ICCJ. Decizia nr. 631/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 631/2014
Dosar nr. 19830/3/2013
Şedinţa publică din 20 februarie 2014
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 18 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. 19830/3/2013, în baza art. 20 C. pen. rap la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art 3201 C. proc. pen. şi art 74 lit. c) și 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.R., domiciliat în Bucureşti, sector 3, la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de Ia 16 martie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag.
A fost respinsa ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de către partea vătămată P.V., domiciliat în, sector 3, Bucureşti.
A fost obligat inculpatul la 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 24.00, inculpatul P.R. s-a întors singur în apartamentul din str. P. deoarece, potrivit propriilor declaraţii, îşi uitase un rând de chei de la locuinţa fiului său. Inculpatul a mers în camera sa, iar în jurul orei 01.45, s-a dus în bucătărie pentru a bea apă, stând pe întuneric până în momentul în care partea vătămată P.V. a ieşit din camera sa. între cei doi fraţi a avut loc un schimb de replici, care în scurt timp a degenerat în acte de violenţă fizică în urma cărora partea vătămată P.V. a fost înjunghiată de inculpat, în mod repetat, cu un briceag în zona capului, a umărului, braţului şi genunchiului stâng. Pentru aplanarea conflictului a intervenit martora P.S., soţia părţii vătămate, care a pulverizat spray iritant spre inculpat. în învălmăşeala creată, martora a fost la rândul său lovită de către inculpat suferind o plagă tăiată în regiunea subclaviculară stângă. De asemenea, în conflict a intervenit şi martora P.E. care i-a despărţit pe cei doi fraţi, tragându-I pe inculpat de pe P.V.
Apoi, inculpatul P.R. s-a retras în camera mamei sale, după care a sărit pe geam şi a fugit, iar partea vătămată, împreună cu soţia, s-a încuiat în camera sa de unde a apelat Serviciul 112 solicitând intervenţia unei ambulante.
Din actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon, rezultă că partea vătămată P.V. a fost internată în această unitate spitalicească în data de 16 martie 2013, la ora 02.51, cu următorul diagnostic: „plagă transfixiantă antebraţ stâng; hematom antebraţ stâng; plăgi tăiate (2) regiunea umărului, plăgi tăiate (2) regiunea cervicală cu sângerare activă; plagă tăiată regiunea externă genunchi stâng; plagă tăiată regiunea parotidiană stângă; plagă tăiată regiunea occipitală." De asemenea, se mai reţine că partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale constând în explorarea plăgilor, cea din regiunea cervicală stângă având un traiect până la planul osos cervical. Potrivit raportului de expertiză medico-legal din 2013, partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv.
S-a reţinut că, din raportul de expertiză medico-legal din 2013, rezultă faptul că partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv o plagă în regiunea occipitală, două plăgi în regiunea cervicală, una posterior paramedian drept şi cealaltă paramedian stâng, o plagă în regiunea maseterină stângă, o plagă la nivelul braţului stâng, în treimea inferioară, antero-lateral, două plăgi la nivelul antebraţului stâng în treimea medie superioară, una faţa anterioară şi cealaltă bord ulnar, cea din urmă fiind dispusă orizontal şi opozant celeilalte plăgi, două plăgi în regiunea deltoidiană, una stâng antero-lateral şi cealaltă lateral şi posterior, o plagă la nivelul braţului stâng, în treimea superioară faţă lateral, o plagă la nivelul genunchiului stâng lateral.
În concluziile raportului medico-legal s-a menţionat faptul că leziunile prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire activă repetată cu obiect tăietor-înţepător (cuţit) şi necesită 28-30 de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunând în pericol viata victimei şi, în prezenţa unei evoluţii favorabile, nefiind de natura să producă alte consecinţe prev. de art. 182 C. pen.
În cauză a fost dispusă o constatare tehnico-ştiinţifică traseologică asupra obiectelor de îmbrăcăminte purtate de partea vătămată la momentul agresiunii, iar din raportul din 11 aprilie 2013 se reţine că tricoul cu care a fost îmbrăcat P.V. prezintă 14 (patrusprezece) urme de înţepare-tăiere, iar maioul acestuia prezintă 3 (trei) urme de înţepare-tăiere. Aceste urme au fost create cu un obiect înţepător-tăietor, probabil cuţit, iar lama briceagului folosit de inculpat ar fi putut produce urmele de înţepare-tăiere existente pe obiectele de vestimentaţie.
De asemenea, din acelaşi raport, a rezultat că briceagul are o lamă cu o lungime de 63,04 mm şi o lăţime maximă de 12,74 mm, ceea ce denotă faptul că acest obiect reprezintă un instrument care are aptitudinea să ucidă.
Fiind audiat inculpatul P.R. a declarat că în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 01.45, în timp ce se afla în bucătărie, şi-a făcut apariţia fratele său care i-a reproşat că îl urmăreşte. Inculpatul a arătat că partea vătămată i-a adus injurii, după care a devenit agresiv, punându-i o mână în gât şi ameninţându-l că îl bate. Inculpatul a menţionat că de teamă a scos un briceag din buzunarul pantalonilor cu intenţia de a se apăra, instrument cu care I-a lovit pe fratele său de două ori în zona superioară a corpului.
De asemenea, inculpatul a declarat că fratele său obişnuia să îl provoace, fiind adeseori violent, atât verbal, cât şi fizic, acesta fiind motivul pentru care în noaptea respectivă a răbufnit şi a reacţionat într-un mod aşa violent.
Prima instanţă nu a reţinut susţinerile apărătorului inculpatului în sensul reţinerii circumstanţei provocării inculpatului de către partea vătămată având în vedere numărul mare de lovituri aplicate de inculpat părţii vătămate, a obiectului folosit (briceag), modalitatea de provocare â" inculpatului folosită de către partea vătămată (injurii, ameninţări), precum si faptul perpetuării în timp a acestor ameninţări şi injurii, de natură sa permită tragerea concluziei că inculpatul avea la îndemână si alte modalităţi de a evita astfel de injurii si ameninţări.
Coroborând concluziile raportului de expertiză medico-legal din 2013 privind partea vătămată P.V. cu cele ale raportului de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 11 aprilie 2013, s-a concluzionat ca în afara celor 11 plăgi pe care Ie-a prezentat partea vătămată, inculpatul P.R. a încercat să-i aplice şi alte lovituri cu cuţitul părţii vătămate, lovituri însă care nu au produs leziuni datorită manevrelor de autoapărare ale Iui P.V. Având în vedere plaga transfixiantă de la nivelul antebraţului stâng pe care a prezentat-o P.V., precum şi declaraţia acestuia potrivit căreia a parat o lovitură cu mâna stângă, s-a reţinut că această plagă reprezintă o leziune de autoapărare, partea vătămată apărându-se astfel cu antebraţul stâng de o lovitură de intensitate mare, aplicată de inculpat şi care era îndreptată în zona toracelui.
Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere pe de-o parte gradul de pericol social ridicat al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, iar pe de altă parte faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret în săvârşirea infracţiunii, precum şi faptul că acesta a înţeles să solicite să fie judecat conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., beneficiind astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Pentru considerentele expuse anterior, prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului si dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., apreciind totodată că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. va fi pe deplin atins prin aplicarea faţă de inculpat a unei pedepse sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, cu executare în regim de deţinere.
Prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către partea vătămată prin care aceasta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat de mama celor două părţi ale prezentei cauze prin care a fost înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului unde locuiau aceştia, dată fiind lipsa de cauzalitate între infracţiunea dedusă judecăţii şi pretinsul prejudiciu suferit de către partea vătămată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul şi partea civilă P.V.
În motivarea apelului formulat de inculpatul P.R. s-a arătat faptul că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanţa inculpatului, cuantumul acesteia fiind excesiv în raport cu împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si toate cele 11 lovituri aplicate părţi civile nu au pus in pericol viaţa acesteia, iar în prezent aceasta din urmă şi-a schimbat domiciliu.
S-a mai arătat faptul că în cauză se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 861 C. pen.
În şedinţa de judecată din data de 27 august 2013, partea civilă P.V. a solicitat să se ia act de retragerea apelului pe care l-a declarat împotriva sentinţei primei instanţe.
Prin Decizia penală nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a luat act de retragerea apelului declarat de apelantul parte civilă P.V.
În temeiul art. 379 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de apelantul inculpat P.R. împotriva sentinţei penale nr. 579 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, în baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicate inculpatului P.R. pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conf. art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-au dispus.măsuri de supraveghere, astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 359 C. proc. pen. şi art. 864 C. pen.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.R. dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a constată că inculpatul a fost arestat preventiv din 16 martie 2013 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, aceasta a fost corect reţinută de către instanţa de fond, din probatoriul administrat in faza de urmărire penala si insusit de inculpat în condiţiile art 3201 C. proc. pen., rezultând că, în noaptea de 15/16 martie 2013, în jurul orelor 02.00, în timp ce se afla în apartamentul situat în Bucureşti, sector 3, în urma unui conflict spontan şi pe fondulunor relaţii tensionate, inculpatul P.R. i-a aplicat fratelui său P.V. lovituri repetate cu un briceag în zona capului (regiunea cervicală, occipitală şi maseterina), a braţului şi genunchiului stâng, cauzându-i acestuia 11 (unsprezece) plăgi tăiate sau înjunghiate.
Potrivit raportului de expertiză medico-legala din 2013, partea vătămată P.V. a prezentat 11 (unsprezece) plăgi, respectiv o plagă în regiunea occipitală, două plăgi în regiunea cervicală, una posterior paramedian drept şi cealaltă paramedian stâng, o plagă în regiunea maseterina stângă, o plagă la nivelul braţului stâng, în treimea inferioară, antero-lateral, două plăgi la nivelul antebraţului stâng în treimea medie superioară, una faţa anterioară şi cealaltă bord ulnar, cea din urmă fiind dispusă orizontal şi opozant celeilalte plăgi, două plăgi în regiunea deltoidiană, una stâng antero-lateral şi cealaltă lateral şi posterior, o plagă la nivelul braţului stâng, în treimea superioară faţă lateral, o plagă la nivelul genunchiului stâng lateral.
În concluziile raportului medico-legal s-a menţionat faptul că leziunile prezentate de partea vătămată au fost produse prin lovire activă repetată cu obiect tăietor-înţepător (cuţit) şi au necesitat 28-30 (douăzeci şi opt-treizeci) de zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunand in pericol viaţa victimei, în prezenţa unei evoluţii favorabile, nefiind de natură să producă alte consecinţe prev. de art 182 C. pen.
S-a stabilit în mod corect de către instanţa de fond şi încadrarea juridica data faptei inculpatului, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, aspect solicitat a fi analizat pe calea apelului, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate prin lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al acestei fapte, dat de împrejurările şi modalităţile comiterii (asupra fratelui inculpatului), rezonanţa negativă pe care o astfel de faptă o are în comunitatea în care trăiesc părţile, dar şi persoana inculpatului care nu era cunoscut cu antecedente penale si a recunoscut săvârşirea faptei.
Instanţa de apel a respins critica formulată de inculpat privind neretinerea lipsei antecedentelor penale ca şi circumstanţă atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere faptul că, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea bună în societate anterior săvârşirii faptei, reprezintă situaţii de normalitate.
În plus, existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanţa de judecată să o considere drept circumstanţă atenuantă judiciară.
În prezenta cauza au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Or, existenţa mai multor circumstanţe atenuante nu duce Ia tot atâtea reduceri de pedeapsă. Considerate, în ansamblul lor, toate circumstanţele atenuante reţinute vor determina reducerea, o singură dată, a pedepsei.
Deci şi în măsura coexistenţei mai multor circumstanţe atenuante, pedeapsa s-ar fi stabilit într-un singur timp - în limitele prevăzute de art. 76 C. pen., iar nu prin două reduceri succesive ale pedepsei, corespunzătoare celor două categorii de circumstanţe atenuante.
Instanţa de apel a apreciat că, în mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului scuza provocării, având în vedere faptul că, localizarea plăgilor identificate pe corpul părţii vătămate, plăgi cu dispunere în planuri şi segmente anatomice diferite, conduc la concluzia ca poziţia victimă-agresor a fost una dinamică, inculpatul având o atitudine ofensivă şi nu una de apărare. Faptul că partea vătămată a adresat injurii inculpatului nu poate fi reţinut de instanţă sub forma scuzei provocării, atâta vreme cât intre inculpat şi partea vătămată mai avuseseră loc conflicte verbale şi injurii, ceea ce înseamnă că inculpatul putea adopta o alta atitudine decât aceea de a-şi lovi în mod repetat fratele cu un briceag.
Curtea de apel a apreciatînsă ca fiind întemeiată critica formulată de inculpat cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de prima instanţa care a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie, în condiţiile aplicării art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lita teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Astfel, potrivit art. 861 C. pen., când pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, instanţa poate dispune.suspendarea condiţionată a executării.
S-a reţinut că în privinţa inculpatului condiţiile exprese arătate în art. 861 C. pen. sunt îndeplinite, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat sincer comiterea faptei si care, potrivit chiar spuselor părţii vătămate, nu a mai manifestat reacţii de violenţă fizică.
Prin urmare, s-a apreciat că scopul de care face vorbire art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Cu privire la latura civilă, instanţa de apel a constatat faptul că în mod legal si temeinic a fost respinsă de către prima instanţă acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V., având în vedere lipsa legăturii de cauzalitate între pretinsul prejudiciu suferit de către partea civila prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă P.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul formulat în scris la fila 8 si susţinut oral, s-au formulat critici cu privire la probatoriul administrat în cauză, precum şi referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prin decizia instanţei de apel.
Analizând recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauză, motivul de recurs invocat de recurenta parte civilă, subsumat cazului de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., se circumscria unui caz de casare care a fost prevăzut în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Predispoziţiilor Iegilor în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. și următorul cuprins din pct. 14 - s-au aplicat pedepse din alte limite decât cele prevăzute de lege pct. 172, când hotărârea contrară legii sau când această hotărâre s-a făcut greşită aplicare a legii.
Raportat la conţinutul temeiului de casare invocat, instanța de recurs constată că, la acest moment procesual, criticile recurente civile, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recarli limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, dqg£i||chestiuni de.drept.
O reevaluare a pedepsei aplicate inculpatului ar presupune o evaluare a situaţiei de fapt. apreciere a cauzei pe fondul acesteia, ceea ce ar fi imposibil, în cauza noilor cazuri de casare ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt alte cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.R.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă P.V. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din data de 27 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, privind pe intimatul inculpat P.R.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 jei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 634/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 632/2014. Penal → |
|---|
