ICCJ. Decizia nr. 576/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 576/2014

Dosar nr. 2761/112/2013

Şedinţa publică din 17 februarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 100/F din 06 iunie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 2761/112/2013, a fost condamnat inculpatul M.A.M., domiciliat în com. Şieu Odorhei, sat Agrişu de Sus, jud. Bistriţa-Năsăud, aflat în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior;

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior.

Conform art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 la zi.

S-a constatat că părţile vătămate H.L., B.C. şi I.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 61 lei.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.354 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. R.N., iar suma de 100 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu în favoarea av. B.A.L.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut următoarele:

Din probele administrate în cauză în cadrul urmăririi penale, respectiv: procesele-verbale de sesizare din oficiu din data de 6 ianuarie 2013 întocmite de procuror şi poliţie - filele 4, 5; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică judiciară - filele 8-32; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi planşa fotografică judiciară - filele 33-50; constatările preliminarii din 06 ianuarie 2013 emise de S.J.M.L. Bistriţa-Năsăud şi raportul de expertiză medico-legală din 28 februarie 2013 emis de aceeaşi instituţie medico-legală - filele 55-70; planşa foto judiciară de la autopsia victimei - filele 71-97; declaraţiile părţilor vătămate H.L., B.C. şi I.M. (filele 99, 100, 102 şi 104); declaraţiile inculpatului M.M.A., date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei; procesul-verbal de ridicare de la M.M.A. a sumei de 89 de lei - fila 118 ; procesul-verbal de restituire a sumei respective către H.L. - fila 119; procesul-verbal de reconstituire din data de 6 ianuarie 2013 - fila 120; declaraţiile martorilor C.L. (filele 121, 122), M.N. (filele 123, 124, 125), M.D. (filele 126, 127, 128), M.N.V. (filele 129, 130, 131), M.V. (filele 132, 133), F.I.V. (filele 135, 136, 137), M.P. (filele 138, 139, 140, 141), P.P.V. (fila 142), L.C.D. (fila 143), M.R. (filele 147, 148), I.S.D. (filele 153, 154), B.A. (filele 155, 156), declaraţia numitului M.T. (fila 157); procesele-verbal de prezentare pentru recunoaştere din 8 ianuarie 2013 - fila 144; procesul-verbal de continuare a efectuării cercetării locului faptei din 8 ianuarie 2013, schiţa şi planşa fotografică judiciară existente la filele 145, 146 şi 149-152; raportul de constatare medico-legală privind leziunile corporale traumatice suferite de către inculpat -filele 160, 161), instanţa a reţinut, în fapt, că, la data de 6 ianuarie 2013, lucrătorii de P.J.S.I.C. din cadrul I.J.P. Bistriţa-Năsăud au fost sesizaţi despre faptul că, în locuinţa sa din satul Agrişu de Sus, com. Şieu-Odorhei, a fost găsit decedat, în condiţii suspecte, numitul M.L.

În baza sesizării mai sus-menţionate, lucrătorii de poliţie au efectuat o cercetare a locului faptei, constatând că numitul M.L. locuia într-un imobil compus din trei camere şi antreu, precum şi dintr-o bucătărie de vară, loc unde a fost găsit cadavrul sus-numitului.

Nici la poarta pe care se pătrunde în curtea împrejmuită a locuinţei şi nici la uşa principală de pătrundere în imobil nu s-au depistat urme de forţare, dar de pe suprafaţa zăvorului porţii a fost prelevată o urmă de substanţă de culoare brun-roşcată. Au fost depistate însă urme de forţare la nivelul superior al tocului uşii de pătrundere în bucătăria de vară, iar în imediata apropiere, în curte, a fost găsit şi ridicat un topor.

Deoarece nu existau urme specifice de pătrundere ori de răvăşire în cele trei încăperi ale casei, cercetarea locului faptei a fost concentrată apoi în zona bucătăriei de vară, loc unde se afla şi victima M.L., corpul acesteia fiind găsit între o sobă şi canapea, în poziţia decubit ventral, cu mâinile flectate sub corp, iar picioarele îndreptate înspre uşă. Pe corpul victimei, pe pardoseală, pe canapea, pe pernele de pe canapea, precum şi pe o perdea, s-au depistat multiple urme de substanţă de culoare brun-roşcată. Acelaşi tip de urme au mai fost depistate pe unul dintre pereţii încăperii, iar în urma examinării corpului victimei, s-a constatat că în partea superioară prezintă mai multe plăgi tăiate/înţepate.

