ICCJ. Decizia nr. 545/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 545/2014
Dosar nr. 33300/3/2010
Şedinţa publică din 14 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din 25 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus, în temeiul art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 aprilie 2010 la 14 iunie 2010.
S-a luat act că partea vătămată I.I.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.991,63 RON, actualizată cu dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 1.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a constatat că prin rechizitoriul nr. 730/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost trimis în judecată inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 07 februarie 2010, a aplicat o lovitură cu sapa la nivelul craniului părţii vătămate I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale.
În fapt, Tribunalul a reţinut că la data de 07 februarie 2010, în comuna M.V., judeţul Ilfov, pe fondul consumului de alcool, inculpatul M.I. a lovit-o cu sapa la nivelul craniului pe partea vătămată I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale.
Astfel, la data de 07 februarie 2010, partea vătămată I.I.E. a avut un conflict cu inculpatul M.I., consăteanul său, conflict survenit pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în localitatea M.V., judeţul Ilfov. La începutul anului 2010, atât inculpatul, cât şi partea vătămată lucrau la aceeaşi societate comercială şi pe fondul consumului de alcool au început o discuţie în contradictoriu într-un local din comuna M.V., partea vătămată reproşându-i inculpatului că este slab pregătit profesional, rebutând lucrările încredinţate.
Inculpatul M.I. a început să o înjure şi ameninţe pe partea vătămată I.I.E., iar aceasta, ştiind că inculpatul este o fire violentă, a mers până la locuinţa familiei R., situată în imediata apropiere a barului de unde a luat o sapă. Partea vătămată a luat obiectul respectiv în condiţiile în care M.I. avea deja asupra lui o bâtă cu care a lovit în gardul şi grilajele localului.
Partea vătămată I.I.E. nu a folosit sapa, deoarece martorul Ş.Ş. a încercat să aplaneze conflictul dintre cei doi. Din cauza zăpezii şi a gheţii, martorul a alunecat şi a căzut, iar partea vătămată I.I.E. a încercat să-l ajute să se ridice, moment în care a fost lovit cu sapa în zona craniului de către inculpat.
Inculpatul M.I. a încercat să aplice şi o a doua lovitură victimei, însă aceasta nu şi-a mai atins ţinta.
La scurt timp a fost anunţată ambulanţa care l-a transportat pe I.I.E. la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca, unde a fost internat.
Situaţia de fapt reţinută de Tribunal şi vinovăţia inculpatului s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate I.I.E., care se coroborează cu cele ale martorilor Ş.Ş., R.V.N. şi P.M., cu certificatul medico-legal eliberat la data de 23 februarie 2010 de Serviciul de Medicină Legală Ilfov, raportul de expertiză medico-legală din 04 aprilie 2011 întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici”, procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
În cursul procesului penal, inculpatul M.I. a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând agresiunea comisă; acesta a susţinut în mod constant o versiune ilogică şi nereală, potrivit căreia o altă persoană ar fi aplicat lovitura cu sapa părţii vătămate I.I.E. A afirmat că martorul Ş.Ş. a luat sapa de la partea vătămată şi l-a lovit, peste gardul locuinţei sale; ulterior, părţile s-au îmbrâncit şi lovit reciproc, căzând prin zăpadă. Potrivit susţinerilor inculpatului, în timp ce partea vătămată I.I.E. se afla deasupra sa, martorul Ş.Ş., nerealizând că prietenul său este cel de deasupra, a aplicat o lovitură cu sapa respectivă producând leziunile descrise în actele medicale şi medico-legale.
Aceste declaraţii nu se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, astfel cum au fost reţinute anterior, pentru a i se da eficienţă probatorie, în condiţiile art. 69 C. proc. pen. Esenţiale, sub acest aspect, sunt declaraţiile martorilor Ş.Ş., R.V.N. şi P.M. care au arătat în mod detaliat modul în care s-a derulat conflictul precum şi faptul că inculpatul M.I. a fost cel care a aplicat lovitura cu corpul contondent părţii vătămate, în condiţiile în care a vrut să lovească şi a doua oară victima, însă a lovit în sol şi a rupt mânerul sapei respective.
Caracterul ilogic şi nereal al apărării inculpatului rezultă chiar şi din declaraţiile rudelor sale care au încercat să-i susţină versiunea, potrivit căreia cel care ar fi lovit victima ar fi fost martorul Ş.Ş., declaraţii ce au fost înlăturate ca nesincere de Tribunal, în acord cu organele de urmărire penală. Astfel, ceea ce se remarcă în declaraţiile lui F.C. (nepotul inculpatului), T.I. (sora inculpatului), T.I.L. (fratele inculpatului) şi M.G. (concubina inculpatului) este imprecizia detaliilor legate de propriul mod de comportare şi acţiune şi identitatea perfectă a descrierii modului de acţiune a martorului Ş.Ş., deşi este practic imposibil că persoane de vârste diferite, pregătiri diferite şi aflate în locuri diferite să perceapă în mod identic acelaşi eveniment.
Martorii respectivi nu au putut indica iniţial în mod exact locul în care s-au aflat (în curte, în stradă, în dreptul porţii etc.) sau ce fază a conflictului au perceput în mod direct sau indirect, deşi au susţinut că unii au vizualizat direct întreaga altercaţie. Este greu, dacă nu imposibil de admis că 4 persoane (din care una complet neşcolarizată-soţia inculpatului, iar alta elev al unei şcoli ajutătoare-nepotul inculpatului) să relateze absolut identic şi cu aceleaşi detalii numai aspectele favorabile inculpatului sau acele date care l-ar putea exonera de răspundere pe M.I.
În drept, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului M.I., care, la data de 07 februarie 2010, în comuna M.V., judeţul Ilfov, pe fondul consumului de alcool, a lovit-o cu sapa la nivelul craniului pe partea vătămată I.I.E., producându-i leziuni care au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 Iit. i) C. pen.
Fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., după cum a susţinut apărătorul său solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Astfel, la vătămarea corporală gravă lovirea sau violenţele se exercită cu intenţie, iar autorul nu urmăreşte şi nici măcar nu acceptă producerea rezultatului mai grav, adică punerea în primejdie a vieţii victimei pe care o agresează.
Or, în speţă, Tribunalul a avut în vedere că inculpatul a acceptat cel puţin punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, având în vedere obiectul contondent folosit, de tip tăietor-despicător (o sapă), zona lezată - vitală (la nivelul capului), intensitatea loviturii (cauzând victimei un traumatism cranio-cerebral - fractură craniană deschisă parietală stânga).
Este de necontestat astfel că fapta inculpatului întruneşte, şi sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, fiind comisă cu intenţie indirectă.
Astfel fiind, Tribunalul, la termenul din 03 mai 2011, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., neimpunându-se schimbarea încadrării juridice nici măcar în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. (având în vedere forma laturii subiective reţinute de instanţă).
Faţă de cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art. 52 C. pen., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut pericolul social al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, având în vedere în acest sens că fapta este îndreptată împotriva vieţii persoanei, rămasă însă în faza de tentativă, dar care a produs urmări resimţite şi acum de partea vătămată, chiar dacă medicii legişti nu le-au calificat ca fiind „infirmitate posttraumatică”, precum şi faptul că fapta a fost comisă imediat după un conflict ivit între părţi pe fondul consumului de alcool.
A avut în vedere totodată atitudinea nesinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul procesului penal, nerecunoscând fapta, încercând ca, prin martorii propuşi - rude cu el, ale căror declaraţii au fost înlăturate de instanţă, să acrediteze ideea că autorul faptei este martorul Ş.Ş. şi să evite astfel tragerea sa la răspundere penală, precum şi conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, lipsa antecedentelor penale neatrăgând, prin ea însăşi, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.I. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în fond, rejudecând, achitarea sa pentru infracţiunea dedusă judecăţii întrucât nu este autorul faptei.
În motivarea orală a apelului inculpatul, prin apărătorul din oficiu, a arătat că acesta a negat comiterea faptei, atitudine ce a fost considerată in mod greşit de instanţă ca fiind una nesinceră. De asemenea, a solicitat a fi avute în vedere şi declaraţiile celorlalte părţi din cauză, precum şi testările poligraf efectuate în cauză, favorabile inculpatului şi nefavorabile în ceea ce-l priveşte pe martorul Ş.Ş., martor despre care apelantul a susţinut că el a comis fapta.
Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se avea în vedere şi poziţia părţii vătămate, ce a refuzat atât testarea poligraf, cât şi audierea în faţa instanţei.
Cu privire la ultimele testări poligraf, a considerat că trebuie să-i profite inculpatului, având în vedere că a fost condamnat pe baza unei declaraţii a martorului R.V., declaraţie asupra căreia acesta a revenit.
În dovedirea motivului de apel inculpatul a solicitat, iar Curtea a încuviinţat administrarea probei testimoniale, fiind audiat martorul ocular Ş.Ş., audiat inculpatul şi efectuată testarea poligraf a inculpatului, a martorului Ş.Ş. şi a martorilor F.C. şi R.V.N. De asemenea, partea vătămată I.I.E. a refuzat să fie audiată şi să efectueze testul poligraf.
A fost respinsă solicitarea de reaudiere a celorlalţi martori, întrucât au fost audiaţi atât în cursul urmăririi penale, cât şi al primei instanţe.
