ICCJ. Decizia nr. 617/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 617/2014

Dosar nr. 458/44/2014

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 603 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 14644/233/2009, Tribunalul Galaţi, în baza art. 344 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizarea a instanţei, din infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunile prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

A fost respinsă - ca inadmisibilă - acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R.D. SA Bucureşti.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3926/P/2008 din 05 august 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Prin actul de inculpare, s-a reţinut în sarcina inculpatului, în esenţă, că, în data de 13 noiembrie 2007, în calitate de administrator al SC S.L. SRL Galaţi, în urma unor relaţii comerciale cu SC R.D. SA Bucureşti, a emis fila C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, drept garanţie, fără a avea disponibil în cont la data de 23 iunie 2008, când a fost introdusă la plată. De asemenea, s-a reţinut că inculpatul T.S. nu a declarat schimbarea sediilor sociale sau a punctelor de lucru ale societăţii, cu scopul de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare, organele de control abilitate neputând efectua verificarea financiar - contabilă a activităţii societăţii.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte procesuale specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: declaraţiile martorului D.V. (fila 36 dosar u.p.) şi T.A. (fila 54 dosar u.p.)

La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: proces -verbal încheiat în data de 20 august 2008 de A.F.P. Galaţi (file 21-24 dosar u.p.), contract de vânzare -cumpărare din 13 noiembrie 2007 şi copii ale facturilor fiscale ce atestă operaţiunea comercială desfăşurată între SC R.D. SRL şi SC S.L. SRL (file 38 - 49 dosar u.p.) şi fila C.E.C. (fila 50 dosar u.p.).

Inculpatului nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, întrucât acesta s-a sustras pe toată perioada cercetărilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, iniţial, sub nr. 15644/233/2009.

În faza de cercetare judecătorească, au fost solicitate relaţii Primăriei mun. Galaţi D.I.T.V.L. privind bunurile cu care SC S.L. SA Galaţi, figurează în evidenţe (fila 117) şi Oficiului Registrului Comerţului de la pe lângă Tribunalul Galaţi privind situaţia juridică a părţii responsabile civilmente SC S.L. SRL Galaţi (fila 129).

Au fost efectuate acte de căutare privind pe inculpatul T.S., însă acesta nu a putut fi prezentat instanţei în vederea audierii.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 622 din 01 martie 2011, Judecătoria Galaţi a dispus condamnarea inculpatului T.S. la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de C.E.C.-uri fără a avea disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. (faptă săvârşită la data de 13 noiembrie 2007).

L-a condamnat pe inculpatul T.S. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă a sediului principal al persoanei verificate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., în referire la art. 34 lit. b) C. pen., a stabilit ca inculpatul T.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului T.S. pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul T.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.L. SRL Galaţi, la plata sumei de 20.152,12 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă SC R.D. SRL Bucureşti.

În temeiul art. 7 şi art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în referire la art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, a dispus comunicarea hotărârii, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, în vederea înregistrării cuvenitelor menţiuni în evidenţele acestui registru.

În fapt, instanţa a reţinut că, în anul 2005 a fost înfiinţată SC S.L. SRL Galaţi, cu sediul în mim. Galaţi, cu număr de înmatriculare la O.R.C. Galaţi, asociaţi fiind inculpatul T.S., care avea calitatea şi de administrator, şi M.L.

La data de 13 noiembrie 2007, inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în reţeaua de staţii R. din 13 noiembrie 2007, având ca obiect achiziţionarea de carburanţi.

Pentru garantarea plăţii, inculpatul a emis o filă C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului.

În derularea contractului au fost emise facturile fiscale din data de 31 ianuarie 2008, din data de 15 februarie 2008, din data de 29 februarie 2008, în valoare totală de 20.152, 12 lei.

Întrucât contravaloarea carburantului nu a fost achitată, la data de 23 iunie 2008, reprezentanţii SC R.D. SA Bucureşti au completat şi" au introdus la plată fila C.E.C., care a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont.

În ceea ce priveşte sediul social, deşi nu a desfăşurat nici o activitate la sediul înregistrat la O.R.C., după cum a declarat mama inculpatului, contractul de închiriere pentru sediu a expirat la un an de la data înfiinţării societăţii, nefiind prelungită valabilitatea sediului social şi nici nu s-a mutat la o altă adresă.

Împotriva sentinţei penale nr. 622 din 01 martie 2011 a Judecătoriei Galaţi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi a declarat recurs, criticând soluţia pronunţată pe motive de nelegalitate şi de netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 1427/R din 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, a casat sentinţa penală nr. 622 din 01 martie 2011 a Judecătoriei Galaţi şi a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceeaşi instanţă menţinând actele procedurale efectuate de instanţa de fond până la termenul din data de 01 martie 2011.

În motivarea deciziei pronunţate s-a arătat că dispoziţiile * art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 prevăd două modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii, astfel că se impune a se aduce în discuţia participanţilor procesuali schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 în două infracţiuni prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 respectiv art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Instanţa de control judiciar a dispus că, în rejudecare, în afară de aducerea în discuţie participanţilor procesuali a schimbării încadrării juridice în sensul mai sus menţionat şi de pronunţarea cu privire la acest aspect, să se aibă în vedere şi celelalte motive invocate de recurentă.

În rejudecare, în al doilea ciclu procesual, cauza a fost înregistratăpe;rolulJudecătorieiGalaţi sub nr. 15644/233/2009.

