ICCJ. Decizia nr. 626/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3), consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 626/2014

Dosar nr. 4050/3/2013

Şedinţa publică din 20 februarie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 155 din 04 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele, s-a respins ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. formulată de către inculpatul B.E.E., prin apărătorul ales.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., formulată de către inculpata I.C.A., prin apărător ales.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 65 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.E.E. zis "U." (fiul lui E. şi S., născut la în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. I., sector 1, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 300 lei amendă penală.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 - 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru acesta.

În baza art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., la obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în prima zi lucrătoare, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 06 noiembrie 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea MAP nr. 103 din 06 noiembrie 2012 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19686/63/2012.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 65 alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata I.C.A. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., sau interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 300 lei amendă penală.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 33 - 34 C. pen., a constatat că infracţiunile sunt concurente şi dispune contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 - 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatei, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru aceasta.

În baza art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în prima zi lucrătoare, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 06 noiembrie 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea MAP nr. 102 din 06 noiembrie 2012 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19686/63/2012.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 65 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D.M.A. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 300 lei amendă penală.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi dispune contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 - 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru acesta.

În baza art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în prima zi lucrătoare, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 06 noiembrie 2012 şi până la zi.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea MAP nr. 104 din 06 noiembrie 2012 emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 19686/63/2012.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 65 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prevăzută de respectivul articol.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi dispune contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 - 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru acesta.

În baza art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în prima zi lucrătoare, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză;

f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate, reţinerea şi arestul preventiv, începând cu 06 noiembrie 2012 şi până la 08 noiembrie 2012 inclusiv.

În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, rap. la art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a cantităţii de 260 ml. Ketamină, rămasă după efectuarea analizelor fizico-chimice.

În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a restituit inculpatei I.C.A. un telefon mobil S.E., cartelă sim V. şi card de memorie microSD capacitate 2 GB; s-a restituit inculpatului D.D.M.A. un telefon mobil N. cartelă sim V. şi a restituit inculpatului B.E.E. un telefon mobil N., cartelă sim V. şi card de memorie microSD, capacitate 1 GB.

În baza art. 191 C. proc. pen., obligă fiecare dintre cei patru inculpaţi la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 3002 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse faţă de inculpata D.F.M. măsură pe care menţinut-o.

A fost dispusă disjungerea şi soluţionarea separată a cauzei penale referitoare la inculpata D.F.M.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.E.E., I.C.A., D.F.M., D.D.M.A. - aceştia aflaţi în stare de arest preventive, alături de inculpatul O.A., în stare de libertate, pentru comiterea mai multor infracţiuni, astfel:

- B.E.E., zis "U." - pentru o infracţiune continuată de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 15 lit. a) C. pen., o infracţiune continuată de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de trafic internaţional (introducerea în ţară, fără drept) de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

- I.C.A. - pentru o infracţiune continuată de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 15 lit. a) C. pen., o infracţiune continuată de consum şi/sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune de trafic internaţional (introducerea în ţară, fără drept) de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

- D.F.M. - pentru o infracţiune continuată de trafic de droguri de risc. prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune continuată de consum şi/sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune continuată de trafic internaţional (introducerea în ţară, fără drept) de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- D.D.M.A. - pentru o infracţiune continuată de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., o infracţiune continuată de consum şi/sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune continuată de trafic internaţional (introducerea în ţară, fără drept) de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi

- O.A. - pentru o infracţiune de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi o infracţiune de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare, în sarcina inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

Toţi inculpaţii (în cazul inculpatului O.A. doar caracterul indirect şi destul de echivoc al probelor a împiedicat punerea sub învinuire) sunt consumatori, mai vechi sau mai noi, de ketamină (drog de risc înscris în tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000 odată cu modificarea adusă prin O.U.G. nr. 6/2010).

Procurau ketamină fie din surse interne, substanţe de uz veterinar cu denumirea comercială Calypsol şi/sau Vetased, dar mai ales din Bulgaria (produsul denumit Anaket 10% anestetic). De cele mai multe ori sursa originară era una externă.

În luna septembrie 2012 inculpaţii D.D.M.A. şi D.F.M. i-au vândut/oferit ketamină învinuitului C.M.E. (persoană aflată atunci în investigaţii pentru distribuirea de droguri de risc, îndeosebi marijuana, inclusiv unor persoane din Craiova). Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon de cei doi inculpaţi a permis nu numai identificarea surselor de aprovizionare (de exemplu, unul dintre furnizorii interni de ketamină, droguri de risc procurate de fapt tot din Bulgaria, era învinuitul C.A.B., cel care le-a facilitat contactul cu furnizorul primar) dar a dus şi la extinderea investigaţiei asupra inculpaţilor B.E.E. şi I.C.A., la rândul lor distribuitori de ketamină, procurată din aceeaşi sursă externă sau din surse interne proprii (de ex. un medic veterinar din Roşiorii de Vede).

Inculpaţii D.D.M.A. şi D.F.M. cumpărau de regulă (aşa cum fac dovada mesajele SMS din perioada mai - iulie 2012 stocate în memoria unui telefon mobil N., folosit de inculpata D.F.M.) ketamină de la un medic veterinar din Ruse, Bulgaria, persoană denumită de ei "doctor D.".

În perioada supusă investigaţiei au cumpărat prima oară ketamina de la Ruse la data de 20 septembrie 2012. O parte din drogurile de risc deţinute în acea perioadă a fost distribuită utilizatorilor terminalelor mobile 001, 002, 003 (posibil P.G.V.), 004, 005 şi 006, persoane de sex masculin sau feminin trimise la ei de învinuiţii C.M.E. şi L.L.A., zis "A.". Altă cantitate (mai exact alt volum întrucât vorbim de substanţe lichide) a fost cumpărată la data de 02 octombrie 2012.

În perioada 11 - 12 octombrie 2012 inculpaţii D.D.M.A. şi D.F.M. au cumpărat droguri de risc - ketamina în valoare de aproximativ 1000 euro, tot din Bulgaria, dar de a un alt dealer, nominalizat în convorbirile telefonice drept "A." -utilizatorul postului telefonic cu numărul (00)07, persoană ce locuieşte la vreo 400 km de graniţă. La data de 14 octombrie 2012 nu distribuiseră încă toate drogurile deţinute. Inculpaţii au ieşit şi intrat din/în ţară prin P.T.F. Giurgiu, cu autoturismul O. (înmatriculat pe numele N.M.).

D.D.M.A. şi D.F.M. au mai fost în Bulgaria să procure ketamina de la acelaşi dealer şi în perioadele 22 - 23 octombrie 2012 şi 27 - 28 octombrie 2012 (când au suferit un accident ce i-a împiedicat să se mai folosească de autoturism o perioadă de timp).

La data de 05 noiembrie 2012, inculpaţii D.F.M., B.E.E., I.C.A., O.A. şi D.D.M.A., au cumpărat de la un furnizor (cetăţean bulgar neidentificat, probabil medic veterinar) din Ruse, Bulgaria, cu suma de 550 euro, un număr de 5 (cinci) flacoane de sticlă (sticluţe) cu ketamina ANAKET 10% anestetic de câte 50 ml fiecare - proba 1. Se deplasaseră în Bulgaria cu autoturismul R., condus de inculpatul O.A., deţinătorul legitim.

Un număr de 4 (patru) flacoane de sticlă au fost descoperite asupra unora dintre ei, ascunse în lenjeria intimă a inculpaţilor O.A. şi B.E.E. (fiecare câte o sticluţă) sau în geanta inculpatei D.F.M. (două sticluţe), în P.T.F. Giurgiu, la revenirea în ţară, în jurul orei 19:00, odată cu efectuarea unor percheziţii corporale şi asupra vehiculului. Cel de-al cincilea flacon a fost descoperit în portiera dreaptă a autovehiculului, în dreptul inculpatului B.E.E., asupra căruia a mai fost descoperit, tot în lenjeria intimă, un al şaselea flacon de sticlă, de alte dimensiuni şi culoare, ce conţinea 20 ml de lichid incolor în care a fost pus în evidenţă tot ketamina - proba 2. Inculpatul B.E.E. diluase o parte din conţinutul unui flacon original pentru consum.

Intenţia certă de revânzare a drogurilor (cel puţin în parte) achiziţionate din Bulgaria reiese dintr-un mesaj transmis la data de 05 noiembrie 2012 de inculpatul B.E.E. lui P.A.C., dar şi indirect, din conţinutul altor mesaje primite de inculpaţi după întoarcerea în ţară.

Asupra lor sau în autoturism, au mai fost descoperite şi un număr de 12 (douăsprezece) seringi hipodermice: 3 seringi hipodermice de 100 unităţi care prezentau urme de materie (proba nr. 3); 7 seringi hipodermice de 100 unităţi fără urme de materie (proba nr. 4); o seringă de 10 ml cu urme de materie (proba nr. 5) şi o seringă de 5 ml cu urme de materie (proba nr. 6). În seringile care prezentau urme de materie, analiza fizico-chimică a evidenţiat ketamină, o dovadă că au fost folosite de inculpaţi, poate chiar la data de 05 noiembrie 2012.

Inculpaţii D.D.M.A. şi D.F.M. au distribuit (cu titlu oneros - vânzare, majoritatea operaţiunilor sau, mai rar, cu titlu gratuit - oferire punere la dispoziţie) ketamină unui anume "M." - utilizatorul terminalului mobil cu numărul 002 (de ex. la datele de 29 septembrie 2012, 16 octombrie 2012 şi 17 octombrie 2012), lui R.A. zis "Mr." (de ex. o "sticlă" la data de 15 octombrie 2012 şi 20 ml la data de 16 octombrie 2012), unei anume "D.", utilizatoarea terminalului mobil cu numărul 003, cel mai probabil titulara de abonament C.G.A. (de ex. la data de 15 octombrie 2012), învinuitului L.L.A. - "A." (de ex. la datele de 16 octombrie 2012 - 10 ml, 17 octombrie 2012 şi 25 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 004 (de ex. la data de 01 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 005, abonament înregistrat pe SC M.C. SRL (de ex. la data de 02 octombrie 2012), martorului I.V.A., zis "C.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 006, abonament SC M.T. SA (de ex. la datele de 02 octombrie 2012 şi 17 octombrie 2012, unui anume "P.", cel mai probabil A.A.P., titularul de abonament, utilizatorul terminalului mobil cu numărul 009 (de ex. la data de 04 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu "numărul 010 (de ex. la data de 14 octombrie 2012), unui anume "L.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 004 (unul dintre cei mai fideli "clienţi", de ex. la datele de 14 octombrie 2012, 16 octombrie 2012 - 30 ml, 17 octombrie 2012 - o "butelie", 20 octombrie 2012 - o "butelie", 24 octombrie 2012 - tot o "butelie" şi 31 octombrie 2012 - 20 ml), unui anume "A." (probabil tot P.A., împreună cu o G.) utilizatorul terminalului mobil cu numărul 001 (de ex. la datele de 14 octombrie 2012 şi 20 octombrie 2012 - 10/15 ml), unui anume "A./regizorul" utilizatorul terminalului mobil cu numărul 002 (de ex. la datele de 15 octombrie 2012 şi 18 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 003 (de ex. la data de 16 octombrie 2012), unui anume "Patrie", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 0011 (de ex. la data de 16 octombrie 2012), unui anume "B.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 0012 (de ex. la data de 17 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 0014 (acuzat de inculpatul D.D.M.A. de furtul unei "sticle" la data de 17 octombrie 2012), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 011 (de ex. la data de 18 octombrie 2012 - 50 ml), lui P.A., utilizatorul terminalului mobil cu numărul 012 (de ex. la datele de 17 octombrie 2012 şi 24 octombrie 2012 - 35 din 40 ml) sau utilizatorului terminalului mobil cu numărul 00x12 (de ex. la data de 15 octombrie 2012).

Inculpaţii B.E.E. şi I.C.A. au distribuit (cu titlu oneros - vânzare, majoritatea operaţiunilor sau, mai rar, cu titlu gratuit - oferire/punere la dispoziţie) ketamină unui anume M. - utilizatorul terminalului mobil cu numărul 0x1 (de ex, la data de 25 octombrie 2012 o sticlă de V., la data de 27 octombrie 2012 - 10 ml sau chiar o "sticlă" întreagă şi la data de 3 noiembrie 2012 o sticlă de V., de 20 ml, cu suma de 320 lei), unui anume "E.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 0x3 (de ex. la data de 25 octombrie 2012 o "sticlă" de 20 ml, produs românesc - probabil V. - cu preţul de 14,4 lei/ml), utilizatoarei terminalului mobil cu numărul 0x5, cel mai probabil titularul de abonament A.S.N. (de ex. la data de 26 octombrie 2012 - 2/3 ml sau la data de 27 octombrie 2012 - 4/5 ml), utilizatorului terminalului mobil cu numărul 001 (de ex. la data de 01 noiembrie 2012 - 4 ml), lui P.A., utilizatorul terminalului mobil cu numărul 004 (de ex. la data de 02 noiembrie 2012 - o "sticlă", cu 16 lei/ml), o anume "R.", utilizatoarea terminalului mobil cu numărul 0x6 (de ex. la data de 02 noiembrie 2012), unui anume "I.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 0x7 (de ex. la data de 26 octombrie 2012 - 16 din 17 ml sau la data de 03 noiembrie 2012 - 10 ml cu 18 lei/ml), utilizatoarei terminalului mobil cu numărul 003 (de ex. la data de 02 noiembrie 2012 - 30 ml, în argoul lor "30 de prăjituri", martorului T.A. (de ex. la data de 02 noiembrie 2012 - 7 ml V., cu preţul de 16 lei/ml) sau unui anume "B.", utilizatorul terminalului mobil cu numărul 009 (de ex. la data de 03 noiembrie 2012 - 10 ml).

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă:

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 noiembrie 2012 întocmit de specialiştii din cadrul M.A.I./I.G.P.R./D.C.C.O./Laboratorul central de analiză şi profil al drogurilor (cu anexe);

- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante/proces-verbal de percheziţie corporală şi asupra unui vehicul;

- procese-verbale de percheziţie informatică (B.E.E.), (I.C.A.), (D.F.M.), (O.A.) şi (D.D.M.A.);

- procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, actele de autorizare a interceptărilor;

- procese-verbale de consemnare a unor acte procedurale;

- declaraţiile inculpatei I.C.A.;

- declaraţiile inculpatului O.A.;

- declaraţiile inculpatei D.F.M.;

- declaraţiile inculpatului B.E.E.;

- declaraţiile inculpatului D.D.M.A.;

- declaraţia martorului K.P.G.;

- declaraţia martorului C.A.G.;

- declaraţia martorului I.V.A.;

- declaraţia martorului T.A.;

- procese-verbale de supraveghere operativă (înregistrări în mediul ambiental);

- procese-verbale de prezentarea materialului de urmărire penală;

- alte înscrisuri (acte procedurale - ordonanţe, rezoluţii, adrese, mandate de aducere, etc);

- înscrisuri depuse de părţi (acte în circumstanţiere).

Inculpaţii au fost reţinuţi pentru 24 de ore la data de 06 noiembrie 2012 şi arestaţi preventiv la data de 06 noiembrie 2012 în cauza penală nr. 19686/63/2012 a Tribunalului Dolj, pe o durată de câte 30 de zile, în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplicarea art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen., iar prin încheierea din 08 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis recursul inculpatului O.A. şi a respins propunerea de arestare preventivă, dispunând luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 4050/3/2013, ca urmare a declinării competenţei teritoriale de către Tribunalul Dolj, prin Sentinţa penală nr. 13 din 16 ianuarie 2013.

La termenul de judecată din data de 28 februarie 2013, inculpaţii B.E.E., I.C.A., D.D.M.A. şi O.A., au învederat instanţei că doresc judecarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât recunosc săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi cunosc probatoriul administrat în faza de urmărire penală, pe care şi-l însuşesc.

Toţi cei patru inculpaţi, au depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere.

Dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt pe deplin aplicabile în cauză, întrucât acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar probele din faza de urmărire penală au fost legal administrate şi completate.

S-a apreciat că textul menţionat îi este aplicabil şi inculpatei I.C.A., cu toate că apărătorul său ales a solicitat, în dezbaterile asupra fondului cauzei, achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000. Ceea ce prezintă relevanţă pentru decizia instanţei, este că inculpata a recunoscut total şi necondiţionat săvârşirea faptelor, iar maniera în care apărătorul său ales a înţeles să-şi construiască pledoaria finală, nu ar trebui să se răsfrângă asupra situaţiei inculpatei.

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, incriminează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, sancţionând faptele care se circumscriu acestui text de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevede că introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul sau exportul de droguri de risc, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

De asemenea, art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, incriminează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept şi sancţionează acest tip de fapte cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, sau cu amendă.

Referitor la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor definite anterior, în dosarul de urmărire penală sunt probe concludente, după cum urmează:

Activitatea infracţională a inculpaţilor este susţinută de redarea în scris a înregistrărilor convorbirilor şi comunicaţiilor prin telefon aflate la dosar, din care se deduc cu uşurinţă preocupările acestora în zona traficului şi consumului de droguri şi cercul de cunoscuţi cu care relaţionează, aceste înregistrări furnizând date care au făcut posibilă acţiunea din 05 noiembrie 2012, desfăşurată în Punctul de trecere a frontierei Giurgiu.

În procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 05 noiembrie 2012, se consemnează că în Punctul de trecere a frontierei Giurgiu, pe sensul de intrare în România, s-a prezentat un autoturism marca R. condus de către inculpatul O.A. şi în care se mai aflau şi ceilalţi 4 inculpaţi trimişi în judecată în cauza de faţă, iar după controlul acestora, în lenjeria intimă a conducătorului auto O.A. s-a găsit un flacon din sticlă transparentă inscripţionat "ANAKET 10% anestetic" de 50 ml, în lenjeria intimă a inculpatului B.E.E. s-a găsit un flacon identic şi un flacon din sticlă de culoare maro neinscripţionat, iar în geanta inculpatei D.F.M., s-au găsit alte două flacoane din sticlă transparentă inscripţionate "ANAKET 10% anestetic", fiecare de 50 ml.

De asemenea, în portiera dreapta-faţă a autoturismului, a fost găsit un alt flacon din sticlă conţinând o substanţă lichidă şi purtând aceeaşi inscripţie.

S-a mai consemnat în procesul-verbal că asupra persoanelor ocupante ale autoturismului, s-au mai găsit 12 seringi de unică folosinţă, de 1 ml fiecare.

Recipientele cu aceste substanţe au fost ridicate (ca şi seringile, de altfel) şi supuse constatărilor tehnico-ştiinţifice, în rapoartele aflate la dosarul de urmărire penală, exprimându-se concluzia că toate probele înaintate de organele de urmărire penală conţin ketamină, care face parte din tabelul-anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Martorii audiaţi în cauză, precum şi declaraţiile inculpaţilor, completează probatoriul care este covârşitor în direcţia demonstrării vinovăţiei acestora.

Astfel, martorul T.A., a arătat că îi cunoaşte pe inculpaţii B., I., D. şi D. despre care ştie că sunt consumatori de droguri (ketamină), pe care a auzit că şi-o procură din Bulgaria.