După finalizarea cercetării locului faptei, s-a procedat la efectuarea autopsiei, prin Raportul de expertiză medico-legală din data de 28 februarie 2013, întocmit de către S.J.M.L. Bistriţa-Năsăud concluzionându-se că decesul numitului M.L. a fost violent, acesta survenind cu cel puţin 18-24 ore anterior efectuării cercetării locului faptei, posibil în cursul serii de 5 ianuarie 2013, producându-se din cauza unei insuficienţe circulatorii acute consecutive unei hemoragii externe şi interne produse ca urmare a multiplelor plăgi tăiate/înţepate cu leziunea arterei carotide, precum şi cu leziuni pulmonare cauzate prin mecanism de lovire activă repetată cu corp tăietor/ înţepător (cel mai probabil cuţit) şi că leziunea cu rol tanatogenerator principal este cel mai probabil plaga tăiată/înţepată prezentă la nivelul retro-auricular stâng, la producerea căreia poziţia victimă-agresor a putut fi faţă în faţă, victima cu capul întors uşor spre dreapta sau agresorul cu faţa spre spatele victimei; pentru celelalte leziuni corporale traumatice nu s-a putut stabili poziţia victimă-agresor, aceasta fiind foarte dinamică în cursul desfăşurării evenimentelor, din acelaşi motiv neputându-se stabili nici direcţia de aplicare a loviturilor, fiind cert faptul că loviturile au fost aplicate din direcţii diferite. Cu ocazia efectuării autopsiei, s-au constatat şi alte leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi prin cădere la acelaşi nivel, precum şi leziuni post-mortem care s-au produs prin depesare de către rozătoare (filele 56-70 dosar urmărire penală).

În seara zilei de 5 ianuarie 2013, inculpatul M.A.M., de 22 ani, cunoscut cu probleme de sănătate şi comportament (tulburare mixtă de personalitate - tip impulsiv, antisocial, paranoic, având interzisă consumarea de băuturi alcoolice), s-a deplasat la locuinţa prietenului său F.I.V., unde împreună cu acesta, cu părinţii prietenului său şi cu o altă familie sosită în vizită, a început să consume vin.

În jurul orei 23,00, inculpatul a părăsit locuinţa familiei F., probabil cu intenţia de a reveni, deoarece şi-a lăsat acolo o haină. Martorul F.I.V. a susţinut că inculpatul ar fi afirmat înainte de a pleca că merge să cumpere ţigări, dar martorul P.P.V. nu l-a auzit pe inculpat să spună scopul plecării sale din acel imobil. De altfel, şi inculpatul a afirmat în faţa procurorului că nu a spus celor din casă care este motivul plecării sale, dar a menţionat că îşi lăsase acolo haina şi că, deci, avea intenţia de a reveni.

Inculpatul a susţinut că, intenţionând să-şi cumpere ţigări, a realizat că nu are bani asupra sa, astfel că s-a deplasat la locuinţa victimei, pe care o cunoştea, pentru a-i cere bani împrumut. Ajuns la locuinţa victimei, a tras zăvorul porţii, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde ştia că se află victima.

Constatând că uşa bucătăriei de vară este închisă, inculpatul s-a uitat prin curte şi, observând o secure, a luat-o şi, cu ajutorul acesteia, utilizând-o drept pârghie, a reuşit destul de uşor să deschidă uşa, pătrunzând în interior. Inculpatul a relatat că l-a găsit pe „badea L.", cum îi spunea el victimei, stând culcat şi uitându-se la televizor, apoi că a aprins lumina, deoarece ştia locul unde se afla comutatorul, moment în care „badea L." l-a întrebat ce anume caută acolo. Inculpatul i-a cerut suma de cincizeci de lei, dar „badea L." i-a spus că nu are bani. Cu toate acestea, inculpatul nu l-a crezut şi a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor.

Inculpatul a declarat că în acest moment l-ar fi auzit pe bătrân strigând, lucru care l-a determinat să se întoarcă cu faţa înspre acesta, primind o lovitură aplicată cu un cuţit de bucătărie în zona tâmplei stângi.

Acest lucru a fost de natură a-l enerva pe inculpat, care l-a lovit la rândul său pe bătrân cu pumnul în zona feţei, l-a dezarmat de cuţit, iar după ce bătrânul a căzut pe canapea, l-a lovit în mai multe rânduri cu cuţitul. Victima s-a întors probabil de durere cu spatele în sus, inculpatul continuând să-i aplice victimei lovituri cu cuţitul şi în timpul cât aceasta îşi modificase poziţia.

Inculpatul a părăsit locuinţa cu portmoneul victimei asupra sa, precum şi cu cuţitul utilizat la agresarea acesteia, toporul folosit la pătrunderea prin efracţie în spaţiul locuit de victimă fiind găsit de poliţie cu ocazia efectuării cercetării locului faptei, după cum s-a menţionat anterior.