Au fost efectuate acte de căutare privind pe inculpatul T.S., însă acesta nu a fost găsit pentru a putea fi prezentat instanţei în vederea audierii.

În vederea rezolvării complete a cauzei, instanţa a dispus ataşarea la dosarul cauzei a fişei de antecedente penale a inculpatului (fila 29 dosar fond).

Prin sentinţa penală nr. 363 din 20 februarie 2012, Judecătoria Galaţi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa l-a condamnat pe inculpatul T.S. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (faptă din luna noiembrie 2007) şi, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului T.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

Pe latură civilă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civilă formulata de partea civila SC R.D. SA Bucureşti. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cursul anului 2005 a fost înfiinţată SC S.L. SRL Galaţi, având ca asociaţi pe inculpatul T.S. şi pe numita M.L., inculpatul T.S. având şi calitatea de administrator al societăţii.

Sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi a fost stabilit la adresa din Galaţi.

Au fost stabilite două puncte de lucru ale societăţii la adresele din Constanta, (potrivit contractului de închiriere din 20 aprilie 2005 cu o valabilitate de 3 ani de zile) şi din Constanţa, (potrivit contractului de închiriere din 19 aprilie 2005 cu o valabilitate de 1 an de zile).

În cursul anului 2007 între SC S.L. SRL Galaţi, reprezentată de inculpatul T.S. şi SC R.D. SRL Bucureşti, a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare din 13 noiembrie 2007, în baza căruia s-au derulat mai multe operaţiuni comerciale ce au constat în achiziţionarea de către SC S.L. SRL Galaţi a unor cantităţi de motorină (facturi fiscale din 31 ianuarie 2008, din 15 februarie 2008, din 29 februarie 2008) în valoare totală de 20.152,57 lei.

Potrivit declaraţiei martorului D.V., reprezentant de vânzări în cadrul SC R.D. SRL Bucureşti, fila C.E.C. a fost solicitată de vânzător, la momentul încheierii contractului, drept garanţie a plăţii mărfurilor ce urmau a fi achiziţionate, astfel că fila C.E.C. a fost comunicată reprezentanţilor SC R.D. SRL Bucureşti la momentul semnării contractului nr. 15/13 noiembrie 2007 (declamaţie-martor fila 36 dosar u.p.).

La data de 23 iunie 2008, dat fiind faptul că inculpatul T.S. nu achitase contravaloarea mărfurilor achiziţionate, reprezentanţii SC R.D. SRL Bucureşti au completat fila C.E.C. şi au introdus-o la plata, pentru suma de 20.152,12 lei, instrument care a fost refuzat la plată (file 50 dosar u.p.)

Partea vătămată SC R.D. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.152,12 lei.

Cu privire la infracţiunile prevăzute de Legea nr. 59/1934, reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului T.S., având în vedere şi dispoziţiile date, în primul ciclu procesual, de instanţa de control judiciar, instanţa a reţinut următoarele:

Art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 reglementează infracţiunea de emitere a unui C.E.C. fără a avea la tras disponibil suficient, iar pct. 3 al aceluiaşi text de lege sancţionează emiterea unei file C.E.C. fără a completa elementele esenţiale prev. de art. 1 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi de art. 11 din Legea nr. 59/1934.

Instanţa a reţinut că prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 stabilesc modalităţi diferite de săvârşire a infracţiunii reglementate de art. 84, constituind elemente materiale ale unor fapte distincte, motiv pentru care, potrivit art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatul T.S., din infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În acord cu dispoziţiile legale în materie şi cu practica instanţelor judecătoreşti, s-a apreciat că, pentru a se reţine infracţiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, este necesar ca C.E.C.-ul să cuprindă menţiunile prevăzute de lege, încadrare ce exclude fapta prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu privire la aceeaşi fila C.E.C.

A considerat instanţa că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 (lipseşte latura obiectivă), întrucât C.E.C.-ul în discuţie nu era valid, fiind emis de către inculpat fără elementele esenţiale cerute de pct. 2 şi 5 al art. 1 din Legea nr. 59/1934.

Inculpatul T.S. emisese fila C.E.C., necompletată, doar semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, la solicitarea părţii vătămate, în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 15/2007 şi nu ca şi instrument de plată în vederea achitării vreunei sume de bani.

Faţă de această situaţie, instanţa a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, respectiv de emitere a unei file C.E.C. fără a avea la tras disponibil suficient.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, instanţa a reţinut următoarele:

În anul 2008 a fost declanşată o verificare vizând relaţiile comerciale desfăşurate între SC S.L. SRL Galaţi (în calitate de furnizor servicii) şi SC G.L.S.G.L.S. SRL Sibiu (în calitate de beneficiar), respectiv dacă facturile fiscale emise au fost înregistrate în contabilitate, dacă a fost declarată TVA aferentă şi modul de achitare a T.V.A. către bugetul de stat, ocazie cu care au fost emise mai multe înştiinţări la sediul principal al societăţii.

Din procesul - verbal încheiat la data de 20 august 2008 de către A.F.P. – A.I.F. Galaţi rezultă că au fost emise 3 invitaţii la sediul principal al SC S.L. SA din Galaţi, pe una dintre acestea fiind menţionat la rubrica „primitor" - fiul iar celelalte două invitaţii au fost re turnate, motivul nepredării fiind „destinatar mutat de la adresă fără a se cunoaşte noua adresă".