Martorul I.V., a declarat că îi cunoaşte pe D.D. şi D.F. de mai mulţi ani, a cumpărat de la ei ketamină de câteva ori, dar nu mai mult de 10 ml odată cu preţul de 15 lei/ml, punerea la dispoziţie a drogului fiind făcută fie de către D.D.M.A., fie de către D.F.M., fie de către cei doi împreună.

Acelaşi martor a mai declarat că ştie că cei doi inculpaţi la care s-a referit anterior se duceau în Bulgaria, dar că nu poate afirma cu certitudine că de acolo cumpărau drogurile.

De asemenea, a precizat că "U." este un apropiat al inculpaţilor D. şi Du., precum şi al numitului C.A.B.

Martora C.A.G. a declarat că îi cunoaşte pe D.F.M. şi D.D.M.A., ştie că acesta din urmă consumă droguri iar în ultimii 2 ani ketamina şi că printre cunoscuţii lui, se află persoane ca "M.", "L." şi "P." despre care bănuieşte că sunt consumatoare de droguri. Pe B.E.E., l-a văzut o singură dată, la arest în Craiova.

În declaraţia proprie, inculpatul B.E.E. a recunoscut că este consumator de ketamina pe care o procură inclusiv din România, de la diferite persoane sau de la farmacie şi a afirmat că a cumpărat şi din Bulgaria, fie direct (ultima dată în urmă cu 2 ani de la Ruse), fie prin intermediul lui D. (inculpatul D.D.), care o obţinea din acelaşi loc.

Cu acelaşi prilej, inculpatul a declarat că unul dintre flacoanele: de ketamina depistate de organele în drept la data de 05 noiembrie 2012 era pentru el şi că la rândul său, a mai dat ketamina unor prieteni fără a le cere bani, eventual a primit de la aceştia alcool şi ţigări, pe care le-au consumat împreună.

Inculpata I.C.A., a declarat că ocazional, consumă ketamina de aproximativ 2 - 3 ani, pe care o obţine de la cunoscuţi din ţară, dar a procurat şi din Bulgaria, împreună cu "U." şi cu D.

A precizat că în ultimul timp numai inculpatul D.D. se deplasa în Bulgaria pentru a cumpăra, iar ea şi "U." îi dădeau bani pentru a le cumpăra şi lor. Inculpata a negat ca ea sau prietenul său (inculpatul B.E.E. zis "U.") să fi vândut ketamina, însă a recunoscut că le-au mai dat unor prieteni care veneau în vizită, cu care au consumat împreună.

În sfârşit, inculpata a declarat că la data de 05 noiembrie 2012 a mers în Bulgaria mai mult să se plimbe şi că D. a cumpărat ketamina, din care una sau două sticluţe erau pentru consumul ei şi al lui U.

La dosar se află declaraţia inculpatului D.D.M.A. care a negat că ar fi vândut droguri, dar a arătat că s-a întâmplat ca el şi D.F.M. să fie vizitaţi de prieteni consumatori de ketamina (U., M.) care, deşi nu le-a oferit, este posibil ca aceştia să-şi fi luat din rezerva lui, fără ca el să ştie.

A recunoscut că a mers în Bulgaria de câteva ori pentru a procura ketamina, locaţia de aprovizionare fiindu-i arătată de către U. şi vărul său O.A., iar drumurile nu le-a făcut niciodată singur, ci cu aceştia doi şi M., iar în ultimul timp, numai cu M. (inculpata D.F.M.) căreia medicul veterinar bulgar prefera să îi vândă.

A mai afirmat că îşi cumpărau cantităţi mici, de 10 - 15 ml, până la o sticlă.

În declaraţia de la dosar, inculpatul O.A. a arătat că şi el consumă ocazional ketamina şi că a mers împreună cu ceilalţi patru inculpaţi în Bulgaria, pentru a cumpăra drogul, pentru consum propriu. A precizat că flaconul de ketamina găsit asupra sa la data de 05 noiembrie 2012, trebuia să fie împărţit cu B.E.E. şi I.C.A.

Fapta fiecăruia dintre inculpaţii D.D.M.A., B.E.E. şi I.C.A., de a cumpăra şi/sau a deţine pentru consum propriu, fără drept, ketamina - drog de risc înscris în tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000 - la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în ultimii doi - trei ani, întruneşte elementele constitutive ale câte unei infracţiuni prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Actele materiale au fost săvârşite fie pe teritoriul naţional, fie în Bulgaria, caz în care răspunderea penală este atrasă de aplicarea art. 4 C. pen. - personalitatea legii penale române - potrivit cu care "Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară."

Fapta inculpatului D.D.M.A. de a procura/cumpăra, din ţară sau din străinătate, de a transporta, a deţine şi distribui cu titlu oneros sau cu titlu gratuit fără drept, la diferite intervale de timp, în perioada septembrie - noiembrie 2012 (perioada în care a fost aplicat procedeul probatoriu al interceptării şi înregistrării convorbirilor şi/sau comunicărilor efectuate de acesta prin telefon), dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ketamina mai multor persoane, consumatori şi/sau dealeri, persoane identificate cert (de ex. R.A. zis "M.", I.V.A., zis "C.", P.A., A.A.P., L.L.A., zis "A.", ş.a.) sau numai prin poreclă (de ex. "L.", "B.", "P.", "E.", "A." etc), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic (procurarea, cumpărarea, transportul, oferirea, vânzarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia fără drept), de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunea continuată include şi actul material al transportării a 270 ml ketamina (volum obţinut prin diluarea a 250 ml Anket 10% anestetic cumpăraţi din Bulgaria) pe teritoriul statului român, la data de 05 noiembrie 2012, la care au participat alţi 4 coautori, inculpaţi în cauză, astfel că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpaţilor B.E.E. şi I.C.A. de a pro cura/cumpăra, din ţară sau din străinătate, de a transporta/a deţine şi distribui cu titlu oneros sau cu titlu gratuit fără drept, la diferite intervale de timp, în perioada octombrie - noiembrie 2012 (perioada în care a fost aplicat procedeul probatoriu al interceptării şi înregistrării convorbirilor şi/sau comunicărilor efectuate de aceştia prin telefon), dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ketamină (drog de risc înscris în tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000) mai multor persoane, consumatori şi/sau dealeri, persoane identificate cert (de ex. A.S.N., T.A., P.A.) sau numai prin porecle (de ex. "L.", "B.", "I.", "E.", "Ba.", etc), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic (procurarea, cumpărarea, transportul, oferirea, vânzarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia fără drept) de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunea continuată include şi actul material al transportării a 270 ml ketamină (volum obţinut prin diluarea a 250 ml Anket 10% anestetic cumpăraţi din Bulgaria, o operaţiune de "transformare" efectuată de inculpatul B.E.E.) pe teritoriul statului român, la data. de 05 noiembrie 2012, la care au participat alţi 4 coautori, astfel că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Actele materiale au fost săvârşite fie pe teritoriul naţional, fie în Bulgaria, caz în care răspunderea penală este atrasă de aplicarea art. 4 C. pen. - personalitatea legii penale române - potrivit cu care "Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară.".

Fapta inculpatului O.A. de a transporta la data de 05 noiembrie 2012, cantitatea de 270 ml ketamină (volum obţinut prin diluarea a 250 ml Anket 10% anestetic cumpăraţi din Bulgaria, o operaţiune de "transformare" efectuată de inculpatul B.E.E.) pe teritoriul statului român, faptă la care au participat alţi 4 coautori, inculpaţi în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpaţilor B.E.E., O.A. şi I.C.A., de a introduce fără drept în ţară (acţiune efectuată împreună cu inculpatul D.D.M.A.), la data de 05 noiembrie 2012, 270 ml ketamină, drog de risc înscris în tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000 (într-o concentraţie de 10%), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului D.D.M.A. de a introduce în ţară ketamină, drog de risc înscris în tabelul nr. III anexă la Legea nr. 143/2000, fără drept, în mod repetat (de cel puţin 7 - 8 ori), la diferite intervale de timp, în perioada mai - noiembrie 2012, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Infracţiunea continuată include şi actul material al introducerii fără drept pe teritoriul naţional a 270 ml ketamină (într-o concentraţie de aproape 10%) la data de 05 noiembrie 2012, împreună cu inculpaţii B.E.E., O.A. şi I.C.A., astfel că sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Apărătorii aleşi ai inculpaţilor B.E.E. şi I.C.A., au solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în sensul reţinerii caracterului tentat al faptei din data de 05 noiembrie 2012 pentru inculpatul B. şi în sensul înlăturării complete a respectivei încadrări a faptei inculpatei I. şi reţinerii doar a infracţiunilor prev. de art. 2 şi 4 din lege.

În primul caz, s-a motivat, în esenţă, că fapta a fost descoperită anterior trecerii frontierei de stat a României dinspre Bulgaria, iar în cel deal doilea caz, că nu există probe că sticluţa de ketamină găsită asupra inculpatei, ar fi avut o altă destinaţie decât consumul propriu.

Cererile nu au fost întemeiate şi au fost respinse ca atare, cu următoarele argumente:

Activitatea infracţională a inculpaţilor a fost monitorizată cu mult timp înaintea datei de 05 noiembrie 2012, organele de urmărire penală cunoscând preocuparea acestora de a procura, consuma şi distribui ketamină, precum şi că una dintre sursele de aprovizionare era situată în Bulgaria.

A fost cunoscută şi ieşirea din ţară din data de 05 noiembrie 2012, astfel că în urma acţiunii organelor judiciare, inculpaţii au fost prinşi în flagrant, în Punctul de Trecere a Frontierei Giurgiu, pe sensul de mers către România, după cum rezultă din procesul-verbal la care ne-am referit anterior.

În aceste condiţii, este evident că inculpaţii părăsiseră teritoriul statului Bulgar de unde cumpăraseră ketamină (căci depăşiseră punctul de trecere al frontierei acestei ţări), argument care, coroborat cu textul art. 4 din C. pen. citat mai sus, este suficient pentru a aprecia că infracţiunea de trafic internaţional de droguri prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, s-a consumat.

Referitor la destinaţia cantităţii de ketamină, din înregistrarea convorbirilor telefonice din care se poate observa cum şi-au planificat inculpaţii acţiunea de la data de 05 noiembrie 2012, precum şi din declaraţiile celor audiaţi, rezultă fără echivoc faptul că aceasta urma să fie atât consumată personal de către inculpată, cât şi oferită altor persoane din cercul de cunoştinţe. Dar pentru încadrarea faptei în dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000, nu este importantă destinaţia drogului, ci este suficient ca drogul să fie introdus în ţară, fără drept, ceea ce fiecare dintre cei patru inculpaţi la care se referă cauza, a făcut.

Greşit a apreciat apărarea în cuprinsul concluziilor scrise că în ceea ce o priveşte pe inculpata I.C.A., infracţiunea prev. de art. 3 îşi pierde fizionomia şi este absorbită de art. 4 din aceeaşi lege, legiuitorul definind cu claritate fiecare dintre aceste infracţiuni.

Vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită, urmează să fie condamnaţi.

La individualizarea judiciară a pedepsei s-a stabilit pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi pentru fiecare dintre. inculpaţii B.E.E., I.C.A., D.D.M.A. şi O.A., instanţa având în vedere criteriile de individualizare enumerate de art. 72 C. pen. şi, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse la jumătate ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (numai pentru B.E.E., I.C.A., D.D.M.A. căci, potrivit adreselor aflate la dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj emise de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, aceşti inculpaţi au formulat mai multe denunţuri prin care au învederat organelor judiciare informaţii despre fapte de trafic de droguri de risc sau mare risc şi participanţii la săvârşirea lor, informaţii şi date care sunt exploatate în Cauza penală nr. 264/D/P din 12 decembrie 2012 şi care permit aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000), apoi reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., au fost valorificate ca circumstanţe atenuante judiciare care să atragă aplicabilitatea disp. art. 74 alin. (2) C. pen., cantitatea mică de drog traficată şi natura drogurilor (de risc) care a intrat în preocuparea infracţională a inculpaţilor.

Conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunii (aceştia sunt la prima încălcare a legii penale), nu poate fi reţinută ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, întrucât s-ar crea o contradicţie cu caracterul continuat al faptelor, cu caracterul concurent al acestora -inculpaţii săvârşind nu mai puţin de trei infracţiuni în concurs - şi cu durata de timp destul de întinsă în care au acţionat. Însă toate acestea, precum şi vârsta tânără şi atitudinea de recunoaştere şi regret sincer faţă de fapte, vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor.

Faţă de criteriile de individualizare, instanţa s-a orientat către aplicarea unor pedepse cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

Instanţa în considerarea acestor argumente, iar în plus, ţinând seama şi de celelalte circumstanţe personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, ca: starea de sănătate în cazul inculpatei I.C.A., promisiunea de angajare la SC T.C.A. SRL de care se bucură inculpatul D.D.M.A., statutul de salariat la SC P.A.B. al inculpatului B.E.E., bunele recomandări de care se bucură inculpatul O.A., a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, condamnarea în sine fiind suficientă pentru ca inculpaţii să-şi reconsidere atitudinea faţă de valorile sociale ocrotite de lege şi să-şi direcţioneze viaţa pe un făgaş normal.

Pentru a beneficia şi de sprijin în acest sens, a apreciat că este necesară însă înscrierea lor într-un program de supraveghere şi reintegrare socială în condiţiile art. 861 şi următoarele C. pen., interzicându-li-se totodată să păstreze legătura între ei şi cu ceilalţi inculpaţi din cauză, tocmai pentru a fi feriţi de tentaţia ca menţinând relaţia cu cercul de persoane cu care au comis infracţiunile, să reia deprinderea traficului de droguri.

Instanţa a apreciat că tot în sprijinul inculpaţilor, fiind necesar ca aceştia să fie obligaţi la a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, instituirea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen., aşa cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului D.D., nefiind circumscrisă ipotezei stabilite de textul de lege şi anume ca făptuitorul să prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante, sau alte asemenea substanţe.

Regimul sancţionator impus de lege pentru infracţiunile prev. de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, se referă şi la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, însă aceasta are caracter relativ în condiţiile în care se reţin circumstanţe atenuante.

Instanţa de fond, însă nu a apreciat necesară completarea represiunii prin aplicarea pedepsei complementare, nici natura infracţiunilor, nici modalitatea concretă în care au fost săvârşite şi nici consecinţele pe care le-au avut, neimpunând aceasta. Ca pedeapsă accesorie, dispunând interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, comportamentul ilicit-penal manifestat, atrăgând nedemnitatea inculpaţilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Nu le-a fost interzis acestora dreptul de a alege, nefiind vorba de infracţiuni de natură electorală.

În cazul inculpaţilor, instanţa a dispus, în baza art. 88 C. pen., deducerea reţinerii şi arestării preventive până la zi, precum şi punerea de îndată în libertate a acestora dacă nu sunt arestaţi în altă cauză. A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2000. În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu păstrare de contraprobe, a cantităţilor de droguri ridicate şi rămase după analizele fizico-chimice.

De asemenea, în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus ca inculpaţilor să le fie restituite bunurile ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 2500 lei reprezentând cheltuielile judiciare efectuate în etapa urmăririi penale şi în etapa judecăţii în primă instanţă. În ceea ce o priveşte pe inculpata D.F.M., potrivit art. 3002 C. proc. pen., instanţa fiind datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., a revocat arestarea preventivă şi a dispus punerea de îndată în libertate dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau temeiurile care au determinat-o au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, sau dimpotrivă, menţinând arestarea preventivă, când constată că temeiurile care au determinat-o, impun în continuare aceasta.

În actele şi lucrările dosarului, se observă că există suficiente indicii temeinice care sunt de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârşit faptele pentru care este trimisă în judecată şi care se înscriu în dispoziţiile Legii nr. 143/2000 care incriminează consumul şi traficul de droguri de risc, intern şi internaţional, în acest sens fiind înregistrările convorbirilor şi comunicărilor telefonice aflate la dosar, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică ce au evidenţiat ketamina în substanţele ridicate de la inculpată cu prilejul prinderii în flagrant în Punctul de trecere a frontierei Giurgiu, la data de 05 noiembrie 2012, declaraţiile martorilor, declaraţiilor celorlalţi coinculpaţi şi declaraţiile inculpatei înseşi.

Prin urmare, s-a apreciat că incidenţa art. 143 şi art. 681 C. proc. pen., nu poate fi pusă la îndoială.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind neîndoielnică şi subzistenţa cazului de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul nivelului pedepsei cu închisoarea prevăzute de lege pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc (de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000), cât şi sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatei în stare de libertate.

Pericolul concret rezultă din modalitatea de săvârşire a faptelor, împreună cu mai multe persoane şi pe o perioadă relativ îndelungată de timp, în care a pus la dispoziţia unui cerc tot mai larg de cunoscuţi drogul pe care l-a obţinut personal, inclusiv din afara teritoriului ţării, precum şi din circumstanţele personale ale inculpatei, care a mai fost condamnată anterior pentru trafic de droguri de risc, dar cu toate acestea perseverează pe calea infracţională.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii B.E.E., I.C.A. şi O.A. critica vizând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport de datele sale personale.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile aduse precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi de drept, pe care Curtea şi-a însuşit-o în totalitate.

Inculpaţii, în luna noiembrie 2012 au cumpărat droguri de risc, respectiv ketamina, din Bulgaria, pe care le-au introdus în ţară prin punctul de trecere a frontierei Ruse, în data de 5 noiembrie 2012 fiind prinşi în flagrant de organele de poliţie după introducerea drogurilor în ţară, inculpaţii având asupra lor 5 flacoane a 50 ml fiecare cu ketamina. Asupra lor au mai fost găsite seringi hipodermice noi şi o seringa folosita, cu urme de ketamina.

Inculpaţii au admis ca au distribuit cu titlu oneros sau gratuit în perioada mai - iulie 2012 de ketamina, la diferite persoane consumatoare de droguri.

Aceştia au recunoscut în totalitate situaţia de fapt reţinută în sarcina lor, declaraţiile acestora coroborându-se cu procesul-verbal de prindere în flagrant, declaraţiile martorilor K.P., C.A. şi I.A. dar şi cu conţinutul mesajelor tip sms din telefoanele acestora din care rezulta existenta unei fervente activităţi de distribuire a drogurilor. În drept, faptele inculpaţilor întrunesc elementele infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpaţii au criticat soluţia primei instanţe exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor aplicate iar inculpaţii B.E. şi I.C. au mai solicitat şi înlăturarea obligaţiei de a lua legătura unul cu celălalt, fiind concubini.

Prima instanţă a apreciat în mod favorabil inculpaţilor cuantumul pedepselor, orientându-se sub minimul special prin reţinerea nejustificată a disp. art. 74 alin 2 C. pen.

Faptul că sunt droguri de risc şi nu de mare risc nu constituie o circumstanţă atenuanta cum în mod nelegal a reţinut prima instanţa ci reprezintă o alta infracţiune, pe care legiuitorul a încadrat-o distinct şi cu limite de pedeapsa mai mici. În lipsa recursului procurorului, Curtea nu a putut înlătura această eroare de drept.

Cantitatea de droguri introdusă în ţară, respectiv 270 ml ketamina soluţie nu reprezintă o cantitate mică ci una medie, nici sub acest aspect neimpunându-se reţinerea vreunei atenuante. S-a ţinut seama de principiul non reformation in pejus şi nu a fost înrăutăţită situaţia inculpaţilor în propria cale de atac.

Inculpaţii au săvârşit câte trei infracţiuni, traficul de droguri de risc prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 desfăşurându-se pe durata a mai multor luni, denotă o profesionalizare a inculpaţilor şi nu a unei simple "greşeli" specifică tinereţii după cum în mod nejustificat a încercat să acrediteze ideea apărarea, în consonanţă şi cu motivarea primei instanţe.

Recunoaşterea inculpaţilor apare ca fiind formală având în vedere solidul material probator administrat în cauză dar şi prinderea acestora în flagrant când aduceau drogurile în ţară.

Aplicarea unor pedepse neprivative de libertate constituie o măsura de o deosebită clemenţă aplicată de prima instanţa, măsură pe care inculpaţii ar trebui să o aprecieze la adevărata sa valoare.

Curtea a mai arătat că inculpaţii ar trebui să interpreteze hotărârea Tribunalului ca un sever avertisment dat de societate prin organele judiciare, traficul de droguri în general şi traficul internaţional de droguri în special nefiind o activitate încurajată de statul român. S-a concluzionat că nu se impune sub nicio formă reducerea pedepselor, acestea fiind deja reduse nejustificat prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că apare de altfel ca fiind neclar de ce inculpaţii au solicitat înlăturarea art. 861 C. pen. şi preferă art. 82 C. pen., dacă într-adevăr au fost sinceri pe parcursul procesului atunci când au declarat că nu vor mai săvârşi infracţiuni şi nu vor mai consuma droguri.

Obligaţia de a se supune măsurilor de control şi îngrijire în special în scopul dezintoxicării, dispusă de prima instanţă a fost apreciată de Curte drept esenţială în cauză, faţă de profilul făptuitorilor şi natura infracţiunilor săvârşite.

Nici obligaţia de a nu intra în legătura unul cu celălalt a apreciat că nu se impune a fi înlăturată.

Faptul că doi coinculpaţi se declară concubini este nerelevant. S-a arătat că, dacă s-ar accepta teza contrară, ar însemna ca această măsură de supraveghere să nu poată fi aplicată niciodată deoarece în mod formal orice coinculpat ar putea să declare acest lucru pentru a-şi diminua obligaţiile de supraveghere.

Legătura dintre B.E. şi I.C. s-a dovedit doar un element generator de infracţiuni extrem de grave şi nu poate constitui un motiv de înlăturare a unei obligaţii de supraveghere.

Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelurile formulate de inculpaţi, deducând prevenţia.

A obligat pe fiecare apelant la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 130 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpaţii B.E.E., I.C.A. şi O.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4050/3/2013.

Examinând cauza de faţă sub toate aspectele prin prisma criticilor invocate în recurs raportat la hotărârea pronunţată în apel, Înalta Curte constată că motivele invocate nu sunt fondate.

Se constată, de asemenea, incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, cauza prezentă judecându-se potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, raportat la dispoziţiile Legii nr. 2/2013.

I. Referitor la recurenţii inculpaţii B.E.E. şi I.C.A.:

a) Înalta Curte constată că aceştia au depus motivele de recurs la data de 22 ianuarie 2014, ulterior primului termen de judecată din data de 5 decembrie 2013.

În cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al celor doi inculpaţi a solicitat să se dispună înlăturarea sau valorificarea condiţiei prevăzută la lit. e) din hotărâre, respectiv, "să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză", întrucât cei doi inculpaţi sunt în relaţii strânse de prietenie şi doresc să se căsătorească. Înalta Curte constată că nu au fost respectate dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior.

Prevederile art. 38510 C. proc. pen., stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (22) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi(2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 3856 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

În cauza de faţă, Decizia penală nr. 130 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, atacată cu prezentul recurs, a fost pronunţată la data de 16 mai 2013 după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, "lege privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind Codul de procedură civilă", publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Astfel, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluţionate prin hotărâri împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data intrării în vigoare a prezentei legi menţionate anterior.

Cum, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., nefiind vorba de un recurs devolutiv, şi, de asemenea, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 38510 alin. (22) C. proc. pen. pentru a se lua în discuţie din oficiu cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, recurenţii aveau obligaţia instituită de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. să formuleze, în scris, pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a realizat.

Motivele de recurs nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul judiciar asupra recursurile declarate de inculpaţii B.E.E. şi I.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind împiedicată şi, în egală măsură, nu poate proceda la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul termenului prevăzut şi instituit de normele penale actuale.

b. Critica invocată de apărătorul ale al inculpaţilor B.E.E. şi I.C.A. în cadrul dezbaterilor, privind înlăturarea lit. e) referitor la măsurile de supraveghere - respectiv "să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi în cauză" - din dispozitivul Sentinţei penale nr. 155 din 4 martie 2013 a Judecătoriei Turnu Măgurele, Înalta Curte constată că aceasta nu face parte din categoria motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cu modificările aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Având în vedere că recursurile nu pot fi analizate în afara cadrului restrictiv al disp. art. 3859 C. proc. pen. anterior, cadrul legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurenţi nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

II. Recurentul inculpat O.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen. anterior.

a) Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior a solicitat a se avea în vedere de instanţa de recurs bunele recomandări de care se bucură inculpatul, gradul minor de implicare în săvârşirea faptei, inculpatul se află la prima abatere, are studii superioare, a conştientizat faptele săvârşite, încadrându-se la un loc de muncă stabil, solicitând în final reducerea pedepsei aplicate în sarcina sa.

Înalta Curte constată că acest caz de casare se poate analiza numai din oficiu, prin perspectiva Legii nr. 2/2013, şi anume din motive de nelegalitate, când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Însă, prin această critică se doreşte să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului O.A.

Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări ale Codului de procedură penală anterior prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.

Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al disp. art. 3859 C. proc. pen. anterior, cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.

b. Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, în motivele scrise de recurs, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru greşita nereţinere a circumstanţelor atenuante constituind o încălcare a legii. A mai arătat inculpatul, că deşi nu i-au fost reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, i-a fost aplicat acelaşi tratament laolaltă cu ceilalţi inculpaţi, având în vedere motivele de la pagina 14 alin. (2) din sentinţa penală atacată.

