ICCJ. Decizia nr. 775/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 775/2014

Dosar nr. 5227/111/2012

Şedinţa publică din 4 martie 2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 247 din 21 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modif, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.R.R., la o pedeapsă de 3 ani cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept.

În baza art. 65 alin. (2) rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modif. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul O.R.R., la o pedeapsă de 3 ani cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate privind introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, fără drept.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., ţinând seama de prev. art. 861 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului O.R.R., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit pentru conform art. 86 şi 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării prev. art. 864 şi 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

Inculpatului i s-a impus respectarea obligaţiilor prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se prezinte trimestrial, la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existenţă.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul D.LC.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea întocmit în Dosar nr. 191/D/P/2009 şi înregistrat la această instanţă la data de 30 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.R.R., pentru săvârşirea infracţiunii continuate privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept şi pentru săvârşirea infracţiunii privind introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu completările şi modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu completările şi modificările ulterioare.

Prin rechizitoriul din data de 19 mai 2009, emis în Dosar penal nr. ll/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.A.S. şi P.D.I., pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (filele 4-15). La pct. V din dispozitivul actului de sesizare al instanţei, s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul O.R.R., în vederea completării şi terminării urmăririi penale, a identificării şi tragerii la răspundere penală a acestuia, pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cauză care a format obiectul Dosarului penal nr. 77 D/P/2009.

Prin ordonanţa din data de 26 octombrie 2009, emisă în Dosarul penal nr. 77 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, în baza art. 45 C. proc. pen. cu referire la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul O.R.R., cercetat pentru comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, cauză care formează obiectul prezentului dosar, motivându-se în considerentele acestui act procedural faptul că numitul O.R.R., cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor, în cursul anului 2008 a procurat în mod repetat, mai multe pastile ecstasy (M.D.M.A.) - droguri de mare risc ce fac parte din Tabelul I - Anexă la Legea nr. 143/2000, din Ungaria, pe care le-a transportat şi le-a introdus, fără drept, în ţară, prin vama Borş - Bihor, iar ulterior le-a valorificat inculpatului S.A.S.

Din cercetări a rezultat că inculpatul S.A., în cursul anului 2008, a procurat şi cumpărat, în mod repetat, de la inculpatul O.R.R. mai multe sute de pastile ecstasy, cu logo-ul „S." şi „R.", împrejurare confirmată şi de martorul audiat sub identitatea de „l.M.", care a mărturisit că a aflat de la S.A.S. faptul că acesta a deţinut aproximativ 500 bucăţi asemenea pastile ecstasy, droguri care au provenit din Ungaria, precum şi faptul că a perceput vizual asupra acestuia în jur de aproximativ 40 - 50 asemenea comprimate.

De asemenea, martorul B.S. a confirmat faptul că S.A.S. i-a valorificat de mai multe ori asemenea pastile ecstasy, precum şi faptul că, la începutul lunii octombrie 2008 i-a lăsat în păstrare la domiciliul său aproximativ 200 comprimate ecstasy, urmând ca ulterior S.A.S. să le valorifice altor consumatori din anturajul său.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că, relativ în cursul verii anului 2008, inculpatul O.R.R. s-a întâlnit cu S.A.S. într-un club din Budapesta, ocazie cu care acesta din urmă i-a solicitat inculpatului să-i procure pastile ecstasy. Inculpatul O.R.R. a acceptat cererea acestuia şi astfel, potrivit propriei mărturisiri, în acelaşi club, l-a pus în legătură pe condamnatul S.A.S. cu un cetăţean maghiar dispus să-i valorifice asemenea droguri, discuţiile dintre aceştia privind cantităţile de droguri şi preţul acestora fiind traduse de către inculpatul O.R.R.

Dând curs înţelegerii prealabile pe care a avut-o cu S.A.S. de a-i procura acestuia droguri de mare risc din Ungaria, în a doua parte a lunii septembrie 2008 inculpatul O.R.R. a cumpărat de la respectivul cetăţean maghiar, în Budapesta, un număr de 150 bucăţi pastile ecstasy, cu logo-ul „S.", de culoare albă, cu suma de 800 forinţi/bucată, droguri pe care în data de 27 septembrie 2008 le-a transportat cu maşina mamei sale şi le-a introdus în ţară, fără drept, prin vama Borş, deplasându-se cu acestea până în Oradea, unde le-a valorificat numitului S.A.S., întâlnindu-se cu acesta din urmă într-un loc prestabilit. Relevante în acest sens sunt cele cinci convorbiri telefonice purtate de către aceştia în perioada 26 - 27 septembrie 2008, convorbiri din conţinutul cărora rezultă explicit pe de o parte faptul că inculpatul O.R.R. a cumpărat 150 bucăţi pastile ecstasy de culoare albă, cu logo-ul „S.", că acestea sunt de bună calitate precum şi faptul că se vor întâlni în Oradea în acelaşi loc în care s-au mai întâlnit şi anterior, în vederea perfectării tranzacţiei cu respectivele droguri. în aceleaşi împrejurări şi de la acelaşi cetăţean maghiar, la solicitarea numitului S.A.S., la sfârşitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie 2008, inculpatul O.R.R., din Budapesta a mai cumpărat un număr de 200 pastile ecstasy, cu logo-ul „S.", cu acelaşi preţ, droguri pe care, în aceleaşi condiţii le-a transportat şi introdus, fără drept, în ţară, prin aceeaşi vamă, deplasându-se cu acestea până în mun. Oradea, unde, în noapte de 01/02 octombrie 2008 le-a valorificat numitului S.A.S.. Relevante în acest sens sunt cele 4 convorbiri telefonice purtate de aceştia, în data de 01 octombrie 2008, convorbiri din conţinutul cărora rezultă explicit faptul că inculpatul O.R.R. va avea asupra sa „200 de cai putere ", adică un număr de 200 bucăţi pastile ecstasy, precum şi faptul că acesta a trecut graniţa dintre Ungaria şi România urmând să se întâlnească ulterior cu condamnatul S.A.S., în Oradea, în vederea cumpărării respectivei cantităţi de droguri de către acesta din urmă.

Perpetuarea activităţii infracţionale a inculpatului O.R.R., constând în procurarea de pastile ecstasy din Budapesta, transportarea şi introducerea acestora, fără drept, în ţară, precum şi valorificarea acestor droguri condamnatului S.A.S., este dovedită şi prin cele 2 convorbiri telefonice din data de 03 octombrie 2008. Din conţinutul acestora rezultă fără putinţă de tăgadă, pe de o parte faptul că S.A.S. îi comunică inculpatului O.R.R. că „pe când vii tu să fie ok", adică pe când ajunge acesta din urmă în mun. Cluj-Napoca, S.A.S. se angajează să-i procure suma de bani aferentă cumpărării drogurilor, iar pe de altă parte faptul că inculpatul O.R.R. s-a deplasat din Budapesta, având asupra sa un anumit număr de pastile ecstasy, până în mun. Cluj-Napoca, respectiv până la clubul „M.", unde de altfel aceştia au mai fost anterior şi de unde a fost însoţit de o persoană din anturajul numitului S.A.S. pentru a se întâlni cu acesta din urmă în vederea perfectării tranzacţiei cu droguri.

După ce S.A.S. a valorificat, respectiv oferit persoanelor din anturajul său pastilele ecstasy cumpărate de la inculpatul O.R.R., începând cu data de 06 octombrie 2008 i-a solicitat din nou acestuia din urmă să-i mai procure asemenea droguri. Astfel, inculpatul O.R.R. a dat curs solicitării lui S.A.S. şi a cumpărat în aceleaşi condiţii şi împrejurări, din Budapesta, de la acelaşi cetăţean maghiar, un număr de 200 pastile ecstasy, droguri pe care le-a transportat cu acelaşi autoturism şi le-a introdus, fără drept, în ţară, prin vama Borş, deplasându-se cu acestea până în Oradea, unde într-o zi de joi, zi ulterioară datei de 06 octombrie 2008, le-a valorificat numitului S.A.S.

