ICCJ. Decizia nr. 585/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 585/2014
Dosar nr. 11571/99/2012
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 154 din 02.04:2013 Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul S.M., cu domiciliul în Hîrlău, jud. Iaşi, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b( din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 85 C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare la data de 24 octombrie 2008, pedeapsă pe care a descontopit-o şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:
a). 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 4 din Legea nr. 241/2005;
b). 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A constatat că prin aceeaşi sentinţă penală s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 4 ani.
În baza art. 36 alin. (1) şi (2) raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţă penală recurată cu pedepsele de la lit. a) şi b), infracţiunile fiind concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului S.M., alături de pedeapsa principală, de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pentru o perioadă de 4 ani, pedeapsă complementară stabilită prin sentinţa penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare.
În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale - C. pen., pe durata pedepsei principale.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului S.M. pe o durată de 4 (patru) ani, perioadă ce constituie termen de încercare, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul S.M., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, ca organ desemnat de instanţă pentru supravegherea sa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului S.M. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă promovată în cauză de M.F.P., A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P. a Judeţului Iaşi, cu sediul în Iaşi, jud. Iaşi, şi a obligat pe inculpatul S.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.L.I. SRL, prin lichidator judiciar L.R.J. E.B., cu sediul în Iaşi, la plata sumei de 53.596 lei, precum şi la dobânda legală calculată potrivit art. 120 din O.G. nr. 92/2003, până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul S.M. a deţinut calitatea de unic asociat şi administrator al SC E.L.I. SRL Hîrlău, care a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi sub nr. J/22/409 din 15 februarie 2005 şi având sediul social declarat în Hîrlău, principalul obiect de activitate declarat fiind comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor (Caen 5157).
Deşi SC E.L.I. SRL a fost declarată inactivă prin publicarea în M. Of. nr. 976 din 06 decembrie 2006, în cursul anului 2007 a continuat derularea relaţiilor comerciale, sens în care, la începutul anului 2007, inculpatul S.M. s-a deplasat în municipiul Botoşani unde, în zona centrală a oraşului 1-a cunoscut pe numitul C.C.C., administratorul SC L.G.S.T. SRL Botoşani, având ca obiect de activitate efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, pentru care erau folosite mai multe autovehicule. Inculpatul S.M. a convenit cu numitul C.C.C. să livreze societăţii din municipiul Botoşani piese auto şi anvelope pentru desfăşurarea activităţii de transport.
În baza acestei înţelegeri, inculpatul S.M., în calitatea sa de administrator la SC E.L.I. SRL Hârlău, a livrat în perioada februarie 2007 - septembrie 2007 către SC L.G.S.T. SRL Botoşani diferite, mărfuri (anvelope, radiator, cutie viteze, diferenţial, punte, compresor, semiremorcă), pe baza următoarelor facturi:
- factura fiscală din data de 16 februarie 2007 în valoare de 4.200 lei, T.V.A. 798,00 lei şi valoarea totală de 4.998,00 lei;
- factura fiscală din data de 19 februarie 2007 în valoare de 7.300,00 lei, T.V.A. 1397,00 lei şi valoarea totală de 8.687,00 lei;
- factura fiscală din data de 14 aprilie 2007 în valoare de 8.823,53 lei, T.V.A. 1.676,47 lei şi valoarea totală de 10.500,00 lei;
- factura fiscală din data de 01 mai 2007 în valoare de 8.302,52 lei, T.V.A. 1.577,48 lei şi valoarea totală de 9.880,00 lei;
- factura fiscală din data de 06 iunie 2007 în valoare de 13.177,14 lei, T.V.A. 2503,66 lei şi valoarea totală de 15.680,00 lei;
- factura fiscală din data de 04 iulie 2007 în valoare de 4.369,75 lei, T.V.A. 830,25 lei şi valoarea totală de 5.200, 00 lei;
- factura fiscală din data de 17 august 2007 în valoare de 8.100,84 lei, T.V.A. 1.539, 16 lei şi valoarea totală de 9.640 lei;
- factura fiscală din data de 15 septembrie 2007 în valoare de 11.650,00 lei, T.V.A. 2.213,50 lei şi valoarea totală de 13.863,50 lei;
Valoarea totală din cele 8 facturi fiscale este de 78.449,30 lei din care T.V.A. 12.525,52 lei.
Facturile fiscale emise de SC E.L.I. SRL Hîrlău în derularea relaţiilor comerciale cu SC L.G.S.T. SRL Botoşani nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii administrate de inculpat, acesta sustrăgându-se de la plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile în care societatea administrată de inculpat nu a depus la organul fiscal teritorial, respectiv A.F.P. Hîrlău, ulterior datei de 01 ianuarie 2007, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul consolidat al statului, deconturi privind taxa pe valoarea adăugată, bilanţuri contabile, declaraţii informative.
Prin sentinţa civilă nr. 3600 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Iaşi s-a dispus, din oficiu, dizolvarea SC E.L.I. SRL Hîrlău la data de 12 decembrie 2007, pentru nedepunerea situaţiilor financiare conform legii pentru anul 2005, iar ulterior, în baza solicitării D.G.F.P.J. Iaşi, s-a dispus prin Încheierea nr. 9808 din 12 septembrie 2008, numirea unui lichidator judiciar.
Prin sentinţa comercială nr. 207/S din 08 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a deschis procedura simplificată a insolvenţei şi intrarea în faliment a debitoarei SC E.L.I. SRL Hîrlău şi numirea unui alt lichidator judiciar, respectiv C.E.L. Ipurl, instanţa, în temeiul art. 107 din Legea nr. 85/2006, constatând dizolvarea societăţii şi ridicându-i acesteia dreptul de administrare.
În raportul final de activitate privind activitatea debitorului SC E.L.I. SRL Hîrlău, întocmit la 27 ianuarie 2010 de lichidatorul judiciar C.E.L. Ipurl, s-a concluzionat că administratorul statutar al societăţii debitoare, inculpatul S.M., a dispus în interes personal continuarea activităţii societăţii şi nu a mai ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind depuse bilanţuri contabile pentru anii 2007 şi 2008, singurul bilanţ depus la organele fiscale fiind cel din 2006.
Audiat cu privire la faptele ce i-au fost imputate, după ce, în prealabil, i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul S.M. a recunoscut în declaraţiile date în cursul procesului penal comiterea faptei, constând în omisiunea de a înregistra în evidenţa contabilă a SC E.L. SRL a unui număr de 8 facturi fiscale emise în perioada februarie - septembrie 2007 în derularea relaţiilor comerciale cu SC L.G.S.T. SRL Botoşani, declaraţii care servesc la aflarea adevărului, în conformitate cu art. 69 C. proc. pen., întrucât se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză şi fac pe deplin dovada vinovăţiei sale.
Reţinând că fapta inculpatului S.M. care, în calitate de asociat unic şi administrator al SC E.L. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi acţionând cu intenţie directă a emis, în perioada februarie - septembrie 2007, 8 facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii, cu consecinţa diminuării veniturilor obţinute în anul 2007 şi cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 23.074 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută în art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, prima instanţă i-a aplicat o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul de pericol social concret al infracţiunii reflectat de modalitatea şi împrejurările concrete a fost comisă activitatea infracţională, caracterul ei continuat relevat de rezoluţia infracţională unică în comiterea în mod repetat de fapte penale cu specific economic şi de numărul relativ mare de facturi emise şi neevidenţiate în documentele contabile, scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunii (sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale), gravitatea consecinţelor produse prin activitatea infracţională, constând în cauzarea unui prejudiciu substanţial părţii civile şi care nu a fost recuperat, precum şi cauzele legale de reducere a pedepsei, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în conformitate cu care, în procedura recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Pe lângă aceste aspecte, prima instanţă a avut în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului S.M. care are antecedente penale - anterior fiind condamnat pentru infracţiuni similare, comise în perioada 2005-2006 şi care sunt concurente cu infracţiunea dedusă judecăţii -, este favorabil caracterizat de membrii comunităţii din care provine şi are doi copii minori în întreţinere, astfel încât a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum stabilit la nivelul minimului special prevăzut de normele incriminatoare redus ca urmare a incidenţei art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Analizând conţinutul sentinţei penale nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 24 octombrie 2008 sub aspectul datei comiterii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin acea hotărâre şi a datei rămânerii definitive a acesteia, având în vedere şi data epuizării infracţiunii în formă continuată pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză, instanţa a constatat că infracţiunea de evaziune fiscală dedusă judecăţii este concurentă cu fiecare dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului S.M. prin sentinţa penală nr. 288 din 06 octombrie 2008.
Faţă de această împrejurare, în baza dispoziţiilor art. 85 C. pen., instanţa a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei totale rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului S.M. sentinţei penale nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, a descontopit pedeapsa totală rezultantă şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 6 (şase) luni închisoare şi de 2 (doi) ani închisoare, pedepse pe care, în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., le-a contopit cu pedeapsa cu închisoarea aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul S.M. având de executat pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
Consecinţă a condamnării inculpatului S.M. la o pedeapsă privativă de libertate, a aplicat acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile stabilite în art. 71 C. pen.
Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, prima instanţă a apreciat că, ţinând seama de persoana inculpatului şi de conduita sa după comiterea faptei, judecata în prezenta cauză că aplicarea unei pedepse constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, iar scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea ei efectivă, sens în care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoare aplicate inculpatului, fiind întrunite toate condiţiile impuse de art. 861 C. pen. Apreciind că inculpatul prezintă perspective de reinserţie în societate în condiţiile unei supravegheri adecvate a unei instituţii specializate, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 863 C. pen., ca acesta, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 862, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi la datele trasate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Se va atenţiona inculpatul asupra faptului că, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea în întregime a acesteia, în temeiul dispoziţiilor art. 864 C. pen., sancţiune ce intervine, şi în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 863 C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., se va aplica inculpatului S.M., alături de pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a mai ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, pentru o perioadă de 4 ani, pedeapsă complementară stabilită prin sentinţa penală nr. 288 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Hîrlău, definitivă prin nerecurare.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanţa a constatat că partea civilă M.F.P., A.N.A.F., prin D.G.F.P. a Judeţului Iaşi, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 53.596 lei (din care: 10.548 lei impozitul pe profit; 12.371 lei dobânzile aferente impozitului pe profit; 12.526 lei - T.V.A.; 14.690 lei majorările aferente T.V.A. şi 1.879 lei penalităţile aferente T.V.A.) şi cu dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, aplicând şi principiul disponibilităţii ce guvernează latura civilă a cauzei întrucât inculpatul S.M. a achiesat la pretenţiile părţii civile, prima instanţă a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 53.596 lei cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata, potrivit solicitării părţii civile, a dobânzii legale aferente acestei sume.
Împotriva sentinţei penale menţionate, a declarat apel partea civilă A.N.A.F., prin D.G.F.P. Iaşi, care a solicitat luarea măsurilor asigurătorii conform art. 163-167 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005 asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei pentru care s-a făcut constituirea de parte civilă.
Prin Decizia penală nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. Iaşi, prin D.G.F.P Iaşi, împotriva sentinţei penale nr. 154 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului, Iaşi.
A fost obligată partea civilă apelantă să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, verificând sentinţa atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie invocate de apelanta parte civilă, precum şi din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt şi de drept deduse judecăţii, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a apreciat ca apelul este nefondat.
Cu privire la susţinerile apelantei, potrivit cărora prima instanţă nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, Curtea a constatat că, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 19 februarie 2013, Tribunalul Iaşi a admis cererea A.N.A.F. privind luarea unei măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului S.M.
Măsura asigurătorie astfel instituită nu a putut fi adusă la îndeplinire deoarece, aşa cum rezultă din adresa din 05 martie 2013 emisă de Oraşul Hîrlău - B.I.T.L., depusă la dosarul Tribunalului Iaşi, dar şi din procesul-verbal din 18 iunie 2013, privind declararea stării de insolvabilitate, depus la dosar la instanţa de apel, inculpatul nu are în proprietate bunuri mobile şi imobile şi nici nu realizează venituri de natură comercială, fiscală sau provenite din dobânzi bancare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi.
Examinând recursul, prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurenta nu a motivat recursul în scris, încălcându-şi obligaţia ce-i revenea, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care ar putea fi analizate de instanţă din oficiu.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Iaşi împotriva Deciziei penale nr. 144 din 12 septembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.M.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 590/2014. Penal. Excepţie de... → |
|---|