A mai arătat că a fost judecat "în bloc" cu ceilalţi inculpaţi, respectiv că pedeapsa a fost aplicată raportat la cantitatea medie de 270 ml ketamină introdusă în ţară; inculpatul nefiind judecat pentru faptele proprii, astfel că pedeapsa aplicată este prea mare. În concluzie, a solicitat să se dea o eficienţă mare disp. art. 74, 76 din vechiul C. pen., să se aplice o pedeapsă mai mică raportat la pedeapsa de 3 ani aplicată de instanţa de fond.

Înalta Curte examinând motivul de recurs invocat, constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior şi nu pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.

Această critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva limitelor de pedeapsă ce au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului O.A., legalitate pe care Înalta Curte o apreciază că nu a fost afectată.

Astfel, nici această critică nu poate fi analizată, fiind în afara cadrului restrictiv al disp. art. 3859 C. proc. pen. anterior cu modificările aduse prin Legea nr. 2/2013.

Pentru aceste considerente se constată că recursurile sunt nefondate.

III. Referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că vechiul C. pen. este legea penală mai favorabilă pentru fiecare inculpat în parte.

Înalta Curte constată însă că de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţii B.E.E., I.C.A. şi O.A. şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, la 1 februarie 2014 intrând în vigoare noul C. pen. (Legea nr. 286/2009 privind noul C. pen., publicată în M.Of. din 24 iulie 2009 cu modificările şi completările aduse ulterior).

În aplicarea art. 5 din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 înainte de modificările aduse la 1 februarie 2014 (respectiv versiunea consolidată la data de 5 decembrie 2011) prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Disp. art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000 cu modificările în vigoare după data de 1 februarie 2014, se constată că regimul sancţionator a constat în pedeapsa cu închisoarea între 2 - 7 ani şi interzicerea unor drepturi (modificat prin art. 81 pct. 1 din legea nr. 187/2012) şi infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în forma anterioară (actualizată la data de 5 decembrie 2011 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012).

Infracţiunea de deţinere de droguri în vederea consumului propriu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar prin art. 81 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 s-a modificat regimul sancţionator, sancţiunea fiind închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (cu modificările până la data de 5 decembrie 2014 înainte de modificările din 1 februarie 2014 prin Legea nr. 187/2012), pedeapsa era închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin modificările aduse de Legea nr. 187/2012 şi care au intrat în vigoare la 1 februarie 2014, regimul sancţionator este de închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi (modificat prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012).

Înalta Curte constată că reducerea limitelor de pedeapsă, atât cele minime cât şi cele maxime de pedeapsă nu este relevantă în cauză, raportându-ne la aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă care ar determina agravarea situaţiei juridice ale celor trei inculpaţi prin prisma cuantumului pedepselor rezultate.

Toţi cei trei inculpaţi s-au prevalat de aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., iar din acest punct de vedere se constată că atât textul de lege prevăzut de vechiul Cod de procedură penală art. 3201 alin. (7) cât şi art. 396 alin. (10) din noul Cod de procedură penală, prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, pedeapsa este reglementată de disp. art. 33 - 34 din vechiul C. pen. (în cauză art. 33 lit. b), art. 34) potrivit cărora (art. 34 lit. b) vechiul C. pen.), în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, în noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, aplicabile în cauza de faţă, este prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen. care prevede că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, conducând în cauza de faţă la aplicarea unor pedepse mai severe în sarcina inculpaţilor.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se constată că ambele reglementări (art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. şi art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din noul C. pen.), prevăd stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită precum şi aplicarea unui spor facultativ dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător.

Chiar dacă dispoziţiile noului C. pen. (art. 36) prevăd un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani prevăzut de vechiul C. pen., în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este Codul penal anterior.

Alin. (1) al art. 35 din noul C. pen. (corespondent al art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen.) în definiţia infracţiunii continuate s-a introdus o nouă condiţie şi anume, unitatea de subiect pasiv.

Comparând între cele două legi (noul C. pen. şi vechiul C. pen.) cu privire la condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator există diferenţe, întrucât legea nouă a adăugat cerinţa suplimentară - privind unitatea de subiect pasiv - astfel încât pe vechea reglementare există calificarea de infracţiune continuată, iar pe legea nouă, pentru aceleaşi fapte, se reţin concurs de infracţiuni.

Astfel rezultă că urmează a se compara regimul sancţionator aferent celor două calificări şi, respectiv infracţiunea continuată/concurs de infracţiuni.

În cauză inculpaţii B.E.E. şi I.C.A. li s-au reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. În baza situaţiei de fapt, în sensul că au distribuit ketamină numiţilor "L.", "E.", terminalului unui număr de mobil, cel mai probabil titularul de abonament A.S.N., numitului P.A., numitei R., numitului "I.", martorului T.A., numitului B.

Se constată astfel că, în cauză nu este vorba de unitate a subiectului pasiv, astfel încât, conform noului C. pen., ar trebui analizată fiecare infracţiune în parte rezultând concursul de infracţiuni, împrejurare ce ar duce la stabilirea unor pedepse foarte mari, situaţie defavorabilă inculpaţilor. Astfel, se constată că vechiul C. pen. este mai favorabil din punct de vedere al infracţiunii continuate.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că tuturor inculpaţilor li s-au interzis ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata prevăzută de respectivul articol.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) din noul C. pen., pe durata executării pedepsei principale (3 ani închisoare pentru toţi inculpaţii).

Astfel, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaţilor, pentru infracţiuni care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare cât şi noua reglementare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani) după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., sub acest aspect pedepsele sunt legal stabilite cu aplicarea vechiului C. pen.

În ceea ce priveşte suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 861 din vechiul C. pen., se constată că se regăseşte în noul C. pen. la art. 91 care potrivit art. 16 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza vechiului C. pen. se menţine şi după intrarea în vigoare a noului C. pen., până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare. Însă condiţiile de supraveghere prevăzute de noul C. pen. sunt mai aspre întrucât pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani comparativ cu 4 ani prevăzută de vechiul C. pen.

În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat atât a pedepselor principale de câte 3 ani pentru fiecare inculpat în parte, cât şi a pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) din vechiul C. pen., aplicate inculpaţilor, astfel că legea penală mai favorabilă în cauza de faţă este vechiul C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.E.E., I.C.A. şi O.A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.E.E., I.C.A. şi O.A. împotriva Deciziei penale nr. 130 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 626/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3), consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs