.", loc unde s-au întâlnit cu inculpatul S.I.C.

În jurul orelor 05:00, la ora închiderii Clubului „B.", grupul (la care s-a alăturat şi martorul Ş.V.I.), s-a deplasat spre Clubul Ranch cu intenţia de a consuma în continuare băuturi alcoolice.

Imediat după intrarea grupului în local, martorul H.M.O. (administratorul clubului), motivat de faptul că anterior a mai existat un incident violent între M.D. şi M.L.F., a solicitat telefonic prezenţa lucrătorilor de poliţie, dar şi a agenţilor de pază de la SC R.P.G. SRL, temându-se că în local ar putea avea loc o nouă altercaţie. La scurt timp după acest apel, la Club R. s-au deplasat poliţiştii şi agenţii de pază care au constatat că nu există niciun motiv să intervină şi că nu aveau posibilitatea să solicite clienţilor să părăsească localul.

În jurul orelor 06:10 (imediat după plecarea poliţiştilor şi agenţilor), din cauza stării avansate de ebrietate în care se afla, numitul M.D. a început să-l agreseze, cu pumnii şi picioarele, pe M.L.F. Deşi nu erau în nici un mod implicaţi în acest incident, în ajutorul lui M.D. au intervenit şi prietenii săi - P.I., Ş.V.I., M.R.N., S.I.C. - persoane care la rândul lor au exercitat acte de violenţă asupra lui M.L.F. cu pumnii, picioarele, bastoane telescopice, scaune din bar etc.

Observând că cel cu care a ajuns în local este agresat de un grup mai mare de persoane, victima Ş.F.L. a încercat să intervină în apărarea lui M.L.F., le-a solicitat agresorilor să-l lase în pace, ameninţându-i cu un pistol cu gaze.

De victima Ş.F.L. s-a apropiat la un moment dat, dintr-o zonă laterală, inculpatul S.I.C. şi, cu toate că între cei doi nu a existat vreo altercaţie anterioară sau vreun incident în acea dimineaţă în local, inculpatul a înjunghiat victima cu un cuţit în zona lombară, precum şi în zona toraco-abdominală. Cu toate că cele două plăgi înţepate s-au produs în zone vitale, victima nu a sesizat imediat acest lucru datorită stării de ebrietate în care se afla, abia după câteva minute fiindu-i atrasă atenţia de alte persoane din local că este plin de sânge pe tricou.

În momentul în care s-a declanşat acest episod violent, administratorul localului a solicitat din nou prezenţa lucrătorilor de poliţie, însă la sosirea acestora la faţa locului parte dintre persoanele implicate părăsiseră deja câmpul infracţional.

În urma cercetărilor s-a reţinut că inculpatul S.I.C. s-a urcat în maşina condusă de martorul I.C.E. (în aceeaşi maşină urcându-se M.D. şi A.A.I.), fiind condus apoi până în apropierea domiciliului său din comuna Şcheia. Din depoziţiile martorilor I.C.E. şi A.A.I., procurorul de caz a reţinut că, în momentul în care s-a urcat în maşină, inculpatul avea în mână un cuţit plin de sânge cu care şi-a tăiat pantalonii de la genunchi în jos.

Victima Ş.F.L. a fost transportată la Spitalul Judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava unde a fost internată în perioada 16 - 27 aprilie 2012 şi supusă unor intervenţii chirurgicale.

Procurorul de caz a reţinut că, potrivit concluziilor cuprinse în raportul nr. 159/A/2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, victima a prezentat plăgi înţepat-tăiate zona lombară, cu secţiune musculară şi toraco-abdominală cu secţiune parţială a unei coaste, cu plagă epiplonică şi cu hemoperitoneu, ce s-au putut produce prin loviri cu corp înţepător-tăietor, posibil cuţit. Opinia medicului legist a fost în sensul că plaga lombară necesita un număr de 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, iar cea toraco-abdominală un număr de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cea din urmă fiind de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

Obiectivându-se măsurile procesuale şi de prevenţie dispuse faţă de inculpat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut că: prin rezoluţia din data de 27 mai 2012 a fost începută urmărirea penală împotriva numitului S.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de port fără drept al cuţitului în locuri publice şi tentativă la omor deosebit de grav, iar prin ordonanţa datată 28 mai 2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de autor pentru ambele infracţiuni; prin încheierea nr. 112 din data de 14 iunie 2012, Tribunalul Suceava a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului şi emiterea mandatului pe numele său, apreciindu-se că acesta se sustrage anchetei penale, acesta fiind identificat la 6 octombrie 2012 în Italia, ulterior fiind extrădat în România. La data de 29 noiembrie 2012 inculpatul a fost încarcerat în Arestul I.P.J. Suceava, ulterior detenţia acestuia fiind prelungită, măsura arestării preventive fiinţând până la 28 ianuarie 2013.

Cu privire la poziţia procesuală adoptată de inculpatul S.I.C. pe parcursul cercetărilor, s-a evidenţiat că acesta a fost nesincer, a dat o singură declaraţie în faţa lucrătorilor de poliţie, în calitate de martor, susţinând fără nici un temei că la momentul incidentului nici măcar nu se afla în local. Ulterior identificării şi încarcerării, inculpatul a adoptat o poziţie nesinceră, ostentativă, a refuzat să dea declaraţii în faţa organelor de urmărire penală, susţinând doar că nu este vinovat şi că dosarul este o înscenare împotriva sa realizată de anumiţi lucrători de poliţie; în final, inculpatul a refuzat şi să ia cunoştinţă de conţinutul materialului de urmărire penală.

Referitor la antecedenţa penală a inculpatului s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, pronunţată prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3270/25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în executarea căreia a fost arestat la data de 23 februarie 2004 şi liberat la data de 10 decembrie 2009, cu rest neexecutat de 1097 zile.

Cu titlu de date suplimentare, relativ la persoana inculpatului, s-a consemnat cu relevanţă că este cunoscut ca o persoană cu un comportament antisocial, agresiv, consumator de băuturi alcoolice.

Sub aspectul laturii civile, s-a precizat că în cauză există constituire de parte civilă din partea numitului Ş.F.L., precum şi a Spitalului Judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava.

Actul de sesizare a instanţei s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: copia Dosarului penal nr. 1411/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, Ordonanţa de disjungere nr. 1411/P/2012, Raport de constatare medico-legală nr. 159/A/2012 întocmit de S.M.L. Suceava, procese-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente, raport de expertiză nr. 128877/2012, întocmit de I.N.C. din cadrul I.G.P.R., anexa 1 - DVD conţinând înregistrările camerelor de supraveghere de la Club R., adresa Spitalului judeţean de urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/12475/2012 întocmit de I.N.M.L., declaraţiile victimei Ş.F.L., declaraţiile martorilor H.M.O., D.S., A.D.I., N.F., C.C.F., B.R., M.L.F., M.Z., P.I., F.T.N., A.A.I., I.C.E., M.R.N., C.E.A., Ş.V.I., B.C.L., M.D., Ş.A., , dovezi predare-primire bunuri, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

S-a conchis că, în drept, faptele inculpatului S.I.C. care:

- la data de 16 aprilie 2012, a purtat fără drept într-un local public situat pe raza municipiului Suceava un cuţit (cu care ulterior a produs vătămări unei alte persoane), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991;

- fiind condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, la aceeaşi dată mai sus-menţionată, într-un loc public situat pe raza municipiului Suceava, a exercitat acte de violenţă cu un cuţit, în zone vitale, asupra victimei Ş.F.L., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producând leziuni vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., ambele cu cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice, în condiţii de internare, iar, opinia membrilor comisiei din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, astfel cum rezultă din conţinutul raportului nr. Al/12475/2012, fiind în sensul că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care a fost cercetat.

Ca şi parcurs procedural şi procesual al cauzei instrumentate, s-a menţionat că incidentul petrecut la Club R. din municipiul Suceava, a făcut obiectul Dosarului penal nr. 1411/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, finalizat cu rechizitoriul întocmit la data de 11 mai 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a numiţilor M.D., M.L.F., Ş.V.I., M.R.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunurilor moravuri şi tulburarea liniştii publice, port fără drept al castetului în locuri publice.

Prin ordonanţa cu acelaşi număr datată 10 mai 2012 s-a disjuns materialul de urmărire penală cu privire la vătămarea produsă victimei Ş.F.L., declinându-se competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

Prin rezoluţia lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei municipiului Suceava, din 16 aprilie 2012, a fost începută urmărirea penală faţă de M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1), (2) C. pen. şi port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ce a fost confirmată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava la aceeaşi dată.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava din 16 aprilie 2012, faţă de M.D. a fost pusă în mişcare şi acţiunea penală pentru cele două infracţiuni. Ulterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a emis ordonanţa din 14 mai 2012 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală gravă în infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În motivarea actului decizional de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului M.D., sub aspectul săvârşirii în concurs real şi în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi port fără drept al cuţitului în locuri publice prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., procurorul de caz a reţinut că ancheta penală efectuată în cauză a pus în evidenţă faptul că acesta nu a avut asupra sa la momentul incidentului vreun cuţit şi nu a exercitat niciun act de violenţă cu un astfel de obiect asupra victimei Ş.F.L.

Procurorul de caz a susţinut că mijloacele de probă administrate în cauză au dovedit, mai presus de orice îndoială, că agresiunea asupra victimei Ş.F.L. a fost comisă de către inculpatul S.I.C., care era cunoscut de mai mulţi ani ca o persoană agresivă, ce purta permanent asupra sa cuţit şi care, în repetate rânduri, a comis infracţiuni grave utilizând ca instrument vulnerant un asemenea obiect; inculpatul a fost văzut de martori în Clubul „R." având asupra sa un obiect ce semăna cu un cuţit, fiind singura persoană care s-a apropiat de victima Ş.F.L. şi a lovit-o în zona abdomenului cu un obiect ce părea a fi un cuţit; după finalizarea incidentului din club, inculpatul s-a urcat în maşina unui martor, având în mână un cuţit murdar cu sânge şi cu acel obiect şi-a tăiat pantalonii, aspecte sesizate de persoanele aflate în maşină.

Odată sesizată instanţa de judecată, urmându-se procedura reglementată de art. 300¹ C. proc. pen., prin încheierea din data de 18 ianuarie 2013, în baza prevederilor înscrise în alin. (1) al acestei norme legale, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării sub incidenţa căreia se afla inculpatul S.I.C. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 300¹ alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută starea sa de arest preventiv ulterior, pe parcursul judecăţii, aceasta fiind regulat verificată şi menţinută, în considerarea art. 300² raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen.