Inculpatul nu a mai revenit la locuinţa prietenului său, ci s-a îndreptat spre locuinţa părinţilor săi, pe traseu aruncând cuţitul corp delict în curtea familiei M.T. şi R., loc unde a fost găsit, fixat prin metode specifice şi ridicat la data de 8 ianuarie 2013. în momentul depistării, cuţitul a fost prezentat uneia dintre fiicele victimei, părţii vătămate H.L., care l-a recunoscut a fi al tatălui ei (fila 144 dosar urmărire penală).

Ajuns la locuinţa părinţilor săi, aceştia au observat că inculpatul avea sânge pe haine, precum şi o plagă în zona capului şi, la întrebările puse de aceştia referitor la modalitatea de producere, inculpatul a replicat, în mod mincinos, că ar fi fost atacat de către mai mulţi necunoscuţi. De asemenea, fiind întrebat de tatăl său de unde are portmoneul cu bani asupra sa, deoarece avusese posibilitatea să i-l vadă, inculpatul a început să se comporte ciudat, respectiv a început să tremure nervos, lucru care l-a determinat pe tatăl inculpatului să-l apeleze telefonic pe martorul F.I.V. şi să-l cheme acasă la el, deoarece fiul său „are capul spart". Între timp, inculpatul a luat prosopul cu care se ştersese de sânge, hainele şi portmoneul şi le-a dus în curte, blugii, tricoul şi un prosop aruncându-le în wc-ul din curte, portmoneul victimei ascunzându-l într-un coteţ.

Martorul F.I.V. s-a conformat solicitării venite din partea tatălui prietenului său şi ajuns acasă la familia M., a observat că inculpatul se afla îmbrăcat în alte haine decât acelea cu care plecase de la locuinţa sa cu aproximativ o oră înainte şi că avea o rană în zona capului. După ce l-a pansat, martorul a apelat serviciul „112", sesizând despre aşa-zisa agresiune comisă de autori necunoscuţi asupra inculpatului, astfel că s-au întocmit acte în acest sens (filele 164-166 dosar urmărire penală).

Inculpatul a fost dus la spitalul din oraşul Beclean şi, după ce a primit îngrijirile adecvate şi a plecat, a cheltuit o parte din suma de 150 de lei, găsită în portmoneul victimei, astfel că, în seara zile de 6 ianuarie 2013, organele de poliţie nu au mai găsit asupra sa decât suma de 89 lei (fila 118 dosar urmărire penală), sumă care ulterior a fost restituită familiei victimei (fila 119 dosar urmărire penală).

Cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul părinţilor inculpatului, au fost găsite obiectele de îmbrăcăminte aruncate de inculpat în wc-ul din curte, precum şi portmoneul victimei (în care a fost găsit şi un cupon de pensie pe numele victimei), care a fost de asemenea prezentat părţii vătămate H.L., care l-a recunoscut ca fiind al tatălui ei (fila 144 dosar urmărire penală).

Inculpatul a fost examinat de către medicul legist pentru a se stabili modul producerii urmelor de violenţă pe care acesta le avea pe corpul său, deci din punct de vedere traumatologie, prin Raportul de constatare medico-legală din data de 7 ianuarie 2013 emis de către S.J.M.L. Bistriţa-Năsăud concluzionandu-se că prezintă multiple leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce prin lovire de corp dur, zgâriere şi comprimare cu mâna şi tăiere cu corp tăietor/înţepător în seara zilei de 5 ianuarie 2013, acestea necesitând spre vindecare un număr de 6/7 zile de îngrijiri medicale (filele 160, 161 dosar urmărire penală), leziunile dovedind că între inculpat şi victimă s-a desfăşurat o confruntare fizică.

De asemenea, inculpatul a fost expertizat medico-legal din punct de vedere psihiatric, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din data de 18 februarie 2013 emis de către I.N.M.L. „Mina Minovici" concluzionându-se că acesta prezintă tulburare de personalitate pe fond mixt (posttraumatic şi toxietilic), că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat (file 214-216). Raportul respectiv a fost avizat la data de 25 februarie 2013 de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. „Mina Minovici" (fila 213 dosar urmărire penală - avizul din 2013).

Apărarea inculpatului, în sensul că a acţionat pe fondul consumului de alcool, nu a fost de natură a-l exonera pe acesta de răspundere penală, nereprezentând o circumstanţă atenuantă, raportat la starea de fapt reţinută.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa a apreciat că inculpatul M.M.A. se face vinovat de comiterea infracţiunilor de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care a fost condamnat la pedepsele de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior, pe timp de 5 ani, 7 ani închisoare şi 3 ani închisoare.