Elocvente în dovedirea acestor ultime acte materiale ilicite săvârşite de învinuitul O.R.R. sunt şi convorbirile telefonice ce au avut loc între acesta şi S.A.S. în perioada 06 - 07 octombrie 2008.

Din conţinutul acestor convorbiri rezultă explicit faptul că S.A.S. îi solicită din nou inculpatului O.R.R. să-i mai procure asemenea droguri, întrebându-l în acest sens pe acesta din urmă „vii săptămâna asta, mai vii încoace, sau ce faci? ", la care inculpatul O.R.R. îi comunică la un moment dat faptul că a fost la acelaşi cetăţean maghiar şi a văzut pastile ecstasy, că „o apărut iară. Din alea bune", la preţul de „8", adică 800 forinţi/bucată şi îl întreabă totodată pe acelaşi condamnat „stai că azi trebe să iau, numa să zici. Iau vreo 200?". S.A.S. în cuprinsul convorbirilor telefonice îşi dă acordul în acest sens şi astfel inculpatul O.R.R. a cumpărat un număr de 200 bucăţi pastile ecstasy cu logo-ul „R.", cu suma de bani ce trebuia să i-o restituie mamei sale „ . eu le iau astăzi atunci că nu i-am dat la maică-mea banii înapoi", stabilind ulterior în cadrul convorbirilor telefonice, în cele din urmă, să se întâlnească „joi ziua sau joi seara, până la 12" în Oradea, în vederea efectuării tranzacţiei cu respectivele pastile ecstasy.

Inculpatul O.R.R. a fost citat, în mod repetat, în calitate de făptuitor la reşedinţa acestuia din localitatea Biharkeresztes, Ungaria (filele 48-53) şi a fost căutat în mod repetat la vechiul său domiciliu din Oradea, de către lucrătoriipoliţiei judiciare (filele 54 - 55), dar nu a fost găsit la nici una dintre cele două locaţii. înaceste condiţii, la data de 16 decembrie 2009 şi respectiv 19 ianuarie 2012, inculpatul O.R.R. a fost dat în consemn la frontieră (filele 56 - 57), fiind depistat la data de 20 februarie 2012 (fila 58), în vama Borş, pe sensul de ieşire din ţară şi prezentat procurorului.

Cu ocazia audierii sale, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul iniţial nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, ulterior recunoscând doar parţial comiterea acestora, respectiv procurarea în mod repetat de pastile ecstasy, din Budapesta, de la un cetăţean maghiar, pentru numitul S.A.S., droguri pe care acesta a susţinut că le-a transportat şi deţinut doar pe teritoriul Ungariei, respectiv din Budapesta până la reşedinţa sa din localitatea Biharkeresztes - Ungaria, unde, de fiecare dată, i le-a predat (valorificat) numitului S.A.S., care însoţit fiind de către un conducător auto, le-au introdus, fără drept, în ţară, prin vama Borş.

Declaraţiile inculpatului O.R.R. privind introducerea, fără drept, în ţară de asemenea droguri de către S.A.S., împreună cu persoana necunoscută care îl însoţea în calitate de conducător auto, nu reflectă realitatea fiind contrazise de conţinutul convorbirilor telefonice ce au avut loc între aceştia, în perioada 26.09 - 07 octombrie 2008 şi din care rezultă explicit faptul că de fiecare dată cei doi s-au întâlnit în municipiile Oradea sau Cluj Napoca, în vederea perfectării tranzacţiilor cu droguri. Mai mult, în cadrul convorbirii telefonice din data de 01 octombrie 2008, inculpatul O.R.R. îi comunică numitului S.A.S. „sună-mă pe Orange! Acum am trecut.", adică faptul că a trecut graniţa din Ungaria în România, după care s-au întâlnit în Oradea unde a avut loc tranzacţia cu pastile ecstasy.

Tot cu ocazia audierii sale, inculpatul O.R.R. a recunoscut faptul că în perioada săvârşirii activităţii infracţionale a folosit mai multe cartele telefonice, la înţelegere cu S.A.S., de la care, la un moment dat a primit şi un aparat telefonic mobil. Fiindu-i prezentate numerele de telefon, inculpatul O.R.R. a recunoscut că aceste numere de telefon le-a folosit în perioada respectivă, în convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu S.A.S. privind procurarea de pastile ecstasy din Ungaria, transportul, deţinerea, introducere, fără drept, în ţară de asemenea droguri şi valorificarea ulterioară a acestora lui S.A.S..

Totodată, inculpatul O.R.R. s-a obligat să se prezinte în faţa procurorului ori de câte ori va fi citat, sens în care, cu ocazia audierii a solicitat să fie contactat telefonic.

Urmare a acestui fapt, în perioada 29 martie-24 mai 2012, inculpatul O.R.R. a fost contactat de 4 ori la cele 2 posturi telefonice indicate, în vederea citării acestuia pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală, dar de fiecare dată unul dintre aceste posturi telefonice s-a constatat că nu este conectat, iar celălalt post telefonic că este închis, sens în care s-au întocmit câte un proces-verbal (filele 106 - 109).

Pentru a i se respecta toate garanţiile procesuale, în cauză s-a procedat la citarea acestuia atât la reşedinţa sa din Biharkeresztes - Ungaria, cât şi la noul său domiciliu din Oradea (filele 99 - 104), în vederea prezentării materialului de urmărire penală şi eventual în vederea completării declaraţiilor, dar inculpatul O.R.R. nu a fost găsit la nici una din cele două locaţii.

În aceste condiţii, prin adresa B.C.C.O. - Oradea din 2012 (fila 105), începând cu data de 29 martie 2012 inculpatul O.R.R. a fost dat din nou în consemn la frontieră.

Prezentându-se în faţa instanţei, prin declaraţia prev. la art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpatul O.R.R., a solicitat aplicarea în ce-l priveşte a procedurii prev. de art. 320¹ C. proc. pen. arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare.

După citirea actului de sesizare s-a procedat conf. cu prev. art. 320 alin. (3) rap. la art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost audiat cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, respectiv la recunoaşterea ori nerecunoaşterea acestora.

Inculpatul a confirmat despre cunoaşterea conţinutului actului de sesizare şi al întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. A declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că îşi însuşeşte probele administrate la urmărire penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, însuşit de inculpat conf. prev. art. 320¹ C. proc. pen., instanţa a reţinut că starea de fapt arătată în actul de sesizare se confirmă iar din probele administrate în cauză rezultă vinovăţia acestuia. Faptele inculpatului, aşa cum sunt ele descrise, se probează cu: procesele-verbale, procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatului, celelalte înscrisuri aflate la dosar.

Analizând probele administrate in cauză instanţa a constatat că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă mai sus şi probată la dosar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modif., şi ale infracţiunii continuate privind introducerea în ţară a drogurilor de mare risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modif. Ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpatului, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. în art. 72 C. pen., cât şi prev. art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege ca efect al aplicării prev. art. 320 C. proc. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. la art. 74 C. pen. şi cu reducerea sub minimul special în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere persoana inculpatului, în vârstă de 28 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social al acestora, precum şi atitudinea inculpatului, anterioară săvârşirii faptelor, dar şi ulterioară sinceră, de recunoaştere şi regret a acestora în condiţiile prev. art. 320¹ C. proc. pen.

Reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului este justificată dată fiind conduita anterioară şi ulterioară săvârşirii infracţiunii, vârstei inculpatului şi scopului ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei.

Totodată s-a avut în vedere că inculpatul a formulat un denunţ care însă până în prezent nu a putut fi valorificat, şi se ţine seama de concluziile referatului de evaluare întocmit la dosarul cauzei.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate, înlăturarea circumstanţelor atenuante, aplicarea unei pedepse just individualizate cu executare în regim privativ de libertate şi să se* dispună prelevarea de probe biologice potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În motivarea apelului s-a arătat că nu se impunea reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului. Conduita sinceră adoptată de acesta a primit eficienţă prin aplicarea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în timpul urmăririi penale, inculpatul nu a colaborat cu organele judiciare, chiar a încercat să se sustragă urmăririi penale. în plus, ceilalţi participanţi - S.A.S. şi P.A. - au fost condamnaţi la pedepse mai mari şi în regim privativ de libertate, iar faptele reţinute în sarcina acestora nu sunt la fel de grave ca ale inculpatului O.R.R., în ceea ce priveşte prelevarea de probe biologice, a considerat că este obligatorie în cazul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

Prin Decizia penală nr. 60/R din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinţei penale nr. 247 din 21 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor.

Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută în cauză pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului dată în faţa primei instanţe. Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat judecarea sa în baza procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., cererea care, în mod corect a fost admisă de instanţa de fond.

Cu referire la primul motiv de apel al parchetului care vizează cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare, instanţa de apel a apreciat că în mod corect au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante. Astfel, inculpatul nu are antecedente penale, chiar în timpul şcolarizării şi ulterior a lucrat realizând astfel venituri licite, în prezent fiind angajat al Centrului Clinic de Traumatologie „P.Ş." din Budapesta, deţine o calificare profesională, a adoptat o conduită procesuală corectă, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată. Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine oscilantă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, în ultima declaraţie dată inculpatul a recunoscut în totalitate faptele (filele 61-67 dosar urmărire penală), iar în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a dat o declaraţie în care indică numele persoanei de la care a cumpărat drogurile (filele 26-28 dosar fond). Ţinând cont de concluziile favorabile ale referatului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 30-33 dosar fond), precum şi de conduita inculpatului de la momentul comiterii faptei şi până în prezent instanţa a concluzionat că activitatea infracţională în care a fost implicat are caracter de excepţie, fiind un eveniment izolat în viaţa sa.

În acelaşi timp instanţa de prim control judiciar a subliniat că împrejurarea că celelalte persoane implicate în această activitate infracţională, respectiv S.A.S. şi P.A., au primit pedepse mai mari şi cu executare în regim de detenţie, deşi faptele reţinute în sarcina acestora sunt mai puţin grave, nu constituie un argument pentru maj orarea pedepselor aplicate inculpatului O.R.R.

În consecinţă, s-a reţinut că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt just individualizate şi corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Problema pluralităţii de infracţiuni a fost corect rezolvată de instanţa de fond, care, reţinând că faptele sunt concurente a aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., contopind pedepsele aplicate. în acelaşi context s-a apreciat şi că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a modalităţii de executare.

În ce priveşte cel de al doilea motiv de apel invocat de parchet ce vizează omisiunea instanţei de fond de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, apreciindu-se că aceasta era obligatorie conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008, instanţa de apel a precizat că problema recoltării probelor biologice nu a fost discutată în faţa instanţei de fond. Nici în rechizitoriu şi nici cu ocazia dezbaterilor pe fond, procurorul nu face o astfel de solicitare. în această situaţie, s-a considerat că nu se poate invoca direct în. apel, deoarece, aşa cum s-a arătat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele Deciziei nr. 70/2007 (care chiar dacă vizează altă instituţie de drept penal, priveşte tot o solicitare formulată direct în căile de atac) pronunţată într-un recurs în interesul legii, „instanţa de control judiciar este abilitată să analizeze şi să dea o nouă apreciere a chestiunilor de fapt şi de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăţi anterioare".

Un alt argument pentru care instanţa de prim control judiciar a apreciat că apelul Parchetului este nefondat îl constituie că prelevarea de probe biologice în temeiul Legii nr. 76/2008, este o facultate, iar nu o obligaţie pentru instanţă, caracterul facultativ rezultând din terminologia folosită în cuprinsul acestei legi. Astfel, în art. 3 se arată că „infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii pro filelor genetice în S.N.D.G.J sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege." Anexa respectivă foloseşte formularea „infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J". Sintagma folosită „pot fi prelevate" duce la concluzia caracterului facultativ al unei astfel de dispoziţii, instanţa fiind cea care apreciază dacă o asemenea măsură este necesară în raport de circumstanţele concrete ale cauzei.

Formularea folosită în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, nu modifică acest caracter facultativ ci indică doar cine dispune prelevarea de probe biologice şi prin ce act procesual, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii pentru vreuna din infracţiunile prevăzute în anexă.

În schimb, modul în care se aduce la îndeplinire o astfel de dispoziţie, reglementat de art. 7 alin. (2) din aceeaşi lege, duce la concluzia că o astfel de măsură poate fi dispusă numai în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate, deoarece prelevarea se realizează la ieşirea din penitenciar. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca şi în cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, dar fără executare efectivă, să se poată dispună o astfel de măsură, ar fi prevăzut cu siguranţă şi procedura de recoltare.

În plus s-a considerat că prelevarea automată de probe biologice de la toate persoanele condamnate pentru infracţiunile prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008, ar încălca dispoziţiile art. 8 din C.E.D.O.

Corpul persoanei reprezintă aspectul cel mai intim al vieţii private, iar o intervenţie medicală, chiar minoră, constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului la viaţă privată. Convenţia europeană permite o astfel de ingerinţă dacă ea este necesară într-o societate democratică. Dispunerea automată şi absolută a unei astfel de măsuri, ca o consecinţă a condamnării la pedeapsa închisorii, faţă de orice persoană care a săvârşit una din infracţiunile înscrise în anexa legii la care facem referire, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţă, nu corespunde unei ingerinţe acceptate.

Compatibilitatea dispoziţiilor acestei legi cu Convenţia europeană a fost ridicată în faţa Curţii Constituţionale, care a constatat că dispoziţiile criticate nu contravin normelor europene, dar a precizat că „.judecătorul . are dreptul să dispună cu privire la necesitatea prelevării pe probe biologice."

Curtea de apel a reţinut că o astfel de măsură nu este necesară în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, de persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, precum şi de faptul că în intervalul destul de lung de la momentul comiterii faptelor şi până în prezent, inculpatul nu a mai intrat în contact cu legea penală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea criticând decizia atacată sub aspectul greşitei individualizări a cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei aplicate şi pentru omisiunea prelevării de probe biologice.

La al doilea termen de judecată, procurorul a precizat motivele de recurs în sensul că susţine doar motivul de recurs referitor la neprelevarea probelor biologice.

Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor legii de punere în aplicare a codului de procedură penală, recursurile aflate în curs de judecată la data de 1 februarie 2014 declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe, aceasta fiind singura situaţie tranzitorie în care se va continua aplicarea legii de procedură anterioare referitoare la recurs.

Prin urmare, prezentul recurs va fi examinat prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior.

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Instanţa reţine că încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Invocând cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Ministerul Public a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare prin faptul că nu a dispus prelevarea de probe biologice ca urmare a condamnării inculpatului O.R.R. pentru infracţiuni prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare.

Însă dispoziţiile art. 3 din aceeaşi lege prevăd infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., nefiind, aşadar, o normă imperativă.

Atât timp cât este o facultate a instanţei şi nu o obligaţie instituită prin lege, judecătorul este suveran în a decide, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, necesitatea"prelevării probelor biologice de la acesta.

De altfel, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 666 din 17 mai 2011 a statuat că „.judecătorul . are dreptul să dispună cu privire la necesitatea prelevării pe probe biologice.""

Deşi în cauză s-a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea uneia din infracţiunile prevăzute de Anexa la Legea nr. 76/2008 (pct. 11 din Anexă), nici instanţa de fond şi nici instanţa* de prim control judiciar nu au dispus prelevarea de probe biologice de la acesta în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., pentru că dispoziţiile art. 3 din actul normativ menţionat prevăd doar posibilitatea şi nu obligaţia judecătorului de a dispune în acest sens.

Raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, persoana inculpatului, concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune, atitudinea inculpatului avută de la momentul comiterii faptelor şi până în prezent, timp în care inculpatul nu a mai intrat în contact cu legea penală, Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel, apreciază că nu se impune a se da eficienţă dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 76/2008 şi nu va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C. pen., instanţa de recurs constată că nu este incidenţă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, sub aspectul condiţiilor sancţionatoare este mai favorabil Codul penal anterior.

Constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Public. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 60/R din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Irevicabilă.

Pronunțată în şedinţa publică, azi 04 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 729/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 595/2014. Penal. Contestaţie privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 775/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs