ICCJ. Decizia nr. 423/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 423/2014

Dosar nr. 5044/1/2013

Şedinţa publică din 3 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 811 F din 26 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi T.F.L. din art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 1 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în cazul inculpatului E.M.M.A.M.; din art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în cazul inculpatului E.H.M.F.A.K. şi din art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în cazul inculpatei T.F.L.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A., T.F.L. şi H.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior.

1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul E.M.M.A.M., cetăţean libanez, cu domiciliul în Bucureşti, sector 3, fără antecedente penale, la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.M.M.A.M., dispunându-se ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

2. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul E.H.M.F.A.K., cetăţenie libaneză, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. anterior.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. anterior.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a mai fost condamnat acelaşi inculpat 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.H.M.F.A.K., dispunându-se ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

3. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul E.H.A.F.A., cetăţean libanez, cu reşedinţa în Bucureşti, sector 2, fără antecedente penale) la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei; în baza art. 82 C. pen. anterior, s-a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a computat prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

4. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata T.F.L., domiciliată în Bucureşti, sector 3, fără antecedente penale, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza art. 290 C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei T.F.L., dispunându-se ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza 86¹ C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în baza art. 86² din acelaşi cod, s-a stabilit termen de încercare pentru inculpată de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. anterior, a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. anterior.

5. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul H.M. cetăţean român, domiciliat în Bucureşti, sector 3, fără antecedente penale) la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În baza 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. anterior, s-a stabilit termen de încercare pentru inculpat de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

6. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnată inculpata V.M.S., domiciliată în Constanţa, judeţul Constanţa, studii medii, necăsătorită, fără antecedente penale) la 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 din acelaşi cod, s-a stabilit termen de încercare pentru inculpată de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. anterior comb. cu art. 998, 1000 alin. (3) şi 1003 C. civ., au fost obligaţi - în solidar - inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., T.F.L. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL (fostă S.C SC G.F.I.E. SRL.) să plătească părţii civile M.F. P - A.N.A.F. suma de 1.830.587,46 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi impozit pe venit) şi părţii civile M.F. P - A.N.V. suma de 579.812 lei (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A.), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări penalităţi şi dobânzi), calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmării penale, după cum urmează:

- sechestrul asigurător instituit la data de 07 august 2006 asupra sumelor existente în conturile SC G.F.I.E. SRL, precum şi poprirea, la aceeaşi dată, a sumei de 500.452 lei din debitele înregistrate de SC F.G.P. SRL faţă de aceeaşi societate;

- poprirea din data de 23 octombrie 2006 a sumei de 76.706 lei din debitele înregistrate de SC E.E.A. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL, poprirea la aceeaşi dată a sumei de 301.320 lei din debitele înregistrate de SC F.G.P. SA , precum şi poprirea la aceeaşi dată a sumei de 97.819 lei din debitele înregistrate de SC L.G.D. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;

- poprirea la data de 07 noiembrie 2006 a sumei de 15.240 lei din debitele înregistrate de SC E.E.A. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;

- poprirea la data de 15 noiembrie 2006 a sumei de 17.808 lei din debitele înregistrate de SC V. SRL faţă de SC G.F.I.E. SRL;

- sechestrul asigurător instituit la data de 24 mai 2007 asupra sumelor existente în contul deschis de inculpatul E.H.F.A.K. la B.R.D. - G.S.G. şi asupra sumelor existente în contul deschis de inculpata T.F.L. la SC B.R.D. SA, SC L.B. SA, SC C.E.B. SA, SC U.R. SA, SC P.C.B. SA (d.u.p. - vol. 8).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, după cum urmează:

- declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă din 24 august 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 43);

- declaraţia vamală de import din 28 noiembrie 2005 cu factura aferentă - declaraţia vamală de import din 02 septembrie 2005 cu factura aferentă (d.u.p. vol. 48, fila 126);

- declaraţia vamală de import din 12 septembrie 2005 cu factura aferentă august 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 170);

- declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă rev. din 15 septembrie 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 83);

- declaraţia vamală de import din 12 septembrie 2005 cu factura aferentă din 08 septembrie 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 191);

- declaraţia vamală de import din 14 septembrie 2005 cu factura aferentă din 09 septembrie 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 151);

- declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă (d.u.p. vol. 48, fila 62);

- declaraţia vamală de import din 02 noiembrie 2005 cu factura aferentă (d.u.p. vol. 36, fila 39);

- declaraţia vamală de import din 12 august 2005 cu factura aferentă (d.u.p. vol. 44, fila 128);

- declaraţia vamală de import din 08 septembrie 2005 cu factura aferentă (d.u.p. vol. 44, fila 180);

- declaraţia vamală de import din 23 septembrie 2005 cu factura aferentă din 17 august 2005 (d.u.p. vol. 42, fila 112);

- declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 cu factura aferentă din 08 septembrie 2005 (d.u.p. vol. 48, fila 97);

- declaraţia vamală de import din 13 decembrie 2005 cu factura aferentă din 16 octombrie 2005 (d.u.p. vol. 37, fila 33);

- declaraţia vamală de import din 25 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 15 octombrie 2005 (d.u.p. 38, fila 282);

- declaraţia vamală de import din 18 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 27 octombrie 2005 (d.u.p. vol. 11, fila 267);

- declaraţia vamală de import din 27 decembrie 2005 cu factura aferentă din 24 noiembrie 2005 (d.u.p., vol. 43, fila 87);

- declaraţia vamală de import din 21 decembrie 2005 cu factura aferentă din 24 octombrie 2005 (d.u.p., vol. 43, fila 176);

- declaraţia vamală de import din 14 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 20 septembrie 2005 (d.u.p., vol. 36, fila 191);

-declaraţia vamală de import din 16 decembrie 2005 cu factura aferentă din 26 septembrie 2005 (d.u.p., vol. 43, fila 202);

- declaraţia vamală de import din 18 iulie 2005 cu factura aferentă din 28 iunie 2005 (d.u.p., vol. 46, fila 284);

- declaraţia vamală de import din 25 iulie 2005 cu factura aferentă din 27 iunie 2005 (d.u.p., vol. 46, fila 169) şi factura pro-formă din 15 iunie 2005 (d.u.p., vol. 6, fila 248);

- declaraţia vamală de import din 26 septembrie 2005 cu factura aferentă din 29 august 2005 (d.u.p., vol. 45, filele 250-256), precum şi factura pro-formă din 15 iunie 2005;

- declaraţia vamală de import din 15 noiembrie 2005 cu factura aferentă din 27 octombrie 2005 (d.u.p., vol. 47, fila 220);

- declaraţia vamală de import din 05 decembrie 2005 cu factura aferentă din 02 noiembrie 2005 (d.u.p., vol. 47, fila 131) şi factura pro-formă din 30 septembrie 2005 (d.u.p., vol. 25, fila 517).

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive a sentinţei, să se comunice O.N.R.C. o copie a dispozitivului hotărârii.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi T.F. să plătească câte 12.000 lei, iar inculpatul E.M.M.A.M. 12.200 lei (din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce se va avansa fondul Ministerului Justiţiei), în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Au fost obligaţi inculpaţii E.H.A.F.A., H.M. şi V.M.S. să plătească câte 5.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 11 ianuarie 2011, s-a dispus îndreptarea minutei sentinţei penale nr. 811/F din 26 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 27510/3/2007, în sensul de a se trece la pag. 7 alin. (5) „să plătească părţii civile M.F. P - A.N.A.F., suma de 1.830.587,46 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi impozit pe venit) şi părţii civile M.F. P - A.N.V. suma de 579.812 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor", în loc de „să plătească M.F.P., suma de 1.830.587,46 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi impozit pe venit) şi suma de 579.812 lei (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A.), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor".

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt, identică cu cea din rechizitoriul parchetului: astfel, în perioada infracţională iunie 2005 - aprilie 2006, pe teritoriul statului român, s-a constituit un grup infracţional a cărui activitate infracţională a cuprins segmentul importului de mărfuri din România, dar şi acela al comercializării lor pe piaţa internă.

Inculpaţii efectuau importuri pentru firmele pe care le controlau direct, cât şi prin unele societăţi care funcţionau pe principiul firmelor fantomă, iar pentru alte firme cărora le-au prestat activităţi de intermediere a operaţiunilor vamale, le asigurau plata unor taxe vamale minime, prin declararea altor valori decât cele reale.

Ca mod de operare, s-a reţinut primirea unor documente de provenienţă pentru mărfuri ce urmau a fi importate, în baza cărora se întocmeau în fals altele cu date diferite, care erau ulterior prezentate în vamă. Acest mod de operare se utiliza deopotrivă în situaţiile în care operaţiunea de comerţ exterior se derula prin intermediul societăţilor - beneficiari reali ai mărfurilor, dar şi în situaţiile în care operaţiunea de vămuire se efectua prin intermediul unei societăţi controlate de membrii asocierii. Ulterior, pentru această din urmă situaţie, marfa ajungea la beneficiarii reali, fie în baza unor facturi de vânzare, fie fără a se întocmi documente justificative în acest sens.

În momentul în care mijloacele de transport navale sau terestre soseau în portul Constanţa, respectiv Bucureşti, membrii asocierii erau anunţaţi, pentru a transmite documentele necesare întocmirii declaraţiilor vamale şi, personal sau prin interpuşi care acţionau fără forma de vinovăţie cerută de lege, efectuau toate demersurile pentru scoaterea mărfurilor din punctele vamale.

După efectuarea operaţiunilor de vămuire, marfa era transportată rutier, către diverşi comercianţi care o vindeau la preţurile reale de pe piaţă, cu mult mai mari decât cele declarate la momentul vămuirii.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa fondului a reţinut că SC G.F.I.E. SRL s-a înfiinţat în vara anului 2005 şi, după cesionarea părţilor sociale de către E.M.A.M., şi-a schimbat denumirea în SC T.C. SRL

În perioada iunie 2005-aprilie 2006, SC G.F.I.E. SRL a desfăşurat activitate de comerţ exterior importând mărfuri alimentare şi nealimentare, dar şi operaţiuni comerciale pe piaţa internă, constând în facturarea acestora către diverşi clienţi.

Pentru ţinerea evidenţei contabile, a fost încheiat contractul de prestări servicii din 20 iulie 2005 între SC V.V.V. SRL reprezentată de martor S.V. - director general, în calitate de prestator şi SC G.F.I.E. SRL, reprezentată de inculpatul M.A.M.E.M. - administrator, în calitate de beneficiar, având ca obiect executarea lucrărilor de contabilitate, aşa cum sunt prevăzute la pct. 5 din contract, (d.u.p. - vol. 57 fila 158-159).

Contractul nu este semnat decât de SC V.V.V. SRL, în dreptul impresiunii ştampilei SC G.F.I.E. SRL nefîind executată nicio semnătură.

La pct. 5 din contract sunt prevăzute serviciile pe care urmează să le presteze executantul, precum şi obligaţiile beneficiarului.

La dosarul cauzei se află anexată balanţa de verificare, întocmită de SC V.V.V. SRL pentru SC G.F.I.E. SRL pentru activitatea lunii iunie 2005.

Având în vedere că soldurile de pornire sunt zero, aceasta este prima balanţă de verificare întocmită pentru activitatea SC T.C. SRL (SC G.F.I.E. SRL). De altfel, în luna iunie 2005, societatea a efectuat primele importuri şi a emis prima factură fiscală de vânzare mărfuri.

În data de 23 iulie 2005, a fost întocmită de către SC V.V.V. SRL o notificare de reziliere a contractului de prestări servicii din 20 iulie 2005, prin care face cunoscut SC G.F.I.E. SRL următoarele:

- rezilierea unilaterală a contractului din 20 iulie 2005 pe data de 23 august 2005;

- ultima lună de prelucrare a documentelor şi de asumare a răspunderii de către SC V.V.V. SRL este iunie 2005;

- predarea tuturor documentelor şi a salvărilor electronice de către SC V.V.V. SRL se va efectua în data de 23 august 2005.

În notificarea de reziliere se arată faptul că această măsură se încadrează în prevederile art. 7 alin. (3) din contractul din bis din 20 iulie 2005.

În data de 09 august 2005, firma SC V.V.V. SRL a transmis printr-un mesaj electronic firmei SC G.F.I.E. SRL faptul că, pe baza documentelor puse la dispoziţie, au rezultat următorii indicatori la 30 iunie 2005:

- T.V.A. de plată 21.830 lei;

- impozit microintreprindere trim. II 2005 - 1.971 lei;

- pierdere netă 1.123 lei;

- cifra de afaceri 65.693 lei.

Prin acelaşi mesaj, SC G.F.I.E. SRL a fost invitată să preia bilanţul contabil încheiat la 30 iunie 2005, pentru a fi semnat de administrator şi depus la A.F.P. a sectorului 4.

Pentru activitatea desfăşurată de societate, începând cu luna iulie 2005, nu au fost identificate balanţe de verificare şi nici contracte de prestări servicii încheiate cu firme de specialitate pentru întocmirea de evidenţe şi situaţii financiar-contabile (balanţe de verificare, balanţe analitice ale conturilor, jurnale pentru cumpărări, jurnale pentru vânzări, jurnale pentru operaţiuni de încasări şi plăţi, declaraţii fiscale etc).

După cum rezultă din adresa din 08 martie 2006 emisă de D.G.F.P.M.B - A.F.P. sector 4 către I.G.P.R - D.G.C.C.O. (înregistrată din 27 martie 2006), în perioada 01 mai 2005-08 martie 2006, SC T.C. SRL (fostă SC G.F.I.E. SRL) a depus declaraţii fiscale cod 100 pentru lunile 06, 07, 08, 10, 11/2005 şi declaraţie fiscală cod 300 (decont T.V.A.) pentru luna iunie 2005.

Referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, din înscrisurile transmise de organele financiar-fiscale a rezultat că societatea a depus declaraţia 100 „privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat" doar la 30 iunie 2005, care însă nu este completată cu sume privind cuantumul impozitului datorat, ceea ce conduce la concluzia că SC G.F.I.E. SRL a întocmit doar balanţa de verificare pentru luna iunie 2005, pentru perioada ulterioară nefiind ţinută niciun fel de evidenţă contabilă, nefiind depuse la organele fiscale declaraţiile referitoare la obligaţiile societăţii privind taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Atât inculpatul E.M.M.A.M., în calitate de administrator, cât şi inculpatul E.H.M.F.A.K., persoană care conducea în fapt activitatea societăţii, aveau cunoştinţă de obligaţia societăţii de a plăti impozitul pe microîntreprindere care nu era condiţionat de rezultatul financiar al societăţii, acesta calculându-se în funcţie de veniturile realizate: „.am decis cesionarea SC G.F. SA SRL datorită imposibilităţii de refacere a unei evidenţe contabile. Societatea a fost de la început înregistrată în regim de microîntreprindere, trebuind să plătească o cotă din încasări, fapt ce nu reflecta realitatea beneficiului obţinut. M-am sfătuit cu F. asupra acestui aspect şi am ajuns la concluzia că cesionarea trebuia realizată" - proces-verbal de confruntare din 24 aprilie 2007 - vol. 1, fila 387 -, declaraţie inculpat E.M.A.M. „Cu acest prilej am constatat că evidenţa contabilă nu corespundea realităţii şi nici nu a fost respectată înţelegerea în ceea ce priveşte sortimentele de marfă importate, ceea ce implicit a însemnat încălcarea mecanismului iniţial stabilit de funcţionare a firmei. Menţionez că mi-am dat seama de evidenta contabilă necorespunzătoare motivat de faptul că sunt absolvent al unei facultăţi economice. în aceste împrejurări am considerat că se impune cesionarea părţilor sociale ale firmei" (d.u.p. - vol. 1, fila 81).

Intenţionând să creeze o legalitate aparentă a activităţii SC G.F.I.E. SRL, inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M. au încercat să actualizeze înregistrările contabile, spre sfârşitul anului 2005, dar acest lucru nu s-a întâmplat datorită refuzului martorei N.E. de a prelua contabilitatea societăţii (martora a arătat că: „am apreciat ca fiind neconcludentă în absenţa unei situaţii analitice şi a unor fişe de cont, astfel încât am hotărât să nu închei acest contract şi să nu mă ocup de această firmă" - d.u.p. - vol. 4, fila 95), dar şi datorită faptului că inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. nu au avut niciodată intenţia de a plăti impozitul pe microîntreprindere (care reprezintă un procent din totalul veniturilor şi se plăteşte în mod obligatoriu, indiferent dacă societatea înregistrează profit sau pierdere) sau alte obligaţii fiscale.

în contextul arătat, încercarea de a se reface contabilitatea SC G.F.I.E. SRL a fost făcută în luna noiembrie, după întoarcerea administratorului societăţii de la Caracal, unde lucrase la o fabrică de conservare a legumelor, începând cu luna iunie 2005, la scurt timp după înfiinţarea societăţii.