S-a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, prin reţinerea premeditării, întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că inculpatul a acţionat în această manieră, ci că, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, s-a deplasat la locuinţa victimei pe care o cunoştea pentru a-i cere bani împrumut, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde ştia că se află victima, pe care a găsit-o stând culcată şi uitându-se la televizor, apoi a aprins lumina, deoarece ştia locul unde se afla comutatorul, moment în care i-a cerut acesteia suma de cincizeci de lei, dar a fost refuzat; inculpatul nu l-a crezut şi a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor; în acel moment l-a auzit pe bătrân strigând, lucru care l-a determinat să se întoarcă cu faţa înspre acesta, primind o lovitură aplicată cu un cuţit de bucătărie în zona tâmplei stângi, astfel că, în replică, inculpatul l-a agresat în mod repetat, la rândul său, pe bătrân.

S-a reţinut că modalitatea de derulare a activităţii infracţionale a inculpatului exclude premeditarea, întrucât aceasta presupune trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul săvârşirii infracţiunii, efectuarea unor acte de pregătire materială în vederea săvârşirii faptei, constând în luarea de măsuri, procurarea de instrumente sau mijloace (între momentul luării rezoluţiei infracţionale şi momentul săvârşirii faptei) şi efectuarea unor acte de pregătire morală, psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârşi infracţiunea - aspecte ce nu au fost probate.

La individualizarea pedepselor aplicate' au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. anterior, şi anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor (10-20 de ani închisoare), reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior (limitele noi fiind de 6 ani şi 7 luni închisoare - 13 ani şi 4 luni închisoare), tâlhărie (limitele reduse sunt de 4 ani şi 6 luni închisoare - 13 ani şi 4 luni închisoare), violare de domiciliu (limitele reduse sunt între 2 ani închisoare şi 4 ani şi 5 luni închisoare), persoana inculpatului, care a mai comis fapte ilicite (a aprins clăile de fân ale unor vecini şi a omorât un câine), nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptei, prezintă probleme de sănătate de natură psihică, care sunt exacerbate de consumul de alcool (a fost internat în unităţi spitaliceşti de specialitate şi externat cu recomandarea de a urma tratament specific şi interdicţia consumului de alcool).

Raportat la aspectele legate de faptele propriu-zise (trei infracţiuni) şi la periculozitatea socială a inculpatului, care a pătruns în casa victimei servindu-se la deschiderea uşii de la intrare de un topor găsit în curtea acesteia, a mai comis fapte ilicite (a aprins clăile de fân ale unor vecini şi a omorât un câine al unui vecin), s-a apreciat că o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior (în condiţiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, sunt de 6 ani şi 7 luni închisoare - 13 ani şi 4 luni închisoare), o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. 2¹ lit. c) C. pen. anterior (în condiţiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, sunt de 4 ani şi 6 luni închisoare -13 ani şi 4 luni închisoare) şi o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior (în condiţiile în care limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, reduse prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior, sunt de 2 ani închisoare - 4 ani şi 5 luni închisoare) sunt suficiente pentru reeducarea inculpatului, faţă de cuantumul considerabil al pedepselor aplicat şi de împrejurarea că nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor, neaplicându-i-se vreun spor.

În mod evident, raportat la cercetările din Dosarul nr. 880/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean efectuate pentru că inculpatul, în două zile diferite din cursul lunii noiembrie 2012, ar fi incendiat nişte fân aparţinând unor consăteni, în cazul în care va fi găsit vinovat, va fi condamnat la o pedeapsă distinctă de cea aplicată în prezentul dosar.

La individualizarea pedepsei au fost avute şi împrejurările în care au fost comise faptele (pătrunderea în casa victimei, care anterior îi mai împrumutase bani, în acest scop - iniţial a căutat bani -, după care, fiind atacat cu un cuţit de către victimă, a lovit-o, provocându-i decesul), precum şi faptul că inculpatul are afecţiuni psihice, iar pe fondul acestora şi al consumului de alcool, ca şi al insuficientului autocontrol al persoanei sale, specific unei persoane bolnave psihic, dar şi al insuficientului control exercitat asupra sa de către aparţinători (care aveau cunoştinţă de afecţiunile sale şi de actele ilicite comise anterior), a comis faptele ce constituie obiectul prezentului dosar.

S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior, iar în baza art. 34 lit. b) din acelaşi cod, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior, pe timp de 5 ani, făcându-se totodată aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-b) C. pen. anterior (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă şi durata interdicţiei avându-se în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, precum şi persoana inculpatului).

Conform art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen. anterior, au fost deduse din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 lăzi.

În baza art. 143, 346 C. proc. pen. anterior, s-a constatat că părţile vătămate H.L., B.C. şi I.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 61 lei, de care acesta a beneficiat în mod injust prin comiterea infracţiunii de tâlhărie şi care nu a fost restituită părţilor vătămate, fiind cheltuită de inculpat.

În baza art. 7, anexa 1 pct. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, inculpatul M.A.M. şi partea vătămată B.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a solicitat admiterea apelului declarat, apreciind că pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată inculpatului este prea mică, solicitând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.

Partea vătămată B.C. a solicitat admiterea apelului, având în vedere sancţiunea foarte mică aplicată inculpatului pentru faptele săvârşite, fiind evident faptul că, în cauză, se poate vorbi despre săvârşirea infracţiunii de omor pentru a se ascunde săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aspect ce rezultă din derularea faptelor, starea de fapt fiind prezentată anterior în mod corect.

A susţinut că prima instanţă a apreciat greşit încadrarea juridică şi a respins în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice efectuată de către parte personal, însă trebuia să observe intenţia şi să procedeze la încadrarea corectă a faptelor.

Ca atare, a solicitat a se avea în vedere cererea părţii civile de schimbare a încadrării juridice, formulată în apel şi să se dispună în consecinţă.

Inculpatul M.A.M., prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale ca fiind netemeinică şi nelegală şi, în rejudecare, achitarea sa întrucât a săvârşit fapta fără discernământ.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că a săvârşit fapta cu discernământ, inculpatul a solicitat a se dispune reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, fără acordarea unui spor, având în vedere circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă, precum şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

A apreciat inculpatul că încadrarea juridică dată faptelor în primă instanţă este corectă şi confirmă faptul că a săvârşit o tâlhărie în timpul nopţii, respectiv că acesta a intrat prin efracţie în locuinţa victimei, cu intenţia clară de a-i cere bani. Astfel, inculpatul a intrat în locuinţa victimei, i-a solicitat bani acesteia, care i-a răspuns că nu deţine, context în care inculpatul a căutat, i-a găsit portmoneul sub televizor, a luat banii, moment în care victima a luat cuţitul de bucătărie şi i-a aplicat o lovitură inculpatului. Acesta din urmă s-a enervat, a deposedat-o pe victimă de cuţit şi i-a aplicat loviturile respective.

Prin Decizia penală nr. 181/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost admise apelurile declarate de partea vătămată B.C. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud împotriva sentinţei penale nr. 100/F din 6 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, care a fost desfiinţată numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului M.A.M., deţinut în Penitenciarul Gherla, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior şi, fiind judecată cauza în aceste limite:

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului M.A.M. de la 9 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior, la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

Au fost menţinute pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

în temeiul art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 6 ianuarie 2013 lăzi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A.M. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a stabilit onorariu avocaţial în favoarea Baroului Cluj în sumă de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei (av. M.O.).

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocaţial, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma onticilor formulate, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.A.M. pentru comiterea infracţiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reţinut sub aspectul stării de fapt că, în noaptea de 5 ianuarie 2013, inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa victimei M.L., în scopul procurării unei sume de bani de la acesta şi fiind refuzat de victimă, a sustras un portmoneu în care se afla suma de 150 lei, păstrând acest portmoneu prin agresarea fizică a victimei până la suprimarea vieţii acesteia.

După sesizarea instanţei de judecată, prezent în faţa instanţei, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În consecinţă, instanţa de fond a procedat la reţinerea vinovăţiei inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, aplicându-i acestuia o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

Criticile ce vizează încadrarea juridică dată infracţiunii de omor, reţinută în sarcina inculpatului, au fost apreciate ca nefondate.

Astfel, prin motivele de apel, partea vătămată a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei, din omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. a), b) şi d din acelaşi cod şi condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, faptă comisă în concurs real cu infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu.

În şedinţa publică din 14 august 2013, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d) din acelaşi cod, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru efectuarea cercetării judecătoreşti întrucât, în urma reţinerii prevederilor art. 176 lit. d) C. pen. anterior, nu se poate face aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În şedinţa publică din 12 septembrie 2013, partea vătămată a achiesat schimbării de încadrare solicitată de reprezentantul parchetului, modifîcându-şi motivele de apel în acest sens şi solicitând, de asemenea, schimbarea încadrării juridice în sensul cerut de reprezentantul parchetului.

