ICCJ. Decizia nr. 402/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 402/A/2014

Dosar nr. 750/46/2014

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2014

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, în baza lucrărilor din dosur,constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 121/F din 01 iulie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea formulată de inculpatul S.R. şi a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şl art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpatul S.R., domiciliat în com. Brăneşti, sat Capu Dealului, judeţul Gorj, pentru, infracţiunea de fals intelectual în formă continuată prev, de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. anterior raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior cu trimitere la art. 445 C. proc. pen. anterior, a anulat, numai cu privire la autorii inculpatei C.I. (prin defunct C.I. şi moştenitor C.V.), procesul verbal de şedinţă al Comisiei Locale de Fond Funciar Tg. Jiu din 06 iunie 2007 şi anexa nr. 29, falsificate de inculpata B.M., A constatat că prejudiciul cauzat Primăriei Municipiului Tg. Jiu, în sumă de 26.255 euro a fost acoperit prin preluarea terenurilor ce au făcut obiectul titlurilor de proprietate* emise pentru N.F.M., anulate de instanţa civilă în rezerva Comisiei Locale Tg. Jiu.

A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin A.F.P. Tg. Jiu.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data. de 19 iulie 2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova - Biroul Teritorial Târgu. Jiu, sub nr. 18/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului S.R., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb.cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu. aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

De menţionat, că iniţial, a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, însă cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 98 din 21 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Urmare strămutării, prin sentinţa penală nr. 47/F din 17 aprilie 2012, ce a făcut obiectul primului ciclu procesual Curtea de Apel Piteşti în baza art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul S.R., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată, săvârşită în scopul obţinerii, pentru altul a unui avantaj patrimonial., prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior,

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu. apîlcareaart. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. anterior raportat la art. 170 C. proc. pen. anterior comb. cu art. 348 C. proc. pen. anterior şi art. 445 C. proc. pen. anterior, s-au anula, numai cu privire la autorii inculpatei C.I. (prin defunct C.I. şi moştenitor C.V.), procesul verbal de şedinţă al Comisiei Locale de Fond Funciar Tg. Jiu din 06 iunie 2007 şi anexa nr. 29, falsificate de inculpata B.M.

S-a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea civilă formulată de partea civilă Primăria Municipiului Tg. Jiu.

S-a respins, ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin A.F.P. Tg. Jiu.

În baza art. 190 C. proc. pen. anterior, s-a admis, în parte, cererea formulată de martorul I.D. şi au fost obligaţi inculpaţii C.I., B.M., B.Ş. şi G.I. la câte 50 lei către aceasta cu titlu de cheltuieli de transport.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii C.I., B.M., B.Ş. şi G.I. la câte 6.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Ulterior, prin încheierea din 19 aprilie 2012, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Piteşti a dispus, din oficiu, potrivit art. 196 C. proc. pen. anterior, înlăturarea omisiunii vădite strecurată în sentinţa penală nr. 47/F din 17 aprilie 2012, din Dosarul nr. 2150/54/2010, în sensul că a introdus încă un alineat cu menţiunea, ridică sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor D.L., D.N. şi C.T., prin Ordonanţele procurorului nr. 18/P/2009 din 8 octombrie 2009 şi, respectiv, 30 martie 2010, o astfel de încheiere făcând parte integrantă din sentinţa penală menţionată.

Împotriva acestei sentinţe au declarai recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti si inculpaţii C.I., B.Ş., G.I. şi B.M., recursuri care au fost admise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 3678 din 13 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2150/54/2010 şi s-a dispus casarea sentinţei atacate si trimiterea cauzei spre re judecare la Curtea de Apel Piteşti.

Reluând judecata, în cel de-al doilea ciclu procesual. Curtea de Apel a constatat că situaţia de fapt reţinută, în esenţă, în rechizitoriu este următoarea:

Cu referire la inculpatul S.R.

1. Inculpatul S.R., în calitate de secretar al Primăriei Turceni şi membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni, în cursul anului 2002 a emis inculpatului D.N. adeverinţa din 22 octombrie 2002 prin care atesta în mod nereal ca acesta ar deţine sub groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni suprafaţa de 0,40 ha iar în cursul anului 2005 a semnat şi emis către Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Municipiului Tg. Jiu adresa din 04 octombrie 2005 prin care confirma, contrar realităţii, că suprafaţa de 0,40 ha este ocupată de groapa de cenuşă a C.E. Turceni, că aceasta a aparţinut anterior inculpatului D.N. şi că aceasta nu poate fi retrocedată fizic, fără a prezenta şi supune dezbaterii Comisiei locale de fond funciar Turceni cererea formulată de inculpatul D.N., toate aceste acţiuni fiind săvârşite în scopul de a-l sprijini pe acesta în reconstituirea dreptului de proprietate pe raza Municipiului Tg. Jiu, contribuind astfel la prejudicierea Primăriei Municipiului Tg. Jiu cu suma de 64.500 euro, echivalentul a 264.450 lei şi sprijinindu-l pe inculpatul D.N. să obţină avantaje patrimoniale în acelaşi cuantum (2 acte materiale).

2. În mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul anului 2002, a întocmit şi semnat adeverinţa din 22 octombrie 2002. prin care atesta fapte şi împrejurări necorespunzâtoarc adevărului, respectiv că inculpatului D.N., moştenitorul defunctei D.A., prin Ordinul Prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996 i-a fost validată, ca fiind în l.A.S. Turceni, suprafaţa de 0,40 ha şi că aceasta ar fi ocupată în prezent de groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni, iar în anul 2005 a întocmit şi semnat adresa din 04 octombrie 2005, emisă în numele Comisiei locale de fond funciar Turceni către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Municipiului Tg. Jiu, prin care a reluat conţinutul nereal al adeverinţei din 22 octombrie 2002 şi a creat aparenţa că cererea inculpatului D.N. a fost discutată de Comisia locală Turceni care a hotărât că nu se poate retroceda „în fizic terenul solicitat", fapt pentru care Comisia locală Tg. Jiu să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate, ambele înscrisuri fiind folosite de inculpatul D.N. pentru, reconstituirea dreptului de proprietate în condiţii nelegale pe raza Municipiului Tg. Jiu (2 acte materiale),

Cu referire la acest inculpat, în. concret, activitatea infracţională a acestuia a fost rezumată de parchet ia următoarele fapte:

- a primit personal cererile care au stat la baza emiterii adresei din 4 octombrie 2005 şi adeverinţei din 202 octombrie 2020, menţionate mai sus, în favoarea inculpatului D.N., contribuind decisiv la reconstituirea nelegală a dreptului de proprietate a acestui inculpat, astfel de acte întocmindu-le şi semnându-Ie în calitatea de secretar, acte în care a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul, că ştia că în evidenţele Primăriei oraşului Turceni, D.N. sau autoarea acestuia D.A. nu figura cu suprafeţe de teren pe raza administrativă a localităţii;

- prin eliberarea adresei din 4 octombrie 2005, către Comisia locală Turceni, inculpatul a indus ideea falsă că cererea inculpatului D.N. ar fi fost discutată de către Comisia locală de fond funciar Tg. Jiu, lucru, care nu s-a întâmplat în realitate, de altfel, inculpatul neavând competenţa legală de a întocmi şi elibera o astfel de adresă fără o hotărâre a comisiei locale, hotărâre care nu există, aşa cum rezultă din lipsa unui proces verbal de şedinţă al comisiei cât şi din declaraţiile membrilor comisiei care au arătat că nu. au discutat niciodată vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a inculpatului D.N.

Faţă de cele arătate, având în vedere pretinsa activitate infracţională a inculpaţilor D.L., D.N., C.I., B.Ş., G.I., B.M., S.R., aşa cum a fost descrisă, în esenţă, mai, sus, cu care a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, aşa cum. a rezultat din probele administrate de la urmărirea penală, precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, mai ales în primul ciclu procesual, cât şi în, cei de-al doilea ciclu procesual, reaudierea părţilor, a martorilor din acte, depunerea de înscrisuri, efectuarea de expertize tehnice de specialitate şi altele, Curtea de Apel a reţinut următoarele;

În primul rând, Curtea de Apel a analizat cu prioritate schimbările de încadrare juridică solicitate de inculpaţi, prin apărătorii lor şi a aprecia asupra acestora. Astfel, Curtea de Apel a admis cererile formulate de inculpaţii B.Ş., G.I., B.M. şi S.R. şi a dispus schimbarea încadrării juridice, astfel: pentru inculpatul B.Ş., din infracţiunile prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod. penal anterior, art. 289 C. pen., anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior combinat cu. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior; pentru, inculpatul G.I., din infracţiunile prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior cu, aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior; pentru inculpata B.M., din infracţiunile prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior comb. cu art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. anterior şi art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prev. de art. 289 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior; pentru inculpatul S.R., din infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea. nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Astfel, Curtea de Apel a menţionat că elementul, comun al tuturor acestor schimbări de încadrare juridică, pentru toţi inculpaţii, aşa cum au fost trimişi în judecată, este aceia că infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248¹ C. pen. anterior, cu trimitere la Legea nr. 78/2000, nu poate coexista cu infracţiunea, de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, de asemenea cu trimitere la Legea nr. 78/2000. în fond, conţinutul de esenţă al celor două infracţiuni, deşi distincte, este similar, mai exact, în cadrul conţinutului infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. anterior subiectul activ are calitatea de funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, la fel ca şi în cazul conţinutului prevăzut de art. 248 C. pen. anterior, iar latura obiectivă, cu, referire la infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, cât şi cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. anterior, este similară, ea vizând acţiuni sau inacţiuni în ambele tipuri de infracţiuni, numai cu referire la exercitarea atribuţiilor de serviciu, în cazul falsului intelectual prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări, iar în cazul abuzului în serviciu, neîndepiinirea unui act sau îndeplinirea în. mod. defectuos a acestuia, astfel că rezultă din cele arătate, că acţiunile sau inacţiunile ce caracterizează fiecare dinte cele două infracţiuni, ambele numai. în legătură cu, atribuţiile de serviciu, şi săvârşite, în aceeaşi calitate de subiect activ, şi anume, un funcţionar, se regăsesc similar, ceea ce exclude existenţa unui concurs real, sau ideal dintre aceste infracţiuni. Cum, doctrina şi jurisprudenţa. recunosc că infracţiunea de abuz în serviciu, are un caracter subsidiar, în sensul că aceasta poate fî reţinută numai în. cazul în care fapta săvârşită de funcţionarul public nu este prevăzută ca infracţiune distinctă de o altă normă de incriminare, şi cum faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, în esenţă, vizând întocmirea de acte cu conţinut fals, care atestă fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, fapte ce se regăsesc la fiecare dintre inculpaţii menţionaţi, pot fi încadrate distinct şi în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în această situaţie, faţă de cele arătate, prevalează norma distinctă de incriminare, a aceloraşi fapte, şi anume infracţiunea de fals intelectual prevăzută, de art. 289 C. pen. anterior.

Aşa fiind, pe acest considerent de esenţă, Curtea de Apel a dispus, pentru inculpaţii menţionaţi, schimbarea încadrării juridice, în situaţiile în care s-a dispus trimiterea în judecată atât pentru infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen. anterior, combinat cu art. 248¹ C. pen., anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în forma auîoratulul. sau complicităţii, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen., anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41. alin. (2) C. pen. anterior, menţinând celelalte încadrări, dispuse de instanţă prin. rechizitoriu. în privinţa inculpatei B.M. la, Curtea de Apel a reţinut că, întrucât aşa fiind, stabilind încadrarea juridică a faptelor cu care a fost sesizată, Curtea de Apel, a analizat, în continuare, răspunderea penală pentru frecare inculpat şi pentru, fiecare dintre infracţiuni, conform schimbărilor de încadrare juridică menţionate.

Astfel, în esenţă, a precizat că se impune a se stabili, în principal dacă inculpata D.L., în calitatea de subprefect al judeţului Gorj şi de secretar al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj, alături de soţul său inculpatul D.N., fost magistrat în cadrul Judecătoriei Tg. Jiu şi al, Tribunalului Gorj, avocat în cadrul Baroului Gorj în perioada în care s-a săvârşit activitatea infracţională acuzată de parchet - deoarece având în vedere această calitate a sa a. fost sesizată Curtea de Apel, ca şi instanţă competentă - precum şi C.I., în calitate de şef serviciu în cadrul Serviciului verificării legalităţii actelor, a aplicării actelor normative, contenciosul administrativ şi resurse umane, din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj şi de membru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj", în perioada 2002-2007, au exercitat funcţiile în mod abuziv şi folosindu-se de prerogativele funcţiilor deţinute, i-au determinat pe inculpaţii B.Ş., în calitate de consilier superior în cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Gorj şi membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană pentru, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, G.M., în calitate de şef serviciu agricol şi cadastru al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, B.M., în calitate de referent în cadrul. Registrului agricol şi cadastru al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, precum şi S.R., în calitate de secretar al Primăriei Turceni. şi membru ai Comisiei locale de fond funciar Turceni, să întocmească acte nelegale, având, ia baza documentaţii, .incomplete, falsificate sau să falsifice asemenea acte, prin care în mod nelegal, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate comisiilor de fond funciar din localităţile Scoarţa, şi Turceni, în perimetrul administrativ al municipiului Tg. Jiu, unde i s-a reconstituit inculpatului D.N. două suprafeţe de teren, şi anume 2,000 mp în pct. „între J." şi 1.300 mp în pct. ”P.”, şi fiului inculpatei C.I., N.F.M., suprafeţele de 2.101 mp în pct,„Dealul Târgului" şi 630 mp în pct. „P.", având, drept consecinţă prejudicierea Primăriei Municipiului Tg. Jiu cu suma de 64.500 euro, echivalentul a 264.450 lei pentru, inculpatul D.N., precum, şi suma de 26.255 euro, echi.valentul a 107.645 lei, pentru, fiul inculpatei C.I., N.F.M.

Sub acest aspecte, Curtea de Apel a considerat, că analiza probelor administrate atât de la urmărire penală, cât şi de la instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, este necesar a fi făcută, grupat, pe de o parte, având în vedere modul în care i s-a reconstituit dreptul, de proprietate asupra celor două suprafeţe de teren şi anume, 2.000 mp în pct. "între J." şi 1.300 mp în pct. “P.”, vizând pe inculpatul D.N., iar, pe de altă parte, modul în care s-a reconstituit, prin compensare, dreptul de proprietate asupra terenurilor în. suprafaţă 2.101 mp, în pct, „D.T." şi 630 mp în pct “P.”, în favoarea lui N.F.M., fiul inculpatei C.I., toate situate în municipiul Tg. Jiu.

În legătură cu modul în care i-au fost atribuite inculpatului D.N. suprafeţele de teren de 2.000 mp în pct, „între J." şi de 1,300 mp în pct. “P.” din municipiul Tg. Jiu, Curtea, de Apel a realizat o apreciere dacă această procedură a atribuirii unul teren prin compensare, s-a făcut în condiţii de legalitate.

Mai mult, Curtea de Apel a considerat că. neîndeplinirea unor asemenea condiţii de legalitate nu conduce implicit şi la reţinerea de fapte penale, răspunderea penală fiind o răspundere extremă, cu consecinţe mari, răspundere penală care trebuie să fie strict determinată, pentru fiecare inculpat şi pentru fiecare faptă pentru care a fost trimis în judecată. A precizat, că parchetul a dispus în strânsă legătură cu această cauză şi cercetarea tuturor membrilor Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, ai Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a celor din Colectivul de lucru ce funcţiona pe lângă această comisie, precuni şi asupra unor judecători ce au pronunţat soluţii în unele litigii, o astfel de cercetare penală atât de amplă asupra unor organisme colective sau a magistraţilor, implicând o analiză extrem de nuanţată, pertinentă, strictă, riguroasă, legea penală sau procesual, penală fiind de strictă interpretare, analiză care să vizeze fiecare persoană, fiecare faptă - dacă aceasta constituie sau mi infracţiune - pentru a se distinge astfel între răspunderea penală individuală şi răspunderea colectivă sau individuală de altă natură, fie ea civilă, materială disciplinară, ce poate decurge dratr-un act ilegal care nu este întotdeauna şt un act de natură penală.

De aceea, din această perspectivă a unei tratări, diferenţiate, pe diverse forme de răspundere, a existenţei sau nu a unor fapte penale, dovedite prin probe, Curtea, de Apel a analizat activitatea infracţională a inculpaţilor cu care a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu. Astfel, a analizat modul în care inculpatului D.N. i s-a atribuit, prin compensare, pe raza municipiului Tg. Jiu, terenuri din alte localităţi, în cazul dat din comuna Turceni, unde ar fi existai deficit de teren, atribuire care trebuie să respecte condiţiile legale, în acest sens, Curtea de Apel a considerat că în această cauză dedusă judecăţii, esenţial, era, în primul rând, analiza legalităţii unei astfel de operaţiuni de compensare, prin prisma reglementării din Legea nr. 245/2007 şi a normelor de aplicare, respectiv H.G. nr. 890/2005, care prevăd împrejurările şi condiţiile constituirii şi reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra, terenurilor, în cauză această, constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate având loc cu mult timp anterior atribuirii unor asemenea terenuri, prin procedura compensării. într-o altă procedură vizată de Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative în materie, în care a fost verificată legalitatea şi temeinicia unor asemenea drepturi şi care nu poate fi pusă în discuţie decât în măsura în care ar exista indicii sau probe de săvârşirea unor fapte penale ce au condus, în final, la atribuirea nelegală, prin transfer a unor terenuri din com. Turceni., cu privire la inculpaţii D.L. şi D.N. sau com. Scoarţa, cu privire la inculpata C.I., în zone rezidenţiale din municipiul Tg. Jiu, aşa cum se arată în actul de sesizare, analizând, din această perspectivă modul în, care i s-a atribuit terenuri, prin compensare, inculpatului D.N., din com. Turceni în zone rezidenţiale din municipiul Tg. Jiu, şi anume 2,000 mp, în pct. „între J." şi de 1.300 mp în pct. ”P.” din municipiul Tg. Jiu, Curtea de Apel a constatat, că în raport de susţinerile acuzării, se impun, a fi analizate următoarele două aspecte de esenţă, şi anume, dacă terenurile din com. Turceni, care i-au fost reconstituite inculpatului D.N., prin procedura Legii nr. 18/1991, ca urmare a Ordinului Prefectului nr. 23/1996 şi anexei nr. 19 de care se face vorbire în actul de acuzare, au aparţinut sau nu mamei inculpatului D.N., şi anume D.A., fostă B., sau din moştenirea altei persoane, care avea acelaşi nume ca şi mama inculpatului, şi anume D.A., provenită din, familia P., decedată, iar un alt aspect este acela de a verifica dacă terenurile revendicate de inculpatul D.N., ca moştenire a mamei sale, D.A., au fost ocupate sau nu de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, pentru că urmare acestei situaţii, s-a dispus atribuirea prin compensare într-o altă localitate, cum. este municipiul Tg. Jiu.

În ceea ce priveşte primul aspect, şi anume al verificării faptului dacă terenurile din com. Turceni, pentru care a fost emis Ordinului Prefectului Judeţului Gorj nr. 23 din 30 noiembrie 1996, pe baza tabelului anexă nr. 19, au aparţinut sau nu, ca moştenire, inculpatului D.N., Curtea de Apel a reţinut că nu poate fi primită susţinerea acuzării, că inculpatul D.N. s-a prevalat de calitatea falsă de moştenitor, întrucât, aceste terenuri ar viza o altă persoană, cu acelaşi nume D.A., dar fostă P., o asemenea susţinere nerezultând, din ansamblul probator al cauzei.

Astfel, din probele administrate în cauză, aşa cum rezultă din rapoartele întocmite de expert, din declaraţii de martori, din alte acte şi lucrări ale dosarului, Curtea de Apel a considerat că persoana vizată în anexa nr. 19, poziţia nr. 3, anexă a Ordinul Prefectului nr. 23/1996, şi anume D.A., este mama inculpatului D.N., nefiind vorba de o altă, persoană cu un alt nume din familia P., cu care inculpatul să fi făcut în mod intenţionat o confuzie şi să se prevaleze de drepturile altei persoane, în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991.

De altfel, o atare susţine este confirmată de martorii D.I., B.I., B.V., U.E., care confirmă că aceste terenuri ce au făcut obiectul reconstituirii prin Ordinului Prefectului nr. 23/1996 şi anexa nr. 19, emise de Comisia Locală Borăscu, au provenit de ia bunicul inculpatului D.N., B.S. şi de la fratele său H.B., iar de la aceştia a moştenit mama sa D.A., fostă B., şi vărul ei primar B.S., zis S.

Pentru aceste terenuri, mama inculpatului a făcut cerere de reconstituire, care îi aparţineau ca moştenitor, şi nu pentru terenuri care ar fi aparţinut unei alte persoane decât mama sa, aşa cum susţine parchetul.

Mai mult, audiat în cursul cercetării judecătoreşti (vol. III dosar instanţă primul ciclu procesual, fila 425) martorul P.I., moştenitor al numitei D.A., despre care parchetul susţine că s-ar fi prevalat în mod fals inculpatul D.N., arată că nici el, nici cei 4 fraţi ai săi nu au făcut cerere de reconstituire pentru aceste terenuri, ceea ce înseamnă că aceste terenuri nu-i aparţineau, pentru că, altfel, era normal ca să le revendice ca moştenitori.

De altfel, susţinerea parchetului nu poate fi suficient de credibilă, pornind chiar de la cele menţionate în rechizitoriu, unde chiar procurorul are dubii, folosind în acest sens următoarea frază: „In ceea ce priveşte susţinerea învinuitului D.N. că anexa nr. 19 modificată de învinuitul B.A., s-ar referi la mama sa D.A., chiar dacă ar fi reală, (sublinierea noastră), nu ar putea fi suficientă pentru reconstituirea dreptului de proprietate în lipsa altor acte care să facă dovada proprietăţii" (fila 116 rechizitoriu). Ca atare, Curtea de Apel a considerat că acuzarea parchetului că inculpatul D.N. s-ar prevala de calitatea falsă de moştenitor, pentru terenurile ce au făcut obiectul Ordinului nr. 23/1996, anexa 19, pct. 3, nu poate fi primită.

