ICCJ. Decizia nr. 73/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 73/0A/2014
Dosar nr. 197/218/2012*
Şedinţa publică din 01 aprilie 2014
Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 777/R din 22 octombrie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de inculpatul R.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 382 din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea şi, obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Decizia este definitivă.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că prin rechizitoriul nr. 756/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărei din data de 22 decembrie 2011 a fost trimis în judecată alături de alţii şi inculpatul R.Ş. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) - C. pen. (pct. 3 rechizitoriu).
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 1 februarie 2013, Judecătoria Cărei, printre altele, în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3 rechizitoriu) a condamnat inculpatul R.Ş. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea celor 22 lingouri ridicate de organele de poliţie de la părţile vătămate P.R. şi C.D., folosite de inculpaţii L.A., R.Ş. şi H.I., la săvârşirea infracţiunilor.
În baza art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea a sumei de 35.000 euro sau contravaloarea acestei sume în RON, la data confiscării, de la inculpatul R.Ş.
Prin Decizia penală nr. 382 din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de inculpatul R.Ş., iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca tardiv recursul aceluiaşi inculpat.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-au admis recursurile inculpaţilor H.I. şi C.R.D. şi reformată Sentinţa penală nr. 38 din 1 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Careisub aspectul laturii civile. S-au menţinut restul dispoziţiunilor hotărârii recurate.
A fost obligat inculpatul recurent R.Ş. să plătească în favoarea statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs penal inculpaţii C.R.D., H.I. şi R.Ş. criticând-o pentru, nelegalitate şi netemeinicie.
Apărătorul inculpatului recurent R.Ş. a solicitat admiterea recursului, apreciind că este declarat în termen casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele invocate pe larg în scris.
Recursul declarat de inculpatul R.Ş. a fost respins apreciindu-se că, faţă de data la care i-a fost comunicată, respectiv data de 11 februarie 2013, recursul declarat la data 8 mai 2013, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, este tardiv. Totodată, a fost respinsă şi cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de inculpatul R.Ş., apreciindu-se că susţinerile sale sunt fără temei şi nu pot conduce la suspendarea executării hotărârii pronunţată în cauză.
Prin contestaţia în anulare formulată în termen legal de către contestatorul R.Ş., s-a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se pronunţe o nouă hotărâre care să fie legală şi temeinică, susţinând că este plecat în străinătate cu contract legal de muncă din 2011, în anul 2012 a dobândit cetăţenia maghiară, stabilindu-şi domiciliul în Ungaria, astfel că nu mai locuieşte la domiciliu din Ardud, judeţul Satu Mare şi, nu a aflat de existenţa procesului aflat pe rolul Judecătoriei Cărei decât ulterior prin intermediul coinculpatului L.A., motiv pentru care a declarat recurs peste termen. În mod eronat instanţa a dispus îndeplinirea procedurii de citare prin afişare la sediul Consiliului Local Arad, deşi acesta nu a avut niciodată domiciliul în Arad. Totodată a arătat că prin judecarea recursului fără să fie încunoştinţat i s-a îngrădit dreptul legitim la o apărare justă în cauză. În final, a solicitat suspendarea hotărârii până la soluţionarea prezentei contestaţii.
În drept s-a invocat art. 386 lit. a) şi e) din C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 777/R din 22 octombrie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins contestaţia în anulare formulată de inculpatul R.Ş., reţinând că la data de 16 noiembrie 2010, organul de cercetare penală i-a adus la cunoştinţa numitului R.Ş. învinuirea în prezenţa apărătorului ales, după care acesta a dat declaraţii, de fiecare indicând ca adresă de domiciliu localitatea Ardud, str. Lăutarilor, jud. Satu-Mare, după care acţiunea penală şi trimiterea în judecată s-a realizat la data de 22 decembrie 2011 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărei. Întrucât inculpatul R.Ş. nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond şi nici a indicat adresa la care ar putea fi găsit, pentru îndeplinirea legală a procedurii de citare s-a dispus citarea acestuia la Consiliul Local Arad care reprezintă locul unde a fost săvârşită infracţiunea.
Instanţa a apreciat că inculpatul poartă întreaga culpă întrucât nu a comunicat schimbarea adresei, cu atât mai mult cu cât acesta ştia de existenţa procesului penal şi a dat declaraţii în calitate de învinuit. Interesele acestuia au fost reprezentate în faţa instanţei de fond, dar şi în faţa instanţei de recurs de apărători aleşi. în aceste condiţii instanţa a apreciat că principiul legalităţii primează faţă de cel al dreptului la apărare care nu a putut fi exercitat în plenitudinea lui de către inculpat care a manifestat o conduită indiferentă faţă de prezenta cauză, instanţa procedând la darea unei soluţii legale şi temeinice după administrarea unui probatoriu complet, care a fost confirmată de către instanţa de control judiciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, cale de atac recalificată, ca urmare a modificărilor legislative de la 1 februarie 2014, ca apel.
Examinând apelul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Înalta Curte reţine că, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Inculpatul a declarat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac care nu întruneşte cerinţele legale iar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil apelul declarat de R.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 777/R din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de R.Ş. împotriva Deciziei penale nr. 777/R din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 733/2014. Penal → |
|---|