La primul termen de judecată cu procedura completă, în considerarea art. 300 C. proc. pen. instanţa, după ascultarea punctelor de vedere ale părţilor, a constatat regularitatea actului se sesizare constând în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 214/P/2012 din 17 ianuarie 2013, considerându-se astfel legal sesizată cu judecarea prezentei pricini.

Instanţa de fond, efectuând cercetarea judecătorească, în baza rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralităţii şi contradictorialităţii specifice fazei de judecată, a procedat la readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, audiind inculpatul S.I.C., partea vătămată Ş.F.L. şi martorii din lucrări H.M.O., D. (actuală I.) S., B.R., M.L.F., M.Z., P.I., F.T.N., A.A.I., I.C.E., M.R.N., C.E.A., Ş.V.I., B.C.L., M.D. şi Ş.A.

Constatând că, până la epuizarea probatoriului, demersurile procedurale iniţiate pentru a asigura prezenţa martorilor din lucrări A.D.I., N.F. şi C.C.F., pe numele cărora au fost emise repetat mandate de aducere, au rămas fără rezultat, în conţinutul proceselor-verbale întocmite şi înaintate la dosar în considerarea disp. art. 184 C. proc. pen., obiectivându-se că, în urma verificărilor efectuate de către organele competente, s-a stabilit că cei vizaţi sunt plecaţi în străinătate, instanţa de fond, dând eficienţă practică disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a revenit asupra măsurii audierii acestora, fiind astfel luate în considerare declaraţiile lor date în cursul urmăririi penale, prin coroborare cu întreg materialul probator.

La solicitarea inculpatului, s-a pus la dispoziţia acestuia copia înregistrărilor camerelor de supraveghere de la clubul R. din data de 16 aprilie 2012, stocate pe DVD-R, cu privire la care apărarea a susţinut în mod constant că nu sunt complete, raportat la cele vizionate în faţa organelor de poliţie.

Prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, a fost confirmată prin readministrarea probatoriului în faza de judecată, justificând reţinerea, fără nici un dubiu, în sarcina inculpatului a infracţiunilor de: port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Analizând declaraţiilor inculpatului, părţii vătămate şi martorilor din lucrări, date în ambele faze procesuale, prima instanţă a reţinut că au fost evidenţiate aspecte de fapt care stau să confirme modalitatea reală de derulare a evenimentelor, astfel cum a fost descrisă de către organul de urmărire penală.

S-a reţinut în acest sens că depoziţiile martorilor H.M.O., D. (actuală I.) S., B.R., M.L.F., M.Z., P.I., F.T.N., A.A.I., I.C.E., M.R.N., C.E.A., Ş.V.I., B.C.L., M.D., Ş.A., A.D.I., N.F. şi C.C.F. care, audiaţi fiind şi în faţa instanţei de fond (cu excepţia ultimilor trei) şi-au menţinut, în esenţă, declaraţiile date în faza de urmărire penală, sunt concordante în punctele esenţiale, fiecare dintre ei au perceput în mod direct şi secvenţial, pe diverse momente temporale şi spaţiale, succesiunea evenimentului în care a fost implicat şi inculpatul S.I.C., care de fapt a parcurs mai multe etape şi a avut grade diferite de intensitate a tensiunilor ce s-au creat, în derularea incidentului el având propria contribuţie pe un anumit segment de acţiune.

În raport de aspectele captate fie vizual, fie auditiv, martorii au redat cronologic incidentul care s-a petrecut în Clubul R., începând de la topografia locului, poziţionarea părţilor implicate ce făceau parte din grupuri diferite şi a celorlalte persoane din anturajul lor, punctându-se asupra modului în care s-a manifestat fiecare dintre ei, relatările acestora portretizând atât situaţia premisă săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, pentru care inculpatul S.I. a fost deferit justiţiei, cât şi împrejurările în care s-a declanşat actul intenţional-agresiv îndreptat de cel în cauză asupra victimei Ş.F.L., fiind aduse în atenţie şi starea acesteia din urmă, precum şi acţiunea reflexiv-acţională (postinfracţională) a agresorului.

Pe baza declaraţiilor anterior menţionate s-a reţinut că, la data de referinţă, s-a creat o stare de agitaţie în rândul persoanelor care au asistat la incidentul agresiv izbucnit practic între două grupuri de persoane, în care şi cel în cauză şi-a adus propriul aport, înjunghiind victima Ş.F.L. spre finalul altercaţiei dintre M.D. şi M.L.F., care intervenise în ajutorul acestuia din urmă. S-a observat retragerea precipitată a celor care se simţeau în nesiguranţă, în locuri considerate ca oferindu-le protecţie: martorii D.S., A.D. - barmanii de serviciu s-au ascuns după bar, H.M.O. - administratorul clubului, care încă de la început a intrat într-un separeu, cunoscând că persoanele aflate în club sunt turbulente, motiv pentru care a şi apăsat într-o primă fază butonul de panică, ca urmare sosind iniţial două maşini de intervenţie de la Poliţie şi agenţi de securitate de la firma cu care societatea are contract, angajaţi ai RPG S., scandalul care constituie preocuparea instanţei declanşându-se, de altfel, chiar la scurt timp după plecarea patrulelor, cu toate că, aşa cum relatează martorul N.F., li s-a pus în vedere persoanelor din interior să-şi termine consumaţia şi să părăsească locaţia fără a provoca scandal, etc.

În probarea vinovăţiei inculpatului instanţa de fond a dat eficienţă, cu privire la momentele esenţiale legate de actul intenţional-agresiv îndreptat asupra părţii vătămate, declaraţiilor următorilor martori din lucrări care le-au surprins, din care instanţa a extras într-o redare rezumativă:

- P. - a declarat că „.. am văzut că numitul S.I.C. dansa la un moment dat, nu mai reţin dacă dansa pe mese sau pe pardoseală, cu un cuţit în mână, cu lama de maxim 10 cm (nu pot preciza dacă era pumnal sau briceag).. După orele 6:00 (nu mai reţin exact), M. a venit la un moment dat la masă la noi, a început să discute cu Mr., totul degenerând într-un scandal; arăt că am văzut doar pe M. şi pe Mr. că se băteau în acest timp, Ş. s-a ridicat de la masă şi a încercat să aplaneze conflictul. Eu i-am spus să nu se bage întrucât nu se întâmplă nimic grav. Bătaia a durat câteva minute, după care Mr. şi M. au ieşit afară. La scurt timp m-am deplasat spre bar, unde m-am întâlnit cu Ş. Am observat că acesta avea tricoul plin de sânge în zona abdomenului. Mi-a spus că a fost tăiat de ţiganul S.I.C. cu cuţitul - sunt sigur că acestea au fost cuvintele lui, cu certitudine de „C." a menţionat în acele împrejurări, şi-a ridicat bluza şi mi-a arătat rana din zona abdomenului."; ".. doar la S.I.C. am văzut în mână un cuţit, dar nu am văzut să i-l dea cuiva în local."

Deşi în faţa instanţei martorul a precizat că îşi menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale, acesta şi-a nuanţat poziţia, ezitând să declare cu aceeaşi certitudine că în noaptea respectivă inculpatul avea în mână un cuţit, astfel că, motivând că s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a afirmat că a văzut asupra sa un obiect, însă nu poate preciza dacă era unul tăietor înţepător de natura celui care interesează în cauză, că nu îşi mai aduce aminte să îi fi spus partea vătămată în acele împrejurări, pe care a văzut-o rănită în zona abdomenului şi sângerând, că a fost tăiată de inculpat, susţinând că acest lucru i l-a spus după ce a ieşit din spital, când s-au întâlnit.

- A.A.I. - a susţinut varianta expusă de către sus-numitul, aceasta afirmând la rândul său că: „.. Reţin că la ceva vreme după ce a început scandalul eu mă aflam la o distanţă de aprox. 10 m faţă de Ş.F., l-am văzut în picioare, cred că avea mâna stângă ridicată deasupra capului şi ţinea în mână un pistol. L-am observat pe S.C. apropiindu-se de acesta din partea dreaptă, din lateral, după care am sesizat că acesta îl loveşte cu mâna dreaptă în zona abdomenului .. După părerea mea, pentru că lovitura a fost dată în plan orizontal, cred că S.C. avea un obiect în mână şi l-a lovit cu acesta pe Ş.F. .. Imediat după ce a fost lovit de „C.", Ş.F. s-a îndreptat către ieşire - aflată la circa 2 metri de el. Nimeni nu s-a mai apropiat de Ş.F. după momentul lovirii lui de către „C.".. Nu am observat însă unde anume s-a dus „C".

Mai mult decât atât, au fost luate în considerare afirmaţiile martorului, în sensul că s-a urcat în maşina numitei I.C.E., alături de M.D., în autoturism urcându-se şi inculpatul S.I., acesta având în mână un cuţit, împrejurare în care a sesizat că lama era toată plină de sânge, cu acest obiect el începând să-şi taie pantalonii de la genunchi în jos.

Audiat fiind în faţa instanţei, martorul A.A.I. şi-a menţinut declaraţia dată în faza de urmărire penală, declarând astfel şi în cursul cercetării judecătoreşti că, îndreptându-se spre ieşirea din local, aproape de ieşire i-a observat pe Ş.F. şi S.I.C., acesta din urmă lovind-o pe victimă în zona abdomenului, fără însă să sesizeze la acel moment dacă avea sau nu ceva în mână. A relatat din nou că, urcându-se în autoturismul cu care a plecat de la faţa locului, a văzut asupra inculpatului un cuţit plin de sânge, cu care a început să-şi taie pantalonii.