În acelaşi timp, Curtea de Apel a considerat, faţă de întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, dar mai ales în cursul judecăţii, în condiţii de contradictorîaiilate, de nemijlocixe, că terenurile pentru care inculpatului D.N. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate potrivit Ordinului Prefectului nr. 23/1996 şi anexei nr. 19, au fost ocupate de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, în contrast cu poziţia parchetului care arată că astfel de terenuri nu s-ar fi aflat sub această groapă de cenuşă a termocentralei Turceni, situaţie care nu ar fi atras atribuirea prin compensare a unor astfel de terenuri în municipiul Tg. Jiu.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză, mai exact din conţinutul raportului de expertiză, şi anume experţi C.V., A.D. şi declaraţia altor martori, au existat împrejurări, situaţii speciale, cum este aceea a unei lipse de hărţi cadastrale care să cuprindă pe toţi proprietarii dinainte de colectivizare, şi în această situaţie identificările pentru întocmirea planului parcelar se realizau prin menţiunile făcute de proprietarii vecini, nu întotdeauna cu exactitate.

În. acest sens, sunt relevante şi declaraţiile date de D.I. (fila 317, vol. II, dosar instanţă primul ciclu procesual), alături de declaraţiile martorei U.E. sau declaraţiile martorilor B.I. (fila 318, vol. II, dosar instanţă primul ciclu, procesual), S.M. (fila 390, acelaşi dosar), D.D. (fila 389 şi fila 317, acelaşi dosar), din care rezultă, în esenţă, că inculpatul D.N. a moştenit o fâşie de teren care pornea din localitatea Borăscu, se prelungea spre com. Turceni şi era acoperită cu groapa de cenuşă din localitatea Turceni, toate acestea demonstrând, alături de celelalte probe, că inculpatului D.N. nu i s-a putut reconstitui acest teren, în condiţiile Legii nr. 18/1991, şi, ca atare, ulterior în procedura compensării i s-a atribuit în locul acestui teren, terenurile menţionate în actul de acuzare, şi anume cele două terenuri din municipiul, Tg. Jiu.

Faţă de cele arătate, statuând că inculpatul D.N. este moştenitorul mamei sale D.A., în favoarea căreia i s-a reconstituit un drept de proprietate, potrivit Ordinul Prefectului nr. 23/1996 şi anexei nr. 19, poziţia 3, şi în acelaşi timp faptul că acest teren nu a mai putut să fie acordat fizic, întrucât a fost acoperit cu groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, Curtea de Apel a analizat dacă procedura de atribuire a acestui teren, prin compensare în municipiul Tg Jiu, este cea legală

Astfel, potrivit Legii art. 247/2005 şî a normelor de aplicare a acesteia, aprobată prin H.G. nr. 890/2005, în art. 10 alin. (2) - în prezenta abrogat prin H.G. nr. 401/2013 - se arată că „în situaţia în care, într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva Comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localităţi, care pune la dispoziţie terenurile râmase disponibile".

Aşadar, potrivit textului acestui articol, care reglementează acordarea compensării în ipoteza în care nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar, comisia se poate adresa oricărei comisii care are rezervă de teren.

De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, se arată că: „se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, suprafeţe echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar la situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari la cazurile în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri".

Acestea sunt, în opinia Curţii de Apel, textele de bază, cu completările ulterioare ce vizează anumite norme de aplicare, desigur corelate şi cu altele, cum sunt cele aprobate prin H.G. nr. 890/2005, în baza cărora s-a procedat la atribuirea terenurilor inculpatului D.N., vizate de acuzare, aşa cum au fost menţionate mai sus.

Analizând modul în care s-a derulat o atare procedură, Curtea de Apel, cu. referire la inculpatul D.N., nu numai că nu a constatat că nu sunt dovedite lapte pretinse cu caracter penal cu care a fost sesizată instanţa, dar a constatat că au fost respectate toate condiţiile legale vizând derularea acestei proceduri.

În prealabil, de menţionat, că prin prisma acuzării care a considerat că inculpatul D.N. s-a prevalat de o calitate falsă de moştenitor, cu privire la, terenurile ce au făcut obiectul compensării şi că, de altfel, aceste terenuri nu erau acoperite de groapa cu cenuşă a, termocentralei Turceni se impune a menţiona că astfel de susţineri, aşa cum s-au arătat, au pot fi primite şi, ca atare, Curtea de Apel a considerat că şi reconstituirea terenurilor ce avut loc anterior, potrivit Legii ar. 18/1991, ce au fost atribuite, ulterior, prin compensare, a fost făcută potrivit legii.

Având în vedere acest drept câştigat al inculpatului D.N., vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru autoarea sa D.A., Curtea de Apel a constatat că toate actele necesare atribuirii acestor suprafeţe de teren prin compensare, precum şi procedura de urmat, în sensul dispoziţiilor legale arătate mai sus, a fost corectă, în acest sens, există Ordinul Prefectului Judeţului Gorj nr. 23/1996, prin care s-a, dispus, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, că persoanele înscrise în anexa nr. 19/1996, întocmită, de Comisia locală Borăscu - de menţionat, aşa cum s-a arătat, că localitatea Borăscu este învecinată cu localitatea Turceni, mai mult, o parte din teren pomea din localitatea Borăscu. se prelungea spre comuna Turceni - printre care este menţionată, în anexa nr,19 pct. 3 şi autoarea inculpatului D.N., D.A., sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului lor de proprietate.

De precizat, că aceste terenuri situate pe raza comunelor Borăscu şi Turceni, au fost preluate iară titlu şi înscrise de T.A.S. Turceni şi C.S.P. Borăscu şi Turceni, terenuri pentru care s-a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea autoarei D.A., menţionată în anexa nr. 19.

De menţionat, că anexa nr. 19, a fost completată în anul 2002, când s-a destrămat I.A.S. Turceni, completarea fiind făcută de secretarul Primăriei Borăscu, B.A., care a defalcat amplasamentul suprafeţei de 5.000 mp, şi anume 1.400 mp în localitatea Borăscu şi 4.000 mp în localitatea Turceni, aşa cum rezulta din situaţia de fapt de la faţa locului, confirmată de martori.

O atare suprafaţă de 4.000 mp, amplasată în groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, pentru care s-a eliberat adeverinţa de proprietate din 22 octombrie 2007, a făcut obiectul Ordinului Prefectului nr. 23/1996, anexei nr. 19, de care s-a făcut vorbire, precum şi a declaraţiei notariale a inculpatului D.N. privind acceptarea succesiunii autoarei sale D.A.

Ulterior, cum nu avea cum să intre în posesia acestui teren de 4.000 mp, care era amplasat în groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, inculpatul D.N. a solicitat Comisiei locale Turceni, prin cererea înregistrată sub nr. 277/2005, să i se atribuie terenul reconstituit pe alt amplasament, iar în lipsa unui teren de rezervă, această comisie să solicite Comisiei Locale Tg. Jiu să-i fie atribuit un alt teren din rezerva acestei comisii.

În acest sens, Comisia locală Turceni de fond funciar a emis adresa din 4 mai 2005. număr la care a fost înregistrată cererea inculpatului D.N., prin care solicita Comisiei locale Tg. Jiu, ca în baza art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 890/2005, să se retrocedeze suprafaţa de 4.000 mp teren pentru D.N. din rezerva acestei comisii, deoarece există un mare deficit de teren pe raza localităţii Turceni.

La propunerea Comisiei locale Tg. Jiu, Comisia judeţeană Gorj de fond funciar a aprobai retrocedarea suprafeţelor de 2.000 mp, în extravilan, din rezerva proprie a Comisiei locale Tg. Jiu de fond funciar, prin Hotărârea Comisiei judeţene nr. 4728 din 13 iulie 2007 (vol. VIII dosar urmărire penală, fila 1), când a validat în unanimitate propunerea Comisiei locale privind anexa nr. 27, ce viza şi pe inculpatul D.N., pentru suprafaţa de 2.000 mp (0,2000 ha), precum şi retrocedarea suprafeţei de 1.300 mp prin Hotărârea nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 (vol. V dosar urmărire penală, fila 65), care a validat, de asemenea, propunerea comisiei locale făcută în acest sens, cu privire la inculpatul D.N., pentru această suprafaţă de 0,1300 ha.

Ulterior, conform proceselor verbale de punere în posesie, inculpatul D.N. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 0,2000 ha în pct. "între J.' conform Hotărârii Comisiei judeţene nr. 4728 din 13 iulie 2007, iar la data de 9 octombrie 2007, s-a emis titlul de proprietate (vol. lIl dosar urmărire penală, fila 228), şi, de asemenea, acelaşi inculpat a fost pus în posesie, conform Hotărârii Comisiei judeţene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007, pentru suprafaţa de 0,1300 ha, în pct. P.", emiţându-se în acest sens un alt titlu de proprietate din 12 decembrie 2007.

De precizat, că însumând cele două suprafeţe atribuite prin compensare în municipiul Tg. Jiu inculpatului D.N., respectiv 2.000 mp în pct. „între J." şi 1.300 mp în pct. 'P.", rezultă o suprafaţă totală de 3.300 mp, pentru care a intervenit compensarea, pentru restul de teren rămas ncretrocedat de până la 4.000 mp, aşa cum i s-a reconstituit conform Legii nr. 18/1991, şi anume până la suprafaţa totală aflată în groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni, mai exact pentru 700 mp, (4.000 mp - 3.300 mp = 700 mp) inculpatul D.N. obţinând despăgubiri prin sentinţa civilă nr. 6407 din 23 octombrie 2009, pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu, în Dosarul nr. 6853/318/2009. Prin această sentinţă a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul D.N. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală Turceni de fond funciar şi Comisia judeţeană Gorj de fond funciar fiind obligată pârâta Comisia locală Turceni de fond funciar, să înscrie reclamantul în anexa nr. 23 pentru despăgubiri, pentru suprafaţa de 700 mp, teren ocupat de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni. sentinţă definitivă, ca urmare a Deciziei nr. 155 din 2 februarie 2010 a Tribunalului Gorj. secţia civilă, prin care s-a respins recursul civil declarat de intimata Comisia locală Turccni împotriva sentinţei penale menţionate (filele 707-708, dosar instanţă primul ciclu procesual).

După obţinerea titlurilor de proprietate, menţionate mai înainte, inculpatul D.N. a convenit cu numitul G.I.M., ca mandatar al numitului G.I., să-i vândă aceste terenuri, vânzare care a fost efectuată pentru suma de 25.000 euro, preţ pe care parchetul îl consideră ncreal, convenit de către inculpat cu martorul menţionat, în scopul de a se sustrage de ia plata obligaţiilor fiscale către stat, situaţie pe care Curtea de Apel a analizat-o distinct.

Rezultă, astfel, faţă de cele arătate, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate vizând pe inculpatul D.N. cu referire la terenurile din com. Turceni, precum şi la atribuirea prin compensare în alte localităţi, cum este municipiul Tg. Jiu. în pct. „între J." şi „P." respectiv pentru suprafaţa de 2.000 mp şi 1.300 mp, că au fost respectate procedurile legale în materia fondului funciar, a Legii nr. 18/1991, cu toate modificările şi completările ulterioare, inclusiv ale Legii nr. 1/2000 şi ale Legii nr. 245/2005, precum şi ale H.G. nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, mai exact ale art. 4 din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 245/2005 sau ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura, de constituire, atribuţii şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, astfel că nu subzistă, în opinia Curţii de Apel. nelegalităţi în legătură cu aceste proceduri distincte şi. cu atât mai mult, nu există probe sau indicii vizând săvârşirea unor fapte penale, care să vicieze aceste proceduri, cu consecinţa obţinerii unor terenuri, cum sunt cele menţionate în actul de acuzare, care, pe nedrept, cu concursul soţiei sale, inculpata D.L., precum şi cu concursul inculpatului S.R., secretar al Primăriei Turceni, ar fi intrat în posesia şi proprietatea inculpatului, cum greşit susţine parchetul. De altfel. în legătură cu faptele reţinute inculpatului S.R., care, în calitatea de secretar al Primăriei Turceni şi membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni ar fi emis adeverinţa din 22 octombrie 2002. care atesta, după cum susţine parchetul, în mod nereal că inculpatul D.N. ar deţine sub groapa de cenuşă a termocentralei Turceni suprafaţa de 0,40 ha şi că aceasta nu poate să lîe retrocedată fizic. Curtea de Apel, nu a primit o atare susţinere, deoarece, aşa cum a arătat mai înainte, sunt suficiente probe care departe de orice dubiu conduc la concluzia că acest teren în suprafaţă de 0,4000 ha se afla în groapa de cenuşă a termocentralei Turccni, astfel că nu poate 11 reţinută o atare acuzaţie de care se prevalează în mod neîntemeiat parchetul.

Ca atare, adresa din 2005, semnată de către inculpat în calitate de secretar, prin care confirma conform realităţii, şi nu contrar realităţii, după cum susţine parchetul, că suprafaţa de 0,40 ha este ocupată de groapa de cenuşă a Complexului Bioenergetic Turceni, şi că nu poate fi retrocedată fizic, nu poate fi suport al unei acuzaţii, că în mod ilegal, inculpatul S.R. l-a sprijinit pe inculpatul D.N. să i se reconstituie, în procedura compensării, un drept de proprietate pe raza municipiului Tg. Jiu.

În acelaşi timp, nu poate fi reţinută nici acuzarea tot a inculpatului S.R., că ar fi contribuit la derularea nelegală a procedurii de atribuire prin compensare, atribuire care putea să fie făcută numai dacă o comisie locală cu deficit de teren solicita unei alte comisii de fond funciar compensarea, desigur, în urma unor cereri ale unor persoane îndreptăţite. în acest sens, arată parchetul, o astfel de cerere formulată de inculpatul D.N. nu a fost discutată în Comisia locală de fond funciar, astfel că inculpatul nu avea competenţa de a întocmi şi elibera adeverinţa menţionată,

Curtea de Apel, însă, a arătat că, din probele administrate nemijlocit de către prima instanţă în primul ciclu procesual, şi anume, din declaraţia martorului D.I., fostul primar al localităţii Turceni, sau din declaraţiile membrilor Comisiei locale Turceni cum sunt martorii C.M., S.M., M.M., D.D. şi alţii, rezultă că o atare cerere a fost discutată în comisia locală, aşa cum au fost discutate şi toate celelalte cereri înscrise într-un tabel olograf (fila 58 vol. l, dosar instanţă primul ciclu procesual şi fila 202 şi unu., vol. 11 dosar instanţă primul ciclu procesual).

Ca atare, cum au fost respectate procedurile legale în materia compensării şi cum nu există probe care să confirme acuzaţiile parchetului, acuzaţii care sunt infirmate cu prisosinţă, având în vedere cele expuse mai înainte, detaliat, cu privire la faptele de care este acuzat inculpatul D.N., care şi-a dobândit dreptul de proprietate în condiţiile legii - este adevărat permisivă, aşa cum susţine chiar Prefectul Judeţului Gorj, în calitate de martor P.B.Ş.M. (fila 321, vol. 2 dosar instanţă, primul ciclu procesual) - dar nicidecum ilegală şi, cu atât mai mult, abuzivă, Curtea de Apel a constatat că se impune achitarea acestui inculpat, pentru cele două infracţiuni vizând atribuirea abuzivă a acestor terenuri, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi anume, pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb., cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Mai exact, nu subzistă fapta inculpatului de a formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, prin care solicita atribuirea suprafeţei de 0,40 ha, prin folosirea de înscrisuri falsificate, incomplete sau care aparţineau altor persoane, în scopul obţinerii iară drept a unor terenuri pe raza administrativă a municipiului Tg. Jiu, cum sunt cele arătate în actul de acuzare, deoarece toate aceste cereri au fost legitime, în considerarea dreptului de proprietate. iar înscrisurile nu au fost falsificate sau incomplete şi, ca atare, aşa cum s-a arătat mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată şi calificată, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, complicitate ce viza aceeaşi infracţiune săvârşită, de această dată, în calitate de autor, de soţia sa D.L. care a fost trimisă în judecată pentru aceleaşi fapte. Totodată, nu subzistă nici fapta inculpatului D.N. de a se folosi de adeverinţa din 9 octombrie 2002, care atestă că suprafaţa de 4.000 mp este ocupată de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, despre care parchetul susţine că a fost falsificată de inculpatul S.R. şi numitul D.I. (s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia) şi că inculpatul D.N. a cunoseul că este falsă. în baza căreia a solicitat şi obţinut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele menţionate în municipiul Tg. Jiu, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, o atare adeverinţă exprimând realitatea şi, în consecinţă, inculpatul D.N. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte tot pe inculpatul D.N., Curtea de Apel a constatat că, de asemenea, se impune achitarea, de această dată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior.

Astfel, este adevărat că inculpatul D.N. s-a prezentat în faţa notarului public şi a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care a vândut terenuri către cumpărătorul G.M., mandatat fiind R.D.P. dar suma de 25.000 euro, care a fost primită viza nu numai terenul de 2.000 mp din pct. „între J." dar şi celălalt teren din pct. 'T.", astfel că această sumă, în opinia Curţii de Apel, având în vedere ansamblul probator al cauzei, urmează a fi considerată, aşa cum susţine apărarea, ca un avans şi pentru cel de-al doilea teren ce urma să-i fie vândut, o astfel de sumă nereprezentând contravaloarea vânzării unui singur teren, ci şi avansul pentru celălalt teren.

De aceea, în contractul de vânzare-cumpărare a fost trecut un preţ mai mic, urmând ca diferenţa pentru ambele terenuri să-i fie dată odată cu întocmirea celui de-al doilea contract, pentru cel de-al doilea teren.

În acest sens sunt edificatoare declaraţiile martorului R.D.P., din faza judecăţii, nu din faza de urmărire penală, de această dată instanţa considerând, în baza art. 63 alin. (2) C. proc. pen., că declaraţiile în această fază de judecăţii exprimă adevărul, declaraţii în care arată în mod expres că „toate cheltuielile cu vânzarea le-a suportat cumpărătorul, adică acesta în calitate de reprezentant şi că, nici el nu a cunoscut dacă suma de 25.000 curo trimisă din Italia de cumpărător - este vorba de cumpărătorul G.M., care l-a mandatat pe R.D.P. să perfecteze actul de vânzare-cumpărare în numele său, se referea la un singur teren sau conţinea şi o parte din preţ pentru cel de-al doilea teren.

În această împrejurare. Curtea de Apel a apreciat că este în dubiu, dacă suma de 25.000 euro poate să fie considerată ca şi un avans pentru cel de-al doilea teren sau reprezintă preţul pentru cele două terenuri, preţ extrem de mic, dubiu care profită inculpatului, astfel că nu poate fi reţinută infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior.

De altfel, preţul în cazul încheierii unei convenţii, fie ea contract de vânzare-cumpărare, este un preţ la latitudinea părţilor, foarte greu fiind de stabilit o echivalenţă între preţul acceptat şi valoarea reală a bunului, o anume disproporţie vădită, eventual, urmează a atrage răspunderea civilă în condiţiile legii şi toarte greu o răspundere penală.

Pe de altă parte, Curtea de Apel a învederat şi faptul, că nici nu se poate reţine infracţiunea de fals în declaraţii arătată mai sus cât şi infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, combinat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior şi art. 248¹ C. pen. anterior, pentru care a fost trimis în judecată, alături de alte infracţiuni cum sunt cele arătate mai sus, inculpatul D.N., deoarece cumpărătorul şi nu vânzătorul avea interesul să ascundă adevăratul preţ, pentru că impozitul mai mic, cu consecinţa păgubirii statului. urma să fie plătit de cumpărător şi nu vânzător şi, ca atare, astfel de infracţiuni, în măsura în care ar subzista, nu pot fi reţinute în nici un caz în sarcina vânzătorului. Este adevărat că acesta a plătit suma de 2.106 lei, reprezentând diferenţa de impozit, aşa cum rezultă din chitanţa depusă în cauză (fila 22 din dosarul Curţii de Apel Craiova, aflat în vol. I instanţă, primul ciclu procesual) dar, o atare sumă a fost plătită tocmai pentru a înlătura o eventuală răspundere a sa, neştiind ce soluţii pot fi date în cursul procesului penal care deja începuse, plata unei asemenea sume nereprezentând dovada vinovăţiei inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta, în cererea adresata instanţei, atunci când a depus chitanţa menţionată. a susţinut că nu se consideră vinovat (fila 20 din dosarul Curţii de Apel Craiova, aflat în vol. I instanţă, primul ciclu procesual).

În consecinţă, pentru aceste două infracţiuni de fals în declaraţii şi evaziune fiscală, inculpatul a fost achitat, în baza art. 11) lit. c) C. proc. pen., aşa cum s-a arătat mai sus. în ceea ce priveşte pe celălalt inculpat, şi anume inculpatul S.R., secretar al Primăriei Turceni şi membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni, cu concursul căruia, susţine parchetul, inculpatul D.N. ar fi obţinut terenurile vizate, reţinându-se în sarcina acestuia, că a emis pentru inculpatul D.N. adeverinţa din 22 octombrie 2002, prin care ar fi atestat în mod nereal că inculpatul D.N. ar deţine sub groapa de cenuşă a termocentralei Turceni suprafaţa de 0,40 ha şi, totodată, a emis şi adresa din 2005, fără o hotărâre a Comisiei locale de fond funciar Turceni, care nici nu a pus în dezbatere o astfel de adresă, din care rezulta că inculpatul D.N. are dreptul să obţină prin compensare cele două terenuri în municipiul Tg. Jiu, Curtea a constatat cu privire la aceste două acte emise de inculpat, că, pe de o parte, adeverinţa exprimă adevărul iar, pe de altă parte, adresa a fost supusă dezbaterii Comisiei locale de fond funciar şi a fost adoptată o hotărâre cu privire la aceasta, şi ca atare, astfel de susţineri sunt neîntemeiate, aşa cum s-a arătat şi mai sus, în legătură cu pretinsa activitate infracţională a inculpatului D.N.

Ca atare, Curtea de Apel, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 11) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.R., pentru laptele pentru care a fost trimis în judecată cu calificarea juridică dată în urma schimbării de încadrare juridică dispusă de instanţă şi anume pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior, raportat la arL 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior. Cât priveşte pe inculpata D.L., soţia inculpatului D.N. care a fost acuzată de parchet pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constând, printre altele, şi în faptul că a întocmit şi semnat cu numele inculpatului D.N. cererea acestuia înregistrată sub nr. 5417/9 octombrie 2002, prin care solicita Primarului Oraşului Turceni să elibereze o adeverinţă din care să rezulte că suprafaţa de teren de 0,50 ha ce a fost validată prin Ordinul Prefectului nr. 23/1996, este ocupată de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni sau că a întocmit şi semnat cu numele inculpatului D.N. cererea din 25 noiembrie 2005, prin care solicita preşedintelui Comisiei locale de fond funciar a municipiului Tg. Jiu, ca în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,40 ha pe raza. administrativă a municipiului Tg. Jiu, din rezerva Comisiei locale Tg. Jiu, o astfel de infracţiune, pe baza unor asemenea fapte de semnarea a unor cereri scrise de inculpată în numele soţului şi semnate cu acest nume, nu poate fi reţinută, nu numai pentru considerentul că orice faptă care ar fi nelegală, arc şi caracter penal, dar şi pentru faptul că, astfel de cereri urmăreau drepturi ce i se cuveneau soţului său. vizând obţinerea de terenuri prin compensare. pentru care inculpata D.L. a acţionat în numele soţului său, drepturi apreciate ca legitime de către Curte de Apel, aşa cum rezultă din cele arătate mai sus, cu privire la inculpatul D.N.

Mai mult, tot cu referire la inculpata D.L., Curtea de Apel a constatat, că nu poate fi asimilată ca acte de instigare determinarea inculpatului S.R. - secretarul Primăriei Turceni prin cererea întocmită şi semnată în numele soţului sau D.N. în urma căreia s-a eliberat adeverinţa din 9 octombrie 2002, care ar fi atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că suprafaţa de teren ce a fost validată inculpatului D.N. ar fi fost ocupată de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni, deoarece, conţinutul acestei adeverinţe este real şi, în consecinţă, cum nu există o asemenea determinare la o atestare neconformă cu realitatea a unei situaţii, nu poate exista fapta de instigare, care în opinia Curţii de Apel a fost greşit reţinută de parchet. Astfel, din probele administrate chiar în cursul urmăririi penale, dar mai ales în cursul judecăţii, nu rezultă că există o activitate de determinare prin presiuni, prin folosirea abuzivă a prerogativelor funcţiei de subprefect al judeţului Gorj şi de secretar şi membru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, pentru ca inculpaţii B.Ş., responsabil de localitate şi membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană, G.l., membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu şi şef al serviciului agricol cadastru, din cadrul Primăriei Municipiului Tg. Jiu. B.M., referent în cadrul aceluiaşi serviciu agricol şi, de asemenea, membru al aceleiaşi comisii de fond funciar, ca aceştia, la instigarea inculpatei D.L., în funcţiile pe care le avea, să ateste fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, cu prilejul întocmirii referatelor din 12 iulie 2007 şi din 30 noiembrie 2007, privind soluţionarea documentaţiei la nivelul Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, sau a documentaţiei înaintată la Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată al inculpatului D.N., precum şi în notele de prezentare înaintate Comisiei judeţene Gorj, din 8 noiembrie 2007 şi din 11 iulie 2007 - 4 acte materiale -deoarece, aşa cum s-a arătat, toate aceste referate sau note de prezentare, ce au stat la baza emiterii Hotărârii C.J. nr. 4728 din 13 iulie 2007 şi Hotărârea C.J. nr. 4868 din 30 noiembrie 2007, în urma cărora s-au atribuit terenuri în Tg. Jiu inculpatului D.N., au fost întocmite în condiţiile legii şi au urmărit valorificarea dreptului la teren în municipiul Tg. Jiu, în procedura compensării, drept pe care îl avea inculpatul D.N. Mai mult, parchetul în acuzarea inculpatei D.L., pe aproximativ 45 de pagini (filele 62-106 rechizitoriu), prezintă aspecte de nelegalitate cu privire la procedura reconstituirii dreptului de proprietate al inculpatului D.N. şi cu privire la procedura atribuirii prin compensare a acestui drept, menţionând numai în mod expeditiv, general, despre anumite presiuni, lără a concretiza în nici un mod în ce constă aceste presiuni - formula uzitată de parchet fiind „ca urmare a presiunilor exercitate" (fila 84 rechizitoriu), mai exact neprecizând în ce loc, când şi cum au avut loc asemenea presiuni, întrucât formulările generale, evazive, nu pot fi nicidecum suficiente pentru a le reţine ca infracţiuni, cu atât mai mult cu cât trebuie analizat, aşa cum s-a arătat, în concret fapta, pentru a analiza forţa şi incisivitatea unor asemenea presiuni, care să conducă efectiv la transmiterea de către instigator către instigat a hotărârii de a săvârşi o astfel de infracţiune la iniţiativa instigatorului.

Or, o atare situaţie privind modul concret de determinare la săvârşirea faptei penale de către instigator către instigat nu subzistă în cauza de faţă, demersul firesc al inculpatei de a semna cereri în numele soţului, chiar dacă nu îmbracă forma legalităţii, neputând fi calificat, în principal, prin el însuşi, în lipsa altor probe, ca fiind infracţiunea de instigare, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că toate demersurile inculpatei D.L. au fost legitime, soţul său D.N. fiind îndreptăţit potrivit legii la obţinerea de terenuri pe raza municipiului Tg. Jiu.

Aşa fiind, pentru toate aceste considerente, cum nu subzistă faptele reclamate de parchet, aşa cum au fost analizate mai sus, şi cum, cu atât mai mult cu cât inculpatul D.N. a obţinut terenuri, ca urmare a atribuirii prin compensare în condiţiile legii - aşa cum s-a arătat mai sus - Curtea de Apel, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a acliitat pe inculpata D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 289 C. pen. anterior combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În acelaşi timp, conform situaţiei de fapt arătate mai sus, cu privire la atribuirea inculpatului D.N., prin compensai'e a terenurilor menţionate pe raza municipiului Tg. Jiu, prin prisma achitării inculpatului D.N., dar şi a inculpatului S.R., Curtea de Apel a constatat că nu subzistă mei infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, săvârşită de către inculpata D.L., în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care parchetul a dispus trimiterea în judecată- 5 acte materiale.

Astfel, D.L., în calitatea sa de subprefect al judeţului Gorj şi de secretar şi membru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G. nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi nu şi-a folosit prerogativele .funcţiilor deţinute pentru, a-i determina pe inculpaţii S.R., B.M., B.Ş., menţionaţi de altfel mai sus, să întocmească documentaţii cu un conţinut falsificat sau. de a accepta documentaţii necorespunzătoare sau incomplete, pentru, reconstituirea dreptului de proprietate în. favoarea soţului său inculpatul D.N., pentru două suprafeţe de teren pe raza municipiului Tg. Jiu - 2.000 mp în pct. „între J." şi 1.300 mp în pct. “P.”, deoarece astfel de documentaţii exprimau adevărul, documentaţii care au condus în final la obţinerea pe drept a titlurilor de proprietate pentru, aceste terenuri de către inculpatul D.N.

De asemenea, din probe, nu rezultă că inculpata D.L. a făcut vreo presiune conform celor arătate mai sus, sub acest aspect, la inculpaţii B.M., B.Ş., G.I. - chiar aceştia au declarat în cursul judecăţii, că, nu s-au exercitat nicio presiune asupra lor din partea inculpatei D.L., ci numai din partea inculpatei C.I., aşa cum se va arăta mai jos - pentru a se reconstitui şi în. favoarea fiului inculpatei C.I. respectiv, N.F.M. pentru, suprafeţele de 2101 mp în pct. "D.T." şi 630 mp în pct. „P." situate pe raza municipiului Tg. Jiu.

Cu referire la un ultim aspect vizat de parchet privind săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată şi anume, faptul că inculpata D.L. a participat ea însăşi la şedinţele Comisiei judeţene şi a votat pentru validarea suprafeţelor de teren atribuite prin compensare atât numitului N.F.M., fiul inculpatei C.I. cât şi inculpatului D.N., soţul său, Curtea de Apel a constatat că nici această acuzare ca şi faptă vizată în conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu nu poate fi reţinută.

Astfel, cu referire la o eventuală participare a sa la şedinţa Comisiei judeţene Gorj din data de 30 noiembrie 2007, când au fost puse în discuţie dosarele în care soţul său urma să primească terenurile solicitate nu există certitudinea că inculpata D.L. a fost prezentă la serviciu deoarece din adresa din 20 mai 2009 (fila 69, vol. I, dosar instanţă - primul ciclu procesual) rezultă că se afla într-o excursie organizată în Egipt.

În ceea ce priveşte atribuirea prin compensare a terenurilor pentru fiul inculpatei C.I., N.F.M., Curtea de Apel a constatat că un asemenea drept la retrocedare a fost discutat şi validat în şedinţele comisiei judeţene de fond funciar Gorj din datele de 06 iulie 2007. 21 septembrie 2007 precum şi 30 noiembrie 2007, dar la aceste şedinţe inculpata D.L. nu a participat aşa cum rezultă din notele de prezenţă din dosarul cauzei (filele 41, 44, vol. IV dosar urmărire penală).

Cu referire la şedinţa din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel a constatat că inculpata, de asemenea nu a participat la şedinţă, fapt rezultat din împrejurarea că nu a semnat procesul verbal de şedinţă încheiat la acea dată deşi figurează în nota de prezenţă.

Mai mult, deşi parchetul susţine că nu a participat la şedinţa Comisiei Judeţene de fond funciar, urmare a căreia a fost emisă Hotărârea C.J. nr. 4728 din 13 iulie 2007 prin care s-a validat soţului ei, D.N., suprafaţa de 2000 mp în pct. „între J.", dispunând scoaterea de sub urmărire a acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253¹ C. pen. anterior totuşi, menţionează că semnând hotărârea acestei comisii în calitatea sa de secretar o atare faptă se înscrie în latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Or, Curtea de Apel a considerat că atribuţia pe care o avea inculpata D.L. în calitate de secretar al comisiei judeţene de a semna hotărârile comisiei judeţene, fie chiar şi pe cea privind pe soţul său, D.N. nu conduce prin ca însăşi la antrenarea răspunderii penale a inculpatei, cu atât mai mult cu cât soţul său a fost îndreptăţit, în condiţiile legii, la atribuirea unor astfel de terenuri ce au făcut obiectul hotărârii Comisiei judeţene.

Aşa fiind, faţă de cele arătate mai sus cu privire la inculpata D.L. cum nu subzistă niciuna dintre faptele reclamate de parchet aşa cum au fost analizate mai sus, fapte care singure sau împreună cu altele să constituie latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - 5 acte materiale, Curtea de Apel în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a achitat pe inculpata D.L. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte pe inculpata C.I., Curtea de Apel a constatat că aceasta se face vinovată pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, în legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzuta de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - 5 acte materiale - constând în aceea că aceasta, în. calitate de şef serviciu, în cadrul Serviciului - verificarea legalităţii actelor, a aplicării actelor normative, contenciosul administrativ şi resurse umane din cadrul instituţiei Prefectului, judeţul Gorj, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din Gorj, în cursul anului 2007 în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale i-a determinat pe inculpaţii B.Ş. - consilier în cadrul instituţiei Prefectului judeţul Gorj şi membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană Gorj, G.I. - şef Serviciu agricol şi cadastru din cadrul Primăriei Tg. Jiu, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu şi B.M., referent, membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu să întocmească documentaţia necesară pe baza unor înscrisuri incomplete, falsificate în scopul reconstituirii dreptului de proprietate în mod nelegal pentru fiul său, N.F.M. şi pentru inculpatul D.N., de a nu verifica şî a accepta o astfel de documentaţie, de a participa în şedinţele Comisiei judeţene şi de a susţine şi vota în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru fiul său. N.F.M. cât şi pentru inculpatul D.N., pentru suprafeţele de teren de pe raza municipiului Tg. Jiu menţionate mai înainte cu consecinţa prejudicierii Primăriei municipiului Tg. Jiu prin diminuarea rezervei acesteia şi obţinerea unor avantaje patrimoniale cum este beneficiul terenurilor, o atare susţinere este întemeiată, mai puţin însă aspectele care vizează atribuirea prin compensare a acestor terenuri inculpatului D.N. care. aşa cum s-a arătat mai sus, a fost îndreptăţit la obţinerea unor asemenea terenuri.

De aceea. Curtea de Apel nu a reţinut această activitate infracţională pentru toate cele 5 acte materiale ca acţiuni săvârşite în mod repetat ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni conform art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ce a vizat această infracţiune, mai exact, a reţinut numai actele materiale vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru fiul său N.M. pentru suprafaţa de 2.101 mp în punctul „D.T." şi 630 mp în pct. “P.” cu consecinţa prejudicierii Primăriei muncipiului Tg. Jiu într-un cuantum mai mic reprezentând contravaloarea acestor terenuri obţinute pe nedrept decât cel de 90.755 euro echivalentul a 372.095 lei, ce a vizat şi terenurile obţinute de celălalt inculpat D.N., care aşa cum s-a arătat, era îndreptăţit la aceste terenuri.

Acest cuantum, ca şi pagubă vizând infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat ta art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - 3 acte materiale, din 5 acte materiale de care face vorbire parchetul, întrucât 2 privesc pe inculpatul D.N., care a dobândit în mod legitim suprafeţele de teren - săvârşită de inculpata C.I. este evaluată la 26.255 euro echivalentul a 107.645 lei pentru fiul său. N.F.M. Curtea de Apel a precizat, sub acest aspect, că deşi cu referire la terenurile dobândite în mod nelegal de fiul inculpatei C.I. şi anume, N.F.M., se face vorbire de 2 suprafeţe şi anume, suprafaţa de 2101 mp în pct. „D.T.'' şi 630 mp în punctul “P.”, în realitate sunt 3 suprafeţe de teren pentru care s-au adoptat 3 hotărâri ale Comisiei judeţene, mai exact hotărârea Comisiei judeţene nr. 4719 din 06 iulie 2007 pentru suprafaţa de 1.401 mp (fila 5, vol. VI - dosar urmărire penală), Hotărârea Comisiei judeţene nr. 4804 din 21 septembrie 2007 pentru 700 mp (fila 203, vol. VI dup), ambele cu referire la punctul „D.T.", în total 2.101 mp (1.401 mp plus 700 mp egal cu 2101 mp), la care se adaugă Hotărârea Comisiei judeţene nr. 4668 din 30 noiembrie 2007 privind suprafaţa de 630 mp în pct. “P.” (fila 66, vol. V), hotărâre prin care i s-a reconstituit şi inculpatului D.N., în acelaşi punct “P.” suprafaţa de 0,1300 ha.

Pentru atribuirea acestor suprafeţe de teren inculpata C.I., folosindu-se de funcţiile sale arătate mai înainte în cadrul Instituţiei Prefectului, ca şi şef de Serviciu în cadrul Serviciului pentru verificarea legalităţii actelor, a aplicării actelor normative precum şi de membru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, a acceptat documentaţii incomplete, falsificate cu privire la atribuirea, prin compensare, a unor terenuri pe raza municipiului Tg. Jiu, în locul altor terenuri de pe raza comunei Scoarţa în favoarea fiului său. N.F.M., pentru suprafeţele menţionate, deşi nu se îndepliniseră condiţiile legale potrivit Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 247/2005 şi H.G. nr. 890/2005, precum şi cele vizând Normele metodologice de aplicare a acestor acte normative, aşa cum au fost precizate mai înainte.

În acest sens, inculpata C.I. a depus la Comisia locală de fond funciar Tg. Jiu o copie de pe cererea tatălui său. C.V., solicitând să fie pus în posesie pe raza municipiului Tg. Jiu, ataşând la cerere Hotărârea Comisiei judeţene nr. 11 din 20 septembrie 1991 prin care se stabilea dreptul de proprietate al moştenitorilor lui C.I. şi anume, C.V., tatăl inculpatei C.I.

Prin această hotărâre, a fost validată o diferenţă de 2.757 mp, autor de rol fiind C.I., diferenţă pentru care Primăria Scoarţa avea posibilitatea să-i reconstituie dreptul de proprietate pe vechiul amplasament, aşa cum declară şi semnează primarul şi secretarului primăriei în procesul verbal întocmit la faţa locului, cu data de 18 februarie 2010.

Cum Primăria pe raza căreia a fost validată această suprafaţă, dispunea de teren, într-o atare situaţie nu trebuia să-i fie atribuit acest teren prin compensare din com. Scoarţa în municipiul Tg. Jiu.

Mai mult, nu a depus suficiente documente care să susţină dreptul de a primi terenul în Tg. Jiu fiul acesteia, N.F.M. pentru care a obţinut, în mod nelegal, titlurile de proprietate din 12 decembrie 2007 respectiv, titlul din 15 ianuarie 2008, ambele pe numele lui N.F.M. ca moştenitor al defunctului C.I., pentru suprafeţele de 0,0630 ha în pct. „P." respectiv, pentru suprafeţele de 2.101 mp în pct. „D.T.''

Ulterior, N.F.M. a fost pus în posesie cu suprafeţele de 0,2101 ha în pct. „D.T.", conform titlului de proprietate din 15 ianuarie 2008 precum şi cu suprafaţa de 0,0630 ha în pct. “P.” conform titlului de proprietate din 12 decembrie 2007.

Cu referire la aceste titluri, de precizat că, deşi titlul de proprietate din 12 decembrie 2007 avea menţionat ca titular şi pe C.V., acesta a fost modificat ca urmare a adresei din 16 ianuarie 2008 a primăriei Tg. Jiu, rămânând ca titular doar N.F.M., fiul numitei C.I.

Această modificare are la bază o declaraţie a inculpatei C.I. în care aceasta precizează că atât ea cât şi celălalt fiu al său, N.Ş.D., sunt de acord cu emiterea titlului de proprietate pentru N.F.M.

De menţionat, de asemenea, că în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate a moştenitorilor lui C.I. respectiv, C.V. şi N.F.M., pentru suprafaţa de 0,0630 ha pentru care a fost dată Hotărârea Comisiei judeţene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale Tg. Jiu de fond funciar, hotărâre semnată de C.I. în calitate de secretar al Comisiei judeţene, o atare hotărâre a fost adoptată fără ca această propunere să fie discutata în Comisia locală, neexistând niciun proces verbal în acest sens.

De altfel, Curtea de Apel a constatat că nu a fost respectată procedura prevăzută de lege privind atribuirea prin compensare a unor terenuri, în cazul în care persoana îndreptăţită la reconstituire nu poate fi pusă în posesie din cauza deficitului de teren din acea comună şi se impune atribuirea într-o altă localitate sau oraş, mai exact, documentaţia depusă nu a cuprins toate actele prevăzute de art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005, printre care dovada calităţii de moştenitor a lui C. Ion pentru N.F.M., şi nici nu a existat o cerere de reconstituire adresată organului local Tg. Jiu, şi desigur, un alt aspect relevant cu privire la nelegalitatea procedurii uzitate în astfel de situaţii şi anume că nu s-a discutat în cadrul Comisiei locale Tg. Jiu reconstituirea a 0,0630 ha teren în pct. „P.", aşa cum s-a arătat mai sus.

Toate aceste aspecte, ca de altfel şi altele care vor fi expuse mai jos, au condus la concluzia că inculpata C.I., urmărind obţinerea unor avantaje patrimoniale pentru fiul său, constând în contravaloarea terenurilor ce fac obiectul acuzării a contribuit, în mod substanţial, prin poziţia pe care o avea, la adoptarea unor hotărâri, prin i care i s-a atribuit nelegal, prin compensare, suprafeţe de teren pe raza municipiului Tg. Jiu, în favoarea fiului său N.F.M.

Este atât de evident o atare atribuire nelegală, urmarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpata C.I., deoarece, ulterior printr-o hotărâre judecătorească în materie civilă au fost anulate cele 2 titluri de proprietate menţionate cât şi procesele verbale de punere în posesie a celor 3 hotărâri ale Comisiei judeţene de care s-a făcut vorbire mai sus, precum şi toate actele ce au legătură cu aceste titluri, anularea acestor titluri, a hotărârilor şi a documentelor ce au stat la baza lor, fiind solicitată prin acţiunile civile introduse chiar de autorităţile care au emis aceste acte.

În acest sens, Curtea de Apel a menţionat că există sentinţa civilă nr. 6691 din 29 octombrie 2009 a Judecătoriei Tg. Jiu rămasă irevocabila prin Decizia civilă nr. 541 din 10 martie 2010 a Tribunalului Gorj prin care s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul - primarul Municipiului Tg. Jiu, în calitate de preşedinte al Comisiei locale Tg. Jiu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva pârâţilor N.F.M., Comisia locală. Tg. Jiu pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 şi s-a constatat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate din 12 decembrie 2007 şi din 15 ianuarie 2008, a Hotărârii C.J. nr. 4719 din 06 iulie 2007, Hotărârii C.J. nr. 4804 din 21 septembrie 2007 şi Hotărârii C.J. nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 precum şi a proceselor verbale de punere în posesie din 16 ianuarie 2008 şi din 11 ianuarie 2008, toate privind, pe numitul N.F.M., fiul Inculpatei C.I.

Ca atare, faţă de cele arătate, cum prejudiciul cauzat Primăriei Municipiului Tg. Jiu în sumă de 26.224 euro, echivalentul a 107.465 lei, chiar dacă ulterior a fost reparat prin anularea titlurilor de proprietate menţionate, Curtea a constatat că sunt întrunite toate elementele constitutive atât prin prisma latinii obiective vizând faptele inculpatei C.I. descrise mai sus, dai: şi prin prisma laturii subiective având în vedere intenţia acesteia evidentă de a obţine un folos patrimonial pentru fiul său.

În consecinţă, Curtea de Apel a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii precum şi la pedeapsa complementară a. interzicerii unor drepturi.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 253¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior pentru care a mai fost trimisă în judecată inculpata C.I., Curtea a constată, că subzistă şi această infracţiune.

Astfel, potrivit art. 253¹ C. pen. anterior este incriminată ca infracţiunea de conflict de interese, printre altele şi fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un. act ori participă la luarea unor decizii prin care s-a realizat direct sau indirect un folos material pentru sine soţul său, o rudă ori un afin până la gradul doi inclusiv sau pentru o altă persoană.

Ori în cauză, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inclusiv din declaraţia dată de inculpată, aceasta în calitatea pe care o avea de şef Serviciu în cadrul Serviciului verificarea legalităţii actelor, a aplicării actelor normative,contenciosul administrativ şi resurse umane din cadrul Instituţiei Prefectului judeţul. Gorj şi de membru al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra, terenurilor Gorj a participat efectiv la şedinţele Comisiei judeţene Gorj şi a votat pentru reconstituirea dreptului, de proprietate în favoarea fiului său N.F.M., realizându-se, astfel, toate elementele constitutive ale acestei infracţiuni, aşa cum. a fost menţionată mai sus.

Nu s-a putut reţine susţinerea apărării că această cerinţă a folosului material pentru fiul său. N.F.M. nu există în cauză, deoarece titlurile de proprietate emise pe numele acestuia au fost desfiinţate definitiv şi irevocabil prin hotărâri judecătoreşti, întrucât realizarea unui astfel de folos vizează momentul săvârşirii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, care a avut drept consecinţă obţinerea unor drepturi nelegitime cu referire la terenurile obţinute, neavând relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii, clacă acest folos material este permanent sau a fost numai temporar, până la desfiinţarea titlurilor de proprietate aşa cum rezultă din această cauză.

De asemenea, nu l-a reţinut susţinerea apărării că inculpata C.I. a participat numai la luarea Hotărârii Comisiei judeţene nr. 4719 din 06 iulie 2007 şi nu şi la celelalte 2 Hotărâri ale aceleiaşi Comisii judeţene şi anume cele cu nr. 4804 din 21 septembrie 2007 şi nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 şi anume existenţa unui singur act material şi nu 3 acte materiale în considerarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior reţinut de parchet cu referire la această infracţiune prevăzută de art. 253¹ C. pen. anterior, deoarece din probele administrare rezultă că inculpata C.I. a participat la toate aceste hotărâri.

Mai mult, nu s-a putut reţine nici apărarea că participarea pe care a avut-o inculpata la luarea Hotărârii Comisiei judeţene nr. 4719 din 06 iulie 2007 a fost fără intenţie întrucât nu a ştiut că se discută situaţia moştenitorilor C. deoarece se examinau listele şi nu fiecare caz în parte.

O atare susţinere nu poate fi împărtăşită, deoarece inculpata C.I. a fost cea care a urmărit permanent prin demersurile făcute ca să-i fie reconstituit dreptul de proprietate pentru fiul său, N.F.M., ceea ce demonstrează cu prisosinţă că ea a ştiut că la toate aceste şedinţe se discută şi drepturile fiului său la terenurile din municipiul Tg. Jiu menţionate mai înainte.

Aşa fiind, Curtea de Apel a dispus condamnarea inculpatei şi pentru această infracţiune la pedeapsa închisorii alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aşa cum este prevăzută în mod expres de art. 253¹, pe durata menţionată în acest articol. O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpatei C. îoana este aceea a instigării'la fals intelectual în formă continuată, faptă prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 289 C. pen. anterior combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În legătură cu această infracţiune, care constă în aceea că a determinat pe inculpatul B.Ş., consilier superior în cadrul Instituţiei Prefectului judeţul Gorj şi membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Gorj, să întocmească referate cu un conţinut fals prin care să propună Comisiei judeţene validarea şi reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fiului său sau că prin intermediul acestui inculpat a determinat-o pe inculpata B.M. să falsifice procesul verbal din 06 iulie 2007 a Comisiei locale şi anexa 29 în sensul menţionării în acestea a autorilor săi în locul altor persoane sau în faptul că inculpata C.I. a solicitat inculpaţilor B.Ş. şi G.I. să propună reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa de 0,0630 ha în pct. ,,P.' fără ca în Comisia locală să fie discutată o astfel de propunere, toate aceste susţineri ale parchetului au fost apreciate de Curtea de Apel ca fiind întemeiate.

Astfel, din probele administrate în cauză, mai ales la urmărirea penală, dar şi în cursul judecăţii rezultă că inculpata C.I. a determinat pe inculpatul B.Ş. care era angajat pe o perioadă determinată în cadrul Instituţiei Prefectului judeţul Gorj, fiind şi membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor şi care era subordonat direct inculpatei C.I., ca acesta să intervină în procedura obţinerii titlului de proprietate asupra unor terenuri din municipiul Tg. Jiu în favoarea fiului său. N.F.M., la persoanele cu responsabilităţi şi atribuţii directe în acest sens, mai concret I-a determinat pe inculpatul G.l. şi B.M. membri ai Comisiei locale Tg. Jiu, primul având şi calitatea de şef S.A.C. al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, iar cealaltă calitatea de referentă, să supună dezbaterii Comisiei locale Tg. Jiu cererile formulate de inculpată pentru fiul său N.F.M., deşi nu avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate pe raza administrativă a municipiului Tg. Jiu, tot ca urmare a acestor îndemnuri, presiuni, cum apreciază parchetul, inculpatul B.Ş. a determinat-o pe inculpata B.M. să falsifice documente, totul în scopul demersului său nelegal ca fiul său N.F.M. să dobândească terenuri pe raza municipiului Tg. Jiu.

De asemenea, l-a determinat pe acelaşi inculpat B.Ş. să întocmească referate cu conţinut fals prin care să propună Comisiei judeţene validarea şi reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fiului său pe raza municipiului Tg. Jiu.

Mai mult, aceeaşi inculpată în calitatea pe care o avea, a solicitat inculpaţilor B.Ş. şi G.I. să propună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,0630 ha în pct. P. fără ca în Comisia locală să se fi discutat o astfel de propunere. Totodată, după emiterea titlurilor de proprietate, inculpata C.I. a solicitat modificarea acestora, în sensul ca în conţinutul acestor acte să ile menţionat fiul său. N.F.M., deşi aceasta nu era persoana îndreptăţită la reconstituire. De arătat că o altă faptă de determinare a inculpatului B.Ş. pentru parcurgerea procedurii de atribuire prin compensare, a fost aceea de a cere acestuia să obţină de la Primăria Scoarţa o adresă din care să rezulte contrar adevărului, că Primăria Scoarţa nu dispune de teren pentru a-i reconstitui dreptul de proprietate.

Toate astfel de fapte, de determinare a inculpaţilor B.Ş. şi G.I. de a obţine cu orice preţ atribuirea de terenuri în municipiul Tg. Jiu în favoarea fiului său, N.F.M., au fost materializate şi în referatele colectivului de lucru din 06 iulie 2007, din 21 septembrie 2007 - mai puţin referatul din 30 noiembrie 2007. de care face vorbire parchetul, întrucât acesta priveşte pe inculpatul D.N., deoarece acesta a fost îndreptăţit la terenurile atribuite prin compensare - precum şi în notele de prezentare din 03 iulie 2007, din 13 septembrie 2007 şi din 08 noiembrie 2007, în total 5 acte materiale (2 referate şi 3 note de prezentare) în care inculpaţii B.Ş. şi G.I. au atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, în sensul că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fiului său N.F.M., deşi acestea nu erau îndeplinite, aşa cum s-a arătat mai sus. Toate aceste situaţii concrete, au fost confirmate de declaraţiile inculpaţilor B.Ş. (fila 118 şi următoarele vol. XI instanţă), de G.I. (fila 87 vol. XI dosar urmărire penală) şi alte declaraţii care au confirmat implicit un astfel de demers al inculpatei C.I. faţă de persoanele ce aveau atribuţii în derularea procedurilor de atribuire a terenurilor pentru fiul său N.F.M., cum sunt şi cei doi inculpaţi menţionaţi. Edificatoare în acest sens este chiar declaraţia inculpatului G.I. menţionată (fila 87 vol. XI dosar urmărire penală), în care se precizează, având în vedere funcţia doamnei C.I. dar şi rugăminţile domnului B.Ş. care îmi spunea că nu mai poate suporta presiunile doamnei C., i-am cerut doamnei B.M. să promoveze dosarul.

De precizat, că urmarea determinării inculpatei C.I. ca inculpaţii G.I. şi B.Ş. să finalizeze procedura vizând atribuirea de terenuri fiului său. inculpata B.M. a modificat procesul verbal cât şi Anexa 29.

Edificator însă este susţinerea inculpatului G.I. cu privire la aceste modificări făcute de inculpata B.M., în aceeaşi declaraţie arătată: „Am întrebat-o pe doamna B. ce este cu aceste modificări şi dânsa mi-a recunoscut că a modificat atât procesul verbal cât şi Anexa 29 la solicitarea domnului B.Ş. care i-a transmis că nu mai suportă presiunile doamnei C. şi i-a cerut să promoveze cât mai repede dosarul spre validare."

Sunt evidente din declaraţiile date, astfel de determinări făcute de inculpata C.I., fapt confirmat şi de procesele verbale de confruntare dintre inculpaţii G.I. şi C.I. (fila 206, vol. XI dosar urmărire penală).

Având în vedere toate aceste situaţii concrete, strict determinate şi nu evazive, generale fără suport probatoriu aşa cum a fost în cazul inculpatei D.F. Curtea de Apel a constatat că sunt întrunite, pe deplin, elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals intelectual aşa cum arată parchetul.

De altfel, este evident că modificările aduse procesului verbal şi anexei de către inculpata B.M. care a fost şi ea condamnată în această cauză, nu au fost făcute din propria iniţiativă a acesteia, ci numai în scopul de a răspunde interesului, presiunilor, determinărilor inculpatei C.I. de a obţine cu orice preţ, eludând prevederile legale, terenuri în municipiul Tg. Jiu în favoarea fiului său, cum sunt cele menţionate în acuzarea parchetului. De aceea, Curtea de Apel nu a primit susţinerea apărării că inculpata C.I., nu poate avea calitatea procesuală de instigator la săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, presupus a fi săvârşite de către inculpaţii B.Ş. şi G.I., deoarece nu există nicio activitate de determinare a acestor inculpaţi să semneze referate şi note de prezentare ce atestă fapte şi împrejurări nereale întrucât, aşa cum s-a arătat, există, în opinia Curţii de Apel. în contrast cu cea a apărării, o determinare exactă şi concretă pentru cei doi inculpaţi de a prezenta astfel de referate şi note cu aspecte nereale, care au condus, în final, la obţinerea pe nedrept de către inculpata C.I. a unor terenuri pentru fiul său. în municipiul Tg. Jiu.

Ca atare, faţă de cele arătate, rezultă că inculpata C.I. prin fapte concrete, bine precizate, a reuşit să determine pe inculpaţii B.Ş. şi G.I. ca aceştia la rândul lor să efectueze acte de executare a unei infracţiuni de fals intelectual, realizându-sc astfel toate elementele constitutive ale instigării aşa cum sunt prevăzute de art. 25 C. pen. anterior.

În consecinţă, Curtea de Apel a dispus condamnarea inculpatei C.I. la pedeapsa închisorii precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Reţinând calitatea de instigator a inculpatei C.I., aşa cum rezultă din cele arătate mai înainte. Curtea de Apel a analizat şi activitatea infracţională a celor instigaţi respectiv, inculpatul B.Ş., înculpatul G.I. şi inculpata B.M., privită, mai ales, prin prisma rezultatului activităţii infracţionale întreprinse de aceşti inculpaţi constând în concret, printre altele, în falsificarea procesului verbal de şedinţă al Comisiei locale Tg. Jiu din 06 iunie 2007 şi anexei 29, falsificare realizată de către inculpata B.M., în scopul „transferării" nelegale de terenuri din com. Scoarţa în localitatea Tg. Jiu în favoarea inculpatei C.I. pentru fiul său N.F.M. Astfel, este de necontestat faptul că inculpata B.M. în calitate de referent în cadrul S.A.C. al Primăriei municipiului Tg. Jiu şi de membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu - este funcţionar public în sensul prevederilor legale - a falsificat procesul verbal de şedinţă al Comisiei Locale Tg. Jiu şi Anexa 29 în sensul că a şters cu pastă corectoare pe „A.G." şi moştenitor A.I.I." cu suprafaţa de 0,1756 ha şi a adăugat în Anexă pe autorii inculpatei C.I. respectiv, pe defunctul „C.I." şi moştenitor „C.V. cu suprafaţa de 0.1401 ha, deşi în şedinţa Comisiei locale nu s-a discutat cererea acestora.

În faza de urmărire penală. în legătură cu aceste modificări, inculpata B.M. arată că „la sugestia domnului B.Ş., am modificat Anexa 29 pentru a fi introdus C.I. în locul altei persoane. în acest fel, am modificat prima pagină din Anexa 29 înlocuind de la poziţia numărul 9 pe A.I. cu C.I. (a se vedea fila 100 din rechizitoriu, dosar urmărire penală).

De altfel, o atare modificare, este evident că nu era făcută din proprie iniţiativă iară nici un scop, pentru că este clar, aşa cum ar rezulta din declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (fila 50. dosar primă instanţă, primul ciclu procesual) că scopul acestei modificări era acela de a face tot posibilul pentru ca inculpata C.I. să beneficieze pentru fiul său, N.F.M. de atribuirea nelegală de terenuri pe raza municipiului Tg. Jiu.

De aceea, Inculpata C.I. a determinat prin insistenţă, presiune pe inculpatul B.Ş. care era membru al colectivului de lucru ce funcţiona pe lângă Comisia judeţeană, şi responsabil, pentru localitatea Tg. Jiu, ailat în subordînea directă a inculpatei C.I. ca şi atribuţii de serviciu, care la rându-i, l-a rugat pe inculpatul G.I. şi el în calitate de şef serviciu Agricol şi Cadastru al municipiului Tg. Jiu şi de membru al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu ca împreună alături, de inculpata B.M. să urgenteze soluţionarea solicitărilor inculpatei C.I. Edificator ta acest sens în conjugarea acţiunilor vizând satisfacerea solicitărilor inculpatei C.I. sunt chiar declaraţiile inculpatei B.M., în faza de urmărire penală (filele 100 şi 101 rechizitoriu), pe care instanţa le-a apreciat, în contextul celorlalte probe administrate în cauză, potrivit art. 63 alin. (2) C. pen. anterior, ca exprimând adevărul: „l-am spus d-lui B. să aibă răbdare că vom înainta propunerea de validare la o altă şedinţă, dar acesta mi a spus că nu mai. suportă presiunile doamnei C.I. şi să facem ce putem pentru a înainta documentaţia", „Ulterior a mai fost validată şi suprafaţa de 0,0630 ha în pct. „P.", pe numele fiului doamnei C.I., N.F.M. fără a se mai discuta în, comisia locală". „Menţionez că tabelul nominal din Anexa 3 în care la poziţia. 5 figurează C.I. cu moştenitor N.F.M., a fost scris de mine şi semnat din partea Comisiei. Am întocmit această Anexă 3 în urma unor discuţii cu B.Ş. şi G.I. care mi-au spus că doamna C.I. mai solicită şi această suprafaţă şi doreşte să fie pus în posesie, fiul său, N.F.M. Toate aceste lucruri le-am făcut şi pentru, că în ultima perioadă a anului 2007 ne erau respinse toate documentele înaintate Comisiei judeţene în mod nejustificat, fiind astfel nevoiţi să cedăm presiunilor doamnei C.I."

Sunt evidente acţiunile întreprinse de cei 3 inculpaţi B.Ş., G.I. şi B.M. de a atesta fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, inculpatul B.Ş. determinând-o pe inculpata B.M. să ateste astfel de împrejurări necorespunzătoare adevărului, cum ar fi aceea a nesupunerii dezbaterii Comisiei locale a propunerii de validare a suprafeţei de 0,630 ha în pct. “P.”, pe numele fiului inculpatei C.I., N.F.M. la care a aehiesat şi inculpatul G.I., aşa cum rezultă din susţinerile de mai sus ale inculpatei B.M. De altfel, toţi cei trei inculpaţi, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu au determinat ca reconstituirea, dreptului de proprietate în favoarea inculpatei C.I. pentru fiul său N.F.M., să se facă în condiţii nelegale, astfel, fără a supune dezbaterii Comisiei iocale propunerea de validare în vederea reconstituirii suprafeţei de teren de 0,0630 ha în punctul P. - aşa cum s-a arătat mai sus - de asemenea, inculpatul B.Ş. întocmind şi semnând documentaţii incomplete şi care nu exprimau adevărul, şi au stat la baza propunerilor de validare pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe raza municipiului Tg. Jiu, în. folosul fiului inculpatei C.I., N.F.M., cum sunt referatele din 06 iulie 2007 din 2 iulie 2007, din 21 septembrie 2007 - 3 acte materiale, şi nu 4, pentru că referatul din 30 noiembrie 2007, priveşte pe inculpatul D.N. - aceiaşi inculpat determinând-o, la rândul său, în mod direct pe inculpata B.M. să falsifice procesul verbal de şedinţă al Comisiei locale din 06 iunie 2007 şi Anexa 29, aşa cum s-a arătat, de asemenea, mai sus la care se adaugă şi semnarea de către inculpatul G.I. a Notelor de prezentare din 03 iulie 2007, din 13 septembrie 2007 şi din 08 septembrie 2007 prin care se atestau fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului în sensul că există condiţiile necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea fiului inculpatei C.I., N.F.M., note care au stat la baza adoptării hotărârilor Comisie, judeţene prin care s-a restituit în mod nelegal dreptul de proprietate în favoarea acestuia - 3 acte materiale şi nu 4, pe considerentele arătate, toate aceste acte fiind acte concrete ce au condus în final la rezultatul urmărit de inculpata C.I., cu ajutorul celor 3 inculpaţi G.I., B.Ş. şi B.M., şi anume la atribuirea nelegală pentru fiul său N.F.M., terenuri în municipiul Tg. Jiu.

De altfel, inculpata B.M. a recunoscut în întregime faptele aşa cum s-a arătat în actul de sesizare, ea fiind singura care a achiesat, atât pe parcursul judecăţii în primul ciclu procesual, cât şi pe parcursul judecăţii în cadrul celui de al doilea ciclu procesual, la judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior - a se vedea concluziile apărătorului şi ultimul cuvânt al acesteia. De menţionat că şi inculpatul G.l., deşi a achiesat şi el la procedura recunoaşterii vinovăţiei, prevalându-se, iniţial, în primul ciclu de judecată de beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, ulterior, a susţinut atât pe parcursul judecăţii, în primul ciclu procesual, dar şi în cel de-al doilea ciclu procesual că nu se face vinovat, din punct de vedere al caracterului penal cu referire la asemenea fapte de care este acuzat, întrucât nu a ştiut că sunt de natură penală, solicitând, astfel achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, invocând, totodată şi achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, în sensul că astfel de fapte nu puteau să fie săvârşite de el. întrucât era şeful serviciului agricol şi de cadastru şi nu avea atribuţii în legătură cu aspectele de ordin juridic, sau achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât, pe de o parte, lipseşte latura subiectivă, iar, pe de altă parte, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de lege, nici sub aspectul laturii subiective, cum este existenţa unei pagube, deoarece în cauză, instituţiile constituite părţi civile nu pot avea calitatea de părţi vătămate. Aceste susţineri ale inculpatului G.I. prin apărător prin care s-a solicitat achitarea pe multiple temeiuri cum sunt cele arătate art. 10 lit. a), c), d) au condus Curtea de Apel la concluzia că inculpatul G.I. nu poate beneficia de procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, de care s-a prevalat iniţial inculpatul în cursul cercetării judecătoreşti în primul ciclu procesual deoarece, în opinia Curţii de Apel soluţia de achitare este incompatibilă cu judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei cu excepţia achitării în baza art. 10 lit. b)¹, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Ca atare, Curtea de Apel a considerat că în cauză inculpatului G.I. nu-i pot fi aplicate prevederile art. 320¹ şi în consecinţă faţă de activitate infracţională descrisă în concret mai sus, constând in infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aşa cum a rezultat din schimbarea de încadrare juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată arătată la început, Curtea de Apel a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte pe inculpatul B.Ş., deşi acesta a negat săvârşirea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât şi pe parcursul judecăţii în ambele cicluri procesuale, susţinând că nu sunt veridice afirmaţiile inculpatei B.M. care a declarat că a făcut, modificările în procesul verbal şi şedinţei Comisiei locale Tg. Jiu din 06 iunie 2007 şi a modificat Anexa 29, ca urmare a presiunilor exercitate de către el, totuşi aceste susţineri, fie chiar coroborate cu declaraţia sa din faţa instanţei în care nu I-a implicat în mod explicit - ea recunoscând că a făcut acele corecturi fiind şi stresată din cauza unor probleme familiale - nu pot fi reţinute, chiar dacă singura probă care îl acuza de instigare la săvârşirea acestei infracţiuni a fost retrasă, aşa cum s-a susţinut de către apărare.

Ca atare, analizând solicitarea apărării în vederea achitării sale în baza art. 10 lit. a) pentru săvârşirea infracţiunii pe de-o parte de fals intelectual cu privire la conţinutul celor 3 referate incriminate, iar pe de altă parte pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, Curtea de Apel a constatat că astfel de susţineri nu pot fi primite întrucât din cele prezentate mai sus, prin acele referate au fost atestate fapte şi împrejurări necorespunzătoarc adevărului iar cu privire la infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale a numitei B.M. pentru ca aceasta să modifice procesul verbal al Comisie locale şi Anexa 29 menţionate, faptele sunt extrem de evidente, Curtea urmând a da relevanţă, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior, probelor administrate la urmărirea penală aşa cum au fost analizate mai sus.

Aşa fiind, Curtea de Apel a reţinut vinovăţia inculpatului B.Ş. şi a aplicat sancţiunile penale pentru aceste fapte.

În fine, în ceea ce priveşte pe inculpata B.M., Curtea de Apel a constatat că fiind săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior constând în ştersăturile cu pastă corectoare pe anexă, dar o atare faptă materială de alterare a conţinutului actului întruneşte, în aprecierea Curţii de Apel, nu numai elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior pentru care a fost trimisă în judecată dar şi elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, ele fiind indisolubil legate de exercitarea atribuţiilor de serviciu, exprimând, astfel, fapte şi împrejurări nereale în timpul exercitării acestor atribuţii şt ca atare, în sarcina acestei inculpate, aşa cum s-a arătat şi prin schimbarea de încadrare juridică dispusă cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. anterior combinat cu art. 248¹ cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior s-a reţinut în sarcina inculpatei atât infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi anume infracţiunea de fals intelectual în formă continuată cât şi infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale şi nu pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale cum din eroare s-a strecurat în minută, deşi textul scris în baza căruia a fost condamnat pentru această infracţiune este cel ce vizează autorul, mai exact art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, şi nu cel ce vizează pe instigator, neprecizându-se art. 25 C. pen. anterior, ce vizează instigarea. B. împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti şi intimaţii inculpaţi C.I., B.Ş. şi G.l.. In primul rând Ministerul Public a criticat soluţia de achitare care s-a dispus faţă de inculpata D.L., parchetul solicitând condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, săvârşită în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de avantaje patrimoniale şi instigare la fals intelectual în formă continuată. Astfel, s-a arătat că din materialul probator administrat pe tot parcursul procedurii, în special din înscrisurile ataşate la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor şi cu declaraţiile inculpaţilor, se conturează activitatea infracţională a acestei inculpate, activitate ce poate fi rezumată după cum urmează:

- a întocmit şi semnat cu numele inculpatului D.N., cererea înregistrata din 09 octombrie 2002, prin care solicita primarului oraşului Turceni să elibereze o adeverinţă din care să rezulte că suprafaţa de teren de 0,50 ha, ce a fost validată prin Ordinul prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996, este ocupată de groapa de cenuşă a termocentralei Turceni;

- a întocmit şi semnat cu numele inculpatului D.N. cererea din 25 noiembrie 2005, prin care solicita preşedintelui Comisiei locale de fond funciar a municipiului Tg. Jiu, ca în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,40 ha pe raza administrativă a municipiului Tg. Jiu, din rezerva Comisiei locale Tg. Jiu;

- a participat la şedinţele Comisiei judeţene din 16 iulie 2007, din 21 septembrie 2007 şi a semnat Hotărârea Comisiei judeţene nr. 4719 din 6 iulie 2007, nr. 4804 din 21 septembrie 2007 şi Hotărârea Comisiei Județene nr. 4728 din 13 iulie 2007, prin care s-au validat de către Comisia Judeţeană propunerile Comisiei locale de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea soţului său, D.N. şi a fiului inculpatei C.I., N.F.M.;

- deşi era membra al Comisiei judeţene nu a verificat legalitatea, verosimilitatea şi pertinenţa documentaţiilor ce au stat la baza propunerilor de validare pentru, persoanele menţionate mai sus;

- i-a determinat pe inculpatul B.Ş. şi pe inculpatul G.I. şi, prin intermediul acestora, pe învinuita B.M., să întocmească propuneri de validare către Comisia judeţeană, pe baza unor documentaţii incomplete sau cu, un conţinut fals ori pe baza unor documentaţii care se refereau la alte persoane;

- l-a determinat pe inculpatul S.R. - secretarul Primăriei Turceai să. elibereze adeverinţa din 2002, prin care se atestau fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Reprezentantul parchetului a arătat că toată această activitate infracţională conturează infracţiunile reţinute în sarcina acestei inculpate.

S-a solicitat, de asemenea, aceeaşi soluţie de condamnare cu privire la inculpatul D.N., a cărui activitate infracţională este descrisă succint la fila 37 şi următoarele din memoriul de apel al parchetului, fiind vorba de o complicitate la, infracţiunile la care s-a făcut referire anterior; deci în mare parte se menţin aceleaşi elemente din situaţia de fapt. Pentru acest inculpat s-a solicitat condamnarea pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, uz de fals şi fals în declaraţii. S-a solicitat însă instanţei de apel să constate încetat procesul penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală în. temeiul art. 10 lit. i) C. proc. pen. anterior şi aplicarea unei sancţiuni administrative, deoarece este achitat prejudiciul. Reprezentantul Ministerului Public a mai arătat că al treilea motiv de apel vizează modalitatea greşită în care prima instanţă a procedat la schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii intimaţi B.Ş., G.I., B.M. şi S.R.. în concret, prin procedeul prevăzut de art. 334 şi următoarele C. proc. pen. anterior a fost exclusă din încadrarea juridică o infracţiune, şi anume infracţiunea, de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, respectiv complicitate la această mfiacţîune, în mod evident, nu se poate dispune o astfel de soluţie, instanţa este investită cu toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, şi nu se poate schimba încadrarea juridică din mai multe infracţiuni în mai puţine infracţiuni. Dacă se consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale uneia dintre infracţiunile deduse judecăţii, se poate pronunţa o soluţie de achitare care trebuie însă motivată în mod corespunzător şi mi este cazul în speţă.

S-a mai arătat că următorul motiv de apel are legătură cu, cel menţionat anterior. Astfel, Ministerul Public a solicitat condamnarea inculpatului S.R., pentru infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, infracţiuni cu privire ia care instanţa a omis a se pronunţa, recurgând la artificiul, constând în schimbarea încadrării juridice. Activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat poate fi rezumată după cum urmează:

- a primit personal cererile care au. stat la baza emiterii adresei din 4 octombrie 2005 şi a adeverinţei din 2002, acte pe care le-a întocmit şl semnat în calitate de secretar şi în. care a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului. A eliberat cele două înscrisuri în condiţiile în care ştia că în. evidenţele Primăriei oraşului Turceni, inculpatul D.N. sau autoarea acestuia, D.A., nu figurau ou suprafeţe de teren pe raza administrativă a localităţii. în Anexa 19 la Ordinul Prefectului nr. 23/1996, cunoştea că nu este menţionată suprafaţa de 0,4 ha,

- prin eliberarea adresei din 4 octombrie 2005 către Comisia locală Turceni, inculpatul a indus ideea falsă că cererea inculpatului D.N. ar fi fost discutată de către Comisia locală de fond funciar Tg. Jiu, lucru care nu s-a întâmplat în realitate, de altfel inculpatul neavând competenţa legală de a întocmi şi elibera o astfel de adresă fără o hotărâre a comisiei locale.

Ca şi ceilalţi inculpaţi, inculpatul S.R. a avut o poziţie de nerccunoaştere, însă această poziţie, pusă în faţa documentaţiilor existente la dosar, nu poate conduce decât la concluzia că fapta există, constituie infracţiune şi se impune adoptarea unei soluţii de condamnare.

Al cincilea motiv de apel invocat priveşte pedeapsa aplicată inculpatei C.I., fiind vorba despre o pedeapsă nelegală în condiţiile în care s-a coborât sub minimul special fără însă a fi reţinute circumstanţe atenuante.

Al şaselea motiv de apel al Ministerului Public vizează situaţia inculpatului G.I., pentru care în cadrul primului ciclu procesual s-au reţinut dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. anterior, iar după casarea cu trimitere s-a revenit în mod implicit asupra acestei dispoziţii a instanţei, deşi acesta nu era un aspect care să fie vizat în decizia de casare.

Reprezentantul parchetului a considerat că odată admisă cererea formulată de inculpat în baza dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, se impune o soluţie de condamnare cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13" din Legea nr. 78/2000.

Al şaptelea motiv de apel se referă la faptul că pentru inculpaţii B.Ş., B.M. şi G.I. se solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare. în acest sens, s-a apreciat că instanţa a reţinut în mod corect, însă disproporţionat ca efect, lipsa antecedentelor penale în condiţiile în care toate aceste persoane aveau calitatea de funcţionari publici, lipsa antecedentelor penale constituie o condiţie de normalîtate, chiar o condiţie pentru ca aceştia să poată funcţiona în cadrul autorităţilor în care îşi desfăşurau atribuţiile.

S-a arătat, de asemenea, că ultimele două motive de apei vizează latura civilă a cauzei, Cu privire la acţiunea A.N.A.F., s-a solicitat să se ia act de acoperirea prejudiciului, aspect care a fost omis de către prima instanţă întrucât este vorba de infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina lui D.N., infracţiune pentru care se impune încetarea procesului penal ca urmare a achitării prejudiciului.

S-a apreciat însă că se impune admiterea acţiunii civile exercitate de Primăria Tg. Jiu, acţiune civilă care este dovedită cu raportul de expertiză efectuat în timpul urmăririi penale şi pe cale de consecinţă se impune şi menţinerea sechestrelor asigurătorii dispuse anterior în cauză. Se impune, de asemenea, desfiinţarea tuturor înscrisurilor falsificate care sunt enumerate la fila 163 şi urm. din rechizitoriu.

Inculpata C.I. a criticat (filele 232-255 vol. I dos apel) sentinţa Curţii de Apel şi a susţinut că nu a făcut altceva decât să ceară reconstituirea unui drept, că terenul care l-a solicitat era cuvenit datorită partajului succesoral voluntar intervenit în favoarea fiului său N.F.M., că participarea sa la lucrările comisiei de fond funciar era o obligaţie legală fiind membra de drept al acesteia.

Inculpatul B.Ş. a criticat (filele 122-226 vol. I dos apel) sentinţa Curţii de Apel şi a susţinut că nu este vinovat de acuzaţiile care i se aduc, deoarece nu era singura persoană responsabilă din cadrul Colectivului de lucru din cadrul Comisiei Judeţene activitatea fiind doar de întocmire a unui referat.

Pe de altă parte, inculpatul G.I. a criticat (filele 100-121 vol. I dos apel) sentinţa Curţii de Apel arătând că este nevinovat deoarece nu a cunoscut că documentele pe care le-a semnat erau false, că nu avea obligaţiile ce se afirmă că le-a încălcat.

În faza apelului, în faţa Înaltei Cărţi, cauza a avut următoarele termene:

- 15 ianuarie 2014, când s-au admis cererile de amânare a cauzei formulate de inculpaţi în vederea angajării apărătorilor aleşi şi pentru pregătirea apărării.

- 29 ianuarie 2014, când au fost admise probele solicitate de reprezentantul parchetului şi de către inculpaţii C.I., B.Ş., I.G. şi S.R. De asemenea au fost admise probele solicitate de inculpaţii D.L. şi D.N. privind audierea martorilor P.P. şi P.I. şi a fost respinsă cererea formulată de aceiaşi inculpaţi privind reactualizarea valorii terenului.

- 12 martie 2014, când s-au audiat martorii P.S., R.D.P. şi B.A. Pe parcursul audierii martorului B.A., instanţa a respins următoarele întrebări, ca fiind neconcludente şi nepertinente: întrebarea Reprezentantului Ministerului Public: „dacă pentru activitatea sa din cadrul Comisiei şi inclusiv sub aspectul pe care l-a prezentat instanţei martorul a fost cercetat penal de către Parchetul local Tg. Jiu"; întrebările apărătorului inculpatului D.N.: „martorul să precizeze unde sunt celelalte cereri de reconstituire formulate de către fraţii numitei D.A."; „dacă D.A.B. ia dat martorului personal, o cerere de reconstituire pentru terenurile ei moştenite în localitatea Borăscu", apreciindu-se ca prin această întrebare se tinde să se dovedească aspecte din înscrisuri, prin declaraţii de martori; întrebarea inculpatului D.N.: „dacă martorul ştie că soţia sa, B.V. a dat o declaraţie în care a arătat ca D.A. fostă B. avea terenuri în loc. Borăscu."

- 26 martie 2014, când s-au audiat martorii B.I. şi P.I. Pe parcursul audierii martorului P.I., instanţa a respins ca neavând legătură cu soluţionarea cauzei următoarea întrebare formulată de către apărătorul ales al inculpatului B.Ş.: „Care era responsabilitatea membrilor colectivului de sprijin?". Reprezentantul parchetului a solicitat o completare de consemnare a declaraţiei martorului P.I. în fraza „Răspunzând la altă întrebare a apărării, arăt că este adevărat că în dosarele comisiei trebuiau sa existe şi documentele de filiaţie." Solicitarea a fost admisă de instanţă, fraza fiind completată astfel: „Răspunzând la altă întrebare a apărării, arăt că este adevărat că în dosarele comisiei trebuiau să existe şi documentele de filiaţie şi de proprietate."

- 16 aprilie 2014, când s-au audiat martorii P.P., P.I., B.D. şi C.M. Pe parcursul audierii martorului B.D. instanţa, în urma deliberării, a respins întrebarea apărării „daca în cadrul şedinţelor colectivului de lucru studierea dosarului se lacea în colectiv sau venea cineva şi prezenta dosarul", ca neutilă cauzei, fiind nerelevantă procedura de lucru din cadrul colectivului de lucru.

- 23 aprilie 2014, când s-a audiat martorul V.I. Avocat S.I. a arătat că renunţă la audierea martorului îngustu Ion, având în vedere că acesta este diagnosticat cu cancer, după cum rezultă din înscrisul medical depus la dosar.

- 7 mai 2014, când s-au audiat inculpaţii B.M., S.R., D.L. şi D.N.

- 12 mai 2014, când s-au audiat inculpaţii I.G., C.I. şi B.Ş. şi

- 19 mai 2014, când au avut loc dezbaterile,

Prin Decizia nr. 210/A din 03 iulie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2150/54/2010* s-a dispus:

A schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul S.R. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 248 şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul S.R. la pedeapsa de 2 închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. anterior.

A înlăturat aplicarea art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 şi în baza art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul S.R. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 86¹⁰ C. pen. anterior a anulat executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, la locui de muncă, aplicate inculpatului S.R. prin sentinţa penală nr. 309 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6382/95/2009, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţiei din 08 septembrie 2010.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.R., care va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului S.R. ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi fixează, potrivit art. 86 C. pen. anterior, un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, a obligat pe inculpat ca, pe perioada termenului de încercare stabilit, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, instanţă în a cărei rază teritorială domiciliază inculpatul;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii C.I., B.Ş. şi G.I.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului Ministerului Public au rămas în sarcina statului.

A obligat apelanta inculpată, C.I., ia plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 Iei reprezintă onorariul cuvenite apărătorului din oficiu se va avansa din. fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat apelanţii inculpaţi B.Ş. şi G.M. la plata sumelor de câte 5.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei reprezintă onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat inculpaţii D.L. şi D.N. la plata sumelor de câte 8.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

A obligat inculpată B.M., la plata sumei de 5,400 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul S.R. la plata sumei de 7.400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii S.R., D.L. şi D.N. în cuantum de câte 300 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru, inculpata B.M. în cuantum de 400 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei,

Pentru a dispune în acest fel, Înalta Curte a avui în vedere următoarele:

Cu titlu de principiu, primordial, oricărei analize de speţă, înalta Curte a reamintit că dreptul de proprietate este unul dintre principalele drepturi fundamentale prevăzute şi garantate în Constituţia României, alături de dreptul la moştenire (art. 44 şi art. 46 din Constituţia României).

Proprietatea este şi un element definitoriu, al oricărei democraţii, de aceea legiuitorul a reglementat modul în care s-a realizat reconstituirea proprietăţilor funciare preluate samavolnic în perioada regimului comunist.

Sub acest aspect, datorită modului în care autorităţile comuniste au preluat proprietăţile funciare şi apoi le-au translatat, au impus ca pe parcursul timpului să fie adoptate mai multe acte normative ce reglementează condiţiile de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv; Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991, ce a fost republicată;

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997;

Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente; H.G. nr. 890 din 04 august 2005 pentru aprobarea. Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Aşadar, actul, legislativ iniţial a fost Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991, care a suferit diferite modificări datorită situaţiilor ivite în practică, iar ulterior s-a adoptat şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, lege ce a modificat şi completat legile cu. caracter reparatoriu adoptate după anul 1990, ocazie cu care legiuitorul a pus accentul pe faptul că actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate emise anterior în condiţii ilegale sunt lovite de nulitate absolută.

De altfel, în privinţa acestui aspect, Curtea Constituţionala a fost sesizată şi a statuat că existenta dreptului dobândit cu rea-credînţă sau prin abuzul, autorităţilor publice nu. Este compatibilă cu garantarea drepturilor si libertăţilor cetăţenilor, potrivit art. 57 din Constituţie, care prevede că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi şi a observat că măsura legislativă a atribuirii titlurilor pe vechiul amplasament şi sancţionarea cu nulitatea absolută a actelor emise în mod ilegal este în concordanţă cu principiul garantării proprietăţii, prevăzut de art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), conform cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Pe de altă parte, cu titlu de premisă, Înalta Curte a reamintii că aprecierea probelor, ca operaţiune finală a activităţii de probaţiune, permite judecătorului să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, judecătorul îşi formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzaţiei, cu privire la măsura în care prezumţia de nevinovăţie a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăţie, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.

După legătura lor cu obiectul probaţiunii, probele se împart în probe directe şi probe indirecte. Prin probe directe se înţeleg probele care dovedesc direct vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului (conţinutul recunoaşterii inculpatului; prinderea în momentul săvârşirii infracţiunii; declaraţiile martorilor oculari; stabilirea că în momentul când infracţiunea a fost săvârşită inculpatul se găsea în altă localitate). Prin probe indirecte se înţeleg probele care nu dovedesc direct existenţa ori inexistenţa faptei sau vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului, dar care, prin coroborarea lor duc la concluzia că fapta a fost săvârşită sau că învinuitul ori inculpatul este vinovat sau nu.

Aşadar, probele indirecte sunt elemente de fapt, care legate de alte elemente de fapt, împreună, pot constitui proba comiterii unei fapte penale sau proba vinovăţiei unui inculpat.

Legea de procedură penală nu stabileşte aprioric valoarea diferitelor probe, aceasta trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare a probelor administrate în deslăşurarea procesului penal, de evaluarea judiciară a probelor depinzând soluţionarea procesului penal.

Este de necontestat că pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei faptei ori a vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă - excepţie fac declaraţiile inculpatului, precum şi declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, care nu pot face dovadă prin ele însele, ci numai prin coroborare cu alte probe ale dosarului.

La fel de necontestat este faptul că o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, ci sunt necesare mai multe probe indirecte, din a căror coroborare să se poată stabili existenţa sau inexistenţa faptei, ori vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane.

Ca aceste considerente, Înalta Curte a avut în vedere în speţa analizată următoarele dispoziţiile legale aplicabile:

Legea nr. 18/1991.

Art. 8 Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite.

Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha. pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. Prin familie se înţeleg soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.

În octombrie suprafaţa adusă în cooperativa este cea care rezultă din evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate şi cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

Art. 12. Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sari a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren deteraiinată pe numele tuturor moştenitorilor urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun;

Art. 14, Membrii cooperatori care după caz, au părăsit cooperativa, nu au muncit în cooperativă sau nu locuiesc în localitatea respectivă, precum şi moştenitorii acestora pot primi terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul cooperativei. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi persoanelor ale căror terenuri au trecut cu sau fără titlu în patrimoniul cooperativei, fam ca ele să fi dobândit calitatea de cooperatori precum şi, după caz, moştenitorilor acestora Legea nr. 111 din ianuarie 2000.

Art. 3 (1) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha familiei şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată în orice mod de aceasta, dar nu mai mult de 50 ha. de proprietar deposedat, se face integral în localităţile în care există suprafeţe de teren agricol constituite ca rezervă la dispoziţia comisiei potrivit art. 18 din aceeaşi lege.

(2) În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol pentru a satisface integral cererile, în condiţiile alin. (1), reconstituirea dreptului de proprietate se va face şi din suprafeţele de teren agricol trecute în. proprietatea comunei, a oraşului sau a municipiului conform art. 49 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, şi, după caz, în situaţiile în care prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile se constată nulitatea absolută a mior titluri de proprietate, din terenurile agricole care trec în proprietatea privată a statului în baza unor astfel de hotărâri.

(3) În situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat.

(4) Despăgubirile se vor acorda începând cu suprafeţele cele mai mici care mi pot fi retrocedate.

Art. 6, - 1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi cele judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute de art. 9 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

- 2) Dispoziţiile art. 12 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, privind stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum şi dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 51-59 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

Art. 8 Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nemodificată, li se restituie în natură suprafeţe cu destinaţiei agricolă sau piscicolă de aceeaşi calitate pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetru! acestor societăţi.

Atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară pe vechile amplasamente

Art. 10 Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit drepturi de creanţă Iâ institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă precum şî la regiile autonome eu profil agricol sau la societăţile naţionale cu profil agricol potrivit Legii nr. 46/1992, li se restituie suprafeţele de teren agricol.

Art. 12 (1) Consiliile comunale, orăşeneşti: sau municipale din. unităţile administrativ - teritoriale pe care se află terenurile împreună cu oficiile de cadastru agricol şi organizarea teritoriului vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacă acestea sunt iibere de construcţii, sau sole situate în imediata apropiere a localităţilor, asigurându-se accesul la lucrările de hidroamclioraţie, acolo unde ele există.