Cu prilejul confruntării dintre inculpaţii E.H.F. şi E.M.A.M., cel dintâi a indicat faptul că a avut cunoştinţă de „rezilierea contractului de către firma de contabilitate cu SC G.F. SRL", deoarece a trimis comunicare în acest sens (d.u.p. - vol. 1, fila 385).

În toată această perioadă, inculpatul E.H.M.F.A.K., deşi desfăşura activităţi curente prin intermediul SC G.F.I.E. SRL (atât de import, cât şi de comerţ intern), nu a luat nicio măsură pentru întocmirea evidenţei contabile şi plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat. Mai mult, acesta îl asigura periodic pe inculpatul E.M.M.A.M. cu privire la faptul că societatea funcţionează legal şi că nu are nicio problemă (d.u.p. - vol. l, fila 99).

Inculpatul E.H.F. a continuat să controleze şi să conducă activitatea societăţii şi după ce administratorul din acte s-a întors în Bucureşti. Astfel, cu prilejul confruntării dintre inculpaţi, a rezultat că inculpatul E.H.F. a continuat să dispună efectuarea a 23 importuri, deşi inculpatul E.M.A.M. nu avea cunoştinţă de acestea (d.u.p. - vol. l).

Totodată, la data efectuării acestor operaţiuni, părţile sociale ale societăţii fuseseră cesionate către învinuitul G.K.B. şi numitul S.B., iar inculpatul E.H.F. avea cunoştinţă că pentru activitatea desfăşurată de SC G.F.I.E. SRL nu se întocmeşte niciun fel de evidenţă contabilă şi nu se plătesc impozitele şi taxele aferente, intenţia de sustragere de la plata acestora fiind astfel evidentă.

Mai mult, cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în nard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatul E.H.F., a fost identificată o situaţie în care sunt menţionate mai multe plăţi externe efectuate în perioada 06 decembrie 2005 - aprilie 2006, care evidenţiază controlul inculpatului asupra activităţii firmelor ce aparţineau în acte inculpatului E.M.A. Procedându-se la studierea acestor transferuri, s-a constatat că sunt menţionate cronologic, în general, plăţi către furnizori de produse alimentare congelate efectuate atât de SC F.G.P. SRL - în care asociat şi administrator era inculpatul E.H.F., dar şi plăţi efectuate de SC G.F.I.E. SRL, SC L.T. SRL, SC F.G.I. SRL (societate ce a aparţinut iniţial inculpatului E.H.F.) şi SC A. SRL F.I. SRL - societăţi în care inculpatul nu avea nicio calitate oficială (d.u.p. - vol. 23, filele 146-197). Referitor la aceste situaţii, inculpatul E.H.F. a declarat următoarele: „Fiindu-mi prezentată situaţia identificată la percheziţia informatică efectuată în hard disk-ul calculatorului ridicat la percheziţia domiciliară efectuată în imobilul din str. H., privind efectuarea unor plăţi interne şi externe şi a unor cheltuieli ocazionate de operaţiuni de import, arăt că aceasta reprezintă o contabilitate personală, iar sumele în valută reprezintă „plăţi externe". Comisionul menţionat sub plăţile în valută reprezintă procentul pe care îl percepeam de la clientul din România şi de la furnizorul extern pentru intermedierea tranzacţiei. Pe calculatorul meu, aceste evidenţe nu erau ţinute de altcineva, afară de mine. Sumele transferate la extern le aflam de la partenerii externi (pentru SC G. SRL şi SC A. SRL) sau de la administratorul societăţilor comerciale. Eu urmăream pas cu pas plăţile la termen şi calitatea mărfii importate, fără a mai desfăşura şi alte activităţi." (d.u.p. - vol. l, fila 159).

Tribunalul a constatat că cesionarea părţilor sociale s-a făcut în mod fictiv, doar pentru a nu se mai putea face nicio legătură între inculpaţi şi activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul societăţii, mai ales că plăţile efectuate din conturile SC G.F.I.E. SRL şi evidenţiate în această situaţie s-au desfăşurat şi după cesionarea părţilor sociale. Astfel, în această situaţie sunt evidenţiate plăţi efectuate de SC G.F.I.E. SRL către firmele nerezidente G.I., K.H., K., N., H., plăţi efectuate de SC F.G.P. SRL către A., T. ş.a., plăţi efectuate de SC A.F.I. SRL către H., M.P.I.H., T., C., G.N.I.N.

Caracterul de fictivitate a cesiunii părţilor sociale deţinute de inculpatul E.M.A.M. la SC G.F.I.E. SRL este subliniat şi de următoarele aspecte:

- inculpatul a continuat să aibă drept de semnătură în bancă şi, împreună cu inculpatul E.H.F., să dispună de operaţiunile bancare derulate de societate, dar şi de sumele încasate în conturi, împrejurare confirmată şi de inculpata T.F. (d.u.p. - vol. l, fila 186);

- documente de evidenţă contabilă ale societăţii au fost identificate în posesia membrilor asociaţiei infracţionale cu prilejul percheziţiilor domiciliare efectuate, deşi acestea ar fi trebuit să se afle la noii asociaţi;

- la momentul cesionării, învinuita C.L. a atestat în fals prezenţa lui Savic Branimir, deşi acesta se afla în închisoare la data întocmirii înscrisurilor;

- după cesionare, prin intermediul societăţii, s-a continuat comercializarea de mărfuri către firme aparţinând inculpatului E.H.F., dar şi către alte societăţi ai căror administratori au declarat că au discutat numai cu cei doi membri ai asociaţiei infracţionale (SC J.I. SRL, SC F. SRL, SC E.E.A. SRL). De altfel, din cercetările efectuate a rezultat că, numai în cursul anului 2006, prin intermediul societăţii, s-au vândut mărfuri în valoare totală de 1.188.684, 46 lei (d.u.p. - vol 5, fila 132);

- documentele juridice aferente cesiunii au fost identificate în posesia inculpatul E.M.A.M., deşi acestea ar fi trebuit să se găsească în posesia înv. G.B.K. sau S.B.

Împrejurarea că societatea plătea sume ce reprezentau taxe şi impozite se datorează faptului că, pentru mărfurile importate, obligaţiile ce trebuiau achitate erau percepute în vamă cu prilejul vămuirii, dar acestea se calculau la valori mai mici decât cele reale, membrii asociaţiei infracţionale prezentând de cele mai multe ori facturi de provenienţă falsificate.

Totodată, aceste obligaţii către bugetul de stat nu erau singurele ce trebuiau plătite, deoarece SC G.F.I.E. SRL a desfăşurat şi operaţiuni de comerţ intern (marfa importată fiind vândută către diferite societăţi rezidente), iar cu privire la această activitate, societatea era obligată să evidenţieze şi să plătească taxe şi impozite.

Prin expertiza contabilă s-a stabilit, pe baza documentelor identificate, că SC G.F.I.E. SRL a achiziţionat în perioada iunie 2005 - ianuarie 2006 mărfuri din import în valoare totală de 3.135.644 dolari SUA şi 86.652 euro, conform situaţiei prezentate în d.u.p. - vol.5, fila 389.

Importurile în euro în valoare totală de 86.652 euro (echivalent 316.261 lei) au fost efectuate în întregime prin vama Băneasa.

Prin vama Nădlac a fost realizat un singur import, respectiv D.V.I. din 01 iulie 2005.

SC G.F.I.E. SRL a efectuat importuri de produse alimentare şi nealimentare din ţări din Europa (Polonia, Irlanda, Spania, Belgia, Olanda, Bulgaria, Franţa, Anglia, Norvegia, Danemarca, Germania, Turcia), cât şi din ţări situate pe alte continente: China, Argentina, Egipt, Liban, Brazilia, SUA, Canada, Iordania, Thailanda.

În perioada analizată, SC G.F.I.E. SRL a emis către clienţi interni facturi în valoare totală de 16.383.445,48 lei (venituri şi T.V.A.), reprezentând contravaloare mărfuri, avans marfă şi prestări servicii, conform situaţiei prezentate - vol. 5, fila 8.

Din totalul veniturilor realizate de 12.985.754,74 lei aferente facturilor emise în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, s-au identificat ca fiind înregistrate în evidenţa contabilă numai venituri în sumă totală de 65.693,12 lei, aferente lunii iunie 2005, care au fost incluse în balanţa de verificare încheiată la 30 iunie 2005.

Pentru celelalte venituri, în sumă totală de 11.906.902,03 lei, aferente perioadei iulie 2005 - decembrie 2005 şi 1.013.159,59 lei, aferente perioadei ianuarie 2006 - aprilie 2006, nu au fost identificate balanţe de verificare în care acestea să fie înregistrate, singura balanţă de verificare încheiată de societate fiind cea pe luna iunie 2005.

În cauză, au fost identificate un număr de 260 facturi fiscale emise de SC G.F.I.E. SRL către clienţi interni. De asemenea, au fost identificate un număr de 13 facturi fiscale neutilizate.

Conform adresei din 25 aprilie 2006, emise de CN I.N. SA către I.G.P., SC G.F.I.E. SRL a ridicat un număr de 400 facturi fiscale (d.u.p. - vol. 8, fila 324).

Facturile cuprinzând marfa, avans marfă şi prestări servicii, în valoare totală de 16.417.677,81 lei, au fost emise de SC G.F.I.E. SRL către următorii clienţi: SC E.E.A. SRL - 754.947,22 lei; SC L.G.D. SRL - 381.350,60 lei; SC F.G.P. SRL - 6.116.805,59 lei; SC B.I. SRL - 251.755,59 lei; SC J.I.T. SRL -4.566.371,87 lei; SC N.P.I. SRL - 17.255,00 lei; SC B.C. SRL - 39.561,00 lei; SC E.G. SRL - 365.116,03 lei; SC A.N.C. SRL -169.909,00 lei; SC F.C. SRL - 2.907.803,90 lei; SC B.S.C. SRL - 58.667,00 lei; SC L.I. SRL - 67.355,00 lei; SC J.C. SRL - 54.776,00 lei; SC N.I. SRL - 38.324,00 lei; SC M.I.E. SRL - 86.043,00 lei; SC V. SRL - 17.808,00 lei; SC N.T.C. SRL - 96.575,74 lei; SC B.G.P. SRL - 110.149,00 lei; SC I.R. SRL - 56.246,00 lei; SC M.A. SRL - 7.649,86 lei ; SC K.T. SRL - 42.639,00 lei ; SC B. SRL - 75.107,00 lei ; SC G.I. SRL -15.941,00 lei; SC N.A.I. SRL - 23.895,00 lei; SC M.T. SRL - 61.394,08 lei; SC A.G.I. SRL - 13.921,33 lei; SC B.I. SRL - 8.265,00 lei ; SC H.L.N.I. SRL - 12.046,00 lei.

Societatea a emis facturi de vânzare pentru următoarele produse: pulpe pui congelate, sferturi pui congelate, file merluciu, trunchi merluciu, macrou congelat, file S., file T., ficat pui congelat, aripi curcan, pulpe inferioare pui congelate, pui C + P (big chichen), sferturi post SUA, piept pui fără os, ciocănele curcan, carne lucru, carne lucru pui, pulpe pui fnterfoliate, carne lucru vită, alte produse reprezentând diverse sortimente: ciuperci, brichete, lapte diferite sortimente (pentru cafea, pudră, picurător), creveţi, arahide, caramele, ciocolată, alune, gume etc. conform situaţiei prezentate (d.u.p. - vol. 5).

Toate produsele menţionate anterior sunt exclusiv produsele pentru care operaţiunile de vămuire, dar şi aspectele legate de achiziţionarea şi vânzarea acestora s-au efectuat de către inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M.

Din situaţia comparativă a importurilor şi plăţilor efectuate pentru fiecare furnizor extern, au rezultat următoarele situaţii:

- furnizori externi de la care au fost efectuate importuri de mărfuri fără a fi efectuată vreo plată sau au fost efectuate plăti sub nivelul importurilor (d.u.p. - vol. 5, filele 388 - 389);

- furnizori externi de la care nu au fost efectuate importuri, dar au fost efectuate plăţi externe pentru importuri marfă sau ca avans import marfă (d.u.p. - vol. 5, filele 388 - 389);

Afirmaţiile inculpaţilor, potrivit cărora au continuat să desfăşoare operaţiuni pe conturile societăţii pentru a închide soldurile existente în relaţia cu furnizorii şi clienţii, sunt nereale, deoarece acest lucru nu s-a realizat.

După cum s-a prezentat, SC G.F.I.E. SRL a efectuat importuri de produse alimentare şi nealimentare în valoare totală de 3.135.644 dolari SUA şi 86.652 euro.

O parte dintre produsele importate au fost facturate la intern către diverşi clienţi, iar pentru o parte dintre produse nu au fost identificate facturi emise, ceea ce se explică şi prin aceea că o parte dintre mărfurile importate şi, în special, pentru operaţiunile efectuate de învinuitul H.M. şi inculpatul E.H.A., deşi ajungeau la clienţi, acestora nu li se dădeau niciun fel de documente justificative. Aceste aspecte sunt confirmate atât de inculpatul E.H.A. (d.u.p. - vol. 1, fila 238), cât şi de martorii K.R.H., E.Q.E., R.F., S.A.A.A. şi A.A.A.M. (d.u.p. - vol. 4, filele 269-296).

Situaţia învederată explică faptul că, deşi societatea, în mod scriptic, ar fi trebuit să mai aibă mărfuri în stoc la momentul cesionării, în fapt nu mai exista niciun fel de marfă. Mai mult, şi în procesul-verbal de predare-primire din 12 decembrie 2005 se arată că „Drepturile dobândite de societate, decurgând din contractele încheiate cu operatorii de telefonie fixă şi/sau mobilă şi drepturile asupra fondului de marfa existent, se vor reglementa pe cale separată." (d.u.p. - vol. 5, fila 471).

De asemenea, faţă de acest aspect, inculpatul E.M.A.M. a declarat că „în momentul cesiunii nu exista stoc de marfă şi nu a fost predată nici un fel de marfă cesionarului" (d.u.p. - vol. 1, fila 99).

Din documentele existente la dosarul cauzei a rezultat faptul că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, SC G.F.I.E. SRL a emis facturi în valoare totală de 16.417.677,81 lei reprezentând: 15.408.215,36 lei, vânzare mărfuri; 44.832,67 lei, servicii; 964.629,78 lei, avans marfă.

SC G.F.I.E. SRL a încasat prin conturile sale deschise la unităţile bancare de la clienţii cărora le-a emis facturi, dar şi de la alţi clienţi pentru care nu au fost identificate facturi emise, suma totală de 17.928.141,30 lei, astfel:

- 4.306.891,50 lei, în contul deschis la SC B.R.D. SA Triumf (anexa 1);

- 2.511.205,33 lei, în contul deschis la SC P. SA (anexa 1);

- 11.110.044,47 lei, în contul deschis la SC R. SA (anexa 3).

Din încasările totale de 17.928.141,30 lei, cea mai mare parte, respectiv 17.056.741,00 lei, a fost utilizată pentru cumpărare valută, plăţi taxe vamale şi ridicări numerar, astfel: 11.175.915,00 lei, pentru cumpărare valută; 4.978.436,00 lei, pentru plăţi obligaţii vamale; 902.390 lei, ridicări numerar.

După cum rezultă din declaraţia depusă de societate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, referitor la înregistrarea fiscală, SC G.F.I.E. SRL este plătitoare de T.V.A. şi plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.

Potrivit expertizei contabile, SC G.F.I.E. SRL s-a încadrat în sistemul de impunere ca microîntreprindere până la 31 decembrie 2005. începând cu anul 2006, cel puţin una dintre condiţiile prevăzute de art. 103 din C. fisc., respectiv lit. c) (deoarece a realizat venituri care au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro) nu mai este îndeplinită şi, în această situaţie, începând cu anul fiscal 2006, nu se mai poate aplica sistemul de impunere ca microîntreprindere.

Situaţia determinării impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pentru anul 2005 şi a impozitului pe profit pentru anul 2006 se prezintă după cum urmează:

Pentru anul 2005, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru mărfurile facturate este în sumă totală de 359.177 lei, determinat astfel:

- 1.971 lei, stabilit pentru luna iunie 2005, conform balanţei de verificare încheiată pentru această perioadă;

- 357.206 lei, pentru perioada iulie-decembrie 2005, calculat având ca bază impozabilă veniturile realizate din vânzare mărfuri (11.883.493,03 lei) şi prestări servicii (23.409 lei);

- impozitul pe veniturile microîhtreprinderilor, datorat pentru mărfurile importate pentru care nu au fost identificate facturi emise către clienţi interni.

Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă nu a identificat nicio factură emisă la intern, pentru mărfurile importate de SC G.F.I.E. SRL în baza mai multor D.V.I., valoarea acestor importuri fiind de 1.058.331 dolari SUA, respectiv 3.263.308 lei.

Pentrucalcululimpozituluipeveniturile microintreprinderilor, expertiza contabilă a utilizat pentru aceste mărfuri procentul mediu de adaos comercial practicat pentru mărfurile care au fost facturate, stabilind că impozitul pe veniturile rnicroîntreprinderilor aferent acestor mărfuri este de 150.637 lei (5.021.252 lei 3%).

Pentru anul 2006, impozitul pe profit datorat este în sumă totală de 133.194 lei (d.u.p. - vol. 5, fila 20).

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se prezintă după cum urmează:

Taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise în perioada iunie 2005 - aprilie 2006 este în valoare totală de 2.621.309,78 lei, din care:

- 2.428.809,24 lei, T.V.A. aferentă facturilor emise în anul 2005;

- 192.500,54 lei, T.V.A. aferentă facturilor emise în anul 2006.

- T.V.A. datorată în vamă aferentă importurilor realizate de SC G.F.I.E. SRL în perioada respectivă a fost de 2.374.234 lei (d.u.p. - vol. 5, fila 20), din care:

- 2.364.428 lei, aferentă D.V.I. din anul 2005;

- 9.806 lei, T.V.A. aferentă D.V.I. din anul 2006.

SC G.F.I.E. SRL are de dedus T.V.A. înscrisă în facturile primite de la diverşi furnizori, în valoare totală de 13.534,32 lei, conform situaţiei prezentate în anexa 8 (d.u.p. - vol. 5, fila 429).

Astfel, taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat de către SC G.F.I.E. SRL pentru anul 2005 şi 2006 aferentă mărfurilor facturate este în sumă totală de 233.541,46 lei.

De asemenea, SC G.F.I.E. SRL datorează T.V.A. în valoare totală de 954.038 lei, aferentă mărfurilor importate pentru care nu au fost identificate facturi emise la intern (5.021.252 lei 19%).

în concluzie, pe baza documentelor existente la dosarul cauzei, expertiza contabilă a stabilit că SC G.F.I.E. SRL datorează bugetului de stat pentru perioada iunie 2005 - aprilie 2006 taxe şi impozite în valoare totală de 1.830.587,46 lei, astfel: 643.008 lei, impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi impozit pe profit şi 1.187.579,46 lei, reprezentând T.V.A.

În contextul în care nu au fost întocmite balanţe de verificare pentru perioada iulie 2005 - aprilie 2006 şi nu au fost depuse la organele fiscale declaraţiile referitoare la obligaţiile societăţii privind taxa pe valoarea adăugată şi impozitul pe veniturile microintreprinderilor, nu au fost respectate prevederile art. 1 alin. (1) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, din care rezultă următoarele obligaţii privind ţinerea şi conducerea contabilităţii: „Societăţile comerciale societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare - dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii".

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionarii unităţii respective".

Referitor la regulile privind conducerea evidenţei contabile şi fiscale şi obligaţia de a depune declaraţii fiscale, C. proc. fisc. al României (publicat în M. Of. partea I nr. 863 din 26 septembrie 2005) prevede următoarele:

- art. 78 alin. (4) „contribuabilii sunt obligaţi sa evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege";

- art. 79 alin. (1) „declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit codului fiscal, la termenele stabilite de acesta".

Inculpatul E.M.M.A.M. a declarat că a luat hotărârea de a cesiona părţile sociale deţinute la SC G.F.I.E. SRL, deoarece' impozitul pe microîntreprindere depăşea profitul obţinut de societate. Aceste afirmaţii evidenţiază intenţia inculpatului de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor, mai ales că, aşa cum rezultă şi din expertiza contabilă dispusă în cauză, societatea nu a înregistrat pierderi aferent activităţii desfăşurate în anul 2005, deoarece veniturile au fost mai mari decât cheltuielile cu suma de 4.239.982,01 lei (d.u.p. - vol. 5, fila 33). De altfel, la momentul cesionării, societatea avea de încasat de la clienţi (SC E.E.A. SRL, SC V. SRL, SC F.G.P. SRL, SC L.G.D. SRL) sume importante, de peste 10 miliarde ROL, ce puteau fi folosite în sensul arătat.

Din declaraţiile martorilor Z.B., N.I., K.A., H.N., R.M., H.M., H.M., H.M., B.M., D.H., D.A., H.R., A.H.A., M.D., D.A., H.A. (administratori ai unor societăţi având puncte de lucru în Complexul Comercial F.), a rezultat că marfa achiziţionată de la furnizorul SC G.F. SRL le-a fost oferită de cetăţeni arabi pe care nu-i pot descrie şi care se prezentau sub numele de „M." sau „M.M.". Martorii au achiziţionat marfa oferită (dulciuri, brichete etc.) justificând „preţurile bune" în comparaţie cu cele de pe piaţă, ceea ce se putea explica tocmai prin utilizarea facturilor externe falsificate şi, în consecinţă, prin plata unor obligaţii mai mici la bugetul de stat.

Chiar dacă martorii nu l-au recunoscut în planşa foto prezentată pe administratorul SC G.F. SA SRL, din declaraţiile acestora rezultă legătura şi continuitatea activităţii acestei societăţi cu SC L.T. SRL.

În sensul arătat sunt edificatoare declaraţiile următorilor martori:

- H.M., care a arătat: „Referitor la reprezentantul SC G.F. SRL arăt că acesta era un cetăţean arab, care s-a prezentat “M.” Pe acesta l-am cunoscut în complexul F. Am cumpărat de la acesta brichete pe care mi le-a adus odată cu factura emisă de SC G.F. SRL La o scurtă perioadă după ce mi-a adus marfa, M. a venit şi mi-a prezentat o altă persoană de la care să cumpăr produsele pe care le vindea acesta, spunându-mi că el nu va mai veni. Cu privire la reprezentantul SC L. SRL arăt că acesta s-a prezentat „A.O." iar operaţiunile comerciale s-au derulat în mod asemănător. Şi pe acesta nu l-am mai văzut de mult timp", (d.u.p. - vol. 3, fila 287);

- R.M., care a declarat: „În cursul anului 2005 a venit la standul societăţii o persoană care s-a prezentat „M.M." şi care mi-a prezentat o ofertă de dulciuri şi brichete. Mi-au convenit preţurile şi am cumpărat în mai multe rânduri. Pentru marfa comandată mi-a emis facturi de la SC G.F. SRL. Plata s-a efectuat prin bancă, cu cecuri şi bilete la ordin . în ceea ce priveşte relaţiile comerciale cu SC L. SRL s-au desfăşurat în mod asemănător, dar reprezentatul acestuia s-a prezentat „N.C." (d.u.p. - vol. 3, fila 281);

- H.N.R., care a declarat: „Cu privire la sumele plătite către SC G.F. SRL arăt că le-am transferat în avans, urmând să cumpăr un container de nucă de cocos, lucru care nu s-a întâmplat deoarece reprezentantul SC G.F. SRL a dispărut şi nu mi-a adus niciodată marfa. Pe reprezentantul SC G.F. SRL l-am cunoscut în Complexul F. Acesta s-a prezentat “M.” şi am fost de acord să cumpăr marfă de la acesta deoarece preţul oferit era cu 2000 dolari SUA mai mic decât preţul pe care îl plătesc de obicei. “M.” vorbea limba arabă şi nu-mi mai amintesc semnalmentele acestuia, deoarece l-am văzut o singură dată." (d.u.p. - vol. 3, fila 277);

- N.I.M., care a declarat: „În anul 2005 am cumpărat de la firma SC G.F. SRL marfă prin „M." care s-a prezentat la magazin. Acesta mi l-a prezentat pe „S.", care a venit şi el cu marfă. Pentru marfa adusă S. mi-a dat facturi emise de SC L. SRL. Declar că pentru plăţile efectuate pentru SC G.F. SRL am virat sumele într-un cont deschis la SC R.B. SA deoarece „M." a venit şi mi-a dat un bileţel pe care era scris acest cont", (d.u.p. -vol. 3, fila 270);

- Z.B., care a declarat: „în cursul anului 2005, aflându-mă în Complexul F. am găsit o persoană care descărca diverse produse la alte standuri. întrucât doream să cumpăr şi eu, iar preţurile mi-au convenit, i-am făcut o comandă.

Ziua următoare mi-a adus marfa însoţită de o factură emisă de SC L. SRL. După o perioadă acesta mi-a dat pentru marfa adusă o factură emisă de SC G.F. SRL, spunându-mi că firma SC L. SRL şi-a întrerupt activitatea. Nu pot preciza numele acestei persoane" (d.u.p. - vol. 3, fila 265-266);

- H.M., care a declarat: „Comenzile pentru marfă le-am făcut când reprezentantul SC G.F. SRL venea prin complex. Tot acesta a adus şi marfa şi mi-a dat cele două facturi. Pe reprezentantul SC G.F SRL nu l-am mai văzut din anul 2005". (d.u.p. - vol. 3, fila 284).

În acelaşi sens, au declarat şi martorii H.M., B.M., D.H., H.E., D.A., H.R., A.H.A., M.D., D.A., H.A.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul F.E.H. în cadrul SC G.F. SRL a rezultat din depoziţiile martorilor A.Z.M., N.N., M.B., D.M., C.A.H., A.O., S.A.H., R.A., B.I., A.F.A., care au declarat că acesta le-a oferit marfă în numele societăţii comerciale mai sus menţionate sau a dispus cu privire la activitatea acesteia, convingerea martorilor fiind aceea că inculpatul putea hotărî asupra activităţilor de import şi desfacere, după cum urmează:

- martorul A.Z.M.I. (administrator SC F.C. SRL) a arătat: „Cu A. singurele discuţii pe care le-am avut cu privire la relaţiile comerciale dintre SC G.F.I.E. SRL şi SC F.C. SRL au vizat plata contravalorii mărfurilor achiziţionate de societatea la care sunt administrator. Aceste discuţii cu A. le-am avut după ce acesta s-a întors de la Caracal în Bucureşti. Cu A. verificam soldurile şi îl anunţam când viram bani în contul societăţii sale. Persoana care mi-a propus să cumpăr marfa de la SC G.F.I.E. SRL a fost E.H.F. .(...) Cu F. verificam periodic soldurile dintre cele două societăţi, iar atunci când nu îl anunţam pe A. de efectuarea unei plăţi, acesta era cel cu care luam legătura şi îi aduceam la cunoştinţă

Facturile de la SC G.F. SRL erau aduse la departamentul care se ocupa de recepţia mărfurilor de A. şi de N." (d.u.p. -vol. 3, fila 18);

- martorul A.R.A. a arătat: „îmi amintesc că persoana cu care am negociat preţul pentru alune a fost F. la o dată ulterioară. Am cumpărat alune de la SC G.F. SRL în patru rânduri . Cu privire la efectuarea plăţilor arăt că am fost la F. la birou şi i-am înmânat acestuia mai multe bilete la ordin. Din discuţiile pe care le-am avut atât cu A. cât şi cu F. am înţeles că A. decât îl ajuta pe F." (d.u.p. vol. 3, fila 74);

- martorul A.O. a arătat: „Precizez că negocierea preţului, precum şi toate aspectele legate de încheierea contractului (cu SC G.F. SRL - n.n.) şi modul de derulare al acestuia le-am discutat numai cu F. Cu privire la efectuarea plăţilor arăt că acestea au fost realizate în avans, dar F., folosind diverse justificări nu mi-a pus la dispoziţie facturi pentru avans marfă . S-au încheiat două contracte, deoarece potrivit înţelegerii pe care am avut-o cu F., acesta trebuia să asigure depozitarea mărfurilor, până la momentul în care îi ceream să mi-o aducă. Cu privire la buletinul de analiză prevăzut la art. 7 din contractul din 01 octombrie 2005, declar că deşi i-am solicitat lui F., în repetate rânduri, să mi-l pună la dispoziţie, acesta nu mi le-a transmis niciodată", (d.u.p. - vol. 3, fila 3);

- martorul D.M. a arătat: „în cursul anului 2005 a venit la mine o cunoştinţă (F.) care mi-a spus că are un prieten, care are de vânzare produse pe care firma mea le comercializa (dulciuri şi condimente) . Această colaborare s-a şi realizat, iar firma prin care îmi erau vândute produsele a fost SC G.F. SRL. Cu privire la această societate F. mi-a spus că este firma lui. Comanda pentru marfă o făceam la F., iar în aceeaşi zi sau în zilele următoare, marfa era adusă pentru mărfurile pe care firma la care sunt administrator le-a achiziţionat de la SC G.F. SRL, preţurile le-am negociat doar cu F. Nu îmi amintesc împrejurările în care a fost semnat acest contract, dar discuţiile legate de acesta le-am avut doar cu F." (d.u.p. - vol. 3, fila 6);

- martorul E.S.A.H. a arătat: „în cursul lunilor iulie-august 2005, nu-mi amintesc exact, m-am întâlnit cu F., acesta spunându-mi că are de vânzare alune. Întrucât preţul pe care F. mi l-a oferit era un preţ bun, am fost de acord şi am cumpărat de la acesta o cantitate de aproximativ 14 sau 15 tone. Pentru această marfa F. mi-a dat factură fiscală emisă de SC F.G. SRL. Cu privire la relaţiile comerciale desfăşurate cu SC G.F. SRL, întrucât ştiam că F. îmi vânduse alune la un preţ bun, am fost la acesta la birou pentru a-l întreba dacă mai are marfă. Declar că preţul pentru această marfă l-am negociat cu F.. Nu îmi amintesc dacă plăţile le-am efectuat în contul menţionat pe factură sau în alt cont al SC G.F. SRL, indicat de F. Arăt că F. nu mi-a spus dacă SC G.F. SRL este societatea sa ori a unei alte persoane", (d.u.p. - vol. 3, fila 73);

- martorul C.A.H. a arătat: „Cu privire la celelalte facturi emise de SC G.F. SRL către SC B.I. SRL declar că toate aspectele acestor livrări le-am discutat cu B.M. Despre acesta cunosc că are firma SC J.I. SRL, iar la momentul derulării afacerii nu am cunoscut dacă acesta are vreo calitate în cadrul SC G.F. SRL.

Ulterior am aflat de la acesta că atât această firmă, cât şi SC A.F. SRL erau ale unei alte persoane, despre care mi-a spus că o cheamă F." (d.u.p. - vol. 3, fila 57);

- martorul M.B. a arătat: „în anul 2005 F.E.H. mi l-a prezentat pe A.M. ca şi prieten bun al său şi administrator al SC G.F. SRL. Tot acesta mi-a propus să trec de la SC F.G. SRL la relaţia comercială cu SC G.F. SRL spunându-mi că practică aceleaşi preţuri.La început de două sau trei ori l-am sunat pe A.M. pentru a discuta supra mărfii sau preţurilor, însă acesta îmi cerea un răgaz pentru a se gândi. Ulterior văzând acest lucru am început să-l contactez doar pe F.E.H. pentru a negocia asupra condiţiilor de plată şi a mărfii şi pentru a rezolva problemele inerente care puteau să ap ară. Impresia mea creată de discuţiile purtate cu F.E.H. este că cel care coordona activitatea SC G.F. SRL era acesta din urmă." (d.u.p. - vol. 3, fila 60).

Aceeaşi activitate infracţională rezultă şi din procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul E.M.A.M. şi martorul M.B.: „Între SC J. SRL şi SC G.F. SRL au existat relaţii contractuale iniţiate de F.E.H. Preţurile erau negociate cu F.E.H., cu E.M.A.M. am discutat de puţine ori şi nu am negociat niciodată în mod direct.Tot F. îmi făcea anumite oferte de marfă cu facilităţi de preţ sau plată. Nu îmi amintesc să-mi fi spus că trebuie să se consulte cu E.M.A.M. Toate discuţiile s-au purtat cu F.E.H., iar când i-am solicitat restituirea sumei de aproximativ 11 miliarde lei pe care societatea mea o plătise în plus, acesta mi-a spus că s-a vândut SC G.F. SRL, iar noul asociat o să ne dea banii dacă avem puţină răbdare (d.u.p. - vol. 1, filele 372-375).

Din coroborarea declaraţiilor prezentate anterior, dar şi a celorlalte declaraţii ale administratorilor/asociaţilor din cadrul societăţilor ce au derulat relaţii comerciale directe cu SC G.F.I.E. SRL, s-a constatat că se întâlnesc două situaţii:

- o parte dintre aceste persoane au discutat doar cu inculpatul E.H.F., care a reprezentat societatea;

- o parte dintre aceste persoane nu-i cunosc pe inculpaţi şi din coroborarea probelor se constată că alte persoane au intermediat relaţia cu reprezentanţii societăţii (proces-verbal de confruntare dintre inculpatul E.M.A.M. şi inculpatul E.H.F., declaraţii martori A.K. şi B.W. - d.u.p. - vol. 3, fila 316).

Tribunalul a constatat, astfel, că nu au fost identificaţi martori care să stabilească aspecte legate de relaţia comercială dintre societăţi cu inculpatul E.M.A., în mod direct.