Prin decizia penală nr. 272 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 480 din 25 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând, în fond:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de către acesta.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 27 aprilie 2010-14 iunie 2010.
În temeiul art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în fond au rămas în sarcina statului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON onorariul apărătorului din oficiu a fost suportată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
S-a reţinut că din analiza coroborată a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel, prezumţia de nevinovăţie consacrată de art. 66 C. proc. pen. nu a fost răsturnată.
Astfel, s-a mai reţinut că acuzaţia de tentativă de omor calificat adusă inculpatului M.I., a avut la bază declaraţia părţii vătămate I.I.E. şi a martorilor Ş.Ş., R.V.N. şi P.M. Pe de altă parte, inculpatul M.I. a negat în mod constant comiterea faptei, susţinând că nu el a lovit-o pe partea vătămată cu sapa în cap, ci martorul Ş.Ş., apărare confirmată prin declaraţiile martorilor F.C., T.I., T.I.L. şi M.G.
De asemenea, deşi inculpatul a solicitat efectuarea testului poligraf încă din cursul urmăririi penale pentru a-şi dovedi nevinovăţia, procurorul de caz a respins această solicitare.
Mai mult, Curtea a procedat nemijlocit la audierea inculpatului M.I., acesta arătând că autorul faptei este martorul Ş.Ş. care, din eroare, a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată, crezând că îl loveşte pe el. Detecţia comportamentului simulat, a relevat faptul că răspunsurile inculpatului nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. În plus, detecţia comportamentului simulat efectuat asupra martorilor Ş.Ş. şi R.V.N., martori care au susţinut că inculpatul este autorul agresiunii, a evidenţiat faptul că răspunsurile acestora au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Totodată, înaintea efectuării testului poligraf martorul R.V.N. a declarat că revine asupra declaraţiilor anterioare, precizând că nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată, ci doar a presupus acest lucru deoarece după incident l-a văzut pe inculpat cu coada de la sapă în mână.
Este cert că între părţi a avut loc un conflict în ziua de 07 februarie 2010, însă probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat, mai presus de orice îndoială rezonabilă, faptul că inculpatul este cel care a lovit-o cu sapa în cap pe partea vătămată I.I.E. Chiar dacă testul poligraf nu reprezintă o probă ştiinţifică certă (cum este cazul probei ADN), Curtea apreciază că rezultatele oferite de testarea poligraf reprezintă un indiciu cu privire la sinceritatea depoziţiei unei persoane care, coroborată cu probele administrate în cauză, poate duce la stabilirea adevărului în cauză.
De asemenea, îndoiala care planează asupra vinovăţiei inculpatului este dublată şi de atitudinea părţii vătămate care a refuzat să dea declaraţie în faţa instanţei de apel şi a refuzat testarea poligraf.
Mai mult, instanţa de fond a ajuns la concluzia că inculpatul este autorul faptei cu care a fost sesizată, fără a observa că martorii P.M., Ş.Ş. şi R.V. au fost audiaţi în afara cadrului procesul, respectiv anterior începerii urmăririi penale, în cauză nefiind întocmit un proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare. De asemenea, considerentele primei instanţe nu reflectă rezultatul deliberării judecătorului, fiind preluate pasaje din cuprinsul rechizitoriului, nefiind analizate depoziţiile tuturor persoanelor audiate. De altminteri, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză sunt contradictorii, trei martori indicându-l pe inculpat ca autor al infracţiunii, iar patru martori susţinând că unul din martorii acuzării, respectiv Ş.Ş. este autorul faptei.
A mai observat Curtea şi faptul că partea vătămată, audiată în faţa primei instanţe, a relatat că „(...) este adevărat că Ş. mi-a spus că dă el cu sapa, dar nu l-am văzut cu sapa în mână pe acesta. R.V. mi-a spus că M.I. m-a lovit cu sapa”, în condiţiile în care martorul R.V.N. şi-a retractat declaraţia cu prilejul efectuării testului poligraf.
Instanţa de apel a apreciat că toate aceste contradicţii între declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului, ale celor şapte martori audiaţi, coroborat cu rezultatele testărilor poligraf fac să planeze un dubiu cu privire la autorul agresiunii comisă asupra părţii vătămate I.I.E., dubiu de natură a-i profita inculpatului.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, motivul invocat fiind greşita achitare a inculpatului M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen., caz de casare circumscris art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
La termenul fixat în cauză de la 14 februarie 2014 reprezentantul Ministerului Public a arătat că retrage recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul M.I.
Având în vedere această liberă exprimare de voinţă, Înalta Curte va lua act de declaraţia reprezentantului Ministerului Public de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul M.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 272 din 12 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul M.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 436/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
