ICCJ. Decizia nr. 748/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 748/2014
Dosar nr. 5159/90/2007*
Şedinţa publică din 3 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 5159/90/2007 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în ce priveşte pe inculpatul I.D., din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D., la 5 ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.
În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.
În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., judeţul Vâlcea, terenurile în suprafaţă de 1500 mp, 900 mp şi 600 mp, precum şi casa de locuit în suprafaţă de 839,25 mp, toate situate în oraşul H., judeţul Vâlcea.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.I., la 4 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen. raportat la art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul J.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., judeţul Vâlcea.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la 4 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv un teren de 5.700 mp şi o casă de locuit în suprafaţă utilă de 279 mp, situată în B.G., judeţul Vâlcea.
În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D., la 4 ani închisoare.
În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenţie.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., judeţul Vâlcea.
În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., , la 3 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Aplică art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 163 C. proc. pen., s-a menţinut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., judeţul Vâlcea.
În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.G., , la 3 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V., la 2 ani închisoare.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. compută perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 5 decembrie 2008 şi 11 martie 2009 - 21 decembrie 2009.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligaţia de a nu părăsi ţara.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.
În baza art. 14 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în solidar şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL la 631.919.160 RON către A.N.A.F.
Au fost obligaţi inculpaţii I.D. la plata sumei de 11.800 RON şi L.C. la plata sumei de 4.187 RON, reprezentând onorariul rămas neachitat către doamna expert D.C., domiciliată în R.V., str. judeţul Vâlcea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
1) În cursul anului 2002, partea vătămată V.O.V. a înfiinţat SC "B." S.R.L, cu sediul social în comuna T., judeţul Vâlcea, societate care avea ca obiect de activitate, în principal, activitatea de transporturi, şi care era administrată de victimă. Activitatea în cadrul firmei a debutat foarte bine în anul 2002 şi s-a dezvoltat în condiţii optime în cursul anilor 2003 - 2004, când s-a obţinut profit, având în vedere, pe de o parte, că tot timpul societatea dispunea de trei autovehicule de capacitate mare, iar pe de altă parte, avea contracte de transport cu F.N.C.B. şi SC "C." SA R.V.
În cursul lunii iunie 2003, la solicitarea părţii vătămate, tatăl acesteia, V.V., urma să plece într-o cursă spre municipiul Brăila, pentru a achiziţiona furaje pentru F.N.C.B. şi a profitat de acest lucru în scopul de a cumpăra un cap tractor din municipiul Galaţi, la preţul de 156 milioane ROL.
Pentru realizarea acestui scop, avea pregătită o fila cec completată în partea ei dreaptă, inclusiv la rubrica prevăzută pentru suma de bani care constituia plata autovehiculului ce urma a fi achiziţionat. La un moment dat, a observat că a dispărut fila cec, motiv din pricina căruia cursa spre Brăila nu s-a mai efectuat.
După câteva zile, a fost încunoştinţat de conducerea B.C.R. H. că a fost introdus în circuitul bancar un cec, din cuprinsul căruia rezulta că are de plătit suma de 156 milioane ROL, în condiţiile în care în bancă avea o provizie insuficientă, de doar 18 milioane ROL; cecul trebuia plătit imediat, altfel intra în incidenţa bancară şi risca să fie cercetat penal.
După ce a constatat că persoane rău intenţionate i-au sustras fila cec, în cuprinsul căreia era consemnată o valoare de 156 milioane ROL şi apoi au introdus-o în circuitul bancar, V.O.V. a apelat iniţial la organele de poliţie din R.V., pentru soluţionarea acestei probleme însă, constatând că un anumit poliţist manifestă inerţie în abordarea cazului, a revenit în oraşul H., pentru a căuta alte soluţii.
În prima fază, a împrumutat de la o persoană fizică suma de 150 milioane ROL, cu o dobândă exorbitantă, respectiv de 30% pe lună, apoi a depus această sumă în bancă, pentru a constitui provizia necesară plăţii cecului. În cursul lunii august 2003, în scopul achitării împrumutului obţinut în condiţiile descrise anterior, V.O.V. a apelat la inculpatul I.D., de la care a obţinut un împrumut de 3800 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 22%.
În cursul lunilor septembrie şi octombrie 2003, a restituit suma totală de 2200 dolari SUA, însă în luna decembrie a aceluiaşi an a împrumutat, în aceleaşi condiţii, de la inculpat suma de 4000 dolari SUA, în ideea de a cumpăra un autovehicul pentru dezvoltarea activităţii de transport desfăşurate în cadrul firmei. Până în acest moment, I.D. nu i-a impus lui V.O.V. să garanteze împrumuturile cu bunuri mobile sau imobile şi nici să încheie vreo chitanţă care să statueze această stare de lucruri.
În data de 14 ianuarie 2004, inculpatul I.D. l-a convocat pe V.O.V. şi l-a determinat să redacteze un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanţă", din cuprinsul căruia a rezultat că victima ar fi luat cu titlu de împrumut suma de 17000 dolari SUA de la inculpat, pe o perioadă de un an, pe care s-a obligat să o restituie în rate lunare, compuse din suma de 2500 dolari SUA fiecare. În chitanţă se menţionează că împrumutul este garantat cu apartamentul din oraşul H. şi cu maşinile personale aparţinând victimei. Ratele lunare ce trebuiau restituite în decursul unui an sunt de 2.500 dolari SUA fiecare, ceea ce înseamnă că V.O.V. ar fi trebuit să restituie 30.000 dolari SUA, în loc de 17 000 dolari SUA De fapt, s-a constatat că suma menţionată în chitanţă cuprindea atât împrumutul propriu zis cât şi dobânzile trecute şi viitoare calculate de inculpat.
În luna următoare, I.D. l-a determinat pe V.O.V. să încheie un contract de ipotecă în formă autentică pentru împrumutul obţinut de la inculpat în luna decembrie 2003, în cuantum de 4.000 dolari SUA, astfel că în data de 11 februarie 2004, prin încheierea cu nr. 388 a notarului public S.V.Z., se autentifica un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, din cuprinsul căruia a rezultat ca F.C. i-ar fi împrumutat pe V.O.V. şi pe soţia acestuia, V.F., cu suma de 4.000 dolari SUA, ce trebuia restituită până în data de 10 noiembrie 2004. Împrumutul a fost garantat prin constituirea dreptului de ipotecă asupra apartamentului situat în H., aparţinând debitorilor garanţi. De fapt, împrumutul a fost acordat de I.D., însă a apelat la omul său de încredere F.C. pentru a participa la încheierea contractului menţionat, în scopul de a nu se putea demonstra mai târziu activitatea susţinută de cămătărie ce o desfăşura.
Cu toate că, în perioada mai - octombrie 2004, partea vătămată V.O.V. a restituit, direct sau indirect, prin intermediari sau acte contabile, diferite sume de bani în RON şi valută inculpatului I.D., a fost supusă unor ameninţări nemijlocite sau prin intermediul celor două înscrisuri să plătească în continuare inculpatului sau să remită acestuia autovehicule din cadrul SC "B." SRL, până când societatea a ajuns în incapacitate de a mai funcţiona.
Astfel, au fost puse în operă acţiuni concertate derulate chiar prin intermediul justiţiei, de natură să se obţină un profit maxim de la partea vătămată. De exemplu, în data de 23 august 2004, I.D. împreună cu F.C., D.V., T.F. şi V.M.F. au confiscat de la martorul R.G., ce avea calitatea de conducător auto la SC "B." SRL, camionul cu numărul de înmatriculare X şi cantitatea de 250 l motorină existentă în rezervor, în condiţiile în care autovehiculul era pregătit în scopul de a se efectua o deplasare importantă pentru interesele firmei. În aceste circumstanţe, inculpatul I.D. i-a impus lui V.O.V. să completeze factura fiscală seria VLVED nr. Z1 din 23 august 2004, prin intermediul căreia SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL autoutilitara R. înmatriculată sub nr. X, autotractorul R. TIR cu nr. X1, precum şi semiremorca X2, valoarea totală menţionată în factură fiind de 392.900.000 ROL.
Totodată, I.D. i-a luat prin constrângere un chitanţier cu 12 chitanţe, în alb, seria VLALC de la nr. Z2 la nr. Z3, ce nu i-au fost restituite până în prezent, pentru recuperarea cărora victima a făcut o adresă către SC "A.A." SRL, în data de 19 iulie 2005. Instanţa de fond a constatat că, de fapt, I.D. i-a impus părţii vătămate să întocmească această factură cu titlu de garanţie pentru restituirea ratelor lunare, iar în ipoteza în care plătea la scadenţă ceea ce pretindea el, urma să anuleze factura şi să fie emisă de către victimă o nouă factură.
Aşa s-a întâmplat că factura menţionată anterior a fost anulată, însă acţiunile de ameninţare care vizau integritatea sănătăţii sale au devenit tot mai dese şi mai virulente, aşa încât în luna următoare, şi anume septembrie 2004, a luat hotărârea de a-i plăti lui I.D. toată suma pretinsă de el, în aşa fel încât să stingă litigiul şi să scape de ameninţările care îi induceau un stres şi o stare de teamă continuă, atât lui cât şi membrilor familiei sale, respectiv soţiei şi părinţilor.
I.D. şi membrii grupării sale îl urmăreau şi îl căutau tot timpul, atât în mod nemijlocit, cât şi prin telefon, şi îi cereau tot timpul bani, dovedind exces de zel sub acest aspect inculpatul F.C. Aceste aspecte au rezultat atât din declaraţiile victimei şi ale martorilor, dar mai ales din interceptările convorbirilor telefonice consemnate în anexele 14/2, 5/4, 11/4, 2/5, 3/5, 7/5, 1/6, 2/6.
Prima instanţă a constatat că edificatoare sub aspectul exercitării acţiunilor de constrângere psihică în cadrul unui sistem coordonat este convorbirea telefonică consemnată în anexa 11/4 din data de 29 martie 2005 începând cu orele 19.53, când, după ce F.C. l-a găsit pe V.O.V., discuţia a fost continuată de victimă şi I.D. În cadrul acestei discuţii, după ce i-a cerut să îi transfere proprietatea asupra apartamentului său să-i remită suma de 10.000 euro, şi nu 4.000 euro cât prevedea contractul, I.D. l-a ameninţat virulent pe V.O.V. că îl desfiinţează, că îi rupe picioarele, că îl trimite la urgenţă, că intră peste el în casă şi îi dă foc.
Instanţa a apreciat că asemenea ameninţări, rostite de un lider de necontestat al lumii interlope, sunt de natură să producă o stare de teamă continuă, chiar şi unei persoane mult mai puternice sau cu o poziţie socială superioară. Inculpatul deja ajunsese la un nivel atât de mare, încât un oponent solitar trebuia să se gândească de două ori înainte de a-l contrazice.
Din cauza acestor motive, în data de 26 septembrie 2004 V.O.V. a emis factura cu seria VLVED cu nr. Z1 prin care a înstrăinat autotractorul Român TIR X1 şi semiremorca X2 de la SC "B." SRL către SC "A.A." S.R.L, fără ca plata să fi fost efectuată, valoarea acestora fiind de 216.000.470 ROL.
De asemenea, a reţinut prima instanţă, în data de 26 octombrie 2004, datorită presiunilor şi ameninţărilor exercitate de I.D. şi a membrilor grupării sale, a emis şi factura cu seria VLVED nr. Z4, prin care SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL, fără efectuarea plăţii, autoutilitara Român cu nr. X. Cât priveşte această factură, I.D. i-a impus să consemneze în cuprinsul ei o valoare de sub 50 milioane ROL, în aşa fel încât să poată dovedi că plata acesteia s-a efectuat cu numerar.
Totodată, prima instanţă a constatat că I.D. i-a promis că va stinge toate datoriile ce pretindea că le mai are de recuperat de la el, având ca bază de calcul valoarea din factura anulată, ceea ce nu s-a întâmplat. Aceste lucruri au fost dovedite şi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2007, din care a rezultat că anumite chitanţe au fost încheiate înainte de data emiterii facturii la care se referă, ceea ce a pus în lumină sinceritatea declaraţiei victimei.
Mai exact, la capitolul consacrat analizei relaţiei comerciale dintre SC "B." SRL şi SC "A.A." SRL se arată că, deşi facturile aferente celor două mijloace de transport datează din 26 septembrie 2004 şi 26 octombrie 2004, plata se efectuează cu numerar pe bază de chitanţe în intervalul 08 septembrie 2004 - 26 octombrie 2004, fără să se specifice sau să existe factura de avans marfă. De asemenea, caracterul ilicit al operaţiunilor a rezultat şi din faptul că aceste chitanţe de plată sunt emise haotic, fără a respecta cronologia. Astfel, chitanţa cu nr. Z2 datează din 25 septembrie 2004 în timp ce chitanţa cu nr. Z1 datează din 08 septembrie 2004. Instanţa de fond a remarcat comportamentul aparent inexplicabil al patronului unei societăţi de transport auto, care vinde toate autovehiculele cu care efectua transporturi în beneficiul firmei şi al lui personal.
S-a punctat că suferinţa părţii vătămate nu s-a terminat aici pentru că, după alte ameninţări şi plăţi efectuate în beneficiul inculpatului în luna ianuarie 2005, F.C. instigat de I.D. a introdus la Judecătoria H. o acţiune pentru executarea silită asupra apartamentului, având în vedere contractul de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 388/2004, suma pretinsă de acesta fiind de 4000 dolari SUA
S-au făcut demersurile judiciare necesare pentru vânzarea silită a apartamentului cu care s-a garantat împrumutul, prin intermediul executorului judecătoresc V.I. Conform procesului-verbal din 21 martie 2005, victima i-a plătit lui F.C., prin intermediul executorului judecătoresc, suma de 4000 dolari SUA, iar în data de 30 martie 2005 apartamentul a fost scos de sub ipotecă. A susţinut victima că, pentru a obţine aceasta sumă, a fost nevoită să vândă ultimul camion pe care îl mai deţinea pe societate, înmatriculat sub nr. X3.
Judecătorul fondului a constatat că, aşa cum rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice, F.C. era un simplu executant al dispoziţiilor date de I.D., pentru că banii acordaţi cu titlu de împrumut aparţineau acestui din urmă inculpat, chiar dacă cel dintâi a participat la încheierea contractului menţionat. Din interceptări s-au desprins elemente clare că inculpaţii intenţionau de fapt să-l deposedeze pe V.O.V. de apartament, şi nu să recupereze suma de 4.000 de euro, ceea ce a demonstrat modul cu care inculpaţii îşi tratau victimele, efectele produse fiind mult mai dureroase decât spre exemplu o agresiune fizică.
În data de 19 iulie 2005, V.O.V. a primit o notificare de la I.D. trimisă prin executorul judecătoresc B.V., prin care inculpatul îl soma ca în termen de cinci zile să îi achite suma de 17 000 dolari SUA, conform chitanţei de mână încheiate în data de 14 ianuarie 2004. Mai târziu, în data de 05 septembrie 2005, acesta a fost chemat în judecată la Judecătoria H., Dosarul nr. 2443/2005, de inculpatul I.D. care a solicitat instanţei de judecată să fie obligat să îi restituie suma de 7.600 dolari SUA, cu menţiunea că până la acea dată s-au plătit 9400 dolari SUA din suma totală de 17000 dolari SUA. Aşadar, chiar prin cererea de chemare în judecată, inculpatul a recunoscut că a primit de la V.O.V. 9400 dolari SUA, ceea ce a demonstrat din nou buna-credinţă a acestuia din urmă, manifestată în contextul audierii sale.
În procesul civil, I.D. a folosit chitanţa de mână din data de 14 ianuarie 2004, care cuprinde menţiuni necorespunzătoare adevărului, anume că martorii P.V. şi C.A.I. ar fi asistat la încheierea ei şi ar fi semnat acea chitanţă. În realitate, la întocmirea chitanţei nu a fost prezent nici J.I., însă numele acestuia a fost scris de victimă la indicaţia lui I.D.
Aşa cum a rezultat din interceptările convorbirilor telefonice, din dispoziţia lui I.D., inculpatul F.C., în cursul lunii martie 2005, a procedat la contrafacerea înscrisului sub semnătură privată, redactat de V.O.V. în data de 14 ianuarie 2004, la presiunea exercitată de primul inculpat, în sensul că, pentru a acorda valoare probatorie în justiţie acestui înscris, a adăugat în cuprinsul lui numele unor martori care ar fi asistat la încheierea tranzacţiei respective.
Prin Sentinţa civilă nr. 974 din 2005, Judecătoria H. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de I.D.
Pentru suma de 9000 dolari SUA, reprezentând 260 milioane ROL împrumutată de la I.D., partea vătămată a plătit aproximativ 750 milioane ROL, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat să fie despăgubită cu suma de 400 milioane ROL.
2) În cursul anului 1994, partea vătămată V.R. a înfiinţat SC "V." SRL, care avea ca obiect de activitate, în principal, construcţii civile şi de drumuri, iar în secundar o paletă largă de activităţi, inclusiv operaţiuni comerciale.
În cadrul firmei menţionate, partea vătămată deţinea atât calitatea de administrator, cât şi pe aceea de asociat unic. Conform susţinerilor părţii vătămate, până să intre în legătură cu gruparea condusă de I.D., activitatea în cadrul firmei se desfăşura în condiţii optime, în sensul că societatea obţinea profit şi avea o cifră de afaceri rezonabilă. De altfel, partea vătămată a susţinut că, în perioada 2000 - 2003, SC "V." S.R.L a fost premiată în contextul clasamentelor efectuate de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Vâlcea la categoria societăţilor mici şi mijlocii şi că infrastructura acestei firme cuprindea baze de producţie, staţie PECO, autovehicule, diverse utilaje, etc.
În vara anului 2002, SC "V." SRL, reprezentată de partea vătămată, s-a înscris la o licitaţie aşa încât, pentru a plăti în condiţii de urgenţă contribuţiile la bugetul statului, V.R. împrumută prin intermediul lui L.C. suma de 5 000 dolari SUA cu dobândă lunară de 15%, neştiind identitatea creditorului. Suma de bani împrumutată a restituit-o după o lună şi două zile, însă inculpatul i-a adus la cunoştinţă un alt cuantum al dobânzii, de 25%, considerând debitul nerestituit în totalitate.
În aceleaşi împrejurări, L.C. i-a formulat propunerea de a-i prezenta pe I.D. şi D.D., de la care provenea o parte din suma împrumutată, însă victima a respins propunerea.
Din cauza unor probleme legate de relaţia cu B.R.D., victima a apelat din nou la L.C., de la care a împrumutat, în cursul lunii iunie 2003, suma de 10 000 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 20% acceptată de V.R., considerând că va fi în măsură să restituie împrumutul în scurt timp, având în vedere activitatea profitabilă desfăşurată în firmă.
În aceeaşi împrejurare, acesta a luat cunoştinţă de la inculpat că suma de bani acordată cu titlu de împrumut nu provine de la el, ci de la ceilalţi doi inculpaţi, I.D. şi D.D. De altfel, la prima scadenţă, sub pretextul că banii provin de la I.D., L.C. a refuzat să primească banii, motivând că primul inculpat era plecat în străinătate însă, în luna august 2003, la a doua lună de plată, I.D. şi L.C. i-au impus să plătească dobândă la dobândă, respectiv 4 400 dolari SUA
Tribunalul a constatat că această metodă de a amâna intenţionat încasarea ratelor lunare şi apoi de a veni cu alte pretenţii ce nu au fost convenite iniţial, de exemplu de a se calcula dobândă la dobândă, reprezintă o metodă des întâlnită în modul de operare al cămătarilor, care în acest fel aduc victimele în stare de insolvabilitate, aşa încât să confişte în contul datoriei pecuniare imobile, societăţi comerciale, autovehicule etc.