în urma citaţiilor comunicate la sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi, tatăl inculpatul T.S. a precizat că actul de închiriere al imobilului ce se află în proprietatea sa, înregistrat la organele fiscale din 07 aprilie 2005, a fost valabil numai până la data de 06 aprilie 2006 şi ulterior nu a mai fost prelungit (file 21-24 dosar u.p.).

Din notele de furnizare de informaţii emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi (file 16, 129, 131 dosar fond) reiese că sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi se află în Galaţi, iar actul care a stat la baza acestei înregistrări îl constituie actul adiţional la contractul de închiriere din data de 14 iunie 2006, data de la care este valabilă dovada sediului, data expirării acesteia fiind 05 aprilie 2010.

Prin urmare, sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi, declarat de la momentul înfiinţării, din anul 2005 şi până la momentul deschiderii procedurii generale de insolvenţă (22 februarie 2010), a fost cel din Galaţi.

Din relaţiile comunicate de O.R.C. la data de 18 iulie 2008 (file 27 dosar u.p.), reiese la SC S.L. SRL Galaţi era înregistrată cu două puncte de lucru în mun. Constanţa, adrese unde organele fiscale nu au comunicat înştiinţări.

Din declaraţia martorei T.A., soţia tatălui inculpatului, rezultă că la adresa unde era înregistrat sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi, unde locuia martora împreună cu tatăl inculpatului, societatea doar primea corespondenţa, activitatea efectivă desfăşurând-o la punctele de lucru din mun. Constanţa (declaraţie fila 54 dosar u.p.).

Elementul material al infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 constă în sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Niciuna dintre modalităţile alternative de realizare a elementului material al infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 nu este realizată, astfel societatea avea declarat un sediul principal şi două puncte de lucru, potrivit Legii nr. 26/1990, cu privire la care nu se poate susţine că ar fi fost fictive sau inexacte.

Faţă de această situaţie, instanţa a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

Cu privire la latura civila, având în vedere si Decizia nr. 63 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, constituită în secţii unite, instanţa a respins, ca inadmisibilă, acţiunea civila formulata de partea civila SC R.D. SA Bucureşti.

A reţinut instanţa că, prejudiciul suferit de partea civilă nu este creat ca urmare a emiterii filei C.E.C. cu încălcarea dispoziţiilor legale, ci se datorează neexecutării culpabile a obligaţiei asumate de SC S.L. SRL Galaţi de achitare a contravalorii mărfurilor livrate de către partea civilă, neexecutare care nu atrage o răspundere civilă delictuală, ci o răspundere civilă contractuală, potrivit convenţiei încheiate de părţi.

Prin urmare, pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neexecutarea contractului, partea civilă are la dispoziţie numai acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, nu şi acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate, sub aspectul achitării inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. în opinia parchetului titlul emis este un titlu valabil, întrucât emiterea unui C.E.C. în alb este permisă de legislaţia specifică, art. 4 din Legea nr. 59/1934 făcând referire la completarea ulterioară a unui C.E.C. astfel emis. Aceste dispoziţii se completează cu Normele - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R., care permit ca menţiunile care lipsesc de pe C.E.C. să fie completate atunci când posesorul prezintă C.E.C.-ul la plată. Prin urmare, C.E.C.-ul emis era un titlu valabil, întrucât nu s-a invocat completarea acestuia cu date neconforme. Astfel fiind, a arătat recurentul, este evident că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3. întrucât inculpatul a emis un C.E.C. valabil fără să aibă acoperire, sunt întrunite, în opinia recurentului, şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea C.E.C.-ului.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul achitării inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, întrucât, rezultă din probele administrate în cauză că acţiunea de controla financiar a fost împiedicată prin declararea unui sediu principal fictiv.

Prin Decizia penală nr. 1004 din 29 iunie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul, a casat sentinţa penală nr. 363/2012 a Judecătoriei Galaţi şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Galaţi pentru a judeca cauza, ca instanţă de fond.

A reţinut instanţa de recurs că, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3926/P/2008 din 5 august 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 Legea nr. 59/1934 şi art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Instanţa de judecată, Judecătoria Galaţi, a fost sesizată la 4 august 2009.

Pe durata judecării cauzei a fost promulgată Legea nr. 202/2010 pentru accelerarea judecăţii.

La art. 18 pct. 3 Legea nr. 202/2010 se prevede că tribunalele judecă, în primă instanţă infracţiunile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Acest lucru nu a fost observat de instanţa de fond care a pronunţat sentinţa penală nr. 622 din 1 martie 2011 a Judecătoriei Galaţi, care nu a dispus, pe durata judecăţii, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, normele de procedură fiind de imediată aplicare.

Acest aspect nu a fost observat nici de instanţa de recurs care a pronunţat Decizia penală nr. 1427/R din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, care, cu prilejul casării, trebuia să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, ca instanţă de fond.

Acest aspect nu a fost sesizat nici de instanţa de fond care a pronunţat sentinţa penală nr. 363 din 20 februarie 2011 a Judecătoriei Galaţi şi care trebuia să observe că Tribunalului Galaţi îi revenea competenţa materială în soluţionarea cauzei, ca instanţă de fond.

La Tribunalul Galaţi cauza a fost înregistrată pe data de 03 august 2012.

