ICCJ. Decizia nr. 367/2014. Penal. Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 367/A/2014
Dosar nr. 1126/54/2014
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2014
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 247 din 16 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei intervenit între inculpatul P.R. şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În baza art. 336 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului P.R., avocat în cadrul Baroului Dolj, pedeapsa amenzii în sumă de 5000 RON, corespunzătoare unui număr de 200 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile de amendă fiind de 25 RON.
În baza art. 63 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii şi a obligat inculpatul P.R. la plata sumei de 30 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa nr. 211/P/2014 din data de 13 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul P.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., iar la data de 23 iunie 2014 procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Craiova a avizat încheierea acordului de recunoaştere şi a stabilit limitele acordului.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că în aceea că seara zilei de 6 decembrie 2013, în jurul orei 21:15, inculpatul P.R. a condus autoturismul marca D. cu număr de înmatriculare GJ-xxx pe drumurile publice de pe raza municipiului Motru, judeţul Gorj, având o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima probă, respectiv 1,10 g‰ la a doua probă. Acesta a acceptat încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., precum şi felul, cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite, respectiv 200 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 25 RON, acesta urmând să execute astfel pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 RON.
Totodată, s-a reţinut că potrivit acordului de recunoaştere încheiat la data de 25 iunie 2014 inculpatul P.R. a recunoscut fapta comisă şi a acceptat încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., precum şi felul, cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei stabilite, respectiv 200 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 25 RON, acesta urmând să execute astfel pedeapsa amenzii în cuantum de 5.000 RON.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că fapta comisă de inculpatul P.R. prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, independent de distanţa pe care inculpatul a afirmat că ar fi condus vehiculul, starea de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice fiind evident creată din primul moment al conducerii vehiculului în astfel de condiţii.
Instanţa a mai reţinut, că chiar dacă dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., stabilesc că instanţa nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, atunci când admite acordul de recunoaştere, iar interpretarea per a contrario a dispoziţiilor menţionate conduce la concluzia că instanţa poate crea inculpatului o situaţie mai uşoară, s-a apreciat că manifestarea de voinţă a inculpatului, conform căreia şi-a exprimat acordul atât cu privire la felul şi cuantumul pedepsei, dar şi cu privire la forma de executare a acesteia, este una irevocabilă şi că nu mai poate reveni asupra acesteia pentru că, în aceste condiţii, nu ar mai fi întrunite cerinţele art. 479 C. proc. pen., referitoare la obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.R. care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate (cu privire la felul şi cuantumul pedepsei) şi pronunţarea unei noi hotărârii în temeiul prevederilor art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Examinând apelul, din prisma dispoziţiilor art. 417 şi urm. C. proc. pen, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută - pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal - hotărârea instanţei de fond nu comportă critici sub aspectul stării de fapt şi a încadrării juridice a faptei, fiind justă soluţia primei instanţe, respectiv admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi stabilirea pedepsei amenzii. Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă că inculpatul se face vinovată de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, iar încadrarea în drept este una corect stabilită.
Totodată soluţiile ce pot fi pronunţate de către instanţă în cazul prezentării acordului de recunoaştere a vinovăţiei, sunt strict şi limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. permite pronunţarea unei soluţii de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (dacă sunt îndeplinite cerinţele art. 480-482 C. proc. pen.), iar art. 485 alin. (2) C. proc. pen. permite pronunţarea unei soluţii de respingere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei (pentru cele două cazuri, respectiv neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 480-482 C. proc. pen., sau pedeapsa prea blândă).
Se constată că instanţa nu poate pronunţa o altă soluţie decât admiterea sau respingerea acordului, în condiţiile stabilite între inculpat şi procuror.
Analizând motivul de apel ce a fost precizat oral, respectiv înlăturarea pedepsei amenzii, urmează să fie examinate disp. art. 488 C. proc. pen.
Este adevărat că art. 488 alin. (2) C. proc. pen. arată că „împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia", însă soluţia de admitere a apelului, întemeiată pe disp. art. 488 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. „(...)desfiinţează sentinţa (...) numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei (...)" poate fi dispusă doar „(...)procedând potrivit art. 485 alin. (1) lit. a), care se aplică în mod corespunzător".
Potrivit disp. art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, instanţa „(...)admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (2)-(4), care nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480-482 (...)".
Iar din conţinutul art. 482 C. proc. pen., rezultă că acordul de recunoaştere a vinovăţiei cuprinde „felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei (...) cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat".
Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că pedeapsa amenzii în sumă de 5000 RON, nu putea fi înlăturată nici de prima instanţă, în raport de circumstanţele reale şi personale de săvârşire a faptei care era ţinută să pronunţe una dintre soluţiile prev. de art. 485 alin. (1) lit. a) sau b) C. proc. pen. şi nici de către instanţa de apel, care este ţinută să pronunţe una dintre soluţiile prev. de art. 488 alin. (4) lit. a), b) sau c) C. proc. pen.
Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de inculpatul P.R. împotriva sentinţei penale nr. 247 din 16 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Pornind de la soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauză, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.R. împotriva sentinţei penale nr. 247 din 16 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2014. Penal. înşelăciunea (art.244... | ICCJ. Decizia nr. 394/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