În aceeaşi perioadă, pentru a evita intrarea în incidenţă bancară, V.R. a împrumutat din nou de la L.C., suma de 11.000 dolari SUA însă, întrucât avea alte urgenţe, iar cei trei inculpaţi, respectiv L.C., I.D. şi D.D. i-au creat iluzia că nu insistă în plata la termen a ratelor lunare până în luna decembrie 2003, acesta nu le-a plătit inculpaţilor nicio sumă de bani.
În luna decembrie, I.D. i-a calculat lui V.R. valoarea totală a datoriei, compusă din împrumutul iniţial şi dobândă, valoare care în concepţia inculpatului se ridica la nivelul sumei de 50 000 dolari SUA, în care nu s-a inclus ultima sumă de 11 000 dolari SUA împrumutată de la L.C.. I-a solicitat victimei fie restituirea integrală a împrumutului, fie transferarea în proprietatea lui a unui bun de valoare egală.
Membrii grupului au început să-i adreseze ameninţări de natură să-i inducă o stare de teamă permanentă care se răsfrângea şi asupra membrilor familiei sale.
Pe acest fond, V.R. a fost constrâns să le cedeze proprietatea asupra apartamentului situat în R.V., judeţul Vâlcea, din patrimoniul SC "V." SRL, în cel al grupării. Astfel, prin încheierea de autentificare nr. 4513 din 23 decembrie 2003 a Notarului Public M.M. din R.V., s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între SC "V." SRL, pe de-o parte şi F.C., pe de altă parte, preţul fiind de 10 000 dolari SUA, reprezentând dobânda pe luna decembrie 2003.
A rezultat că adevăratul proprietar al apartamentului a devenit I.D. şi nu F.C., însă primul inculpat a apelat la această soluţie pentru a nu exista dovezi că practică o activitate susţinută de cămătărie. Această realitate a fost pusă în evidenţă prin interceptările convorbirilor telefonice transcrise în anexele 1/1, în contextul cărora inculpatul I.D. îşi exprimă, fără echivoc, calitatea sa de proprietar al imobilului. De altfel, F.C. a declarat în faţa organelor judiciare că nu-l cunoaşte pe V.R.
De asemenea, a mai rezultat faptul că, V.R. nu a încasat preţul apartamentului, ci doar a transferat proprietatea asupra acestuia în patrimoniul grupării condusă de I.D. Realizând, în cele din urmă, că se află într-o stare de primejdie care putea avea consecinţe dintre cele mai diverse, V.R. a decis să plătească suma de 50.000 dolari SUA lui I.D., aşa că în luna ianuarie 2004 a înstrăinat un alt apartament al firmei, situat în R.V., jud. Vâlcea, din preţul căruia aproximativ 300 milioane ROL au avut aceeaşi destinaţie.
În lunile ianuarie şi februarie 2004, V.R. i-a remis în total 28.000 dolari SUA lui I.D., însă i s-a comunicat că mai are de achitat către I.D. suma de 14 000 dolari SUA, D.D. suma de 8 000 dolari SUA şi L.C. suma de 21 400 dolari SUA (nefiind calculată dobânda la L.C.).
În aceste condiţii împovărătoare impuse de inculpaţi, partea vătămată a decis să nu mai plătească niciun ban acestora, determinând o reacţie de ameninţare şi violenţă din partea lor, care a culminat cu momentul când, în luna august 2004, la solicitarea lui L.C., transmisă pe un ton împăciuitor, victima l-a vizitat la locuinţa sa din oraşul B.G., vizită în contextul căreia au apărut intempestiv şi ceilalţi doi inculpaţi.
Aceştia l-au obligat pe V.R. să redacteze un înscris sub semnătură privată, intitulat "Chitanţă", din cuprinsul căruia a rezultat că acest înscris era redactat în data de 15 martie 2003 şi că se obligă să achite suma de 180 000 dolari SUA către I.D., D.D. şi L.C. până la data de 15 iunie 2004. Totodată, cei trei inculpaţi l-au determinat pe V.R. să aplice de mai multe ori ştampila firmei pe acest înscris şi să consemneze în cuprinsul lui că garantează restituirea aşa-zisului împrumut cu firma SC "V." SRL. Acest înscris a fost identificat şi ridicat de organele de poliţie judiciară cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 06 iulie 2007 la locuinţa lui L.C. şi se află la dosarul cauzei.
În scopul de a scăpa de presiunea continuă exercitată de inculpaţi, V.R. a accepta să cedeze în favoarea acestora 75 de procente din capitalul social al firmei, respectiv 25% pentru fiecare dintre ei, cu condiţia ca inculpaţii să finanţeze firma cu suma de 6 miliarde ROL şi să renunţe la pretenţiile potrivit cărora partea vătămată le-ar fi mai datorat suma de 22 miliarde ROL.
Prima instanţă a constatat că inculpaţii au contribuit cu o sumă modică la finanţarea firmei, respectiv cu 720 milioane ROL, cu care au fost plătite datoriile urgente, apoi au fost cooptaţi, printr-un act adiţional, ca asociaţi în cadrul societăţii comerciale, obţinând 75 de procente din capitalul social, însă după o perioadă foarte scurtă i-a comunicat lui V.R. decizia de a renunţa la calitatea de asociaţi, cu condiţia ca acesta să le înstrăineze utilaje în cuantumul creanţei.
Contrar înţelegerii, la birourile firmei din comuna P., judeţul Vâlcea, unde urma să se încheie tranzacţia, în prezenţa contabilei T.N., s-au deplasat împreună cu partea vătămată numai inculpaţii I.D. şi D.D., lipsind în mod intenţionat la această întâlnire L.C. În aceste circumstanţe, cei doi inculpaţi au manifestat un comportament care exprima ameninţare la adresa părţii vătămate şi care s-a răsfrânt şi asupra contabilei T.N., împrejurare confirmată de martoră în cuprinsul declaraţiei sale. Sub presiunea astfel creată, martora a redactat cinci facturi fiscale, prin intermediul cărora SC "V." SRL ar fi înstrăinat către SC "A.A." SRL mai multe utilaje, două autospecializate pentru transport buşteni, o semiremorcă de 30 t, un cap tractor M. şi o basculantă R. Pentru două dintre ele au fost emise chitanţe, fără încasarea banilor, evenimente derulate în data de 22 decembrie 2004. Din diverse motive, în cuprinsul facturilor s-a consemnat valoarea de inventar a utilajelor, însă nici aceasta nu a fost plătită în mod efectiv. În schimb, V.R. a fost obligat să elibereze chitanţe pentru sumele de bani înscrise în două facturi, din cuprinsul cărora a rezultat că ar fi fost achitate în această modalitate.
În modul arătat, s-a stins doar datoria faţă de I.D. şi D.D., care ulterior s-au şi retras din firmă, iar între timp s-a schimbat administratorul la SC "V." SRL, în sensul că au fost cooptaţi în această calitate, printr-un act adiţional la actul constitutiv: C.R.N. pentru V.R. şi I.M.D. pentru L.C., însă menţiunile corespunzătoare nu au fost efectuate la Registrul Comerţului.
În data de 04 februarie 2005, odată cu retragerea lui I.D. şi D.D. din firmă, s-a procedat la cooptarea ca asociat a lui M.D., unchiul lui L.C., părţile sociale fiind redistribuite după cum urmează: câte 45% reveneau lui L.C. şi V.R., iar 10% lui M.D., victima păstrându-şi în continuare statutul de minoritar în adunarea asociaţilor, în condiţiile în care anterior el a fost asociat unic la o firmă care obţinea profit şi a fost premiată de Camera de Comerţ şi Industrie Vâlcea.
În final, inculpatul L.C. a abandonat interesele firmei care a cunoscut o curbă descendentă continuă, culminând cu declanşarea procedurii de lichidare judiciară în ianuarie 2006.
Caracterul sincer al depoziţiei părţii vătămate V.R. a fost apreciat nu numai din coerenţa afirmaţilor sale, dar şi din faptul că aceasta s-a coroborat cu alte probe administrate în cauză. De exemplu, V.R. a recunoscut faptul că L.C. a creditat societatea cu suma de 2, 3 miliarde ROL, aspect care a fost confirmat de tabloul creditorilor pus la dispoziţie de lichidatorul judiciar al SC "V." SRL Pe de altă parte, partea vătămată a susţinut că L.C. a retras din societate suma de 1 miliard ROL, fără să se modifice suma cu care inculpatul a împrumutat societatea, susţinere care s-a coroborat cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 decembrie 2007 din cuprinsul căruia a rezultat că inculpatul L.C. a retras din casieria societăţii suma de 920 milioane ROL cu titlu de restituire împrumut, în condiţiile în care această sumă a fost retrasă din bancă cu explicaţiile "cheltuieli diverse" şi "avans salarii". Din acelaşi raport, la capitolul consacrat analizei operaţiunilor comerciale dintre SC "V." SRL şi SC "A.A." SRL, a rezultat că în data de 22 decembrie 2004 SC "V." SRL a facturat către SC "A.A." SRL utilaje, mijloace de transport în valoare totală de 459.300.000 ROL, care sunt achitate parţial, până la concurenţa sumei de 100.000.000 ROL, în luna februarie 2005.
Specialistul a remarcat faptul că SC "A.A." SRL abia achiziţionase în lunile septembrie şi octombrie 2004 utilaje şi mijloace de transport de la SC "B." SRL, în condiţiile în care situaţia financiar-economică a societăţii nu explica achiziţionarea de noi utilaje. De asemenea, s-a apreciat ca suspectă, din perspectiva furnizorului, apatia manifestată de acesta în efectuarea demersurilor pentru recuperarea diferenţei de preţ. În realitate însă, SC "A.A." SRL nu a plătit nici suma de 100 milioane ROL consemnată în chitanţe, aşa cum s-a arătat mai sus.
Partea vătămată V.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat să fie despăgubită cu următoarele sume de bani: contravaloarea a 80.000 dolari SUA, reprezentând sumele ce i-au fost constant cerute cu titlu de camătă, deşi debitul iniţial a fost în totalitate achitat, contravaloarea a 12.500 euro, reprezentând diferenţa de valoare dintre utilajele pe care a fost ameninţat să le înstrăineze la un preţ derizoriu fată de valoarea lor reală, contravaloarea a 10.000 dolari SUA reprezentând diferenţa de valoare dintre apartamentul situat în R.V., pe care a fost forţat să îl înstrăineze la un preţ derizoriu faţă de valoarea lui reală, contravaloarea acţiunilor pe care L.C. le-a dobândit la SC "V." SRL, fără ca pentru acestea să achite vreo sumă de bani, respectiv 200.000 RON, contravaloarea pierderii suferite de SC "V." SRL, ca urmare a faptului că firma a intrat în procedura de lichidare judiciară, pierdere datorată activităţilor ilicite desfăşurată de inculpat, evaluată de victimă la concurenţa sumei de 100.000 RON.
3) În luna martie 2003, partea vătămată D.M. a înfiinţat SC "P.M." SRL H., în cadrul căreia avea calitatea de administrator şi asociat unic, societatea desfăşurând activitatea de colectare şi vânzare a deşeurilor reciclabile, în special fier vechi.
În perioada aprilie - iunie 2004, victima a început edificarea unei case de locuit situată în oraşul H., cumulând o datorie pentru achiziţionarea de ţiglă în cuantum de 140 milioane ROL, datorie ce urma să o plătească într-un termen de 15 zile.
Întrucât banca la care a apelat a refuzat acordarea unui împrumut, a fost constrânsă să apeleze la I.D., care i-a învederat că este dispus să îi acorde un împrumut pentru o perioada de 3 luni în cuantum de 12.000 euro, cu o dobândă cuprinsă între 10% şi 20% pe lună, dar numai dacă încheie un contract de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect casa construită de victimă.
În data de 14 iunie 2004, prin încheierea cu nr. 1164 a notarului public S.V.Z. s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, prin care D.M. şi D.N. îi înstrăinau numiţilor D.V. şi D.V.Z., naşii lui I.D., o casă de locuit şi un teren în suprafaţă de 468,09 mp, imobile situate în oraşul H., judeţul Vâlcea, la un preţ de 17.000 euro, diferenţa de 5.000 euro dintre suma efectiv împrumutată şi suma consemnată în contract reprezentând dobânda percepută de inculpat pe perioada menţionată.
Conform declaraţiilor victimei, confirmate prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, în perioada imediat următoare, mai precis în perioada cuprinsă între 17 iulie 2004 - 10 octombrie 2004, D.M. i-a restituit, fie direct lui I.D., fie prin intermediul colaboratorilor acestuia, D.V., F.C. şi J.I., întregul debit, inclusiv dobânzile foarte mari pe care le percepea. În pofida faptului că i-a plătit lui I.D. o sumă de bani mai mare decât cea stipulată în contract, acesta a refuzat să îi restituie casa, comunicându-i în luna decembrie 2004 că mai are un debit restant de 7.000 euro, iar în luna următoare că îi percepe o dobândă de 10% pe lună.
În aceeaşi lună, partea vătămată a intervenit pe lângă inculpatul I.D. prin intermediul unui apropiat al acestuia, C.P. în scopul de a-şi recăpăta casa, refuzul restituirii fiind motivat prin faptul că D.V. era plecat în străinătate în acea perioadă.
În aceeaşi perioadă, respectiv începutul anului 2005, D.M. a aflat că un cunoscut al său, P.M.Z., care deţinea calitatea de administrator şi asociat unic la SC "B.I." SRL, avea probleme asemănătoare cu grupul condus de I.D., aşa încât împreună au căutat soluţii în scopul recuperării imobilelor dobândite fără drept de inculpat şi al lichidării oricărui debit ce pretindea inculpatul că îl avea de recuperat de la aceştia.
Astfel, cele două părţi vătămate au contactat conducerea SC "S." SRL Slatina, care câştigase o licitaţie privind dezafectarea unui tronson de ţeavă aparţinând C.E.T.P., afacere ce prezenta garanţia obţinerii unui profit substanţial. Clauzele negociate între cele două părţi au fost consemnate într-un contract încheiat între SC "S." SRL Slatina şi SC "B.I." SRL, această din urmă societate fiind încă controlată de P.M.Z.. Apoi, D.M. împreună cu P.M.Z. i-au propus lui I.D. să participe la această afacere, în sensul de a plăti primul avans către SC "S." SRL Slatina, în cuantum de 300 milioane ROL, iar profitul să fie împărţit în trei părţi egale, inculpatul urmând să renunţe la casa lui D.M., precum şi la Pensiunea B., a lui P.M.Z., dar şi la debitele ce pretindea că le mai au de restituit.
Cu toate că inculpatul I.D. a lăsat impresia că a acceptat propunerea în termenii conveniţi, ulterior a contactat conducerea SC "S." SRL Slatina şi a încheiat un nou contract de prestări servicii cu această firmă, însă în calitate de reprezentant al SC "A.A." SRL
În momentul în care au realizat că I.D. i-a îndepărtat din afacere, D.M. şi P.M.Z. au convenit cu I.D. să amenajeze o staţie ITP care să funcţioneze în cadrul SC "B.I." SRL, având în vedere că în scurt timp majoritatea părţilor sociale ce compuneau capitalul social al acestei firme urmau să fie cedate inculpatului, în contul creanţei pe care el pretindea că o are de recuperat de la P.M.Z.
Astfel, s-a convenit ca P.M.Z. să participe la edificarea staţiei ITP cu utilajele necesare realizării acestui obiectiv, iar D.M. să pună la dispoziţie un teren în suprafaţă de 1560 mp, situat în vecinătatea parcului din oraşul H. Condiţia încheierii acestei afaceri a fost ca I.D. urma să restituie casa lui D.M. şi pensiunea B. lui P.M.Z. şi să renunţe la orice creanţă pe care pretindea ca ar mai avea-o de plătit cei doi.
Întrucât inculpatul a acceptat această ofertă, în data de 08 martie 2005, prin încheierea cu nr. 1041 a notarului public M.M., s-a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, prin intermediul căruia D.V. şi D.V.Z. au înstrăinat socrilor părţii vătămate D.M., S.P. şi S.I. casa şi terenul din H. aparţinând victimei. Până la preluarea SC "B.I." SRL de către inculpatul I.D., această societate comercială, reprezentată de administratorul B.G., a înstrăinat terenul ce a aparţinut lui D.M. fratelui acestuia, D.D.
S-a observat de către instanţa de fond că toate aceste evenimente au fost de natură să inducă o stare de surescitare inculpatului I.D. care, la un moment dat, analiza prin telefon cu naşul său D.V. perspectiva de a apela la represalii împotriva lui D.M. Prin intermediul lui C.P., în data de 02 iunie 2005 inculpatul I.D. l-a convocat pe D.M. la hotelul "C." din R.V., unde inculpatul era însoţit de alte şase persoane, printre care se aflau J.I. şi C.A.I.
În acest loc, inculpatul a agresat-o pe victimă împreună cu cele şase persoane, apoi i-a impus să încheie un contract de împrumut în forma autentică, prin care să se stipuleze că victima urma să plătească grupării conduse de I.D. suma de 11.000 euro. Astfel, în data de 06 iunie 2005, prin încheierea cu nr. 2176 a notarului public M.M. s-a autentificat contractul de împrumut ce nu exprima realitatea, potrivit căruia C.A.I. îl împrumută pe D.M. cu suma respectivă, ce ar fi trebuit restituită până la data de 06 august 2005. Acest contract de împrumut nu a mai fost valorificat de inculpatul I.D., deoarece s-a aflat că între timp D.M. a efectuat demersuri pe lângă organele judiciare, precum şi în anumite medii politice, în scopul de a se proteja de acţiunile dăunătoare ale inculpatului.
Acţiunile de şantaj, precum şi derularea evenimentelor în ansamblul lor au fost puse în lumină, pe lângă declaraţiile pertinente ale victimei, în cuprinsul cărora au fost descrise cu coerenţă faptele, de înscrisurile existente la dosar, declaraţiile martorilor D.D., D.N., P.C., A.N.D., precum şi de conţinutul convorbirilor telefonice transcrise în anexele 9/1, 11/1, 2/2, 5/2,7/3, 8/3, 9/3, 8/5, 9/5 şi 10/5. De exemplu, într-o convorbire telefonică purtată de I.D. cu naşul său D.V. şi consemnată în anexa 5/2, acesta din urma îi propune inculpatului să-i determine pe G. şi pe T. să-l ducă pe D.M. undeva la ţară "să-l taie şi să-l facă varză".
Partea vătămată D.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru paguba materială care i-a fost creată şi suferinţa morală pricinuită de gruparea I.D.
4) Partea vătămată P.M.Z., având calitatea de asociat unic şi de administrator la SC "B.I." SRL, a împrumutat în cursul anului 2003 suma de 18.000 dolari SUA, însă în contractul de împrumut încheiat în forma autentică cu inculpatul I.D. este consemnată suma de 25.000 dolari SUA, diferenţa dintre cele două sume reprezentând dobânda percepută de inculpat în decursul unui an. Garantarea restituirii împrumutului s-a efectuat prin constituirea unui drept de ipotecă asupra pensiunii B., aparţinând lui P.M.Z.
Conform celor susţinute de victimă, aceasta a restituit în decursul unei perioade mai mari de un an aproximativ 19.000 dolari SUA, ratele fiind remise fie acestui inculpat, fie inculpatului J.I.