După pronunţarea Deciziei penală nr. 1427/R din 21 septembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, pe data de 08 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat, într-un recurs în interesul legii, Decizia nr. 12/2012, care a fost publicată în M. Of. nr. 735 din 31 octombrie 2012. Această decizie interpretează dispoziţiile Legii nr. 202/2010 pentru accelerarea judecăţii.

Din motivarea acestei decizii, rezultă că, opinia Înaltei Curții de Casație și Jstiție, este în sensul că, din examinarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 202/2010 rezultă că procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. Din examinarea textelor de lege enunţate, a mai precizat Înalta Curte de Casație și Justiție, se observă că, în alin. (1) şi (2), legiuitorul, pentru a nu perturba mersul normal al ciclului procesual început sub legea veche, a reglementat o derogare de la principiul aplicării imediate a normelor de drept procesual penal, stabilind că dispoziţiile relative la competenţă, căi de atac, termene şi motive ultraactivează după ieşirea lor din vigoare.

În cazul de faţă, procesul a început pe data de 04 august 2009, astfel că, fiind în curs de judecată la data schimbării competenţei - schimbarea având loc pe data de 25 noiembrie 2010-, competenţa de a judeca în primă instanţă a fost păstrată, Judecătoria Galaţi fiind legal învestită la acel moment. Prin urmare toate actele procedurale şi procesuale îndeplinite de instanţă în Dosarul 15644/233/2009, până la pronunţarea sentinţei penale nr. 622 din 01 martie 2011, au fost îndeplinite de o instanţă competentă material.

Din considerentele Deciziei nr. 12/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, mai rezultă că în „ alineatul (3) al art. 24 din Legea nr. 202/2010 s-a stabilit că, în caz de desfiinţare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile din legea nouă, privitoare la competentă sunt aplicabile. „

Astfel, abia în rejudecare, competenţa materială aparţinea în primă instanţă tribunalului. Prin urmare doar actele procedurale sau procesuale îndeplinite de Judecătoria Galaţi în al doilea ciclu procesual sunt nule absolut.

Instanţa a apreciat astfel, la termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2012, că trebuie refăcute doar actele procedurale sau procesuale îndeplinite de Judecătoria Galaţi în al doilea ciclu procesual, respectiv punerea în discuţia participanţilor procesuali a schimbării încadrării juridice date faptelor prin actul de sesizare, respectiv din infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934; infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea-nr. 241/2005.

Instanţas-aconformat,astfel, Deciziei nr. 1427/R din 21 septembrie 2011, prin care s-a stabilit că art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, prevăd două modalităţi alternative de săvârşire a infracţiunii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din fişa de furnizare informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 16- primul ciclu procesual ), a rezult că, pe data de 13 aprilie 2005 a fost înfiinţată SC S.L. SRL Galaţi, având ca asociaţi pe inculpatul T.S. şi pe numita M.L., inculpatul T.S. având şi calitatea de administrator al societăţii.

Sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi a fost stabilit la adresa din Galaţi.

Încă de la început au fost stabilite două puncte de lucra ale societăţii la adresele din Constanţa, (potrivit contractului de închiriere din 20 aprilie 2005 cu o valabilitate de 3 ani de zile) şi din Constanţa, (potrivit contractului de închiriere din 19 aprilie 2005 cu o valabilitate de 1 an de zile), aşa cum rezultă din fişa de furnizare informaţii emisă de O.N.R.C. (fila 27 - verso up).

Din fişa de furnizare informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 16 - primul ciclu procesual ), a mai rezultat că, pe data de 14 iunie 2006, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost înregistrat un act adiţional la contractul de închiriere din data de 14 iunie 2006, data expirării sediului fiind 05 aprilie 2010.

În cursul anului 2007 între SC S.L. SRL Galaţi, reprezentată de inculpatul T.S. şi SC R.D. SRL Bucureşti, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 13 noiembrie 2007, în baza căruia s-au derulat mai multe operaţiuni comerciale ce au constat în achiziţionarea de către SC S.L. SRL Galaţi a unor cantităţi de motorină (facturi fiscale din 31 ianuarie 2008, din 15 februarie 2008, din 29 februarie 2008) în valoare totală de 20.152,57 lei.

Contractul de vânzare - cumpărare din 13 noiembrie 2007 era însoţit de Anexa nr. 1 - Condiţii generale şi de Anexa 2.1. -Procedura privind folosirea Cardurilor R.D.

În Anexa nr. 1- Condiţii generale, la art. 2.3, se prevedea că plata facturilor se va face în termen de 15 zile de la facturare, urmând ca, de la data scadenţei, să curgă penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere.

Drept garanţie a achitării preţului aferent mărfurilor achiziţionate, la solicitarea vânzătorului, inculpatul T.S. a emis o filă C.E.C. „în alb", doar semnată şi ştampilată de acesta la rubrica trăgător. Aceste aspecte nu a rezultat din contractul şi anexele precizate mai sus, ci din declaraţia martorului D.V. Acesta a fost cel care a negociat contractul cu inculpatul, el fiind reprezentant vânzări în zona Constanta.

Potrivit declaraţiei martorului D.V., fila C.E.C. a fost solicitată de vânzător, la momentul încheierii contractului, drept garanţie a plăţii mărfurilor ce urmau a fi achiziţionate, astfel că fila C.E.C. a fost comunicată reprezentanţilor SC R.D. SRL Bucureşti la momentul semnării contractului din 13 noiembrie 2007 (declaraţie martor fila 36 dosar u.p.).

La data de 23 iunie 2008, dat fiind faptul că inculpatul T.S. nu achitase contravaloarea mărfurilor achiziţionate, toate cele trei facturi ajungând la scadenţă, pe datele de 15 februarie 2008, 01 martie 2008 şi 15 martie 2008, reprezentanţii SC R.D. SRL Bucureşti au completat fila C.E.C. şi au introdus-o la plata, pentru suma de 20.152,12 lei, instrument care a fost refuzat la plată (file 50 dosar u.p.)

De aceea, partea vătămată SC R.D. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.152,12 lei.

În ceea ce priveşte fila C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, Tribunalul a constat că acesta este un C.E.C. în alb, valabil emis, potrivit Legii C.E.C.-ului, nr. 59/1934, lege care se completează cu Normele -cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R., care permit ca menţiunile care lipsesc de pe C.E.C. să fie completate atunci când posesorul prezintă C.E.C.-ul la plată.

Astfel, potrivit art. 11 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare: „Orice semnătură a unui C.E.C. trebuie să cuprindă:

a) în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă;

b) semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente."

C.E.C.-ul din prezenta cauză, prezenta şi ştampila societăţii emitente şi semnătura reprezentantului legal al acesteia.

Potrivit Normelor - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R., pct. 67: „C.E.C.ul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra C.E.C.ului."

Prin urmare, instanţa a apreciat că este valabil emis un C.E.C. doar semnat şi ştampilat de emitent, fără să fie necesară vreo altă menţiune din cele cerute de art. 1 din Legea asupra C.E.C.ului.

Punctul 68 din Normele - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R. stabileşte că:" Menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă C.E.C.ul la plată sau îl remite unei instituţii de credit pentru prezentarea la plată. Este obligatoriu ca C.E.C.ul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plată."

Partea vătămată din prezenta cauză, după ce a constatat că inculpatul nu a plătit la scadenţă sumele datorate, nu a făcut altceva decât să completeze fila C.E.C. cu celelalte menţiuni care lipseau şi în calitate de posesor al filei C.E.C. să o introducă la plată. Acţionând astfel, posesorul C.E.C.-ului a respectat întocmai dispoziţiile punctului 68 din Normele - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R.

C.E.C.-ul a fost refuzat la plată, din lipsă totală de disponibil. Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, instanţa a reţinut că prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 stabilesc modalităţi diferite de săvârşire a infracţiunii reglementate de art. 84, constituind elemente materiale ale unor fapte distincte, motiv pentru care, potrivit art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatul T.S., din infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În această nouă încadrarea juridică, instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului T.S., care la data de 13 noiembrie 2007 a emis o filă C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, drept garanţie, fără a avea acoperire în cont la data de 23 iunie 2008, când a fost introdusă la plată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934/R.

S-a apreciat, de asemenea că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită prin mijloacele de probă administrate în cauză. Infracţiunea fiind pedepsită de lege cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an.

Cu toate acestea, instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, cauză care înlătură răspunderea penală.

Astfel, potrivit art. 121 C. pen.:" Prescripţia înlătură răspunderea penală." În cauză, termenul de prescripţie, potrivit art. 122 lit. e) C. pen., este de 3 şi a început să curgă la data săvârşirii infracţiunii - 13 noiembrie 2007, fiind împlinit pe data de 31 noiembrie 2010. De asemenea, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a avut loc, fără ca inculpatului să îi fie prezentat materialul de urmărire penală, la data de 05 august 2009, astfel că de la această dată termenul de 3 ani, s-a împlinit pe data de 05 august 2012. S-a precizat totuşi că nu sunt probe la dosar din care să rezulte că actul de inculpare i-a fost comunicat inculpatului.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune alternativă prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, instanţa a constata că, potrivit acestui text de lege: „Se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:

3. Oricine emite un C.E.C. cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de alin. (1), (2), (3) şi (5) ale art. 1 şi art. 11;

D acă în cazurile prevăzute de alin. (2) şi (3) de mai sus, emitentul procură trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea C.E.C.ului, pedeapsa se reduce la jumătate. Când emiterea C.E.C.ului se datorăşte unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."

Potrivit art. 1 din Legea nr. 59/1934:"C.E.C.ul cuprinde: 1. Denumirea de C.E.C. trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu.

2. Ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani.

3. Numele celui care trebuie să plătească (tras).

4. Arătarea locului unde plata trebuie făcută.

5. Arătarea datei şi a locului emiterii.

6. Semnătura celui care emite C.E.C.ul (trăgătorul).

7 Numele trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. în cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe C.E.C. primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea C.E.C.ului.

8. Codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului."

Potrivit art. 11 din Legea nr. 59/1934:" Orice semnătură a unui C.E.C. trebuie să cuprindă:

a) în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă;

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin semnătura trăgătorului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de trăgător sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului trăgătorului, persoană fizică, persoană juridică ori entitate care utilizează astfel de instrumente."

În cazul de faţă, fila C.E.C. emisă de inculpat a fost deja calificată de instanţă ca fiind un C.E.C. în alb. Fiind un C.E.C. în alb, aşa cum s-a precizat anterior, este valabil emis, potrivit Legii C.E.C.-ului, nr. 59/1934, lege care se completează cu Normele - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R., fiind necesare şi suficiente numai semnătura şi ştampila. în atare situaţie, nu mai sunt necesare la data emiterii C.E.C.-ului, pentru valabilitatea titlului şi celelalte menţiuni prevăzute de art. 1 şi art. 11 din Lege. Potrivit Normelor - cadru nr. 7/1994 emise de B.N.R., pct. 67 : „C.E.C.ul în alb este un instrument de plată care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra C.E.C.ului."

Prin urmare, s-a apreciat că este valabil emis un C.E.C. doar semnat şi stampilat de emitent, fără să fie necesară vreo altă menţiune din cele cerute de art. 1 din Legea asupra C.E.C.ului.

Pct. 68 din Normele - cadru nr. 7/1994 emise de BNR stabileşte că:" Menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor atunci când acesta prezintă C.E.C.ul la plată sau îl remite unei instituţii de credit pentru prezentarea la plată. Este obligatoriu ca C.E.C.ul în alb să aibă completat numele posesorului în momentul prezentării la plată."

Astfel fiind, în sarcina inculpatului nu s-a putut reţine în acelaşi timp că a emis un C.E.C. în alb, valabil, pentru care nu avea acoperire în bancă, precum şi, că C.E.C.-ului emis îi lipseau anumite date, expres prevăzute de lege şi în lipsa cărora C.E.C.ul nu poate fi folosit conform destinaţiei sale legale, respectiv ca instrument de plată, cele două situaţii excluzăndu-se una pe cealaltă.

Prin ipoteză, infracţiunea prevăzută la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934R, a presupus, în opinia instanţei, că C.E.C.-ul este valabil emis, însă nu există acoperire pentru plata sa, în timp ce infracţiunea prevăzută la art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934R, a presupus existenţa unui C.E.C. nevalabil emis, un C.E.C. căruia îi lipseşte vreuna dintre menţiunile expres prevăzute de lege.

Date fiind cele expuse mai sus, având în vedere că inculpatul a emis un C.E.C. valabil în alb, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută la art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934/R, şi a dispus achitarea acestui inculpat pentru această infracţiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Privitor la infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, instanţa a constat următoarele:

Potrivit textului de lege: "(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate;"

Rezultă din textul precizat mai sus că elementul material al infracţiunii (verbum regens) îl reprezintă „sustragerea" de la efectuarea verificărilor fiscale, şi că aceasta se realizează prin intermediul „nedeclarării", „declarării fictive" ori „declarării inexacte" cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Parchetul a reţinut în rechizitoriu că inculpatul T.S. nu a declarat schimbarea sediilor sociale sau a punctelor de lucru ale societăţii.

Instanţa a reţinut că, din fişa de furnizare informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 16 - primul ciclu procesual), rezultă că, pe data de 13 aprilie 2005 a fost înfiinţată SC S.L. SRL Galaţi, având ca asociaţi pe inculpatul T.S. şi pe numita M.L., inculpatul T.S. având şi calitatea de administrator al societăţii.

Sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi a fost stabilit la adresa din Galaţi.

Încă de la început au fost stabilite două puncte de lucru ale societăţii la adresele din Constanţa, (potrivit contractului de închiriere din 20 aprilie 2005 cu o valabilitate de 3 ani de zile) şi din Constanţa, (potrivit contractului de închiriere din 19 aprilie 2005 cu o valabilitate de 1 an de zile), aşa cum rezultă din fişa de furnizare informaţii emisă de O.N.R.C. ( fila 27 - verso up).

Prin urmare, încă de la început cei doi asociaţi şi-au manifestat intenţia de a desfăşura activitatea în municipiul Constanţa, aceştia încheind contracte de închiriere spaţii comerciale în Constanţa, la doar 6/7 zile de la data înfiinţării societăţii. Această intenţie a fost adusă la cunoştinţa statului, fiind înscrise menţiuni în acest sens, în Registrul Comerţului.

Din fişa de furnizare informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi (fila 16- primul ciclu procesual), a mai rezultat că, pe data de 14 iunie 2006, la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost înregistrat un act adiţional la contractul de închiriere din data de 14 iunie 2006, data expirării sediului fiind 05 aprilie 2010.

Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate susţine că inculpatul nu a declarat cu privire la sediul principal sau cele secundare ale SC S.L. SRL.

De asemenea, nu se poate susţine nici că a declarat fictiv cu privire la sediul principal sau cele secundare, întrucât la dosar au fost depuse probe din care a rezultat că la sediul din Galaţi, se află locuinţa tatălui său iar în ce priveşte punctele de lucru, şi de asemenea că a desfăşurat activitate la două standuri din Constanţa, obiectul de activitate al societăţii fiind comerţul cu îmbrăcăminte.

S-a mai reţinut, că, după ce inculpatul şi-a părăsit soţia şi fetiţa - care era deja adolescentă -, având o relaţie de concubinaj cu asociata sa M.L.- care este mult mai tânără decât el -, tatăl inculpatului a refuzat să mai ia legătura cu inculpatul. Cu toate acestea, sediul social a fost menţinut la această adresă, nefîind administrată nicio probă din care să rezulte că inculpatul ar fi desfăşurat activitatea în alte locuri decât cele precizate la Registrul Comerţului. Dimpotrivă, sediul a rămas acelaşi cu cel declarat la data înmatriculării societăţii, fiind încheiat un act adiţional la contractul de închiriere iniţial. Mai mult, întreaga procedură de dizolvare a societăţii şi de lichidare a acesteia a avut loc la Tribunalul Galaţi, respectiv la instanţa competentă teritorial, cea de la sediul debitoarei.

Nu a rezultat, din probele administrate în cauză, nici că inculpatul ar fi declarat inexact cu privire la sediul principal sau la cele secundare ale societăţii, societatea chiar desfăşurându-şi activitatea la cele două standuri din Constanta.

S-a apreciat că împrejurarea că inculpatul - persoană fizică - nu a putut fi găsit de către organele fiscale, nu echivalează cu „nedeclararea", „declararea fictivă" ori „declararea inexactă" cu privire la sediile principale sau secundare ale societăţii comerciale.

Din declaraţia soţiei inculpatului, a rezultat că inculpatul i-a spus fiicei sale că va pleca în Belgia pentru a-şi căuta un serviciu.

În ceea ce priveşte societatea SC S.L. SRL, întrucât" nu au fost depuse balanţa şi bilanţul pe anul 2007, s-a solicitat dizolvarea acesteia, care s-a dispus în februarie 2010, ulterior societatea fiind lichidată judiciar.

Din cele expuse mai sus a rezultat că inculpatul a abandonat activitatea comercială la începutul lui 2008, în acest sens fiind şi rezultatele verificărilor efectuate în Constanţa, şi a plecat în străinătate. în aprecierea instanţei, nu a rezultat că inculpatul ar fi declarat fictiv sau inexact ori nu a declarat cu privire la sediul principal sau la sediile secundare ale societăţii. De asemenea, nu a rezultat, în aprecierea instanţei că inculpatul ar fi urmărit să se sustragă de la la efectuarea verificărilor fiscale, nefiind administrate probe în dosar din care să rezulte intenţia acestuia în acest sens.

De altfel, deşi Parchetul a reţinut că inculpatul T.S. nu a declarat schimbarea sediilor sociale sau a punctelor de lucru ale societăţii, şi nu a arătat care sunt elementele de fapt din care rezultă că inculpatul şi-ar fi schimbat sediile sociale şi care ar fi aceste noi sedii.

Prin urmare, instanţa a apreciat că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, respectiv lipseşte atât forma de vinovăţie cerută de lege cât şi latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., şi a achitat pe inculpatul T.S. pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Cu privire la latura civila, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 43 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, constituita în secţii unite, s-a stabilit, fn esenţă, că infracţiunile prevăzute de art. 84 din Legea asupra C.E.C.-ului, constau în: emiterea C.E.C.ului fără autorizarea trasului; emiterea C.E.C.ului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea C.E.C.ului cu dată falsă, emiterea C.E.C.ului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis chiar în favoarea trăgătorului. Scopul acestor incrirninări îl reprezintă, în principal, prevenirea emiterii C.E.C.urilor fără provizia necesară în contul bancar sau a completării lor în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.

Infracţiunile reglementate în Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în doctrină ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu. Existenţa lor nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale, deoarece protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile cu C.E.C.uri în vederea asigurării credibilităţii acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale.

În cazul săvârşirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este instituţia bancară a cărei credibilitate a fost periclitată prin acţiunea de emitere a C.E.C.ului fără respectarea condiţiilor legale, iar nu beneficiarul C.E.C.ului emis cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Ca urmare, infracţiunile prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, sunt infracţiuni de pericol, iar scopul acestei incriminări este acela de a determina emiterea corectă a C.E.C.urilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.

În asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii au la dispoziţie numai acţiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu şi acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea delictuală, care poate fi alăturată celei penale.

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, C.E.C.ul are valoare de titlu executoriu.

Or, faţă de aceste dispoziţii legale, chiar şi în cazul în care C.E.C.ul a fost emis cu nerespectarea condiţiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este necesară o hotărâre judecătorească pentru ca partea vătămată creditoare să îşi poată acoperi prejudiciul, acesta putând fi recuperat prin însăşi punerea în executare silită a C.E.C.ului după o prealabilă învestire cu formulă executorie.

În aceste condiţii, alăturarea acţiunii civile celei penale ar duce, prin soluţionarea (în ipoteza admiterii), la crearea a două titluri executorii (hotărârea penală care soluţionează acţiunea civilă şi C.E.C.ul însuşi), ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, obţinerea unui titlu executoriu pe calea acţiunii civile alăturate celei penale nici nu şi-ar justifica utilitatea cât timp hotărârea ce s-ar pronunţa în această privinţă nu ar putea cuprinde decât ceea ce deja este menţionat în C.E.C.ul perfect valabil şi executoriu.

În cauza de faţă, instanţa a reţinut că prejudiciul suferit de partea civilă nu este creat ca urmare a emiterii filei C.E.C. cu încălcarea dispoziţiilor legale, ci se datorează neexecutării culpabile a obligaţiei asumate de SC S.L. SRL Galaţi de achitare a contravalorii mărfurilor livrate de către partea civilă, neexecutare care nu atrage o răspundere civilă delictuală, ci o răspundere civilă contractuală, potrivit convenţiei încheiate de părţi, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC R.D. SA Bucureşti.

Instanţa a mai reţinut că partea civila SC R.D. SA Bucureşti are deja un titlu executoriu, respectiv fila C.E.C. valabil emisă şi că nu se justifică emiterea a încă unui titlu executoriu.

Având în vedere soluţiile care au fost date în cauză, de încetare a procesului penal şi de achitare a inculpatului, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca statul să suporte cheltuielile judiciare din acest dosar.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, respectiv, sentinţa penală nr. 603 din 05 decembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticând-o ca fiind nelegală.

A susţinut că, în mod nelegal, s-a dispus achitarea inculpatului T.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, deoarece, din probele dosarului rezultă că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

De asemenea, a considerat că din probele dosarului rezultă că există elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 care prevede declararea fictivă sau inexactă a sediului unei societăţi comerciale în vederea sustragerii de la verificarea financiară iar, instanţa de fond, în mod greşit l-a achitat pe inculpat.

Prin Decizia penală nr. 159/A din 11 iunie 2013 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 603 din 05 decembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, privind pe intimatul-inculpat T.S.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

S-a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond, a reţinut situaţia de fapt existentă în cauză pe baza probelor administrate, încadrarea juridică dată faptelor, precum şi motivele în baza cărora a dispus achitarea inculpatului.

S-a reţinut, în fapt, inculpatul T.S., la data de 13 noiembrie 2007, a emis o filă C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, drept garanţie, fără a avea acoperire în cont la data de 23 iunie 2008, când a fost introdusă la plată.

De asemenea s-a reţinut că, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru declararea inexactă a sediului unei societăţi comerciale în vederea sustragerii de la verificările financiare.

Totodată, s-a reţinut că, în mod corect, Tribunalul Galaţi a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită de inculpatul T.S. din infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunile prev.de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

S-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.S., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., considerând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

S-a mai observat faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen. în referire la art. 122 C. pen., aceasta fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, astfel că, în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, respectiv cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, s-a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a considerat că nu se poate reţine în sarcina inculpatului, în acelaşi timp, prin emiterea unei singure file C.E.C., că a emis un C.E.C. în alb, valabil, pentru care nu avea. acoperire în bancă, precum şi faptul că C.E.C.-ului respectiv îi lipseau anumite date, prevăzute de lege şi în lipsa cărora C.E.C.-ul nu mai poate fi folosit conform destinaţiei sale, ca instrument de plată.

În aceste condiţii, când s-a reţinut faptul că inculpatul a emis un C.E.C. în alb, valabil încheiat, s-a apreciat că, nu se mai poate reţine că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, astfel încât, în mod corect, Tribunalul Galaţi a dispus achitarea inculpatului T.S. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, inculpatul a fost trimis în judecată pentru că nu ar fi declarat schimbarea sediilor sociale sau a punctelor de lucru ale societăţii în vederea sustragerii de la controalele fiscale.

S-a reţinut că, din fişa de furnizare de informaţii emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi, aflată la fila 16 din dosar, rezultă că sediul principal al SC S.L. SRL Galaţi se află în Galaţi, iar cele două puncte de lucru ale societăţii au fost stabilite, încă de la început, în oraşul Constanţa, pe o perioadă de 3 ani şi str. A.V. pe o perioadă de 1 an.

Totodată s-a observat că, la dosarul cauzei, la aceeaşi filă, există o adresă emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi la data de 14 iunie 2006, din care rezultă că la contractul iniţial a fost înregistrat un act adiţional potrivit căruia contractul iniţial de închiriere, încheiat la data de 14 iunie 2006, se prelungeşte până la data de 05 aprilie 2010. Chiar dacă tatăl inculpatului nu recunoaşte existenţa acestui act adiţional, formulând plângere la A.F.P., aflată la fila 56 din dosarul de urmărire penală, nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să constate nulitatea acestui act adiţional şi nici O.R.C. nu a menţionat acest lucru.

În aceste condiţii, s-a considerat, că acest act adiţional este valabil şi că inculpatul T.S. nu a declarat în mod fictiv sediul societăţii comerciale pe care o conducea şi nici nu a încercat să declare date inexacte cu privire la acesta pentru a se sustrage controalelor fiscale. Astfel, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 şi că, în mod corect, Tribunalul Galaţi a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticându-o sub aspectul nelegalitătii, solicitând încetarea procesului penale ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul intimatului inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând cauza constată că recursul este întemeiat şi se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. referitor la existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale.

În fapt, se constată că, inculpatul T.S., la data de 13 noiembrie 2007, a emis o filă C.E.C., în alb, semnată şi ştampilată la rubrica trăgătorului, drept garanţie, fără a avea acoperire în cont la data de 23 iunie 2008, când a fost introdusă la plată.

De asemenea, inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru declararea inexactă a sediului unei societăţi comerciale în vederea sustragerii de la verificările financiare.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. pen.:" Prescripţia înlătură răspunderea penală." în cauză, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 săvârşită de inculpat, potrivit art. 122 lit. e) C. pen., este de 3 ani şi a început să curgă la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 13 noiembrie 2007, fiind împlinit pe data de 31 mai 2012 când dosarul se afla spre soluţionare în calea de atac a apelului la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte urmează să dispună încetarea procesului penal cu privire la inculpatul T.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Drept urmare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 159/A din data de 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.S.

Va casa decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 603 din data de 5 decembrie 2012 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului T.S. pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 159/A din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul T.S.

Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 603 din 5 decembrie 2012 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului T.S. pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 597/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 617/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 617/2014. Penal