Aceste declaraţii sunt „completate" şi de împrejurarea că inculpatul E.M.A.M., deşi administrator al unei societăţi cu o respectabilă cifră de afaceri, era angajat al SC M.V. SRL, în calitate de supraveghetor, în perioada iulie -octombrie 2005 locuind efectiv în oraşul Caracal împreună cu soţia sa.

Cu referire la această situaţie, au dat declaraţii martorii N.M., U.S., I.T., P.A., S.H. (d.u.p. - vol.4, filele 2-12), dar şi inculpatul E.H.F. (proces-verbal confruntare), martorul A.Z. ş.a.

Activitatea infracţională a inculpatului F.E.H. a fost reliefată şi de confruntarea efectuată între acesta şi inculpatul E.M.A.M. (d.u.p. - vol. l, filele 379 -393), precum şi de confruntarea efectuată între inculpatul E.M.A.M. şi înv. T.F. (d.u.p. - vol. l, filele 394 - 406), dar mai ales din însemnările în limba arabă identificate cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul din str. H., în care apare în mod repetat menţiunea „A. - salariu" (d.u.p. - vol. 26, filele 53, 55, 65, 69, 72), precum şi însemnări cu privire la operaţiunile şi cheltuielile curente ale SC G.F.I.E. SRL ce apar atât în aceste înscrisuri, cât şi în agendele personale ale inculpatului (d.u.p. - vol. 27, filele 21, 23, 24, 25, 26, 30, 31, 32, 33, 35, 39, 66, 140, 141, 142, 151, 172).

Tribunalul a reţinut că, la o analiză atentă a acestor înscrisuri, se pune în evidenţă împrejurarea că inculpatul E.H.F. se „îngrijea" atât de activitatea firmelor sale, cât şi de cea a SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL. Mai mult, Tribunalul a reţinut că, în aceleaşi agende, sunt însemnări din care rezultă că inculpatul E.H.F. a finanţat inclusiv cheltuielile legate de înfiinţarea celor două societăţi, de contabilitatea acestora, precum şi toate cheltuielile zilnice ale administratorului de drept.

A reţinut instanţa fondului că activitatea infracţională a inculpatului a constat în aceea că, în calitate de angajat al SC L.G. SRL, SC F.G.P. SRL, SC G.F. SRL, SC A. SRL, ocupându-se de operaţiunile bancare şi fiind împuternicit să depună/ridice documente şi numerar pentru societăţile comerciale amintite, a întocmit în fals facturile proforme ce se prezentau la bancă pentru efectuarea de transferuri, precum şi de completarea facturilor fiscale emise de societăţi şi a rezultat din următoarele împrejurări:

- la percheziţia domiciliară efectuată la data de 26 aprilie 2006 la domiciliul inculpatului au fost identificate documente contabile ale SC G.F. SRL, în condiţiile în care societatea fusese cesionată, iar documentele aferente activităţii desfăşurate fuseseră predate (aşa cum susţine inculpatul E.M.A.M.) cesionarului. La domiciliul învinuitei cele mai multe documente găsite priveau SC G.F.I.E. SRL, în condiţiile în care aceasta avea calitatea de angajat al încă trei societăţi comerciale. Apărările acesteia în sensul că „documentele au fost uitate într-un dulap ." au fost înlăturate, deoarece acestea au fost găsite în tot imobilul, iar unele erau întocmite ulterior cesionării, când nici învinuita şi nici inculpatul E.M.A.M. nu mai aveau nicio calitate la SC G.F. SRL. De altfel, aceste documente (chitanţe de plată, facturi fiscale, documente de import, etc.) ar fi trebuit să se găsească în evidenţa contabilă a societăţii şi nu în posesia învinuitei;

- inculpata proceda la completarea facturilor, emise de SC G.F. SRL şi pentru disimularea activităţii sale infracţionale menţiona la rubrica „persoană care a întocmit factura", în fals, datele de identificare ale unei persoane inexistente, respectiv P.D., chiar şi după ce părţile sociale deţinute de inculpatul E.M.A.M. au fost cesionate. Din corespondenţa purtată cu I.N.E.P. a rezultat că actul de identitate menţionat pe facturi a fost eliberat unei alte persoane şi nu lui P.D., iar codul numeric personal, ce a fost de asemenea înscris pe facturi, nu a fost atribuit nici unei persoane (d.u.p. -vol. 8, fila 305), ceea ce a evidenţiat intenţia învinuitei de a-şi ascunde participaţia la activitatea desfăşurată prin intermediul SC G.F.I.E. SRL;

- inculpata a continuat să desfăşoare operaţiuni pentru societate, conform dispoziţiilor primite de la cei doi inculpaţi, deşi inculpatul E.M.A.M. nu mai avea nicio calitate în cadrul societăţii, aspect de care a luat cunoştinţă, potrivit declaraţiei olografe a învinuitei, încă din luna ianuarie 2006 : „în cursul lunii ianuarie 2006, când F. şi A. mi-au spus că vor să înfiinţeze altă firmă, respectiv SC A.F.I. SRL, am aflat că acesta cesionase părţile sociale deţinute la G.F. În aceeaşi perioadă, cei doi mi-au spus că trebuie schimbat specimenul de semnătură în bancă, iar eu le-am precizat faptul că trebuie ca noul administrator să facă modificările în specimenul de la bancă, lucru care nu s-a întâmplat, documentele cu privire la G.F. fiind semnate în continuare de A.F. îmi spunea ce plăţi urmează a fi făcute atât la extern, cât şi în ţară, de la F. primind indicaţii atât la plăţile ce urmau a fi făcute din conturile societăţilor la care acesta era administrator, cât şi din cele aparţinând SC G.F. SA sau A.F. iar în trecut L.T. (d.u.p. - vol. l, fila 179);

- inculpata proceda la plăsmuirea documentelor în baza cărora se efectuau plăţi externe, fiind demonstrate următoarele situaţii:

1. factura proformă din 28 octombrie 2005 (d.u.p.-vol. 25, fila 514) ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul SC B.R.D. SA către T.S. Gmbh -Germania la 07 noiembrie 2005 (d.u.p. - vol. 69, fila 266 - extras cont);

2. factura proformă din 15 iunie 2005 (d.u.p. - vol. 25, fila 8) ce a fost prezentată cu prilejul transferurilor efectuate prin intermediul SC B.R.D. SA către T.S. Gmbh - Germania la 14 septembrie 2005, 15 iulie 2005, 05 iulie 2005, 11 iulie 2005 (d.u.p. - vol. 6, fila 247, 244, 241, 235);

3. factura proformă din 29 august 2005 (d.u.p. -vol. 25, fila 32) ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul SC B.R.D. SA către B. - Spania, la 20 septembrie 2005 (d.u.p. - vol. 69 fila 443);

4. factura proformă fără număr din 25 august 2005 (d.u.p. -vol. 25, fila 28) ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul SC B.R.D. SA către S.S. B.V., la 13 septembrie 2005 (d.u.p. - vol. 69, fila 440);

5. factura proformă din 30 august 2005 (d.u.p. - vol. 25, fila 29) ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul SC B.R.D. SA către J.V. la 08 septembrie 2005 şi 07 septembrie 2005 (d.u.p. - vol. 69, fila 435);

6. factura proformă din 06 iunie 2005 (d.u.p. - vol. 25, fila 446) ce a fost prezentată cu prilejul transferului efectuat prin intermediul SC P.B. SA către S. - Franţa, la 27 iulie 2005 (d.u.p. - vol.69, fila 126).

Drept urmare, judecătorul fondului a apreciat că inculpata T.F. a cunoscut că aceste înscrisuri urmau a fi prezentate la bancă şi că erau efectiv folosite în acest scop, deoarece aceasta întocmea inclusiv dispoziţiile de plată externă aferente, iar o parte dintre aceste documente au fost identificate la domiciliul său cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în cauză. Astfel, cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în nard disk-urile ridicate de la inculpată au fost identificate dispoziţiile de plată externă aferente transferurilor realizate către SC B. SA (d.u.p. - vol. 25, fila 635), S.S. B.V. (d.u.p. -vol. 25, fila 628) şi J.V. B.V. (d.u.p. - vol. 25, fila 629). La percheziţia domiciliară efectuată au fost identificate dispoziţiile de plată externă aferente transferurilor efectuate către J.V. (d.u.p. - vol. 19, filele 457, 458).

Cu privire la modalitatea de întocmire a acestora, inculpata a declarat: „Referitor la motivul pentru care pe unele dintre facturile pe care le-am întocmit este menţionat ca obiect „avans marfă", iar pe altele „contravaloare prestări servicii", declar că atunci, din experienţa acumulată, îmi dădeam seama că marfa ce urma a fî livrată nu valora cât suma totală ce mi se spunea să o transfer, pe factura ce o întocmeam menţionam la rubrica „obiect", „contravaloare diferite servicii" constând în ambalare, manipulare, transport, congelare etc. La întrebarea organului de urmărire penală referitoare la primirea altor indicaţii cu excepţia societăţii beneficiare şi a sumei, precizez că nu primeam alte indicaţii, dar în momentul în care se vămuiau mărfurile justificam cu declaraţia vamală şi factura vizată, de vamă, la bancă, plăţile efectuate în avans, conform celor consemnate în facturile proformă . în situaţiile în care întocmeam facturi proformă, pentru furnizorii principali ai societăţii menţionam o valoare mai mare, astfel încât să o pot folosi şi pentru alte plăţi în cazul în care nu aveam documentele externe aferente importului. Nu exista o regulă când întocmeam o factură externa sau o factură proformă, această titulatură stabilind-o arbitrar, la fel ca şi menţiunile din factură, care erau în funcţie de moment. Cel mai important element la întocmirea facturilor proformă era valoarea mărfii care trebuia achitată prin bancă, fără să conteze prea mult cantitatea, calitatea şi preţul unitar, pe care le treceam în general făcând o medie" (d.u.p. -vol. l, filele 184-209).

În sensul celor arătate, cu prilejul declaraţiei din 01 august 2007, inculpata a arătat că nu s-a ocupat de efectuarea plăţilor prin intermediul B.R.D. - G.S.G.: „Din câte cunosc eu la deschiderea conturilor a fost A.M., apoi de operaţiunile bancare derulate aici se ocupau A. şi F.E.H. Nu pot preciza cui dădeam facturile proformă pe care le pregăteam deoarece le lăsam la biroul din str. Hambarului pentru a fi folosite în caz de nevoie (eu neocupându-mă de B.R.D.). Referitor la dispoziţiile de plată externă îmi amintesc că cele care au fost semnate, în alb, de A.M. erau imprimate pe calculatorul meu, pe formularul deja existent. Ulterior, formularul băncii a fost transferat şi pe calculatorul din str. Hambarului unde le completam şi eu în caz de urgenţă. Unele dintre exemplarele roşii ale dispoziţiei de plată le găseam ulterior tot la birou".

Tribunalul a reţinut că afirmaţiile inculpatei potrivit cărora de plăţile efectuate de SC G.F.I.E. SRL din B.R.D.-G.S.G. se ocupa şi inculpatul F.E.H. se coroborează şi cu înscrisurile transmise de această bancă, din care rezultă că, din contul societăţii, a fost retrasă, la data de 15 noiembrie 2005, suma de 8.000 lei, de către inculpat, deşi potrivit fişei cu specimene de semnături depusă la bancă, acesta nu avea drept de semnătură pe contul societăţii, (d.u.p. - vol. 69, fila 400), acelaşi gen de operaţiune fiind efectuat şi la 04 noiembrie 2005. Totodată, o operaţiune similară a fost efectuată şi de martorul N.N. la data de 17 martie 2006, persoană care nu deţinea nicio calitate în cadrul societăţii, fiind şoferul personal al inculpatului E.H.M.F.

Inculpata primea nemijlocit dispoziţii de la inculpatul F.E.H. şi cunoştea perfect activitatea infracţională a acestuia (activitate pe care o sprijinea), fapt ce a rezultat şi din convorbirea purtată la data de 29 martie 2006, dintre inculpat şi învinuită, cu privire la cesionarea părţilor sociale deţinute de inculpatul E.M.A. la SC A.F.I. SRL.

Astfel, judecătorul fondului a reţinut că SC G.F.I.E. SRL a fost utilizată deopotrivă pentru a introduce mărfuri în ţară, în baza unor facturi ce atestau preţuri nereale, dar şi pentru a creşte preţul fiecărui produs până la valoarea de piaţă a produselor importate, fiind comercializate fie direct de această societate, fie prin intermediul societăţilor în care inculpatul E.H.M.F.A.K. deţinea calităţile de asociat şi administrator, respectiv SC F.G.P. SRL şi SC L.G.D. SRL.

Astfel, în baza documentelor puse la dispoziţie, inspectorii de specialitate din cadrul A.N.V. au stabilit că SC G.F.I.E. SRL s-a sustras de la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat cu suma de 759.030,09 lei, reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A., cu prilejul efectuării unui număr de 25 de operaţiuni de import.

Importurile avute în vedere anterior s-au efectuat prin Biroul Vamal Băneasa - Bucureşti şi Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.

În contextul probatoriului analizat, tribunalul a apreciat că inculpatul E.H.M.F.A.K. a supravegheat şi a urmărit îndeaproape efectuarea importurilor de produse alimentare.

Cu privire la reprezentarea societăţii în faţa funcţionarilor vamali, s-au constatat diferenţe referitoare la modul de operare pentru operaţiunile efectuate prin intermediul celor două birouri vamale.

Astfel, persoana care a reprezentat societatea la Biroul Vamal Băneasa a fost martorul N.N., care a acţionat fără vinovăţie, necunoscând că facturile pe care le prezenta atestau preţuri diminuate.

Din declaraţiile martorilor M.M.I., funcţionar vamal şi A.F.A., şeful Biroului Vamal Băneasa, a rezultat că la efectuarea vămuirii pentru mărfurile importate de SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL s-a prezentat şi inculpatul E.H.M.F.A.K., motivând „că îl suplineşte pe administratorul societăţii deoarece acesta nu cunoştea limba română" (d.u.p. - vol. 4, fila 23), deşi nu prezenta nicio împuternicire din partea inculpatului E.M.M.A.M.

Tribunalul a reţinut că inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost cel care a condus activitatea societăţii, motiv pentru care, în cazul în care apăreau probleme, martorul N.N. îl contacta pe acesta şi nu pe administratorul în drept al societăţii, respectiv persoana care îl împuternicise şi care în mod normal trebuia să fie prima care lua la cunoştinţă de eventualele probleme apărute. Acest aspect a rezultat şi din declaraţia martorului M.M.I., funcţionar vamal în cadrul Biroului Vamal Băneasa, care a declarat: „îmi amintesc că în momentul instituirii garanţiilor, când s-a înmânat reprezentantului societăţii comanda înştiinţării de amânare definitivă a valorii în vamă, acesta l-a consultat pe F.E.H. dacă e oportun să plătească şi să semneze documentele". Reprezentantul SC G.F.I.E. SRL, respectiv martorul N.N., nu a fost niciodată angajat al societăţii şi acesta nu era remunerat sub nicio formă de societate pentru serviciile prestate. Persoana în cauză a fost şi este angajat al societăţilor care aparţineau de drept inculpatului E.H.M.F.A.K., fiind şoferul personal al acestuia.

Totodată, Tribunalul a reţinut că societatea "nu a încheiat niciun contract de prestări servicii cu inculpatul E.H.M.F.A.K. sau societatea SC C.M. SRL (în care inculpatul deţinea calitate de asociat) cu privire la prestarea de servicii vamale pentru importurile desfăşurate prin Biroul Vamal Băneasa. Contractul dintre SC G.F.I.E. SRL şi SC C.M. SRL a fost încheiat la 01 decembrie 2006, iar în baza acestuia au fost prestate servicii vamale doar pentru operaţiunile aferente D.V.I. din 23 decembrie 2005, din 05 ianuarie 2006 şi din 06 ianuarie 2006, activităţile fiind desfăşurate exclusiv în Portul Constanţa, deşi societatea a efectuat un număr mult mai mare de operaţiuni de acest gen.

Cu privire la importurile derulate prin Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, Tribunalul a reţinut că, deşi din documentele ridicate de la autorităţile vamale rezultă că persoana care se prezenta şi care semna declaraţiile pentru valoare în vamă a fost inculpatul E.M.M.A.M., în fapt, acest lucru nu s-a întâmplat. Astfel, din declaraţia inculpatului E.M.A.M. şi a angajaţilor SC M.V. SRL a rezultat că inculpatul nici nu avea cum să fie prezent la Constanţa, deoarece lucra la fabrica de conservare a legumelor din Caracal şi părăsea această localitate doar la sfârşit de săptămână, când nu se putea prezenta la niciun punct vamal, deoarece nu era program de lucru.