- I.C.E. - prin afirmaţiile sale a întregit acest tablou incriminator, aceasta precizând că la data critică, în jurul orelor 5:30, se afla în clubul R., moment în care a izbucnit acel scandal, în care au fost implicate mai multe persoane. A afirmat martora în concret cu relevanţă penală „Reţin totodată că undeva aproape de uşă se afla Ş.F.L. Acesta avea în mână în pistol, mie mi se părea că ţinteşte spre zona unde eram noi - după părerea mea, el era la circa 5 m distanţă de noi. Precizez, totodată că eu nu l-am văzut pe Ş.F. să ajungă la masa noastră şi să se bată cu vreuna din persoanele care erau acolo. Totodată, am sesizat că de undeva din stânga lui Ş.F.L. se apropie cel numit „C.", nu am observat să aibă ceva în mâini însă am reuşit să observ cum l-a lovit pe Ş.F. undeva în partea stângă a abdomenului. Nu am putut observa ce obiect anume ţinea în mâini, după părerea mea avea ceva asupra lui, nu am putut să văd nici unde anume a plecat după ce l-a lovit pe Ş.F. Am sesizat doar că Ş.F., imediat după ce a fost lovit de „C.", a ieşit din local. Ulterior am ieşit şi eu din local şi m-am urcat la volanul maşinii concubinului meu. Arăt că în momentul în care eu am ieşit din local i-am observat în curte pe Ş.F. şi pe M.D. Ş.F. tocmai îi spunea concubinului meu „uite ce a făcut săgeata ta". Am văzut şi atunci că Ş.F. era plin de sânge, de fapt prima data am văzut sânge la Ş.F. imediat după ce „C." l-a atins".

Şi această martoră a confirmat că inculpatul, în momentul în care s-a urcat în maşina sa, ţinea în mână un cuţit de inox, plin de sânge „Imediat ce s-a urcat în maşină am văzut că ţinea în mână un cuţit din inox, culoare albă, am văzut că era plin de sânge. M.D. a observat cuţitul acestuia şi l-a întrebat de unde are cuţitul şi ce a făcut cu el. „C." nu a răspuns, mie mi s-a părut că este mort de beat. Imediat însă a început să-şi taie blugii de la genunchi în jos. Doresc să arăt şi faptul că anterior incidentului din club, în momentele în care muzicanţii erau la masa noastră, l-am văzut pe „C." dansând şi totodată ţinea în mâna ridicată deasupra capului un obiect ce părea a fi un briceag închis. După părerea mea, el avea un cuţit în mână atunci".

Inclusiv în faţa instanţei, menţinându-şi declaraţiile date în faza de urmărire penală, această martoră a dat detalii importante în stabilirea situaţiei de fapt, a existenţei infracţiunilor imputate inculpatului şi vinovăţiei celui deferit justiţiei, susţinerile sale fiind, în esenţă, că personal a văzut când victima Ş.F., care se afla lângă uşa de la intrare în bar a fost înjunghiată cu cuţitul de către S.C., obiect pe care-l văzuse în mâna acestuia din urmă în noaptea respectivă şi atunci când a dansat pe mese. A relatat că, de la locul în care se afla, fiind de fapt pregătită să iasă din bar, în drum spre uşă, a avut vizibilitate foarte bună asupra locului şi momentului în care a avut loc înjunghierea. În acest context, a precizat că în momentul înjunghierii, la uşă se aflau numai cei doi. În plus a afirmat că şi ulterior când inculpatul, care se afla în stare de ebrietate, s-a urcat în maşina sa cu care a plecat spre casă, el avea în continuare cuţitul în mâna, acesta fiind murdar de sânge, iar la un moment dat a şi început să-şi taie pantalonii. Nici această martoră nu a văzut vreun cuţit în posesia unei alte persoane implicate în altercaţia ce s-a iscat la data critică.

- M.R.N. - „.. la un moment dat S.I.C. a început să danseze pe mese, având în mână un cuţit cu lama de cca. 10 cm .. ştiu că el poartă de obicei cuţit asupra sa; din acest motiv el este poreclit „cuţitaru", deoarece şi în trecut a folosit cuţitul în agresiunile în care a fost implicat.."; în jurul orelor 06:00 a început un scandal între M.D. şi M.L. .. Ş.F. nu a intervenit în vreun fel pe moment. Când M.D. a intenţionat să urineze pe M.L., s-a ridicat de la masă cu intenţia de a interveni. Nu am văzut ca S.I.C. să-l fi lovit pe M., l-am văzut deplasându-se în zona barului/băii. După aceasta, Mr. s-a deplasat afară din club iar Ş.F. s-a retras spre bar .. La un moment dat l-am observat pe Ş.F. în faţa barului, având cămaşa plină de sânge în zona abdomenului, cerând şerveţele pentru a-şi opri sângerarea, timp în care striga către noi „De ce m-a tăiat ţiganu? Unde e ţiganu? " referindu-se la S.I.C. Menţionez că acesta nu se mai afla în zonă, plecase din local, personal nu am văzut când acesta a plecat .. Menţionez că în faţa localului, înainte de a veni ambulanţa pentru a-l transporta la spital, Ş.F.L. l-a întrebat pe M.D. „De ce m-a tăiat ţiganu?". M.D. i-a răspuns „Du-te şi vorbeşte cu el! Eu nu te-am deranjat, nu mă deranja nici tu pe mine" .. Cu siguranţă S.I.C. l-a înjunghiat pe Ş.F.L., deoarece a plecat imediat din club, până la sosirea organelor de poliţie. Noi ceilalţi am rămas. Menţionez că înainte de venirea organelor de poliţie a plecat şi M.D. din zonă, împreună cu prietena sa".

Din declaraţiile aceluiaşi martor a rezultat că incidentul iscat iniţial între martorii Mr. şi M. a avut grade diferite de intensitate a tensiunilor ce s-au creat, luând amploare, ajungându-se şi la ameninţări cu arma, sugestive în acest sens fiind apreciate afirmaţiile martorului: „în momentul în care M.L. a sărit la bătaie la M.D., în timp ce ne aflam în incinta clubului R., acesta din urmă împreună cu alţi tineri au început să-l agreseze fizic pe sus-numit la un moment dat M.L. care se afla căzut la pământ s-a ridicat s-a îndreptat către o tânără, a scos din poşeta acesteia un pistol, nu cunosc marca acestuia, pe care l-a îndreptat către masa noastră şi a tras un foc, nimerindu-mă în piciorul drept .. Mi-a fost cauzată o leziune în zona tibiei (nota instanţei - existând şi CML în concluzii obiectivându-se că leziunea a putut fi produsă prin acţiunea unui pistol cu bile), din care .. Imediat numitul M.L. i-a înmânat pistolul numitului Ş.F., poreclit B., însă nu am văzut ce s-a întâmplat cu arma. Nu l-am văzut pe B. să fi folosit acel pistol .."

Deopotrivă importantă a fost apreciată şi declaraţia aceluiaşi martor, aflată la dosar: „Nu cunosc cine l-a înjunghiat pe numitul Ş.F., poreclit B., însă pot preciza că dintre mine, M.D. şi Ş.V.I. nici unul nu l-a înjunghiat pe sus-numit, întrucât aceştia au fost tot timpul în apropierea mea, iar B. a fost probabil înjunghiat în apropierea uşii de acces (nota instanţei: cei trei fiind supuşi inclusiv testului cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat fiind scoşi din cercul suspecţilor).

În privinţa aceluiaşi martor s-a reţinut că declaraţia sa dată pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a înscris pe aceeaşi linie cu privire la elementele esenţiale, rezultând că l-a văzut pe inculpatul S.I.C. dansând pe masă, având în mână un obiect lucios, deşi nu a captat vizual momentul înjunghierii victimei, a observat-o pe aceasta intrând în club şi prezentând pete de sânge în zona abdomenului şi a auzit-o întrebându-i pe M.D. şi P.I. "de ce m-a tăiat ţiganul".

- Ş.V.I. - a făcut, de asemenea, referiri la percepţia victimei de la data critică, în sensul că ar fi fost înjunghiat de către inculpat, în acest sens a declarat că: „.. După acest moment, l-am observat lângă tejgheaua barului pe Ş.F.L. Am sesizat că este plin de sânge în zona abdomenului, se tot ştergea de sânge şi, din câte îmi amintesc, chiar el spunea că a fost tăiat „de unul din Şcheia", „m-a tăiat C.".

Audiat fiind şi de instanţă, martorul a declarat că înainte de altercaţie a observat în mâna inculpatului când dansa „un obiect, ceva ca un mănunchi", iar după ce a fost înjunghiat Ş.F., l-a auzit pe acesta spunând că "m-a tăiat ţiganul din Şcheia".

- D. (actuală I.) S. - a făcut o descriere amplă a celor petrecute la data critică şi, fiind o persoană străină de grupurile implicate în scandal, angajată la Clubul „R.", nu a fost suspectată de parţialitate, în întreg ansamblul probator administrat reţinându-se că susţinerile sale au expresia adevărului şi, alături de celelalte probe testimoniale asupra cărora a dezvoltat şi va dezvolta instanţa, stau la baza eşafodajului acuzator care fundamentează soluţia de condamnare a inculpatului; cu toate că aceasta nu a fost în măsură să ofere date vizând implicarea concretă a inculpatului în agresarea victimei prin înjunghiere, relatările sale sunt edificatoare în reconstruirea arhitecturii generale a evenimentului, fixarea reperelor importante pentru încadrarea actului intenţional-agresiv în timp şi spaţiu, din declaraţiile sale rezultând o viziune de ansamblu asupra poziţionării principalilor participanţi şi modalităţii în care au acţionat fiecare pe parcursul diferitelor altercaţiile iscate, conturându-se şi momentul în care Ş.F.

F.L. prezenta urmele de violenţă sângerânde, elementele de detaliu care interesează fiind completate de ceilalţi martori audiaţi; astfel a precizat martora că, în momentul în care M.D. a început să-l lovească pe M.L. cu pumnii şi picioarele, imediat au început să-l lovească şi Ş.V. - cu bastonul telescopic, precum şi inculpatul S.I.C., M. fiind căzut la pământ. În acest moment, Ş.F. a încercat să-l scoată pe M., ocazie cu care a intervenit un tânăr din grupul lui Mr., respectiv R.M., cei doi agresându-se reciproc. Ş.F. s-a refugiat spre bar, a scos un pistol cu care a încercat să-l ameninţe pe Mr. şi pe ceilalţi, pentru a-l lăsa în pace pe M., el tremurând cu pistolul în mână. Observând pistolul Ş.F., S. şi M. s-au retras de lângă M., Mr. i-a mai dat acestuia un pumn după care a venit spre Ş.F. Ş.F. le-a spus agresorilor să-l lase în pace pe M. că îi omoară cu pistolul, Mr. nu s-a intimidat şi se îndrepta în continuare către el. Văzând aceasta, victima Ş.F. şi-a pus pistolul la curea la spate şi a încercat să fugă afară, însă a fost prins de Mr. care a început să-l lovească. Imediat Ş., M. şi S. au venit lângă Ş.F., începând să-l lovească cu pumnii şi picioarele .. După ce au plecat cei patru, Ş.F. s-a ridicat de pe jos .. le-a spus agresorilor ceva, aceştia s-au ridicat de la masă şi s-au îndreptat spre el. Ş.F. a fugit din club urmat de aceştia. După cca. 10 minute Ş.F. a revenit întrebând-o dacă este tăiat, personal văzând că avea o tăietură, dându-i şerveţele pentru că sângera. A susţinut martora că în faţa barului Ş.F. a fost agresat doar de M.D., Ş.V., M.R. şi S.I.C.