Art. 22 Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 8, art. 10 şi art. 14-16 din prezenta lege, se fac de comisiile locale şi judeţene, în conformitate şi în condiţiile prevăzute la art. 12 şi la art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în regulamentul de aplicare precum şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.

Art. 38 Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente în condiţnle prezentei legi, cu interzicerea transferării lor către comisiile prevăzute la art. 6 alin. (1) din prezenta lege.

Art. 40 (1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv şi se găsesc incluse în diverse amenajări hidrotehnice de hidroamelioraţii sau de altă natură, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului din aceeaşi localitate, în localităţile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.

Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii si justiţiei, precum și unele măsuri adiacente a modificat si completat Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel:

Art. 3 (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt;

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate. în favoarea persoanelor care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

- actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

Legea nr. 1/2000 a suferii următoarele modificări, astfel.

Art. 1 Persoanelor fizice şi persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile forestiere. în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 2 (1) în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.

Art. 3 (2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prev. la art. 9 alin (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha. de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat".

Art. 4 (1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. în cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii".

Art. 6 (1) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(13) În situaţia în care nu maî există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când acesta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate loturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari, poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.

(2) Dispoziţiile art. 12 şi art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum şi dispoziţiile prevederilor prevăzute la art. 51-59 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate potrivit prevederilor legii.

Art. 22 Reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de comisiile locale şi comisiile judeţene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 şi art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de construire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin H.G. nr. 1172/2001 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor prezentei legi".

Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de costituire atribuţiile și funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Art. 1 în scopul stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, se compun şi funcţionează conform prezentului regulament.

Art. 2 (1) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale se constituie prin ordin al prefectului şi sunt formate din: primar - preşedintele comisiei; vîceprimaruL iar în cazul municipiilor reşedinţă de judeţ, viccprimarul desemnat de consiliul local; secretarul unităţii administrativ-teritorialc - secretarul comisiei; un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătăţiri funciare sau un specialist în cadastru general, de regulă din cadrul serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură; un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanţă agricolă sau din aparatul de specialitate al consiliului local; un jurist din sistemul de organizare a agriculturii şi dezvoltării rurale sau din aparatul de specialitate al instituţiei prefectului ori al autorităţilor administraţiei publice locale; şeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia; 2-4 reprezentanţi ai foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorii acestora care au solicitat terenuri în termenul legal în funcţie de mărimea comunei, oraşului sau municipiului.

(5) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea şi controlul comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a A.N.R.P.

Art. 4 (1) Comisia judeţeană sau a municipiului Bucureşti este numită prin ordin al prefectului şi va avea următoarea componenţă; prefectul - preşedintele comisiei; subprefectul desemnat de prefect; secretarul general al instituţiei prefectului - secretarul comisiei; directorul direcţiei de contencios administrativ şi controlul legalităţii; directorul general al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară; reprezentantul teritorial al A.D.S.; directorul sucursalei teritoriale a Administraţiei Naţionale „îmbunătăţiri Funciare"- RA; un reprezentant desemnat de consiliul judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti; inspectorul şef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia; directorul direcţiei silvice din cadrul R.N.P.R. sau împuternicitul acestuia; un reprezentant al A.P.P.R.; un reprezentant al A.A.P.; un reprezentant al asociaţiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite,

(2) În vederea sprijinirii comisiei judeţene pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ti revin, prin ordin al prefectului se constituie un colectiv de lucru compus din specialişti,, delegaţi pe toată durata funcţionării comisiei de către conducătorii instituţiilor, agenţiilor economice sau asociaţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 5. Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale:

a) preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu excepţia celor formulate de comune, oraşe sau municipii;

b) verificarea în mod riguros, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) din Legea nr. l8/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relaţiile şi datele necesare;

c) stabilesc mărimea şi amplasamentul suprafeţei de teren, pentru care se reconstituire dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente şi consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;

d) completează în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice şi juridice îndreptăţite;

e) primesc şi transmit comisiei judeţene contestaţiile formulate de persoanele interesate;

f) întocmesc situaţii definitive, potrivit competenţelor ce le revin, privind persoanele fizice şi juridice îndreptăţite să li se atribuie teren cu suprafaţa şi amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare şi parcelare întocmit;

g) întocmesc situaţii cu titlurile de proprietate eliberate în condiţiile art. 27 alin. (22) din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cazurile în care proprietarii renunţă la titlul de proprietate pentru intrarea în legalitate şi înaintează comisie judeţene propuneri de revocare a acestor titluri;

h) înaintează şi prezintă spre aprobare şi validare comisiei judeţene situaţiile definitive, împreună cu documentaţia necesară, precum şi divergenţele produse şi consemnate la nivelul acestor comisii;

i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor tăcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin:

j) analizează lunar evoluţia cauzelor în justiţie în care comisia locală este parte şi în funcţie de aceasta hotărăşte şi propune organului competent poziţia procesuala pentru termenele următoare;

k) sesizează organele competente pentru sancţionarea membrilor comisiei când este cazul;

l) identifică terenurile atribuite ilegal şi sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. 111 din Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare;

m) exercită orice alte atribuţii ce Ic revin potrivit prevederilor legale şi prezentului regulament;

Art. 6 Comisiile judeţene şî a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

a) organizează instruirea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale şi asigură distribuirea legilor, a prezentului regulament, a hărţilor şi planurilor la zi, precum şi a altor materiale necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora;

b) asigură îndrumarea şi controlul comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale prin desemnarea pe comune, oraşe şi municipii a membrilor din comisia judeţeană;

c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea autenticitatea şi concludenta acestora;

d) soluţionează contestaţiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale;

e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, împreuna cu proiectele de delimitare şi parcelare;

f) emit titlurile de proprietate pentru cererile validate;

g) soluţionează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate a comunelor, oraşelor şi municipiilor pentru terenurile forestiere;

h) analizează propunerile comisiilor locale de revocare a titlurilor de proprietate eliberate în condiţiile art. 27 alin. (2)² din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, verifică temeinicia acestor propuneri şi hotărăsc în consecinţă;

i) identifică terenurile atribuite ilegal şi sesizează prefectul care va promova acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. 111 din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare;

j) analizează lunar evoluţia cauzelor în justiţie în care comisia judeţeană respectiv comisia municipiului Bucureşti este parte şi decide asupra măsurilor ce trebuie luate;

k) atribuie şi dispune delimitarea în teren, completarea proceselor-verbale de punere în posesie a comunelor, oraşelor şi municipiilor pentru terenurile forestiere proprietate publică ce la revin;

l) preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială a mai multor localităţi din judeţ, în aceste cazuri comisia judeţeană va îndeplini în mod corespunzător şi atribuţiile prevăzute la lit. b), c), d) şi h) de mai sus;

a) exercită orice alte atribuţii ce le revin potrivit prevederilor legale şi prezentului regulament.

Art. 9 (1) Lucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii membri ai cooperativelor agricole de producţie şi pentru celelalte persoane prevăzute de lege se desfăşoară de comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, după caz, luându-se în considerare suprafaţa terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi speciale, sau orice alt mod de la membrii cooperatori. Suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martor.

Art. 10 (1) În situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament, în cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptăţite nu optează pentru primirea de despăgubiri.

(2) În situaţia în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietatea foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localităţi, care vor pnne la dispoziţie terenurile rămase disponibile.

Prin H.G. nr. 1831 din 22 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile si funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin Legea nr. 590/2005, după alin. (2) al art. 10 s-au introdus şase alineate, alin. (3) - (8), cu următorul cuprins:

(3) Comisiile locale de fond funciar vor ataşa la cerere o situaţie centralizatoare privind terenurile aflate la dispoziţia lor, sub semnătura tuturor membrilor comisiei, avizată de comisia judeţeană de fond funciar, care să ateste că în rezerva comisiei locale de fond funciar nu mai există teren pe baza situaţiei suprafeţelor de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate, situaţie comunicată de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară,

(4) Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se poate adresa, prin intermediul comisiei judeţene de fond funciar, instituţiilor şi autorităţilor publice care administrează teren proprietatea statului.

(5) Toate instituţiile şi autorităţile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar şi să comunice acestora suprafeţele de teren care pot fi disponibilizate, în condiţiile legii, în, termen de 45 de zile de la data primirii cererii.

(6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la staţiunile şi institutele de cercetare doar dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituţii şi autorităţi publice în judeţul respectiv sau în. judeţele învecinate.

Art. 11 (1) Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulţi moştenitori cererea se poate face şi în comun fiind semnată de fiecare dintre ei.

(2) În cerere se vor menţiona următoarele date st elemente: numele şi prenumele solicitantului si ale părinţilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafaţa, de teren la care se socoteşte îndreptăţit precum si orice alte date necesare pentru, stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.

(3) În cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească dacă există, în toate cazurile certificat de naştere, certificat de deces al autorului, în cazul moştenitorilor precum si orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

(4)Totodată la cerere se va anexa declaraţia prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. republicată cu modificările st completările ulterioare.

(5) Cererea împreună cu actele prevăzute la alin. {3), se depun la consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul, fie personal., fie prin poştă, înăuntrul termenului prevăzut de lege;

(6) În cazul în care cererea se depune personal, solicitantul va prezenta actele doveditoare în original şi câte o copie xerox, semnată pentru conformitate, rămânând la comisie numai copiile acestora,

(7) Când cererea se transmite prin poştă, la aceasta se vor anexa copii xerox semnate pentru conformitate pe propria răspundere de către solicitant.

Art. 48 (1) în anexa nr. 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s~a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni, cu profil, agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, modificată, şl cărora li se restitui în natură suprafeţe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăţi, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.

Art. 50 în anexa 29 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricolă precum şi la regiile autonome cu profil agricol sau la societăţile menţionate cu profil agricol şi cărora Ii se restitui suprafeţele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000. cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 54 în anexa nr. 23 se înscriu persoanele fizice prevăzute ia art. 3 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu există suprafeţe de teren agricol pentru restituirea integrală a proprietăţii, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri.

În lumina interpretării coroborate a textelor legale indicate, Înalta Curte a apreciat că nu poate primi unele dintre susţinerile martorilor ascultaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti (în principal cele susţinute în cel de-al doilea ciclu procesual când apărarea inculpaţilor a abordat o altă strategie), întrucât precizările acestor martori reflectă doar o explicaţie a propriilor atitudini avute la momentul săvârşirii faptelor de către inculpaţi, dar şi trecerii timpului.

În acest sens, martorul P.I. (vol. II, filele 82-83 dosar apel) a declarat printre altele: „Cu privire ia situaţiile concrete ale dosarelor D. şi C., arăt că nu era nevoie de documentele de filiaţie, deoarece dreptul de proprietate era validat şi era în discuţie doar amplasamentul"; martorul B.D. (vol. II filele 167-168, dosar apel) a declarat în anii 1991 şi 1996 s-au emis hotărâri de validare, acestea presupunând şi reconstituirea dreptului de proprietate. La acel moment s-au depus loate actele doveditoare, respectiv acte de filiaţie şi cete ce atestau dreptul de proprietate, Nu îmi amintesc cine a depus acele înscrisuri. Comisia judeţeană a validat acest dosar. Nu îmi amintesc numele celor în favoarea cărora se reconsiîiuiau drepturile de proprietate. în anul 2007 s-a procedat la punerea în posesie şi s-au adoptat hotărârile menţionate în această cauză. în această procedură nu se mai depunea aceleaşi înscrisuri, deoarece se stabilea numai amplasamentul Punăndu-mi-se la dispoziţie declaraţia din 02 iulie 2009, fila 53 verso, ultimul paragraf, arăt că propunerea nu trebuia să fie de validare, ci de stabilire a amplasamentului aşa cum am arătat. întrucât validarea presupusese emiterea hotărârilor din 1991 şi 1996. Singura localitate care avea rezervă pentru acordarea terenurilor în natură era Tg. Jiu. Am pregătire juridică, iar anterior am lucrat 20 ani ca jurist la prefectura Gorj. Am folosit în activitatea mea ca acte normative Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 şi bineînţeles H.G. cu normele metodologice"; martorul V.I. (vol. ll filele 176-178 dosar apel) a arătat: Declaraţia pe care am dat-o în faţa procurorului reflectă realitatea, însă se referă la răspunsul pe care l-am dat asupra aspectelor întrebate de către procuror referitoare la dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate. Eu am fost membru al Comisiei local Tg. Jiu de aplicare a legii fondului funciar. în cazul C. şi D., arăt că drepturile de proprietate ale acestora fuseseră reconstituite în anul 1991 prin hotărârea comisiei judeţene pentru cazul C. şi în anul 1996 în cazul D. De aceea astăzi arăt în faţa instanţei că în privinţa celor 2 persoane comisia judeţeană trebuia să facă doar validarea amplasamentelor. Menţionez că dosarul referitor la validarea amplasamentelor trebuia să conţină un anumit set de documente, iar dosarul referitor la reconstituirea dreptului de proprietate un alt set de documente. Este adevărat că procurorul mi-a prezentat conţinutul celor două dosare referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, iar eu am arătat ce anume documente erau ori nu lipsă. La întrebarea instanţei referitor la faptul dacă pot preciza conţinutul dosarelor privind validarea amplasamentelor, nu pot să fac precizări exacte deoarece a trecut multa vreme, însă pot arăta că în aceste 2 situaţii comisia locala a analizat conţinutul documentelor necesare validării amplasamentului şi a înaintat la O.C.P.I. aceste înscrisuri în vederea întocmirii planurilor parcelare. Această instituție şi-a dat avizul şi şi-a aplicat viza pentru neschimbare, iar documentele au fost restituite comisiei locale, care apoi le-a înaintat la comisia judeţeană pentru luarea unei hotărâri cu privire la validarea amplasamentelor. La întrebarea formulată de apărătorul inculpatului G., pentru a preciza dacă în situaţia în care există un proces verbal cum este cel din 22 februarie 2006 ar mai fi necesară reanalisarea documentaţiei, eu răspund prin aceea că chiar dacă era cazul, adică chiar daca se primea o solicitare în acest sens, dacă se constata că persoana respectivă este îndreptăţită şi dacă exista viza O.C.P.I., eu nu cred că mai trebuia reevaluată acea situaţie. în condiţiile în care documentaţia se trimitea la comisia judeţeană, dacă se reîntorceau pentru diferite completări, cum ar fi de exemplu cazul lipsei unor documente care dovedesc filiaţia, atunci se proceda la completarea documentaţiei. De principiu în cadrul comisiei locale se urmărea existenţa tuturor documentelor prevăzute de legislaţie, iar în cazul în care persoana solicitantă nu aducea toate documentele, atunci se făcea propunere de invalidare deoarece nu sa putea face o altă propunere în lipsa documentelor necesare. Răspunzând întrebării apărării inculpatului G., de a preciza dacă în situaţia în care O.C.P.I.-ui viza ca amplasament doar o parte din suprafaţa cuvenită, comisia locală trimitea documentele către comisia judeţeană cu această suprafaţă vizată ori aştepta ca O.C.P.I.-ul să acorde viză pentru amplasamentul întregii suprafeţe, eu arăt că în practica comisiei noastre locale trimiteam către comisia judeţeană documentele care primeau viza de amplasament din partea O.C.P.I.-ului. Aşa cum am arătat mai sus, ulterior nu se rediscuta conţinutul documentelor care vizau reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel, doresc să precizez că în domeniul legilor fondului funciar s-a permis acest lucru, întrucât un proprietar putea să deţină teren pe raza fostelor C.A.P.-uri ori pe raza fostelor I.A.S.-uri sau staţiuni pomicole, însă reconstituirea s-a efectuat în etape, iar O.C.P.I.-ul nu ar fi putut valida amplasamentele întregii suprafeţe cuvenite proprietarilor acolo unde au fost solicitate pentru prima dată deoarece se suprapuneau cu proprietăţile altor cetăţeni"; martora C.M. (vol. II, filele 165-166, dosar apel) a declarat printre altele: „Precizarea mea din faţa reprezentantului Ministerului Public, în sensul că dacă aş fi studiat la momentul semnării referatelor documentaţia anexată nu aşf semnat acele referate sau nu mi le-aş fi însuşit, se explică prin aceea că am crezut că. acele lucrări se referă la reconstituirea dreptului de proprietate pentru care era nevoie de foarte multe documente ce lipseau din acele dosare, iar nu de schimbarea amplasamentelor. Pentru validarea amplasamentelor trebuia să fie depuse planurile de parcelare şi îmi aduc aminte că la acele dosare erau depuse planurile de parcelare.''

Aşadar, sub anumite aspecte, martorii au încercat să acrediteze ideea potrivit căreia, în activitatea comisiilor din care au scut parte alături de unii dintre inculpaţi nu ar fi avut sarcina decât să stabilească amplasamentul terenurilor, întrucât ar fi existat o validare anterioară.

Aceste afirmaţii sunt eronate, iar Înalta Curte a subliniat faptul că actul legislativ iniţial Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991, a fost modificată datorită situaţiilor ivite în practică, iar ulterior Legea nr. 247/2005 privind, reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a modificat şi completat legile cu caracter reparatoriu adoptate după anul 1990, legiuitorul punând accent pe faptul că actele de reconstituire şt constituire a dreptului de proprietate emise în condiţii ilegale sunt lovite de nulitate absolută, fiind astfel evident că era necesară existenţa întregii documentaţii prevăzută în lege şi în normele de aplicare, dar şi verificarea documentaţiei anterioare.

De altfel, chiar conţinutul dosarelor de reconstituire a dreptului de proprietate ale altor persoane aflate în aceleaşi zile în analiza comisiilor locale ori a comisiei judeţene, fac acesta dovadă, iar procesele verbale ale comisiilor sunt elocvente, toate înscrisuri ce nu au fost contestate de către inculpaţi (vol. 8 dup, filele 1-158).

Or, dispoziţiile legale nu pot fi combătute prin declaraţii pro cama ale unor martori, de exemplificare a propriei turpitudini, care de altfel relatează adevăratul mod de lucru în cadrul comisiilor în cazul terenurilor lui D. şi C., cum este cazul martorului B.A. ce a declarat M. Nu îmi aduc aminte cu exactitate condiţiile în care a fost modificată Anexa 19. Insă la vremea respectivă făceam parte din Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar, având în vedere calitatea mea de secretar al Primăriei com. Borăscu. Cred că în aceste condiţii fiind mal multe solicitări care veneau din întreaga (ară, în cadrul Comisiei, verificând dosarele primite, s-a pus în discuţie modificarea acestei anexe nr. 19. Doresc să precizez că de fapt nu a fost o modificare, ci practic era vorba de Anexa 19 aşa cum a fost iniţial emisă şi propusă din Comisie, validată şi de Comisia judeţeană. Este adevărat că aceasta cuprindea şi o completare de mână, îmă aceea era situaţia la momentul respectiv, făceam totul ca să fie bine." Explicaţia martorului fiind şi mai evidentă atunci când a încheiat declaraţia sa afirmând, "Este adevărat că mama inculpatului D. este bunica soţiei mele."

De aceea, Înalta Curte a dat eficienţă în evaluarea sa înscrisurilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate - procese-verbale, referate, adrese etc. probatorii necontestate de către apărare dar aprerciate din perspectiva proprilor interpretări a normelor legale aplicabile. Evaluarea a avut în vedere coroborarea acestor mijloace de probă cu dispoziţiile legale aplicabile şi în raportare la declaraţiile martorilor, expertizele, precum şi declaraţiile inculpaţilor.

În aceste condiţii, Înalta Curte a subliniat faptul că în lege este prevăzut expres că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

- actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

Aşadar Înalta Curte a considerat că pe cale de interpretare, rezultă fără echivoc şi este evident că la momentul analizării cererilor formulate de inculpaţii D.N. şi C.I. era necesară verificarea întregii documentaţii de către comisiile de aplicare a legilor proprietăţii, deci inclusiv a actelor ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate, cum de altfel rezultă din declaraţia martorei C.M. (vol filele 165-166, dosar apel). "La dosarele referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuiau să fie mai multe acte."

Sub acest aspect, Înalta Curte a reţinut că înscrisurile depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate de către inculpatul D.N., sunt altele decât cele prevăzute de lege pentru a fi putut fi avute în vedere de către comisiile de aplicare a fondului funciar, iar împrejurarea menţionată de către experţi (vol. 2 dup 51, 49-97, 247-257) referitoare la legalitatea schimbului de suprafeţe de teren în care înrâurire asupra stării de fapt, acuzaţiile fiind, referitoare tocmai la condiţiile ce au generat schimbul, întrucât reconstituirea în final a dreptului de proprietate a fost rezultatul activităţii infracţionale, scopul, acesteia. De aceea Înalta Curte a considerat că tabelul nominal aflat şi la fila 40 vol. 8 dup este elocvent şi relevant. Acest înscris demonstrează în opinia Înaltei Curţi modalitatea prin care inculpaţii au ignorat prevederile legale şi conivenţa infracţională a acestora, deoarece cu uşurinţă se pot observa modificările existente asupra înscrisului (originalul se află la fila 61, 350 vol. 2 dup), iar aceste modificări se referă tocmai la. D.A., ale căror drepturi erau solicitate de către inculpat.

De altfel, s-a stabilit ştiinţific că „scrisul în litigiu de la rubrica 3 de pe anexă, respectiv „ 3. D.A. 0,50, 0,50, 0,50" şi cifrele de la rubrica Total, simt scrise probabil cu aceeaşi maşină de scris ca şi restul anexei, că cifrele de la rubrica Total, sunt scrise peste cifrele iniţiale care au fost şterse în prealabil, cu ajutorul unei radiere. Cifrele scrise iniţial sunt pe fiecare coloană, dar nu se poale stabili maşina cu care au fost scrise, întrucât sunt mai puţin lizibile." (Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 octombrie 2009, vol. 2, file 329-349 dup). Este vorba despre documentul referitor la tabelul nominal, anexa 19 al Consiliului local Borăscu, aspecte necontestate de vreunul dintre inculpaţi şi despre care martorul B.A. afirma că se proceda aşa „ea totul să fie bine". Aşadar acest aspect evident a fost confirmat şi ştiinţifîic, în sensul că Anexa 19 prezintă ştersături şt modificări, dar nu s-a putut stabili dacă. modificările s-au făcut înainte sau după discutarea în Comisia locală Borăscu, însă chiar şi aşa, dispoziţiile legale impuneau ca alăturat acestui tabel să existe o serie de alte înscrisuri, care să demonstreze reconstituirea dreptului de proprietate.

Or, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (filele 1-42 vol. 8 dup) Înalta Curte a constatat că în timp ce pentru, alte persoane (vol. 8 dup, filele 1-158 V.D., C.V., B.V., D.G., D.M.) actele doveditoare au fost cele prevăzute în lege (adică cele la care fac trimitere expresă la prevederile artll. stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar. Când simt mai mulţi moştenitori cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei, (2) în cerere se vor menţiona următoarele date şi elemente: numele şl prenumele solicitantului şi ale părinţilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafaţa de teren la care se socoteşte îndreptăţit, precum şi orice alte date necesare pentru, stabilirea dreptului de proprietate potrivii legii. (3) în cerere se vor anexa; acte de proprietate, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească dacă există, în toate cazurile certificat de naştere, certificat de deces al autorului, în cazul moştenitorilor, precum şt orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat. (4) Totodată la cerere se va anexa declaraţia prevăzută la art. 10 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare, (5) Cererea, împreună cit actele prevăzute la alin. (3), se depun la consiliul local în a cărui rasă teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poştă, înăuntrul termenului prevăzut de lege; (6) în cazul în care cererea se depune personal, solicitantul va prezenta actele doveditoare în original şi câte o copie xerox, semnată pentru conformitate, rămânând la comisie mimai copiile acestora. (7) Când cererea se transmite prin poştă, la aceasta se vor anexa copii xerox semnale pentru conformitate pe propria răspundere de către solicitant Art. 11 (1). În anexa nr. 27 se înscriu persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 3 din Legea nr. 18/1991 modificată, şl cărora li se restitui în natură suprafeţe agricole, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăţi, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare), pentru inculpatul D.N. actele avute în vedere sunt altele decât cele impuse prin lege, respectiv; cererea inculpatului din 25 noiembrie 2005 prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate (vol. 5, fila 83 dup); adresa Comisiei locale Tg. Jiu prin care i se precizau actele pe care trebuie să le prezinte şi sa le anexeze la cerere (vol. 5, fila 90 dup); adresa din 04 octombrie 2005 emisă de Comisia locală de fond funciar a Primăriei oraşului Turceni către Comisia locală Tg. Jiu prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pe raza municipiului Tg. Jiu (vol. 5, fila 84 dup); anexa nr. 19 întocmita de Consiliu! local Borăscu privind Tabelul Nominal cu persoanele sau după caz moştenitorii acestora al căror teren a fost preluat de către unităţile agricole de stat, cuprinzând adnotarea secretarului B.A. (vol. 5, fila 92 dup); Declaraţia de acceptare a moştenirii dată de inculpat în faţa notarului public din 21 februarie 1997 (vol. 5, fila 107 dup), cererea inculpatului din 30 august 2005 prin care îi solicita sâ se adreseze pentru reconstituirea dreptului de proprietate comisiilor de fond funciar din alte localităţi, (vol. 5, fila 94 dup); Ordinul Prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996 (vol. 5, fila 95 dup); Adeverinţa din 22 octombrie 2002 a Primăriei oraşului Turceni prin care se adeverea că D.N., cu domiciliul în T. Jiu, judeţul Gorj, moştenitorul defunctei D.A. prin Ordinul Prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996, i-a fost validată ca fiind în l.A.S, Turceni, suprafaţa de 0,40 ha, actualmente ocupată de groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni (vol. 5 fila 103 dup).

De aceea, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor ascultaţi nemijlocit de către Înalta Curte sunt evaluate prin prisma a ceea ce prevede legea, a ceea ce a statuat Curtea Constituţională respectiv că existenţa dreptului dobândit cu rea-credinţă sau prin abuzul autorităţilor publice nu este compatibilă cu garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Su acest aspect, cu titlu general, Înalta Curte a considerat că declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul procesului penal, atât cele contestate de către inculpaţi ori de către Ministerul Public, respectiv martorii Î.I., V.I., E.I., C.A., R.B.I., J.G., U.E., P.M.L., l.I., M.C., M.I., C.F., P.T., B.D., P.I., D.C., Z.T.M., L.I.C., T.M., I.C., I.F., S.N., C.F.B., l.D.G., C.M., L.I.G., A.S.G., C.Z., C.M., T.A., C.C., T.P., M.N.R., V.C.N., C.C.A., B.I., C.C., M.I., M.V., D.V., B.V., P.N., P.S., P.B., Ş.M., U.M., P.M., D.C., M.M., P.I., P.P., Ţ.C., B.V., B.M., V.I., B.E., B.V., M.N., C.M.M., S.M., M.M., D.D., N.D., T.T., G.C., R.S., B.A.I., B.M.G., M.E., R.E., R.P.D., G.I.M., P.S., N.F.M. se coroborează cu înscrisurile aliate la dosarul cauzei - dosarele de reconstituire, registrele cu procesele-verbale ale comisiilor, adresele, adeverinţele etc. - şi demonstrează în final împrejurările de fapt în care au fost comise faptele ce formează obiectul acuzaţiilor penale formulate în prezenta cauză. în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei coroborate cu declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, în fapt Înalta Curte a reţinut unnâtoarele:

În perioada 1990 - 1993 inculpata D.L. a fost economist principal, şef serviciu contabilitate, director adjunct şi director general ale prefecturii, iar în perioada 19 mai 1993 - 17 noiembrie 1993 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul SC I. SRL Tg. Jiu în calitate de economist, societatea comercial care la avut ca administrator pe incutpatul B.Ş.

Ulterior datei de 17 noiembrie 1993 inculpata D.L. a ocupat diferite funcţii în cadrul Prefecturii Gorj (şef serviciu, director, secretar general) iar în perioada 03 ianuarie 2006 - 01 decembrie 2007 a ocupat funcţia de subprefect al Judeţului Gorj.

Inculpatul D.N., soţul inculpatei T.D.L., este avocat în, cadrul Baroului Gorj, unde s-a înscris la data de 08 mai 2000, Anterior, inculpatul D.N. a fost judecător în cadrul Judecătoriei Tg. Jiu - în perioada 01 septembrie 1986-14 septembrie 1990 şî în cadrul Tribunalului Gorj - în perioada 14 septembrie 1990-01 mai 2000.

Inculpata C.I. în perioada 19 iulie 1990 - 29 mai 2009 a ocupat mai multe funcţii în cadrul Prefecturii Gorj, respectiv inspector învăţământ, inspector specialitate, şef birou, şef serviciu, în cadrul Serviciului verificarea legalităţii actelor, a aplicării actelor normative, contenciosul administrativ şi resurse umane.

Inculpatul B.Ş. a îndeplinit funcţia de consilier superior în cadrai Instituţiei Prefectului Judeţul Gorj, unde a fost angajat iniţial cu contract individual pe durată determinată începând cu dala de 28 iunie 2006. Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 144 din 23 aprilie 2008, contrasemnat de inculpata D.L. şi vizat pentru legalitate de inculpata C.I., inculpatul B.Ş. a fost numit în funcţia publică de execuţie de consilier clasa 1, gradul profesional superior, iar dintre membrii comisiei de examen a făcut parte şi inculpata C.I. - procesul-verbal din 21 aprilie 2008, persoană care de altfel a formulai şi o recomandare pentru inculpat.

Înalta Curte a apreciat că aceste elemente faptice dovedesc dincolo de orice dubiu că înfre inculpaţii D.L., C.I. şi B.Ş. a existat o relaţie de interdependenţă, iar în perioada activităţii infracţionale inculpaţii C.I. şi B.Ş. erau ierarhic subordonaţii inculpatei D.L.

De altfel, acesl fapt esle confirmat şi de către martorul B.D. atunci când afirmă:

Despre C. şi D. se cunoştea ca simt funcţionari publici şi de aceea cred că dosarul privindu-ipe aceştia a fost verificat de membrii colectivului de lucru Gorj. Regula în cazul terenurilor ocupate, era restituirea terenului in natură, chiar şi pe alt amplasament, respectiv pe raza altor localităţi. Numai în mod excepţional se plăteau despăgubiri. Pentru cele două doamne -funcţionari publici propunerea a vizat restituirea terenului în natură pe alt amplasament, pe raza localităţii Tg. Jiu, întrucât terenurile din com. Scoarţa şi Turceni erau ocupate, (vol. l fila dosar apel).

Pe de altă parte, inculpatul G.I. a îndeplinit în perioada 2003-2007 funcţia de şef de Serviciu agricol-cadastru, iar inculpata B.M. a îndeplinit funcţia de referent în cadrul Serviciului agricol-cadastru al Primăriei Municipiului Tg. Jiu, aşa încât, datorită atribuţiilor de serviciu ambii inculpaţi au fost ierarhic subordonaţi inculpaţilor D.L., C.I. şi B.Ş., iar inculpatul S.R. a îndeplinit în perioada 1998-2009 funcţia de secretar al Primăriei Oraşului Turceni.

Cu referire la atribuţiile ce decurgeau ca urmare a funcţiilor deţinute în perioada de timp ce formează obiectul acuzaţiilor penale, Înalta Curte a considerat că acestea clarifică pe deplin relaţiile de interdependenţă personală şi funcţională înu-e inculpaţi şi împrejurările în care au fost comise faptele penale, astfel:

Inculpatul S.R., secretar al Primăriei Oraşului Turceni avea ca atribuţii de serviciu:

- răspunderea cu privire la legalitatea actelor emise de Primărie împreună cu organele de specialitate;

- asigurarea efectuării lucrărilor de secretariat;

- răspundea efectiv de aplicarea Legii nr. 18/1991 modificată şi actelor emise din Primărie din punct de vedere juridic;

- conducea activitatea registrului agricol.

Pentru responsabilităţile avute în domeniul funciar, prin Ordinul Prefectului nr. 15 din 25 ianuarie 2007 s-a acordat sporul lunar de dificultate în procent de până la 50% din salariul de încadrare a salariaţilor din cadrul structurii de specialitate a instituţiei prefectului, implicaţi în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, structură din care au făcut parte şi inculpaţii D.L., C.I. şi B.Ş.

În contextul acestor interdependenţe funcţionale şi personale, Înalta Curte a reţinut: Prin Ordinul Prefectului Judeţului Gorj nr. 23 din 30 ianuarie 1996 (vol. 3, fila 52 dup) numitele A.L., C.M. şi D.A. - persoane înscrise în Anexa 19 întocmită de Comisia locală Borăscu - au dobândit calitate de acţionari la SC T. SA, motive pentru care li s-au calculat valoarea acţiunilor la care aveau dreptul în funcţie de întinderea dreptului reconstituit şi de grupa de fertilitate a terenurilor de pe raza localităţii. Anexa 19 nu a cuprins adnotarea conform căreia „din suprafaţa de 0,50 ha, 0,10 ha s-ar afla pe raza com. Borăscu, iar diferenţa de 0,40 ha, pe raza comunei Turceni. Această adnotare a fost efectuată de către martorul B.A., care a declarat că el a făcut-o în anul 1996, dar pe un exemplar al anexei destinat I.A.S.-ului după emiterea Ordinului Prefectului, exemplar ce poartă şi semnătura şi avizul societăţii respective (vol. 11 dup, file 67-73) iar suprafaţa respectivă făcea parte din Registrul agricol pentru autorul P.C. şi se referă la fiica acestuia P.A. devenită ulterior D.A.

Aşa cum s-a arătat mai sus, martorului B.A. şi-a circumstanţiat declaraţiile în faţa Înaltei Curţi într-un mod „plastic' : „Este adevărat că aceasta cuprindea şi o completare de mână, însă aceea era situaţia la momentul respectiv, făceam totul ca să fie bine. Este adevărat că mama inculpatului D. este bunica soţiei mele." Realitatea faptică a înscrisurilor dosarului şi a celor declarate de către martorul B.A. au fost însă confirmate de martorul P.I. în faţa Înaltei Curţi (vol. II fila 164 dosar apel): „Sunt frate cu P.P., iar sora mea D.A. este decedată de opt ani. respectiv din data de 16 decembrie 2005. Am formulat cerere de reconstitinre a dreptului de proprietate pentru terenurile din com. Borăscu, jud. Olt, însă până In prezent nu am obţinut titlul de proprietate. Noi am fost patru fraţi - eu, P.P., A.D. şi C.E., care este decedată, de cea 15 ani. Eu personal m-um ocupat să scot de la Arhivele Statului care atestau dreptul de proprietate al tatălui meu P.C. Sora mea D.A. nu a depus personal o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate înainte de declanşarea acestui proces nu i-am cunoscut pe soţii D.N. şi D.L. şi de către martorul P.P. (vol. II fila 163 dosar apel): „Eu sunt fratele lui A.P. (D.) Există o cerere a unei persoane care are acelaşi mane ca sora mea A.D. De asemenea, am auzit că în baza cererii formulată de această persoană, pe care nu o cunosc, au intrai în posesia terenurilor, primarul, secretarul şi alţii asemenea. Anterior prezentei cauze nu i-am cunoscut pe numiţii D.L. şi D.N." După cca. 6 ani, în data de 09 octombrie 2002, inculpata D.L. s-a deplasat la Primăria Turceni unde a predat inculpatul S.R. - secretarului Primăriei Turceni, cererea formulată în numele soţului său - inculpatul D.N., dar prin care a solicitat să i se elibereze o adeverinţă din care să rezulte că „suprafaţa de teren de 0,50 ha ce a font validată prin Ordinul Prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996. ca fiind în I.A.S. Turceni, este actualmente ocupată de groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni, adeverinţa fiindu-i necesară la Primaria Tg. Jiu, (vol. 5, fila 104 dup).

La data de 22 octombrie 2002, Primăria Turceni a emis adeverinţa (vol. 5, fila 85 dup) prin care se atestau fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că inculpatul D.N., moştenitorul defunctei D.A., prin Ordinul Prefectului nr. 23 din 30 ianuarie 1996, i-a fost validată ca fiind în LA.S. Turceni, suprafaţa de 0,40 ha actualmente ocupată de groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni, adeverinţă eliberată pentru a-i folosi inculpatul D.N. la Primăria Tg. Jiu.

Această adeverinţă a fost eliberată, deşi nu are la bază niciun document din care să ar rezulta că D.A. ar fi deţinut terenuri pe raza oraşului Turceni ori că cei 0,40 ha de teren s-ar afla sub groapa de cenuşă a Termocentralei.

Potrivit înscrisurilor aflate în vol. 4, fila 166-174 dup, sub groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni nu s-au aflat niciodată terenuri ce au aparţinut SC T. SA (societate comercială ce a preluat fostul I.A.S.), întrucât terenul a fost expropriat de la C.A.P. Turceni, Primăria Turceni şi I.S. Dolj prin Decretul prezidenţial nr. 193 din 25 septembrie 1974 şi respectiv Hotărîrea Consiliului de Miniștrii din 18 mai 1974, iar declaraţiile martorilor nu pot schimba o realitate consemnată prin înscrisuri, aşa cum a încercat apărarea.

După cca.3 ani, la data de 30 august 2005 inculpatul D.N. a solicitat Comisie locale Turceni să-i reconstituie dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 0,40 ha în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 şi art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 890/2005. Prin adresa din 04 octombrie 2005, care a fost concepută şi semnată de inculpatul S.R. (vol. 5, fila 98 dup) în numele Comisiei locale de fond funciar Turceni s-a comunicat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Municipiului Tg. Jiu că „datorită faphdui că nu se poate retroceda fizic terenul solicitat, din lipsă de teren disponibil, . vă rugăm, în limita posibilităţilor, să reconstituiţi dreptul de proprietate solicitat de susnumitul".

Aceste aspecte sunt confirmate şi de către martorul B.I. (vol. II filele 84-85 dosar apel), ce a semnat adeverinţa în locul primarului: „La nivelul anului 2005 ocupam funcţia de viceprimar al oraşului Turceni, semnarea acestei adeverinţe mi-a fost solicitată de către secretarul primăriei de la acea vreme, care se numea S.R., iniţial am refuzat, aşteptând sosirea primarului, însă spre finalul programului am analizat împreună cu secretarul, documentele care stăteau la baza emiterii adeverinţei. Aceste documente aveau referire la o suprafaţă de teren despre care se afirma că se află pe raza oraşului Turceni, în zona „Gropii de cenuşă", observând documente ce emanau de la com. Borăscu şi aveau referire cu dl D.N. De asemenea, printre documentele prezentate de către secretar exista şi o adeverinţă emisă în anul 2002, care avea un conţinut asemănător, adeverinţă care era semnată chiar de primar. Acestea au fost circumstanţele în care am fost de acord să semnez adeverinţa. Nu-mi aduc aminte cu exactitate dacă era scris în cerere ori aşa mi-a spus secretarul, însă în mod cert urgenţa mi s-a explicai prin aceea că adeverinţa era necesară pentru a fi depusă la Primăria Tg. Jiu, la Comisia de Fond Funciar, practic prin adeverinţă noi confirmam că nu avem suprafaţa disponibilă solicitată şi probabil dl D. intenţiona să obţină această suprafaţă pe raza localităţii Tg. Jiu. Din ceea ce cunosc de la Comisia de fond funciar, întrucât eu nu m-am deplasat în teren, am înţeles că dl D. ar fi avut o suprafaţă în acea zonă, aspecte care reieşeau din documentele analizate şi din câte îmi amintesc exista un ordin al prefectului, prin care se confirma existenţa unei suprafeţe de 5.000 mp. Arăt că aceste documente nu erau de la noi, ci au venit de la Primăria Borăscu, aşa cum de fapt era situaţia şi în alte cazuri în care era vorba de cetăţeni din alte localităţi (sirăinaj). documentaţia examinată pentru care am semnat adeverinţa, ar fi fost discutată în comisia locală, arăt că într-adevăr această documentaţie a fost discutată în comisia locală".

Ulterior, la data de 16 septembrie 2005, inculpata D.L., a depus personal cererea întocmită şi semnată cu numele soţului său D.N. - prin care a solicitat să se aprobe transferul suprafeţei de teren din localitatea Turceni - fostul LA.S. aflată sub groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni şi să i se reconstituie dreptul de proprietate pe raza administrativă a Municipiului Tg. Jiu.

La data de 28 noiembrie 2005 această cerere a fost repartizată spre soluţionare de către inculpatul G.I. inculpatei B.M. - lucrarea din 25 noiembrie 2005, Potrivit declaraţiei sale din faţa Înaltei Curţi, inculpatul G.I. confirmă faptul că la momentul respectiv, în timpul unui control efectuat de prefectură, a aflat de la martorul Dobritoiu Constantin - membru, al Comitetului de lucra, că D.N. era soţul subprefectului D.L.-vol. III, filele 15-18 dos apel. Acestea aspecte relatate de către Inculpatul G.I. confirmă în fapt modalitatea de acţiune a inculpatei D.L., subprefect ai judeţului la acei moment, care după ce a scris personal cererea în numele soţului său, s-a deplasat personal la primărie, primărie la care ulterior s-a efectuat un control tocmai, de cei aflaţi în subordinea sa directă şi tocmai la compartimentele de care răspundea personal (a se vedea atribuţiile de serviciu la care s-a făcut referire mai sus). La data de 07 decembrie 2005, Comisia locală Tg. Jiu a comunicat inculpatului D.N. condiţiile impuse de lege pentru astfel de cereri, respectiv faptul că se iau în considerare suprafeţe de teren aduse în cooperativă, preluate de acestea în baza unor legi speciale sau cete preluate de stat, respectiv suprafaţa de teren ce rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul, agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau din orice alte probe, inclusiv declaraţii ale martorilor ce-i recunosc că sunt proprietari, vecini, sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească dacă există, în toate cazurile certificat de naştere, certificat de deces al autorului în cazul moştenitorilor, precum şi orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat -toate documente stabilite de art.11 alin. (2), (3), (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 247/2005, precum şi declaraţia prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, referitoare la suprafaţa de teren atribuită sau deţinută efectiv în una sau mai multe localităţi de la un singur sau mai mul fi autori.

Aceste precizări au fost consemnate în adresă, aspecte de altfel confirmate şi martorii F.C., R.B., U.E. şi inculpatul I.G., Ulterior în cursul anului 2007, inculpata D.L., când ocupa funcţia de subprefect al judeţului, i-a solicitat inculpatului G.I. să înainteze Comisiei judeţene Gorj propunerea de validare pentru suprafeţele de teren solicitate de soţul său, inculpatul D.N.

În aceste împrejurări, dată fiind funcţia ocupată de către inculpata D.L., deşi cunoştea că documentaţia depusă era incompletă şi că nu corespunde cerinţelor legale (este peste orice evidentă că lipsesc actele care dovedeasc proprietatea - carte funciara, cadastru. cererile de înscriere in cooperativa, evidentele cooperativei, registrul agricol de la data intrării în cooperativă etc, precum și cele necesare pentru stabilirea filiaţiei - certificat de naştere, certificat de deces al autorului etc. inculpatul G.I. a supus dezbaterii Comisiei locale Tg. Jiu cererea inculpatului D.N. şi astfel în şedinţa de lucru a Comisiei locale din 04 iulie 2007 s-a. propus validarea Anexei 27 la Legea nr. 247/2005 pentru defuncta D.A. şi moştenitor D.N. pentru 0,2000 ha „între J." deoarece ar fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege - art. 9 alin. (4) din Legea ar. 18/1991, art. 6 alin. (13) şi alin. (14) din Legea nr. 1/2000 şi art. 2 din. Normele metodologice pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aprobate prin H.G. nr. 890/2005.

