ICCJ. Decizia nr. 394/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 394/A/2014
Dosar nr. 2886/2/2014
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2014
Deliberând, asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de petentul C.M. împotriva deciziei penale nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 762/F din 21 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, cu privire la inculpatul C.M., s-a hotărât următoarele:
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen. comb. cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
A constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentinţa penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti şi prin sentinţa penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.M. prin sentinţa penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen.;
- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (fapte săvârşite în luna iulie a anului 2009).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: câte 8 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere prev. de art. 861 din O.U.G. nr. 195/2002 cu referire la art. 3201 C. proc. pen. (fapte săvârşite în datele de 4 mai 2008, 24 iulie 2008 şi 24 septembrie 2008).
În baza art. 865 în referire la art. 85 C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, iar în baza art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 1280 din 12 iunie 2012, pronunţată de Judecătoria sector 5 Bucureşti, în Dosarul nr. 4440/302/2012, definitivă prin decizia penală nr. 1746 din 12 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen. a contopit pedepsele anterior menţionate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu fiecare din pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, dispunând ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. a computat timpul reţinerii şi arestării preventive faţă de inculpatul C.M. de la data de 1 martie 2012 la zi (prin încheierea din data de 2 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6369/3/2012, Tribunalul Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului) precum şi reţinerea din 7 septembrie 2009 şi arestarea preventivă a inculpatului de la 8 septembrie 2010 la 17 septembrie 2010 (din Dosar nr. 580/114/2010 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 63 din 27 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosar nr. 580/114/2010, definitivă prin decizia penală nr. 112 din 19 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti) şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive faţă de inculpat.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 comb. cu art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:
- suma de 37.000 euro (echivalentul în moneda naţională) de la inculpatul S.M., reprezentând banii obţinuţi de acest inculpat din exploatarea victimei D.D. în anul 2009;
- suma de 2000 euro (echivalentul în moneda naţională) de la inculpatul C.S. reprezentând banii obţinuţi de acesta din transferarea (vânzarea) părţii civile D.D. către inculpatul S.M.;
- suma de 3000 euro (echivalentul în moneda naţională) de la inculpaţii G.F. şi C.S. (câte 1500 de euro de la fiecare inculpat) reprezentând banii obţinuţi de cei doi inculpaţi în transferarea (vânzarea) victimei F.C. către inculpatul S.M.;
- suma de 13.500 euro (echivalentul în moneda naţională) de la inculpatul S.M. reprezentând banii obţinuţi de inculpat din exploatarea victimei F.C.;
- suma de 2000 euro (echivalentul în moneda naţională) de la inculpaţii D.Do. şi C.M. (de la fiecare inculpat câte 1000 euro) reprezentând banii primiţi de cei doi inculpaţi de la inculpatul S.M. urmare vânzării victimei C.R.A.;
- suma de 25.000 RON de la inculpaţii C.M. şi D.C. (câte 12.500 RON de la fiecare inculpat) reprezentând venituri obţinute de cei doi inculpaţi din exploatarea victimei P.E.A.;
- suma de 12.000 RON de la inculpatul C.G. reprezentând banii obţinuţi de acest inculpat urmare transferării (vânzării) P.E.A. către inculpatul C.M.;
- suma de 700 RON de la inculpatul G.C. reprezentând banii obţinuţi de acesta din transferarea (vânzarea) victimei S.I. către inculpatul S.M.;
- suma de 4.500 RON de la inculpatul T.A. reprezentând banii obţinuţi de acest inculpat din exploatarea victimei M.G.E.F.;
- suma de 16.000 RON de la inculpaţii S.A.Ş. şi G.F. (câte 8.000 RON de la flecare inculpat) reprezentând bani obţinuţi de aceşti inculpaţi din exploatarea victimei B.G.F.;
- suma de 10.000 RON de la inculpatul C.F. reprezentând banii obţinuţi de acest inculpat din transferarea (vânzarea) părţii vătămate M.S. inculpaţilor C.M. şi C.I.
- suma de 50.000 RON de la inculpaţii C.M. şi C.I. (câte 25.000 RON de la fiecare inculpat) reprezentând banii obţinuţi de inculpaţi din exploatarea victimei M.S.
A respins, ca neîntemeiată, cererea reprezentantei Ministerului Public având ca obiect confiscarea următoarelor sume: 2.000 euro de la inculpatul S.M. (victima C.R.A.); 100.000 euro de la inculpatul S.M. (victima S.Ma.); 10.000 euro de la inculpatul C.M. (victima P.E.A.); 60.000 RON de la inculpaţii C.S., G.I. şi N.R. (parte vătămată V.A.); 1.500 euro de la inculpatul D.D. (parte vătămate D.F.I.); 48.000 euro de la inculpatul S.M. (parte vătămată P.M.I.).
În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2008, inculpatul C.M. a exploatat-o sexual pe D.D. împreună cu C.S., D.M. şi I.M., care o transportau de la locul unde era cazată la locul unde racolau clienţi, o supravegheau şi îşi însuşeau banii obţinuţi din exploatarea sexuală; la data de 10 iulie 2009 inculpatul a răpit-o împreună cu C.S. şi D.A. pe partea vătămata C.R.A. pe care au transportat-o la locuinţa numitei C.R., iar ulterior au transportat-o la Giurgiu, unde au vândut-o lui S.M., fiind exploatată sexual de acesta în Italia; a găzduit-o pe victima minoră M.S. în locuinţa sa, s-a ocupat de postarea anunţurilor pe internet în vederea racolării de clienţi, a agresat-o fizic şi verbal şi a exploatat-o sexual; le-a răpit de pe stradă pe partea vătămata K.P.G. şi P.N. împreună cu I.M., K.P.G. fiind obligată de inculpatul C.M. să întreţină relaţii sexuale, ulterior cele două părţi vătămate fiind vândute lui S.M.; a exploatat-o sexual în Italia pe martora Ş.C.I.; a exploatat-o sexual pe minora P.E.A.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii B.I., C.I., C.M., C.S., C.G., D.C., D.D., F.P., G.C., G.F., G.I., I.M., M.I.G., N.R., S.M., S.V.G., T.A., T.E.B., criticând sentinţa penală pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. a criticat sentinţa penală apelată pentru următoarele motive:
1. greşita achitare a tuturor inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
2. greşita achitare a inculpatei G.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
3. greşita achitare a inculpatului T.E.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
4. netemeinicia hotărârii sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (pentru toţi inculpaţii) şi a modalităţii de executare (pentru inculpaţii D.C., G.M., M.I.G., N.R., O.I.A., C.G., C.F., D.D., S.A.Ş., T.E.B., T.A., S.V.G., B.I.), arătând că scopul preventiv şi educativ al pedepselor aplicate de către instanţă nu poate fi atins prin stabilirea unui cuantum al acestora orientat spre minimul special ori sub minimul special prevăzut de lege, cuantum care nu este în măsură să contribuie la responsabilizarea inculpaţilor, la formarea unei atitudini de conştientizare a gravităţii faptelor comise şi la convingerea că respectarea legii este imperios necesară, fiind mult prea blânde în raport de faptele comise şi persoana inculpaţilor.
Inculpatul C.M. a criticat sentinţa penală arătând că a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de minori pentru partea vătămată K.P.G. deşi ea era majoră fiind născută la data de 27 iunie 1991 iar presupusele fapte sunt comise la data de 21-22 iulie 2009. S-a mai arătat că partea vătămată a fost reţinută ca fiind minoră doar pentru inculpaţii C.M. şi S.M. în timp ce pentru inculpaţii I.M. şi S.V.G. s-a reţinut că aceasta ar fi majoră.
Prin decizia penală nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 14611/3/2012, între altele, conform art. 13 C. pen. de la 1969, a fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatului C.M. în pedepsele ei componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. anterior a fost contopită pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală atacată, inculpatul C.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.
Conform art. 88 C. pen. anterior a fost computat timpul reţinerii şi arestării preventive faţă de inculpatul C.M. de la data de 1 martie 2012 la zi precum şi reţinerea din 7 septembrie 2009 şi arestarea preventivă a inculpatului de la 8 septembrie 2010 la 17 septembrie 2010.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Împotriva deciziei penale nr. 434/A din 04 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a formulat contestaţie în anulare petentul C.M., întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 426 lit. a), b) şi g) C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2014 pronunţată de către instanţa de fond, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare.
Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate în conformitate cu dispoziţiile art. 432 C. proc. pen., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată.
În motivare, s-a reţinut, privitor la cazurile de contestaţie în anulare, că acestea sunt prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare.
Curtea a apreciat că, potrivit art. 426 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare „când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această împrejurare".
De asemenea, Curtea a constatat că în Dosarul nr. 14611/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dezbaterile au avut loc la 24 martie 2014, dată la care numitul C.M. a fost prezent, în stare de arest, asistat de apărător ales.
S-a mai notat de către Curte că art. 426 lit. b) C. proc. pen. prevede posibilitatea formulării contestaţiei în anulare „când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Curtea nu a identificat vreo cauză care să conducă la încetarea procesului penal, care să fi fost probată de actele dosarului şi nesocotită de instanţa de apel.
S-a reţinut că art. 426 lit. g) C. proc. pen. prevede că se poate face contestaţie în anulare „când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel".
În argumentare, Curtea a constatat că din partea introductivă a încheierii de dezbateri rezultă că şedinţa a fost publică, astfel încât nu este aplicabilă dispoziţia de mai sus.
S-a mai constatat că şi în faţa instanţei de apel inculpatul C.M. a invocat faptul că partea vătămată K.P.G. era majoră, această împrejurare formând obiectul analizei instanţei de control judiciar.
În raport de acest aspect, Curtea a reţinut că solicitările de schimbare a încadrării juridice şi reindividualizare a pedepselor aplicate nu pot fi valorificate pe această cale procedurală, ele tinzând la repunerea în discuţie a unor chestiuni asupra cărora s-a statuat cu caracter definitiv printr-o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii a formulat apel contestatorul C.M.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 421 şi art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Înalta Curte constată că în cauza de faţă contestatorul a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
În privinţa deciziei penale atacate, pronunţată în baza art. 432 C. proc. pen., legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel şi când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă şi cazurile în care titularul dreptului de apel depăşeşte limitele în care i se recunoaşte dreptul său de apel, precum şi cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeaşi parte o atacase anterior printr-un alt apel.
În speţă, apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Chiar dacă în dispozitivul deciziei penale atacate a fost prevăzută calea de atac a apelului, în raport de dispoziţiile legale invocate şi văzând şi faptul că decizia contestată este pronunţată în calea de atac a apelului, Înalta Curte apreciază că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul iniţiat de către contestator este inadmisibil.
Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul C.M. împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul C.M. împotriva deciziei penale nr. 998/A din 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Penal. Sesizarea cu acordul de... | ICCJ. Decizia nr. 413/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