- s-au adăugat şi aspectele consemnate în declaraţia aceleiaşi martore aflată la dosar: „Altercaţia a continuat atât în interiorul localului cât şi în afara acestuia, pentru o perioadă de câteva minute.

În momentul în care s-a mai liniştit, am ieşit de sub tejghea împreună cu colega mea, observându-l (după consumarea incidentului când Mr. şi o parte din prieteni l-au lovit cu pumnii şi picioarele, unul cu bastonul telescopic în zona capului apoi Mr. a urinat pe el) pe M.L. în faţa uşii de acces, care prezenta plăgi tăiate în zona capului şi îi curgea sânge pe faţă. În apropierea acestuia se afla o persoană de sex femeiesc, probabil prietena acestuia, iar în interior se afla M.D. la aceeaşi masă împreună cu o mică parte din grupul acestuia, consumând băuturi alcoolice. Am observat cum M.L. încerca să intre în incinta localului, iar persoana de sex femeiesc îl ţinea de braţe pentru a-l împiedica.

Imediat s-a apropiat de M.L. şi tânărul care-l însoţea despre care am aflat ulterior că se numeşte Ş.F. şi care prezenta la rândul său pete de sânge pe tricou, în zona abdomenului. Acesta din urmă a ridicat tricoul observând că prezenta o plagă tăiată din care curgea puternic sânge. Atât acesta cât şi M.L. s-au apropiat de bar şi au comandat un suc. În acel moment un tânăr aflat la masa lui M.D. a comentat ceva celor doi, nu am înţeles ce şi, totodată, tânărul necunoscut ce avea bastonul telescopic s-a apropiat de M.L. şi i-a aplicat o lovitură în zona capului. Numitului M.L. a început să-i curgă sânge puternic din zona capului. M-am retras din nou după tejghea, iar la câteva minute au intrat în local mai multe echipaje de poliţie, care i-au despărţit pe aceştia. Din câte am înţeles administratorul anunţase telefonic organele de poliţie".

Şi în faţa instanţei, menţinându-şi declaraţiile date în faţa procurorului, martora D. (I.) S. a confirmat că în bătaia care s-a iscat a fost implicat la un moment dat şi inculpatul S.I.C., pe care l-a recunoscut în sala de judecată declarând, totodată, că înainte de a începe incidentul l-a observat pe acesta dansând pe mese, la bustul gol, fără însă să fi văzut în mâna sa în cursul nopţii sau în momentul altercaţiei vreun cuţit sau un alt obiect tăietor. În schimb, a observat când victima Ş.F.L. s-a apropiat la un moment dat de barul unde se afla şi şi-a ridicat tricoul, că este tăiată şi sângerează abundent. Precizarea martorei a fost că în acest timp M.D. cu M.L. se băteau în continuare, iar la momentul când victima i-a arătat rana, inculpatul nu mai era în bar.

- C.E.A. - a declarat că: „După ce a început conflictul dintre M. şi Mr. l-am observat pe „C." că s-a ridicat de pe scaun, s-a dezbrăcat de hainele pe care le purta, a rămas la bustul gol, a scos din buzunar de la pantaloni un obiect care mi s-a părut a fi un briceag. Din câte am reţinut eu, după puţin timp de la declanşarea altercaţiei din bar, am sesizat că băieţii au ieşit toţi afară, după puţin timp au revenit în bar şi atunci am observat că Ş.F. este plin de sânge. El atunci a revenit împreună cu M. şi la acesta am văzut în mână un pistol, ne ameninţa că trage în noi. După ce am dat declaraţii în acea zi la poliţie prietenul meu P.I. mi-a spus că el a auzit că numitul „C." l-a înjunghiat pe Ş.F. După circa 2 - 3 zile m-am întâlnit cu I.C. şi cu B.L. - amândouă mi-au spus că „C." l-a înjunghiat pe Ş.F., aşa au auzit ele, fără a-mi da detalii."

Menţinându-şi declaraţia dată în mai 2012 cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, cu precizarea că nu mai poate da amănunte cu privire la incident, dată fiind trecerea timpului, în faţa instanţei martora C.E.A. a susţinut în continuare că a văzut personal cum inculpatul, recunoscut în sala de judecată, dansa cu un briceag în mână, dar nu a şi observat cine a înjunghiat partea vătămată şi nu ştie dacă la acel moment S.I.C. era în preajma acesteia. A afirmat că doar ulterior a auzit de la martorul P.I. - prietenul său, că numitul „C." l-ar fi înjunghiat pe Ş.F., fapt confirmat şi de I.C. şi B.L.

- B.C.L. - portretizează acelaşi tablou, inculpatul având un cuţit în mână, aflându-se în preajma victimei, ambii situându-se în zona barului, cum de altfel au şi declarat aproape toţi martorii, după înjunghiere, Ş.F.L. indicându-l practic pe S.I.C. ca autor, afirmând mai exact că: „La un moment dat S.I.C., fiind în stare avansată de ebrietate, s-a dezbrăcat şi a început să danseze pe mese, având în mână un cuţit, cu lama de 10 cm. În momentul în care Ş.F. era în zona barului, spre el s-a îndreptat S.I.C. având în mână cuţitul despre care am făcut vorbire anterior. Cei doi au început să discute, „răţoindu-se" unul la altul. La scurt timp, am ieşit afară cu prietena lui P.I., E., ocazie cu care l-am observat pe Ş.F. în dreptul porţii de intrare în curtea clubului. Acesta a strigat la M.D., care se afla în uşa de intrare în club „De ce ai pus ţiganu să mă taie? ". Totodată, am observat că Ş.F. avea tricoul plin de sânge în zona abdomenului. Ulterior, am auzit de la prietena lui Mr., I.C.E. că S.I.C. l-a înjunghiat cu un cuţit pe Ş.F.".

Cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond a precizat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, afirmând că personal a văzut cum inculpatul S.I.C. a dansat la un moment dat cu un cuţit în mâna, dar nu cunoaşte dacă acesta a avut vreo implicaţie în înjunghierea victimei Ş.F.L., nefiind în măsură să dea detalii despre acest moment.

- F.T.N. a susţinut, audiat fiind în timpul urmăririi penale, că: „în timp ce stăteam acolo în drum, am observat ieşind din local un tânăr cu un tricou deschis la culoare (nota instanţei: identificat după fotografie la parchet ca fiind victima Ş.F.), am sesizat în zona abdomenului sânge la acel băiat. Totodată, cel înjunghiat avea un pistol în mână şi spunea că va trage cu el ..", poziţie pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei, când a afirmat în plus că toată lumea din comună ştie că inculpatul poartă permanent cuţit asupra sa.

- M.D. - deşi real că, la rândul său, a fost bănuit a fi autorul faptelor de care este acuzat inculpatul S.I.C., fiind scos de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi port fără drept al cuţitului în locuri publice prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., cu argumentele prezentate în rechizitoriu şi transpuse în cele ce preced, prima instanţă a dat eficienţă şi declaraţiilor sale, în condiţiile în care s-au coroborat cu cele ale celorlalţi martori audiaţi şi restul materialului probator; prin urmare, s-a luat în considerare că martorul declară în faza de urmărire penală că: „ După incidentul din club eu am părăsit localul, am ajuns în curtea exterioară şi l-am văzut acolo pe Ş.F.L., am sesizat că are cămaşa plină de sânge. Văzându-mă mi-a spus „Uite ce a făcut o săgeată de-a ta!". L-am întrebat ce s-a întâmplat, iar răspunsul său a fost „Uite că m-a tăiat unul care a fost cu tine".

Prin declaraţia dată în faţa instanţei martorul M.D. a confirmat altercaţia intervenită la data critică între el şi M.L., susţinând că printre persoanele aflate la acel moment în apropiere şi care s-au implicat a fost şi inculpatul S.I.C., anterior incidentului observând că acesta se juca cu un cuţit. A afirmat, totodată, că la un moment dat Ş.F. i-a spus că a fost tăiat de o săgeată de-a sa, respectiv de un ţigan, el gândindu-se atunci că este vorba despre inculpat, fără însă a şi surprinde personal momentul înjunghierii. La fel ca şi ceilalţi martori, acesta a reiterat că inculpatul s-a urcat în maşină, având asupra sa un cuţit, cu care de altfel şi-a tăiat şi pantalonii, obiect care prezenta urme de sânge, pete de aceeaşi natură fiind sesizate şi pe îmbrăcămintea sa. La fel de relevant a fost şi faptul că, după ce a ieşit din spital Ş.F. i-a spus expres că S.I.C. a fost cel care l-a tăiat.

Prima instanţă a apreciat că au confirmat vinovăţia inculpatului şi au susţinut situaţia de fapt care a stat la baza învinuirii şi care a constituit eşafodajul acuzator ce justifică soluţia de condamnare, alături de probatoriul testimonial:

- Raportul de constatare medico-legală nr. 159/A/2012 întocmit de S.M.L. Suceava - cu luarea în considerare a concluziilor medicului legist, fundamentate sub aspect ştiinţific, concordante cu realitate care, bineînţeles, se coroborează cu celelalte probe din dosar, conform cărora victima Ş.F.L. prezenta plăgi înţepat tăiate lombară cu secţiunea parţială a unei coaste, cu plagă epiploică şi cu hemoperitoneu, ce s-ar fi putut produce prin loviri cu un corp înţepător - tăietor (posibil cuţit), putând data cu câteva ore anterior examinării din 16 aprilie 2012; opinia de specialitate emisă este în sensul că plaga lombară poate necesita un număr de 15 - 17 zile de îngrijiri medicale, iar cea toraco-abdominală 30 - 35 zile, aceasta din urmă fiind de natură a pune în primejdie viaţa victimei;

- procesele-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente;

- Raportul de expertiză nr. 128877/2012, întocmit de I.N.C. din cadrul I.G.P.R.;

- Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/12475/2012 întocmit de I.N.M.L., prin care s-a concluzionat că inculpatul avea discernământul păstrat în raport cu faptele reţinându-se în sarcina sa;

Împrejurarea că în faza cercetării judecătoreşti, unii dintre martori nu au fost în măsură să ofere aceleaşi detalii, a fost apreciată ca nefiind de natură a justifica înlăturarea declaraţiilor de la urmărire penală, cu atât mai mult cu cât aceştia nu şi le-au retractat, ci doar şi-au nuanţat poziţia, precizând că nu îşi mai amintesc cu exactitate, fie din cauza trecerii timpului, fie invocând că se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.

Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile inculpatului S.I.C. care, în încercarea de a se sustrage răspunderii penale, a prezentat o situaţie de fapt trunchiată, care nu a corespuns realităţii obiective, astfel cum a fost reţinută ca bază a învinuirii, fundamentată în plan probator, susţinerile sale fiind infirmate de mijloacele de probă analizate detaliate în cele ce preced.

De vreme ce inculpatul a renunţat la dreptul la tăcere, dând declaraţie în cursul judecăţii, instanţa a fost autorizată să concluzioneze în întreg ansamblul probator administrat că poziţia acestuia este nesinceră, acesta urmărind în mod vădit să obstrucţioneze actul de justiţie.

Inculpatul S.I. a negat, aşadar, comiterea infracţiunilor sub aspectul cărora i se aduc acuze, audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, a susţinut că în acea noapte nu avea cuţit asupra sa, şi nu era în duşmănie cu nimeni, aspect pe care a pus cu precădere accent cu scopul de a evidenţia astfel că nu ar fi avut nici un motiv să-l înjunghie pe Ş.F.L., pe care îl cunoaşte de foarte mult timp. În aceeaşi notă, pentru a reliefa detaşarea de altercaţiile intervenite la data critică, a afirmat că este prieten atât cu martorul M.L., cât şi cu martorul M.D., a socializat cu aceştia, stând la masa ambilor, la acesta din urmă prizând şi droguri. Într-un atare cadru portretizat ca fiind unul relaxat, susţine că la un moment dat, începând altercaţia între cei doi menţionaţi, el a plecat acasă, pe jos, iar nu cu maşina cum declară unii dintre martori, lăsându-şi în club geaca şi şapca. S-a remarcat că, deşi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a invocat că înregistrările captate de camerele de supraveghere din Clubul „R." nu au fost complete, el vizionându-le chiar a doua zi când, însoţit de organele în drept, s-a deplasat la sediul Poliţiei unde a dat declaraţie, a admis ca real că practic atunci nu a şi văzut vreo secvenţă în legătură cu înjunghierea victimei Ş.F.L.

Ori, contrar celor susţinute, din declaraţiile martorilor la care s-a făcut anterior trimitere pe larg, a reieşit că acesta s-a aflat în mijlocul evenimentelor, a şi fost implicat în incidentul agresiv care s-a consumat între M.L. şi M.D., în care au intervenit de altfel mai multe persoane, el fiind indicat de probele administrate şi ca autor al actului intenţional-agresiv îndreptat asupra victimei Ş.F.L., comiţând aşadar infracţiunea de omor calificat rămasă în stare de tentativă.

Mai mult decât atât, el şi-a contrazis propriile afirmaţii prin declaraţia dată în faza de urmărire penală, în calitate de martor, fiind de observat că, deşi face doar o expunere foarte succintă, din susţinerile sale a rezultat că a fost prezent la faţa locului aproape pe tot parcursul desfăşurării evenimentelor, de vreme ce a surprins momentul când M.L. şi Ş.F. erau înarmaţi, declarând că: „La un moment dat m-am ridicat de la masă (aceea a lui Mr.) şi am plecat spre toaletă şi când m-am întors am observat foarte bine momentul în care M.L. l-a luat pe M.D. cu mâna de după cap şi a încercat să-l lovească cu pumnul în faţă. M.D. a reuşit să evite lovitura lui M.L., moment în care mi-am dat seama că este posibil să izbucnească un scandal, motiv pentru care mi-am lăsat geaca în club şi am fugit în exterior acestuia. Precizez faptul că imediat după ce Mr. a reuşit să evite lovitura lui M.L., am observat atât în mâna acestuia din urmă, cât şi în mâna lui Ş.F. (poreclit B.) câte un pistol de culoare neagră, acesta fiind motivul pentru care am intrat în panică şi am părăsit de urgenţă Clubul „R.".

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de fond, analizând şi interpretând probele, a reţinut dintre ele pe cele cu privire la care a ajuns la concluzia că sunt sincere şi concludente şi le-a înlăturat pe cele susceptibile de a fi nereale.

Un atare caracter nesincer a fost apreciat ca având şi declaraţia părţii vătămate Ş.F.L. dată în faza de cercetare judecătorească, reţinându-se că aceasta reprezintă o încercare nereuşită de scăpare a inculpatului de răspundere penală, motiv pentru care susţinerile sale în sensul că nu inculpatul este cel care l-a agresat cu cuţitul au fost înlăturate.

Astfel, prima instanţă a apreciat că deşi la momentul audierii în faţa instanţei s-a arătat la fel de confuză, declarând că nu ştie cine a înjunghiat-o, este inexplicabilă certitudinea cu care partea vătămată a afirmat că nu inculpatul S.I.C. este autorul infracţiunii. Şi asta în condiţiile în care, din declaraţiile martorilor anterior menţionaţi rezulta că, la momentul critic, a perceput realitatea aşa cum reiese din probele administrate, el fiind cel care striga "de ce m-a tăiat ţiganul" (M.R.N.), i-a reproşat numitului M.D. „uite ce a făcut săgeata ta" (I.C.E.), i-a spus martorului P.I. „că a fost tăiat de ţiganul S.I.C. cu cuţitul", acesta din urmă subliniind cu ocazia audierii în faza de urmărire penală că „sunt sigur că acestea au fost cuvintele lui, cu certitudine de „C." a menţionat în acele împrejurări" etc.

În contradicţie cu ceea ce a afirmat partea vătămată în faţa primei instanţe a fost reţinut conţinutul procesului-verbal încheiat la data de 18 aprilie 2012 de către inspectorul V.F. din cadrul Poliţiei municipiului Suceava - Biroul Investigaţii Criminale care, efectuând cercetări în Dosarul penal nr. 1411/P/2012 vizând agresiunea suferită de Ş.F.L. (parte vătămată în prezenta cauză) în dimineaţa zilei de 16 aprilie 2012 în Clubul R. a consemnat că, fiind audiat sus-numitul - aflat internat la acel moment în Spitalul Judeţean de Urgenţă „SF. Ioan Cel Nou Suceava" - Secţia de Chirurgie Generală, unde suferise o intervenţie chirurgicală, acesta a declarat că la data critică, în timp ce intenţiona să plece din Clubul R., fiind împreună cu soţia sa, M.L. şi soţia acestuia, numitul M.D. l-a lovit cu pumnul în faţă pe acesta din urmă. Din acest motiv, a intervenit să-i despartă, lângă M.D. aflându-se şi S.C., din sat Şcheia iar, la momentul când s-a întors, fiind cu spatele la cei doi, a simţit mai multe înţepături în partea stângă a abdomenului şi zonei lombare. A încercat să pareze loviturile, fiind zgâriat la mâna dreaptă, neobservând cine i-a provocat leziunile.

Deopotrivă, instanţa fondului a apreciat că lipsa de credibilitate a susţinerilor părţii vătămate a fost rezultat, de asemenea, din chiar declaraţia sa, dată la 2 mai 2012 în acelaşi Dosar nr. 1411/P/2012 (aşadar cea mai apropiată momentului evenimentului al cărui protagonist a fost), în care se consemnează că: „În învălmăşeala creată nu mi-am putut da seama cine şi cum lovea, însă reţin că unul dintre agresori avea asupra sa un baston telescopic. În momentul în care intenţionam să mă deplasez către agresori am simţit ceva rece în zona abdomenului, realizând că fusesem la rândul meu înjunghiat. Nu am sesizat momentul în care am fost înjunghiat, nu pot preciza cu exactitate cine este agresorul, însă singura persoană care s-a aflat în apropierea mea era tânărul de etnie rromă din localitatea Şcheia, menţionat anterior (nota instanţei: cu trimitere la inculpatul S.I.C.). Am ridicat tricoul observând că prezentam trei înţepături în zona abdomenului şi în zona lombară, din care curgea abundent sânge .. „Pot preciza sigur că M.D. nu este persoana care m-a înjunghiat, întrucât acesta nu s-a apropiat de mine".

În acelaşi context, au fost avute în vedere şi afirmaţiile martorului P.I. „.. M-am mai întâlnit de câteva ori întâmplător cu Ş.F., nu am discutat ceva semnificativ cu el. Miercuri 16 mai 2012 m-am întâlnit cu acesta prin oraş şi printre alte discuţii mi-a spus că persoana care l-a înjunghiat atunci este S.C. poreclit „C.". L-am întrebat atunci de ce nu spune acelaşi lucru şi organelor de urmărire penală - ştiam că M.D. este acuzat încă de la început de înjunghierea lui - iar acesta mi-a răspuns „nu vreau să bag pe nimeni la puşcărie". De asemenea, mi-a spus că în cazul în care va fi chemat de autorităţi sau dacă este nevoie, el va spune cine anume l-a tăiat cu cuţitul în acea dimineaţă ..".

Totodată, prima instanţă a reţinut că în contextul factual al speţei prezintă importanţă şi împrejurarea că cei implicaţi, la data de referinţă, în diferite modalităţi, la incidentele agresive ce s-au derulat în incinta Clubului „R.", au urmărit să le „rezolve" într-o manieră proprie, fără intervenţia organelor în drept. Ca argumente în acest sens au fost avute în vedere faptul că nici una dintre persoanele aparţinând celor două tabere adverse nu au apelat la serviciul unic de urgenţă 112, iniţiativa aparţinându-i administratorului (martorul H.M.O.) ce a fost alertat de angajata sa. Mai mult decât atât, din chiar procesul-verbal încheiat de agent principal C.T., I.C., L.A. şi C.B. din cadrul Poliţiei municipiului Suceava - Biroul Ordine Publică, a rezultat că persoanele implicate în scandalul intervenit în clubul R. doreau să minimalizeze amploarea şi natura acestuia, tocmai pentru a nu se lua măsurile de rigoare. S-a consemnat de către agenţii de poliţie în înscrisul amintit că, ajunşi la faţa locului, o parte dintre persoanele prezente în incinta localului au refuzat atât să se legitimeze, cât şi să ofere date cu privire la cele întâmplate, situaţie în care s-a solicitat sprijinul unei grupe de intervenţie din cadrul SIR Suceava. De o atare manieră a procedat inclusiv partea vătămată Ş.F.L. care, deşi era înjunghiată, întrebată fiind în ce împrejurări a intervenit sângerarea, a declarat iniţial că a căzut: "în faţa locului respectiv a fost identificată o persoană de sex masculin care prezenta o pată mare de sânge în zona lombară stânga. Fiind întrebat cu privire la împrejurările în care a intervenit sângerarea, acesta a declarat iniţial că a căzut, că nu este lovit foarte tare şi nu doreşte să i se acorde îngrijiri medicale"; „.. Având în vedere faptul că o parte din persoanele care se aflau în incinta localului se manifestau agresiv şi refuzau să se legitimeze, refuzând totodată să ofere date cu privire la cele întâmplate am solicitat sprijinul unei grupe de intervenţie din cadrul SIR Suceava".

Teza apărării, care a pledat pentru o soluţie de exonerare a inculpatului de răspundere penală, în baza disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. nu a fost primită de prima instanţă, reţinându-se în acest sens că împrejurarea că unii dintre martori nu au sesizat ca inculpatul să aibă asupra sa vreun cuţit, nu prezintă relevanţa pe care apărarea a înţeles să i-o atribuie şi mai mult decât atât, este şi explicabil, în condiţiile în care, aşa cum s-a motivat anterior, fiecare a perceput secvenţial evenimentul în care acesta a fost implicat, importantă fiind şi diferenţa de nuanţă, de altfel hotărâtoare între a declara că „nu am văzut" şi „nu avea".

S-a reţinut în acest sens că în actul mărturiei s-a regăsit atât atenţia voluntară (intenţionată), cât şi cea involuntară (neintenţionată), dar specific martorilor este cea din urmă, care va fi mobilizată de o serie de factori interni şi externi. Factorii externi infracţiunii şi autorului trebuie să aibă capacitatea de a atrage atenţia, de a se detaşa de fenomenele, particularităţile obiectelor de a trezi atenţia martorului, ca: sunete şi zgomote stridente care involuntar vor reţine atenţia martorului, schimbările şi ajustările deliberate sau nu, ce apar în înfăţişarea unei persoane etc. Dacă un martor nu reuşeşte să furnizeze informaţii cu privire la pricină în întreaga sa desfăşurare, nu înseamnă nicidecum că declaraţia acestuia este o probă pozitivă de nevinovăţie pentru autorul infracţiunii.

Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea niciun motiv să o agreseze pe partea vătămată, chiar aceasta din urmă declarând că „în noaptea respectivă acesta a venit la masă la noi, a băut cu noi, nu a provocat scandal, astfel că nu ar fi avut nici un motiv să mă taie". În acelaşi timp, inculpatul s-a prezentat ca o personalitate deformată, cu o insuficientă maturizare socială, cu deficienţe de integrare socială, care intră în conflict cu cerinţele sistemului valorico-normativ al societăţii în care trăieşte, nefiind de neglijat antecedenţa sa penală, care a atras agravanta prev. de art. 176 C. pen., sugestive în acest sens fiind cu preponderenţă şi aspectele obiectivate de comisia de specialitate, în Raportul nr. Al/12475/2012 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici" Bucureşti, respectiv că: investigarea subiectului relevă instabilitate şi imaturitate psiho-emoţională; descărcare continuă în domeniul agresivităţii/activităţii; acumulare de potenţial explozivă de afecte violente, cu erupţii indezirabile social a pulsiunilor agresive; tendinţa de a se manifesta fără scrupule pentru a-şi atinge scopurile; la secţiunea stării psihice actuale obiectivându-se ca fiind impulsiv, toleranţă scăzută la frustrare, comportament antisocial repetitiv, iar în concluzii că a prezentat diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

Aşa fiind, prima instanţă a reţinut ca fiind evident faptul că, în situaţia creată, inculpatul a reacţionat violent mai ales în condiţiile în care, cum el însuşi a declarat în cursul urmăririi penale şi s-a consemnat în cele ce preced, a observat atât în mâna martorului M.L., cât şi asupra lui Ş.F. câte un pistol, susţinând că acesta a fost motivul pentru care a intrat în panică şi a părăsit de urgenţă clubul „R.", instanţa de fond concluzionând că astfel s-a şi întâmplat în realitate, însă doar după ce a înjunghiat victima.

Deopotrivă, instanţa fondului a apreciat că în speţă nu sunt incidente nici disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ca temei legal de achitare a inculpatului, faptele comise întrunind elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective ale celor două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată. în faţa probelor certe de vinovăţie, inculpatul s-a rezumat doar la a nega faptele, fără a şi dovedi lipsa lor de temeinicie.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că, în drept, faptele inculpatului S.I.C. care, la data de 16 aprilie 2012, a purtat fără drept într-un local public situat pe raza municipiului Suceava un cuţit şi, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, la aceeaşi dată mai sus-menţionată, aflându-se în clubul „R.", a exercitat acte de violenţă cu un cuţit, în zone vitale, asupra victimei Ş.F.L., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i leziuni vindecabile în 30 - 35 zile de îngrijiri medicale, cu consecinţa punerii vieţii acesteia în primejdie, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a reţinut că inculpatul a comis faptele cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe.

Constatând dovedită vinovăţia inculpatului, instanţa l-a condamnat la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora au fost avute în vedere criteriile generale prev. art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea generală, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, reduse la jumătate în concordanţă cu disp. art. 21 C. pen. ce reglementează regimul sancţionator al tentativei; de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise (cel abstract şi generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune şi prin stabilirea minimului şi maximului posibil de sancţionare, dar în corelaţie cu cel concret ce se stabileşte post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conţinutul şi condiţiile concrete de realizare a infracţiunii şi cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului), de urmarea produsă, concretizată în planul realităţii faptice prin cauzarea unor leziuni grave victimei, care i-au pus viaţa în primejdie.

Totodată, au fost avute în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor de care inculpatul se face vinovat, relaţiile sociale vătămate - referitoare la dreptul la viaţă, valoare fundamentală, protejată în mod egal, indiferent de titular, din momentul naşterii şi până în cel al morţii naturale, modalitatea în care a acţionat (aplicând cu intensitate mai multe lovituri cu acel cuţit ce-l purta asupra sa -faptă care s-a autonomizat, ceea ce denotă un potenţial de agresivitate deosebit de ridicat), împrejurările în care a intersectat sfera infracţionalităţii (în loc public, comportamentul său reprobabil, fiind desigur de natură să afecteze sentimentul de siguranţă şi celor care au asistat la incident), precum şi urmarea produsă (victima suferind leziunile descrise în actul medico-legal la care s-a făcut trimitere anterior cu implicaţiile acolo obiectivate - viaţa acesteia fiind periclitată).

Deopotrivă, instanţa a avut în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, reţinând că, în raport cu antecedenţa penală a inculpatului, acesta este caracterizat prin lipsa unui sistem de inhibiţii, elaborat pe linie socială, lipsa capacităţii corespunzătoare de a se integra social şi de a se adapta adecvat la standardele normative ale societăţii şi de acceptare a acestora.

În consecinţă, dar având în vedere şi poziţia procesuală adoptată de către inculpat relativ la imputaţia penală, de negare a infracţiunilor şi de încercare vădită de a obstrucţiona actul de justiţiei şi a zădărnici aflarea adevărului judiciar, care trebuie să se suprapună peste cel obiectiv, dar şi atitudinea acestuia în raport cu autorităţile, el fiind arestat în lipsă, întrucât părăsise teritoriul României, astfel că s-a pus în mişcare un întreg mecanism instituţional pentru a fi adus în faţa organelor în drept, s-a apreciat că în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante.

Prin prisma criteriilor examinate, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la următoarele pedepse:

- 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată în conformitate cu art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.

Aplicând disp. art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3270 din 25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contopind restul rămas neexecutat de 3 ani şi 2 zile închisoare (1097 zile) cu pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare, la care a fost condamnat în cauza de faţă, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

- 2 (doi) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, pentru săvârşirea infracţiunii de „port fără drept al cuţitului în locuri publice", prev. de art. 2 pct. 1 din „Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice" cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată în conformitate cu art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.

Deopotrivă, aplicând disp. art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., instanţa de fond a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3270 din 25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contopind restul rămas neexecutat de 3 ani şi 2 zile închisoare (1097 zile) cu pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost condamnat în cauza de faţă, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de pedeapsa de 3 ani şi 2 zile închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

Totodată, instanţa a hotărât executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate, în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., în baza căruia inculpatul a fost privat, cu titlu de pedeapsă accesorie, şi de exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., doar astfel atingându-se scopul prev. de art. 52 C. pen.

Faţă de starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 6 octombrie 2012 (data arestării de către autorităţile italiene în baza mandatului european de arestare) la zi pentru ca, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului S.I.C. să fie menţinută în continuare, pentru toate motivele care au stat la baza condamnării sale.

În temeiul art. 118 alin. (4) cu trimitere la alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a confiscat de la inculpat contravaloarea cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, în cuantum de 30 RON.

În latură civilă, instanţa a luat act de manifestarea de voinţă a părţii vătămate Ş.F.L. care, fiind audiată la data de 29 mai 2013, a precizat că nu înţelege să emită pretenţii băneşti împotriva inculpatului.

În ceea ce priveşte partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului S.I.C., instanţa de fond, în temeiul art. 1357, 1381, 1385 Noul C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de parte civilă, astfel că l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.435,28 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu internarea părţii vătămate Ş.F.L.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S.I.C.

În esenţă, criticile inculpatului apelant S.I.C. au vizat, în esenţă, pe de o parte nevinovăţia sa, susţinând că în realitate autorul agresiunii exercitate asupra părţii vătămate este numitul M.D., iar pe de altă parte, încadrarea juridică a faptei, susţinând că fapta reţinută în sarcina sa poate fi încadrată fie în infracţiunea prev. de art. 180 - 182 C. pen., în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale, fie în cea prev. de art. 322 raportat la art. 180 sau 181 C. pen.; că fapta de port fără drept al cuţitului în locuri publice, în situaţia în care s-a reţinut încadrarea juridică stabilită în actul de sesizare a instanţei şi de către prima instanţă, respectiv tentativă la infracţiunea de omor, a făcut practic parte integrantă din latura obiectivă a acestei infracţiuni, că în mod greşit s-a reţinut agravanta prev. de art. 176 lit. c) C. pen. şi că nu se impunea revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 10 ani în condiţiile în care în această perioadă a muncit şi a urmat cursurile şcolare în cadrul penitenciarului şi în fine că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicate.