În continuare, evenimentele au evoluat aşa cum au fost descrise în cazul părţii vătămate D.M., în sensul că, pentru a stinge orice litigiu cu I.D. şi pentru a recupera pensiunea B. din H., i-au propus succesiv inculpatului să participe la dezafectarea cantităţii de aproximativ 3.000 tone ţeavă de la C.E.T.P., afacere pe care şi-a însuşit-o integral inculpatul, precum şi la amenajarea unei staţii ITP în cadrul SC "B.I." SRL, pe care urma să o cedeze lui P.I. şi lui F.C. Pe lângă cedarea majorităţii părţilor sociale, P.M.Z. trebuia să participe la amenajarea staţiei ITP, cu toate utilajele necesare pe care în prealabil le-a transferat din patrimoniul său în cel al firmei.
Pentru realizarea aceluiaşi obiectiv, D.M. a transferat în patrimoniul SC "B.I." S.R.L un teren în suprafaţa de 1.500 mp, pe care urma să funcţioneze staţia ITP. După ce I.D. a aflat că a pierdut controlul asupra casei şi terenurilor care i-au aparţinut victimei D.M., s-a produs o modificare substanţială în comportamentul acestuia, în sensul că a devenit agresiv atât faţă de partea vătămată menţionată anterior, cât şi de B.G. care, în calitate de administrator la SC "B.I." SRL, cu puţin timp înainte de preluarea acestei firme de F.C. şi P.I., a semnat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat terenul în favoarea lui D.D.
Fără să îl prevină în vreun fel pe P.M.Z., inculpatul I.D. a efectuat demersurile necesare în vederea vânzării la licitaţie a pensiunii B., care în final a fost adjudecată în favoarea fiului victimei, P.C.
P.M.Z. a mai declarat că, în perioada când controla SC "B.I." SRL, în cadrul procesului de executare a unui contract de participaţiune cu SC "Z." SA V., a efectuat investiţii majore, constând în amenajarea unei clădiri şi a unor sere. Întrucât SC "Z." SA V. a intrat în procedura de lichidare judiciară, lichidatorul judiciar B.M. a stabilit o creanţă de 540 milioane ROL în favoarea SC "B.I." SRL, conform raportului întocmit de acesta. Această sumă de bani a ajuns în posesia lui I.D. prin intermediul lui F.C., administrator la SC "B.I." SRL.
Elemente edificatoare privind faptele care au condus la deposedarea lui P.M.Z. de valori importante, respectiv: societatea comercială, pensiunea B., utilajele specifice staţiei ITP, sume de bani, s-au desprins din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice cuprinse în anexele 6/1, 9/1, 12/1, 5/2, 6/2, 8/5, 9/5, 7/3 şi 9/3. Partea vătămată P.M.Z. s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în vedere paguba pricinuită.
5) S-a constatat de către prima instanţă că partea vătămată M.D. este administratorul SC "S." SRL, firmă specializată în colectarea deşeurilor, care efectua, conform obiectului de activitate, diverse operaţiuni comerciale.
Din relaţia de concubinaj a acestuia cu M.G. a rezultat minorul M.D.P., în vârstă de 13 ani. Din cauza problemelor grave de sănătate pe care le-a avut M.G., probleme ce necesitau efectuarea unor investigaţii şi tratamente costisitoare, în perioada septembrie - octombrie 2002, M.D. a împrumutat de la diverse persoane suma de 13.500 dolari SUA, cu o dobândă de 15%, împrumut pentru garantarea căruia a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1529 din 01 octombrie 2002 la Biroul Notarului Public B.C.M., prin care înstrăina casa şi terenul, situate în R.V., primite moştenire de la tatăl său, preţul stipulat în contract fiind de 425 milioane ROL.
În cursul lunii februarie 2003, s-a produs o cesiune de creanţă între dobânditorii iniţiali ai imobilelor, pe de o parte, şi I.D., D.D. şi L.C., pe de altă parte. Astfel, în data de 12 februarie 2003, prin încheierea cu nr. 215 la biroul aceluiaşi notar public, B.C.M., s-a autentificat un nou contract de vânzare-cumpărare, prin care D.D. a dobândit bunurile imobile situate în R.V., care au aparţinut lui M.D. De altfel, cei trei inculpaţi au comunicat victimei că au preluat creanţa care se ridica la concurenţa sumei de 35.000 dolari SUA, precum şi nivelul dobânzii, stabilit la 15% pe lună.
După o primă plată efectuată în contul creanţei, în luna martie 2003, reprezentând dobânda la debitul fixat de inculpaţi, în luna aprilie 2003, M.D. le-a comunicat faptul că între firma acestuia şi SC "O." SA se afla în derulare un contract având valoarea de 2,8 miliarde ROL aşa încât, pe măsură ce vor încasa aceşti bani rezultaţi din revânzarea mărfii achiziţionate de la SC "O." SA, va fi în măsură să plătească întreaga datorie în scopul de a-şi recupera casa.
Astfel, în perioada mai - iunie 2003, pe măsură ce s-au încasat sume de bani rezultaţi din această afacere, efectua plăţi către grupul I.D., totalizând suma de 2,5 miliarde ROL.
Contrar convingerii părţii vătămate, cei trei inculpaţi i-au comunicat faptul că acesta nu a plătit decât dobânda, aşa încât datoria de 36.000 de dolari SUA a rămas intactă, iar în ipoteza în care nu va fi plătită cu dobânzile de rigoare se va proceda la evacuarea lui M.D., împreună cu toată familia, din locuinţă.
În cursul lunii iulie 2003, în baza unui contract încheiat cu o firmă din Zalău, SC "S." S.R.L, reprezentată de M.D., a achiziţionat mărfuri în valoare de 328.676 RON, constând în unelte aşchietoare respectiv freze, burghie, tarozi, alezoare, mărfuri ce intenţiona să le compenseze cu fier prelucrat în profile, bare laminate etc., dar pe care le-a garantat prin lăsarea în custodia furnizorului a unor bilete la ordin. Când marfa a ajuns pe raza judeţului Vâlcea, aceasta a fost confiscată de gruparea lui I.D. şi dirijată spre una din reşedinţele sale din oraşul H., judeţul Vâlcea.
În aceste împrejurări, inculpatul I.D. i-a învederat victimei că marfa rămâne în posesia lui cu titlu de garanţie pentru plata dobânzilor şi a debitului, iar în momentul în care se vor găsi cumpărători, inculpatul îşi va opri din valoarea ei suma de 36.500 dolari SUA, precum şi dobânda pe 2 luni, apoi va restitui casa şi terenul părţii vătămate.
După ce M.D. a efectuat demersul de a găsi cumpărători, luând legătura cu martorul C.H., I.D. a schimbat datele problemei, solicitându-i victimei ca marfa să fie înregistrată în contabilitatea firmei sale, SC "A.A." SRL, propunere cu care martorul nu a fost de acord.
În cursul lunii august 2003, după o perioadă de neplată a dobânzii, I.D. l-a convocat pe M.D. în zona R. a municipiului R.V., unde erau prezenţi şi ceilalţi doi inculpaţi, dar şi alte persoane, împrejurare în care inculpatul D.D. l-a agresat, aplicându-i o lovitură puternică în zona abdominală. Aceste lucruri au rezultat din conţinutul unor convorbiri telefonice, în cadrul cărora victima şi-a exprimat, pe de o parte, teama faţă de acest inculpat, iar pe de altă parte, refuzul de a se întâlni cu el pentru a evita o nouă agresiune. În aceleaşi circumstanţe, inculpaţii l-au constrâns pe M.D. să semneze şi să ştampileze mai multe facturi şi chitanţe fiscale, care au rămas în posesia lui I.D.
Aceste acte contabile au fost completate cu datele referitoare la marfa achiziţionată de M.D. de la Zalău şi apoi înregistrate în contabilitatea SC "A.A." SRL.
Pe de o parte, din înregistrările audio puse la dispoziţie de partea vătămată M.D. a rezultat că fosta contabilă a SC "A.A." SRL, S.M., i-a solicitat în continuare chitanţe, în aşa fel încât să fie posibilă evidenţierea în contabilitate a plăţii mărfii în întregul său. Pe de altă parte, exemplarul doi al chitanţelor luate prin constrângere de la M.D. a fost identificat şi ridicat de poliţie de la inculpatul J.I. în data de 06 iulie 2007, când s-a efectuat percheziţia domiciliară la apartamentul acestuia.
În cursul lunilor noiembrie sau decembrie 2003, au fost promovate în justiţie acţiuni în evacuare împotriva lui M.D., aşa încât în februarie 2004 s-a obţinut o evacuare parţială, iar după aproximativ un an instanţele au hotărât evacuarea totală a sa din imobilul situat pe strada F., nr. 4 şi a tuturor membrilor familiei, inclusiv a copilului.
În perioada când executorul judecătoresc căruia i s-a atribuit punerea în executare a evacuării a emis somaţie, I.D. l-a convocat pe M.D. şi în prezenţa lui D.D., după o înţelegere cu L.C., i-a propus acestuia să îi restituie casa şi terenul, cu condiţia de a le remite suma de 100.000 dolari SUA, cu plata într-o singură tranşă.
Până la urmă, inculpaţii au acceptat plata în două tranşe, cu condiţia ca jumătate din suma solicitată să fie plătită în termenul prevăzut în somaţie, respectiv în 15 zile. Deoarece M.D. le-a comunicat inculpaţilor I.D., L.C. şi D.D. că nu a fost în măsură să strângă întreaga sumă, ci numai 36.000 dolari SUA, aceştia din urmă au încercat să finalizeze acţiunea de evacuare. Datorită faptului că, în ziua programată pentru evacuare, mai mulţi romi din R.V. s-au deplasat la locuinţa victimei din Str. F. nr. 4, exprimându-şi dezacordul cu privire la acţiunea inculpaţilor, evacuarea propriu-zisă nu s-a finalizat.
În data de 27 aprilie 2005, la Biroul Notarului Public G.M., prin încheierea cu nr. 2079 s-a autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între D.D. şi D.I. pe de o parte, şi M.G. pe de o parte, prin intermediul căruia, primii s-au angajat să-i vândă părţii vătămate imobilele situate în R.V., str. F., nr. 4, jud. Vâlcea, contra sumei de 100.000 dolari SUA, recunoscând că au primit la data încheierii contractului suma de 50.000 dolari SUA. Urma ca diferenţa să fie achitată în două rate egale, prima rată până la data de 27 iulie 2005, iar cea dea doua - până la data de 28 octombrie 2005.
În continuare, partea vătămată a susţinut că la scadenţa primei rate nu a fost în măsură să obţină întreaga sumă necesară, de 25.000 dolari SUA, aşa încât gruparea I.D. i-a impus să plătească dobândă la diferenţa ce a rămas neplătită, motiv pentru care i-a înmânat acestei grupări, fie direct, fie prin intermediari, mai întâi 4.000 dolari SUA, apoi 5.000 euro, iar în cursul lunilor august, septembrie şi octombrie - suma de 10.000 dolari SUA.
De asemenea, a susţinut partea vătămată că, în luna iulie 2005, aflându-se în apartamentul lui I.D., acesta şi-a confecţionat o dovadă scrisă, prin care a eşalonat în rate succesive rambursarea debitului, cu dobânzile aferente până la sfârşitul anului 2005, şi apoi l-a determinat pe M.D. să scrie la sfârşitul chitanţei două rânduri, prin care se obliga să respecte graficul de rambursare.
Înscrisul la care a făcut referire partea vătămată a fost descoperit şi ridicat în data de 06 iulie 2007, cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa lui J.I.; din cuprinsul lui a rezultat eşalonarea plăţii unei rate, în valută şi în moneda naţională, cărora li s-a adăugat o dobândă exorbitantă de 20% - 25% pe lună, iar la sfârşitul actului M.D. a adăugat următoarele expresii: "Confirm lista de mai sus, sunt de acord să restitui toată suma de mai sus, până la (sfârşitul) anului 2005,".
În aceleaşi împrejurări, s-a identificat un alt înscris, din care a rezultat că M.D. a înmânat inculpaţilor 5000 dolari SUA, câte 2.000 dolari SUA revenind lui I.D. şi D.D., iar 1.000 dolari SUA inculpatului L.C. De asemenea, din cuprinsul acelui act a rezultat că inculpaţii au efectuat calcule privind împărţirea sumelor de bani provenite din camătă, sume de ordinul zecilor de mii de dolari SUA.
În cursul lunii noiembrie 2005, din dispoziţia inculpatului I.D. i s-a confiscat lui M.D. autoturismul marca A. înmatriculat sub nr. Y, autoturism care a fost achiziţionat în leasing de SC "S." SRL Braşov şi încredinţat părţii vătămate în scopul utilizării. Pe parcursul urmăririi penale, autoturismul a fost identificat la locuinţa din oraşul H. a inculpatului I.D. şi restituit unui reprezentant al SC "S." SRL Braşov.
La data de 15 noiembrie 2005, i s-a propus părţii vătămate M.G. să semneze o declaraţie autentică, prin care să-şi exprime acordul de a rezilia antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între ea, pe de o parte, şi D.D. şi D.I., pe de altă parte, şi să precizeze că nu mai are niciun fel de pretenţii materiale sau de altă natură faţă de cele două persoane.
Întrucât a refuzat încheierea unui astfel de înscris, în ziua următoare, din dispoziţia lui I.D., în timp ce M.G. se afla cu fiul ei, M.D.P. în Piaţa Centrală din municipiul R.V., inculpatul J.I., însoţit de o altă persoană, profitând de faptul că M.G. a intrat într-un magazin alimentar, l-a luat pe copil în autoturismul său sub un pretext oarecare, apoi l-a condus în zona poligonului auto din comuna V., judeţul Vâlcea, unde l-a ţinut împotriva voinţei sale şi a părinţilor săi, până când mama lui a fost constrânsă să semneze declaraţia autentică la care am făcut referire anterior.
Că faptele au fost săvârşite în modul descris anterior, s-a dovedit nu numai prin coroborarea declaraţiilor celor trei victime, iar în alt mod nu s-ar fi putut explica de ce M.G. ar fi renunţat cu atâta uşurinţă la suma de 50.000 dolari SUA şi la promisiunea de răscumpărare a imobilelor soţului său.
De altfel, din interceptările convorbirilor telefonice purtate între I.D. şi D.D., precum şi între primul inculpat şi M.D., a rezultat că acesta le-a oferit sume de bani cuprinse între 50.000 dolari SUA şi 75.000 dolari SUA, pentru a fi lăsat în pace şi pentru a-şi răscumpăra casa şi terenul, însă inculpaţii au urmărit să obţină un profit cât mai mare de la acesta, şi chiar au plănuit să pună în operă acţiuni de natură să îi producă suferinţă, în aşa fel încât să se supună pretenţiilor lor.
După ce M.G. a renunţat, în circumstanţele descrise, la antecontractul de vânzare-cumpărare, după numai şapte zile, mai precis pe 22 noiembrie 2005, D.D. şi D.I. au donat casa şi terenul lui D.I., fratele inculpatului, care la rândul său, după alte două zile, transfera proprietatea asupra imobilelor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5209 din 24 noiembrie 2005 la Biroul Notarului Public F.R. în patrimoniul lui F.C. şi al soţiei sale, A., cunoştinţe apropiate ale lui I.D., pentru preţul de 300.000 RON.
După ce s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, M.D. a fost contactat de diferite personalităţi din structurile de organizare ale romilor, care i-au propus să renunţe la demersul său judiciar şi să retracteze declaraţiile date în faţa organelor judiciare în defavoarea inculpatului I.D. şi a grupului său.
Victimei i s-a promis că, dacă va proceda în acest mod, îşi va recăpăta casa şi a terenul. Declaraţia părţii vătămate a fost coroborată cu alte probe administrate în cauză, cum ar fi: convorbirile telefonice interceptate în anul 2005 şi transcrise în anexele 1/3, 2/3, 3/3, 6/3, precum şi în anul 2007, înregistrările audio puse la dispoziţie de victimă, copiile contractelor notariale, înscrisurile găsite la percheziţii, fotocopii ale mesajelor de ameninţare transmise prin telefon, declaraţiile martorilor M.F., M.I., S.N.S., I.O.E., S.M., S.R.T., Ş.G., C.M.
Părţile vătămate M.D. şi M.G. s-au constituit părţi civile în procesul penal şi au solicitat să fie despăgubite cu o suma de bani.
6) În luna august a anului 2002, M.M., M.D.Z., P.M., P.V. şi S.M. au înfiinţat SC "E.I." SA, cu sediul social în R.V., societate care avea ca obiect de activitate, în principal, lucrări de instalaţii electrice şi care a fost administrată până în anul 2005 de M.M.
Încă de la înfiinţarea societăţii comerciale, este numit în calitate de director T.A. dar, pentru că s-a considerat că acesta are o experienţă vastă în domeniul afacerilor, a fost desemnat să administreze în fapt activitatea din cadrul firmei.
Capitalul social al firmei era compus din acţiuni a căror valoare nominală era distribuită între asociaţi, după cum urmează: M.M. deţinea 84% din capitalul social, M.D.Z. 10%, iar ceilalţi trei asociaţi câte 2% fiecare.
La începutul anului 2003, SC "E.I." SA a cumpărat la licitaţie fosta fermă din oraşul B.O., compusă din mai multe imobile şi un teren, în suprafaţă de aproximativ 25.000 mp.
Directorul societăţii comerciale, T.A. avea relaţii de colaborare cu numiţii S.D. şi H.R.S.N., care au relatat asociaţilor că au identificat un stoc de rulmenţi ce puteau fi recondiţionaţi şi apoi revânduţi, contra unui profit.
După ce a efectuat demersuri pentru obţinerea unui credit bancar, prin intermediul celor doi colaboratori l-a cunoscut pe L.C., care a condiţionat acordarea unui împrumut în cuantum de 1,6 miliarde ROL plus TVA pentru o perioadă de două luni, cu o dobândă totală de 400.000.000 ROL, de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, având ca obiect imobilele ce compuneau fosta fermă din oraşul B.O..
Propunerea inculpatului a fost primită cu opoziţie din partea tuturor asociaţilor, însă la insistenţele lui T.A., M.M. a acceptat propunerea, considerând că este benefică pentru interesele firmei. Conform clauzelor prevăzute în actul constitutiv al societăţii, indiferent de cota de participare a acţionarilor la capitalul social, deciziile importante se adoptau cu acordul tuturor acţionarilor.
Prin urmare, în data de 18 decembrie 2003, la Biroul Notarului Public G.M., prin încheierea cu nr. 5239, s-a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, prin care SC "E.I." SA, a înstrăinat terenurile şi construcţiile fostei ferme din B.O. în favoarea inculpatului L.C., cu preţul de aproximativ 1.680.000.000 ROL, la care s-a adăugat T.V.A. de aproximativ 319 milioane ROL, cu toate că termenii conveniţi erau cei specifici unui contract de împrumut.
Pentru a se putea încheia contractul de vânzare-cumpărare, s-a prezentat notarului public procesul-verbal al Adunării Generale a Acţionarilor SC "E.I." SA cu nr. 584 din 18 decembrie 2003, care exprima acordul tuturor asociaţilor de a vinde terenul şi construcţiile situate în oraşul B.O., strada T.V., numai că din cele cinci semnături executate pe acest înscris numai semnătura asociatei M.M. era reală, celelalte patru fiind contrafăcute.
Aşa cum au declarat martorii audiaţi în cauză, L.C. a înmânat banii lui H.R.S.N., colaborator al firmei, cu scopul de a achiziţiona rulmenţi din instalaţii dezafectate din municipiul Bacău. În cele din urmă, H.R.S.N. nu a utilizat aceşti bani pentru achiziţionarea de rulmenţi şi nici pentru alte interese ale societăţii, astfel încât asociaţii s-au văzut în situaţia de a nu mai fi proprietarii fermei şi nici de a obţine bani pentru relansarea activităţii economico-financiare din cadrul firmei.
Mai târziu, s-a descoperit că, de fapt, H.R.S.N. şi S.D. aveau alte probleme cu inculpatul L.C., de la care au împrumutat sume de bani garantate cu autoturisme de lux şi apartamente.
Tot mai târziu, s-a descoperit că suma de bani acordată cu titlu de împrumut sau cel puţin o parte însemnată a ei aparţinea lui I.D., care gestiona o adevărată "industrie", programată să obţină beneficii fabuloase din activităţi de camătă.
După aproximativ două luni de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, T.A. l-a contactat pe L.C., comunicându-i că nu are întreaga sumă solicitată de acesta şi propunându-i, totodată, soluţia de a vinde imobilele, iar din preţul astfel obţinut să îşi reţină suma pretinsă iar restul să restituie societăţii.
L.C. nu a acceptat această propunere, aşa încât au mai trecut alte luni, în condiţiile în care trecerea timpului venea în favoarea inculpaţilor.
La o altă întâlnire, la care au participat T.A., L.C. şi I.D., s-au purtat discuţii pe aceeaşi temă, înregistrate de T.A. pe suport magnetic, în contextul cărora s-a reiterat propunerea de vânzare a fermei, iar inculpaţii să îşi păstreze suma de cinci miliarde ROL.
În cadrul altei întâlniri, la care au participat M.M. şi L.C., alături de altă persoană, conversaţiile purtate între acestea au fost înregistrate pe suport magnetic de martoră şi din cuprinsul lor rezultă relaţiile anterioare ale acestora cu H.R.S.N. şi S.D., cărora le acordaseră împrumuturi garantate cu autoturisme de lux şi imobile.
În sfârşit, M.M. şi P.M., având reprezentarea că L.C., dar şi I.D., vor accepta ca din preţul obţinut prin vânzarea imobilelor să remită o parte SC "E.I." SA, au găsit un cumpărător dispus să ofere suma de 10,5 miliarde ROL pe imobile, însă când au prezentat aceasta soluţie primului inculpat, acesta a cerut suma de 11 miliarde ROL.
De altfel, agasat de insistenţele lui T.A. şi ale asociaţilor de a-şi recupera ferma, inculpatul L.C. s-a întâlnit cu acesta în municipiul Bucureşti în luna iulie 2004, şi în stilul caracteristic, fără prea multe explicaţii, l-a agresat fizic provocându-i leziuni traumatice.
De altfel, s-a constatat de către prima instanţă o predilecţie a acestui inculpat de a-şi umili victimele în public şi în timpul zilei, în aşa fel încât să se reliefeze o lipsă de reacţie a autorităţilor împotriva actelor sale.
În cele din urmă, SC "E.I." SA a intrat în procedura de lichidare judiciară, ca în majoritatea cazurilor în care administratorii unor societăţi comerciale au manifestat nesăbuinţa de a împrumuta sume de bani de la inculpaţi.
Faptele descrise sunt probate cu declaraţiile martorilor M.M., M.D.Z., P.M., contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5239 din 18 decembrie 2003, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, fotografiile privind agresiunile inculpatului L.C. asupra lui T.A. şi înregistrările puse la dispoziţie de către SC "E.I." SA.
SC "E.I." SA, prin lichidatorul judiciar G.G.E. SPRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat să fie despăgubită cu suma de 1.500.000 RON, reprezentând valoarea de piaţă a imobilelor situate în oraşului B.O., str. T.V., cu numerele cadastrale 106 şi 107.
7) În cursul anului 2001, partea vătămată C.V. a înfiinţat SC "F.C.Z." SRL, cu sediul în comuna V., sat I.R., în cadrul căreia avea calitatea de asociat unic şi administrator, societate care avea un obiect de activitate diversificat, însă în principal acesta viza domeniul construcţiilor civile şi industriale.
În cursul anului 2004, SC "F.C.Z." SRL a solicitat fonduri Phare pentru construirea unei fabrici, însă pentru acordarea lor era necesară o contribuţie a firmei în cuantum de 40% din valoarea investiţiei.
Pentru a constitui procentul de 40% reprezentând contribuţia personală, C.V. a împrumutat suma de 640.000.000 ROL în data de 17 ianuarie 2004 de la I.D., partea vătămată acceptând condiţiile de rambursare a împrumutului, precum şi a dobânzilor stabilite de inculpat, însă pe parcurs, în mod unilateral şi împotriva voinţei victimei, contractul a suferit modificări. Astfel, pentru suma de 20.000 dolari SUA, I.D. i-a impus să plătească lunar o dobânda de 10%, aşa încât la sfârşitul perioadei de creditare, C.V. urma să restituie 22.000 dolari SUA, ţinând seama de faptul că intenţia lui a fost aceea de a lua acest împrumut doar pentru o singură lună. Partea vătămată a susţinut că pentru garantarea împrumutului i-a înmânat lui I.D. un cec semnat şi ştampilat de el, însă necompletat la celelalte rubrici şi că în timp cecul nu a putut fi folosit de inculpat, pentru că s-au modificat conturile bancare.
La percheziţia domiciliară efectuată în data de 06 iulie 2006 la locuinţa numitei I.M., mama inculpatului, s-au descoperit şi ridicat o factură fiscală emisă de O.I.R. semnată şi ştampilată, însă necompletată la celelalte rubrici, precum şi trei cecuri emise în aceleaşi condiţii, în împrejurările în care partea vătămată deţinea funcţia de preşedinte al obştii în perioada de referinţă.
În data de 17 februarie 2004, conform declaraţiei părţii vătămate sau în data de 05 martie 2004, conform agendei personale a acesteia, a restituit suma de 12.000 dolari SUA, reprezentând jumătate din valoarea împrumutului, la care s-a adăugat dobânda de 2.000 dolari SUA pentru o lună, rămânând cu un debit de 10.000 dolari SUA.
Beneficiind de împrejurarea că I.D. se afla în posesia unor acte contabile semnate şi ştampilate de C.V., însă necompletate la celelalte rubrici, în data de 01 aprilie 2004, acesta a transformat datoria din 10.000 dolari SUA în 10.000 euro, diferenţa de curs dintre cele două sume fiind în cuantum de 100.000.000 ROL.
Partea vătămată nu a avut argumente la noua strategie a inculpatului, pentru că altfel acesta introducea filele cec în circuitul bancar şi consecinţele patrimoniale sau de altă natură erau mult mai dureroase pentru el. Astfel, în lunile aprilie, mai şi iunie 2004, C.V. i-a plătit lui I.D., prin intermediul lui F.C., suma de 3.000 euro, echivalent a 130 milioane ROL. Apoi, în lunile următoare, iulie, august şi septembrie 2004, partea vătămată i-a plătit inculpatului câte 1000 euro pe lună, în total 3000 euro, iar în luna decembrie 2004 a achitat 4000 euro, echivalent a 160 milioane ROL, în condiţiile în care i-a livrat acestuia anvelope în valoare de 125 milioane ROL şi, de asemenea, pe o perioadă de 5 - 6 luni i-a livrat acestuia, fără plată, 30 - 40 de pâini, valoarea totală a acestor bunuri fiind de 56 milioane ROL.
Cu toate că, după calculele lui C.V., acesta plătise în decursul unui an, 9.000 de euro peste valoarea împrumutului pe care l-a restituit integral, I.D. îi transmitea direct sau prin interpuşi că mai este dator în continuare la el cu suma de 10.000 euro.
Având la dispoziţie factorul de presiune, constând în emiterea în alb a unor acte contabile, inculpatul i-a propus lui C.V. să îi mai acorde un împrumut de 5 - 6000 de euro, care s-a adăugat la restanţa de 10.000 euro, însă numai cu condiţia de a garanta restituirea întregii datorii ce susţinea că o avea de rambursat prin constituirea unui drept de ipotecă asupra casei deţinute de victimă şi de soţia acestuia în comuna V., judeţul Vâlcea, rata dobânzii urmând să fie stabilită la nivelul de 10% pe lună. Din fericire pentru victimă, această tranzacţie nu a avut loc, pentru că soţia acesteia, martora C.E., nu s-a prezentat la notar pentru încheierea contractului.
C.V. a susţinut că, înainte cu o lună de a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, întâlnindu-se întâmplător în magazinul M. din R.V. cu inculpatul, acesta i-a adresat ameninţări neechivoce, care i-au indus o stare de teamă. De altfel, în toată perioada cât a fost debitorul lui I.D., acesta fie nemijlocit, fie prin intermediul telefonului, i-a transmis, cu ameninţările de rigoare, să îi dea bani, aceste afirmaţii fiind confirmate nu numai de declaraţia lui C.M., dar şi de redarea în forma scrisă a convorbirilor telefonice purtate în martie 2005 şi consemnate în anexele 6/2 şi 7/4.
Dacă, într-o primă fază, C.V. s-a constituit parte civilă şi a solicitat să fie despăgubit cu suma de 9.000 euro, ulterior, după ce şi-a angajat avocat, a revenit asupra cererii, amintindu-şi că I.D. i-ar fi dat suma de 10.000 euro, pentru edificarea unui gard. Tribunalul a apreciat că acest aspect nu a fost consemnat în agenda personală a victimei.
8) Partea vătămată S.I. este administratorul SC "T." SRL R.V., ce are ca obiect de activitate operaţiuni de transport de mărfuri, părţile sociale fiind deţinute de acesta împreună cu soţia sa, S.M.Z.
În luna octombrie sau noiembrie a anului 2006, fiul său, S.M.B., l-a încunoştinţat că, în timp ce se afla în parcarea de lângă Casa Tineretului din R.V., a fost abordat de L.A.E., fiul inculpatului L.C., însoţit de mai multe persoane, care i-a reproşat ca i-a avariat autoturismul marca G.C.
Acest eveniment rutier minor nu a fost adus la cunoştinţă organelor de poliţie, pentru a se declanşa procedurile legale privind aplicarea unor sancţiuni contravenţionale şi efectuarea reparaţiilor prin intermediul sistemului de asigurări de răspundere civilă prin efectul legii sau facultative.
Într-o primă fază, a fost solicitată suma de 5000 RON, sub pretextul că este necesară pentru repararea autovehiculului avariat şi, pentru că s-a acţionat cu consecvenţă în scopul obţinerii acestei sume, partea vătămată a găsit de cuviinţă să îl contacteze pe L.C. prin intermediul unei cunoştinţe comune, în aşa fel încât să se stingă litigiul.
Dacă la început s-a creat impresia că litigiul consta doar în neînţelegerea intervenită între doi tineri, mai târziu inculpatul L.C. a modificat unilateral termenii ecuaţiei şi i-a cerut părţii vătămate cu insistenţă, fie prin telefon, fie nemijlocit, suma de 5.000 euro. Toate aceste evenimente au culminat cu data de 29 iunie 2007, în jurul orelor 16.00, când S.I. se afla împreună cu fiul său în parcarea de lângă Stadionul Zăvoi, lângă un sediu al poliţiei, împrejurare în care au venit intempestiv trei autovehicule, din care au coborât mai multe persoane printre care se aflau: L.C., I.D., D.D., J.I. şi alţii.
În stilul caracteristic, L.C., în prezenţa fiului victimei, a lovit-o pe aceasta cu capul în zona feţei, iar după ce partea vătămată s-a prăbuşit, i-a aplicat mai multe lovituri cu membrele inferioare în zona toraco-lombară stângă. După consumarea agresiunii, inculpaţii I.D. şi D.D. l-au temperat pe L.C., afirmând ca disproporţia de forţă este vădită.
Din certificatul medico-legal depus de victimă la dosar a rezultat că, în contextul agresiunii, victima a suferit leziuni traumatice care s-au vindecat în 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Întrebat fiind dacă se constituie parte civilă în procesul penal, S.I. a afirmat că doreşte doar ca vinovaţii să fie traşi la răspundere penală.
9) În cursul anului 2005, martorul B.I.I. din comuna T., judeţul Sibiu, a luat cu titlu de împrumut suma de 11.000 dolari SUA de la C.A.I., un alt membru marcant al grupului condus de I.D., împrumut pe care l-a garantat cu 150 de ovine rasa "ţurcană", fiind stabilită scadenţa la data de 26 iunie 2005. Această tranzacţie a fost consemnată într-un înscris sub semnătură privată, semnat de B.I.I. şi C.A.I., precum şi de O.I., P.V. şi J.I., înscris ce a fost ridicat de la locuinţa lui J.I., cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 06 iulie 2007.
În toamna anului 2005, partea vătămată B.A.I. a participat la o licitaţie pentru obţinerea unor păşuni din Mărginimea Sibiului, aşa încât a apelat la fiul său, B.I.I., care îi cunoştea pe O.I. şi I.D. Astfel, martorul a împrumutat suma de 10.000 dolari SUA de la I.D., pe care i-a înmânat tatălui său, în scopul participării la licitaţie, însă i-a ascuns acestuia condiţiile concrete în care a efectuat împrumutul. După obţinerea împrumutului, B.I.I. şi-a însuşit 1.000 de ovine, pe care le-a transportat în judeţul Arad, fără consimţământul tatălui său.
În cursul anului 2000, pentru a evita un eventual partaj cu soţia lui, B.A.I. şi B.I.I. au întocmit un înscris sub semnătură privată, pe care l-au denumit "act de donaţie", conform căruia primul ar fi donat celui de-al doilea 5.200 de ovine, adulte şi tineret. S-a reţinut că, în 22 august 2006, în patrimoniul SC "B." SRL S., reprezentată de B.A.I., figurau 1862 ovine adulte şi 730 ovine tineret care, datorită calităţilor şi a rasei superioare din care fac parte, se află în evidenţa Unităţii pentru Reproducţie şi Selecţie în Zootehnie din cadrul Direcţiei Agricole pentru Dezvoltare Rurală a Judeţului Sibiu.
În data de 01 februarie 2006, prin încheierea cu nr. 102 a notarului public A.A. din oraşul S., judeţul Sibiu, a fost legalizată semnătura de pe actul de donaţie din 15 ianuarie 2000. Nici prin această legalizare de semnătură înscrisul sub semnătură privată nu s-a transformat într-un contract de donaţie valid, legea impunând ad validitatem forma autentică a donaţiei.
Folosind aşa-zisul act de donaţie, precum şi adeverinţa nr. 10438 din 11 august 2006 a Primăriei oraşului S., din care a rezultat că B.I.I., împreună cu membrii familiei, figurează la registrul agricol cu 5.300 ovine, fără să fie specificată rasa, B.I.I. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în data de 12 septembrie 2006, la Biroul notarului public F.R., prin intermediul căruia i-ar fi vândut lui I.D. un număr de 680 ovine adulte, rasa ţurcană, dobândite prin donaţie, conform actului din data de 15 ianuarie 2000, preţul ovinelor fiind de 136.000 RON.
De fapt, din actele dosarului a rezultat că I.D. l-a împrumutat pe B.I.I. cu o sumă de bani, împrumut garantat prin acest contract de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea cu nr. 4178 din 12 septembrie 2006. De asemenea, preţul prevăzut în contract este derizoriu pentru că, în raport de calitatea şi rasa superioară din care fac parte ovinele, fiind supuse unei monitorizări din partea statului, pentru a nu se deprecia rasa, valoarea lor este mult mai mare.
În data de 13 septembrie 2006, I.D., împreună cu B.I.I., C.A.I., M.C.G., D.G., B.A. şi O.I., s-au deplasat la ferma situată în satul A. de lângă S., pentru a lua oile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare menţionat mai sus.
În aceste împrejurări, B.A.I., aflând de acţiunea persoanelor enumerate anterior şi considerând că ovinele îi aparţin, a anunţat organele de poliţie din localitate. În cursul lunii octombrie 2006, B.I.I. a transportat 300 oi în municipiul Braşov, unde le-a vândut lui P.G.C., la preţul de 300 RON fiecare, fără să întocmească un înscris în acest sens. Aflând de această tranzacţie şi cunoscându-l pe P.G.C., B.A.I. l-a convins pe acesta că ovinele îi aparţin şi că valoarea acestora este mult mai mare, cumpărătorul acceptând să ofere preţul de 1000 RON pentru fiecare ovină. Argumentul esenţial utilizat de B.A.I. în demersul său a fost acela că ovinele au fost înregistrate la aşa-zisul Fond Genetic pe numele său, iar în ipoteza în care, la rândul lui, cumpărătorul va dori să vândă sau să efectueze alte acte de dispoziţie cu privire la aceste ovine, va fi împiedicat, deoarece nu există menţiunea necesară la instituţia care monitorizează animalele de rasă superioară. De fapt, B.I.I. nu a avut niciodată intenţia de a înstrăina oile, însă a ajuns în această situaţie din cauza constrângerilor la care a fost supus, pentru că altfel ar fi pierdut şi oile şi nici nu ar fi fost despăgubit. De altfel, B.A.I. a apelat la autorităţile publice pentru a i se face dreptate însă, pe lângă faptul că demersul său a eşuat, s-a creat un nou factor de constrângere asupra lui, pentru a proceda la vânzarea oilor.
Evenimentele au ajuns la apogeu în 27 octombrie 2006 când, fiind încunoştinţat de B.I.I. şi de O.I. cu privire la faptul că urmează să se efectueze plata, I.D. a convocat telefonic o parte din membrii grupului, respectiv pe J.I., A.F.D., S.V., M.C.G. şi s-a deplasat în oraşul S., unde au ajuns şi alţi membrii ai grupului, D.G., P.V., C.A.I., O.I. Motivul deplasării "in corpore" a fost că partea vătămată B.A.I. refuza a-i înmâna inculpatului I.D. banii rezultaţi din vânzarea oilor către P.G.C.
Ajuns în oraşul S., beneficiind de complicitatea cel puţin morală a membrilor grupului, I.D., O.I. şi B.I.I. i-au adresat ameninţări părţii vătămate B.A.I., de natură să-i producă teamă, determinând-o în acest mod să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Prezenţa unui număr mare de persoane care îl sprijineau pe inculpatul I.D. a fost de natură să creeze condiţiile necesare ca ameninţările proferate să îşi atingă scopul, respectiv obţinerea unui folos material injust.
Aşadar, fără să se procedeze între timp la desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4178 din 12 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public F.R., în data de 27 octombrie 2006, prin încheierea cu nr. 871 a notarului public A.A., s-a autentificat un nou contract de vânzare-cumpărare, prin care B.A.I. şi B.I.I. înstrăina către P.O. şi P.G.C. 539 ovine cu preţul de 570.000 RON, bani care au fost împărţiţi între vânzător şi inculpatul I.D., căruia i-a revenit suma de 50.000 euro.
Din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în octombrie 2006 a rezultat că inculpatul mai obţinuse suma de 10.000 dolari SUA şi că pretindea în total 70.000 euro, iar în ipoteza în care nu ar fi obţinut aceşti bani, ar fi impus la diferenţă o dobândă de 1000 euro pe zi. Prin şantaj, asociat cu acţiuni de cămătărie, I.D. a obţinut în mod injust suma rezultată din diferenţa dintre suma consemnată în contractul său de vânzare-cumpărare şi suma reprezentând echivalentul a 60.000 euro.
Cât îl priveşte pe B.I.I., pe lângă faptul că a contribuit la şantajarea tatălui său la momente diferite, a dat două declaraţii în care se descriu versiuni incompatibile, ceea ce a creat suspiciunea unei marturii mincinoase. Partea vătămată B.A.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale.
10) În data de 20 iulie 2005, P.G.Z. a sesizat organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare cu privire la faptul că bănuieşte că fiul său, P.A., alături de alte persoane, este victima unor acţiuni de şantaj exercitate de grupul condus de I.D.
Ulterior, s-a stabilit că P.A. a părăsit ţara, lăsând la domiciliul său din comuna F., judeţul Vâlcea, mai multe înscrisuri din cuprinsul cărora a rezultat că acesta a împrumutat diferite sume de bani de la L.C., I.D. şi D.D., precum şi de la alte persoane. După plecarea fiului său din ţară, în aprilie 2005, P.G.Z. a preluat conducerea SC "S.P." SRL F., împrejurare în care a observat că, prin facturile fiscale VLVED 2697582 din 28 noiembrie 2004 şi 2697719 din 02 februarie 2005, SC "S.P." SRL a înstrăinat către SC "A.A." SRL trei ferăstraie mecanice marca H., la preţul de 24.840.000 ROL, un tractor auto forestier şi un tractor U 651, la preţul de 966 milioane ROL. Martorul P.G.Z. a avut convingerea că aceste bunuri au fost date SC "A.A." SRL în vederea utilizării lor cu titlu gratuit la o exploatare forestieră, pe perioada cât durau lucrările de exploatare propriu-zisă.
Din constatările tehnico-ştiinţifice existente la dosar, tribunalul a constatat că nu există dovada plăţii acestor bunuri, ceea ce a confirmat ipoteza că ele au fost predate inculpatului I.D. în contul unor datorii personale, cu toate că aparţineau SC "S.P." SRL. De asemenea, din redarea scrisă a convorbirilor telefonice efectuate în perioada de referinţă a rezultat că, în luna aprilie 2005, după ce a aflat că P.A. a dispărut, I.D. a dat dispoziţie lui F.C., J.I., D.G., P.V., M.C.G. să se deplaseze în comuna F., judeţul Vâlcea, să confişte un camion şi orice alte bunuri, inclusiv utilaje aparţinând SC "S.P." SRL.
Această societate comercială, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă în procesul penal şi a solicitat să fie despăgubită cu suma de 107.759, 56 RON.
11) În cursul anului 2003 împreună cu un alt asociat, partea vătămată A.I. a înfiinţat SC "P.D." SRL, care are ca obiect de activitatea comercializarea băuturilor spirtoase şi a vinurilor, iar în anul 2004 a înfiinţat o altă societate, SC "P.B." SRL, împreună cu acelaşi asociat, S.O.
În anul 2005, precum şi în cursul anului 2006, A.I., conform declaraţiei sale, coroborată cu interceptările convorbirilor telefonice, a împrumutat de la inculpatul I.D. succesiv suma totală de 130.000 euro şi de la inculpatul D.D. suma de 70.000 euro, primul impunându-i o dobândă de 10 - 12% pe lună, iar cel de-al doilea 15% pe lună.
Pentru a achita debitul faţă de D.D., A.I., ca reprezentant al SC "P.D." SRL, i-a înstrăinat acestuia un teren în suprafaţă de 4626 mp, situat în comuna P., judeţul Dolj, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1758 din 07 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public H.D.M., precum şi prin factura fiscală şi chitanţa aferentă acesteia, din data de 31 august 2006. Cu toate că preţul consemnat în contract a fost de 150.000 RON, există toate datele necesare să se tragă concluzia că acest preţ nu s-a plătit, deoarece terenul a fost predat în contul datoriei compusă din împrumut propriu-zis şi dobândă.
După aproximativ 2 luni de neplată a dobânzii şi sub pretextul că terenul dobândit are o valoare mai mică decât debitul datorat de A.I., în luna septembrie 2006 D.D. l-a agresat pe un apropiat al părţii vătămate, R.V., apoi, în cursul aceleiaşi zile, s-a deplasat la staţia PECO situată în apropiere de pensiunea R. din R.V., administrată de partea vătămată în acea vreme şi a ameninţat-o pe aceasta cu un cuţit şi chiar a intenţionat să o lovească.
În apărarea părţii vătămate au intervenit martorii M.V., M.M., R.S., care l-au imobilizat pe agresor.
În octombrie 2006, inculpatul I.D. l-a contactat pe A.I. şi i-a pretins plata dobânzii pe trei luni, în cuantum de 60.000 euro, însă victima a motivat imposibilitatea efectuării plăţii prin aceea că nu poate să retragă o sumă atât de mare din contul societăţii ei. Atunci, I.D. i-a propus să accepte ca o societate comercială din municipiul Constanţa, SC "V.I." SRL, să emită facturi fiscale către SC "P.D." SRL pentru o valoare totală de 2,5 miliarde RON, ce urmau să fie plătite prin virament bancar.
Astfel, în perioada 01 - 09 octombrie 2006, prin mijlocirea lui C.P., M.R., în calitate de reprezentant al SC "V.I." SRL a emis facturile fiscale cu nr. 8879498, 8879499, 8879500, 8854828 şi 8854829, prin care se atesta necorespunzător adevărului că această societate comercială ar fi furnizat SC "P.D." SRL marfă constând în electrozi, oţel beton, contactori, cornier şi sârmă pentru sudură, în valoare totală de aproximativ 250.000 RON. După efectuarea plăţii acestor facturi, prin virament bancar, beneficiind din nou de ajutorul acordat de C.P., banii au fost ridicaţi de la banca din Constanţa şi apoi returnaţi inculpatului I.D.
S-a demonstrat pe bază percheziţiilor efectuate pe raza municipiului Constanţa, a audierilor şi a documentelor contabile ridicate, că SC "V.I." SRL este o firmă fantomă, care nu funcţionează la sediul social declarat, nu desfăşoară activităţi comerciale în perioada de referinţă şi nu are evidenţă contabilă.
Circuitele financiare puse în operă de inculpatul I.D. au avut ca şi consecinţă, pe de o parte, transferul unor sume de bani rezultate din comiterea unor infracţiuni, în scopul disimulării originii ilicite a provenienţei lor, iar pe de altă parte, modificarea indicatorilor economico-financiari a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflecta în bilanţul contabil, fiind probate cu interceptările convorbirilor şi comunicărilor telefonice ale inculpatului din perioada octombrie - decembrie 2006, declaraţia lui M.R., procesele-verbale de percheziţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, înscrisurile contabile şi bancare, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor T.C. şi U.N.
S-a menţionat că, în data de 09 iulie 2007, înainte cu câteva ore de a se dispune arestarea sa preventivă, inculpatul I.D. l-a convocat pe A.I. şi i-a recomandat să dispară pentru o perioadă de timp, iar în ipoteza în care va fi întrebat de organele de urmărire penală cu privire la sumele de bani transferate între cei doi, să declare că, de fapt, partea vătămată l-a împrumutat pe inculpat cu bani.
12) În vara anului 2006, partea vătămată D.G.R. a înfiinţat SC "B." SRL, cu sediul social în municipiul Bacău, firmă care are ca obiect de activitate în principal exploatarea forestieră pe raza judeţelor Bacău şi Alba.
Înainte de înfiinţarea societăţii comerciale, D.G.R. a avut calitatea de director la SC "F.R." SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, perioada în care l-a cunoscut pe H.P., ce reprezenta SC "E.C." SRL Sibiu, în calitate de administrator şi de asociat unic.
Întrucât SC "B." SRL încheiase un contract de la SC "F.R." SRL, în temeiul căruia urma să efectueze operaţiuni de exploatare forestieră în zona Sibiu - Alba, dar D.G.R. nu avea posibilitatea să supravegheze şi să coordoneze lucrările de exploatare, a decis să cedeze contractul în favoarea SC "E.C." SRL Sibiu, administrată de H.P.
Totodată, între SC "B." SRL şi SC "E.C." SRL a intervenit un contract încheiat în data de 01 iunie 2006, în temeiul căruia proprietarul a închiriat un tractor articulat forestier (TAF) chiriaşului SC "E.C." SRL până la data de 15 decembrie 2006, chiria fiind convenită la concurenţa sumei de 12.800 RON.
A rezultat faptul că, pe lângă acest TAF, partea vătămată a lăsat un al doilea TAF la punctul de lucru, situat în localitatea Ş., judeţul Alba, fără să îi transmită lui H.P. dreptul de efectua acte de dispoziţie legate de acest utilaj.
La sfârşitul lunii octombrie 2006, D.G.R. a fost încunoştinţat de diferite persoane cu privire la faptul că unul din TAF-urile sale este abandonat la o distanţă de 2 km în raport cu locul unde ar fi trebuit sa fie parcat, respectiv Cabana UFET. În ziua următoare, victima s-a deplasat în localitatea Ş., unde a constatat că într-adevăr TAF-ul care a făcut obiectul contractului de închiriere se afla într-un loc care oferea indicii cărora utilajul era pregătit pentru sustragerea lui, însă făptuitorii au abandonat această activitate, întrucât se consumase uleiul hidraulic.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, H.P. nu a oferit nicio explicaţie cu privire la situaţia creată în teren şi părea chiar surprins de cele constatate. În primă fază, D.G.R. a intenţionat să revină în zilele următoare, pentru a lua TAF-urile cu un mijloc de transport adecvat, având în vedere că existau suficiente indicii potrivit cărora anumite persoane intenţionează să i le sustragă.
H.P. a lansat oferta de a cumpăra TAF-urile însă, pentru că nu avea toţi banii, s-a convenit ca în schimbul TAF-ului ce nu formase obiectul contractului de închiriere, acesta să îi dea victimei maşina lui de teren, marca M.P., înmatriculată în acea vreme sub nr. Z, iar celălalt TAF să fie plătit cu numerar, mai precis cu suma de 4.000 de euro, ce urma să fie înmânată odată cu contravaloarea chiriei de încă 4000 euro.
În a doua decadă a lunii noiembrie, D.G.R. s-a întâlnit în municipiul Sibiu cu H.P., pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru M.P. însă, pentru că nu avea la el certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a maşinii, s-au deplasat împreună cu O.I. la R.V., unde s-au întâlnit, în barul Z.S., cu inculpatul I.D. Actele autovehiculului se aflau în posesia lui I.D., pentru că H.P. a împrumutat suma de 10.000 RON, spre a-şi plăti salariaţii, cu o dobândă de 10% pe lună, împrumut garantat cu certificatul de înmatriculare şi cu cartea de identitate a autoturismului M.P.
În acest loc, H.P. a intrat în posesia actelor de identitate ale autoturismului, iar mai târziu, în data de 30 noiembrie 2006, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu D.G.R., pentru autoturismul menţionat. Totodată, cei doi au convenit ca TAF-urile să fie înstrăinate în ultimă decadă a lunii decembrie, când H.P. ar fi trebuit să plătească şi contravaloarea chiriei.
În cursul lunii martie 2007, H.P. a părăsit teritoriul României, existând suficiente motive să se tragă concluzia că a fost constrâns să facă acest lucru, având în vedere ameninţările care îl vizau.
Probele administrate în cauză au demonstrat că cele două TAF-uri au fost sustrase pur şi simplu din patrimoniul SC "B." SRL de grupul organizat condus de I.D. şi apoi înregistrate în contabilitatea SC "A.A." SRL, conform modului de operare consacrat, prin operaţiuni de spălare a banilor şi prin fals în acte contabile, în condiţiile în care între cele două societăţi comerciale, precum şi între inculpat şi partea vătămată, nu a existat niciun raport juridic.
Astfel, în data de 23 octombrie 2006, I.D. l-a contactat telefonic pe O.I., împrejurare în care acesta l-a asigurat pe inculpat ca "îi va aduce TAF-ul furat", însă a întârziat să facă acest lucru, pentru că nu a avut o baterie adecvată. Totodată, O.I. l-a încunoştinţat pe inculpat că TAF-ul este al unui moldovean (D.G.R. este din municipiul Bacău), că nu mai lucrează nimeni cu el şi nu este supravegheat. Mai departe, în aceleaşi circumstanţe, inculpatul a aflat de la O.I. că acesta din urmă avea posibilitatea să îi aducă un alt TAF al ocolului (de fapt era tot TAF-ul lui D.G.R.), însă cel pe care îl va aduce are un an de fabricaţie mai recent. În data de 02 noiembrie 2006, O.I. i-a comunicat lui I.D. că în noaptea următoare se va duce să ia TAF-ul, inculpatul găsind de cuviinţă să îl avertizeze pe interlocutor să fie precaut. În orice caz, O.I. l-a asigurat pe I.D. că "moldoveanul va observa dispariţia TAF-ului după trei-patru săptămâni".
În data de 07 decembrie 2007, M.C.G., vorbind de pe telefonul lui I.D., i-a comunicat lui J.I., precum şi lui F.I., că se află în zona Deva după două TAF-uri. În data de 09 decembrie 2006, I.D. i-a relatat lui M.F., patronul Clubului B. din Bucureşti, faptul că a achiziţionat două TAF-uri cu 400.000.000 milioane ROL, însă pe factură a fost trecută suma de un miliard RON, aşa încât va recupera 200 milioane ROL cu titlu de T.V.A. şi, dacă le va vinde, va obţine preţul de 1,5 miliarde RON.
A rezultat faptul că, dintr-un motiv sau altul, SC "E.C." SRL, fără să fie proprietara celor două TAF-uri, a emis către SC "A.A." SRL facturile fiscale 03597163 şi 03597164 din data de 07 decembrie 2006, a căror valoare de aproximativ un miliard RON a fost achitat pro forma cu ordine de plată emise în perioada 14 - 20 decembrie 2006, însă au fost suficiente elemente de probatoriu din interpretarea cărora să se desprindă concluzia că banii s-au întors prin intermediul lui O.I. la I.D.
Această ipoteză a fost susţinută de soţia administratorului SC "E.C." SRL, H.L., care a relatat organelor de urmărire penală că H.P., în momentul când a încasat preţul celor două TAF-uri, a fost determinat să îi remită inculpatului.
De asemenea, s-a constatat că, în data de 19 decembrie 2006, O.I. i-a comunicat lui I.D. că a rezolvat problema la bancă, în sensul că suma de 100 milioane de RON se afla în posesia lui şi o va trimite inculpatului fie on-line, fie în altă modalitate. A rezultat şi faptul că, în aceeaşi zi, s-a emis un ordin de plată pentru suma de 100 milioane ROL, corespunzător facturii fiscale 03597163 din data de 07 decembrie 2006. Totodată, cei doi analizau posibilitatea de a mai ridica din bancă în cursul aceleiaşi zile încă 100 milioane ROL, ceea ce de fapt s-a întâmplat în ziua următoare.
Cea mai edificatoare discuţie a fost considerată de tribunal ca fiind aceea purtată în data de 15 decembrie 2006 între inculpatul I.D. şi numitul C.P., din care a rezultat că acesta se afla la Sibiu, împreună cu J.I., că a luat două TAF-uri, că vrea să îi facă plata, dar aşteaptă pentru a lua banii înapoi.
În timpul urmăririi penale, s-a procedat la restituirea unui TAF părţii vătămate, care anterior se constituise parte civilă în procesul penal cu suma de 8.000 euro.
Faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa de fond a constatat că inculpaţii au comis infracţiunile care li s-au reţinut în sarcină.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate acestora, s-a avut în vedere contribuţia pe care fiecare dintre ei a avut-o în cadrul grupului infracţional, gravitatea infracţiunilor pe care le-au comis şi numărul de infracţiuni pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată.
Totodată, s-a mai avut în vedere şi trecutul infracţional al unora dintre ei, I.D. şi M.C.G. comiţând infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie, iar D.D. şi L.C. fiind cunoscuţi cu antecedente penale, poziţia acestora de nerecunoaştere a faptelor şi limitele de pedeapsă a infracţiunilor comise.
Prima instanţă a apreciat că, fără stăruinţa părţilor vătămate şi fără voinţa acestora de a face rost de bani în orice condiţii, nu s-ar fi ajuns la comiterea unui număr atât de mare de infracţiuni şi la crearea unui prejudiciu atât de mare.
S-a dispus ca toţi inculpaţii să fie condamnaţi la pedepse orientate către minimul special al acestora, cu executare în regim de detenţie, din care s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.D., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică, din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi 37 lit. b) C. pen., având în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Potrivit acesteia, fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidenţierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul J.I., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru aceleaşi considerente.
Judecătorul fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 194 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 193 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C., întrucât plângerea părţii vătămate S.I. a fost formulată expres pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 C. pen., iar inculpatul a urmărit să dobândească în mod injust un folos pentru sine.
De asemenea, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.C., întrucât acesta a aderat şi sprijinit grupul condus de inculpatul I.D.
A fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror, întrucât cererea formulată de inculpatul I.D. nu s-a încadrat în cazurile expres prevăzute de art. 332 C. pen., iar procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu este lovit de nulitate absolută.
S-a apreciat că cererile părţilor civile V.O.V., M.G., M.D. şi V.R., prin care au solicitat despăgubiri civile, nu au fost dovedite, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă a prejudiciului material produs, împrumuturile s-au făcut în marea majoritate verbal, fiecare din părţi pretinzând la rândul său că a fost prejudiciată cu ocazia tranzacţiei încheiate. Nici daunele morale nu au fost justificate.
Instanţa de fond a menţinut măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaţilor, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat A.N.A.F., de 631.919.160 RON.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G., părţile civile M.D., B.I.I., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi SC S.P. SRL F., V.R., partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL R.V., precum şi avocatul M.D.R.
Criticile aduse de procuror hotărârii instanţei de fond au fost circumscrise următoarelor aspecte:
1) instanţa de judecată nu a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii;
Din actele dosarului a rezultat că inculpaţii I.D., J.I., D.D., L.C., F.C. şi M.C.G. au fost reţinuţi, prin ordonanţa nr. 76/B/P/2005, la data de 6 iulie 2007;
2) nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, atât pentru infracţiunile prevăzute de art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, cât şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, şi nu la modul general, ci cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. proc. pen. instanţa trebuia să-i interzică inculpatului J.I. dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, având în vedere calitatea acestuia de unic administrator al SC "A.A." SRL;
3) hotărârea de condamnare nu a fost comunicată la Oficiul Registrului Comerţului Vâlcea, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului;
4) în mod greşit prima instanţă a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul electoral de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., deşi în raport de circumstanţele cauzei, inculpaţii nu trebuiau lipsiţi de exercitarea acestui drept;
5) pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina inculpatului J.I. şi pentru care a fost condamnat, instanţa a omis să facă aplicaţiunea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum se reţinuse în actul de trimitere în judecată; aceste prevederi legale au fost înlăturate, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice;
6) instanţa de judecată a omis să facă aplicaţiunea dispoziţiilor art. 57 C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpaţilor F.C., M.C.G. şi S.V.;
7) în mod greşit a fost revocată măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., fără a se indica motivul pentru care nu ar mai exista temeiurile care au stat la baza luării acesteia;
8) în mod greşit au fost respinse acţiunile părţilor civile, deşi s-a făcut dovada că acestea au fost deposedate de sume importante de bani, că au fost constrânse să le cedeze inculpaţilor afacerile lor, casele, apartamentele, utilajele. Despăgubirile civile se consideră a fi justificate şi prin aceea că inculpaţii recurgeau la metode dure, menite să le intimideze pe părţile vătămate, cărora le aplicau corecţii fizice în plină stradă, le obligau să plătească "amenzi" împovărătoare;
9) în mod greşit inculpaţii S.V. şi M.C.G. au fost obligaţi, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F. Bucureşti, ei neavând nicio legătură cu prejudiciul cauzat acestei părţi şi nefiind condamnaţi pentru săvârşirea vreunei infracţiuni aducătoare de prejudicii părţii civile respective;
10) prima instanţă trebuia să dispună obligarea inculpatului I.D. la restituirea către partea vătămată V.O. a unui chitanţier cu 12 chitanţe în alb, seria VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3. Totodată, inculpaţii I.D. şi M.C.G. trebuiau obligaţi la restituirea unui TAF părţii vătămate D.G.R.; iar inculpaţii I.D. şi J.I. - obligaţi să restituie către SC S. SRL marfa, constând în unelte aşchietoare, respectiv freze, burghie, tarozi şi alezoare;
11) prima instanţă nu a menţionat înscrisurile a căror anulare a dispus-o, înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală;
12) s-a omis a se dispune confiscarea de la inculpaţi a sumelor de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi;
13) s-a făcut o greşită individualizare judiciară a pedepselor, în sensul stabilirii unor pedepse prea blânde, care nu corespund gravităţii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.
Inculpatul I.D., prin apărătorul său, a formulat critici ale sentinţei pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:
1) între minuta hotărârii şi dispozitivul sentinţei nu există concordanţă, deoarece în minută nu se precizează către ce parte civilă au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 631.919.160 RON;
2) prima instanţă a reţinut în amănunt, prin copierea nediscriminatorie a considerentelor actului de sesizare, că apelantul este coordonatorul unui grup implicat, încă din anul 2002, în recuperarea unor sume de bani împrumutate cu dobândă părţilor vătămate;
3) se pretinde că faptele au fost săvârşite de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, în calitate de autor sau instigator, în forma unităţii legale a infracţiunii continuate, prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.
Or, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, de esenţa grupului infracţional organizat este caracterul său structurat, coordonat şi de durată, iar agravanţa răspunderii penale prevăzută la art. 41 alin. (2) C. pen. este incompatibilă cu infracţiunea de la art. 7 din Legea nr. 39/2003.
4) trimiterea în judecată a apelantului-inculpat s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare, în cursul urmăririi penale, iar judecătorul fondului nu a suplinit această lipsă întrucât, deşi a făcut efortul de a readministra probele de la urmărirea penală oral, public şi nemijlocit, şi-a întemeiat hotărârea exclusiv pe probele administrate la urmărirea penală, fără a motiva de ce a înlăturat toate probele administrate în timpul judecăţii, din care rezulta o situaţie de fapt contrarie celei stabilite prin rechizitoriu;
5) greşit a fost condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată căci, pe de o parte, în cazul infracţiunilor contra vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanei, există tot atâtea infracţiuni câte persoane au fost vătămate, iar pe de altă parte, fapta nu există;
6) deşi acţiunea civilă exercitată de A.N.A.F. Bucureşti nu a fost admisă, totuşi au fost menţinute măsurile asigurătorii; în plus, bunurile imobile asupra cărora s-au dispus măsuri asigurătorii nu sunt proprietatea sa ci a soţiei;
7) schimbarea încadrării juridice, în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals intelectual, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul că noua încadrare nu a fost pusă în discuţia părţilor.
8) efectuarea urmăririi penale este nulă, deoarece cele mai multe acte procedurale au fost realizate de către poliţişti, fără să existe vreo delegare expresă din partea procurorului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 217 alin. (4) C. proc. pen.
Inculpatul J.I. a criticat, de asemenea, sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând:
1) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, deoarece a fost reluat conţinutul rechizitoriului;
2) instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale, respectiv nu au fost administrate probe în apărare, atât timp cât a respins cererile în probaţiune, iar în acelaşi timp nu i s-a permis să dea declaraţii;
3) nu poate fi reţinută în sarcina sa infracţiunea de lipsire de libertate a minorului M.P.D., iar succesiunea şi conţinutul actelor de înstrăinare privind imobilul din municipiul R.V. str. F. nr. 4, nu conduc la concluzia că au fost exercitate presiuni asupra vânzătorului;
4) nu există probe din care să rezulte că J.I. s-ar face vinovat de săvârşirea infracţiunii de şantaj, niciuna din părţile vătămate nu face referire la acesta;
5) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală şi de spălare de bani, iar infracţiunile de fals şi uz de fals nu au fost descrise nici măcar în rechizitoriu;
6) în mod greşit s-a dispus obligarea sa către A.N.A.F. Bucureşti, alături de ceilalţi inculpaţi, la plata sumei de 631.919.160 RON, atât timp cât nu a avut nicio contribuţie la cauzarea acestui prejudiciu.
În apelul său, M.C.G., susţinând motivele de apel generale ale celorlalţi inculpaţi, a invocat faptul că s-a procedat la judecarea cauzei de către prima instanţă la data de 23 decembrie 2010, cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece se afla internat în spital.
Inculpatul F.C. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, precizând că simpla susţinere că era "om de încredere al lui I." nu justifică o condamnare a sa, fără a fi descrise infracţiunile, inclusiv cele de fals şi uz de fals, atât timp cât actele întocmite, intitulate "chitanţă", consemnează voinţa liber exprimată a părţilor. Nu a rezultat contribuţia sa la săvârşirea infracţiunilor de furt şi de constituire în grup infracţional, pentru care a fost condamnat.
Inculpatul L.C. a formulat următoarele critici:
1) există neconcordanţă între minută şi dispozitivul hotărârii, care a fost completat cu dispoziţia de obligare a inculpaţilor către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti;
2) hotărârea nu este motivată, ci judecătorul fondului a ales să motiveze sentinţa prin copierea totală a rechizitoriului, aceasta echivalând cu nesoluţionarea cauzei.
Simpla afirmare "faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii rezultă că inculpaţii au comis infracţiunile" nu înseamnă a motiva, iar lipsa de motivare atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.
3) apelantului-inculpat i-a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv nu i-a fost dată posibilitatea de a da declaraţii; de asemenea, a fost înlăturată posibilitatea acuzatului de a solicita şi de a obţine citarea şi audierea unor martori în apărare sau măcar în circumstanţiere;
4) s-a omis a se deduce reţinerea, din pedeapsa care i-a fost aplicată;
5) în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-ar fi impus achitarea inculpatului, nefiind produse probe din care să rezulte vinovăţia sa. În considerentele hotărârii nu sunt indicate probele pe baza cărora au fost reţinute în sarcina sa infracţiunile pentru care a fost condamnat, iar infracţiunea de înşelăciune, pentru săvârşirea căreia a fost condamnat, nu este descrisă, neindicându-se elementele sale constitutive.
În subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat a se constata că pedepsele care i-au fost aplicate sunt excesive.
Inculpatul S.V. a solicitat achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Inculpatul D.D. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că nu i s-a permis să facă declaraţii la prima instanţă, i-au fost respinse în mod neîntemeiat probele solicitate, iar raportul de expertiză nu relevă vinovăţia în săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi evaziune fiscală.
S-a solicitat a se constata că sentinţa atacată copiază fidel, ad litteram, rechizitoriul, lipsind motivarea, iar probele nu demonstrează vinovăţia sa.
Prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate faptele care formează obiectul acuzaţiilor ce i-au fost aduse, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Apelanta M.D.R., în calitatea sa de apărător în cauză, a solicitat desfiinţarea încheierii de şedinţă din 22 noiembrie 2010, prin care a i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON, lipsa de la instanţă fiind motivată de prezentarea la o altă instanţă superioară în grad.
Părţile civile M.D. şi M.D.P. nu şi-au motivat apelurile formulate.
Prin Decizia penală nr. 99/A-MF pronunţată la data de 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a pronunţat asupra tuturor apelurilor, admiţând declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G. şi de părţile civile M.G. şi V.R.
A fost desfiinţată în parte sentinţa:
1. Pentru inculpatul I.D., s-au descontopit pedepsele aplicate şi condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, în consecinţă, a fost schimbată încadrarea juridică, din această infracţiune, în infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)şi b) C. pen.
A aplicat câte o pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A contopit pedepsele complementare şi a dispus să execute pe cea mai grea de 5 ani, privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
A recontopit pedepsele principale aplicate şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani, sporită cu 1 an, în total 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 14 iunie 2010.
2. Pentru inculpatul J.I. a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat câte o pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru infr. pev. de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi o pedeapsă complementară de 5 ani privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 39 din Legea nr. 39/2003.
A contopit pedepsele complementare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit a) - c) C. pen.
A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.
A contopit această pedeapsă principală cu celelalte pedepse principale şi dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani, sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.
A dedus perioada arestării preventive cuprinsă între 06 iulie 2007 - 14 iunie 2010.
3. Pentru inculpatul L.C., a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003. A contopit aceste pedepse complementare şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa principală pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit această pedeapsă cu cele aplicate şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 22 martie 2010.
4. Pentru inculpatul D.D., a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A contopit aceste pedepse complementare şi a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe care o contopeşte cu pedepsele aplicate şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 22 martie 2010.
5. Pentru inculpatul F.C., a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A contopit aceste pedepse complementare şi a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit a) şi b) C. pen.
A majorat de la 5 ani la 9 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe care a contopit-o cu pedepsele aplicate şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.
6. Pentru inculpatul M.C.G., a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A majorat de la 5 ani la 6 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit aceasta pedeapsă cu cea aplicată şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.
7. Pentru inculpatul S.V., a descontopit pedepsele aplicate.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracţiunea prevăzută. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
A majorat de la 5 ani la 6 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit aceasta pedeapsă cu cea aplicată şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 12 iulie 2008, respectiv 10 martie 2009 - 21 decembrie 2009.
A stabilit ca inculpaţii F.C., M.C.G. şi S.V. să execute pedepsele în condiţiile art. 57 C. pen. cu aplicarea art. 71 C. pen. în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A înlăturat obligarea de la plata despăgubirilor către partea civilă ANAF Bucureşti a inculpaţilor S.V. şi M.C.G..
A obligat la despăgubiri civile: în solidar pe inculpaţii I.D., D.D. şi L.C. să plătească părţii civile V.R. sumele de 90.000 dolari USA şi 12.500 EURO sau c/val în RON la data plăţii; în solidar pe inculpaţii I.D., L.C., D.D. şi J.I. să plătească părţii civile M.G. suma de 100.000 RON daune morale; în solidar pe inculpaţii I.D., J.I., S.V. şi M.C.G. să plătească părţii civile B.A.I. suma de 60.000 euro sau c/val în RON la data plăţii; pe inculpatul I.D. să plătească părţii civile V.O.V. suma de 40.000 RON.
A confiscat câte 112.500 RON de la inculpaţii I.D., L.C., D.D. şi J.I., prin obligarea la plata către stat a acestor sume.
A dispus comunicarea hotărârii la registrul comerţului Vâlcea.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de M.R., de către partea responsabilă civilmente SC "A.A." SRL R.V., pe care le-a obligat la câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins ca nefondat apelul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi ca tardiv apelul formulat de partea civilă SC "S.P." SRL F.
S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de părţile civile M.D. şi M.D.P.
Împotriva deciziei, au declarat recurs: Parchetul de lângă Curtea de Apel Piteşti, părţile civile M.D.P., M.G., inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. şi M.C.G., părţile civile M.D.P., M.G. şi M.D., partea responsabilă civilmente SC "A.A." SRL şi petiţionara M.D.R.
Prin Decizia nr. 2974 din 24 septembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat în întregime decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la curtea de Apel Piteşti.
A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă M.D. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a constatat, din actele cauzei, că unul dintre membrii completului învestit cu judecarea cauzei în apel a dispus, în faza de urmărire penală, luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor D.D. şi L.C.
Judecătorul se afla în stare de incompatibilitate, având obligaţia să formuleze cerere de abţinere de la primul termen de judecată, pentru a asigura inculpaţilor dreptul la un proces echitabil şi a împiedica administrarea de probe de către o instanţă asupra căreia plana lipsa de imparţialitate.
Cu toate acestea, instanţa de apel a acordat succesiv mai multe termene de judecată, procedându-se la audierea inculpaţilor, pronunţându-se asupra probatoriului şi, mai apoi, judecătorul cauzei a formulat cerere de abţinere, întemeiată pe dispoziţiile art. 48 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., care a fost admisă.
În atare condiţii, s-a concluzionat că hotărârea instanţei de apel este lovită de nulitate absolută prevăzută, de art. 197 alin. (2) teza 4 C. proc. pen., fiind supusă casării, cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel.
Întrucât casarea deciziei a fost determinată de încălcarea dispoziţiilor care reglementează compunerea instanţelor de judecată, Curtea de Casaţie nu a menţinut niciun act de procedură efectuat de instanţa de apel, invocând dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.
S-a dispus în mod expres prin decizia de casare ca judecata în apel să fie reluată de la început, cu respectarea tuturor regulilor de procedură aplicabile judecării cauzei în apel.
Din cauza încălcării constatate, celelalte critici invocate de recurenţi nu au mai fost analizate de instanţa de recurs, ele urmând a fi avute în vedere de instanţa de apel la rejudecarea cauzei, inclusiv împrejurarea că partea civilă M.D.P. era minoră la data judecării apelului, astfel că manifestarea sa de voinţă, în sensul retragerii căii de atac, nu putea avea valenţe juridice.
Judecând după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Piteşti prin decizia penală recurată a dispus prin Decizia penală nr. 90/A din 12 iulie 2013 admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G. şi al părţilor civile M.G., M.D. şi M.D.P., împotriva Sentinţei penale nr. 1 din data de 06 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 5159/90/2007.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi rejudecând:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul L.C., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
A descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru fapta prev. de art. 290 C. pen., săvârşită de inculpatul F.C., fiind prescrisă răspunderea penală.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii I.D., J.I. şi F.C., din infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul I.D. la 7 ani închisoare, pe inculpatul J.I. la 6 ani închisoare, iar pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare.
A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., astfel: 5 ani, pentru inculpatul I.D., 4 ani pentru inculpaţii J.I., L.C., D.D., şi 3 ani pentru inculpaţii F.C., M.C.G. şi S.V.
A aplicat inculpaţilor condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 241/2005, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., astfel: pe o durată de 2 ani pentru inculpaţii I.D., J.I., pe o durată de 3 ani pentru inculpaţii L.C., D.D. şi pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul F.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpaţilor şi executarea pedepselor celei mai grele:
- de 7 ani închisoare pentru inculpatul I.D., sporită cu 1 an, în total 8 ani închisoare;
- de 7 ani închisoare, pentru inculpatul J.I., sporită cu 1 an, în total 8 ani închisoare;
- de 5 ani închisoare, pentru inculpatul F.C., sporită cu 6 luni, în total 5 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 57 C. pen., pentru inculpaţii F.C., M.C.G. şi S.V.
A aplicat şi inculpaţilor L.C., D.D., M.C.G. un spor de pedeapsă de câte 6 luni închisoare, urmând ca aceştia să execute în total următoarele pedepse:
- câte 6 ani şi 6 luni închisoare, inculpaţii L.C. şi D.D..
- 5 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul M.C.G.
În baza art. 35 C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpaţilor, urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv:
- 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pentru inculpatul I.D.;
- 4 ani pentru inculpatul J.I., interzicerea drepturilor prev. de art. 63 lit. a) şi b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 63 lit. c) C. pen.;
- 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pentru inculpatul L.C.;
- 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul D.D.;
- 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul F.C.;
- 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru inculpaţii M.C.G. şi S.V.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi ziua reţinerii, de 06 iulie 2007.
A înlăturat dispoziţia de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara luată împotriva inculpaţilor şi menţine această măsură, luată împotriva inculpaţilor în cursul judecăţii.
A obligat în solidar pe inculpaţii I.D., D.D. şi L.C., la 90.000 dolari USA şi 12.500 euro, despăgubiri către partea vătămată V.R.
A obligat în solidar pe inculpaţii I.D., L.C., D.D. şi J.I. să le plătească părţilor civile M.G., M.D. şi M.D.P. câte 100.000 RON daune morale, iar părţii civile M.D. şi suma de 260.000 RON, despăgubiri civile.
A obligat doar pe inculpaţii J.I. şi I.D., în solidar cu inculpaţii D.D., F.C. şi L.C. la plata despăgubirilor către ANAF.
A obligat pe inculpatul I.D. să-i plătească părţii civile V.O., suma de 40.000 RON, despăgubiri civile şi să-i restituie acestuia chitanţierul cu 12 chitanţe în alb, seria: VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3.
A obligat pe inculpaţii I.D., J.I., S.V. şi M.C.G. la plata sumei de 60.000 euro către partea civilă B.A.I..
A obligat pe inculpaţii I.D. şi M.C.G. să-i restituie un TAF părţii civile D.G.R.
A obligat pe inculpaţii I.D. şi J.I. să restituie SC "S." SRL marfa, constând în unelte aşchietoare (freze, burghie, tarozi, alezoare).
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a stabilit a se comunica Oficiului Registrului Comerţului o copie a sentinţei penale atacate, astfel cum va rămâne definitivă.
A dispus anularea următoarelor înscrisuri: din vol. III din dosarul de urm. penală, filele: 16 - 20, 27, 30, 34 - 35, 43 - 50, 66, 88 - 96, 203 - 204, 206 - 209, 211 - 214, 235, 285 - 286, 289 - 290, 39 - 40, 44 - 45, 172 - 175, 196 - 197, 226 - 227. Din vol. VIII din dosarul de urm. penală, filele: 211 - 232, chitanţe - emitent SC "S." SRL, seria: VL ALC 2923887 - 2923900, seria: VL ALC 4929768 - 4929850. Din vol. IX din dosarul de urm. penală, filele 31 - 45, 60 - 63, 70 - 74, 80 - 90, 183 - 201, 215 - 222, 227 - 244, 300 - 305. Din vol. XIX din dosarul de urmărire penală, filele: 2 - 7, 20 - 22, 24 - 26, 28 - 71, 73 - 78, 80 - 85, 92 - 95, 97 - 99, 106, 109 - 112, 121 - 132, 152 - 156, 158, 160 - 172. Din vol. XXII din dosarul de urmărire penală, filele: 157, 161, 164, 167, 170, 172, 174, 176, 178, 180, 182, 184 - 187.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A respins ca tardiv apelul declarat de SC S.P. SRL.
A respins ca nefondate apelurile declarate de ANAF şi SC A.A. SRL, împotriva aceleiaşi sentinţe.
A respins apelul declarat de apelanta M.D., împotriva aceleiaşi sentinţe cât şi a încheierii de şedinţă din data de 22 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
A respins cererea avocatului M.D.R. privind scutirea de la plata amenzii în sumă de 1000 RON, aplicată prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2013.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel, dosarul a fost din nou înregistrat, sub nr. 5159/90/2007*, la data de 02 noiembrie 2012.
Au fost ascultaţi inculpaţii I.D., J.I., F.C., L.C., D.D., M.C.G. şi S.V., la cererea expresă a acestora, formulată în şedinţa publică din data de 28 martie 2013 (vol. I dosar apel), declaraţiile lor fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei, dosar apel, vol. I.
Totodată, a fost audiată partea vătămată M.D. (vol. al II-lea, dosar apel) şi a fost admisă de către Curte proba testimonială, fiind audiaţi, în apărare, martorii propuşi de inculpaţi: M.C., M.D., Ş.M., R.V., P.I., D.V., M.M., B.M., au fost făcute demersuri insistente pentru aducerea la instanţă a părţii civile M.D.P., fiind citată aceasta şi cu mandat de aducere, potrivit art. 183 C. proc. pen., însă procesul-verbal întocmit de poliţiştii care au căutat-o pe aceasta s-a întors cu menţiunea că cel în cauză este plecat în Franţa, conform declaraţiei date de mama sa, M.G.
Au fost depuse la dosar, în copii, acte în circumstanţiere, cum şi acte privind situaţia actuală a firmei "A.A." SRL, emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Pe parcursul procedurilor, în mod repetat partea civilă M.G. a depus la dosar, în numele său, cât şi în numele fiului acesteia, M.D.P., cereri în care a menţionat care îi sunt pretenţiile, confirmând, prin acestea, acuzaţiile aduse inculpaţilor cu privire la infracţiunile a căror victimă a fost această parte civilă, cât şi ceilalţi membri ai familiei sale.
Tot astfel, deşi partea vătămată M.D. a revenit, în faza judecăţii, asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, pretinzând că acuzaţiile aduse prin aceste declaraţii inculpaţilor nu sunt reale, ci au fost pur şi simplu dictate de anchetatori, aceasta şi-a menţinut solicitarea sa, de a-i fi admis apelul.
În primul ciclu procesual, în faţa Curţii, această parte vătămată, ca de altfel şi fiul său minor, au declarat că îşi retrag apelurile, luându-se act de aceasta manifestare.
Actul prin care s-a consemnat o atare manifestare de voinţă şi prin care i-a fost dată eficienţă juridică, în baza art. 369 C. proc. pen. - act a cărui valabilitate a fost contestată prin motivele de recurs formulate, în privinţa victimei minore -, a fost întru totul anulat, împreună cu toate celelalte acte efectuate de completul din care făcuse parte un judecător incompatibil, ca efect al nulităţii absolute, constatate prin decizia pronunţată de Curtea de Casaţie.
De aceea, în cel de-al doilea ciclu procesual, reluându-se judecata apelurilor, potrivit art. 378, a fost întrebată partea cu privire la poziţia sa, după ce în prealabil i-a acordată şi asistenţă juridică din oficiu de către Curte, în considerarea faptului că, fiind deţinută în Penitenciarul Colibaşi, în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicate într-o altă cauză, nu ar fi putut să-şi facă singură apărarea [în drept, art. 173 alin. (3) C. proc. pen.].
Partea civilă, personal şi prin apărătorul său, şi-a menţinut solicitarea de a-i fi admis apelul, astfel cum a fost declarat.
După acordarea cuvântului în dezbateri asupra apelurilor, procurorul de şedinţă a făcut următoarele precizări: nu a mai susţinut punctul nr. 4 al motivelor de apel formulate de parchet, a reformulat punctul 5, făcând precizarea că este corectă încadrarea juridică dată de prima instanţă infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fără reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, a solicitat procurorul a se constata că, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură cu partea vătămată V.O., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a probelor noi administrate în faţa instanţei de apel, Curtea reţine următoarele:
Prima instanţă, Tribunalul Vâlcea, a fost sesizată, prin rechizitoriul nr. 1340/II/6/2007 al D.I.I.IC.O.T., Serviciul Teritorial Vâlcea, la data de 28 decembrie 2007, iar pe parcursul cercetării judecătoreşti probele administrate în faza de urmărire penală au fost verificate nemijlocit şi completate cu alte probe considerate necesare, în vederea aflării adevărului în cauză, aşa cum statuează art. 3 C. proc. pen.
Astfel, la termenul de judecată din data de 31 decembrie 2007, tribunalul a verificat legalitatea sesizării sale, iar în şedinţa publică din 01 octombrie 2008 s-a trecut la ascultarea părţilor prezente, respectiv a părţilor vătămate V.V. (vol. al III-lea instanţă), P.M.Z., P.G.Z. (această parte menţinându-şi solicitarea de a fi despăgubită, ca parte civilă, pentru daunele care i-au fost produse de inculpaţi), P.G.Z. şi a inculpaţilor I.D. (acesta refuzând să declare în legătură cu acuzaţiile care i-au fost aduse şi precizând că doreşte să facă aceasta doar după ascultarea părţilor vătămate şi administrarea celorlalte probe), S.V. (acesta susţinându-şi nevinovăţia şi făcând ulterior anumite precizări într-un supliment la declaraţia iniţială, consemnat în declaraţia de la vol. al V-lea) .
În continuare, în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2008, au fost ascultate părţile vătămate M.G. (această parte menţinându-şi acuzaţiile şi detaliind în legătură cu împrejurările în care i-a fost răpit copilul, minorul M.D.P. şi cu modul în care a exercitat presiuni asupra sa, asupra soţului său, M.D. şi asupra copilului), C.V. (partea vătămată precizând că, deşi i-a restituit inculpatului I.D. suma de bani pe care i-o împrumutase, după declanşarea procedurilor în această cauză, cu puţină vreme înainte ca inculpatul să fie arestat, l-a ameninţat, spunându-i că are să-i dea bani).
La data de 10 decembrie 2008, instanţa a continuat audierile, ascultând-o pe partea vătămată V.R. (vol. al IV-lea, D.G.R.).
În şedinţa publică din 4 februarie 2009, s-a luat declaraţie părţii vătămate M.D. (vol. al IV-lea dosar fond, aceasta menţinându-şi în totalitate declaraţiile date în faţa organelor de cercetare penală şi oferind date exacte în legătură cu împrejurările în care a ajuns să se împrumute de la inculpaţii I.D., D.D. şi L.C., cu dobândă de 20% pe lună, iar ulterior aceştia i-au cerut să le vândă casa şi l-au forţat să procedeze astfel, răpindu-i fiul).
De altminteri, părţile vătămate M.D., M.G. şi M.P. s-au constituit părţi civile în cauză în data de 03 septembrie 2008, prin cererile depuse la dosar (vol. al III-lea dosar fond), iar partea vătămată V.R. a solicitat, la rândul său, ca inculpaţii să fie obligaţi a-i plăti despăgubiri civile, prin cererea depusă la data de 30 ianuarie 2008 (vol. I instanţă).
La data de 26 mai 2009, partea vătămată M.G. solicita includerea sa şi a fiului său în programul de protecţie a martorilor, întrucât primise, în mod repetat şi continuu, ameninţări din partea membrilor grupării, să îşi ia "adio de la viaţă" (vol. al VI-lea dosar instanţă). Cererea sa a fost respinsă de instanţă, prin încheierea de şedinţă din data de 27 mai 2009, cu motivarea că cei în cauză nu îndeplineau condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 682/2002 (vol. al VI-lea dosar fond).
La data de 18 februarie 2009 a declarat şi partea vătămată A.I. (vol. al V-lea), care a precizat de la bun început că îşi menţine acuzaţiile aduse prin declaraţia dată la D.I.I.C.O.T., iar la data de 13 mai 2009, partea vătămată S.I. şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată la poliţie, reluând împrejurările în care fiul său a fost implicat într-un accident de circulaţie soldat cu avarierea uşoară a autoturismului fiului inculpatului L.C. şi cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată (vol. al VI-lea).
Au fost audiaţi de către judecător martorii: P.V. (care şi-a menţinut în totalitate declaraţia dată la D.I.I.C.O.T., vol. al IV-lea), L.V., P.I., R.G., (vol. al V-lea), M.Ş., M.V., O.M., C.H., C.M., T.C.N., R.S.T., M.F., D.D., I.O., M.I., S.N.S. (vol. al VI-lea dosar instanţă), C.E., B.D., B.V., T.C.M., U.M.N., M.V.Z., C.V., D.G.M., R.V., M.M.A., S.M.B., H.I., M.I.Z., B.V.Z., R.V.F., D.I. (vol. al VII-lea), M.G.Z., V.M., (...).
Au fost întocmite referate de evaluare privindu-i pe inculpaţi de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, acestea fiind depuse la dosarul cauzei (vol. al VI-lea dosar fond).
La data de 23 februarie 2010, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară dispus de instanţă (vol. al X-lea), iar la data de 28 aprilie 2010 a fost înregistrată la dosar completarea acestui raport (vol. al X-lea).
Prin încheierea de şedinţă din data de 21 octombrie 2009, judecătorul fondului s-a pronunţat asupra contestaţiei formulate de petiţionara I.M. împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin ordonanţa procurorului din 10 august 2007, în sensul admiterii contestaţiei şi restituirii către petiţionară a bunurilor confiscate, menţionate în dispozitivul hotărârii arătate (vol. al VIII-lea).
Au fost solicitate relaţii în legătură cu societăţile comerciale implicate în proces, s-au depus la dosar acte în circumstanţiere de către acuzaţi, în copii xerox.
În baza amplului material probator administrat în mod nemijlocit de către prima instanţă, aceasta în mod judicios şi-a format convingerea că, în ciuda poziţiei oscilante manifestate de unele dintre părţile vătămate (care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, prezentând versiuni opuse celor susţinute iniţial), acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt fondate, existând probe solide care confirmă săvârşirea de către aceştia a faptelor enumerate în rechizitoriu.
Judecătorul fondului nu s-a limitat la reluarea faptelor descrise în actul de sesizare, aşa cum au susţinut apelanţii-inculpaţi, ci a făcut o analiză a probelor aflate la dosar confirmând, pe baza acestora, rechizitoriul întocmit de procuror, prin pronunţarea condamnării acuzaţilor.
De altminteri, relativ la inconsecvenţa manifestată de unele dintre părţile vătămate, chiar şi în faza apelului aceasta s-a făcut simţită. După cum s-a arătat mai sus, în primul ciclu procesual, partea vătămată M.D. a declarat în faţa Curţii că doreşte să îşi retragă apelul; la fel şi partea vătămată minoră M.D.P., poziţia celor doi fiind consemnată în practicaua hotărârii anulate de Curtea de Casaţie, prin decizia pronunţată în recurs. În cel de-al doilea ciclu procesual însă, partea vătămată M.D., deşi a declarat în faţa Curţii de Apel că declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală nu ar corespunde adevărului, că ar fi fost învăţată de anchetator ce să declare, iar realitatea ar sta exact invers, anume că relaţiile dintre victima sus-numită şi inculpatul I.D. erau dintre cele mai bune (vol. al II-lea dosar curte), totuşi această parte vătămată şi-a menţinut pretenţiile formulate împotriva inculpaţilor.
La rândul său, victima M.G. a depus la dosarul Curţii memorii, prin care a relatat cum fiul său, minor la acea dată, a fost adus de inculpaţi la instanţa de apel, fără ştirea mamei sale şi a fost determinat să îşi retragă apelul, primind promisiunea că va recupera casa tatălui, M.D..
Aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel a completat probele administrate de prima instanţă, iar în urma administrării acestora, cu unanimitatea voturilor membrilor completului de judecată, a constatat că situaţia de fapt stabilită prin sentinţă de judecătorul fondului corespunde întru totul acestor probe, conducând la concluzia că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor penale descrise.
O garanţie de ordin general, înscrisă în art. 6 parag. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ce prevede dreptul părţilor la un proces echitabil, este aceea a termenului rezonabil în care orice persoană are dreptul să fie judecată.
Este formulat, astfel, principiul celerităţii procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui termen rezonabil pentru înfăptuirea actului de justiţie, Convenţia subliniază importanţa faptului că justiţia trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea şi credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai a organelor judiciare.
Instanţa europeană a precizat că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie făcută prin raportare la criteriile consacrate de jurisprudenţa Curţii, iar momentul de la care începe calculul acestui termen - dies a quo este data la care o persoană este acuzată: data sesizării jurisdicţiei competente cu judecarea cauzei, potrivit dispoziţiilor naţionale.
Prin judecarea procesului penal de către instanţa de fond şi de apel, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului egalităţii armelor (prin oferirea fiecărei părţi a posibilităţii rezonabile de a-şi susţine cauza sa şi de a depune cereri de probă) şi a celui al contradictorialităţii), a fost pe deplin asigurat dreptul inculpaţilor la un proces echitabil, iar criticile formulate în apel, prin care se tinde trimiterea cauzei la procuror sau la desfiinţarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare la prima instanţă sunt nefondate, întrucât ele nu îşi găsesc suport în dispoziţiile C. proc. pen.
O asemenea dispoziţie a instanţei de apel - instanţă care are datoria de a reexamina cauza în fond, cu privire la existenţa faptelor, a săvârşirii lor cu vinovăţie de către inculpaţi, cu o reexaminare a încadrării juridice date lor, a circumstanţelor agravante şi atenuante în care au fost săvârşite, a individualizării judiciare a pedepselor -, ar putea fi dată doar cu încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie, prin prisma termenului rezonabil despre care s-a făcut vorbire, având în vedere că faptele deduse judecăţii au fost comise în perioada anilor 2003 - 2007.
În speţă, nu au fost identificate încălcări de natura celor prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi nu au fost identificate neregularităţi ale actului de sesizare care să atragă restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea rechizitoriului ori a urmăririi penale.
Relativ la temeinicia soluţiei de condamnare a inculpaţilor, Curtea constată că sentinţa are la bază probe incontestabile de vinovăţie a acestora, fiind în mod judicios înlăturate declaraţiile prin care părţile vătămate au înţeles să revină asupra celor declarate în faza de urmărire penală (aparent fără explicaţii plauzibile, în realitate determinate fiind să revină asupra reclamaţiilor depuse la poliţie, fie ca urmare a presiunilor exercitate de inculpaţi, direct sau prin interpuşi, asupra lor, fie a ameninţărilor ori promisiunilor deşarte de redobândire a imobilelor lor pierdute în urma activităţii de camătă desfăşurate de acuzaţi).
Probele la care am făcut referire sunt: declaraţiile date de victime, declaraţiile inculpaţilor, înregistrările audio-video, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţi, precum şi între aceştia şi victimele lor, înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cauză, documentele contabile, rapoartele de inspecţie fiscală întocmite de organele de control financiar-fiscal, procesele-verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor, constatările tehnico-ştiinţifice şi grafice, precum şi mijloacele materiale de probă identificate în cursul urmăririi penale, respectiv echipamentele electronice ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, autovehicule, utilaje.
Toate acestea converg înspre concluzia formulată de prima instanţă, a vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor descrise, iar declaraţiile prin care inculpaţii încearcă să prezinte o cu totul altă situaţie, aceea că sunt străini de orice faptă din cele care fac obiectul acuzaţiilor, unii dintre aceştia pretinzând chiar că ar fi acţionat doar cu intenţia de a le scoate pe victime din impasul financiar în care se aflau şi că ar fi pierdut sume de bani importante cu prilejul acestor acţiuni "caritabile", vin în contradicţie flagrantă cu toate celelalte probe enumerate, la care judecătorul fondului a făcut referire cu prilejul descrierii activităţii infracţionale.
Astfel, procedurile judiciare împotriva inculpaţilor au început ca urmare a plângerilor penale depuse de victime, atunci când acestea nu au mai putut rezista presiunilor psihice la care erau supuse, dar nu de puţine ori chiar şi agresiunilor fizice venite din partea grupului infracţional al cărui lider era inculpatul I.D.
Acuzaţii, din dorinţa de a se îmbogăţi, le solicitau părţilor vătămate sume importante de bani, deşi banii luaţi cu titlu de împrumut de la inculpaţi fuseseră restituiţi întreit, împătrit sau chiar înzecit.
La dosarul de urmărire penală (vol. al III-lea) există declaraţiile prin care părţile vătămate menţionate la începutul prezentei expuneri, cu ocazia prezentării în sinteză a stării de fapt stabilite de prima instanţă, descriu teroarea la care erau supuse de către grupul infracţional compus din inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., M.C.G., S.V. şi L.C.
Semnificativă este declaraţia dată de partea vătămată V.O.V. (dosar urmărire penală), în care se arată: "Mă ameninţa că îmi dă foc la gospodăria părintească de la T., că o să ardem ca şobolanii; deseori, mă ameninţa cu bătaia, afirmând că îmi rupe picioarele". Tot astfel, şi partea vătămată M.D. (dosar urmărire penală), a declarat: "M-au ameninţat cu acte de violenţă şi chiar cu moartea dacă nu dau curs cererii lor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu privire la casa de locuit şi terenul, situate pe str. F.".
În acelaşi sens declară şi partea vătămată M.G. (dosar urmărire penală) că, după ce i-a fost răpit copilul M.D.P., în vârstă de 13 ani, din faţa magazinului alimentar, în condiţiile descrise, a primit un apel telefonic de la inculpatul J.I., care "mi-a spus că M.D.P. se află la el şi că nu o să-l mai văd până când nu voi semna declaraţia la notar".
Tot astfel, declaraţiile părţilor vătămate V.R., D.M. (dosar de urmărire penală) şi P.M.Z. (dosar de urmărire penală).
Declaraţiile la care am făcut referire se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, cu înscrisurile ridicate de la domiciliile inculpaţilor, cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, cu procesele-verbale de cercetare la faţa locului, cu declaraţiile martorilor audiaţi, toate aceste dovezi susţinând acuzaţia de şantaj adusă inculpaţilor I.D., J.I., L.C., D.D., F.C. şi S.V., pentru care a fost pronunţată condamnarea, în baza art. 194 C. pen., cum şi pe aceea de lipsire de libertate în mod ilegal a minorului M.D.P., în vârstă de 13 ani.
Apărările inculpaţilor M.C.G. şi S.V., potrivit cărora nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor în legătură cu care a fost dispusă condamnarea, nu au fost primite de Curte, atâta vreme cât la dosar se află probe care dovedesc contrariul: declaraţiile părţii vătămate B.A.I., cele ale martorilor B.I.I., C.A.I., D.G., B.A. şi O.I. Din declaraţiile acestora rezultă, că la data de 13 septembrie 2006, inculpatul M.C.G. i-a însoţit la o fermă din satul S.Z., situat lângă oraşul S., judeţul Sibiu, de unde au sustras 680 ovine, proprietatea părţii vătămate.
În fine, deşi inculpatul S.V. a contestat condamnarea, solicitând achitarea, susţinerea este neîntemeiată, deoarece fără sprijinul pe care acesta l-a acordat numiţilor J.I., A.F.D. şi M.G., O.I., convocaţi" de inculpatul I.I. (zis "A.P.") pentru a-l însoţi în oraşul S., unde se afla partea vătămată B.A.I., aceasta din urmă nu ar fi consimţit să încheie contractul de vânzare-cumpărare din 27 octombrie 2006, autentificat sub nr. 871 de către notarul public F.R.
Percepând ameninţarea căreia era supusă, prin prezenţa unui grup numeros şi agresiv, partea vătămată a semnat acest contract, prin care a înstrăinat un număr de 539 ovine către P.O. şi P.G., pentru preţul de 570.000 RON, din care inculpatul I.D. şi-a însuşit suma de 50.000 de euro (vol. al V-lea dosar de urmărire penală).
Acordând sprijinul său grupului ameninţător la care a aderat, inculpatul S.V. a comis un act de complicitate morală, de natură să înfrângă voinţa părţii vătămate B.A.I. şi să o determine să încheie un act păgubitor pentru patrimoniul său, aşa încât acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 194 C. pen.
Grupul de infractori deferit justiţiei în prezenta cauză a acţionat în mod coordonat, având o structură bine determinată, iar membrii săi - roluri prestabilite, prezentate în expozeul sentinţei atacate cu apel, aşa încât întruneşte toate condiţiile pentru a fi definit ca un grup organizat, în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Aşa fiind, a fost apreciată ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul L.C., de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în aceea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care priveşte iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat.
A fost apreciată ca fiind justă susţinerea făcută atât de procuror, cât şi de inculpaţi, prin apărătorii lor, referitoare la încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Acest text de lege sancţionează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.
Este de esenţa grupului organizat, astfel cum este definit în art. 2 lit. a) din lege, existenţa acestuia pentru o anumită perioadă de timp şi desfăşurarea de acţiuni în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.
Prin urmare, se impunea înlăturarea din încadrarea juridică dată acestei fapte de procuror, prin actul de trimitere în judecată, a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracţiunea continuată, care la rândul său presupune săvârşirea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni, a unor acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Totodată, în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de comiterea căreia este acuzat comisă de inculpatul F.C., s-a constatat că, în raport cu data la care aceasta a fost comisă, precum şi cu dispoziţiile art. 124 rap. la art. 122 lit. e) şi art. 290 C. pen., a intervenit prescripţia răspunderii penale, făcându-se aplicaţiunea disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetând procesul penal pentru această faptă.
De aceea, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea calificării faptei, prin înlăturarea dispoziţiilor textului C. pen., prin admiterea apelurilor, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din cod.
Desfiinţând sentinţa atacată, Curtea a descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele componente.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpaţii I.D., J.I. şi F.C., aplicând acestora pedepse care au fost individualizate în raport cu contribuţia fiecăruia la activitatea infracţională, ţinând seama de criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C. pen.
S-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., astfel: 5 ani, pentru inculpatul I.D., 4 ani pentru inculpaţii J.I., L.C., D.D., şi 3 ani pentru inculpaţii: F.C., M.C.G. şi S.V.
De asemenea, reţinând temeinicia motivului de apel formulat de procuror, instanţa a aplicat inculpaţilor condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 241/2005, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., astfel: pe o durată de 2 ani pentru inculpaţii I.D., J.I., pe o durată de 3 ani pentru inculpaţii L.C., D.D. şi pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul F.C.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., pedepsele aplicate inculpaţilor au fost recontopite, urmând ca aceştia să execute pedepsele celei mai grele.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 57 C. pen., pentru inculpaţii F.C., M.C.G. şi S.V.
Cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72, la care s-a făcut mai sus referire, privitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile în legătură cu care s-a dispus condamnarea, la gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, la persoana infractorilor şi la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, s-a aplicat şi inculpaţilor L.C., D.D., M.C.G. un spor de pedeapsă de câte 6 luni închisoare.
Făcând aplicaţiunea art. 88 C. pen., Curtea a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi durata reţinerii din data de 06 iulie 2007.
În ceea ce priveşte măsura preventivă a obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara, luată în cursul judecăţii, instanţa de apel a apreciat că nu au încetat temeiurile care au condus la pronunţarea respectivei interdicţii, ci dimpotrivă, pronunţarea de către o instanţă a unei soluţii de condamnare a celor în cauză confirmă necesitatea în continuare a unei astfel de măsuri, menite să prevină orice acţiune de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal, de aflare a adevărului, precum şi sustragerea celor în cauză de la judecată.
Temeiul menţinerii măsurii preventive este art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen. În lumina acestor dispoziţii legale, instanţa este obligată a se pronunţa asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ori ţara, motivând soluţia pronunţată.
Dacă pronunţarea unei soluţii de achitare a acuzaţilor ar fi motivat revocarea oricărei măsurii preventive adoptate în cursul judecăţii, dimpotrivă, condamnările dispuse constituie un puternic argument în sensul că se menţin temeiurile care au condus la luarea ei.
Asupra laturii civile a cauzei:
Aşa cum s-a arătat, în termen legal părţile vătămate V.R., M.G., M.D., M.D.P., V.O.V., B.A.I. şi D.G.R. s-au constituit părţi civile, pretinzând ca inculpaţii să le plătească despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin faptele lor culpabile.
Este indiscutabil că, prin acţiunile de intimidare, de şantaj desfăşurate de cei în cauză asupra victimelor lor, dar şi prin ameninţările, lipsirea de libertate şi agresiunile cărora părţile civile au fost supuse, acestora le-a fost produs un prejudiciu, dovedit în cauză. Din actele dosarului a reieşit că părţile civile au fost deposedate de sume importante de bani, că au fost constrânse să le cedeze inculpaţilor afacerea, casa, apartamentul, terenul, utilajele, în urma săvârşirii infracţiunilor menţionate. Inculpaţii au recurs la metode dure, menite să le intimideze pe victimele cărora le aplicau corecţii fizice în plină stradă, le obligau să plătească "amenzi" împovărătoare, le constrângeau să semneze acte de vânzare-cumpărare, răpindu-le copilul şi ameninţându-le că nu-l vor mai vedea dacă vor refuza semnarea contractelor.
De aceea, se cuvenea ca părţilor civile să le fie acordate daune, al căror cuantum să fie calculat cu respectarea principiului echităţii şi al proporţionalităţii despăgubirilor, în scopul ca acestea să ofere o reparaţie, o alinare pentru suferinţa încercată, fără a constitui o îmbogăţire fără just temei.
Prin urmare, aplicând prevederile art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 şi urm. C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii I.D., D.D. şi L.C., la 90.000 dolari USA şi 12.500 euro, despăgubiri către partea vătămată V.R.. De asemenea, au fost obligaţi în solidar inculpaţii I.D., L.C., D.D. şi J.I. să le plătească părţilor civile M.G., M.D. şi M.D.P. câte 100.000 RON daune morale.
Totodată, inculpaţii menţionaţi anterior au mai fost obligaţi să plătească părţii civile M.D. şi suma de 260.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând sumele de bani cu care au deposedat-o în mod abuziv pe această parte.
Cât priveşte prejudiciul produs părţii civile A.N.A.F., au fost obligaţi doar inculpaţii condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv pe J.I., administrator la SC "A.A." SRL şi pe I.D., asociat, în solidar cu inculpaţii D.D., F.C. şi L.C.
Faptul că, în minuta întocmită cu ocazia deliberării, s-a omis a se preciza numele părţii civile faţă de care au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 631.919.160 RON, nu a putut fi privit ca fiind o neconcordanţă între minuta hotărârii şi dispozitiv, în sensul art. 357 C. proc. pen. şi, în orice caz, nu ar putea atrage desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la prima instanţă, în condiţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Faţă de dispoziţia inculpaţilor de obligare a inculpaţilor la plata de despăgubiri civile, apare ca legală şi temeinică măsura de menţinere a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor.
Inculpatul I.D. a fost obligat să-i plătească părţii civile V.O.V., suma de 40.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societăţii comerciale administrate de acesta, SC "B." SRL (vol. al III-lea dosar instanţă şi vol. al III-lea dosar de urmărire penală) şi să-i restituie acestuia chitanţierul cu 12 chitanţe în alb, seria: VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3.
De asemenea, au fost obligaţi inculpaţii I.D., J.I., S.V. şi M.C.G. la plata sumei de 60.000 euro despăgubiri civile, către partea civilă B.A.I., reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit cu ocazia încheierii sub ameninţare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 871, autentificat la data de 27 octombrie 2006 de către notarul public F.R.
Au fost obligaţi inculpaţii I.D. şi M.C.G. să-i restituie părţii civile D.G.R. un TAF, sustras de la aceasta în condiţiile prezentate cu ocazia descrierii stării de fapt, punctul 11, iar inculpaţii I.D. şi J.I. - să restituie SC "S." SRL marfa în valoare de 328.676 RON, constând în aşchietoare tip freze, burghie, tarozi, alezoare, "confiscată" de către cei doi inculpaţi în cursul lunii iulie 2003, cu ocazia evenimentelor descrise la pct. 5 (victima fiind administratorul acestei societăţi comerciale, M.D.).
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus a se comunica Oficiului Registrului Comerţului o copie a sentinţei penale atacate, după rămânerea definitivă a acesteia.
Conform art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: din vol. III din dosarul de urm. penală, filele: 16 - 20, 27,30,34 - 35, 43-50, 66, 88 - 96, 203 - 204, 206 - 209, 211 - 214, 235, 285 - 286, 289 - 290, 39 - 40, 44 - 45, 172 - 175, 196 - 197, 226 - 227. Din vol. VIII din dosarul de urm. penală, filele: 211 - 232, chitanţe - emitent SC "S." SRL, seria: VL ALC 2923887 - 2923900, seria: VL ALC 4929768 - 4929850. Din vol. IX din dosarul de urm.penală, filele 31 - 45, 60 - 63, 70 - 74, 80 - 90, 183 - 201, 215 - 222, 227 - 244, 300 - 305. Din vol. XIX din dosarul de urmărire penală, filele: 2 - 7, 20 - 22, 24 - 26, 28 - 71, 73 - 78, 80 - 85, 92 - 95, 97-99, 106, 109 - 112, 121 - 132, 152 - 156, 158, 160 - 172. Din vol. XXII din dosarul de urmărire penală, filele: 157, 161, 164, 167, 170, 172, 174, 176, 178, 180, 182, 184 - 187.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) teza 1 C. proc. pen., a respins ca tardiv apelul declarat de SC "S.P." SRL, fiind declarat peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363, iar în baza lit. b) a pct. 1 al aceluiaşi articol, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de A.N.A.F. şi SC "A.A." SRL împotriva aceleiaşi sentinţe, despăgubirile acordate părţii civile A.N.A.F., la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente, fiind stabilite în baza actelor aflate la dosar.
Apelul formulat de doamna avocat M.D.R., din cadrul Baroului Vâlcea, a fost, de asemenea, respins ca nefondat, deoarece rezultă că în mod legal a fost amendată pentru lipsa nejustificată de la proces, în condiţiile în care, potrivit art. 198 alin. (3) C. proc. pen., avea obligaţia de a asigura substituirea.
Aceeaşi raţiune a determinat şi respingerea cererii formulate de doamna avocat în faţa Curţii de apel, în temeiul art. 199 C. proc. pen., de scutire de la plata amenzii în sumă de 1000 RON aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2013.
Împotriva ambelor hotărârii au declarat recurs părţile civile M.D., B.I.I., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea, inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. şi M.C.G. şi de petiţionara M.R. şi petiţionara avocat M.D.R.
Recurenţii inculpaţi I.D. şi J.I. au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3 şi 172 C. proc. pen.
Prin prisma primului caz de casare au fost invocate dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen. - unul dintre judecătorii care au soluţionat cauza în apel se pronunţase anterior, cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată- solicitându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În concret, recurenţii inculpaţi au arătat că prin încheierea din 4 octombrie 2007 ce a avut ca obiect recurs cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive, judecătorul a făcut aprecieri concrete asupra fondului cauzei şi implicit asupra vinovăţiei inculpaţilor şi ca atare, acesta s-a antepronunţat şi nu mai putea face parte din completul care a judecat, ulterior, apelul.
În susţinerea acestei critici, apărarea a invocat şi Decizia nr. 8/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.
Prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi au invocat greşita aplicare a legii deoarece instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. întrucât nu a acordat cuvântul şi asupra apelului declarat de părţile vătămate.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii care operează în materie civilă, încălcându-se dispoziţiile art. 14 şi 15 C. proc. pen., prin obligarea inculpatului J.I. la plata unor despăgubiri către partea vătămată B.A.I. mai mari decât s-a cerut.
Inculpatul J.I. a lipsit la judecarea cauzei în apel, fiind internat în spital, iar la termenul la care s-a dezbătut, pe fond apelul, apărătorul ales al acestuia a arătat că a reziliat contractul de asistenţă juridică şi ca atare nu a avut apărător.
Prin urmare, în opinia apărării au fost încălcate dispoziţiile art. 287 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 6 alin. (2) C. proc. pen.
Ca atare, s-a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel, iar în subsidiar, aplicarea legii mai favorabile.
Recurentul inculpat F.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. solicitând casarea ambelor hotărâri şi în rejudecare achitarea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
În subsidiar, a solicitat aplicarea legii mai favorabile conform art. 5 C. pen.
Recurentul inculpat D.D. a învederat faptul că motivele de recurs au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege - neexistând cazuri de casare ce s-ar putea examina din oficiu - şi ca atare a solicitat doar aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Recurenţii inculpaţi L.C., S.V., M.C.G. au solicitat a se lua în considerare doar cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Recurenta parte civilă M.D. a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi restituirea imobilului, respectiv a mărfii confiscate şi acordarea de daune morale.
Recurenta parte civilă B.I.I. a cerut acordarea integrală a despăgubirilor solicitate.
Dar, niciuna dintre părţile civile nu au motivat recursul în termen şi nici nu se constată existenţa vreunui caz de casare ce poate fi analizat din oficiu.
Recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea nu a motivat recursul.
Petiţionara avocat M.D.R. nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se arată că în cazul nerespectării condiţiilor cu privire la motivarea recursului şi depunerea motivelor în termenul prevăzut de lege instanţa ia în considerate numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare şi din oficiu.
Alin. (3) al art. 3859 C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 (lege care este aplicabilă în cauza dedusă judecăţii în raport de data pronunţării deciziei şi de dispoziţiile tranzitorii din Legea nr. 155/2013) stabilindu-se că se iau în considerare din oficiu cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 şi cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu, numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
În speţă, Înalta Curte constată, pe de o parte, că recursurile declarate de inculpaţii F.C., D.D., L.C., M.C.G., S.V. şi de părţile civile M.D., B.I.I. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Vâlcea, respectiv petiţionara M.R. nu au fost motivate în termenul prevăzut de lege, iar pe de altă parte, în cauză nu pot fi reţinute cazuri de casare ce se impun a fi examinate din oficiu.
Din actele cauzei rezultă că primul termen de judecată în recurs a fost stabilit la data de 6 ianuarie 2014 iar motivele de recurs au fost depuse de inculpaţii I.D. şi J.I. la data de 24 decembrie 2013 (dosar recurs), inculpatul L.C. la data de 11 februarie 2014 (dosar recurs), inculpatul D.D. la 10 februarie 2014 (dosar recurs).
Se constată astfel că au fost depuse în termen recursurile declarate de inculpaţii I.D. şi J.I., constatându-se însă că acestea sunt fondate numai în ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile care nu este condiţionată de reţinerea vreunui caz de casare, fiind obligatorie prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 teza II C. proc. pen. - există un caz de incompatibilitate - Înalta Curte constată că acesta a fost raportat la prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul pronunţându-se anterior într-un recurs ce a avut ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în cauză.
Pentru a fi incident acest caz de incompatibilitate şi implicit un caz de casare care să atragă nulitatea absolută a hotărârii, legea cere ca judecătorul să fi luat parte la "soluţionarea cauzei". Cu alte cuvinte, este vorba de judecătorul care a făcut parte din completul de judecată care s-a pronunţat asupra învinuirii aduse inculpatului prin una din soluţiile prevăzute de art. 345 C. proc. pen., pronunţându-se, astfel asupra fondului cauzei în sensul rezolvării chestiunii existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei.
Faptul că în cauză judecătorul s-a pronunţat, anterior, într-un recurs ce a avut ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive nu atrage incompatibilitatea acestuia, întrucât nu s-a pronunţat asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului ci a examinat îndeplinirea condiţiilor prev.de art. 155 C. proc. pen., relativ la prelungirea măsurii arestării preventive.
Ca atare, participarea acestuia la soluţionarea cauzei în apel nu atrage cazul de incompatibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. şi ca atare nici casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
În ceea ce priveşte greşita aplicare a legii constând în aceea că instanţa de apel nu a acordat cuvântul recurentului inculpat cu privire la recursul părţilor vătămate, respectiv a acordat despăgubiri mai mari decât s-au cerut, se impune a se constata că aceste motive de recurs nu au fost invocate în termenul prevăzut de lege şi nici nu pot fi luate în considerare din oficiu.
Aceleaşi cazuri de casare au fost invocate şi de inculpatul J.I.
Cu privire la acesta se impune a se reţine că asistenţa juridică i-a fost asigurată în cursul judecării cauzei în apel, fiind lipsit de relevanţă rezilierea contractului de asistenţă juridică cu apărătorul ales în condiţiile în care instanţa i-a asigura un apărător din oficiu.
Prezenţa inculpatului la judecarea cauzei în apel nu era obligatorie, inculpatul nefiind arestat, aşa încât lipsa acestuia nu poate atrage casarea hotărârii pronunţate.
De altfel, din examinarea încheierii de dezbateri din 28 iunie 2013 (dosar apel) rezultă că inculpaţii I.D. şi J.I., prin apărătorii lor, în susţinerea căii de atac exercitate au făcut referire la părţile vătămate şi implicit la despăgubirile solicitate de acestea, astfel că omisiunea instanţei de apel de a da cuvântul asupra apelului declarat de părţile civile nu poate fi asimilat unei nulităţi absolute ci eventual unei nulităţi relative care obliga la dovedirea vătămării, aspect care nu a fost însă dovedit.
În ceea ce priveşte procedura aplicabilă în cauză, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 2/2013, fiind fără relevanţă faptul că ne aflăm în prezenţa unui al doilea ciclu procesual, decizia atacată fiind pronunţată după intrarea în vigoare a actului normativ indicat.
Hotărârile pronunţate în cauză se impun însă a fi reformate, dat fiind faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen., relativ la legea penală mai favorabilă, care, aşa cum s-a arătat operează independent de existenţa vreunui caz de casare.
Examinând infracţiunile reţinute în sarcina fiecărui inculpat, limitele de pedeapsă modificate prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi celelalte circumstanţe, se constată că legea mai favorabilă este legea nouă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., M.C.G. şi S.V. numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, respectiv cuantumul pedepselor, se vor descontopi pedepsele rezultante pentru fiecare inculpat, cu repunerea acestora în individualitatea lor.
Se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în cazurile în care norma de incriminare a fost modificată şi se va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. pentru fiecare inculpat în parte.
În temeiul disp.art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.D., B.I.I. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea precum şi de petiţionara M.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., M.C.G. şi S.V. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, numai în ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor şi cuantumul pedepselor.
Rejudecând în aceste limite:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 7 ani închisoare; 5 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 1 an închisoare; 7 ani închisoare; 3 ani închisoare; 5 ani închisoare; 3 ani închisoare; 1 an închisoare spor de pedeapsă.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. în vigoare şi reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. în vigoare şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c), g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi menţine pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de mai sus cu pedepsele de 5 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 1 an închisoare; 3 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare, în final, 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului J.I. de 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 6 ani închisoare; 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 2 ani şi 6 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 7 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an închisoare - spor de pedeapsă aplicat de către instanţa de apel.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., în infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 2 ani şi 6 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare; 1 an închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, în final, 6 ani şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului L.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 6 ani închisoare; 6 luni spor de pedeapsă aplicat de către instanţa de apel.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi menţine pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului D.D., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 6 ani închisoare; 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanţa de apel.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi menţine pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 1 an închisoare; 4 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. aplicată inculpatului F.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an închisoare; 5 ani închisoare şi 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanţa de apel.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b şi c C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) teza I şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni, în final, 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.
VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului M.C.G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare; 5 ani închisoare şi 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanţa de apel.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi menţine pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni, în final 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
VII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpatului S.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 2 ani închisoare; 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.D., B.I.I. şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi de petiţionara M.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentele părţi civile şi recurenta petiţionară la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi F.C., L.C., S.V. şi M.C.G., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi I.D., J.I. şi D.D., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 747/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 750/2014. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