Mai mult, Tribunalul a reţinut că din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 mai 2007 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică, a rezultat că semnăturile efectuate pe o serie de înscrisuri depuse cu prilejul importurilor derulate de S.C. G.F.I.E. SRL (D.W. din 09 august 2005, D.W. din 14 noiembrie 2005, D.W. din 02 noiembrie 2005, D.W. din 21 decembrie 2005, D.W. din 13 decembrie 2005, etc. - d.u.p. - vol. 8, fila 68) nu au fost efectuate de inculpatul E.M.A.M., acestea fiind executate prin imitaţie după modelul unei semnături a titularului. Cele constatate s-au coroborat şi cu declaraţia inculpatul E.M.A.M., care a afirmat: „.Nu am semnat niciodată documente vamale în alb" (d.u.p. -vol. l, fila96).

Tribunalul a mai reţinut că, din declaraţiile martorilor B.I. şi M.A., rezultă că aceştia erau cei care reprezentau societatea în relaţia cu comisionarii vamali, inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K. fiind cei care le puneau la dispoziţie documentele necesare pentru vămuire (conosament, facturi externe, documente de origine etc.) - vol. 4 d.u.p., filele 25-30, 36-38). Aceştia, fie primeau documentele în mod direct de la cei doi inculpaţi, fie erau transmise prin microbuz, martorul N.N. neprimind niciodată documentele de provenienţă direct de la furnizorii externi (declaraţie martor M.A. (d.u.p.-vol. 4, fila 27).

Referitor la documentele predate celor doi martori, inculpatul E.M.A.M. a arătat: „M-am deplasat de mai multe ori la Constanţa pentru a preda documentele aferente importurilor către B.I. şi M.A. pentru efectuarea formalităţilor vamale. Documentele erau primite de la F.E.H." (d.u.p. - vol. l).

Faptul că inculpatul E.H.F. a fost cel care a coordonat operaţiunile de import realizate de SC G.F.I.E. SRL a rezultat atât din declaraţiile făcute de inculpatul E.M.A.M., cât şi din cele declarate de inculpatul E.H.F. cu prilejul confruntării celor două persoane.

Astfel, inculpatul E.M.A.M. a arătat: „Atât înainte de cesionare cât şi după aceasta, gestionarea şi dispoziţia de efectuare a plăţilor îi aparţinea lui F.E.H.. Eu nu am adus nici un ban în societate, iar F.E.H. decidea cu privire la plăţi, achiziţii, destinaţia acestora, preţuri, etc. practic, SC G.F.I.E. SRL era societatea lui F.E.H., iar eu figuram în acte cu semnătura." (d.u.p. -vol. 1, fila 101), iar inculpatul E.H.F., cu prilejul confruntării cu inculpatul E.M.A.M., a arătat: „.Eu am supravegheat activitatea SC G.F.I.E. SRL, în sensul livrării mărfii la clienţi, efectuării de plăţi externe, efectuării formalităţilor vamale, de care se ocupa firma mea. Nu-mi amintesc când s-a înfiinţat SC C.M. SRL. Iniţial SC G.F.I.E. SRL a fost clientul lui P. (respectiv E.H.A.), pentru efectuarea formalităţilor vamale" (d.u.p. - vol. 1, fila 380).

Aşa cum s-a arătat anterior, prin SC C.M. SRL s-au efectuat doar o parte dintre operaţiunile vamale derulate de societate, aceasta neînseamnând că de toate celelalte operaţiuni s-a ocupat inculpatul E.H.A.

Tribunalul a constatat că inculpatul E.H.F. a coordonat toate operaţiunile desfăşurate prin intermediul Biroului Vamal Băneasa, precum şi importurile de produse alimentare (în special produse congelate) desfăşurate prin intermediul birourilor vamale din Constanţa, mai ales că SC C.M. SRL a fost preluată în noiembrie 2005 de către inculpatul E.H.F., contractul cu SC G.F.I.E. SRL fiind încheiat la 01 decembrie 2005 (d.u.p. - vol. 8, fila 377).

În contextul arătat, s-a reţinut că, deşi inculpatul E.M.A.M. a declarat că, uneori, discuta şi el cu clienţii, din declaraţiile acestora din urmă se constată că au purtat toate negocierile cu inculpatul E.H.F., cu administratorul din acte al societăţii discutând numai unele aspecte legate de finalizarea plăţilor după întoarcerea acestuia de la Caracal (declaraţii martori, Z.A., M.M., A.O., M.D., A.R.A., E.S.A.H.). De altfel, din declaraţiile inculpatului E.M.A.M. a rezultat că acesta nici nu cunoştea o parte dintre societăţile ce au fost identificate ca fiind clienţi ai societăţii. (proces-verbal de confruntare - vol. l d.u.p., fila 380).

Coordonarea activităţii SC G.F.I.E. SRL a continuat şi după ce au fost cesionate părţile sociale către înv. G.B.K.. Astfel, inculpatul E.M.A.M. a declarat că, dintre operaţiunile efectuate după încheierea contractului de cesiune atestat din 12 decembrie 2005, are cunoştinţă doar de trei containere care au fost importate, în baza contractelor încheiate anterior, deşi au fost derulate nu mai puţin de 23 de operaţiuni, atât prin puncte vamale din Bucureşti, cât şi din Constanţa. Deşi cu prilejul confruntării dintre inculpatul E.M.A.M. şi inculpatul E.H.F., cel din urmă a afirmat că nu îşi aminteşte decât de trei importuri, a fost evident că şi celelalte au fost realizate de acesta, mai ales că marfa pentru care s-a întocmit D.V.I. din 19 decembrie 2005 a fost importată de la firma T.S. Gmbh - Germania, cu privire la care inculpatul E.H.F. a declarat că a ţinut legătura pentru toate importurile efectuate, iar marfa a fost vândută exclusiv prin intermediul societăţilor în care deţinea calităţile de asociat/administrator.

De altfel, dintre celelalte operaţiuni menţionate, cea mai mare parte au ca obiect produse alimentare congelate, ce au fost vândute către clienţi interni, inclusiv către firmele inculpatului E.H.F.

Tribunalul a reţinut că este evident faptul că inculpaţii au efectuat şi aceste importuri, mai ales că plata obligaţiilor vamale s-a realizat prin transferuri bancare efectuate de către inculpata T.F., iar cu prilejul percheziţiilor domiciliare autorizate au fost identificate diverse înscrisuri ce privesc operaţiunile în cauză (facturi externe emise de S.I.B., P.A., A.I., L.F. - SUA).

Faptul că inculpaţii au continuat să desfăşoare operaţiuni de import şi după cesionarea societăţii s-a probat şi cu situaţiile identificate cu prilejul percheziţiilor informatice efectuate în nard disk-ul calculatorului folosit de inculpatul E.H.F., în care se regăsesc informaţii cu privire la cheltuielile ocazionate de formalităţile de import pentru operaţiunile aferente D.V.I. din 28 decembrie 2005, din 28 decembrie 2005, din 05 ianuarie 2006 şi din 06 ianuarie 2006. Cu privire la aceste operaţiuni, inculpatul a declarat: „Fiindu-mi prezentată situaţia identificată la percheziţia informatică efectuată în hard disk-ul calculatorului ridicat la percheziţia domiciliară efectuată în imobilul din str. H., privind efectuarea unor plăţi interne şi externe şi a unor cheltuieli ocazionate de operaţiuni de import, arăt că aceasta reprezintă o contabilitate personală, iar sumele în valută reprezintă „plăţi externe". Comisionul menţionat sub plăţile în valută reprezintă procentul pe care îl percepeam de la clientul din România şi de la furnizorul extern pentru intermedierea tranzacţiei. Pe calculatorul meu, aceste evidente nu erau ţinute de altcineva, afară de mine. Sumele transferate la extern le aflam de la partenerii externi (pentru SC G. SRL şi SC A. SRL) sau de la administratorul societăţilor comerciale. Eu urmăream pas cu pas plăţile la termen şi calitatea mărfii importate, fără a mai desfăşura şi alte activităţi." (d.u.p. - vol. 1, filai 59).

Din studierea acestor situaţii, Tribunalul a constatat că cele mai multe plăţi externe erau efectuate din conturile unor societăţi în care inculpatul E.H.F. nu deţinea nicio calitate oficială (SC F.G.I. SRL - după ce a cesionat părţile sociale, SC L.T. SRL, SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL), deşi operaţiunile în lei privesc sume încasate în relaţiile comerciale ale SC F.G.P. SRL - societate în care inculpatul era asociat şi administrator.

Judecătorul fondului a constatat că inculpaţii E.H.F. şi T.F. cunoşteau valorile reale de tranzacţie pentru flecare operaţiune în parte, care au fost diferite de valorile declarate la autorităţile vamale. Astfel, valorile reale pentru diferite operaţiuni se regăsesc în situaţiile personale ale inculpatului E.H.F., la care s-a făcut referire anterior (d.u.p. - vol. 28, filele 113-197), din care s-au identificat o parte, cu titlul de exemplu, constatându-se că acestea au fost derulate prin intermediul SC G.F.I.E. SRL, SC L.T. SRL, SC A.F.I. SRL, SC F.G.I. SRL, dar şi prin intermediul SC F.G.P. SRL (în care inculpatul deţinea calităţile de asociat unic şi administrator).

S-a reţinut că aceste situaţii (reprezentând un fel de fişe analitice pe relaţia cu clienţii SC S.T. SRL şi, probabil, SC J.I. SRL) corespund cu însemnările identificate într-o agendă cu coperţi de culoare verde, identificată cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în biroul inculpatului E.H.F., în care se regăsesc însemnări ce privesc şi alte transferuri (de exemplu cele efectuate către W. - SUA sau S.I. - Franţa).

- însemnări privind plăţile sau încasările efectuate prin conturile SC G.F. SA, SC I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL, în perioada octombrie 2005 -aprile 2006, care reprezintă valorile reale de tranzacţie, au fost identificate şi într-un biblioraft ridicat cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în biroul din str. H., precum şi în agendele şi carneţelele aparţinând inculpatul E.H.F. (d.u.p. - vol.26 şi 27). Faptul că însemnările executate în limba arabă şi identificate în biblioraftul avut în vedere anterior erau cunoscute de inculpatul E.H.F. este neîndoielnic, deoarece pe aceste foi apar şi cheltuieli/operaţiuni personale ale acestuia sau ale societăţilor care îi aparţineau şi care nu erau cunoscute de alte persoane (d.u.p. - vol. 26, filele 11-96).

Faptul că SC G.F.I.E. SRL urma să fie folosită pentru efectuarea de importuri la preţuri mai mici decât valorile reale de tranzacţie, a fost cunoscut încă de la început de inculpatul E.M.M.A.M., care a arătat: „.mecanismul de funcţionare al SC G.F. SA urma să fie după cum urmează: facturile de marfă veneau pe o valoare mică datorită valorii reale a produsului în sine, restul costurilor reprezentând servicii (ambalare, congelare, transport etc), urma să fie facturat separat conform contractului, ca prestare servicii". (d.u.p. - vol. l, fila 79). Administratorul din acte al societăţii a luat cunoştinţă de preţurile reale şi în urma informărilor privind operaţiunile bancare, care potrivit declaraţiilor acestuia îi erau comunicate de inculpatul E.H.F., deşi pentru plată se completau documente de către inculpata T.F., documente pe care acesta le semna în alb. Acest aspect s-a probat şi cu declaraţiile inculpatului E.M.A.M.: „Eu eram administratorul de drept al SC G.F.I.E. SRL, dar practic, în desfăşurarea activităţii, eu am încredinţat controlul şi activităţile de zi cu zi prietenului meu F.E.H., care mă încunoştinţa când ne întâlneam (şi mai rar la telefon) despre cele întreprinse" - proces-verbal confruntare - vol. 1 d.u.p., fila 379; „.după ce m-am întors eu am preluat relaţiile cu banca, aproximativ 2-3 săptămâni, până la cesionare." - declaraţie din 13 martie 2007 - vol. 1 d.u.p.

La efectuarea transferurilor externe, inculpata T.F. folosea facturi proforme pe care le întocmea în fals, nu din lipsa documentelor originale, ci pentru a ascunde valoarea reală de tranzacţie, în cazul unor verificări a documentelor depuse la bancă. Apărarea acesteia potrivit căreia valorile pe care le menţiona pe factură reprezentau preţul produsului efectiv, iar diferenţa reprezenta contravaloarea a diverse servicii prestate de exportator, este nereală, mai ales că aceasta primea de la cei doi inculpaţi doar indicaţii cu privire la suma totală ce trebuia plătită, iar preţurile menţionate în înscrisurile pe care le întocmea le trecea oarecum la întâmplare.

Mai mult, aceasta ar fi putut afla valorile reale de tranzacţie deoarece, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la adresa sa, au fost identificate facturi externe, în original, expediate de partenerii externi ai SC G.F.I.E. SRL, facturi care, dacă ar fi fost folosite, ar fi dus la descoperirea de către autorităţi a acestor valori.

Totodată, o caracteristică a importurilor ce au avut ca obiect produse alimentare şi care au fost efectuate de inculpatul E.H.F., a fost faptul că, în afara documentelor de provenienţă ce priveau marfa, se mai prezentau funcţionarilor vamali şi o serie de documente false (dispoziţii de plată externe, confirmări de plată) ce atestau efectuarea unor transferuri în cuantumul menţionat pe facturile externe. în realitate, aceste plăţi nu erau efectuate sau reprezentau doar o parte din contravaloarea mărfurilor, iar scopul prezentării acestor documente era de a nu se solicita constituirea de garanţii de către funcţionarii vamali, ca urmare a declarării unor preţuri foarte mici.

Aspectele menţionate mai sus s-au coroborat şi cu discuţiile telefonice purtate de inculpatul E.H.F. şi care au fost interceptate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Bucureşti, din care rezultă că preţurile care se declarau cu prilejul vămuirii pentru produsele importate nu aveau nicio legătură cu preţurile reale ale mărfurilor, fiind stabilite în funcţie de preţurile minime acceptate de vamă. De asemenea, „sfaturile" pe care le dă inculpatul E.H.F., cu prilejul acestor discuţii, sunt aceleaşi pe care membrii asociaţiei infracţionale le-au folosit cu prilejul operaţiunilor desfăşurate de SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL (prezentarea la vamă a unui contract care să aibă ca obiect un volum mai mare de marfă decât cel importat pentru a justifica sumele mai mari plătite, valoarea totală să nu fie o sumă fixă).

Tribunalul a reţinut că ascunderea valorilor reale de tranzacţie ale mărfurilor importate - care constituiau baza de calcul pentru stabilirea obligaţiilor vamale (T.V.A., taxe vamale, accize etc), precum şi faptul că inculpaţii foloseau acte comerciale falsificate, rezultă şi din analiza comparativă a facturilor de achiziţie prezentate funcţionarilor vamali cu facturile externe primite prin A.N.A.F. - A.N.V., de la administraţiile vamale din ţările de origine ale partenerilor externi, (d.u.p. - vol. 70), cele din urmă fiind în concordanţă cu facturile identificate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în imobilele folosite de membrii asociaţiei infracţionale, dar şi cu plăţile efectuate prin intermediul SC G.F.I.E. SRL.

Tribunalul a constatat că inculpaţii au prezentat facturi de provenienţă falsificate, ascunzând valoarea reală a mărfurilor, cu prilejul operaţiunilor pentru care au fost întocmite următoarele declaraţii vamale: din 19 septembrie 2005, din 02 septembrie 2005, din 19 septembrie 2005, din 12 septembrie 2005, din 14 septembrie 2005, din 02 noiembrie 2005, din 12 august 2005, din 08 septembrie 2005, din 12 septembrie 2005, din 23 septembrie 2005din 28 noiembrie 2005, din 19 septembrie 2005, din 13 decembrie 2005, 96 din 25 noiembrie 2005, din 27 decembrie 2005, din 21 decembrie 2005, din 18 noiembrie 2005, din 18 iulie 2005, din 25 iulie 2005, din 26 septembrie 2005, din 15 noiembrie 2005, din 05 decembrie 2005, din 14 noiembrie 2005 și din 16 decembrie 2005. Operaţiunile pentru care s-au stabilit diferenţe de taxe vamale au avut ca obiect exclusiv produse alimentare.

Astfel, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F. a fost identificată o factură externă, în original cu acelaşi nr. din 24 august 2005, care conţine aceleaşi date ca şi cea prezentată pentru vămuire, constatându-se diferenţe doar în ceea ce priveşte valoarea (pe unitate şi totală) şi condiţiile de livrare. în această factură este menţionată o valoare pe unitate de 4 euro/kg, valoarea totală fiind de 1.350 euro (d.u.p. - vol. 16, fila 48). Factura externă provine cu siguranţă de la furnizorul extern, deoarece a fost găsită în dublu exemplar în plicul în care a fost transmisă, care, de altfel, poartă ştampila poştei din ţara din care a fost expediată.

Faptul că aceasta este valoarea reală a mărfurilor s-a probat şi cu înscrisurile ridicate de la SC R.B. SA, din care rezultă că, la 31 august 2005, SC G.F.I.E. SRL a plătit suma de 1.336,5 euro cu justificarea „avans produse alimentare", data livrării declarată fiind 30 septembrie 2005. (dispoziţie de plată externă din 31 august 2005).

Un alt element care demonstrează Activitatea preţului declarat autorităţilor vamale, respectiv de 0,800 euro/kg, a fost faptul că SC G.F.I.E. SRL a vândut către SC F.G.P. SRL (al cărei asociat şi administrator era inculpatul E.H.M.F.A.K.) acelaşi produs, la un preţ cu mult mai mare, de 21.00 lei (fără T.V.A.) - vol. 57 d.u.p., fila 285.

Prin bancă a fost plătită suma de 1.336,50 euro, deoarece pentru diferenţa până la 1.350, 00 Euro societatea a beneficiat de o reducere („cash discount") în valoare de 13,50 euro, aşa cum rezultă din factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F.

Tribunalul a reţinut că, în urma solicitărilor făcute de A.N.V. către autorităţile vamale din Belgia, au fost transmise copii ale declaraţiei de export din 24 august 2005 şi ale facturii externe aferente, respectiv factura din 24 august 2005, din care rezultă că valoarea la care au fost livrate mărfurile a fost de 1.350 euro. De asemenea, s-a constatat că factura externă avută în vedere anterior este identică cu cea identificată la percheziţia domiciliară efectuată la inculpata T.F. şi nu cu factura prezentată la autorităţile vamale din România (vol. 70 d.u.p).

Deşi persoana care a prezentat autorităţilor vamale factura externă falsificată a fost martorul N.N., Tribunalul a constatat că acesta a acţionat fără vinovăţie. Astfel, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cel care i-a solicitat martorului să prezinte factura în cauză a fost inculpatul E.H.M.F.A.K.

Tribunalul a reţinut că, în această perioadă, inculpatul E.M.M.A.M. se afla la Caracal, fiind prezent zilnic la fabrica de conservare a legumelor unde lucra, iar de întreaga activitate a societăţii se ocupa inculpatul E.H.M.F.A.K.. Este evident că acesta a cunoscut valoarea reală deoarece, deşi transferul extern a fost efectuat de inculpata T.F., aceasta efectua numai activităţile ce îi erau dispuse de către cei doi inculpaţi, iar în această perioadă, inculpatul E.H.M.F.A.K. era singurul care putea să dispună acest lucru. Totodată, după cum a rezultat din declaraţiile ambilor inculpaţi, inculpatul E.H.M.F.A.K. a fost cel care a ţinut legătura cu furnizorii de produse alimentare.

Prin declararea în fals a valorii de 144 euro, inculpatul E.H.M.F.A.K. a diminuat valoarea în vamă, respectiv baza de calcul a taxelor vamale prevăzută în Tariful vamal de import al României precum şi altor drepturi vamale datorate (T.V.A., accize, comision vamal), dar de acest lucru a avut cunoştinţă şi inculpatul E.M.A.M. care a acceptat încă de la constituirea societăţii acest mod de lucru. Practic, inculpatul E.M.A.M. l-a ajutat pe inculpatul E.H.M.F., punându-i la dispoziţie o societate pe care să se efectueze operaţiunile de import.

Aceste aspecte s-au coroborat şi cu situaţia identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatului E.H.F., cu privire la care s-a demonstrat că aparţinea acestei persoane (d.u.p. - vol. 23, filele 146-197) şi în care este menţionată efectuarea unui transfer extern în valoare de 1.336,5 euro, exact suma cu privire la care s-a demonstrat că este preţul real al tranzacţiei. Acest lucru demonstrează odată în plus că inculpatul cunoştea preţul real al mărfurilor, mai mare decât cel declarat autorităţilor vamale (d.u.p. - vol. 23, fila 162).

Declaraţia vamală de import din 28 noiembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului file de peşte specia „tilapia". Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea H.F.F. din Belgia din 17 noiembrie 2005, cantitatea aprovizionată fiind de 1992 kg, iar valoarea facturii de 1.593,60 dolari SUA (d.u.p. - vol. 47, fila 174).

Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 7.968 euro.

Astfel, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F., a fost identificată o factură externă, în original cu acelaşi nr. din 17 noiembrie 2005, care conţine aceleaşi date ca şi cea prezentată pentru vămuire, constatându-se diferenţe doar în ceea ce priveşte aspectele referitoare la valoare (pe unitate şi totală) şi condiţiile de livrare. în această factură este menţionată o valoare pe unitate de 4 euro/kg, valoarea totală fiind de 7.968 euro (d.u.p. - vol. 16, fila 32). Factura externă provine cu siguranţă de la furnizorul extern, deoarece a fost găsită în original, în dublu exemplar, în plicul în care a fost transmisă şi care poartă ştampila poştei din ţara din care a fost expediată - Belgia.

Faptul că aceasta este valoarea reală a mărfurilor s-a probat şi cu înscrisurile ridicate de la SC R.B. SA, din care rezultă că, la 17 noiembrie 2005, SC G.F.I.E. SRL a plătit suma de 7.888,32 euro cu justificarea „avans produse alimentare", data livrării declarată fiind 30 septembrie 2005. (d.u.p. - vol. 67, fila 179)

Prin bancă a fost plătită suma de 7.888,32 euro deoarece, pentru diferenţa până la 7.968,00 euro, societatea a beneficiat de o reducere („cash discount") în valoare de 79,68 euro, aşa cum rezultă din factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F.

Faptul că facturile ce au stat la baza întocmirii D.V.I. din 19 septembrie 2005 şi din 28 noiembrie 2005 atestă valori nereale, a fost evidenţiat şi de diferenţa dintre valoarea pe unitatea de produs (kg) înscrisă pe cele două documente, deşi furnizorul era acelaşi. Astfel, pe factură este menţionată o valoare de 0,480 euro/kg, iar pe factură, deşi cantitatea este de aproximativ 6,5 ori mai mare şi în mod normal valoarea ar fi trebuit să fie cel mult egală (dacă nu chiar mai mică), aceasta este de 0,800 euro/kg - cu mult mai mare.

Un alt element care demonstrează fictivitatea preţului declarat autorităţilor vamale, respectiv de 0,800 euro/kg, a fost faptul că SC G.F.I.E. SRL a vândut către SC F.G.P. SRL (al cărei asociat şi administrator era inculpatul E.H.M.F.A.K.) acelaşi produs, la un preţ cu mult mai mare, de 21.00 lei (fără T.V.A.).

Tribunalul a reţinut că, în urma solicitărilor făcute de A.N.V. către autorităţile vamale din Belgia, au fost transmise copii ale declaraţiei de export din 17 noiembrie 2005 şi ale facturii externe aferente, din 17 noiembrie 2005, din care rezultă că valoarea la care au fost livrate mărfurile a fost de 7.968,00 euro. De asemenea, s-a constatat că factura externă avută în vedere anterior este identică cu cea identificată la percheziţia domiciliară efectuată la inculpata T.F. şi nu cu factura prezentată la autorităţile vamale din România, (d.u.p. - vol. 70, fila 55).

Totodată, judecătorul fondului a constatat că intenţia inculpaţilor de a plăti obligaţii vamale minime rezultă şi din aceea că, în timp ce preţul real de tranzacţie a fost exprimat în euro, preţul declarat la autorităţile vamale nu numai că a fost subevaluat, dar s-a schimbat şi felul valutei, fiind declarat în dolari SUA.

Deşi persoana care a prezentat autorităţilor vamale factura externă falsificată a fost martorul N.N., Tribunalul a constatat că acesta a acţionat fără vinovăţie. Astfel, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că cel care a cunoscut valoarea reală a mărfii şi a urmărit vămuirea mărfurilor la o valoare diminuată a fost inculpatul E.H.M.F.A.K., deoarece acesta a fost cel care a ţinut legătura cu furnizorii externi.

Tribunalul a apreciat că inculpatul a cunoscut valoarea reală deoarece, deşi transferul extern a fost efectuat de inculpata T.F. (foarte important - anterior formalităţilor vamale), aceasta efectua numai activităţile ce îi erau dispuse de cei doi inculpaţi.

Tribunalul a reţinut că aceste aspecte se coroborează şi cu situaţia identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatului E.H.F., cu privire la care s-a demonstrat că aparţinea acestuia şi în care este menţionată efectuarea unui transfer extern în valoare de 7.888,32 euro, exact suma cu privire la care s-a demonstrat că este preţul real al tranzacţiei. Acest lucru demonstrează odată în plus că inculpatul cunoştea preţul real al mărfurilor, mai mare decât cel declarat autorităţilor vamale.

Declaraţia vamală de import din 02 septembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului „macrou congelat sl/pbi/fas". Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea G.S.F.H. Gmbh din Germania, cantitatea aprovizionată fiind de 19.005,00 kg/net, iar valoarea facturii de 11.403,00 dolari SUA (d.u.p. -vol. 48, fila 226).

Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 15.964,20 euro.

Astfel, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F., a fost identificată o factură externă, în original, din 30 august 2005, care conţine aceleaşi date ca şi cea prezentată pentru vămuire cu privire la cantitatea de marfa livrată, constatându-se însă diferente în legătură cu aspectele referitoare la valoare (pe unitate şi totală). în această factură este menţionată o valoare pe unitate de 0,84 euro/kg, valoarea totală fiind de 15.964,20 euro (d.u.p. - vol. 16, fila 29), diferit faţă de factura prezentată la autorităţile vamale, care atesta o valoare de 0,600 dolari SUA/kg.

În acelaşi context, judecătorul fondului a reţinut că, pe factura identificată cu prilejul percheziţiei domiciliare de la inculpata T.F., sunt menţionate ca mijloace de transport autovehiculele, care sunt aceleaşi cu cele care se regăsesc în documentele puse la dispoziţie de Biroul Vamal Băneasa -packing list (d.u.p. - vol. 48, fila 231), certificat euro 1, (d.u.p. - vol.48, fila 232), certificat de calitate (d.u.p. - vol. 48, fila 233) etc, rezultând că aceste autovehicule au fost cele care au efectuat transportul mărfurilor.

Tribunalul a reţinut că factura externă identificată la percheziţia domiciliară provine cu siguranţă de la furnizorul extern, deoarece a fost găsită în original, în plicul în care a fost transmisă şi care poartă ştampila poştei din ţara din care a fost expediată - Germania, iar faptul că aceasta este valoarea reală a mărfurilor s-a probat şi cu înscrisurile ridicate de la B.R.D. G.S.G., din care rezultă că, la 31 august 2005, SC G.F.I.E. SRL a plătit suma de 15.964,20 euro cu justificarea „avans import produse alimentare", data livrării declarată fiind 30 septembrie 2005 (d.u.p.-vol. 69, fila 427).

Tribunalul a remarcat că plata a fost efectuată în euro, în conformitate cu valoare de tranzacţie reţinută în factura reală, iar nu în dolari SUA, aşa cum este menţionat în factura folosită la vamă şi care a constituit baza de calcul pentru obligaţiile vamale.

S-a reţinut că, prin bancă, a fost plătită suma de 15.964,20 euro, exact suma care este menţionată pe factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F., plata fiind efectuată în avans, respectând condiţia menţionată pe factura identificată la percheziţia domiciliară. Un alt indiciu că aceasta este factura reală ce trebuia prezentată la autorităţile vamale este acela că respectiva factură a fost emisă în aceeaşi zi în care a fost încărcată şi marfa, şi anume 30 august 2009.

Deşi persoana care a prezentat autorităţilor vamale factura externă falsificată a fost martorul N.N., Tribunalul a constatat că acesta a acţionat fără vinovăţie. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că cel care a cunoscut valoarea reală a mărfii şi a urmărit vămuirea mărfurilor la o valoare diminuată a fost inculpatul E.H.M.F.A.K., deoarece acesta a fost cel care a ţinut legătura cu furnizorii externi. Totodată, în această perioadă, inculpatul E.M.M.A.M. se afla la Caracal, fiind prezent zilnic la fabrica de conservare a legumelor unde lucra, iar de întreaga activitate a societăţii se ocupa inculpatul E.H.M.F.A.K.

Faptul că inculpatul E.H.M.F. a cunoscut valoarea reală de tranzacţie a rezultat şi din situaţia identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatului E.H.F., în care este menţionată efectuarea unui transfer extern în valoare de 15.964,20 euro, exact suma cu privire la care s-a demonstrat că este preţul real al tranzacţiei (d.u.p. - vol. 23, fila 162).

Totodată, Tribunalul a constatat faptul că inculpatul E.H.M.F. a cunoscut valoarea reală de tranzacţie în momentul efectuării formalităţilor vamale, deoarece plata externă a fost efectuată în avans, fiind astfel evidentă intenţia de ascundere a adevăratei surse impozabile.

Declaraţia vamală de import din 12 septembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului „macrou congelat sl/pbi/fas". Pentru efectuarea acestui import s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea G.S.F.H. Gmbh din Germania, emisă la 08 august 2005, cantitatea aprovizionată fiind de 19.005,00 kg/net, iar valoarea facturii de 11.403,00 dolari SUA (d.u.p. - vol.48, fila 170).

Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 15.964,20 euro.

Astfel, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F. a fost identificată o factură externă, în original, din 08 septembrie 2005, care conţine aceleaşi date ca şi cea prezentată pentru vămuire cu privire la cantitatea de marfă livrată, constatându-se însă diferenţe în legătură cu aspectele referitoare la valoare (pe unitate şi totală). în această factură este menţionată o valoare pe unitate de 0,84 euro/kg, valoarea totală fiind de 15.964,20 euro (d.u.p. vol. 16, fila 27), diferită faţă de factura prezentată la autorităţile vamale, care atesta o valoare de 0,600 dolari SUA/kg.

În acelaşi context, Tribunalul a reţinut că, pe factura identificată cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F., sunt menţionate ca mijloace de transport autovehiculele, care sunt aceleaşi cu cele care se regăsesc în documentele puse la dispoziţie de Biroul Vamal Băneasa -packing list (d.u.p. - vol. 48, fila 176), certificat euro 1, (d.u.p. - vol. 48, fila 177), certificat de sănătate (d.u.p. - vol. 48, fila 181).

Tribunalul a apreciat că factura externă identificată la percheziţia domiciliară provine cu siguranţă de la furnizorul extern, deoarece a fost găsită în original, în plicul în care a fost transmisă, plic ce poartă ştampila poştei din ţara de expediţie, respectiv Germania, iar faptul că aceasta este valoarea reală a mărfurilor s-a probat şi cu înscrisurile ridicate de la B.R.D. G.S.G. din care rezultă că, la 05 septembrie 2005, SC G.F.I.E. SRL a plătit suma de 15.964,20 euro, cu justificarea „avans import produse alimentare", data livrării declarată fiind 30 septembrie 2005 (d.u.p. -vol.69, fila 429). Plata a fost efectuată în euro, în conformitate cu valoare de tranzacţie reţinută în factura reală, iar nu în dolari SUA, aşa cum este menţionat în factura folosită la vamă şi care a constituit baza de calcul pentru obligaţiile vamale.

Tribunalul a reţinut că, prin bancă, a fost plătită suma de 15.964,20 euro, exact suma care este menţionată pe factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F., respectând condiţia menţionată pe acest document ca plata să fie efectuată în avans. Un alt indiciu că aceasta este factura reală ce trebuia prezentată la autorităţile vamale fost acela că factura a fost emisă în aceeaşi zi în care a fost încărcată şi marfa, respectiv 08 septembrie 2009.

Totodată, Tribunalul, comparând facturile prezentate la autorităţile vamale în momentul vămuirii cu cele identificate în domiciliul inculpatei T.F., a constatat că cele prezentate la vamă au menţionate numere de identificare cu structură diferită, fără a putea stabili o cronologie între acestea, în timp ce invoice-urile ce atestă preţurile reale au înscrise numere de identificare care prezintă aceeaşi structură putându-se stabili cu uşurinţă ordinea cronologică a acestora, care este în concordantă cu datele menţionate.

Deşi persoana care a prezentat autorităţilor vamale factura externă falsificată a fost martorul N.N., Tribunalul a constatat că acesta a acţionat fără vinovăţie. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că cel care a cunoscut valoarea reală a mărfii şi a urmărit vămuirea mărfurilor la o valoare diminuată a fost inculpatul E.H.M.F.A.K., ajutat în acest sens de către inculpatul E.M.A.M., care i-a pus la dispoziţie societatea, cunoscând încă de la înfiinţare modul de operare.

Faptul că inculpatul E.H.M.F. a cunoscut valoarea reală de tranzacţie a rezultat şi din situaţia identificată cu prilejul percheziţiei informatice efectuate în hard disk-ul calculatorului ridicat din biroul inculpatului E.H.F. (d.u.p. - vol. 23, fila 162), în care se menţionează efectuarea unui transfer extern în valoare de 15.964,20 euro, exact suma cu privire la care s-a demonstrat că este preţul real al tranzacţie.

Totodată, Tribunalul a reţinut că inculpatul E.H.M.F. a cunoscut valoarea reală de tranzacţie în momentul efectuării formalităţilor vamale, deoarece plata externă a fost efectuată în avans, fiind astfel evidentă intenţia de ascundere a adevăratei surse impozabile.

Declaraţia vamală de import din 19 septembrie 2005 a fost întocmită ca urmare a achiziţionării de către SC G.F.I.E. SRL a produsului „macrou congelat 200-400, 300-500". Pentru efectuarea acestui import, s-a prezentat autorităţilor vamale factura externă emisă de societatea J.V. B.V. din Olanda emisă la 15 septembrie 2005, cantitatea aprovizionată fiind de 12.369 kg/net la caracteristicile 200-400 şi 5.880 kg la caracteristicile 300-500, iar valoarea totală a facturii de 11.008,20 dolari SUA (d.u.p. - vol. 48, fila 83).

Tribunalul a reţinut că factura prezentată autorităţilor vamale a fost falsă, valoarea reală a mărfurilor importate fiind de 19.719,00 euro.

Astfel, cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la inculpata T.F., a fost identificată o factură externă, în original, din 15 septembrie 2005, care conţine aceleaşi date ca şi cea prezentată pentru vămuire cu privire la cantitatea de marfă livrată şi caracteristicile acesteia, constatându-se însă diferenţe în legătură cu aspectele referitoare la valoare (pe unitate şi totală). în această factură este menţionată o valoare pe unitate de 1,250 euro/kg şi 1,000 euro/kg, valoarea totală fiind de 19.719,00 euro (d.u.p. - vol. 16, fila 39), diferit faţă de factura prezentată la autorităţile vamale, care atesta o valoare de 0,600 dolari SUA/kg şi respectiv 0,610 dolari SUA/kg.

În acelaşi context, Tribunalul a reţinut că pe factura identificată cu prilejul percheziţiei domiciliare de la inculpata T.F. sunt menţionate ca mijloace de transport autovehiculele, care sunt aceleaşi cu cele care se regăsesc în documentele puse la dispoziţie de Biroul Vamal Băneasa -certificat euro 1 (d.u.p. - vol. 48, fila 89), certificat de sănătate (d.u.p. - vol. 48, fila 84). Pe factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F. sunt menţionate şi certificatul euro 1 şi certificatul de sănătate seria 05.978A, aceste serii fiind identice cu cele menţionate şi pe documentele prezentate autorităţilor vamale în momentul vămuirii.

Tribunalul a apreciat că factura externă identificată la percheziţia domiciliară provine cu siguranţă de la furnizorul extern, deoarece a fost găsită în original, în plicul în care a fost transmisă şi care poartă ştampila poştei din ţara din care a fost expediată - Olanda, iar faptul că aceasta este valoarea reală a mărfurilor s-a probat şi cu înscrisurile ridicate de la B.R.D. G.S.G. din care rezultă că, la 15 septembrie 2005, SC G.F.I.E. SRL a plătit suma de 19.719,00 euro, cu justificarea „avans import produse alimentare", data livrării declarată fiind 30 octombrie 2005 (d.u.p. -vol. 69, fila 437). Tribunalul a remarcat faptul că plata a fost efectuată în euro, în conformitate cu valoarea de tranzacţie reţinută în factura reală, iar nu în dolari SUA, aşa cum este menţionat în factura folosită la vamă şi care a constituit baza de calcul pentru obligaţiile vamale.

Tribunalul a reţinut că, prin bancă, a fost plătită suma de 19.719,00 euro, exact suma care este menţionată pe factura externă identificată la domiciliul inculpatei T.F., respectând condiţia menţionată pe acest document ca plata să fie efectuată în avans. Un alt element care a reliefat că aceasta este factura reală a fost acela că a fost emisă în aceeaşi zi în care a fost încărcată şi marfa, respectiv 15 septembrie 2009.

Totodată, judecătorul fondului a reţinut că, din studiul facturii identificate la domiciliul inculpatei T.F., se constată că, în ceea ce priveşte plata, are menţionată factura proformă nr„050907S rev" din 07 septembrie 2005, acelaşi număr cu cel menţionat pe factura prezentată în momentul îndeplinirii formalităţilor de import.

Inculpatul E.H.F. a declarat că, în ceea ce priveşte corespondenţa electronică purtată cu reprezentanţii firmei Turm, ce a fost identificată la percheziţia informatică, îi era adresată şi o citea, având astfel cu certitudine cunoştinţă de valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate de la furnizorul german în momentul în care îi cerea martorului N.N. să efectueze formalităţile vamale necesare pentru introducerea mărfurilor în tară.

Din însemnările în care se calculează profitul obţinut din vânzarea unui transport rezultă că o parte a profitului revine inculpatul E.H.M.F.A.K., iar diferenţa, celeilalte persoane neidentificate „A.A.", nefăcându-se nicio referire la SC G.F.I.E. SRL sau asociatul/administratorul din acte al societăţii, inculpatul E.M.A.M. (d.u.p. - vol.26, fila 140).

Tribunalul a mai reţinut că disimularea originii ilicite a acestor sume de bani rezultă şi din faptul că au fost transferate fragmentat, la diferite intervale de timp, pe toată durata de folosire a SC G.F.I.E. SRL, respectiv din august 2005 şi până în martie 2006. Transferurile au fost realizate în contextul operaţiunilor curente ale societăţii, fiind „pierdute" printre operaţiunile obişnuite ce aveau o justificare economică ale societăţii, pe măsură ce societatea realiza profituri ilicite. Totodată, s-a constatat că s-au transferat sume mici, de obicei sub nivelul prevăzut de lege pentru raportare la O.N.P.C.S.B.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel:

1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, criticând soluia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita achitare a inculpaţilor E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A., T.F.L., E.M.M.A.M. şi H.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior şi pentru netemeinicie, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, în sensul majorării lor.

Acest motiv de apel, parchetul nu 1-a mai susţinut pentru coinculpatele T.F.L. şi V.M.S.

2. Apelantul inculpat E.H.A.F.A. a criticat soluţia pentru nelegalitate, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap; la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală anterior, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. anterior şi, în subsidiar, pentru netemeinicie, în sensul redozării pedepsei aplicate.

3. Apelantul inculpat E.H.M.F.A.K. a criticat soluţia pentru nelegalitate - vizând greşita sa condamnare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal anterior, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, aceeaşi cerere fiind formulată şi pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În subsidiar, a solicitat, sub aspectul netemeiniciei, redozarea pedepsei aplicate, dându-se eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. anterior - ca modalitate de executare.

4. Prin apelul formulat, inculpata T.F.L. a criticat soluţia pentru nelegalitate - sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice dată faptei, respectiv în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aspect ce nu a fost supus dezbaterii în fond a cauzei, încălcându-se dreptul la apărare.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen. anterior, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A învederat că a fost soluţionată greşit latura civilă, fiind obligată în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata sumei de 579.812 lei către partea civilă M.F. P - A.N.V.

5. Apelanta inculpată V.M.S. a criticat soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita sa condamnare, solicitând, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, achitarea sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 13 şi art. 42 alin. (2) C. pen. anterior.

A învederat că, în mod greşit, instanţa fondului nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, acordându-i astfel beneficiul reducerii pedepsei aplicate, întrucât a denunţat şi a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpaţilor.

6. Prin apelul formulat, inculpatul H.M. a criticat soluţia fondului pentru nelegalitate, vizând greşita sa condamnare, solicitând, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior, achitarea sa, iar în subsidiar, aplicarea unei amenzi administrative (art. 181 C. pen. anterior).

7. Apelanta parte responsabilă civilmente SC M.L. SRL. a criticat, prin apelul formulat, soluţia fondului sub aspectul nelegalităţii - omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la obligativitatea răspunderii în solidar cu inculpata V.M.S. întrucât, neexistând nicio menţiune, a apreciat că hotărârea pronunţată este lipsită de efect juridic.

Prin Decizia penală nr. 261 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.I.I.C.O.T.- Structura centrală.

A fost casată, în parte, sentinţa penală nr. 811/F din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi, în rejudecare:

1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul E.M.M.A.M. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplic, art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul E.M.M.A.M. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.M.M.A.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost computată prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

2. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul E.H.M.F.A.K. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 -art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul E.H.M.F.A.K. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.H.M.F.A.K., urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din acelaşi cod, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost computată prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

3. În baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic, art. 13, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul E.H.A.F.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşii cod, a fost condamnat inculpatul E.H.A.F.A. la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E.H.A.F.A., urmând ca acesta să execute 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 81 şi următoarele C. pen. anterior şi art. 359 C. proc. pen. anterior, respectiv art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, a fost computată prevenţia inculpatului de la 27 aprilie 2006 până la data punerii efective în libertate prin încheierea de şedinţă din 24 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Au fost respinse apelurile inculpaţilor E.H.A.F.A., E.H.M.R.A.K., E.H.A.F.A. şi H.M., precum şi apelurile declarate de inculpatele V.M.S. şi T.F.L., ca nefondate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC M.L. SRL.

Au fost obligaţi inculpaţii E.H.A.F.A., E.H.M.F.A.K. la câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 lei -flecare - reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii H.M., T.F.L. şi V.M.S. la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu, ce se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei

A fost obligată apelanta parte responsabilă civilmente SC M.L. SRL la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu al intimatului inculpat E.M.M.A.M., în sumă de 100 lei, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă arabă, reprezentând contravaloarea a 62 de ore prestate în instanţă, s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Instanţa de apel, examinând apelurile declarate, prin prisma criticilor aduse soluţiei instanţei fondului, cât şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, a constatat că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Structura Centrală este fondat, acesta fiind admis, cu următoarea motivare:

S-a constatat că instanţa fondului a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului, căreia în parte i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.

Astfel, s-a reţinut că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, inculpaţii, în urma unei înţelegeri prealabile, au luat hotărârea infracţională ca, în urma înfiinţării SC G.F.I.E. SRL, cu care apoi să încheie o serie de acte comerciale interne şi externe, direct sau ca societate intermediară cu alte societăţi comerciale şi, în baza aceleiaşi rezoluţii unice infracţionale, în mod repetat, să ascundă sursa impozabilă, să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile societăţii, cu consecinţa diminuării obligaţiilor fiscale către stat, cauzând un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, apoi să concure la transferarea a peste 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro proveniţi din evaiune fiscală, fie în conturile unor societăţi nerezidente, fie ale unor persoane fizice din afara ţării, fără a exista vreo motivaţie economică, scopul fiind însă cunoscut, constând în disimularea ilicită a respectivelor sume de bani.

Disimularea originii ilicite a diferitelor sume de bani a rezultat din faptul că au fost transferate fragmentat, la diferite intervale de timp, pe toată durata de folosire a SC G.F.I.E. SRL - august 2005 - martie 2006. Aceste transferuri se realizau în cadrul operaţiunilor curente ale societăţii, fiind „pierdute" printre operaţiunile obişnuite ce aveau justificare economică. Transferurile se făceau cu sume mici, sub nivelul prevăzut de lege pentru raportare la O.N.P.C.S.B.

Participaţia inculpatului E.M.M.A.M. a constat în punerea la dispoziţia inculpatului E.H.M.F. a societăţii SC G.F.I.E. SRL, cu intenţie, în scopul realizării acestor transferuri şi cunoscând, de altfel, că sumele proveau din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, de menţionat fiind faptul că, în declaraţia sa, a susţinut că era informat de către coinculpat.

Fără a relua expunerea exhaustivă a întregii situaţii de fapt, cauza, fiind destul de complexă, instanţa de apel a reţinut că, din probele administrate, se desprind următoarele aspecte:

Inculpaţii din cauza dedusă judecăţii desfăşurau activităţi de importuri direct sau prin societăţi de tip fantomă, cât şi pentru alte societăţi comerciale, cărora le-au prestat activităţi de intermediere a operaţiunilor vamale, ajutându-le pentru a obţine taxe vamale minime, prin declararea unor valori diferite de cele reale, dar care să nu conducă la solicitarea autorităţilor vamale a unor acte suplimentare.

Ulterior, mărfurile ce erau importate se comercializau la valorile reale (preţuri mai mari decât cele din vamă), fie prin societatea importatoare, fie prin intermediul altor societăţi, care puteau fi chiar fictive, dar care aveau scopul să majoreze preţul.

Din probele administrate, s-a desprins ideea conform căreia se utiliza un mod de operare constant, adică se primeau documentele de provenienţă pentru mărfuri ce urmau a fi importate, în baza acestora se întocmeau în fals altele cu date diferite, care erau prezentate la vamă.

Acelaşi mod de operare se utiliza şi în cazul în care operaţiunea de comerţ exterior se derula prin intermediul societăţilor - beneficiari reali ai mărfurilor, cât şi în situaţia în care operaţiunea de vămuire se efectua prin intermediul unei societăţi controlate de membrii asocierii. Marfa ajungea la beneficiarii reali, fie pe baza unor facturi de vânzare, fie fără documente justificative.

Când, fie în portul Constanţa, respectiv Bucureşti, soseau mijloacele de transport navale sau terestre, inculpaţii erau anunţaţi pentru a transmite documentele vamale.

Marfa se transporta cu maşini către diferiţi comercianţi, care o vindeau la preţurile de piaţă reale, cu mult peste cele declarate la momentul vămuirii.

S-a reţinut că, prin mijloacele de probă administrate, a fost dovedită cu certitudine şi fără echivoc vinovăţia inculpaţilor, astfel că faptele lor întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

1) În cazul inculpatului E.M.M.A.M.:

a). infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în acea că, în calitate de administrator de drept, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a ascuns sursa impozabilă şi nu a evidenţiat în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);

b). infracţiunea de spălare a banilor, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2006, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, 1-a ajutat pe inculpatul E.H.M.F.A.K. să transfere aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în lei din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);

c). infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate);

2) în cazul inculpatului B.H.M.F.A.K.:

a). infracţiunea de evaziune fiscală în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M. să ascundă sursa impozabilă şi să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);

b). infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2006 cu aplic, art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a transferat aproximativ 510.000 dolari SUA şi 67.000 euro, proveniţi din evaziune fiscală, în urma schimbării sumelor încasate în lei din conturile SC G.F.I.E. SRL, în conturile unor societăţi nerezidente sau persoane fizice din afara ţării, fără a exista o motivaţie economică, scopul urmărit fiind de a disimula originea ilicită a acestor sume de bani);

c). infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, 1-a determinat pe martorul N.N. să folosească, la autoritatea vamală, documente comerciale despre care nu cunoştea că sunt falsificate);

3. În cazul inculpaţilor E.H.A.F.A. şi H.M., infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceelaişi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, au folosit la autoritatea vamală documente falsificate);

4. În cazul inculpatei T.F.L., infracţiunile de evaziune fiscală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, 1-a ajutat pe inculpatul E.M.M.A.M., prin falsificarea unor documente comerciale (facturi externe), să nu evidenţieze în documentele contabile toate veniturile obţinute de SC G.F.I.E. SRL - în prezent SC T. SRL - ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea obligaţiilor fiscale către stat, cauzând astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale);

5. În cazul inculpatei V.M.S., infracţiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, în forma complicităţii, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. La art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplic, art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (constând în aceea că, în perioada iunie 2005 - aprilie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, i-a ajutat pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M. să folosească la autoritatea vamală documente comerciale falsificate).

Cât priveşte schimbarea de încadrare juridică - critică adusă în apel -instanţa de prim control judiciar a apreciat că inculpaţii nu au fost vătămaţi în dreptul lor la apărare, dat fiind faptul că aceştia au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul parchetului cu aceste încadrări, deci nu sunt altele care, într-adevăr, ar impune acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, iar în caz contrar, ar aduce o vătămare interesului părţilor, faptele - în materialitatea lor - fiind aceleaşi.

S-a reţinut că, potrivit art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, „fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate la art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii."

Asocierea presupune o activitate autonomă de constituire şi organizare a unui nucleu bine determinat, o activitate distinctă de săvârşire a infracţiunilor.

Instanţa de apel a apreciat că inculpaţii E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A. au săvârşit infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, sub forma asocierii -ca modalitate de acţionare ce caracterizează elementul material al infracţiunii.

Asocierea inculpaţilor a presupus un plan, fiecare având un rol, conform înţelegerii stabilite.

Astfel, aceştia s-au asociat în jurul unei societăţi comerciale, înfiinţată cu scopul de a asigura intermedierea de operaţiuni de import, prin utilizarea unor documente de provenienţă false, ce atestă preţuri nereale, cu consecinţa fraudării bugetului statului.

Împrejurarea că inculpaţii au urmărit de la început să creeze o societate „de sacrificiu" a fost pusă în evidenţă şi de depoziţiile martorilor Z.B., N.I., K.A., H.N., R.M., H.M., H.M., H.M., B.M., D.H., D.A., H.R., A.H.A., M.D., D.A., H.A. (administratori ai unor societăţi având puncte de lucru în Complexul Comercial F.), care au declarat că marfa achiziţionată de la furnizorul SC G.F. SRL. Ie-a fost oferită de cetăţeni arabi pe care nu-i pot descrie şi care se prezentau sub numele de „M." sau „M.M." Martorii au achiziţionat marfa oferită (dulciuri, brichete etc.) justificând „preţurile bune" în comparaţie cu cele de pe piaţă, ceea ce se putea explica tocmai prin utilizarea facturilor externe falsificate şi, în consecinţă, prin plata unor obligaţii mai mici la bugetul de stat.

Acţiunea esenţială de coordonare, desfăşurată de către inculpatul F.E.H. în cadrul SC G.F. SRL, a rezultat din depoziţiile martorilor A.Z.M., N.N., M.B., D.M., C.A.H., A.O., S.A.H., R.A., B.I., A.F.A., care au declarat că acesta le-a oferit marfa în numele societăţii comerciale mai sus menţionate sau a dispus cu privire la activitatea acesteia, convingerea martorilor fiind aceea că inculpatul putea hotărî asupra activităţilor de import şi desfacere.

Totodată, acţiunile de coordonare ale inculpatului F.E.H. au fost reliefate şi de confruntarea efectuată între acesta şi inculpatul E.M.A.M. (vol. I, filele 379 - 393), precum şi din confruntarea efectuată între inculpaţii E.M.A.M. şi T.F., dar mai ales din însemnările în limba arabă identificate cu ocazia percheziţiei efectuate în biroul din str. H., în care apare în mod repetat menţiunea „A. - salariu" (vol. 26, filele 53, 55. 65, 69 şi 72), precum şi însemnările cu privire la operaţiunile şi cheltuielile curente ale SC G.F.I.E. SRL, ce apar atât în aceste înscrisuri, cât şi în agendele personale ale inculpatului (vol. 27, filele 21, 23, 24, 25, 26, 30, 31, 32, 33, 35, 39, 66, 140, 141, 142, 151, 172).

În fapt, o analiză atentă a acestor înscrisuri a pus în evidenţă că inculpatul E.H.F. se „îngrijea" atât de activitatea firmelor sale, cât şi de cea a SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL.

Mai mult, în aceleaşi agende sunt însemnări din care rezultă că inculpatul E.H.F. a finanţat inclusiv cheltuielile legate de înfiinţarea celor două societăţi, de contabilitatea acestora, precum şi toate cheltuielile zilnice ale administratorului de drept.

Referitor la activitatea desfăşurată de inculpatul E.M.M.A.M. în cadrul grupării, s-a reţinut că acesta a pus la dispoziţia coinculpaţilor societăţi în care a deţinut calităţile de asociat şi administrator (SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL), pentru realizarea operaţiunilor de import, de operaţiuni comerciale cu alte firme rezidente, dar şi pentru efectuarea transferurilor bancare externe, prin care era plătită contravaloarea reală a mărfurilor importate. Totodată, spre sfârşitul anului 2005, acesta a fost implicat în încasarea contravalorii mărfurilor livrate de clienţi şi plata furnizorilor externi.

Pentru inculpatul E.H.A.F.A., asociat în cadrul SC G.S. SRL, s-a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că acesta a coordonat activitatea de îndeplinire a formalităţilor vamale în baza unor documente de provenienţă falsificate, atât prin intermediul societăţilor comerciale puse la dispoziţie de inculpaţii E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K., dar şi pentru alte firme care funcţionau „la vedere".

Pentru inculpatul E.H.M.F.A.K., s-a reţinut că acesta a fost cel care a condus activitatea societăţii SC G.F.I.E. SRL, acesta fiind administratorul de fapt al societăţii, precizând ulterior că inculpatul E.H.F. a fost coordonatorul operaţiunilor de import realizate de SC G.F.I.E. SRL, împrejurare confirmată atât de inculpatul E.M.A.M., cât şi de inculpatul E.H.F., cu prilejul confruntării celor două persoane.

Cât priveşte raporturile bine determinate dintre inculpatul E.M.A.M. şi inculpatul F.E.H., acestea au rezultat din declaraţiile în acest sens date de E.M.A.M., care a arătat că „atât înainte de cesionare, cât şi după aceasta, gestionarea şi dispoziţia de efectuare a plăţilor îi apaţinea lui F.E.H. Eu nu am adus nici un ban în societate, iar F.E.H. decidea cu privire la plăţi, achiziţii, destinaţia acestora, preţuri etc, practic, SC G.F.I.E. SRL era societatea lui F.E.H., iar eu figuram în acte cu semnătura."

Tot astfel, s-a reţinut că inculpatul E.H.F., cu prilejul confruntării cu inculpatul E.M.A.M., a arătat: „Eu am supravegheat activitatea SC G.F.I.E. SRL, în sensul livrării mărfii la clienţi, efectuării de plăţi externe, efectuării formalităţilor vamale, de care se ocupa firma mea", fiind evidentă înţelegerea prealabilă dintre cei doi inculpaţi în îndeplinirea scopului stabilit iniţial -sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul de stat pentru veniturile realizate din importuri.

Aşadar, instanţa de apel, în raport de cele expuse, a dispus condamnarea inculpaţilor E.M.M.A.M., E.H.M.F.A.K. şi E.H.A.F.A. şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, menţinând circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) din acelaşi cod şi aplicând o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzurt de lege, sens în care a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 811/F din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Cât priveşte pe inculpatul H.M., s-a reţinut că acesta, ca asociat şi administrator al SC G.S. SRL, s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor vamale şi introducerea mărfurilor în ţară prin intermediul societăţilor comerciale ale inculpaţilor E.M.M.A.M. şi E.H.M.F.A.K., nerezultând că ar fi primit dispoziţii de la inculpatul E.H.M.F.A.K., ceea ce conduce la ideea că nu se afla în vreun raport de subordonare.

S-a apreciat că există aceeaşi situaţie şi în cazul coinculpatei T.F.L.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa de apel a apreciat că, prin cuantumul de pedeapsă aplicat, instanţa de fond a făcut o judicioasă individualizare, făcând aplicarea prevederilor art. 72 C. pen. anterior, referitoare la „criteriile generale de individualizare a pedepselor", vizând limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social în concret pe care-1 prezintă săvârşirea unor astfel de infracţiuni, împrejurările şi modalitatea în care faptele au fost comise, circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor.

S-a apreciat că, prin cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a acestora, în raport de fiecare inculpat în parte, inculpaţii beneficiind şi de aplicarea circumstanţelor atenuante, poate fi atins scopul pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. anterior.

În consecinţă, s-a considerat că pedepsele aplicate fiecărui inculpat în parte sunt just individualizate, atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, iar critica parchetului pe acest aspect este neîntemeiată.

Cât priveşte cererile inculpaţilor de achitare, în temeiul art. 10 lit. c), lit. a), lit. d) C. proc. pen. anterior, cu motivarea că au fost greşit condamnaţi, s-a reţinut că probele administrate au dovedit că inculpaţii au derulat activităţi infracţionale şi după cesionarea SC G.F.I.E. SRL şi nu doar pentru lichidarea soldurilor cu clienţii şi furnizorii, aspecte ce rezultă şi din înscrisurile găsite la percheziţia domiciliară a inculpatului E.H.M.F.A.K., care era asociat şi administrator al SC F.G.P. SRL, SC L.G.D. SRL, asigurând astfel intermedierea mărfurilor între furnizorii externi şi societăţile din România, obţinând profit prin sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, declarând autorităţilor vamale, aşa cum s-a mai arătat, preţuri mai mici decât cele reale.

Acelaşi mod de operare s-a păstrat şi după înfiinţarea SC A.F.I. SRL.

S-a constatat din probele administrate că, de la înfiinţarea SC G.F.I.E. SRL şi, ulterior, SC A.F.I. SRL, inculpaţii E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M. au urmărit ca acestea să fie utilizate în paralel „societăţi vehicul", cu prilejul efectuării formalităţilor vamale pentru mărfuri ce erau destinate şi aparţineau în fapt altor persoane fizice, care nu doreau să-şi expună societăţile unor activităţi ilegale.

Beneficiari ai mărfurilor erau clienţi ai SC G.S. SRL, inculpatul E.H.M.F.A.K. primea câte un comision de câte 200-300 dolari SUA, pentru fiecare operaţiune.

Inculpatul H.M. primea sume de bani în valută de la E.H.A.F.A. şi le preda inculpaţilor E.H.M.F.A.K. şi E.M.M.A.M.

Apărările inculpaţilor în sensul că aceste sume reprezintă împrumuturi, nu au avut suport probator, în carneţelul inculpatului E.H.M.F.A.K., ridicat cu prilejul percheziţiilor domiciliare, găsindu-se însemnări care atestă plata unor comisioane efectuate de către E.H.A.F.A.

În ceea ce o priveşte pe inculpata T.F., probele administrate au demonstrat că aceasta primea diferite sume de bani sau documente de la contabila lui F., pe care i le aducea inculpatul H.M.. Aceste sume de bani reprezentau plăţile către vamă sau transporturi pentru SC G.F.I.E. SRL şi SC A.F.I. SRL

Inculpata T.F. era angajată la SC L.G.D. SRL, SC F.P. SRL, SC G.F.I.E. SRL, SC A.F.I. SRL şi efectua operaţiuni bancare, fiind împuternicită să depună ori să ridice documente şi numerar pentru societăţile comerciale menţionate mai sus. Această inculpată întocmea în fals facturi proformă pentru bancă, în vederea efectuării de transferuri.

Apărările inculpatei, în sensul că documentele societăţilor găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare „au fost uitate în dulap" nu au avut suport probator întrucât, pe de o parte, ele au fost găsite în tot imobilul, iar pe de altă parte, s-â dovedit că erau întocmite ulterior cesionării, ele trebuind a fi găsite (chitanţe, facturi fiscale, documente de import), în evidenţa contabilă a societăţii respective, unde aceasta nu avea nicio calitate şi nici inculpatul E.M.M.A.M. (SC G.F. SRL.) şi nu în posesia acesteia.

Activitatea infracţională a inculpatei V.M.S. a constat în aceea că, în calitate de angajat al SC M.L. SRL., i-a ajutat, cu intenţie, pe inculpaţii E.H.A.F.A. şi H.M., cu prilejul efectuării formalităţilor vamale, folosind facturi întocmite în fals (la computer), dar care atestau şi date nereale. Inculpata îi sfătuia ca, pe facturile externe, să treacă preţuri minime pe container, ce erau acceptate de vamă şi care nu conduceau la necesitatea solicitării de către organele vamale a unor documente suplimentare (dovada plăţii, declaraţie de export, contract etc).

De asemenea, le-a furnizat şi date minime pe produs, astfel încât obligaţiile vamale să fie minime, deşi ea cunoştea că facturile sunt false.

Inculpata întocmea şi înscrisurile pentru vămuire, fără a menţiona şi persoanele ce se prezentau în calitate de reprezentanţi ai societăţii.

Deşi obligaţia ei era de a asigura completarea corectă a documentelor vamale, respectând toate datele cerute de formularul ce trebuie să fie completat, să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului statului, să asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, totuşi, a ales să nu-şi respecte obligaţiile ce decurgeau din fişa postului, desfăşurând, astfel cum a rezultat din amplul material de urmărire penală şi cercetare judecătorească, o complexă activitate infracţională, pe perioada iunie 2005 - aprilie 2006.

Aşadar, cererile formulate de către inculpaţi, privind achitarea lor, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului E.M.M.A.M., de repunere în termenul de apel, s-a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 364 C. proc. pen. anterior, reţmându-se că inculpatul a fost judecat la fond în stare de libertate.

Referitor la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului E.H.M.F.A.K., în sensul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, s-a constatat că acesta a săvârşit faptele în concurs real de infracţiuni şi, conform art. 86: alin. (2) C. pen. anterior, pedeapsa aplicată în această situaţie, ca o condiţie de aplicare ce trebuie îndeplinită, este închisoarea de cel mult 3 ani. Aşadar, această cerere a fost apreciată ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, a fost respinsă.

Cât priveşte critica referitoare la omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, cu consecinţa reducerii la jumătate a pedepselor, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege în acest sens.

Pe de altă parte, s-a reţinut că inculpatele V.M.S. şi T.F.L. au beneficiat de aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Pentru motivele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, apelurile declarate de către inculpaţii E.H.A.F.A., E.H.M.F.A.K., E.H.A.F.A., H.M., V.M.S. şi T.F.L., au fost respinse, ca nefondate.

Cât priveşte modul de soluţionare a laturii civile, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost corect rezolvată, în mod just instanţa de fond obligând pe inculpaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.C. SRL (fostă SC G.F.I.E. SRL), să plătească părţii civile M.F. P - A.N.A.F., suma de 1.830.587,46 lei (reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi impozit pe venit) şi părţii civile M.F. P - A.N.V., suma de 579.812 lei (reprezentând taxe vamale, comision vamal şi T.V.A.), precum şi accesoriile aferente sumelor (majorări, penalităţi şi dobânzi) calculate potrivit legii, de la data scadenţei şi până la data achitării integrale a debitelor.

În legătură cu apelul formulat de către partea responsabilă civilmente SC M.L. SRL, s-a constatat că acesta este nefondat întrucât inculpata V.M.S. nu se afla la data săvârşirii faptei în raport de prepuşenie cu aceasta, ci cu SC T.C. SRL.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, la data de 15 octombrie 2013, inculpatul E.H.A.F.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 octombrie 2013, motivele de recurs fiind transmise la dosar la data de 28 ianuarie 2014.

La termenul de judecată din 3 februarie 2014, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului.

În cuprinsul motivelor scrise de recurs, dar şi cu prilejul dezbeterii recursului, s-a susţinut că este în termen calea de atac promovată de inculpat, în subsidiar, solicitându-se să se reţină incidenţa dispoziţiilor art. 385³ alin. (2) cu referire la art. 364 sau art. 365 C. proc. pen. anterior, cu privire la repunerea în termenul de recurs, respectiv la recursul peste termen.

Concluziile formulate de apărătorul recurentului inculpat şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul E.H.A.F.A. este tardiv, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. anterior, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

În prezenta cauză, decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 3 octombrie 2012, copia dispozitivului acesteia fiind comunicată inculpatului E.H.A.F.A. (care a lipsit cu prilejul dezbaterii apelului, la termenul din 19 septembrie 2012), la data de 8 octombrie 2012, la adresa cunoscută din dosar (fila 361 dosar apel), indicată chiar în cuprinsul cererii de apel (fila 38 dosar apel), procedura de comunicare a hotărârii realizându-se, de asemenea, şi prin afişare la sediul Consiliului Local sector 5, respectiv sector 2 Bucureşti, la data de 9 octombrie 2012 (filele 356-357 dosar apel).

Pe de altă parte, se reţine că, din actele existente la dosarul cauzei, rezultă că recurentul inculpat a avut cunoştiinţă de faptul că împotriva sa se derulează o procedură judiciară, acesta fiind prezent la mai multe termene de judecată în faţa instanţei de fond. De asemenea, este de remarcat şi împrejurarea învederată, la acest termen de judecată, de apărătorul recurentului inculpat, în sensul că acesta din urmă cunoştea faptul că s-a declarat apel, luând legătura cu un apărător ales, după cum are cunoştiinţă şi de prezentul termen de judecată.

Cu toate acestea, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat abia la data de 15 octombrie 2013, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 10 zile prevăzut de dispoziţiile art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Se reţine în acest sens că instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.

Dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. anterior reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia inculpatul putea şi trebuia să-şi exercite dreptul procesual, sancţiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Cât priveşte cererile subsidiare formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat, cu privire la repunerea în termenul de recurs, respectiv la recursul peste termen, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Potrivit dispoziţiilor art. 385³ alin. (2) rap. la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. anterior, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanţa constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

În prezenta cauză, nu sunt incidente prevederile legale anterior menţionate, neputând fi identificată vreo cauză temeinică, de natură să fi justificat exercitarea căii de atac a recursului după expirarea termenului prevăzut de lege.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385³ alin. (2) rap. la art. 365 C. proc. pen. anterior, partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare, poate declara recurs şi peste termen, dar nu mai târziu, de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că nici aceste dispoziţii legale nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauză, în condiţiile în care recurentul inculpat E.H.A.F.A. a fost prezent la mai multe termene de judecată la instanţa de fond, având cunoştinţă de proces.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. anterior, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul E.H.A.F.A.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul E.H.A.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 261 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 27510/3/2007 (nr. 1251/2011).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 413/2014. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 44/2014. Penal. Vătămarea corporală din... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 394/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 413/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Apel ICCJ. Decizia nr. 44/2014. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.), accidentul şi catastrofa de cale ferată (art. 277 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 46/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 460/2014. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 468/2014. Penal. Mandat european de arestare. Recurs