Prin Decizia penală nr. 145 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva Sentinţei penale nr. 169 din 18 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, efectuând o cercetare judecătorească amplă şi completă, administrând în mod direct şi nemijlocit probe noi şi procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final, pe baza interpretării corecte a probatoriului şi a dispoziţiilor legale aplicabile, la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică stabilită de tribunal.

Astfel, fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-a însuşit-o în întregime, astfel cum această posibilitate a fost conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), instanţa de prim control judiciar a analizat, punctual, aspectele criticate de inculpat, reţinând următoarea situaţie de fapt:

La data de 16 aprilie 2012, în jurul orei 06:10, în timp ce se afla în clubul R. situat pe str. U. din municipiul Suceava, martorul M.L.F. a fost agresat cu pumnii şi picioarele de către martorul Mr.L.F., care era în stare avansată de ebrietate, în sprijinul acestuia din urmă intervenind şi prietenii săi, martorii P.I., Ş.V.I., M.R.N. şi inculpatul S.I.C., zis „C.", care la rândul lor au exercitat acte de violenţă asupra Iui M., cu pumnii, picioarele, bastoane telescopice etc.

În acele împrejurări, partea vătămată Ş.F.L., persoană care făcea parte din anturajul lui M.L.F. şi se afla în apropierea barului, dar şi a uşii de acces în local, a încercat să intervină în ajutorul acestuia, solicitându-le agresorilor să-l lase în pace, ameninţându-i cu un pistol cu gaze, fără însă a se apropia de ei ori a exercita vreun act de violenţă împotriva acestora.

La un moment dat, de partea vătămată menţionată s-a apropiat, din lateral, inculpatul S.I.C., zis „C.", care, cu ajutorul unui cuţit din inox, de culoare albă, cu lama de aprox. 10 cm, i-a aplicat victimei două lovituri, una în zona lombară şi una în zona toraco-abdominală, după care a părăsit localul.

Conform concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 159A din 8 mai 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, partea vătămată Ş.F.L. a prezentat plăgi înţepat-tăiate lombară cu secţiune musculară şi toraco-abdominală cu secţiune parţială a unei coaste, cu plagă epiploică şi cu hemoperitoneu, ce s-au putut produce prin loviri cu corp înţepător tăietor (posibil cuţit). Plaga lombară a necesitat pentru vindecare 15 - 17 zile îngrijiri medicale, iar plaga toraco-abdominală 30 - 35 zile îngrijiri medicale, aceasta din urmă fiind de natură a pune în primejdie viaţa victimei.

Situaţia de fapt reţinută şi descrisă de către prima instanţă şi redată succint de către instanţa de apel a fost conturată pe baza declaraţiilor martorilor prezenţi în clubul menţionat şi care au asistat la evenimentele care s-au derulat în club, cât şi ulterior. Astfel, coroborând depoziţiile martorilor: A.A.I. -care în declaraţiile date în cursul urmăririi penale la scurt timp de la incident, cât şi în faţa primei instanţe a arătat că l-a observat pe inculpat apropiindu-se de partea vătămată din lateral, după care a sesizat că acesta a lovit-o cu mâna dreapta în zona abdomenului, în plan orizontal, cu un obiect pe care crede că-l avea în mână şi că ulterior în autoturismul cu care a plecat de la faţa locului se afla şi inculpatul care avea asupra sa un cuţit plin de sânge cu care a început să-şi taie pantalonii de la genunchi în jos -, I.C.E. - care a precizat în faţa organelor de anchetă că partea vătămată se afla undeva aproape de uşă şi că a văzut când, din stânga, s-a apropiat de aceasta cel numit „C." (fără însă a observa dacă avea ceva în mâini), care l-a lovit pe Ş.F. undeva în partea stângă a abdomenului; şi această martoră a confirmat că inculpatul s-a urcat în maşina condusă de ea, având asupra sa un cuţit din inox, de culoare albă, plin de sânge - B.C.L. - care în aceeaşi fază procesuală a arătat că inculpatul avea un cuţit în mână şi se afla în preajma victimei, cei doi situându-se în zona barului şi că după înjunghiere, Ş.F. l-a indicat ca autor al agresiunii pe inculpatul S. - P.I. - care a arătat că l-a observat pe inculpat dansând pe mese sau pe pardosea, cu un cuţit în mână cu lama de maxim 10 cm, că între M. şi Mr. a intervenit un conflict pe care Ş.F. a încercat să-l aplaneze, că ulterior întâlnindu-se la bar cu Ş.F. a văzut că avea tricoul plin de sânge în zona abdomenului şi că acesta din urmă i-a spus că a fost tăiat cu cuţitul de „C."-, M.R.N. şi Ş.V.I. - persoane care fac referiri la faptul că partea vătămată susţinea la data incidentului că a fost tăiat de „C."-, M.D. - care a declarat că Ş.F.L. i-a reproşat că a fost tăiat de unul care făcea parte din anturajul martorului, respectiv „o săgeata de-a sa", Curtea a constatat, contrar susţinerilor apărării, că s-a dovedit în mod indubitabil că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată Ş.F.L. cu un cuţit, fiind singura persoană care s-a apropiat de victimă.

Cât priveşte afirmaţiile inculpatului apelant, referitoare la faptul că autorul agresiunii exercitate asupra părţii vătămate ar fi o altă persoană, respectiv M.D., Curtea a constatat că acestea sunt infirmate de probatoriul la care s-a făcut referire mai sus, cât şi de declaraţiile martorilor D. (actuală I.) S. - care a precizat că în timp ce M.D. şi M.L. se băteau în continuare, de barul unde se afla martora s-a apropiat victima care şi-a ridicat tricoul, prilej cu care a observat că aceasta este tăiată şi sângerează abundent -, C.E.A., care l-a observat pe inculpat dansând cu un briceag în mână şi că ulterior a auzit de la martorul P.I., prietenul său, că numitul „C." a fost cel care l-a înjunghiat pe Ş.F. -, declaraţia părţii vătămate Ş.F. dată în cursul urmăririi penale la scurt timp după incident, unde a precizat că este sigură că nu M.D. este persoana care a înjunghiat-o - şi rezultatul testului cu tehnica de detecţie a comportamentului simulat la care au fost supuşi M.D., M.R.N. şi Ş.V.I., care a concluzionat că la întrebările relevante fie nu s-au evidenţiat modificări semnificative care să fie interpretate drept indici ai comportamentului simulat al subiecţilor, fie nu au existat modificări de trasee în raport de răspunsurile date la aceste întrebări relevante.

Referitor la declaraţia părţii vătămate dată în faţa primei instanţe, la care a făcut trimitere apărarea, Curtea a constatat că în mod corect a fost înlăturată, întrucât aceasta nu reflectă realitatea evenimentelor derulate la data critică, în contextul în care este în contradicţie cu declaraţiile aceleiaşi părţi date în faza urmăririi penale, unde îl indica pe inculpat ca fiind singura persoană aflată în apropierea sa, anterior constatării că a fost înjunghiată, dar şi cu materialul probator administrat în cauză la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Instanţa de apel a apreciat că declaraţiile martorilor nu au fost trunchiate, astfel cum a susţinut apărarea, fiind prezentate de către prima instanţă în mod detaliat aspectele relatate de martorii prezenţi la faţa locului, funcţie de succesiunea evenimentelor derulate, de topografia locului, de poziţionarea fiecăruia dintre aceştia şi de modul de percepere a incidentului, fiind înlăturate justificat acele declaraţii neconforme cu realitatea şi luate în considerare cele ce reflectă adevărul.

Referitor la aşa zisa prevalentă probatorie acordată de judecătorul fondului doar unora dintre probele administrate, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată, reţinând în acest sens că dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. exclud o ordine de preferinţă, nefăcându-se distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia îi aparţine sau de organul care le-a administrat.

În acelaşi sens s-a constatat că, dând sens şi dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanţa de fond a reţinut şi apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză. Cum, potrivit art. 64 C. proc. pen. nu se face distincţie între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi a judecăţii, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă luându-se în considerare doar probele administrate în faţa instanţei.

Cu privire la unele inadvertenţe între declaraţiile date de aceiaşi martori în stadii procesuale diferite, Curtea a apreciat că nu-şi poate însuşi concluziile formulate de către apărătorii inculpatului, în sensul că, a priori, trebuie reţinute ca fiind corespunzătoare adevărului cele susţinute în faţa instanţei de judecată, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi publicităţii. Valoarea probantă a declaraţiilor celor audiaţi nu poate fi stabilită în abstract, ci în concret, prin raportare la complexul materialului probator administrat în cauză. Modificarea declaraţiei unui martor, nu poate duce la înlăturarea automată şi nemotivată a declaraţiilor anterioare date în cauză, iar „criteriul" adevărului judiciar este reprezentat de coroborarea probelor administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât parte dintre aceşti martori au indicat contextul în care au dat acele depoziţii ulterioare.

De altfel, inclusiv în jurisprudenţa CEDO s-a menţionat în mod expres că nu poate fi estimat în abstract de către Curte că declaraţiile făcute de către un martor (în sensul autonom, al Convenţiei, al termenului) în şedinţă publică şi sub jurământ trebuie întotdeauna să prevaleze faţă de alte declaraţii, făcute de către acelaşi martor în cursul procedurii, chiar şi atunci când există contradicţii între cele două tipuri de declaraţii (cauza Doorson contra Olandei, paragraful 78).

Dreptul să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori o criticare a probelor de vinovăţie, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii.

În consecinţă, în raport cu argumentele prezentate, s-a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect împrejurările faptice concrete, cât şi vinovăţia inculpatului S.I.C.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunilor comise de inculpat, ce se circumscriu, în drept, conţinutului constitutiv al infracţiunilor de port fără drept al cuţitului în locuri publice, prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., ambele comise în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen. prin raportare la condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3270 din 25 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cel în cauză fiind arestat la data de 23 februarie 2004 şi liberat condiţionat la data de 10 decembrie 2009 cu un rest de 1097 zile rămas neexecutat.

Contrar punctului de vedere susţinut de apărare, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului nu poate fi încadrată în infracţiunea prev. de art. 180 - 182 C. pen., funcţie de numărul de îngrijiri medicale, constatând în acest sens că instrumentul folosit de acesta - cuţit de inox, de culoare albă, cu lama de aprox. 10 cm, apt de a produce moartea -, regiunea corpului vizată - astfel cum rezultă din documentaţia medicală existentă la dosar, cele două plăgi înţepat-tăiate producându-se în zone vitale -, numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, consecinţele acestora, cu referire la faptul că plaga toraco-abdominală a fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, raporturile dintre infractor şi victimă anterior săvârşirii faptei (inculpatul a susţinut, inclusiv în apel, că era prieten cu partea vătămată, aspect neconfirmat de către aceasta din urmă, care s-a rezumat la a preciza în faţa primei instanţe doar că se cunoaşte cu S. din penitenciar, fiind deţinuţi în aceiaşi perioadă), atitudinea inculpatului după comiterea faptei, acesta părăsind locul incidentului, urcându-se într-un autoturism în care se aflau martorii care l-au văzut având asupra sa un cuţit plin de sânge, conduc la concluzia că intenţia inculpatului nu a fost aceea de a produce numai vătămări corporale părţii vătămate, ci acesta a urmărit uciderea victimei.

S-a reţinut în acest sens că pentru caracterizarea unei activităţi infracţionale ca tentativă de omor nu are relevanţă împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei, luată în considerare în mod izolat, nu poate duce la moartea acesteia, atâta vreme cât, în ansamblul lor, leziunile produse au pus în primejdie viaţa ei, iar inculpatul producându-le, nu a urmărit să-i provoace numai vătămări corporale.

Cât priveşte agravanta prev. de art. 176 lit. c) C. pen., instanţa de apel a reţinut că această circumstanţă se referă la un antecedent al făptuitorului - săvârşirea anterioară a altui omor - care demonstrează persistenţa sa în ceea ce priveşte săvârşirea faptei şi îl caracterizează ca deosebit de periculos, achiesând la punctul de vedere expus de către prima instanţă, împărtăşit de altfel şi în practica judiciară, în sensul că omorul anterior nu trebuie să fie neapărat în forma consumată, putând fi şi o tentativă de omor, întrucât legiuitorul, caracterizând antecedentul făptuitorului, se referă la săvârşirea anterioară a altui omor, deci a unei infracţiuni de omor, or, conform art. 144 C. pen., prin săvârşirea unei infracţiuni se înţelege comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că fapta inculpatului constând în portul fără drept al cuţitului în locuri publice nu este contravenţie întrucât, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, a fost calificată de legiuitor ca şi infracţiune şi sancţionată ca atare.

Totodată, reţinând că laturile obiective ale celor două infracţiuni comise de inculpat sunt diferite - în cazul infracţiunii de omor se realizează prin activitatea de ucidere, de suprimare a vieţii unei persoane fizice, în formă consumată sau în formă tentată, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârşită, este aptă de a provoca moartea, iar în cazul infracţiunii prev. de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cuprinde ca element material o acţiune de port al cuţitului, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, continuă succesivă ce determina prelungirea stării de pericol, şi că probatoriu administrat în cauză a dovedit că, anterior agresării părţii vătămate, inculpatul dansa în local, în bustul gol, având în mână acel cuţit, pe care ulterior l-a folosit la înjunghierea victimei, instanţa de apel a apreciat că această din urmă activitate nu este absorbită în latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav, rămasă în stare de tentativă.

A mai reţinut instanţa de apel că întrucât inculpatul a comis cele două infracţiuni în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei anterioare - de 10 ani închisoare, în mod corect prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat pe care l-a contopit pe rând cu fiecare din pedepsele stabilite pentru infracţiunile săvârşite ulterior şi apoi a aplicat regulile de la concursul de infracţiuni, astfel că sub acest aspect criticile aduse de inculpat sunt nejustificate.

În acelaşi sens, trimiterile la art. 57 din legea privind executarea pedepselor, cu denumirea marginală „Dispoziţii generale privind munca prestată", pentru a argumenta punctul de vedere conform căruia restul de pedeapsă rămas neexecutat nu mai trebuia revocat, întrucât în acest interval de timp inculpatul ar fi muncit şi ar fi urmat cursurile şcolare în penitenciar, au fost reţinute ca referindu-se la condiţiile în care persoanele condamnate la pedepse privative de liberate pot presta munci remunerate, deci la alte situaţii decât cele menţionate mai sus şi care cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, Curtea a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului nu poate fi încadrată nici în infracţiunea prev. de art. 322 C. pen., întrucât sub aspectul laturii obiective, această infracţiune se realizează prin acţiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane. Cu alte cuvinte, încăierarea presupune un conflict violent între două tabere sau grupuri adverse, alcătuite din cel puţin câte două persoane fiecare, între care au loc acte reciproce de violenţă. Atunci când însă condiţiile încăierării nu sunt îndeplinite, făptuitorul alăturându-se uneia sau mai multor persoane cu un singur adversar sau detaşându-se din învălmăşeală şi luptând cu un singur adversar, fapta nu constituie infracţiunea prev. de art. 322 C. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de instanţa de fond, sub aspectul cuantumului, Curtea a concluzionat că s-a procedat la o corectă individualizare a acestora, fiind sancţiuni penale care răspund cerinţelor de coerciţie şi reeducare, dar şi gradului concret de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului.

În argumentarea punctului de vedere exprimat, Curtea a reţinut că sub aspectul individualizării pedepsei, a fost efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise, de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedenţa penală).

S-a reţinut în acest sens că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond, cu referire în mod special la infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Curtea, având în vedere maniera în care acesta a procedat, activităţile ilicite desfăşurate, astfel cum au fost descrise anterior, precum şi mediul în care acestea au avut loc, importanţa şi specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecinţele grave ale acţiunilor sale şi, nu în ultimul rând, circumstanţele personale ale acestuia (atitudinea cu privire la faptele comise, antecedenţa penală, situaţia familială şi materială, ş.a) a apreciat că resocializarea viitoare pozitivă a apelantului nu este posibilă decât prin sancţiunile aplicate de prima instanţă, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.

Deopotrivă, Curtea a constatat că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, reţinând în acest sens că inculpatul a comis o faptă deosebit de gravă, prin care a adus atingere relaţiilor sociale ce ocrotesc în primul rând dreptul la viaţă al persoanei şi în plan secund dreptul la integritate corporală şi sănătate, că este recidivist, prin raportare la fişa de cazier judiciar a acestuia, că prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, conform concluziilor raportului întocmit de comisia de specialitate din cadrul INML Mina Minovici, a cărui conţinut a fost prezentat detaliat de către prima instanţă în considerentele hotărârii atacate şi că acesta, contrar evidenţelor nu şi-a asumat pe deplin responsabilitatea rezultatului acţiunii sale ilicite.

Aşa fiind, concluzia a fost aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunii, dar şi poziţiei procesuale a inculpatului, astfel că pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare au fost apreciate ca fiind juste şi proporţionale, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.

Sub aspectul laturii civile, Curtea a constatat că prima instanţă în mod corect a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, şi dând, curs dispoziţiilor art. 1357,1381,1385 din Noul C. civ., fiind întrunite în prezenta cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea lui Ş.F.L.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.C. care, atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la data de 25 noiembrie 2013, cât în cadrul dezbaterilor, la termenul din 7 ianuarie 2014, a criticat hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., susţinând că acesta vizează nelegalitatea hotărârii în raport cu greşita sa condamnare pentru săvârşirea tentativei de omor deosebit de grav, în argumentare arătând că din probele administrate în cauză, în principal declaraţia părţii vătămate Ş.F.L. din 29 mai 2013, rezultă că nu el este cel care a tăiat partea vătămată, motiv pentru care se impune achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul S.I.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în raport de data pronunţării deciziei atacate, 14 noiembrie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., respectiv prin memoriul depus la data de 25 noiembrie 2013.

În cadrul cazului de casare invocat - art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., inculpatul a criticat netemeinicia soluţiei de condamnare dispusă faţă de el pentru săvârşirea tentativei de omor deosebit de grav, susţinând că nu el este cel care a tăiat partea vătămată, motiv pentru care se impune achitarea sa pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatului, se impune a se analiza, dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de acesta privind greşita sa condamnare pentru faptele ce au format obiectul acuzaţiei penale pot fi examinate de instanţa de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs menţionat, având în vedere modificările aduse dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013.

Se reţine în acest sens că dispoziţiile art. 385 pct. 17 C. proc. pen. se referă la situaţia când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii; or, criticile formulate de inculpat vizează greşita stabilire a situaţiei de fapt de către instanţele de fond şi de apel, apărarea urmărind stabilirea unui alt context factual, care să permită exonerarea inculpatului de răspundere penală.

Analiza şi interpretarea raţională, logică, dar şi cea textuală a disp. art. 385⁹ C. proc. pen., în noua sa reglementare, determină însă concluzia că hotărârile pronunţate în apel nu mai pot fi examinate prin prisma cazului de casare referitor la comiterea unei grave erori de fapt, textul de lege fiind abrogat.

Prin urmare, corecta lămurire a conţinutului normei juridice penale obligă instanţa de recurs să constate că în prezentul cadru procesual asemenea critici nu pot fi evaluate întrucât ele se circumscriu unui caz de casare abrogat de legiuitor.

Deşi recurentul inculpat, prin apărătorul său, a înţeles să invoce drept caz de casare disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., în realitate criticile aduse hotărârii pronunţate se circumscriu disp. art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. din vechea reglementare, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va primi susţinerile apărării, potrivit cărora greşita condamnare se impune a fi examinată prin prisma art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Greşita aplicare a legii vizează eroarea de drept, chiar şi greşeli neînsemnate în aplicarea legii, indiferent dacă sunt de natură să influenţeze soluţia procesuală, disp. art. 385⁹ pct. 17 teza a II-a C. proc. pen. vizând toate acele situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept în afara celor la care face referire art. 385⁹ aliniatele precedente, constituind un mecanism prin care se supun cenzurii instanţei de recurs aspecte de drept ale soluţiei.

Or, din perspectiva criticilor aduse de către recurentul inculpat S.I.C. hotărârilor atacate, respectiv comiterea unei erori grave în stabilirea faptelor cu consecinţa greşitei sale condamnări, în mod evident nu se identifică raţiuni pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să analizeze pretinsa incidenţă a disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, în conformitate cu disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2012 la 7 ianuarie 2014.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpate va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 145 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 octombrie 2012 la 7 ianuarie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 363/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri...		ICCJ. Decizia nr. 405/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 37/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.), infracţiuni la normele de convieţuire socială (Legea 61/1991 art.1 ind.1). Recurs