S-a reţinut că solicitarea de schimbare a încadrării juridice este nefondată, pentru următoarele considerente:

Astfel, împrejurarea care atribuie infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 176 lit. d) C. pen. anterior caracter deosebit de grav constă în scopul special urmărit de făptuitor, care trebuie să fie săvârşirea sau ascunderea săvârşirii unei tâlhării sau piraterii. întrucât circumstanţa agravantă prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen. anterior constă, în exclusivitate, în scopul special urmărit de făptuitor - comiterea sau ascunderea comiterii unei tâlhării sau piraterii - un omor se va încadra în dispoziţiile art. 176 lit. d) C. pen. anterior ori de câte ori se va stabili că făptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om pentru a crea condiţiile favorabile săvârşirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracţiuni. Este necesar ca activitatea făptuitorului să fie de asemenea natură şi violenţele să fie exercitate în aşa mod încât să exprime legătura lor, din punct de vedere material şi subiectiv, cu scopul ce se cere a fi realizat. Cu alte cuvinte, este necesar ca omorul să fi creat în mod obiectiv condiţiile favorabile săvârşirii sau ascunderii săvârşirii unei tâlhării şi ca făptuitorul să fi avut reprezentarea realizării, prin săvârşirea omorului, a scopului urmărit.

În cauză, pe baza probelor administrate, s-a reţinut că, intenţionând să-şi cumpere ţigări, inculpatul a realizat că nu are bani asupra sa, astfel că s-a deplasat la locuinţa victimei, pe care o cunoştea, pentru a-i cere bani împrumut. Ajuns la locuinţa victimei, a tras zăvorul porţii, a pătruns în curtea împrejmuită a casei acesteia, apoi a ajuns în spatele casei, la bucătăria de vară unde ştia că se află victima.

Constatând că uşa bucătăriei de vară este închisă, inculpatul a luat o secure şi, utilizând-o drept pârghie, a reuşit destul de uşor să deschidă uşa, pătrunzând în interior. Inculpatul a relatat că l-a găsit pe „badea L.", cum îi spunea el victimei, stând culcat şi uitându-se la televizor, apoi că a aprins lumina, deoarece ştia locul unde se afla comutatorul, moment în care „badea L." l-a întrebat ce anume caută acolo. Inculpatul i-a cerut suma de cincizeci de lei, dar „badea L." i-a spus că nu are bani. Cu toate acestea, inculpatul nu l-a crezut şi a început să caute bani, găsind un portmoneu sub televizor.

Acest lucru a fost de natură a- enerva pe inculpat, care l-a lovit la rândul său pe bătrân cu pumnul în zona feţei, l-a dezarmat de cuţit, iar după ce bătrânul a căzut pe canapea, l-a lovit în mai multe rânduri cu cuţitul. Victima, s-a întors, probabil de durere, cu spatele în sus, inculpatul continuând să-i aplice victimei lovituri cu cuţitul şi în timpul cât aceasta îşi modificase poziţia.

În aceste condiţii, s-a reţinut că este evident că nu putem discuta de suprimarea cu intenţie a vieţii victimei în scopul comiterii tâlhăriei, încadrarea juridică corectă fiind cea reţinută de instanţa de fond, respectiv omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, în concurs cu tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior.

A fost avut în vedere că, în cauză, nu putem discuta nici de comiterea unei tâlhării în modalitatea incriminată de prevederile art. 211 alin. (2)¹ (2) lit. e) C. pen. anterior (tâlhăria care a avut drept efect una din urmările arătate la art. 182 C. pen. anterior) întrucât, pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni, se cere, pe de o parte, un raport de cauzalitate între fapta de tâlhărie şi moartea victimei, iar pe de altă parte, ca făptuitorul să fi acţionat cu intenţie în ce priveşte fapta de tâlhărie şi din culpă cu privire la producere rezultatului mai grav.

Criticile formulate au fost, însă, apreciate ca fondate în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Astfel, s-a constatat că, deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, pedepsele aplicate nu reflectă gradul de pericol social sporit al infracţiunilor comise. Prin pătrunderea fără drept, pe timp de noapte, în locuinţa victimei în vârstă de 79 de ani, în scopul procurării unei sume de bani de la aceasta, doar împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi că are anumite afecţiuni psihice, nu justifică aplicarea unei pedepse în cuantum redus.

Raportat la împrejurările în care faptele au fost comise, la urmarea produsă, care este una ireversibilă, inculpatul suprimând viaţa unui om, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă de 12 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, va fi în măsură să asigure reeducarea inculpatului.

Au fost menţinute pedepsele de 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, respectiv 3 ani închisoare, peau fost contopite cu pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. anterior şi art. 88 C. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 06 ianuarie 2013 la zi.

În consecinţă, având în vedere prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, apelurile declarate în cauză de partea vătămată şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud au fost admise, în limitele expuse.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, solicitarea acestuia de achitare, în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen. anterior, a fost apreciată ca nefondată. Astfel, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză (filele 214-216) s-a stabilit fără putinţă de tăgadă că inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate pe fond mixt, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Ca atare, nu s-a putut reţine că inculpatul nu avea discernământ la momentul săvârşirii faptelor, pentru a fi justificată o soluţie de achitare pentru faptele reţinute în sarcina sa.

De asemenea, s-a apreciat că sunt nefondate şi criticile ce vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, pentru considerentele expuse, astfel că, având în vedere prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. anterior, apelul declarat în cauză, de inculpat a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul M.A.M.

Parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru greşita încadrare juridică a faptei, apreciind că se impune a se reţine săvârşirea de către inculpatul M.A.M. a infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. anterior, în concurs cu infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, procedura simplificată nefiind aplicabilă pentru infracţiunile sancţionate de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, parchetul şi-a susţinut argumentaţia invocând analiza acesteia pe instituţii separate.

Ca atare, pentru infracţiunile de tâlhărie şi violare de domiciliu, s-a apreciat că legea nouă este mai favorabilă, sub aspectul condiţiilor de încriminare, reţinându-se o infracţiune unică complexă prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.

S-a susţinut că pentru celelalte instituţii, analizate separat, sunt mai favorabile dispoziţiile din legea veche, pentru concursul de infracţiuni fiind prevăzut un spor facultativ.

Recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor, urmând a se reţine infracţiunea de tâlhărie în concurs cu infracţiunea de omor.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, achitarea sa, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 48 C. pen. anterior, faptele fiind săvârşite fără discernământ.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, constată că acestea sunt fondate, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor şi cuantumul pedepselor.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii mai favorabile, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, dispoziţiile art. 61 din Constituţia României, potrivit cu care Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, adoptă măsurile de politică penală în acord cu atingerea interesului legitim urmărit, dispoziţiile art. 124 alin. (1) şi următoarele din legea fundamentală, care se referă la „Autoritatea judecătorească", iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sunt obligatorii.

Cu privire la acest aspect, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituţională a stabilit că „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare".

Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a arătat că aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din veghea şi noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terţia care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). în acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1483/2011 publicată în M. Of., Partea I nr. 853 din 2 decembrie 2011, respectiv Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 publicată în M. Of., Partea I nr. 67 din 31 ianuarie 2013.

Sintetizând, rezultă că nu este posibilă combinarea de dispoziţii favorabile dintr-o lege, cu alte dispoziţii favorabile dintr-o altă lege, deoarece aceasta ar însemna că nu se aplică legea mai blândă, ci o lege alcătuită de către judecător.

De altfel, această interpretare a fost exprimată constant atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă.

S-a arătat astfel că o combinare a dispoziţiilor favorabile din două legi este un hibrid şi duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terţia); acest lucru este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine. De altfel, împotriva susţinerii că s-ar putea combina dispoziţiile mai favorabile din legile succesive pledează şi un argument de text, art. 13 C. pen., care prevede că, dacă „au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea mai favorabilă", iar nu dispoziţiile mai favorabile din legile succesive. Prin urmare, dintre legile succesive se aplică numai una din ele, cu exclusivitate (Vintilă Dongoroz, Iosif Fondor, Siegfrid Kahane, Nicoleta Iliescu, Ion Oancea, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Specificaţii Teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, Editura Academiei, Bucureşti pag. 80; Drept Penal Comparat, Parte Generală, Traian Pop, 1923, pag. 119 şi următoarele).

Aceeaşi interpretare o regăsim şi în explicaţiile preliminare ale Noului C. pen. (vol. I, Universul juridic Bucureşti 2010, George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ion Griga, Gheorghe Ivan, Constantin Mitrache, Ion Molnar, Ilie Pascu, Viorel Pasca, Ovidiu Predescu), în care se arată că „în doctrina penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, după cum acestea se referă la condiţiile de incrirninare, la condiţiile de tragere la răspundere penală, la condiţiile de sancţionare.

Criteriile menţionate vor fi evaluate nu în general, ci în concret, adică în raport cu toate instituţiile de drept penal incidente în cauza respectivă . Această evaluare trebuie să conducă instanţa de judecată la identificarea legii mai favorabile în întregul ei, cu excluderea totală a celorlalte legi, neputând combina dispoziţiile mai favorabile din legile care se succed, spre a crea o a treia lege (lex terţia), deoarece legea este o creaţie a legiuitorului şi nu a judecătorului.

Teza. inadmisibilităţii creării unei lex terţia este unanim acceptată în literatura de specialitate - Constantin Bulai, Drept Penal Român, Partea specială vol. I, Bucureşti 1992, pag. 103 - şi promovată constant în practica judiciară, inclusiv a instanţei supreme.

Pornind, aşa cum s-a arătat anterior, de la dispoziţiile cuprinse în legea fundamentală, de la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale, de la argumentul de text (art. 5 din Noul C. pen.), care interzice combinarea dispoziţiilor favorabile din legi penale succesive, din lipsa unor criterii stabilite prin lege care să permită identificarea instituţiilor autonome - autonom înseamnă a nu depinde de o altă entitate şi, ca atare, spre exemplu, nu putem vorbi de o autonomie funcţională între instituţia pedepsei şi instituţia concursului de infracţiuni/recidivă/infracţiune continuată, după cum nu există autonomie de reglementare între normele ce stabilesc condiţiile de existenţă a pluralităţii de infracţiuni şi normele ce stabilesc regimul sancţionator al acestora; autonomia nu trebuie evaluată în mod abstract, ci în mod concret cu ocazia aplicării legii în ansamblul ei, de la caz la caz - instanţa de judecată este obligată să stabilească legea mai favorabilă în ansamblul său.

În atare condiţii, se apreciază că analizarea legii mai favorabile, prin prisma instituţiilor autonome, poate avea doar valoarea unei propuneri de lege ferenda.

Revenind la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că inculpatul M.A.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) rap. la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut faptele, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a instanţei, solicitând judecarea sa în procedură simplificată.

Constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, instanţa de fond a aplicat inculpatului, pentru infracţiunea de omor, pedeapsa de 9 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, pentru infracţiunea de tâlhărie, pedeapsa de 7 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de violare de domiciliu, pedeapsa de 3 ani închisoare, dispunând executarea unei pedepse rezultante de 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

În apel, s-a menţinut încadrarea juridică a faptelor, majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor, de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare, inculpatul executând în final o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. anterior.

Cu privire la condiţiile de încriminare, Înalta Curte constată că legea nouă reţine o singură infracţiune complexă de tâlhărie prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., agravantele fiind pe timp de noapte şi prin violare de domiciliu, iar nu două infracţiuni în concurs real, astfel cum se prevedea pe legea veche.

De asemenea, sub aspectul pedepselor complementare, legea nouă stabileşte o pedeapsă maximă de 5 ani, spre deosebire de legea veche, care prevedea posibilitatea interzicerii exercitării drepturilor, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 10 ani.

Ca atare, în raport de reţinerea unei singure infracţiuni complexe de tâlhărie, de limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare, dar şi de durata maximă a pedepselor complementare, Înalta Curte identifică a fi mai favorabilă în cauză legea nouă.

Nu pot fi însuşite criticile parchetului în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii de omor deosebit de grav, datele speţei nerelevând îndeplinirea condiţiilor legii.

Astfel, inculpatul M.A.M., în data de 5 ianuarie 2013, pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuinţa victimei M.L., în scopul procurării unei sume de bani şi, fiind refuzat de victimă, a sustras un portmoneu în care se afla suma de 150 lei, păstrând acest portmoneu prin agresarea fizică a victimei, până la suprimarea vieţii acesteia.

Prin urmare, din modalitatea de comitere a faptelor, rezultă că scopul urmărit de inculpat a fost acela de a procura bani pentru a-şi cumpăra ţigări şi nu a intrat în locuinţa victimei cu intenţia de a-i suprima viaţa creând condiţiile favorabile săvârşirii sau ascunderii infracţiunii de tâlhărie.

Infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176 lit. d) C. pen. anterior se particularizează prin scopul special urmărit de făptuitor - uciderea victimei pentru săvârşirea sau ascunderea unei tâlhării sau piraterii -, scop care, în cauză, nu poate fi reţinut.

Nici criticile invocate de recurentul intimat inculpat, în sensul achitării sale, nu pot fi acceptate, în condiţiile în care acesta a recunoscut faptele, beneficiind de reducerea pedepsei conform art. 320¹ C. proc. pen. anterior, astfel încât hotărârile pronunţate pot fi reformate doar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată.

Pe de altă parte, în cauză a fost efectuată o expertiză de specialitate, stabilindu-se că inculpatul a săvârşit faptele cu discernământ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 181/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 100/F din 6 iunie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor şi cuantumul pedepselor şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi va condamna pe inculpatul M.A.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va modifica pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii acesteia de la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele de mai sus şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 ianuarie 2013 la 17 februarie 2014.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul M.A.M.

Împotriva Deciziei penale nr. 181/A din 19 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 100/F din 6 iunie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor şi cuantumul pedepselor şi, rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2)¹ lit. c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi condamnă pe inculpatul M.A.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 6 6 lit. a) şi b) C. pen.

Modifică pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de omor prev. de art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii acesteia de la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, la 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 6 6 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 ianuarie 2013 la 17 februarie 2014.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 575/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 591/2014. Penal. Contestaţie privind... →

ICCJ. Decizia nr. 576/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 576/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs