ICCJ. Decizia nr. 405/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 405/A/2014

Dosar nr. 941/46/2011*

Şedinţa publică din 28 septembrie 2014

Asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 59/A din 17 martie 2014, Curtea de Apel Piteşti, a dispus condamnarea inculpatului N.I., la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou).

În baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (vechi) pe o durată de 2 ani;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (nou), cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou).

În baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (vechi), pe o durată de 2 ani;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 253¹ alin. (1) C. pen.

În baza art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 253 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 5 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. (vechi), pe o durată de 10 ani;

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. (vechi), cu aplicarea art. 5 C. pen. (nou), a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 6 luni, în total 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 53 alin. (3) C. pen. (vechi) în condiţiile art. 5 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (vechi).

În baza disp. art. 35 alin. (3) C. pen. (vechi), în condiţiile art. 5 C. pen. (nou) a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. pe o durată de 2 ani şi a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În temeiul disp. art. 86 alin. (2) C. pen. (vechi), cu aplicarea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În conformitate cu disp. art. 86 C. pen. a fixat termen de încercare de 6 ani.

În baza disp. art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. În baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen. (vechi) a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza disp. art. 256 C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii şi a anulat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007 a Consiliului Local Albeştii de Muscel şi contractul de concesiune înregistrat la Primăria Albeştii de Muscel sub nr. 1785 din 15 august 2007.

În baza disp. art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ. (vechi), a admis acţiunea civilmente Asociaţia Crescătorilor de animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel la plata sumei de 202.851,70 RON care se adaugă dobânzile şi penalităţile stabilite potrivit legii, către partea civilă Ministerul Agriculturii - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

În baza disp. art. 249 C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (3) lit. c) C. proc. pen., combinat cu art. 20 din Legea nr. 78/2000, a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 12/P din 7 iulie 2011 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului N.I.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

S-a constatat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, prin rechizitoriul nr. 12/P/2009 din 29 iulie 2011, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.I. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, reţinându-se că fapta a produs consecinţe deosebit de grave. Infracţiunea fiind prevăzută de art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000.

Schimbarea fără respectarea prevederilor legale a destinaţiilor fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor. Infracţiunea fiind prev. de art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Se reţine forma continuată a infracţiunii, respectiv disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

„conflictul de interese", infracţiune prev. de art. 253¹ alin. (1) C. pen. S-au reţinut şi disp. art. 33 lit. a) C. pen., respectiv concursul de infracţiuni. În esenţă, din actul de sesizare, se reţine ca situaţie de fapt, că inculpatul N.I., în calitate de preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Animale şi Proprietarii de Păduri Albeştii de Muscel (în continuare „Asociaţia"), a solicitat de la Agenţia de Plăti, şi Intervenţii pentru Agricultură fonduri europene, obţinând suma de 202.851,70 RON. În acest scop, a prezentat Contractul de concesiune nr. 1785 din 15 august 2007, document inexact sub aspectul dreptului de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 847,54 hectare izlaz şi gol alpin.

În perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, acelaşi inculpat a utilizat suma de 86.920 de RON primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât pentru cele care au fost solicitate. În baza acestei rezoluţii infracţionale, inculpatul, în aceeaşi calitate de preşedinte al Asociaţiei Crescătorii de Animale Albeştii de - Muscel a săvârşit mai multe acte materiale.

S-a mai reţinut că N.I. a iniţiat proiectul de hotărâre privind concesiunea şi a încheiat, în calitate de reprezentant al primăriei, Contractul de concesiune din 15 august 2007 cu Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarii de Păduri Albeştii de Muscel, organism reprezentat tot de acesta, în calitate de preşedinte. În acest fel a participat la luarea unei decizii în cadrul Consiliului Local, încheind un act privind transmiterea dreptului de exploatare către asociaţie pentru o suprafaţă de 847,54 ha teren izlaz şi gol alpin. Prin documentul respectiv s-a realizat un folos material pentru asociaţia sus-menţionată al cărei membru fondator este inculpatul N.I., precum şi pentru sine, constând în dreptul de exploatare asupra acestor suprafeţe şi obţinerea de sume de bani din fonduri europene. Se precizează că o parte din sumele obţinute de la APIA au revenit inculpatului sub formă de prime anuale.

Din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor audiaţi, expertizele întocmite, actele existente în cauză, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt

Inculpatul N.I. avea calitatea, în anul 2007, de primar al comunei Albeştii de Muscel, judeţul Argeş. În această calitate, la data de 24 aprilie 2007, prin martorul B.I., a depus la APIA - Sucursala Judeţeană Argeş, o cerere de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, având în vedere anul 2007. Cererea a fost înregistrată la aceeaşi dată sub nr. 174 şi s-a format Dosarul nr. 1315728. În concret, inculpatul a solicitat sprijin pentru o suprafaţă de 847,54 hectare, în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, precum şi pentru zone defavorizate din punct de vedere natural.

Inculpatul a realizat prin cererea cu care învestit agenţia o descriere amănunţită a parcelelor agricole indicând suprafaţa şi locaţia acestora pe baza coordonatelor cadastrale. Există menţiunea că inculpatul, în calitate de solicitant, a luat la cunoştinţă despre angajamente, obligaţiile şi declaraţiile pe care trebuie să le respecte, pentru a beneficia de sumele de bani solicitate. Dintre aceste obligaţii, se reţine cu deosebire respectarea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea plăţilor directe. Astfel, inculpatul a semnat că a luat la cunoştinţă de prevederea potrivit căreia nerespectarea condiţiilor de eligibilitate pentru acordarea plăţilor directe şi înscrierea cu intenţie în formular a informaţiilor incomplete sau neconforme cu realitatea a trag răspunderea financiară sau penală. Din menţiunile existente pe actul existent la dosar, a rezultat că inculpatul a declarat pe propria răspundere că datele înscrise în formularul de cerere pentru a obţine sumele din fondurile europene „sunt reale, complete, şi perfect valabile, luând cunoştinţă despre consecinţele legale rezultate în urma furnizării de date false".

Conform actelor existente la dosar, are calitatea de membri fondatori ai Asociaţiei Crescătorilor de Animale şi proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel şi, totodată, fac parte din Consiliul director al asociaţiei, printre alte persoane, şi inculpatul N.I. Acest fapt a rezultat din Actul constitutiv şi Statutul Asociaţiei, autentificate prin încheierile nr. 474 din 10 iulie 2007 şi respectiv, 469 din aceeaşi dată la Biroul Notarului Public C.S.B. Prin încheierea camerei de consiliu din data de 3 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Muscel în Dosarul nr. 2954/205/207, irevocabilă la data de 13 septembrie 2007, s-a dispus acordarea personalităţii juridice şi înregistrarea în registrul special al instanţei al Asociaţiei.

Consiliul director al Asociaţiei, din care făcea parte şi inculpatul, la data de 30 iulie 2007, l-au împuternicit pe martorul C.D., consilier juridic, să reprezinte interesele Asociaţiei în faţa instanţei de judecată.

În legătură cu suprafaţa de teren de 847,54 hectare, pe care inculpatul a menţionat-o în solicitarea de fonduri europene către APIA, din probele administrate s-au reţinut următoarele aspecte:

N.I., în calitate de preşedinte al Asociaţiei a înaintat la data de 12 iulie 2007 Consiliului Local Albeştii de Muşcel cererea înregistrată sub nr. 1579 din aceeaşi dată, prin care a solicitat aprobarea concesionării suprafeţei de 874 hectare teren izlaz şi gol alpin, pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru anul 2007, cu dreptul de prelungire a concesionării (a se vedea în acest sens documentul existent la dosar). Ulterior acestei date, respectiv la 26 iulie 2007, martorul C.D. a întocmit un raport înregistrat la primăria Albeştii de Muscel sub nr. 1661/2007, prin care justifică necesitatea ca Asociaţia să primească în concesiune suprafaţa de 847 hectare izlaz şi gol alpin.

La data de 9 august 2007, primarul comunei Albeştii de Muscel, respectiv inculpatul N.I., a propus spre aprobare Consiliului Local concesionarea acestei suprafeţe către Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarii de Păduri Albeştii de Muscel.

Prin Dispoziţia nr. 774 din 10 august 2007 a primarului, s-a dispus convocarea şedinţei extraordinare a Concluzii Local al comunei Albeştii de Muscel pentru data de 14 august 2007 spre a se supune aprobării proiectul de hotărâre cu privire la concesionarea suprafeţei mai sus-menţionate către Asociaţie. Consiliul Local, întrunit în şedinţă la data de 14 august 2007, a adoptat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007, prin care s-a aprobat concesionarea către Asociaţie, pe o perioadă de 1 an, cu drept de prelungire în baza unui act adiţional care urma să fie încheiat.

S-a reţinut că, în considerentele hotărârii, se fac referiri la Legea nr. 219/1998 şi H.G. nr. 216/1999, pentru aprobarea normelor metodologice a Legii nr. 198/1998. Hotărârea a fost adoptată luând în considerare şi referatul consilierului juridic C.D. A rezultat, de asemenea, că proiectul acestei hotărâri a fost iniţiat de inculpatul N.I. şi avizat de comisia de specialitate a Consiliului Local.

Din procesul-verbal încheiat la data de 14 august 2007 a rezultat că proiectul de hotărâre a fost aprobat cu unanimitate de voturi, la şedinţă fiind prezenţi toţi consilierii în funcţie, preşedintele de şedinţă fiind numitul B.M., care a şi semnat procesul-verbal alături de secretarul comunei, martora I.I.

La data de 15 august 2007, s-a înregistrat la primăria aceleiaşi localităţi, sub nr. 1785 contractul de concesiune, având ca obiect exploatarea unei suprafeţe de teren izlaz şi gol alpin în suprafaţă de 847,70 hectare şi situată în perimetrul localităţii Albeştii de Muscel. Durata concesiunii, iniţial stabilită pentru 1 an, a fost prelungită prin întocmirea a două acte adiţionale la data de 15 august 2008 şi 15 august 2009.

Curtea a reţinut că ambele părţi semnatare ale contractului de concesiune, respectiv Consiliul Local şi Asociaţia, au fost reprezentate de către N.I., în calitate de primar şi, totodată, de preşedinte al Asociaţiei.

Inculpatul N.I., în calitate de primar, la data de 17 octombrie 2007, a depus la APIA o cerere pentru transferul de exploataţie înregistrată sub nr. 326/2007 către Asociaţie, împreună cu Contractul de concesiune nr. 1785 din 15 august 2007 încheiat între Primăria comunei Albeştii de Muscel, în calitate de concedent, şi Asociaţie, în calitate de concesionat. Scopul acestui demers l-a constat dobândirea dreptului de folosinţă asupra terenului. Cererea a fost înregistrată la data de 17 octombrie 2007 la APIA.

Ca urmare a unei solicitări din partea APIA, inculpatul N.I., în calitate de primar, la data de 27 noiembrie 2007, a transmis un document înregistrat sub nr. 2898 din 27 noiembrie 2007 din care a rezultat deţinerea în domeniul privat a suprafeţei de 847,70 ha, fără însă a preciza că această suprafaţă a fost concesionată Asociaţiei.

La dosar se află înscrisul intitulat „schimbare de declaraţie pe suprafaţă 2007" referitor la identificarea incorectă a unor suprafeţe de teren. La rubrica „denumirea exploataţiei" este înscris tot Consiliul Local al comunei Albeştii de Muscel în loc de Asociaţie.

În perioada mai - iunie 2008 au fost făcute controale şi verificări de către APIA şi a stabilit acordarea sumei totale de 202.851.70 RON pentru suprafaţa de 830,78 ha către Asociaţie. Suma este compusă din: 140.438,59 RON, cu titlu de schemă de plată unică pe suprafaţă, şi 62.413,11 RON, cu titlu de plăţi compensatorii pentru zonă montană defavorizată.

A rezultat în mod neechivoc din decizia cu numărul de mai sus că destinaţia sumelor de bani acordate la cererea formulată de inculpat în numele Asociaţiei s-au referit exclusiv la exploatarea suprafeţelor în bune condiţii agricole şi de mediu.

Relevante au fost şi documentele existente în dosar din care a rezultat că inculpatul N.I. şi numitul B.M. au dobândit foloase materiale directe din sumele astfel acordate sub forma unor prime anuale de câte 500 de RON. O astfel de bonificaţie a fost obţinută şi de numitul M.C.

În legătură cu situaţia financiară în perioada de referinţă a Asociaţiei, din expertizele întocmite în cauză şi actele contabile depuse la dosar a rezultat că această organizaţie a încasat diferite sume de bani într-un cont bancar deschis la RB - Agenţia Câmpulung Muscel. Relevant a fost faptul că, pentru perioada 1 iunie 2008 - 30 septembrie 2010, extrasele contului bancar nu sunt însoţite în toate cazurile de documente semnificative ale operaţiunilor financiare efectuate. Extrasele contului bancar, ulterioare date de 1 ianuarie 2010, nu s-au regăsit inclusiv în evidenţa contabilă a Asociaţiei.

La data de 1 iunie 2008, soldul iniţial al contului bancar era de 8.222,65 RON. În perioada 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, Asociaţia a efectuat mai multe încasări, unele dintre ele nefiind însoţite de documente justificative şi, în consecinţă, nu se poate identifica plătitorul sumei şi forma în care a fost virată. De exemplu, suma de 185.878,71 RON, cu titlul de „alimentare cont", a fost încasată la data de 29 iunie 2009 fără a se putea stabili plătitorul sumei şi forma sub care a fost virată, deoarece nu există documente justificative.

În aceeaşi perioadă de referinţă, respectiv 1 iunie 2008 - 31 decembrie 2009, Asociaţia a utilizat - sumele încasate, în unele cazuri neexistând documente justificative pentru a se putea preciza destinaţia pentru care sumele au fost retrase. De exemplu, suma de 88.872 RON a fost retrasă în numerar, dar, în absenţa documentelor justificative, nu se poate identifica destinaţia, modul efectiv de utilizare şi nici reprezentantul Asociaţiei care a efectuat operaţiunile de retragere în numerar.

Faţă de aspectele care au rezultat din actele contabile depuse la dosarul cauzei şi expertizele întocmite, Curtea a reţinut că, în perioada 27 iunie 2008 - 27 decembrie 2009, Asociaţia a utilizat suma de 86.920 de RON, primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată şi încasată. În acest fel, nu a fost respectată destinaţia legală stabilită conform O.U.G. nr. 125/2006, în vigoare la acea dată. Conform documentelor financiare a rezultat că suma respectivă a fost cheltuită pentru: sponsorizarea Asociaţiei de Fotbal Judeţene Argeş; sponsorizarea Primăriei Albeştii de Muscel acoperirea unor cheltuieli privind măsurătorile cadastrale efectuate de persoana fizică C.D.; achiziţia unui copiator; contravaloarea unui transport de calcar şi a unor transporturi de balast; reparaţii drumuri comunale.

De asemenea, Asociaţia a mai efectuat şi alte cheltuieli, fără însă a se putea preciza destinaţia acestora în lipsa unor situaţii centralizatoarea şi a evidenţei contabile. Astfel, suma de 47.056 RON ar putea reprezenta salariile personalului Asociaţiei.

La data de 5 mai 2011, Departamentul pentru lupta antifraudă a încheiat o notă de control sub nr. 7/20/209/CD, iar APIA, la data de 3 iunie 2011, a încheiat Procesul-verbal de constatare nr. 18492, document ce valorează titlu de creanţă, din care rezultă că Asociaţia datorează părţii civile un debit creanţă principală în valoare de 202.851,70 RON.

Documentele mai sus menţionate au confirmat că fondurile băneşti primite de Asociaţie au fost utilizate cu încălcarea art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 123/2006, potrivit cărora „utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât pentru cel care a fost solicitat este interzisă şi se consideră sprijin financiar necuvenit".

Garda Financiară - Secţia Argeş, prin nota de constatare din data de 27 aprilie 2010, a confirmat această stare de fapt.

În legătură cu legalitatea contractului de concesiune cu numărul de mai sus, în baza căruia au fost obţinute sumele de bani de la partea civilă APIA, Curtea a constatat că acesta este un document inexact, prin care s-a mijlocit săvârşirea activităţii infracţionale de către inculpat.

S-a reţinut în acest sens că Asociaţia a primit personalitate juridică prin închiderea din 30 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, în Dosarul nr. 2954/205/2007, hotărâre definitivă şi irevocabilă la data de 13 septembrie 2007. În conformitate cu disp. art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în registrul special, fapt care se poate realiza în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, în speţă. - data de 13 septembrie 2007.

Contractul de concesiune a fost încheiat la data de 15 august 2007 şi, prin urmare, la acel moment Asociaţia nu avea personalitate juridică şi nu avea capacitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii, iar Contractul de concesiune nr. 1785/2007 nu dovedeşte dreptul de folosinţă asupra terenului pentru ca solicitantul să poată beneficia de fonduri comunitare.

Un alt aspect de nelegalitate l-a reprezentat procedura de concesionare a terenului în cauză. Hotărârea Consiliului Local nr. 30 din 14 august 2007 a fost adoptată, aşa cum a rezultat din considerentele sale, în baza Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi normale metodologice de aplicare ale acestora aprobate prin H.G. nr. 126/1999. S-a subliniat faptul că acest proiect de hotărâre a fost iniţiat de inculpatul N.I. şi avizat favorabil de comisia de specialitate a Consiliului Local.

S-a observat că, la momentul în care au fost transmise drepturile de exploatare asupra celor 847,54 ha teren către Asociaţie, regimul juridic al contractelor de concesiune era guvernat de dispoziţiile O.U.G. nr. 54/2006 care reglementa contractul de concesiune având ca obiect bunuri proprietate publică, precum şi H.G. nr. 168 din 14 februarie 2007. Aceste acte normative au abrogat Legea nr. 219/1998 şi normele metodologice aplicare ale acestora.

Mai mult decât atât, nu s-au respectat condiţiile procedurale cu caracter administrativ prealabil atribuirii concesiunii. Nu s-au întocmit: studiul de oportunitate; caietul de sarcini; documentaţia de atribuire; nu s-a constituit comisia de evaluare; nu s-a publicat anunţul de licitaţie. În acest fel, s-a încălcat în mod vădit procedura administrativă de iniţiere a concesiunii şi de atribuire a contractului de concesiune.

În consecinţă, Curtea a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 30 din 14 august 2007 este din punct de vedere juridic un act inexistent, deoarece a fost adoptată în baza unor acte normative abrogate şi fără respectarea procedurii prealabile administrative emiterii acestuia. Sancţiunea inexistenţei, deosebită de nulitate absolută, este specifică actelor de drept administrativ.

Curtea a reţinut că Hotărârea Consiliului Local nr. 340 din 14 august 2007 nu poate produce efecte juridice şi datorită conflictului de interese care a rezultat din cuprinsul acesteia. Documentul a fost iniţiat de inculpatul N.I., iar hotărârea fost adoptată în şedinţa Consiliului Local din 14 august 2007, la care a participat şi inculpatul în calitate de primar, precum şi toţi consilierii locali aflaţi în funcţie. întrucât această hotărâre a fost adoptată în unanimitate de voturi, rezultă că inculpatul a fost unul dintre aceia care au acordat votul favorabil adoptării documentului. Consilierul local B.M. deţinea şi calitatea de membru fondator al Asociaţiei, iar M.G., având calitatea de consilier local, este fratele numitului M.C., membru fondator al Asociaţiei şi vice-primar al comunei.

Sub acest aspect Legea nr. 215/2001, potrivit cărora, la deliberarea şi la adoptarea hotărârilor Consiliului Local nu pot lua parte consilierii care, fie personal, fie prin rude până la gradul al IV-lea au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor. Sancţiunea adoptării unor astfel de hotărâri este nulitatea absolută.

Noţiunea de „interes personal" este definită de art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, din care rezultă că sunt în această situaţie consilierii care au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru asociaţia sau fundaţia din care fac parte. S-a subliniat faptul că noţiunea de „conflict de interese", în raport cu disp. art. 70 din Legea nr. 71/2003, se referă la situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin potrivit Constituţiei sau altor acte normative. Dispoziţiile art. 76 alin. (1) din aceeaşi lege obligă primarii să nu emită nici un act administrativ sau să încheie un act juridic în exercitarea funcţiei, care ar putea produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele de gradul I.

Din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 125/2006 privind condiţiile de a beneficia de plăti, directe ce se acordă în agricultură din fonduri europene. Prin activitatea infracţională a inculpatului, Asociaţia a primit necuvenit sprijin financiar pentru suprafaţa de 830,78 ha, suprafaţă pe care nu o poate justifica, deoarece Contractul de concesiune nr. 1785/2007 reprezintă un document inexact sub aspectul dreptului de folosinţă ce trebuia dovedit de solicitant. Suma încasată necuvenit cu acest titlu fiind 202.851,70 de RON, banii fiind viraţi în contul Asociaţiei mai sus menţionate.

În apărările formulate, inculpatul, în esenţă, nu a recunoscut vinovăţia sa pentru infracţiunile care fac obiectul actului de sesizare. A solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deoarece latura subiectivă a faptei reţinută în sarcina sa presupune intenţia directă, având în vedere sintagma „cu rea-credinţă" folosită de legiuitor. Totodată, se susţine că nu are importanţă momentul în care a fost încheiat contractul de concesiune şi nici faptul că în acel moment Asociaţia nu dobândise personalitate juridică. în opinia inculpatului, actul poate fi calificat ca fiind „un contract încheiat sub condiţia suspensivă a dobândirii personalităţii juridice", procedeu considerat a fi legal potrivit Codului Civil.

Inculpatul a apreciat că Hotărârea Consiliului Local nr. 30/2007 este un act valabil. S-a susţinut în acest sens că, în conformitate cu legislaţia administrativă în vigoare, primarul nu participă la şedinţele Consiliului Local şi nu are drept de vot în hotărârea în cauză nu a format obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ.

Inculpatul a solicitat achitarea şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 18² din Legea nr. 78/2000 având în vedere că, în conformitate cu legislaţia procesual penală în vigoare, raportul de constatare încheiat de specialiştii DNA nu mai constituie mijloc de probă. Totodată, susţine că raportul de expertiză efectuat în cauză şi dispus de către instanţă concluzionează că suma de bani a fost utilizată în totalitate potrivit scopului pentru care a fost alocată şi nu există dovezi că Asociaţia condusă de inculpat a făcut plăti fictive. S-a susţinut că există documente justificative, potrivit raportului de expertiză menţionat, pentru plăţile efectuate. S-a invocat şi dubiul care ar exista în cauză în legătură cu vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni şi, prin urmare, incertitudinea existentă îi este profitabilă acestuia.

Inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese. S-a susţinut că nu a participat la adoptarea hotărârii Consiliului Local prin care s-a aprobat concesiunea asupra suprafeţei de teren în cauză şi, totodată, nu a săvârşit niciun act care să fi produs o stare de conflict de interese. Au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 215/2001, potrivit cărora primarul este obligat să pună în aplicare hotărârile Consiliului Local.

Curtea a respins ca nefondate apărările formulate de către inculpat.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că este îndeplinită condiţia de intenţie directă cerută de lege, deoarece inculpatul este prezumat a fi cunoscut dispoziţiile legale privind acordarea sumelor de bani din fonduri europene şi a obţinut aceste sume de la partea civilă APIA cu intenţia directă de a le utiliza în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Curtea a reamintit că nu poate fi calificat ca fiind un contract civil încheiat sub condiţia suspensivă a dobândirii personalităţii juridice actul de concesionare în baza căruia s-au obţinut fondurile de la partea civilă, deoarece contractul de concesiune este un act de drept administrativ, mai precis un contract administrativ, fiind supus dispoziţiilor imperative ale dreptului administrativ, derogatoriu de la dreptul civil. În consecinţă, contractul de concesiune, calificat ca fiind un contract administrativ nu poate fi încheiat sub condiţie suspensivă. Pentru motivele mai sus arătate, în opinia Curţii, contractul este nul, nu reflectă o situaţie reală şi a fost încheiat cu intenţia directă, infracţională de a se obţine nejustificat sumele de bani de la partea civilă.

Sub acest aspect, nu au prezentat relevanţă apărările formulate de inculpat, inclusiv aspectul că nu a fost atacată în contencios administrativ. A reamintit faptul că inexistenţa unui act administrativ şi, după caz, nulitatea absolută a acestuia poate fi constatată oricând şi de orice autoritate competentă a statului. Relevant sub aspect penal a fost faptul că H.C.L. nr. 30/2007 este un act administrativ fraudulos, fiind un mijloc prin care inculpatul şi-a realizat activitatea şi scopul infracţional în această cauză.

Susţinerea inculpatului bazată pe concluziile unui raport de expertiză, potrivit căreia suma de bani obţinută de la partea civilă a fost utilizată în totalitate potrivit scopului pentru care a fost alocată a fost în evidentă contradicţie cu probele administrate în această cauză şi analizate mai sus. Aşa cum a rezultat din documentele financiare, cel puţin o parte din această sumă a fost utilizată în alte scopuri decât cele pentru care a fost destinată, fapt de altfel constatat de Garda Financiară, dar şi de alte autorităţi ale statului, inclusiv partea civilă.

Infracţiunea prevăzută de art. 18² din Legea nr. 78/2000 s-a consumat în momentul în care prin activitatea inculpatului s-a schimbat fără drept destinaţia fondurilor primite de la APIA, iar trecerea acestora din contul Asociaţiei în care fuseseră virate din bugetul general al Uniunii Europene, în contul mai multor agenţi economici pentru achitarea unor lucrări de servicii sau ca sponsorizare, este evident că astfel de destinaţii sunt contrare scopului pentru care sumele de bani au fost acordate, respectiv exploatarea suprafeţelor agricole.

De asemenea, Curtea a constatat că există starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită şi anume relaţiile sociale referitoare la disciplina financiară impuse de regulile Uniunii Europene în ceea ce priveşte utilizarea asistenţei financiare, nerambursabilă, acordată României.

Nu a existat nicio incertitudine juridică care să conducă la concluzia că nu se poate stabili adevărul judiciar, mai precis vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea acestei infracţiuni.

În mod evident inculpatul s-a aflat în conflict de interese, deoarece în calitate de primar a iniţiat proiectul de hotărâre având în acelaşi timp şi calitatea de preşedinte a Asociaţiei, care a beneficiat de sumele acordate de partea civilă. Faţă de textele de lege mai sus indicate, prin care se arată în ce constă conflictul de interese, nu au prezentat relevanţă juridică apărările formulate de inculpat, în sensul că în calitate de primar avea obligaţia să aplice hotărârile Consiliului local sau nu el este acela care a condus şedinţa Conciliului Local în care s-a adoptat hotărârea.

În conformitate cu probele administrate în această cauză şi situaţia de fapt stabilită, Curtea a reţinut vinovăţia inculpatului N.I. şi realizarea elementelor constitutive de judecată.

Având în vedere situaţia tranzitorie generată de intrarea în vigoare a unui nou C. pen. faţă de momentul iniţial al săvârşirii faptelor, Curtea a aplicat principiul legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 C. pen.

În privinţa calificării juridice a faptelor săvârşite de inculpat şi reţinute de instanţă în sarcina sa, Curtea a constatat că nu sunt incidente în cauză disp. art. 386 C. proc. pen. privind schimbarea de încadrare juridică, deoarece conţinutul iniţial al infracţiunilor se regăseşte în toate formele constitutive şi, prin urmare, nu s-a impus schimbarea încadrării juridice, ci recalificarea juridică a faptei în raport cu principiul legii penale mai favorabile şi noile reglementări intervenite în materie.

Împotriva acestei sentinţe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, partea responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel şi inculpatul N.I.

Prin apelul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat să menţină pedepsele principale aplicate inculpatului de către instanţa de fond şi, în condiţiile în care va reţine dispoziţiile legii penale noi, să înlăture pedeapsa complementară pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ şi art. 18² din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracţiunea de conflict de interese aplicarea unei pedepse complementare într-un cuantum prevăzut de legea nouă. Pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond era de 10 ani, iar potrivit legii noi, aceasta este de la 1 la 5 ani.

A arătat că instanţa de fond a evaluat corect, legal şi temeinic săvârşirea faptelor de către inculpat şi a dispus condamnarea acestuia, însă la aplicarea legii mai favorabile a avut în vedere aplicarea pedepsei pe instituţii autonome, deşi potrivit deciziei Curţii Constituţionale, legea penală se aplică global.

Partea responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel a solicitat exonerarea de la plata sumelor de bani la care a fost obligată prin sentinţa penală atacată, întrucât contractul de concesiune a fost încheiat valabil.

Inculpatul N.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000, a precizat că la momentul încheierii contractului de concesiune deşi Asociaţia nu avea personalitate juridică asupra dobândirii fondurilor europene aceasta funcţiona în deplină legalitate. În opinia apărării, pentru a se reţine infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 este necesar ca documentul prezentat să fie inexact la momentul dobândirii sumelor de bani reprezentând fonduri europene şi nu la momentul formulării cererii către APIA.

Referitor la cea de-a doua infracţiune, respectiv cea prevăzută de art. 18² din Legea nr. 78/2000, a arătat că suma folosită de inculpat în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat fondurile europene este una nesemnificativă. Mai mult, a susţinut că sumele au fost utilizate tot în beneficiul comunei, respectiv pentru repararea drumurilor, pentru finanţarea echipei de fotbal, pentru achiziţionarea unui xerox.

În opinia apărării, nici infracţiunea de conflict de interese nu a fost săvârşită de către inculpat, având în vedere că acesta, în calitate de primar nu participă la şedinţele Consiliului Local şi la adoptarea hotărârilor, ci doar pune în executare deciziile adoptate de Consiliul Local.

Mai mult, a precizat că atât timp cât contractul de concesiune încheiat cu Asociaţia este nul nu se poate reţine infracţiunea de conflict de interese, având în vedere că un contract nul nu îşi poate produce efecte.

Analizând apelurile formulate, în raport de motivele invocate, Înalta Curte va admite doar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte şi de către inculpat, în raport de următoarele considerente:

1. Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.

Prin apelul formulat, Parchetul a solicitat menţinerea pedepselor principale aplicate inculpatului de către instanţa de fond şi în condiţiile în care instanţa de apel va reţine dispoziţiile legii penale noi, să înlăture pedeapsa complementară pentru infracţiunea prevăzută de art. 18¹ şi art. 18² din Legea nr. 78/2000, iar pentru infracţiunea de conflict de interese aplicarea unei pedepse complementare într-un cuantum prevăzut de legea nouă. Pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond era de 10 ani, iar potrivit legii noi, aceasta este de la 1 la 5 ani.

Înalta Curte constată că dispoziţiile referitoare la aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 C. pen. anterior au fost modificate prin art. 245 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul duratei interzicerii drepturilor. Astfel, potrivit Noului C. pen. este reglementată posibilitatea restrângerii exercitării unui număr de 15 drepturi faţă de 5 categorii de drepturi din Codul penal anterior, autorităţile publice sau funcţii elective publice a fost preluat sub forma a două categorii (art. 66 alin. (1) lit. a) şi d); maximul general al pedepsei complementare a fost diminuat de la 10 ani la 5 ani.

În speţă, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanţa de control judiciar constată că prin sentinţa penală atacată i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior (art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen.) pe o perioadă de 2 ani. De asemenea, se constată că în cazul acestei infracţiuni, legiuitorul a prevăzut expres obligaţia instanţei de judecată de a aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, folosind această sintagmă chiar în cuprinsul textului de lege ce incriminează fapta penală.

Înalta Curte apreciază că, în mod judicios instanţa de fond a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani, perioadă ce nu depăşeşte maximul general al pedepsei complementare prevăzut de noile dispoziţii, respectiv de 5 ani. Faţă de această împrejurare, Înalta Curte va dispune în raport cu principiul legii penale mai favorabile şi a noilor reglementări intervenite în materie, recalificarea drepturilor a căror exercitare îi este interzisă inculpatului, din art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior în art. 66 lit. a), b), d), g) Noul C. pen. şi va menţine perioada pentru care au fost aplicate, respectiv de 2 ani.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 18² alin. (1) Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată că textul de lege ce incriminează fapta nu prevede în mod obligatoriu aplicarea pedepsei complementare, fiind lăsată la aprecierea instanţei necesitatea sancţionării condamnatului prin interzicerea exercitării unuia sau a unora dintre drepturile prevăzute de art. 66 C. pen. În speţă, faţă de circumstanţele cauzei, instanţa consideră că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, astfel încât va dispune înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior aplicate inculpatului pe o perioadă de 2 ani.

Pentru infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 10 ani. Înalta Curte reaminteşte că potrivit Noului C. pen. a fost redusă perioada de executare a pedepsei complementare, aceasta fiind cuprinsă între 1 - 5 ani, faţă de perioada prevăzută în vechea reglementare, între 1 - 10 ani.

Faţă de noile dispoziţii ce reglementează materia pedepselor complementare, Înalta Curte va dispune drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. de la 10 ani la 5 ani.

În situaţia aplicării mai multor pedepse complementare având aceeaşi natură şi acelaşi conţinut sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., potrivit cărora în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea. Astfel în speţă se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b),d), g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.

2. Apelul formulat de partea responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel prin apelul formulat, partea responsabilă civilmente a solicitat instanţei exonerarea de la plata în solidar cu inculpatul a sumei de 202.851,70 de RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile stabilite potrivit legii către partea civilă Ministerul Agriculturii - Agenţia de Plăti, şi Intervenţie Pentru Agricultură.

Înalta Curte constată că în mod judicios instanţa de fond a dispus în temeiul art. 19 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 - 999 şi art. 1000 alin. (3) C. civ. obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la restituirea sumei reprezentând fonduri europene obţinute de la APIA.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, în calitate de membru fondator ce făcea parte din organele de administraţie ale părţii responsabile civilmente, şi nu în nume propriu, astfel încât obligarea în solidar a celor două părţi la restituirea sumelor de bani primite cu titlu de fonduri europene este soluţia corectă şi legală.

Apelul formulat de partea responsabilă civilmente ca nefondat

3. Apelul formulat de inculpatul N.I.

Prin apelul formulat inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina sa nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu privire la primul motiv de apel prin care arată că infracţiunea prevăzută de art. 18¹ din Legea nr. 78/2000 nu există, având în vedere că deşi Asociaţia nu avea personalitate juridică la momentul încheierii contractului de concesiune, această lipsă a fost acoperită ulterior, iar la momentul dobândirii fondurilor europene aceasta funcţiona în deplină legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 „asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul iar potrivit art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din acelaşi act normativ „înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în conformitate cu art. 8, se efectuează în ziua rămânerii irevocabile a încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere (..) în relaţiile cu terţii dovada personalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere".

În speţă, Asociaţia a dobândit personalitate juridică prin încheierea din data de 30 septembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. 2954/205/2007, hotărâre definitivă şi irevocabilă la data de 13 septembrie 2007, iar contractul de concesiune a fost încheiat la data de 15 august 2007.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că la momentul încheierii contractului de concesiune Asociaţia nu avea personalitate juridică, nu putea fi titulară de drepturi şi obligaţii şi nefiind o entitate juridică legal constituită nu putea avea calitatea de concesionar.

Apărarea inculpatului potrivit căreia lipsa personalităţii juridice de la momentul încheierii contractului de concesiune a fost acoperită ulterior, în momentul în care Asociaţia a dobândit personalitate juridică, nu poate fi primită de instanţa de judecată, având în vedere că suntem în prezenţa unui act administrativ şi nu a unui act civil încheiat sub condiţia suspensivă a dobândirii personalităţii juridice, iar sancţiunea prevăzută este inexistenţa actului şi nu nulitatea acestuia.

În mod evident, contractul de concesiune încheiat nu reflectă o situaţie reală, fiind încheiat cu intenţia directă, infracţională de a se obţine nejustificat sumele de bani de la partea civilă.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel prin care inculpatul a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 18² din Legea nr. 78/2000, având în vedere că suma folosită de inculpat este una nesemnificativă, fiind utilizate tot în beneficiul comunei, respectiv pentru repararea drumurilor, pentru finanţarea echipei de fotbal pentru achiziţionarea unui xerox, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit actelor contabile şi rapoartelor de expertiză întocmite în cursul judecăţii pe fondul cauzei, s-a constatat că în perioada 27 iunie 2008 - 27 decembrie 2009, Asociaţia a utilizat suma de 86.920 RON, primită cu titlu de sprijin financiar de la APIA în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată şi încasată: sponsorizarea Asociaţiei de Fotbal Judeţene Argeş; sponsorizarea Primăriei Albeştii de Muscel, acoperirea unor cheltuieli privind măsurătorile cadastrale efectuate de persoana fizică C.D.; achiziţia unui copiator; contravaloarea unui transport de calcar şi a unor transporturi de balast; reparaţii drumuri comunale. De asemenea, potrivit documentelor existente la dosar, inculpatul şi numiţii B.M. şi M.C. au dobândit foloase materiale directe din sumele acordate sub forma unor prime anuale de 500 de RON.

Înalta Curte constată că nu au relevanţă scopurile pentru care au fost utilizate sumele de bani amintite sau valoarea acestora atâta vreme cât nu au fost folosite potrivit scopului pentru care au fost acordate, respectiv exploatarea suprafeţelor agricole.

Infracţiunea prevăzută de art. 18² din Legea nr. 78/2000 s-a consumat în momentul în care prin activitatea sa, inculpatul a schimbat fără drept destinaţia fondurilor primite de la APIA şi acestea au fost trecute din contul Asociaţiei în care fuseseră virate în contul mai multor agenţi economici pentru achitarea unor lucrări de servicii sau ca sponsorizare.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de apel formulat de inculpat, potrivit căruia infracţiunea de conflict de interese nu a fost săvârşită de către inculpat, având în vedere că acesta, în calitate de primar nu participă la şedinţele Consiliului Local şi la adoptarea hotărârilor, ci doar pune în executare deciziile adoptate de Consiliul Local, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondat

Din ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză rezultă că inculpatul, în calitate de preşedinte al Asociaţiei, a înaintat la data de 12 iulie 2007 Consiliului Local Albeştii de Muscel, cererea înregistrată sub nr. 1579 din aceeaşi dată, prin care a solicitat aprobarea concesionării suprafeţei de 874 hectare teren izlaz şi gol alpin, pe o perioadă de 1 an, respectiv pentru anul 2007, cu dreptul de prelungire a concesionării.

La data de 9 august 2007, primarul comunei Albeştii de Muscel, respectiv inculpatul N.I. a propus spre aprobare Consiliului Local concesionarea suprafeţei sus-menţionate către Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarii de Păduri Albeştii de Muscel.

Prin Dispoziţia nr. 774 din 10 august 2007 a primarului, s-a dispus convocarea şedinţei extraordinare a Consiliului Local al comunei Albeştii de Muscel pentru data de 14 august 2007 spre a se supune aprobării proiectul de hotărâre cu privire la concesionarea suprafeţei mai sus-menţionate către Asociaţie.

Consiliul Local, întrunit în şedinţă la data de 14 august 2007, a adoptat Hotărârea nr. 30 din 14 august 2007, prin care a aprobat concesionarea suprafeţei de 847 hectare teren izlaz şi gol alpin către Asociaţie, pe o perioadă de 1 an, cu drept de prelungire în baza unui act adiţional care urma să fie încheiat.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, având în vedere că inculpatul în calitate de primar a iniţiat proiectul de hotărâre, deşi acesta era şi preşedintele Asociaţiei şi beneficiase de sumele acordate de partea civilă.

Nu prezintă relevanţă juridică apărarea inculpatului potrivit căreia primarul nu participă la şedinţele Consiliului Local, ci doar pune în executare hotărârile acestuia, atât timp cât inculpatul a formulat cererea de aprobare a concesionării, a convocat şedinţa extraordinară a Consiliului Local, a încheiat contractul de concesiune în calitate de reprezentant al ambelor părţi contractante şi a beneficiat de sumele de bani primite de la partea civilă cu titlu de fonduri europene.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul inculpatului doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile referitor la pedepsele complementare, aspect reliefat pe larg în analiza apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul apelant face trimitere la împrejurarea că instanţa de control judiciar este învestită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 18¹ alin. (1) Legea nr. 78/2000 se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul art. 18¹ alin. (1) Legea nr. 78/2000; infracţiunea prevăzută de art. 18² alin. (1) Legea nr. 78/2000 în conţinutul art. 18² alin. (1) Legea nr. 78/2000; infracţiunea prevăzută de art. 253¹ alin. (1) C. pen. în conţinutul art. 301 alin. (1) Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunea incriminatoare circumscrisă textului de lege precizat se regăseşte şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile prevăzute de legea specială şi de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 18¹ alin. (1) şi a art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este de constatat că acestea au prevăzut aceleaşi limite de pedeapsă ca în vechea reglementare, şi anume de la 3 - 15 ani, respectiv 6 luni - 5 ani.

Cu privire la infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 253¹ alin. (1) C. pen., este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 5 ani, pentru ca pe parcursul derulării procesului penal prin revirimentul jurisprudenţial realizat prin Legea nr. 187/2012, aceeaşi faptă şi încadrare juridică să prevadă pedeapsa principală a închisorii de la 1 an la 5 ani.

Înalta Curte constată că, sub aspect sancţionator, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 301 C. pen., legea nouă prevede limite de pedeapsă mai mari în raport de vechea reglementare.

Mai mult, Înalta Curte constată că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ şi următoarele C. pen. anterior aplicată inculpatului ca măsura de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de dispoziţiile art. 91 şi următoarele din Noul C. pen.

Sub acest aspect, este de menţionat că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen. instanţa va avea în vedere obligarea legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Totodată, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 - 34 C. Pen. anterior, concursul de infracţiuni, dispoziţii care sunt mai favorabile în vechea reglementare. În situaţia în care s-ar aplica inculpatului dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni din Noul C. pen. (art. 39 alin. (1) lit. b)), pedeapsa principală a închisorii s-ar mări, prin aplicarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Astfel, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului ar fi de 4 ani şi 8 luni.

Înalta Curte apreciază că prin aplicarea legii penale noi ca lege penală mai favorabilă, s-ar putea crea inculpatului o situaţie mai grea, ori instanţa aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen., constată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul N.I. împotriva Sentinţei penale nr. 59/F din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară.

Va desfiinţa sentinţa penală sub aspectul arătat.

Va reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

Va aplica inculpatului N.I., pedeapsa complementară a interzicerii (drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C.penal pe o perioadă de 2 ani pentru art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen.

Va înlătura pedeapsa complementară aplicată inculpatului în baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen., prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (vechi), pe o durată de 2 ani.

Va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani pentru art. 301 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 5 C. pen.

În baza disp. art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. în condiţiile art. 5 C. pen. (nou) va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta partea responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel împotriva aceleaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanta parte responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul N.I. împotriva Sentinţei penale nr. 59/F din 17 martie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară.

Desfiinţează sentinţa penală sub aspectul arătat

Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

Aplică inculpatului N.I., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani pentru art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară aplicată inculpatului în baza disp. art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. (vechi) raportat la art. 18² alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în condiţiile art. 5 C. pen., prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b C. pen. (vechi), pe o durată de 2 ani.

Aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d), g) pe o perioadă de 5 ani pentru art. 301 alin. (1) C. pen. în condiţiile art. 5 C. pen.

În baza disp. art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. în condiţiile art. 5 C. pen. (nou) aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d), g) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta partea responsabilă civilmente Asociaţia Crescătorilor de Animale şi Proprietarilor de Păduri Albeştii de Muscel împotriva aceleaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 37/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de...		ICCJ. Decizia nr. 626/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 405/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Recurs