La 11 iulie 2007 (vol. 8, fila 5 dup) Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Tg. Jiu a solicitat Comisiei judeţene Gorj validarea Anexei 27 pentru, suprafaţa de 2,2003 ha şi punerea la dispoziţia Comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea persoanelor menţionate în Anexa 27 în care la poziţia nr. 7 figura şi inculpatul D.N. (vol. 8, fila 4 dup).

Toate acestea sunt dovedite atât din cuprinsul, procesului-verbal de şedinţă al Comisiei locale, din nota de prezentare şi cererea de trecere a suprafeţei de 2,2003 ha în domeniul privat al statului, şi sunt confirmată de martorii C.F., J.G., U.E., R.B.I., M.C., V.I., Î.I. precum şi de inculpaţii G.I. şi B.M.

Cu toate acestea, contrar a ceea ce s-a menţionat în adeverinţa eliberată, inculpatul G.I. (vol 1 filă dosar apel) a declarat; în faţa Înaltei Curţi că „.pentru acordarea amplasamentelor nu era nevoie de acte de filiaţie. O primă ipoteză este aceea în care reconstituirea dreptului de proprietate, datorită lipsei la nivel locala terenului, se face direct pe localitate ce deţine rezerva. O altă ipoteză vizează ca în cazul de faţa, schimbarea amplasamentului deşi titlu vizează o altă zonă. în acest ultim caz nu este nevoie decât ele transfer de anexă, anexa de la nivel local este transferată la Tg. Jiu, dar apoi menţionează că „.doamna secretar al comisiei locale U.E. a întocmii o adresă tip, cu acelaşi conţinut şi acelaşi număr de înregistrare, care a fost expediată la toţi petiţionarii pe Legea nr. 247/2005", aceste precizări evaluate ca nefiind conforme cu realitatea faptică atât din perspectiva trecerii timpului, dar şi datorită celor consemnate în hotărârile instanţelor de fond. De altfel, este dincolo de orice îndoială că declaraţiile tuturor inculpaţilor au fost influenţate de ceea ce s-a apreciat de către instanţele de fond, în cele două cicluri procesuale, După înaintarea propunerii de validare de către Comisia locală Tg. Jiu, inculpatul B.Ş., a întocmit şi Referatul din 12 iulie 2007 privind soluţionarea documentaţiei înaintate la Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată de către Comisia locală Tg. Jiu în care a consemnat date nereale respectiv: că sunt îndeplinite condiţiile legale propunând validarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,2003 ha teren agricol pe Anexa 27 pentru un număr de 7 poziţii,

Comisia Judeţeană Gorj în şedinţa din 13 iulie 2007 a validat în unanimitate propunerea Comisiei locale privind Anexa 27 pentru suprafaţa de 2,2003 ha, procesul-verbal fiind semnat de inculpata C.I, iar ulterior a fost adoptată Hotărârea nr. 4728 prin care s-a constatat trecerea suprafeţei de 2,2003 ha teren agricol, supusă restituirii, din domeniul public ai statului în domeniul privat al statului şi punerea sa la dispoziţia Comisie locale şi s-a validat propunerea Comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,2003 ha, teren agricol, corespunzător persoanelor înscrise în tabelul Anexa nr. 27.

Întradevăr, înscrierea inculpatului D.N. la Anexa nr. 27 a fost nelegală deoarece această anexă trebuia să cuprindă persoane fizice cărora li. s-a stabilit calitatea de acţionar la societăţile comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cărora li se restituie în natură suprafeţe agricole, pe raza documentelor care atesta fosta proprietate, în. perimetrul acestor societăţi, potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şî completările ulterioare, calitate pe care nici inculpatul. D.N. sau autoarea acestuia nu au avut-o. Apărarea nu a. prezinlat niciun document care să infirme acesta concluzie ce se desprinde din. interpretarea normelor legale. Cu toate acestea, inculpatul D.N. a fost pus în. posesie cu suprafaţa de 0,2000 ha în pct. „între J." la data de 04 octombrie 2007 conform procesului-verbal de punere în, posesie, iar la data de 09 octombrie 2007 s-a emis titlul de proprietate, titlu semnat pentru subprefect de inculpata C.I.

În acelaşi mod, la solicitarea inculpatei D.L., inculpaţii B.Ş., G.I. şi B.M. au întocmit nelegal o serie de înscrisuri şi astfel inculpatului D.N. i-a mai fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,1300 ha în pct. “P.”, deşi Comisia locală de fond funciar Tg. Jiu nu a dezbătut o asemenea cerere şi nu propus Comisiei judeţene validarea dreptului de proprietate pentru suprafaţa totală de 4,2362 ha ce a inclus şi suprafaţa acordată inculpatului D.N.

Astfel, la data de 08 noiembrie 2007, prin Nota de prezentare, Primăria Tg. Jiu - Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a solicitat Comisiei judeţene să valideze Anexa 3 referitoare la o suprafaţă totală de 4,2362 ha şi s-a precizat că solicitanţii ar îndeplinii condiţiile prevăzute de lege.

Prin referatul din 30 noiembrie 2007 întocmit de inculpatul B.Ş. s-a propus, contrar prevederilor legale. Comisiei judeţene validarea suprafeţei de 4,2362 ha, care includea şi suprafaţa de 0,1300 ha, deoarece nu existau acte doveditoare.

În aceste condiţii, Comisia judeţeană Gorj a adoptat Hotărârea nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 prin care la poziţia 9 a validat această suprafaţă, care a inclus şi cei 0,1300 ha în pct. „P." acordaţi inculpatului D.N.

Prin procesul-verbal din 12 decembrie 2007 inculpatul D.N. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 0,1300 ha în punctul “P.”, iar la data de 12 decembrie 2007 Comisia judeţeană Gorj a emis titlul de proprietate prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,1300 ha.

Încă înainte să ajungă în proprietatea sa, pentru a-şi asigura foloasele urmărite cu ocazia luării rezoluţiei infracţionale primare, inculpatul D.N. a efectuat diligente prin intermediul inculpatului B.Ş. pentru înstrăinarea terenurilor cu care urma să fie „împroprietărit".

Din această perspectivă, concluzia Înaltei Curţii a fost că s-a petrecut o „împroprietărire" a inculpatului D.N. şi nicidecum o reconstituirea a dreptului de proprietate ce ar fi aparţinut antecesorilor săi.

Date fiind cele mai sus expuse, Înalta Curte a considerat eronate aprecierile instanţei de fond ce s-au referit la procedură a atribuirii inculpatului D.N. a terenurilor de 2.000 mp în pct. „între J., şi de 1.300 mp în pct. “P.” din municipiul Tg. Jiu prin compensare, întrucât această compensare a fost ultimul moment al activităţii infracţionale, de concretizare a rezoluţiiei infracţionale primare, ce a urmărit împroprietărirea familiei D. cu terenuri pe raza localităţii unde domiciliau, respectiv în municipiul Tg. Jiu.

În acest punct al analizei sale, Înalta Curte a arătat că aprecierile instanţei de fond potrivit cărora neîndeplinirea condiţiilor de legalitate - cu referire la compensare - nu poate conduce implicit şi la reţinerea de fapte penale sunt corecte, dar au fost evaluate eronat. Întrucât judecătorul fondului a pornit în analiza sa de la rezultat, şi nu de la cauze.

De altfel, opinia Înaltei Curţi a fost în sensul că soluţia judecătorului fondului - în ambele cicluri procesuale - era previzibilă încă din momentul argumentării schimbărilor de încadrare juridică, practic fiind realizată o confuzie între rezultatul activităţii infracţionale şi obiectul activităţii infracţionale, toate cu repercusiuni asupra interpretării probatoriului şi evident asupra soluţiei pronunţate.

Aşadar, înainte de reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile din municipiul Tg. Jiu inculpatul B.Ş. l-a contactat pe martorul G.I.M. şi s-au deplasat în municipiului Tg. Jiu pentru a-i arăta amplasamentul mai multor terenuri, printre care şi terenul ce a făcut ulterior obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 02 iunie 2008. La data de 18 august 2007, martorul G.I.M. l-a împuternicit pe socrul său R.D.P. pentru ca în numele său şi pentru el să cumpere un teren pe raza judeţului Gorj. Ulterior, la data de 13 noiembrie 2007 s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare prin care inculpatul D.N. se obliga să vândă martorului G.I.M., terenul proprietatea sa, situat în extravilanul Municipiului Tg. Jiu, judeţul Gorj în suprafaţă de 2.000 mp, arabil, tarlaua 97, parcela 41, teren dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate din 09 octombrie 2007, preţul promisiunii fiind de 1.000 lei.

Referitor la inculpatului S.R. - secretarul Primăriei Turceni, membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni - a reţinut că în cursul anului 2002 a eliberat inculpatului D.N. adeverinţa din 22 octombrie 2002 prin care a atestat în mod nereal ca ar deţine o suprafaţă de 0,40 ha, iar în cursul anului 2005 a comunicat către Comisia locală a Municipiului Tg. Jiu că suprafaţa de 0,40 ha este ocupată de groapa de cenuşă a C.E. Turceni, fără a prezenta şi supune dezbaterii Comisiei locale de fond funciar Turceni o asemenea comunicare, contribuind la prejudicierea Primăriei Municipiului Tg. Jiu cu suma de 64.500 euro şi la obţinerea de avantaje patrimoniale

În acest moment al analizei, cu privire la încadrările juridice ale faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii B.Ş., G.I., B.M. şi S.R., Înalta Curte a considerat eronat raţionamentul juridic utilizat de către instanţa de fond prin care a apreciat că infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248¹ C. pen. anterior cu trimitere la Legea nr. 78/2000 nu poate coexista cu infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, de asemenea cu trimitere la Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a considerat că infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual se află în concurs ideal, întrucât cele două infracţiuni au obiecte juridice distincte - pe de o parte, ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la încrederea pe care trebuie să o inspire un înscris întocmit de către un funcţionar public, iar pe de altă parte ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, ce presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor. De altfel, acesta este şi motivul pentru care cele două infracţiuni sunt incriminate în titluri distincte ale C. pen. Pe de altă parte, Înalta Curte a mai statuat că în sarcina unui inculpat, în raport de starea de fapt, pot coexista chiar două infracţiuni de serviciu, cum este cazul abuzului în serviciu şi luarea de mită - Decizia nr. 1170 din 24 martie 2011.

Aşadar, Înalta Curte a constatat că schimbările de încadrare juridică date faptelor inculpaţilor B.Ş., G.l., B.M. şi S.R. de către instanţa de fond sunt greşite, reţinând atât infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 248¹ C. pen. anterior cu trimitere la Legea nr. 78/2000 cât şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. anterior cu trimitere la Legea nr. 78/2000.

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că faptele inculpatului S.R. care, în calitate de secretar ai Primăriei Turceni şi membru al Comisiei locale de fond funciar Turceni, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale unice, generale, în cursul anului 2002 a eliberat inculpatului D.N. adeverinţa din 22 octombrie 2002 prin care atesta în mod nereaî că acesta ar deţine sub groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni suprafaţa de 0,40 ha, iar în cursul anului 2005 a comunicat către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a Municipiului Tg. Jiu cu adresa din 04 octombrie 2005, contrar realităţii, că suprafaţa de 0,40 ha este ocupată de groapa de cenuşă a C.E. Turceni, că aceasta a aparţinut anterior inculpatului D.N. şi că aceasta nu poate fi retrocedată fizic, fără a prezenta şi supune dezbaterii Comisiei locale de fond funciar Turceni o asemenea comunicare, toate fiind acţiuni realizate în scopul de a-l sprijini pe inculpatului D.N. în reconstituirea ilegală a dreptului de proprietate pe raza Municipiului Tg. Jiu contribuind astfel la prejudicierea Primăriei Municipiului Tg. Jiu cu suma de 64.500 euro dar şi la obţinerea de avantaje patrimoniale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă continuată săvârşită în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial pentru altul.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, generale, în cursul anului 2002 a întocmit adeverinţa din 22 octombrie 2002 prin care a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că inculpatul D.N. ar deţine sub groapa de cenuşă a Termocentralei Turceni suprafaţa de 0,40 ha, iar în anul 2005 a comunicat adresa din 04 octombrie 2005 către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate a Municipiului Tg. Jiu prin care a reluat conţinutul nereal al adeverinţei din 22 octombrie 2002 şi a creat astfel condiţiile pentru discutarea cererii inculpatului D.N. în Comisia locală Turceni, ce a hotărât că nu se poate retroceda „în fizic terenul solicitat" şi apoi în Comisia locală Tg. Jiu, ce a procedat la reconstituirea, dreptului de proprietate, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual în formă continuată.

Având în vedere intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noului C. pen., Înalta Curte a verificat în ce măsură infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor mai sunt încriminate în dispoziţiile penale în vigoare, respectiv a stabilit legea penală mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpaţi.

Întrucât, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au. intervenit una sau mai multe legii penale, se aplică legea mai favorabilă, Înalta Curte a analizat cu privire la fiecare inculpat:

a) influenţa, modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat.

b) consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării cauzei.

Inculpatul S.R.,

Examinând prin comparaţie efectele acuzaţiei din legea veche (art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 combinat cu art. 248 şi art. 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 48 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior) Înalta Curte a constatat că legea nouă este mai favorabilă decât legea veche întrucât minimul pedepsei este de 2 ani închisoare faţă de 5 ani în legea veche, consecinţele deosebit de grave definite de art. 183 C. pen. sunt mult superioare celor definite de art. 146 C. pen. anterior, iar pedepsele accesorii şi complementare au termene maî reduse, de la unu, la 5 ani în comparaţie cu, cele anterioare de la 1 la 10 ani.

Examinând, prin comparaţie efectele acuzaţiei din legea veche (art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., anterior) şi efectele acuzaţiei, în legea nouă (art. 321 C. pen. cu. aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior) Înalta Curte a constatat că legea veche este mai favorabilă decât legea nouă, întrucât minimul pedepsei este de 6 luni închisoare, faţă de un an închisoare. Pe de altă parte, în raport de această acuzaţie, a observat că dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate prin Legea ar. 187/2012 şi a înlăturat aplicarea lor.

Sub aspectul tratamentului sancţionator al. pluralităţii de infracţiuni, Înalta Curte a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 - dispoziţii privind aplicarea în timp a legii penale - cu privire la toţi inculpaţii.

Cu referire la inculpatul S.R., Înalta Curte a apreciat că faptele sale au fost săvârşite cu intenţie directă calificată, deoarece el a primit cererile ce au stat la baza emiterii adresei 7 din. 04 octombrie 2005 şi a adeverinţei din 22 octombrie 2002, întocmite personal şi semnate în calitate de secretar al primăriei, înscrisuri în care a atestat fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului.

La individualizarea pedepsei în raport de încadrarea juridică aşa cum a fost ea precizată anterior în raport de legea penală mai favorabilă, Înalta Curte a apreciat că în raport de poziţia procesuală a inculpatului, care deşi a negat că ar fi comis vreo infracţiune, totuşi prin declaraţiile sale a contribuit la clarificarea împrejurărilor de fapt necesare aflării adevărului în cauză, astfel că în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, s-a orientat către mediul acestor limite, iar cu privire la modalitatea de executare, dată fiind şi durata apreciabilă a procedurilor judiciare, s-a orientat către suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte a reţinut că potrivit raportului de expertiză judiciară (vol. 2 dup, fila 255, filele 247-257, 49-97) întocmit în cauza rezultă că valoarea suprafeţelor preluate de inculpatul D.N. pe raza Municipiului Tg. Jiu este 64.500 euro, iar de inculpata C.I. de 26.255 euro. Astfel, la întrebarea „care este valoarea de piaţă la data reconstituirii a celor două suprafeţe de teren atribuite inculpatului D.N. pe raza municipiului Tg. Jiu", expertul a stabilit că „ .valoarea reală în prezent a suprafeţelor preluate deD.N. pe raza municipiului Tg. Jiu este de 64.500 euro reieşită din calculul făcut în baza preţurilor libere luate din Mica Publicitate şi publicaţiile apărute în Tg. Jiu în februarie 2010."

În mod corect, instanţa de fond a reţinut că Primăria municipiului Tg. Jiu a renunţat la pretenţiile civile faţă de inculpata C.I., întrucât prejudiciul a fost acoperit prin restituirea în natură a terenului litigios, conform sentinţei civile nr. 6691 din 29 octombrie 2009 a Judecătoriei Tg. Jiu, irevocabilă, precum şi adresa din 3 noiembrie 2010 a aceleiaşi primării, din care rezultă că terenurile agricole din titlurile de proprietate din 12 decembrie 2007 şi din 15 ianuarie 2008, sunt menţionate ca rezervă la dispoziţia Comisiei locale Tg. Jiu, titluri de proprietate emise pentru N.F.M., şi anulate de instanţa civilă, şi astfel s-a constatat că prejudiciul cauzat Primăriei municipiului Tg. Jiu, în sumă de 26.255 euro, a fost acoperit prin preluarea acestor terenuri de către Primăria municipiului Tg. Jiu.

Primăria Municipiului Tg. Jiu s-a constituit parte civilă încă din timpul urmăririi penale cu sumele stabilite în raportul de expertiză - adresa din 10 iunie 2010.

De aceea, întrucât a constatat vinovăţia inculpatul D.N. îl va obliga la plata sumei de 64.500 euro către Primăria Tg. Jiu reprezentând contravaloarea suprafeţei de teren preluate de inculpat pe raza municipiului Tg. Jiu şi va menţine sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor D.L. şi D.N. prin ordonanţele procurorului din 08 octombrie 2009 şi 30 martie 2010.

Pe de altă parte, va constată că prejudiciul cauzat A.N.A.F. în cuantum de 2.106 lei a fost acoperit integral de către inculpatul D.N., fapt pentru care procesul penal va înceta cu privire la acuzaţia de evaziune fiscală, Cu privire la înscrisuri falsificate sau emise cu încălcarea legii având în vedere prevederile art. 19 raportat la art. 25 combinat cu art. 256 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie să fie desfiinţate pentru a remedia efectele produse în circuitul civil de referatele colectivului de lucru din 12 iulie 2007, din 30 noiembrie 2007, din 06 iulie 2007 şi din 21 septembrie 2007; notele de prezentare din 08 noiembrie 2007, din 11 iulie 2007, din 03 iulie 2007 şi din 13 septembrie 2007; adeverinţa din 22 octombrie 2002 emisă de Primăria Turceni; adresa din 04 octombrie 2005 emisă de Comisia Locală de fond funciar Turceni; procesul-verbal de şedinţă al Comisiei locale de fond funciar Tg. Jiu din 06 iulie 2007 şi Anexa nr. 29; titlurile de proprietate: din 12 decembrie 2007, din 15 ianuarie 2008, din 04 octombrie 2007, din 12 decembrie 2007; procesele verbale de punere în posesie: din 16 ianuarie 2008 şi din 11 ianuarie 2008; din 04 octombrie 2007, și din 12 decembrie 2007; Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4719 din 06 iulie 2007 poziţia 4 din anexă; Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4804 din 21 septembrie 2007 poziţia 3 din anexă;

Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 poziţia 5 din anexă; Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4728 din 13 iulie 2007 poziţia 7 din Anexa 27; Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 4868 din 30 noiembrie 2007 poziţia 9 din Anexa 3.

Împotriva Deciziei penale ar. 210/A din 03 iulie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Doarul nr. 2150/54/2010* a formulat contestaţie la executare inculpatul S.R.

În motivarea contestaţiei, acesta a arătat că, prin decizia atacată Înalta Curte a anulat executarea pedepsei de 3 arii şi 6 luni închisoare la locul de muncă aplicată prin senstinţa penală nr. 309 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, definitivă prin, Decizia ar. 3064 din 8 mai 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, şi, în urma concursului de infracţiuni şi a contopirii pedepselor nu a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată la locul de muncă, precum şi perioada de arest preventiv.

Contestaţie a fost înregistrată sub nr. 750/46/2014 la data de 16 iulie 2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Prin sentinţa penală, nr. 179/F din 05 noiembrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a decimat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 noiembrie 2014 sub nr. 750/46/2014.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., „contestaţia împotriva executării penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare."

Contestaţia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării şi chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătura cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea dispoziţiilor de drept penal şi de drept procesual penal.

Analizând susţinerile eontestatorulul, precum şi actele dosarului, Înalta Curte reţine că inculpatului S.R. i-a fost anulată executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, la locul de muncă, aplicată prin sentinţa penală nr. 309 din 09 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj în. Dosarul nr. 6382/95/2009, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţiei din 08 septembrie 2010, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.R., acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. anterior.

La aplicarea pedepsei rezultante, instanţa trebuie să deducă din pedepasa aplicată inculpatului perioada în care acesta a fost reţinut sau arestat preventiv.

Înalta Curte reţine faptul că în mecanismul de stabilire a pedepsei rezultante, instanţa de apel a omis să deducă faţă de inculpatul S.R. durata în care acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv de la 09 iulie 2009 la 22 iulie 2009 şi de la 06 august 2009 la 09 decembrie 2009.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va admite contestaţia la executare declarată de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 03 iulie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2150/54/2010*.

Va deduce din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată inculpatului S.R. prin aceeaşi decizie penală, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 iulie 2009 la 22 iulie 2009 şi de la 06 august 2009 la 09 decembrie 2009, conform sentinţei penale nr. 309/2009 a Tribunalului Gorj.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia la executare declarată de inculpatul S.R. împotriva Deciziei penale nr. 210/A din 03 iulie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2150/54/2010*.

Deduce din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată inculpatului S.R. prin aceeaşi decizie penală, durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 iulie 2009 la 22 iulie 2009 şi de la 06 august 2009 la 09 decembrie 2009, conform sentinţei penale nr. 309/2009 a Tribunalului Gorj.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă,

Pronunţaiti în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 398/2014. Penal. Contestaţie la executare...		ICCJ. Decizia nr. 425/2014. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 378/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Apel ICCJ. Decizia nr. 379/2014. Penal. Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 397/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel ICCJ. Decizia nr. 398/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Revizuire - Apel ICCJ. Decizia nr. 425/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs