ICCJ. Decizia nr. 782/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare de ban

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Ş! JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 782/2014

Dosar nr. 3388/99/2012

Şedinţa publică din 5 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 107 din 13 martie 2013, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:

l. A respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M.V. prin apărător, din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, în infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) în vechea numerotare), precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice invocată, din oficiu, dintr-o singură infracţiune prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina inculpaţilor O.K. şi M.V. prin actul de sesizare, în două infracţiuni de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) în vechea numerotare) şi respectiv prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare), ambele cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.V. prin actul de sesizare a instanţei, după cum urmează:

- din infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- din infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.K. prin actul de sesizare a instanţei; după cum urmează:

- din infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (7 acte materiale) în două infracţiuni, respectiv: infracţiunea de fals material în acte sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), precum şi infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În baza disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată uneia dintre faptele reţinute în sarcina inculpatului G.V. prin actul de sesizare a instanţei, respectiv din infracţiunea de iniţiere sau constituire unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinire a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

II. A condamnat pe inculpatul G.V. (fost B., cunoscut şi sub numele de Ga.V.), pentru săvârşirea în condiţii de concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare), cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare;

- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului G.V. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 6 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului G.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.V., iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei de executat durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 10 decembrie 2011 la zi.

În baza disp. art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. a luat faţă de inculpatul G.V. măsura de siguranţă a expulzării din România în Republica Moldova, stat al cărui cetăţean este inculpatul.

III. A condamnat pe inculpatul O.K., pentru săvârşirea în condiţii de concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), Ia pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) Iit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului O.K. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 4 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului O.K. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.K., iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei de executat durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de Ia 10 decembrie 2011 la zi.

În baza disp. art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. a luat faţă de inculpatul O.K. măsura de siguranţă a expulzării, din România în statul Israel al cărui cetăţean este inculpatul.

În baza disp. art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A condamnat pe inculpatul M.V., pentru săvârşirea în condiţii de concurs real, prev. de art. 33 Iit. a) C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) Iit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., Ia pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. cu referire la art. 33 Iit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.V. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 3 ani închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului M.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza disp. art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului M.V. pe o durată de 5 ani care, potrivit art. 86² C. pen. constituie termen de încercare, iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 86³ C. pen. a impus inculpatului M.V. respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (3) al textului de lege sus-menţionat, respectiv:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului laşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa, la datele fixate şi conform programului de supraveghere întocmit de acesta;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare stabilit ori a neîndeplinirii obligaţiilor impuse de instanţă.

A constatat că inculpatul M.V. a fost reţinut şi arestat preventiv de Ia 10 decembrie 2011 până la data de 05 aprilie 2012.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul M.V., prin încheierea de şedinţă din data de 14 iunie 2012 a Tribunalului laşi, pronunţată în Dosarul nr. 3388/99/2012.

A constatat că prejudiciul cauzat părţii civile B.H. Bank Naţional Association, cu sediul în Chicago, reprezentată convenţional de M. & A. S.p.a.r.l, cu sediul profesional în Bucureşti, a fost parţial recuperat (949.559 dolari SUA).

A luat act că partea vătămată B.H. Bank Naţional Association nu s-a constituit parte civilă pentru diferenţa de prejudiciu, de 3.217 dolari SUA.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la disp. art. 25 din Legea nr. 656/2002, a confiscat de la inculpatul O.K. suma de 3.217 dolari SUA (sau echivalentul în RON al acesteia la data punerii în executare a prezentei), care nu au servit la despăgubirea părţii civile B.H. Bank Naţional Association.

În baza disp. art. 118 lit. a) şi b) C. pen., a confiscat de la inculpatul G.V. următoarele: USB Stick, cu inscripţia „O.com"; contractul de vânzare din 25 noiembrie 2011, în limba engleză, dintre I.E. TV Chanell Corp. şi R. SRL laşi (pentru suma de 933.000 dolari SUA); copie extras de cont R. SRL laşi, din 30 noiembrie 2011, emis de C. Bank laşi (sold final 952.765,99 dolari SUA); extras de cont SC R. SRL, din 28 noiembrie 2011; Hard disk identificat în laptopul marca A. al inc. Ga.V. (ridicate cu ocazia percheziţiei efectuate asupra inculpatului şi depuse în cutia anexă ataşată ds. cauzei).

În baza disp. art. 118 lit. a) şi b) C. pen., a confiscat de la inculpatul O.K. următoarele: contract de depozitare şi prestări servicii între SC N. SA şi SC R. SRL din 19 mai 2011 (semnat şi ştampilat); două coli format A4, în alb, cu ştampila N. SA; contract din 28 noiembrie 2011, redactat în limbile slavonă şi engleză, având ca părţi pe Society of Corp Compliance şi SC R. SRL; contract din 29 noiembrie 2011, redactat în limbile slavonă şi engleză, având ca părţi pe SC R. SRL şi S.C.D.A. SPA, Italia; factură proformă emisă de N. SA către R. SRL din 01 noiembrie 2011 în valoare totală de 2.101,80 RON; contract din 18 noiembrie 2011, redactat în limbile slavonă şi engleză, având ca părţi SC R. SRL şi S.C.D.A. SPA, Italia.

În baza disp. art 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, folosite şi depuse de inculpaţi la C. Bank Sucursala laşi, respectiv: contractul din 18 noiembrie 2011 având ca părţi I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics; înscrisul denumit contract din 25 noiembrie 2011 având ca părţi I.E. TV Channel Corp şi SC R. SRL; înscrisul denumit anexa nr. 1 a contractului din 25 noiembrie 2011; înscrisul denumit anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011; înscrisul denumit contractul din 28 noiembrie 2011 având ca părţi Society of Corp Compliance + Ethics şi SC R. SRL; înscrisul denumit contractul din 29 noiembrie 2011 având ca părţi SC R. SRL şi S.C.D.A. SPA precum şi a înscrisului denumit contractul din 18 noiembrie 2011 având ca părţi pe SC R. SRL şi Society of Corp Compliace S.p.a. Itali.

În baza disp. art. 357 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de bani ridicate de la inculpatul G.V., respectiv asupra sumelor de: 7750 euro, 6830 grivne ucrainene, 262 RON româneşti şi 1 leu moldovenesc, prin ordonanţa din 12 decembrie 2011, emisă în Dosarul nr. 224/D/P/2011.

În baza disp. art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpaţi, la rămânerea definitivă a cauzei, a bunurilor care nu sunt supuse confiscării (aflate în cutia anexă la ds.cauzei) respectiv:

- către inculpatul G.V. a următoarelor: laptop (notebook) marca A. (Automobili Lamborghini); paşaport Republica Moldova seria XX, pe numele Ga.V.; paşaport Republica Moldova seria ZZ, pe numele G.V.; card acreditare presă Ucraina nr. C1 şi alt card fără număr sau serie; card acreditare presa G.V. pentru I.E. TV Channel Corp; stick internet marca H., emis de M.; 3 carduri International Press Card, pe numele S.S., T.S. şi N.N.; cazier judiciar (dovidca), în limba ucrainiană, pe numele R.O.; asigurare răspundere civilă auto din 19 mai 2011, emisă de A. SA; ştampilă „I.E. TV Channel Corp. EU Bruxelles"; documente imprimate pe coli A4, în limba ucrainiană, cu antetul I.E. TV Channel: Annual Cash Flow Statement (6 file), dovadă salarii, e-mail; copie paşapoarte Ga.V.; 1 (unu) dosar conţinând acte constitutive ale „I.E. TV Channel"-Panama (114 file); EUR Payment Details emis de U. Bank Ltd, Lutsk, Ukraine pe numele Ga.V., account nr. AAA, cu corespondent U. Italiano SPA, Milano, account nr. KKK (1 fila); 1 (unu) dosar conţinând acte constitutive ale „T.E. News & T. Comp" - Panama (40 file); 2 documente a câte 6 file „The loan agreement under financial maintenance", din 27 şi 29 august 2011; 2 documente a 3 file „Agreement of sale (...)", din 26 august 2011; 3 documente „Agreement of sale and purchase (...)", din 09 august 2011 (4 file), 05 iulie 2011 (3 file), 08 iulie 2011 (5 file, din care 2 sunt copii după paşapoarte); USB Stick, sub formă de cheie de autoturism marca M.; 2 cartele SIM M., 1 cartela SIM T., 1 cartela SIM M.T.C. şi 1 cartela SIM D.; certificat de înmatriculare auto seria A nr. TT, emis de autorităţile din Austria, pentru auto marca M., cu numărul de înmatriculare ND-xxx;

- către inculpatul O.K. a următoarelor: legitimaţie seria L1, cu antetul National Union Of Joumalists of Ukraine, emisă pe numele O.C., cu fotografie şi stampila; legitimaţie nr. L2 pe numele O.K., purtând stampila Agendei de Presa I., Republica Moldova; legitimaţie seria L1, cu antetul National Union Of Joumalists of Ukraine, emisă pe numele O.C., cu fotografie; card I.E. TV Channel Corp. emis pe numele O.K., cu fotografia acestuia; legitimaţie de presă, pe numele O.K., scris în limba slavonă, plastificată; paşaport, titular O.K.; carte de identitate emisă de Israel Ia 27 ianuarie 1998, titular O.K. (aflată în prezent în custodia administraţiei locului de deţinere - Penitenciarul laşi); legitimaţie presă National Union of Joumalists of Ukraine, nr. UKR-xx; legitimare presă National Union of Joumalists of Ukraine, nr. UKR-zz; contract de vânzare cumpărare cereale din 18 mai 2011 încheiat între SC R. SRL şi întreprinderea individuală U.I.P. (4 file); un număr de 6 file, redactate în limba slavonă posibil a fi un contract între SC R. SRL şi M.G. SRO, ce prezintă adnotări olografe în limba slavonă; un număr de 13 documente în limba slavonă care atestă/certifică transportul unor cantităţi de cereale din Ucraina în Europa; contract redactat în limba slavonă între SC T.E.T. News Corp. şi SC M.G. SRO, cu menţiuni olografe în limba . slavonă (6 file); certificat de înregistrare, în original al SC R. SRL, emis de Oficiul Registrului Comerţului laşi; extras cont C. Bank pentru client SC R. SRL editat la data de 30 noiembrie 2011; factură proformă emisă de N. SA către R. SRL din 01 noiembrie 2011 în valoare totală de 6.454,20 RON, 20 RON; cerere de acces internet banking CEC online, client SC R. SRL, prin reprezentant legal M.V., în original; cinci documente emise în data de 27 octombrie 2011 şi 25 octombrie 2011 emise de R. SRL, scrise în limba engleză; notificare C. Bank pe numele M.V. din 02 decembrie 2011; 3 file cartonate color adresate de SC R. SRL către C.F.R. Marfă SA; extras de cont C. Bank pentru client R. SRL editat la data de 02 decembrie 2011 (3 file); contract din 27 septembrie 2011, redactat în limbile slavonă şi engleză, încheiat între SC R. SRL şi SC F.L., Anglia, în original; ordine de retragere numerar pentru suma de 9.900 RON emise de C. Bank la data de 30 noiembrie 2011, avându-l ca solicitant pe numitul M.V.; ordin de schimb valutar din 30 noiembrie 2011 pentru suma de 10.300 RON, C. Bank; 7 coli format A4 în alb, ce prezintă în josul fiecăreia o semnătură olografă în original.

- către inculpatul M.V. a următoarelor: Card C. Bank M.V. – R. SRL nr. JJ; ştampilă SC R. SRL; patru cartele SIM: M., O., L., V.; înscris M. Bank SA.

A admis cererea traducătorului autorizat de limba rusă O.O. şi a dispus a i se plăti acestuia contravaloarea onorariului solicitat, reprezentând contravaloarea activităţii de interpretariat desfăşurate pe parcursul a trei termene de judecată (28 ianuarie 2013, 11 februarie 2013 şi respectiv 25 februarie 2013), respectiv a sumei de 231,50 RON (conform facturii din 07 martie 2013), de către Biroul contabilitate din cadrul Tribunalului laşi.

În baza disp. art. 189 C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul O.K. (delegaţia nr. 9920/2012 - în valoare de 200 RON - plată parţială şi delegaţia nr. 10738/2012 în valoare de 300 RON) în valoare totală de 500 RON a fost avansat iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza disp. art. 191 C. pen. a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, a reţinut, în fapt şi în drept următoarele aspecte:

În fapt, inculpatul G.V. este cetăţean moldovean şi are o mare mobilitate teritorială, locuind pe teritoriile mai multor state. Deşi se prezintă ca o persoană publică importantă, prezentând înscrisuri din care rezultă că a activat ca jurnalist, fost general în armata rusă, acesta este cunoscut ca o persoană cu potenţial delicvenţional, în condiţiile în care a mai fost condamnat pe teritoriul Republicii Moldova (unde a executat o pedeapsă privativă de libertate), dar şi pe teritoriul României pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune şi falsificare de monedă şi alte valori (fapte pentru care a fost iniţial condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 4 ani închisoare, însă ulterior, ca urmare a admiterii apelului peste termen formulat de inculpat şi rejudecării cauzei, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale). Fiind însă îndeplinite condiţiile art. 998 şi 999 C. civ., referitoare la existenţa unei fapte ilicite, vinovăţia inculpatului şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi vinovăţia inculpatului, G.V. a fost obligat la plata de despăgubiri civile către mai multe părţi vătămate, în cuantum total de 4.807.356 dolari SUA.

Inculpatul O.K. este cetăţean israelian de origine rusă, care conform actelor de identitate (paşaport provizoriu expirat în prezent) are stabilit domiciliul în Israel, însă locuieşte în Republica Moldova şi Ucraina, desfăşurând potrivit propriilor declaraţii activităţi diverse (proprietar de cafenea în Doneţk -afacere pe care a vândut-o în 2011, service auto în Kaliningrad, jumalist-ca şi hobby).

Inculpatul M.V. este cetăţean moldovean, dobândind ulterior şi cetăţenie română, a studiat Conservatorul şi locuia la data comiterii faptelor în Republica Moldova. Acesta vorbeşte atât limba rusă, moldovenească cât şi limba română.

Inculpaţii O.K. şi G.V. se cunoşteau, potrivit propriilor declaraţii de aproximativ 3 ani, în timp ce inculpaţii O.K. şi M.V. se cunoşteau din luna martie 2011, dată după care inculpatul O.K. i-a făcut acestuia cunoştinţă cu G.V., şi i-a propus să fie şofer şi să efectueze activităţi de traducere în cadrul contactelor pe care acesta intenţiona să Ie aibă în România.

În primăvara anului 2011, inculpatul O.K. a luat hotărârea de a înfiinţa o societate comercială pe teritoriul României, în scopul declarat de a desfăşura activităţi de comerţ cu cereale (porumb) provenind din Ucraina sau România pe care să le vândă apoi către o firmă din Ungaria, context în care i-a cerut sprijinul inculpatului M.V. pentru a-l însoţi şi a-l asista pe parcursul formalităţilor necesare în vederea înfiinţării societăţii, având în vedere că inculpatul O.K. nu cunoştea limba română. În acest scop, inculpaţii au luat legătura cu o firmă de avocatură care se ocupa de înfiinţarea societăţilor comerciale, mai exact cu d-na av. T.A., sediul cabinetului avocaţial al acesteia fiind stabilit şi ca sediu social declarat al societăţii SC R. SRL, înfiinţată de O.K. pe teritoriul României şi în care acesta figurează ca fiind administrator.

În scopul înfiinţării SC R. SRL, începând cu data de 31 martie 2011, inculpatul O.K. împreună cu inculpatul M.V. s-au deplasat de mai multe ori în România. Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia verificărilor efectuate în baza evidenţei intrări/ieşiri a Poliţiei de Frontieră, inculpaţii s-au deplasat cu autoturismul marca R. cu numărul de înmatriculare BC-xxx aparţinând inculpatului M.V. Prima dată inculpaţii O.K. şi M.V. au venit împreună în România la 01 aprilie 2011 ora 11:09 şi au părăsit ţara 02 aprilie 2011 la ora 00.09. Venirile celor doi inculpaţi au continuat cu intrările în România din 13 aprilie 2011, 20 aprilie 2011, 27 aprilie 2010, 16 mai 2010, 18 mai 2011, 29 mai 2011, 30 mai 2010, 31 mai 2011, 02 iunie 2011, 07 iunie 2011. Toate aceste deplasări pe teritoriul României au fost de scurtă durată, de maxim 24 de ore, unele dintre ele fiind realizate cu precădere pe timpul nopţii.

Urmare a demersurilor efectuate, inculpatul O.K. a înfiinţat SC R. SRL, societate ce a fost înregistrată la data de 22 aprilie 2011 la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, având sediul în laşi, pe inculpatul O.K. unic asociat şi un capital social de 200 RON. Potrivit declaraţiilor date în faza urmăririi penale de către inculpatul M.V., în vederea stabilirii obiectului de activitate al societăţii, atât el cât şi inculpatul O.K. s-au consultat telefonic cu inculpatul G.V., care a sugerat ca acesta să privească şi comerţul cu materii prime agricole. După înfiinţarea societăţii, la data de 21 aprilie 2011 inculpatul M.V. a transmis prin intermediul contului de poştă electronică V.@yahoo.com datele de identificare ale SC R. SRL, inclusiv certificatul de înmatriculare al societăţii, inculpatului G.V., acest mesaj fiind identificat în contul de poştă electronică al inculpatului G.V. (analizat cu ocazia percheziţiei informatice efectuate în cauză).

La data de 27 aprilie 2011 O.K. a solicitat C. Bank Sucursala laşi deschiderea pentru SC R. SRL a trei conturi bancare în RON, dolari SUA şi euro. Conform actelor întocmite în acele împrejurări, dreptul de semnătura în bancă a fost stabilit ca fiind a lui O.K.

După înfiinţarea acestei societăţi şi până la data comiterii faptelor penale cercetate în prezenta cauză, respectiva societate nu a desfăşurat nici un fel de activităţi comerciale, nu a achiziţionat formulare speciale (facturi, chitanţe) etc.

S-a reţinut însă că asupra inculpaţilor şi urmare a percheziţiilor informatice efectuate în cauză în faza urmăririi penale, au fost identificate o serie de înscrisuri menite să ateste că pe parcursul timpului societatea a desfăşurat sau a avut tentative de derulare a unor afaceri, eşuate însă, potrivit delaraţiilor inculpaţilor, din varii considerente.

Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul O.K. a încercat derularea unor afaceri de intermediere a vânzării unei cantităţi de porumb către o firmă din Ungaria, firmă care în final nu a mai cumpărat pentru că nu i-a convenit preţul. Legat de aceasta, instanţa a reţinut caracterul incert al afacerii pe care dorea să o desfăşoare inculpatul, respectiv intermedierea vânzării unei cantităţi de porumb, în condiţiile în care era cunoscut doar cumpărătorul, nu şi vânzătorul, cantitatea de porumb urmând a fi achiziţionată ori din Ucraina sau chiar România. Relevant a fost însă că pe reprezentantul firmei ungare, inculpatul O.K. l-a cunoscut prin intermediul inculpatului G.V. care ar fi avut un procent din tranzacţie. De altfel, în corespondenţa electronică purtată între cei doi, s-a regăsit solicitarea lui G.V. pentru O.K. de a completa contractul primit pe email cu datele firmei SC R., să aplice ştampila şi semnătura şi să-l trimită înapoi inculpatului G.V., fapt ce întăreşte ideea că în spatele afacerilor derulate de R. se afla inculpatul G.V., care controla şi coordona derularea acestor afaceri.

În ziua de 18 mai 2011 O.K., G.V. şi M.V. au venit în România. S-a reţinut că inculpatul O.K. a venit cu autoturismul inculpatului G.V., cu care a intrat în România pe 18 mai la ora 10,41 şi a ieşit din ţară pe 19 mai (la 15,42) cu autoturismul marca R. al inculpatului M.V., iar inculpatul G.V. a ieşit din ţară, cu autototurismul propriu, tot pe 19 mai, la ora 15,19. Cu scopul declarat de a face demersuri pentru găsirea unui depozit pentru cantitatea de porumb, inculpaţii M.V. şi O.K. au mers la sediul SC N. SA, unde au purtat discuţii cu privire la condiţiile de depozitare pentru perioada cuprinsă între 20 mai 2011 - 30 iunie 2011 a unei cantităţi de 3600 tone de porumb. În acele împrejurări, conducerea SC N. SA a înmânat reprezentantului SC R. SRL un proiect de contract de prestări de servicii (care nu era semnat de nici una dintre părţi), având ca obiect depozitarea la SC N. SA de materii prime destinate producţiei de furaje concentrate (a se vedea declaraţii martor B.C. - director general la SC N. SA şi C.D. - adminstrator al aceleaşi societăţi). La data de 19 mai 2011 SC N. SA a emis o factură fiscală pentru suma de 55.160,31 RON reprezentând plata depozitare 3600 tone porumb.

Pentru încheierea efectivă a unui contract de depozitare, reprezentantul unităţii a pus în vedere inculpaţilor să facă dovada achitării plăţii facturii emise în acest sens (respectiv, plata depozitării cantităţii de marfă), doar în aceste condiţii oferta devenind fermă. S-a menţionat expres această condiţie pentru încheierea şi semnarea unui contract, întrucât societatea s-a mai confruntat cu situaţia demarării de principiu a unor relaţii comerciale la cererea unor potenţiali clienţi, care aveau doar nevoie să completeze dosarul pentru formalităţile vamale de import, cu dovada existenţei spaţiului de depozitare, dar care ulterior intrării în posesia contractului de depozit nu mai perfectau însă prestarea serviciului (în acest sens a se vedea declaraţiile martorului C.D.).

Înţelegerea părţilor era, aşadar, că un contract se va semna doar ca urmare a achitării acestei sume, însă ulterior obţinerii draftului de contract, inculpaţii nu au făcut dovada plăţii şi nu au mai revenit la firmă, până în luna noiembrie. Potrivit propriilor declaraţii ale inculpaţilor, afacerea cu porumb nu s-a mai realizat însă din luna octombrie au început demersurile pentru derularea unei afaceri cu rapiţă.

Deşi în realitate, între cele două societăţi, SC R. SRL şi SC N. SA nu s-a materializat nici o relaţie comercială, inculpaţii (pentru a crea impresia că derulează într-adevăr afaceri legate de comerţul cu cereale), deşi cunoşteau foarte bine că nu aveau încheiat nici un contract de depozitare atâta timp cât nu s-a semnat vreun act şi nu au achitat nici un preţ, au emis două adrese către SC N. SA, pe care societatea Ie-a primit pe adresa de poştă electronică. Acestea aveau menirea de a crea aparenţa derulării unei relaţii comerciale de prestări servicii cu SC N. SA.

Astfel, în luna octombrie, pe adresa N. SA a fost primită o adresă în limba engleză, din 08 noiembrie 2011 adresată directorului general B., din care rezulta că firma SC R., emitenta adresei, (astfel cum apare în antet,) începea alimentarea rapiţei (originară din Ucraina), începând cu data de 15 octombrie 2011 în România, respectiv 15.000 de tone. În acest scop solicita ca N. să trimită contractul cu elevator pentru semnătură. A solicitat totodată să fie informată cu privire la promptitudinea primirii rapiţei şi să îi fie trimise detaliile despre staţia proprie de cale ferată. Adresa făcea referire la staţia de plecare a rapiţei ca fiind B., S. şi P. şi că plata este garantată. Această adresă a fost semnată de O.K. şi purta ştampila SC R.

A doua adresă, datată tot 08 octombrie 2011, avea acelaşi conţinut ca şi cea anterioară, numai că de această dată era vorba de o primă parte de 1000 de tone de rapiţă, staţiile şi datele de plecare precum şi nr. vagoanelor fiind identice. Ceea ce a atras atenţia şi a arătat implicarea directă a inculpatului G.V. în aşa-zisele afaceri ale SC R. SRL a fost că respectiva adresă este semnată de un anume Go.V. - Export-import director (semnătura aplicată fiind însă identică cu semnătura aplicată din partea S.C.D.A. Itali pe contractul din 29 noiembrie 2011 prin care se pretindea că această firmă cumpără de la SC R. SRL produse metalice în valoare de .5 milioane de euro, contract care a fost ulterior depus la C. Bank pentru a arăta bonitatea firmei SC R. SRL şi Ia care se va face referire în cele ce preced.

Instanţa a apreciat că, în acest mod, inculpaţii urmăreau obţinerea unui draft de contract care să poarte ştampila şi semnătura reprezentantul legal al SC N., lucru care nu s-a întâmplat însă în lipsa unui răspuns din partea N. care, ştiind că nu are nici o relaţie comercială cu SC R. SRL, nu a răspuns solicitării primite.

Pe 25 octombrie 2011, inculpatul O.K. însoţit de M.V. şi de B.S. au venit în România, primii doi deplasându-se la C. Bank unde s-au interesat cum pot obţine serviciului de internet banking pentru cele trei conturi bancare ale SC R. SRL pentru a avea cunoştinţă şi acces la conturile bancare de la distanţă, prin intermediul aplicaţiei online precum şi eliberarea unui card bancar. (Deşi în declaraţiile făcute în cauză, inculpatul O.K. a subliniat că una dintre condiţiile impuse de B.S. pentru participarea SC R. la intermedierea afacerii cu rapiţă propusă de acesta a fost obţinerea şi predarea digipass-ului, se pare că inculpaţii făceau deja demersuri legate de această afacere anterior, aşa cum rezultă din adresele emise către N.).

Întrucât funcţionarul bancar a comunicat lui O.K. că un nerezident nu poate obţine nici card bancar şi nici acces la serviciul de internet banking, în urma obţinerii acordului inculpatului M.V. ce şi-a manifestat disponibilitatea să devină împuternicit pe conturile societăţii, O.K. l-a împuternicit pe M.V. să reprezinte SC R. SRL în relaţia cu C. Bank. Ca atare, la data de 27 octombrie 2011, a depus la bancă contractul de muncă din 26 octombrie 2011 prin care M.V. era angajat Ia SC R. SRL în calitate de director comercial, modificându-se astfel specimenul de semnătură, iar pe 28 octombrie 2011 au depus cererea de acordare a serviciului de internet banking, cerere ce a fost ulterior aprobată.

Potrivit declaraţiei martorei S.C., încă de la solicitarea de eliberare a digi-pass-ului, inculpatul M.V. a învederat funcţionarului bancar că aşteaptă să primească în cont o sumă mare de bani, fără a preciza însă moneda şi expeditorul sumei respective.

La data de 01 noiembrie 2011, C. Bank a eliberat inculpatului M.V. digi-passul odată cu actele conţinând userul, parola de acces la serviciul de internet banking şi dispozitivul electronic de generare a codului de acces online la conturile bancare ale SC R. SRL.

În aceeaşi zi, inculpaţii O.K. şi M.V. au revenit la SC N. SA, de data aceasta pentru încheierea unui contract de prestări servicii de depozitare a unei cantităţi de 500 de tone de rapiţă. Discuţiile purtate de cei doi inculpaţi, prin intermediul lui M.V. au fost aceleaşi, reprezentantul firmei solicitând plata unei garanţii în vederea încheierii şi semnării contractului, lucru cu care inculpaţii au fost de acord, emiţându-se o nouă factură fiscală pe care inculpaţii au spus că merg să o plătească, urmând să revină ulterior la societate în vederea încheierii contractului, lucru care nu s-a realizat nici de această dată.

Din înscrisurile găsite asupra inculpatului O.K. dar şi din relaţiile depuse de SC N. SA, a rezultat că la 01 noiembrie 2011 SC N. SRL a emis o factură proformă în valoarea de 6.454,20 RON (recepţie rapiţă, depozitare rapiţă şi livrare rapiţă).

Prima instanţă a reţinut ca fiind cert însă că pe baza modelului de contract obţinut la 19 mai 2011 (şi a modelului de factură) a fost întocmit în fals un contract ce crea aparenţa ca fiind încheiat între cele două societăţi, o altă persoană semnând în locul administratorului firmei SC N., C.D., şi aplicând o ştampilă falsificată (de dimensiuni diferite decât cea originală, în care denumirea societăţii depăşeşte marginile rotunde ale formei imprimante - aspect observat şi invocat de către martorul C.D. care a reclamat în faţa instanţei atât caracterul fals al ştampilei cât şi a semnăturii aplicate).

Acest contract a fost identificat cu ocazia percheziţiei informatice, cu prilejul căreia s-a stabilit că Ia 02 noiembrie 2011, de pe adresa de email V.@yahoo.com a fost trimis un mesaj pe adresa de email W.@rambler.ru ce conţine un contract de depozitare şi prestări servicii din data de 19 mai 2011 încheiat între R. SRL şi N. SA (cu perioada de valabilitate înscrisă pentru perioada 01 noiembrie - 30 ianuarie 2011), contractul fiind încheiat la 01 noiembrie 2011 în două exemplare, fiind semnat şi ştampilat de ambele părţi, înscris care a fost regăsit şi în fizic asupra inculpatului O.K. cu ocazia percheziţiei efectuată asupra acestuia.

Din examinarea acestui contract, la o simplă lecturare, s-au relevat erori majore, care puteau oricând ridica semne de suspiciune cu privire la legalitatea şi la realitatea celor înscrise în conţinutul său, având în vedere că, deşi are număr de înregistrare din 19 mai 2011, data încheierii era trecută ca fiind 01 noiembrie 2011, iar la perioada de valabilitate a contractului era menţionată perioada 01 noiembrie -30 ianuarie 2011.

La data de 07 noiembrie 2011, potrivit declaraţiilor inculpaţilor, dispozitivul digi-pass obţinut de SC R. SRL a fost predat de inculpatul M.V., la solicitarea inculpatului O.K.

În prezenţa inculpaţilor G.V., a numitului S.B., în incinta pensiunii Villa V., invinuitului B.S., nu înainte însă ca inculpatul M.V., la solicitarea inculpatului O.K., să solicite băncii să limiteze sumele ce puteau fi transferate online din contul SC R. SRL, la suma echivalentă a 1000 dolari SUA/zi, împrejurare care a relevat că inculpaţii nu aveau deplină încredere unii în alţii, iar pe de altă parte, că încă de la acel moment, se cunoştea că în contul SC R. va fi virată o sumă în dolari.

La data de 08 noiembrie 2011 inculpatul M.V. a solicitat C. Bank emiterea unui card bancar ataşat conturilor deţinute de SC R. SRL, în acest sens încheiind contractul din 08 noiembrie 2011. Remiterea cardului şi a datelor de identificare (cod Pin) a avut loc la 30 noiembrie 2011, către inculpatul M.V., acesta fiind de altfel identificat asupra inculpatului la percheziţia efectuată asupra sa cu ocazia reţinerii sale.

În perioada următoare pentru a crea aparenţa derulării unui contract privind achiziţionarea unei cantităţi de rapiţă, SC R. SRL a apărut ca emitentă sau destinatară a unor adrese, O.K. şi M.V. au făcut interpelări la diverse firme transportatoare cu privire Ia documentele necesare pentru importul unei cantităţi de rapiţă (T.C. firma S.), contacte care au rămas însă la nivelul discuţiilor, de genul celei cu SC N., cu nici una dintre aceste societăţi neîncheiindu-se un contract ferm.

În toată această perioadă, implicarea inculpatul M.V. a fost caracterizată ca fiind una redusă, în contextul în care chiar inculpatul O.K. spune că acesta nu cunoştea afacerile pe care el le derula, nu avea nici un drept, era translator şi şofer. În acelaşi sens au fost şi declaraţiile inculpatului G.V., dar şi declaraţiile martorilor B.C. şi C.D., sau a funcţionarilor bancari de la C. Bank, care l-au perceput pe M.V. ca pe un personaj fără putere de decizie, având rolul de a traduce discuţiile, cu partea română, care de fapt se realizau prin intermediul acestuia.

Primul transfer online neautorizat de către membrii grupului din care fac parte inculpaţii O.K. şi G.V. a fost realizat în data de 28 noiembrie 2011 din contul societăţii S.C.D.A. SpA Via Senigallia. Banii au intrat in contul SC R. SRL la aceeaşi dată, de 28 noiembrie 2011 (a se vedea extras cont).

La data de 29 noiembrie 2011, G.V., M.V. şi O.K., care au aflat despre alimentarea contului SC R. cu suma de 400.000 de euro. La aceeaşi dată, Banca din Italia a comunicat băncii române pe canalele de comunicare interbancare, printr-un mesaj swift, o solicitare de restituire a sumei transferate urmare a existenţei de suspiciuni ca transferul nu fusese autorizat de titularul contului. La aceeaşi dată s-a înaintat pe canalele Interpol, plângerea depusă de reprezentantul societăţii italiene primită de D.I.I.C.O.T. pe 30 noiembrie 2011 prin Interpol Bucureşti.

În data de 30 noiembrie 2011 inculpaţii O.K., M.V., G.V. şi B.S. precum şi numitul S.B. au venit în România cu autoturismul marca C. (aparţinând numitului S.B.), condus de M.V. În timp ce inculpaţii O.K., B.S. şi G.V. au rămas la o cafenea din apropierea unităţii bancare, inculpatului M.V. i s-a cerut să se deplaseze la C. Bank şi să solicite un extras de cont bancar. Funcţionarul bancar l-a înştiinţat pe M.V. cu privire la existenţa cererii formulate de Banca I. San Paolo Spa de restituire a celor 400.000 euro, însă inculpatul nu a putut da relaţii ori dispoziţii în raport de cererea de restituire formulată de această bancă, a avut o reţinere motivând că trebuie să-l sune pe O.K. pentru ca acesta să-şi dea acceptul în vederea restituirii. În aceleaşi împrejurări inculpatul a fost încunoştiinţat că în contul SC R. SRL a fost transferată, în două tranşe egale, din contul companiei americane Society of Corp Compliance & Ethics, suma de 952.776 dolari SUA. Transferul a fost ordonat în data de 28 noiembrie 2011, creditarea contului realizându-se o zi mai târziu, în data de 29 noiembrie 2011.

Inculpatul M.V. a revenit la O.K., B.S. şi G.V., i-a informat despre problemele intervenite iar aceştia i-au indicat să accepte restituirea acestei sume de 400.000 euro, precum şi să efectueze un schimb valutar pentru suma de 3216,84 de dolari SUA din suma intrată în contul în dolari. Conform susţinerilor inculpatului M.V., după ce acesta a ridicat problema restituirii, inculpatul O.K. l-a întrebat pe inculpatul G.V. dacă cunoaşte provenienţa sumelor de bani, acesta spunând că dacă suma este în euro nu ştie de unde provine, context în care inculpatul O.K. i-a spus lui M.V. să accepte restituirea sumei în euro, dându-i banii necesari plăţii comisionului bancar (7 euro). în aceleaşi împrejurări, M.V. a primit de la O.K., înscrisuri pe care urma să le depună la bancă. Ca urmare, M.V. a revenit la bancă şi şi-a dat acordul scris pentru restituirea celor 400.000 euro, semnând în acest sens şi aplicând ştampila SC R. SRL pe mesajul swift prin care se solicita restituirea transferului în contul S.C.D.A. SpA Via Senigallia.

Instanţa a reţinut că în această primă etapă, când nu erau prevăzute piedicile ce au urmat, inculpatul M.V. a fost trimis singur să facă demersurile necesare în vederea transferurilor bancare, deşi inculpatul O.K., fiind administratorul societăţii, era normal să se implice, mai ales că se presupunea că avea cunoştinţe şi putea da mai multe relaţii referitoare la derularea tranzacţiilor comerciale pe care SC R. le desfăşura şi pe care acesta le opunea ca fiind legale.

În ceea ce priveşte cei 952.776 dolari SUA, M.V. a completat declaraţiile de încasare valutară pentru întreaga sumă transferată din contul Society of Corp Compliance & Ethics şi care purta referinţele bancare R1 şi R2. La descrierea tranzacţiei pentru care s-a încasat suma, inculpatul M.V. a completat pe formularul de declaraţie de încasare externă, în dreptul primei sume de 476.388 dolari SUA -„contravaloare contract" iar în dreptul celei de-a doua sume, de 476.388 dolari SUA -„contravaloare contract prestări servicii", fără a indica alte detalii referitoare la numărul sau obiectul acestor contracte.

Tot atunci, inculpatul M.V. a predat funcţionarului bancar un înscris redactat în limba engleză, intitulat contract de vânzare din cuprinsul căruia rezulta că este încheiat la Brussels, Belgium în data de 18 noiembrie 2011 prin care I.E. TV Channel Corp., reprezentată de G.V., în calitate de vânzător, vindea drepturile şi obligaţiile domnului Ga.V. ca membru al companiei - dreptul de posesie al fondului statutar, drepturile administrative, dreptul la profiturile entităţii (drepturile corporative) egale cu 40% la sută din Capitalul Autorizat al Companiei, către Society of Corp Compliance Ethics, 6500 Barrie Rd., Italy & R. SRL, în calitate de cumpărători, pentru suma de 952.776 dolari SUA, plătibili în 10 zile de din momentul semnării contractului. În contract erau indicate băncile vânzătorului (fără a fi menţionată distribuţia sumelor de plată între băncile indicate). La rechizitele părţilor se menţiona The seller - I.E. TV Channel Corp, Residence Palace International Press Centre, Bruxelles, Belgium pentru aceasta semnând Ga.V., The Buyer - R. SRL (pentru aceasta semnând O.K.) şi Society of Corp Compliance Ethics, Italy, (semnatar M.B.).

Inculpatul M.V. a solicitat ulterior funcţionarului bancar efectuarea plăţilor conform contractului depus. Având nelămuriri cu privire la valuta sumei de 952.776 menţionată în contract, euro sau dolari SUA şi constatând că înscrisul depus nu era un contract de prestări servicii, astfel cum se specificase în declaraţia de încasare externă, ci un contract de vânzare-cumpărare de drepturi corporative, sesizând că există inadvertenţe între specificaţiile cu care au venit dolarii şi formularul de declaraţie de încasare externă completat de M.V. la bancă, în sensul că potrivit comunicărilor bancare -necunoscute părţilor, ci doar funcţionarului bancar, care verifică în acest mod conformitatea tranzacţiei - banii reprezentau tranzacţii cu rapiţă şi materiale de construcţii, iar în contractul depus de M.V. se menţiona părţi sociale, funcţionarul bancar i-a spus inculpatului că nu se va face plata pe care acesta dorea neapărat să o facă până nu se depun documentele justificative privind încasarea.

În aceste împrejurări, inculpatul M.V. a precizat funcţionarului bancar că pentru a depune actele necesare care sunt la domnul O.K., trebuie să se deplaseze la Chişinău solicitându-i eliberarea unei sume cât mai mari de bani. Funcţionarul bancar i-a comunicat că potrivit uzanţelor băncii nu-i poate elibera fără documente justificative decât suma de 9900 RON, lucru pe care aceasta la solicitarea inculpatului l-a şi făcut (a se vedea declaraţie martorei S.C.).

Conform indicaţiilor primite de la inculpaţii O.K. şi G.V., inculpatul M.V. a retras din contul SC R. SRL (cu ordin de retragere nr. O1 suma de 3216,84 de dolari SUA, ordonând efectuarea schimbului valutar, respectiv echivalentul a 10000 RON). Din suma de 10.000 RON obţinută în urma schimbului valutar M.V. a retras suma de 9900 RON în numerar, restul banilor fiind folosiţi pentru achitarea comisioanelor bancare aferente operaţiunilor desfăşurate.

Ulterior retragerii banilor, inculpatul M.V. s-a întors în locul unde era aşteptat de ceilalţi doi inculpaţi şi de numitul S.B., predând suma de 9900 RON inculpatului O.K.

În aceeaşi seară, în jurul orelor 20, cei trei inculpaţi au părăsit teritoriul României. A doua zi, la data de 1 decembrie, fiind ziua naţională a României, unităţile bancare nu aveau program cu publicul, fiind închise, însă în dimineaţa zilei de 02 decembrie 2011 (zi de vineri), cei trei inculpaţi, însoţiţi de asemenea de către S.B. s-au întors în România, cu maşina inculpatului M.V.

Inculpatul O.K. şi M.V. s-au deplasat la bancă, prezentându-se împreună la ghişeu, având asupra lor mai multe înscrisuri, din diverse date pe care funcţionarul bancar Ie-a fotocopiat, păstrând fotocopiile. Cât timp aceştia se aflau în bancă, la ora 09:17, funcţionara a primit mesajul că şi pentru suma de 952.776 dolari SUA s-a primit un mesaj Swift de restituire din partea băncii americane a sumei, menţionându-se pe acest mesaj suspiciunea de transfer fraudulos, lucru pe care aceasta l-a comunicat celor doi inculpaţi, însă aceştia au spus că deţin documente justificative pentru încasare, după care, pentru că la ghişeu era aglomerat, funcţionarul bancar Ie-a cerut inculpaţilor să meargă la o masă unde să completeze documentele de plată externă pe care le-au solicitat şi pe care funcţionarul Ie-a înmânat. La scurt timp însă inculpaţii au părăsit sediul băncii, la ora 10,39 ieşind din România prin punctul de trecere a frontierei Albita. Aceste aspecte au fost confirmate de martora S.C. care a precizat că la un moment dat, uitându-se după inculpaţi şi-a dat seama că aceştia au părăsit sediul sucursalei C. Bank.

S-a reţinut că, cel mai probabil în acele împrejurări, inculpaţii au depus la ghişeu înscrisul redactat purtând denumirea de contract de vânzare cumpărare de drepturi corporative datat 25 noiembrie 2011, fără număr, semnat la Brussels, Belgium prin care I.E. TV Channel Corp., reprezentată de G.V., în calitate de vânzător vindea drepturile şi obligaţiile domnului Ga.V. ca membru al companiei - dreptul de posesie al fondului statutar, drepturile administrative, dreptul la profiturile entităţii (drepturile corporative) egale cu 40% la sută din Capitalul Autorizat al Companiei, către R. SRL, în calitate de cumpărător, pentru suma de 933.000 dolari SUA, plătibili în avans, în 2 zile din momentul semnării contractului, plata urmând a se face în trei conturi bancare indicate, respectiv, Bank of Cyprus - Bucharest România aparţinând lui Ga.V. (60.000 dolari SUA) A.S. Bank - Riga Latvia aparţinând I.E. TV Channel (673.000 dolari SUA) şi B. Bank, Zurich, CH, aparţinând aceleaşi societăţi (200.000 dolari SUA). La rechizitele părţilor era menţionat I.E. TV Channel Corp - Residence Palace International Press Centre, Bruxelles, Belgium pentru aceasta semnând Ga.V. şi R. SRL pentru aceasta semnând O.K. În acele împrejuări inculpaţii au depus şi anexa nr. 1 a contractului fără număr datat 25 noiembrie 2011 având ca părţi I.E. TV Channel Corp. Conform acestui înscris, I.E. TV Channel Corp. reprezentată de G.V., vânzător şi SC R. SRL, cumpărător, stabiliea condiţiile de plată, în sensul că preţul acţiunilor vândute era în valoare de 933.000 dolari SUA, iar cumpărătorul se obliga să plătească în avans suma totală contractuală în curs de 2 zile din momentul semnării acestui contract (indicând conturile bancare şi sumele de bani de virat în fiecare dintre acestea) pentru a justifica ordinele de plata din contul SC R. SRL Un exemplar al anexei nr. 1 la contractul din 25 noiembrie 2011, în format electronic, a fost descoperit pe unitatea de memorie USB a inculpatului G.V. şi a fost realizată la data de 01 decembrie 2011. De altfel, martora S.C. a precizat că în faţa ei inculpaţii nu au depus nici un contract care să justifice încasarea banilor, ci doar contracte prin care se justifica transferul pe mai departe a sumei.

Mesajul pe care funcţionara l-a primit în legătură cu tranzacţia neautorizată l-a primit şi directoarea băncii care a venit la ghişeu şi a solicitat toate contractele legate de SC R. SRL De la acel moment, directoarea unităţii a pus în vedere funcţionarei de la ghişeu să îi îndrume pe inculpaţi la biroul său, ulterior toate discuţiile şi operaţiunile referitoare la conturile societăţii purtând-se cu aceasta.

În perioada 04 decembrie 2011 - 05 decembrie 2011 de pe laptop-ul inculpatului G.V. a fost verificat în mai multe rânduri contul bancar al SC R. SRL prin intermediul aplicaţiei internet banking. În acest sens au fost descoperite pe hard disk-ul laptopului folosit de inculpatul G.V. urme informatice ale acestor logari precum şi un extras de cont electronic al sumelor deţinute de SC R. SRL

În dimineaţa zilei de 5 decembrie 2011, inculpatul M.V., O.K. şi numitul Ş.A. (un apropiat al numitului S.B.) au venit în România. Cei doi inculpaţi s-au deplasat la C. Bank iar funcţionarul de la ghişeu i-a îndrumat, conform dispoziţiilor primite, la directoarea băncii.

În urma discuţiilor purtate cu directorul Sucursalei laşi a C. Bank, martora Ş.G., celor doi inculpaţi li s-au adus la cunoştinţă motivele pentru care C. Bank nu a demarat procedurile de transfer bancar pe care inculpaţii le solicitau, martora explicându-le că sumele au fost contestate de plătitor, acesta susţinând că nu este ordonatorul plăţii şi aducându-le la cunoştinţă solicitarea băncii americane cu privire la restituirea sumei de 952.776 dolari SUA. În plus, li s-a explicat că, contractele pe care le depuseseră la bancă cuprindeau multiple inadvertenţe, în sensul că obiectul tranzacţiilor era altul decât cel menţionat în documentele bancare, erau inadvertenţe şi în ceea ce priveşte sumele ce făceau obiectul încasării - unele sume erau trecute în euro, iar în paranteză în dolari, în ceea ce priveşte părţile între care aveau loc tranzacţiile (potrivit dispoziţiilor contractuale, SC R. trebuia să plătească bani către I.E. TV Chanel Corp şi nu să încaseze banii în numele acelei companii), obiectul activităţilor comerciale nu justifica atât încasarea valutară în contul SC R. SRL, cât şi ordinele de plată externă, dispoziţiile incomplete şi neclare de transfer bancar pe mai departe.

În aceleaşi împrejurări, inculpaţii au depus o cerere de reziliere a contractului de internet banking spunând că au pierdut digi-passul, iar la data de 06 decembrie 2011, ora 14, accesul este blocat.

Nemulţumit de refuzul băncii de a proceda la efectuarea transferurilor ordonate, inculpatul O.K. a învederat directoarei băncii că vor acţiona banca în judecată, la ora 11,48 inculpaţii M.V., O.K. şi numitul Ş.A. părăsesc teritoriul România prin punctul de trecere a frontierei Albita.

La 06 decembrie 2011, inculpaţii M.V. şi O.K. au revenit în România, în jurul orelor 11 şi împreună cu d-na avocat T.A. s-au prezentat la bancă unde au discutat cu directoarea băncii. Din aceste discuţii, martora T.A. a înţeles că ceea ce se solicită inculpaţilor este să aducă documente justificative pentru sumele de bani aflate în contul SC R. şi totodată să efectueze traducerile înscrisurilor de care aceştia înţeleg să se folosească (prin care făceau dovada operaţiunilor economice ce stau la baza încasării de Ia S.S.C.E. a sumei de 952.776 dolari SUA, cât şi a operaţiunilor economice care justificau plăţile ce intenţionau să le facă din contul SC R. SRL). Totodată, aceasta a solicitat directoarei băncii ca în condiţiile în care banca refuză să efectueze transferurile bancare să comunice în scris acest lucru.

Inculpatul O.K. a insistat că transferul şi respectiv încasarea banilor din contul companiei Society of Corp Compliance & Ethics (prescurtat SCCE) este legal, că vor aduce acte în acest sens şi vor efectua modificările necesare pentru ca transferurile pe mai departe în conturile I.E. TV Channel Corp. şi a lui G.V. să fie efectuate de C. Bank în condiţii de legalitate.

În data de 08 decembrie 2011, inculpaţii M.V. şi O.K. au depus la C. Bank alte trei înscrisuri, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare din 18 noiembrie 2011 prin care SC R. SRL, reprezentată de inculpatul O.K., ar fi vândut către Society of Corp Compliace S.p.a (Italia) reprezentată de M.B. cantitatea de 3000 de tone de răpită la preţul de 635 de dolari SU./tona, valoarea contractului fiind de 1.905.000 dolari SUA. Conform prevederilor cuprinse în acest înscris, contractul intra în vigoare la data de 18 noiembrie 2011 (data semnării) fiind valabil până la 31 decembrie 2011, iar marfa (seminţele de rapita) urma să fie predată la graniţa Ucrainei cu Polonia. Contractul era semnat de inculpatul O.K., avea ştampila SC R. SRL, o semnătură indescifrabilă pentru numitul M.B., precum şi o ştampilă cu menţiunea Society Corp Compliance + Ethics. Acest contract trebuia să justifice transferul financiar din SUA. Martora Ş.G. Ie-a atras atenţia că în acest contract denumirea firmei americane este diferită faţă de cea iniţială lipsind cuvântul Etics, care figura în documentele bancare, însă inculpaţii au asigurat-o că nu este nici o problemă că vor corecta actul menţionat (a se vedea declaraţiile martorei Ş.G.).

Tot atunci inculpaţii au depus contractul din 29 noiembrie 2011 şi contractul din 28 noiembrie 2011 - pentru a demonstra că sunt persoane cu potenţial de afaceri mare-în sensul că urmează a face şi alte afaceri prin conturile deschise la C. Bank. Contractul din 28 noiembrie 2011 dintre Society of Corp Compliance+Ethics şi SC R. SRL avea ca obiect vânzarea de către SC R. SRL de produse metalice in valoare de 5.000.000 dolari SUA. Acesta avea aplicată ştampila cu menţiunea Society of Corp Compliance+Ethics în interiorul căreia era înscris „Itali". În partea finală a contractului se menţiona în mod eronat că Society of Corp Compliance & Ethics ar încasa suma transferată (deşi era plătitor), iar menţiunea cu privire la acest aspect era copiată identic din extrasul electronic de cont furnizat de C. bank la data de 30 noiembrie 2011 şi care a fost descoperit pe sistemul informatic al inculpatului G.V. Acest înscris era de fapt identic cu cel ce purta numărul 11-b, în care diferit era doar cumpărătorul şi ştampila aplicată pentru cumpărător.

Astfel, contractul din 29 noiembrie 2011 era încheiat intre S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia şi SC R. SRL prin care compania italiană cumpăra produse din metal de la SC R. SRL în valoare totală de 5.000.000 de euro. Bunurile urmau să fie livrate „la staţia cumpărătorului". Contractul avea menţiunea că era încheiat la Kiev, nu specifica persoana care reprezenta societatea italiană, şi purta o ştampilă cu menţiunea numelui companiei italiene S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia şi menţiunea USA pentru a fi concordant cu ţara de origine din care se făcuse transferul de dolari SUA. În partea finală în înscris erau făcute precizări cu privire la părţile contractante şi înscrise menţiunile copiate din extrasul de cont al SC R. SRL, de pe extrasul de cont furnizat electronic de C. Bank la data de 30 noiembrie 2011. Astfel, erau inserate menţiunile din extrasul de cont -„lipsa explicafiilor mesajului Swift, plătitor" - menţiuni care nu aveau nici un sens în cuprinsul unui contract comercial. Acest contract a fost regăsit şi pe dispozitivul de memorie USB ridicat de la inculpatul G.V. fiind editat la 01 decembrie 2011, deşi contractul era datat 29 noiembrie 2011.

Potrivit declaraţiei martorei Ş.G., deoarece în actele existente în acel moment la bancă, erau menţionate doar conturile bancare unde se dorea transferul, fără a cuprinde nici o menţiune referitoare la SC R., aceasta Ie-a comunicat acest fapt celor doi inculpaţi, întrebându-i de ce R. trebuie să transfere aceşti bani. Atunci inculpaţii O.K. şi M.V. i-au explicat că SC R. este un intermediar, însă martora Ie-a atras atenţia că nu se face nici o menţiune în contract cu privire la acest statut al societăţii care ar putea justifica plata.

Totodată, martora Ş.G. le-a solicitat inculpaţilor să aducă traduceri autorizate ale actelor prin care înţeleg să facă dovada legalităţi încasărilor valutare, şi respectiv a dispoziţiilor de plată externe, având în vedere că toate înscrisurile de care inculpaţii se foloseau erau redactate fie în limba engleză, fie în limba rusă, invocând existenţa acestei obligaţii conform regulamentelor bancare.

Ca urmare, la data de 09 decembrie 2011 inculpaţii O.K. şi M.V. s-au prezentat la C. Bank, la biroul martorei Ş.G. aducând toate actele traduse în limba română, (traducerile autorizate ale contractului din 18 noiembrie 2011 dintre SC R. SRL şi Society of Corp Compliance S.p.a (Italy) pentru cantitatea de 3000 de tone de rapiţă la preţul de 1.905.000.000 dolari SUA, a contractului nedatat din 25 noiembrie 2011 între I.E. TV Channel Corp şi SC R. SRL, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de drepturi corporative, respectiv 10% din acţiunile primei companii, valoarea tranzacţiei fiind în cuantum de 933.000 dolari SUA) precum şi un înscris nou (şi traducerea acestuia) intitulat Anexa2 la contractul de vânzare-cumpărare de părţi sociale încheiată la 25 noiembrie 2011, Brussels, Belgium şi având ca părţi în calitate de vânzător pe I.E. TV Channel Corp., pe SC R. SRL în calitate de intermediar şi Society of Corp. Compliace S.p.a. în calitate de cumpărător. Obiectul anexei consta în stabilirea sumei de 19.776 dolari SUA ca bonus pentru intermediarul R. SRL. Conform acestei anexe SC R. SRL trebuia să încaseze un „bonus" în valoare de 19.776 dolari SUA, în contul deschis la C. Bank laşi. Această anexă era semnată de O.K., G.V. şi o semnătură indescifrabilă corespunzătoare în dreptul numelui M.B., care era menţionat, de această dată, ca director al Society of Corp Compliace S.p.A. Ştampilele aplicate erau cele cu menţiunile I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL, precum şi Society of Corp Compliance + Ethics lta.

Martora Ie-a atras atenţia că în anexa nr. 2 la contract, apărea o inadvertenţă (în raport de datele din contractul cu acelaşi număr, cu privire numele societăţii cumpărătoare), în ceea ce priveşte lipsa cuvântului Etichs şi adăugarea cuvântului s.p.a. la numele societăţii, însă inculpaţii au precizat că vor rezolva această inadvertenţă solicitând băncii să iniţieze procedurile de transfer bancar. Interpelaţi asupra modului în care urmează să corecteze inadvertenţele semnalate, inculpatul M.V. a explicat că nu este nici o problemă întrucât are un program pe calculator cu care va corecta înscrisul respectiv (declaraţii martoră Ş.G.).

În aceste împrejurări, în prezenţa inculpatului O.K., inculpatul M.V. a completat patru dispoziţii de plată externă prin care a ordonat C. Bank transferul în contul I.E. TV Channel Corp. din Letonia a sumei de 771.888,82 dolari SUA, în contul din Elveţia a sumei de 199.559,82 dolari SUA, în contul inculpatului G.V. de Ia Bank of Cyprus România a sumei 59.839,82 dolari SUA, precum şi în contul său personal deschis la M. Bank SA din Chişinău - R. Molodva a sumei de 10.000 euro, rezultaţi din schimbul valutar a sumei de 13.460 dolari SUA din contul SC R. SRL Inculpatul M.V. a mai ordonat vinderea din contul SC R. SRL a sumei de 3090 dolari SUA şi retragerea în numerar a 10.000 RON echivalentul valutei schimbate.

Prima instanţă a reţinut că este evident că, în final, atât funcţionarii bancari, cât şi inculpaţii au luat în calcul contractul din 18 noiembrie 2011 (referitor la părţile sociale) şi anexa nr. 2 din 25 noiembrie 2011 care aducea modificări acestui contract, singura care reglementa rolul de intermediar al SC R. SRL, întrucât astfel cum rezultă din formularele - dispoziţie/declaraţie de plată externă se indică acest contract în dreptul transferurilor.

Ordinele financiare dispuse de inculpatul M.V. au fost preluate de funcţionarii C. Bank în vederea procesării. Acestea urmau a fi reanalizate de şeful serviciului şi după ce acesta autoriza transferul erau introduse în sistemul informatic al băncii. Ulterior, urmau să se transmită atât dispoziţiile de transfer cât şi toate documentele justificative în format electronic către Direcţia de Operaţiuni din centrala băncii unde documentele sunt reverificate şi comportă o nouă autorizare în urma căreia se dispune efectiv plata externă. S-a explicat inculpaţilor că prelucrarea informativă a datelor necesită un interval oarecare de timp, inculpaţii părăsind sediul băncii pentru a aduce anexa 2 cu modificările inadvertenţelor sesizate de funcţionarii bancari.

În momentul în care au părăsit incinta unităţii bancare, inculpaţii O.K. şi M.V. au fost imobilizaţi de forţele de ordine şi conduşi la sediul organului de urmărire penală unde au fost percheziţionaţi şi reţinuţi.

Inculpatul G.V. a fost reţinut la reşedinţa prietenului său, D.I., unde acesta aştepta rezultatul transferurilor bancare.

Pe baza probelor administrate în cauză, în faza urmăririi penale, s-a mai stabilit ca inculpatul G.V. a achiziţionat în luna aprilie 2011 în Austria un autoturism marca M. cu serie de şasiu ale cărui numere de înmatriculare ND-xxx au fost valabile până la data de 01 aprilie 2011. Ulterior acestei date, inculpatul G.V. a circulat în mai multe rânduri pe teritoriul României fiind înregistrat în acest sens de organele de Poliţie de Frontieră ca pătrunzând pe teritoriul României conducând autoturismul cu numerele de înmatriculare ND-xxx, fără valabilitate, în perioada 31 martie 2011 - 02 aprilie 2011, 18 mai 2011 - 19 mai 2011, în data de 05 noiembrie 2011 - 07 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011 - 17 noiembrie 2011, precum şi 09 decembrie 2009 fiind depistat în cursul zilei la pensiunea Villa V.

S-a mai reţinut că în cursul urmăririi penale, dincolo de împrejurarea stabilirii dacă banii viraţi în contul SC R. SRL, aveau la bază vreo operaţiune reală, s-au făcut verificări şi în ceea ce priveşte părţile contractante, destinatara sumei de aproape 1 milion de euro, respectiv I.E. TV Chanel Corp., dar şi Society of Corp Compliance & Ethics.

Astfel, pe baza înscrisurilor regăsite cu ocazia percheziţiei efectuate asupra inculpatului G.V. şi asupra mijloacelor informatice deţinute de acesta, precum şi pe baza verificărilor efectuate de organul de urmărire penală, s-a stabilit că inculpatul G.V., începând cu luna decembrie a anului 2010, a efectuat demersuri pentru înfiinţarea unei societăţi, compania de televiziune I.E. TV Channel Corp. societate înfiinţată în Panama, cu sediul la Bruxelles - Belgia, având adresa indicată, la care acesta figurează ca deţinând capitalul majoritar.

În legătură cu momentul şi împrejurările înfiinţării acestei societăţi s-a stabilit că, în cursul lunii decembrie 2010, inculpatul a purtat corespondenţă electronică cu o persoana necunoscută pentru a obţine acte care să ateste că societăţiile I.E. TV Channel Corp şi T.E. News & T. Corp sunt înregistrate în statul Panama. În urma acestei corespondenţe, inculpatul G.V. a primit prin sistemul de curierat D. actele de înfiinţare a celor două societăţi comerciale. Conform acestor înscrisuri, în luna decembrie 2010 inculpatul G.V. ar fi înfiinţat I.E. TV Channel Corp la data de 14 decembrie 2010. Compania ar fi desfăşurat activitatea în Panama, ar fi avut reşedinţa în Bella Vista - Caile Manuele Batista, Metropolis. Compania avea ca obiect de activitate recepţionarea mai multor canale de televiziune din Rusia şi Ucraina, precum şi retransmiterea acestor programe prin cablu în spaţiul Uniunii Europene (respectiv în Austria, Belgia, Cipru, Danemarca, Germania, Grecia, Finlanda, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Portugalia, Spania, Suedia, Olanda şi Marea Britanie). Capitalul acestei societăţi era menţionat în actele societăţii ca fiind de 1.350.000 de dolari SUA divizat în 135.000 de părţi sociale cu valoarea nominală de 10 dolari SUA. Inculpatul G.V. ar fi deţinut 109.350 de părţi sociale, iar E.G. 25.650 de părţi sociale. Conform statutului societăţii directorul companiei figura ca fiind inculpatul Ga.V., trezorier V.B. În actul notarial de înfiinţare a societăţii în Statul Panama se preciza că I.E. TV Channel Corp are sediul în Belgia, la Bruxelles, la adresa Hotelului C. Plaza, în timp ce în certificatul de funcţionare se menţiona că I.E. TV Channel Corp. şi-ar desfăşura activitatea în Panama, localitatea Bella Vista în clădirea Metropolis. Ulterior, denumirea acestei societăţi comerciale, a fost folosită de inculpatul G.V. în toate documentele pentru a deschide conturi bancare la B.A. Zurich - Elveţia şi A.S. Bank Riga-Lituania, precum şi în cele care ar atesta derularea de activităţi comerciale.

Conform înscrisurilor descoperite la inculpat, la aceeaşi dată prin aceeaşi societate notarială, inculpatul G.V. a înfiinţat în Panama şi compania T.E. News & T. Corp care ar fi avut un capital social de 10.000 franci elveţieni, avându-i ca fondatori tot pe inculpat şi pe G.E. Conducerea societăţii era realizată de către Ga.V., trezorier V.B. şi secretara G.E. În cuprinsul acestor înscrisuri se menţiona că societatea are ca obiect de activitate presă scrisă, radio şi televiziune şi funcţionează Ia aceeaşi adresă în Panama, localitatea Bella Vista în clădirea Metropolis.

Pe baza comisiei rogatorii efectuată în cauză, în faza urmăririi penale, în ceea ce priveşte sediul declarat al I.E. TV Channel Corp. şi care apărea ulterior în toate tranzacţiile pretins efectuate de societate, dar şi în informaţiile de popularizare postate pe diverse site-uri, s-a stabilit că la data de 21 ianuarie 2011 inculpatul G.V. a purtat discuţii la Bruxelles cu martora H.I.P.G. - manager responsabil în cadrul Centrului Internaţional de presă din Bruxelles, în vederea închirierii unui spaţiu. Inculpatul a prezentat martorei mai multe acte, prezentându-se ca fiind reprezentantul companiei I.U. TV Channel Corp şi manifestându-şi intenţia să închirieze un spaţiu pentru birouri de 36,56 m², fără a fi interesat să viziteze şi să verifice spaţiul de birouri respectiv.

În data de 22 ianuarie 2011, inculpatul a revenit la Centrul International de Presă (prescurtat IPC) şi a modificat contractul de închiriere redactat de martora H.I.P.G., solicitând modificarea părţilor contractante respectiv din I.U. TV Channel Corp în I.E. TV Channel Corp. La solicitarea lui G.V. martora a modificat cu pixul denumirea companiei, respectiv I.E. TV Channel Corp ca fiind cea care închiria spaţiul de birouri, un exemplar al schiţei de contract fiind înmânat de martora inculpatului, care a solicitat acest lucru motivând că are nevoie de înscris pentru obţinerea unei garanţii bancare. Proiectul de contract a fost supus avizării departamentului financiar al companiei R.P. Center de Press International şi a fost avizat favorabil la data de 31 ianuarie 2011. Contractul de închiriere nu a mai fost semnat de inculpatul G.V., acesta nu s-a mai prezentat la IPC pentru semnarea contractului. Proiectul de contract realizat de martora H.I.P.G. a fost descoperită atât în arhiva IPC cât şi asupra inculpatului G.V. Inculpatul G.V. a făcut aceste demersuri fiind interesat de obţinerea unui înscris în care compania să figureze ca având închiriat acest spaţiu fără a dori să viziteze spaţiul de birouri cu privire la care îşi manifesta intenţia de închiriere, la fel cum mai târziu reprezentantul SC R. va proceda în relaţia cu SC N. SA.

Aşa cum s-a stabilit pe baza rezultatului Comisiei Rogatorii efectuată în cauză de autorităţile belgiene, I.E. TV Channel Corp. nu era înregistrată în bazele de date oficiale din Belgia, nu avea sediul la Bruxelles, la Centrul International de Presă „Palatul rezidenţial", nu era o societate de televiziune acreditată la centrul de presă al Parlamentului Uniunii Europene şi nici inculpaţii O.K., G.V., M.V. nu erau cunoscuţi ca ziarişti acreditaţi Ia forurile europene. Din cuprinsul comisiei rogatorii a rezultat că Ia adresa indicată de inculpatul în actele privind sediul societăţii de televiziune, precum şi în documentele electronice de pe internet se afla un hotel (C.P. - indicat de altfel ca şi sediu social al altei companii pretins a fi deţinute de inculpat I.U.), iar adresa corectă a Centrului International de Presă (IPC) era Rue de la Loi nr. 155.

Instanţa a apreciat ca fiind relevant în cauză că, în zilele de 16 februarie 2011 şi 17 februarie 2011, inculpatul G.V., a purtat discuţii de la adresa de email dr.V.Q.(5)yahoo.com cu o persoană N. ce folosea contul de email I.O.com în vederea înfiinţării în insulele Belize a două companii comerciale purtând aceleaşi denumiri cu cele pentru care obţinuse înscrisuri că ar fi fost înregistrate în Panama. Una dintre aceste companii era T.E. News & T. Corporation Ltd cu sediul la Residence Palace International Press Center, în Bruxeles 104 - Belgia, având un capital social de 1.200.000 dolari SUA. Această societate l-ar fi avut ca director şi acţionar pe inculpatul G.V., domiciliat în statul Panama în Bella Vista. Cea de-a doua companie ar fi avut denumirea I.E. TV Channel Corporation, acelaşi sediu în Bruxelles - Belgia, în Residence Palace International Press Center şi un capital social în valoare de 9.000.000 de dolari SUA. Aceaste societăţi urmau să aibă aceleaşi structuri actionariale şi manageriale ca şi cele care ar fi funcţionat în Panama. După cum se poate observa în contractele de vânzare de drepturi corporative este menţionat capitalul social al acestei societăţi, doar că suma este menţionată în euro şi nu în dolari.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţă a rezultat din materialul probator administrat în cauză, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu de către poliţia judiciară; plângerea formulată de B.H. Bank NA şi plângerea formulată de reprezentantul companiei S.C.D.A. SPA, din cuprinsul cărora a rezultat că sistemele informatice ale celor două companii au fost victimele unor atacuri informatice neautorizate, accesul ilegal la aceste sisteme informatice fiind urmat de accesarea neautorizată a conturilor bancare ale celor două companii. În data de 28 noiembrie 2011, după compromiterea acestor conturi, prin folosirea neautorizată a datelor de acces s-au realizat transferurile frauduloase, neordonate de titularii conturilor, către SC R. SRL; documente C. Bank privind deschiderea conturilor bancare ale SC R. SRL, obţinerea serviciului de internet banking, obţinerea contractului de utilizare a cardurilor de debit şi traducerea acesteia; constituirea de parte civilă formulată de B.H. Bank NA; sesizarea autorităţilor poliţieneşti române de către poliţia italiană; extrase de cont privind SC R. SRL, declaraţii de încasare valutară, comunicări mesaje Swift, ordine de schimb valutar; înscrisurile depuse de inculpaţi la C. Bank în vederea justificării încasărilor şi a transferurilor ordonate, respectiv: contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance Etichs privind plata a 952.776 dolari SUA pentru 10% părţi sociale din capitalul şi traducerea acestuia; contractul din 25 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp. şi R. SRL, anexa nr. 1 la contractul din 25 noiembrie 2011 şi traducerea acesteia; contractul din 18 noiembrie 2011 dintre SC R. SRL şi Society of Corp Compliace S.p.a(Italy) privind vânzarea cumpărarea cantităţii de 3000 tone de rapiţă şi traducerea acestuia; traducerile contractelor depuse de către inculpaţi la C. Bank în 09 decembrie 2011; anexa nr. 2 din 25 noiembrie 2011 a contractului cu privire la comisionul de 19.776 dolari SUA pentru SC R. SRL şi traducerea acestuia; contractele din 28 noiembrie 2011 şi din 29 noiembrie 2011; dispoziţii de plată externă din 09 decembrie 2011 şi de transfer valutar; procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei efectuate la Pensiunea Villa V.; procesul-verbal de percheziţie a mediilor informatice de la G.V. (telefoane şi cartele SIM); procesul-verbal de percheziţie a mediilor informatice de la O.K. (telefoane şi cartele SIM); procesele-verbale de percheziţie informatică a mediilor informatice aparţinând lui B.S.; verificări la unităţile bancare privind conturile deţinute de inculpaţi; verificarea SC R. SRL la Ministerul Finanţelor şi Oficiul Naţional al Comerţului; proces-verbal din 27 martie 2012 de analiză a adreselor de IP furnizate de C. Bank; adresa C. Bank de comunicare a IP-urilor de logare la contul de logare la contul SC R. SRL; proces-verbal din 15 februarie 2012 cu privire la cardurile găsite asupra inc. G.V.; proces-verbal de percheziţie a mediilor informatice ridicate de la Villa V.; încheierile şi autorizaţiile de percheziţii domiciliare şi în medii informatice emise de Tribunalul laşi; sentinţa penală nr. 453 din 23 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti; adresa din 22 decembrie 2011 a Direcţiei Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale laşi din care rezulta că SC R. SRL nu figurează în baza de date cu operaţiuni de import-export în anul 2011; ordonanţele de delegare a ofiţerilor de poliţie judiciară; contractul de muncă din 26 octombrie 2011 prin care M.V. era angajat la SC R. SRL în calitate de director comercial; procesul-verbal încheiat Ia 28 februarie 2012 cu ocazia verificărilor operaţiunilor comerciale efectuate de către SC R. SRL laşi, la autorităţile vamale din Republica Moldova, din care rezulta că în perioada 01 octombrie 2010 - 06 februarie 2012, societatea menţionată nu figura în bazele de date a declaraţiilor vamale din Republica Moldova; proces-verbal din 27 februarie 2012 cu privire la răspunsul autorităţilor austriece referitoare la verificarea autoturismului inculpatului G.V. din care rezulta că autoturismul marca M., cu nr. de înmatriculare ND-xxx, a fost înmatriculat în Austria, în 30 martie 2011 - 01 aprilie 2011, pe numele Ga.V. De la data de 01 aprilie 2011, acest autoturism nu mai figura înmatriculat în Austria; proces-verbal de percheziţie al autoturismului cu nr. de înmatriculare ND-xxx; proces-verbal de percheziţie a autoturismului cu numărul de înmatriculare BC-xxx; procese-verbale de percheziţie informatică a conturilor de email ale inculpatului M.V.; proces-verbal din 28 februarie 2012 cu privire Ia verificarea operaţiunilor comerciale ale SC R. SRL în R. Molodova; proces-verbal din 28 martie 2012 privind analiza a datelor rezultate în urma percheziţiei contului de email V.@yahoo.com; proces-verbal din 01 februarie 2012 privind analiza a datelor rezultate în urma percheziţiei contului de email dr. V.G.@yahoo.com; proces-verbal din 09 februarie 2012 privind analiza datelor rezultate în urma percheziţiei contului de email dr. V.G.@yahoo.com; relaţiile depuse de C. Bank sucursala laşi, din care rezultă că potrivit art. 114 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalui, cu modificările şi completările ulterioare, eliberarea de sume în numerar, în limita a 10.000 RON/persoană juridică, este reglementată de O.U.G. nr. 15/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Prin aceeaşi adresă s-a comunicat că accesul la serviciul de internet-banking al SC R. a fost blocat la 06 decembrie 2011, ora 14,10; adresa emisă de SC N. SA din 17 octombrie 2012, prin care s-au înaintat Ia dosar factura fiscală din 19 mai 2011 emisă de N. - beneficiar - R. SRL şi factura proforma din 01 noiembrie 2011 emisă de N. benficiar - R. SRL.

La acestea s-a adăugat procesul-verbal din 01 martie 2012 cu privire la analiza logo-urilor de acces la contul de internet banking al SC R. SRL, din care a rezultat că pe baza verificărilor efectuate cu privire la adresele de la care a fost accesat contul de internet banking al SC R. SRL - s-a stabilit ca logările au avut loc de la adrese de IP din România, Ucraina, Republica Moldova şi Germania. Astfel, în data de 07 noiembrie 2011 de la adresa de IP P1 alocată Pensiunii Vila V. s-au efectuat mai multe logări în contul de internet banking menţionat (ceea ce a confirmat într-adevăr logările efectuate de inculpaţi la acel moment din interiorul pensiunii, toate apărând ca fiind eşuate). În data de 09 noiembrie 2011 s-a încercat de asemenea efectuarea mai multor logări pe cont de la adresa de IP P2 din Ucraina, de asemenea eşuate. În data de 29 noiembrie 2011, s-au efectuat mai multe logări reuşite de pe o adresă IP din Ucraina, în data de 30 noiembrie 2011 s-au efectuat logări în contul de internet banking de la adrese de IP din Ucraina precum şi mai multe accesări de la adresa de IP P3 din Germania. În data de 01 decembrie 2011 contul a fost accesat de la adrese de IP din Germania, Ucraina şi Rep. Moldova. Pe data de 02 decembrie 2011 contul a fost accesat din Germania. Pe data de 04 decembrie 2011 şi 05 decembrie 2011 accesul în contul de internet banking s-a efectuat de la adrese de IP din Republica Moldova. În data de 06 decembrie 2011 contul de internet banking menţionat a fost accesat de la adrese de IP din Ucraina. Accesul la serviciul de internet banking a fost sistat la cererea depusă de inculpatul M.V. - pe motiv de pierdere a dispozitivului digi-pass, la data de 06 decembrie 2011, ora 14,10.

Coroborând aceste date cu verificările efectuate cu privire la intrările ieşirile celor trei inculpaţi în/din România, se poate concluziona că, spre exemplu, pe 30 noiembrie 2011, dată la care toţi cei trei inculpaţi au fost în România, accesarea nu s-a făcut de nici unul dintre ei.

Cu toate acestea instanţa a reţinut că, cel mai probabil, logările în contul de internet banking al SC R. SRL se efectuau nu numai prin utilizarea dispozitivului digi-pass, având în vedere, spre exemplu, că la 30 noiembrie 2011, s-au efectuat logări în contul de internet banking începând cu orele 0,18 de la adrese de IP din Ucraina, precum şi mai multe accesări de la adresa de IP P3, din Germania, la intervale de timp intercalate, foarte scurte, iar pe 01 decembrie 2011, contul a fost accesat de la adrese de IP din Germania, Ucraina şi România. De asemenea, percheziţia informatică a contului de email V.@yahoo.com, utilizat de inculpatul M.V. şi la care, conform declaraţiilor acestuia ar fi avut acces şi inculpatul O.K. a relevat existenţa mai multor documente, a mai multor mesaje purtate sau primite de la acest cont cu inculpatul G.V. privind expedierea datelor de identificare ale SC R. SRL, proiectul unui contract de export a 25.000 tone de porumb în care erau trecute ca părţi SC R. SRL (cumpărător) şi G.G. LLP (vânzător) din Ucraina, valoarea contractului fiind de 6.125.000 dolari SUA. Documentul electronic nu purta nicio semnătură, fiind probabil menit să justifice eventuale activităţi comerciale ale firmei R. SRL în condiţiile în care la data primirii mesajului şi conform declaraţiilor inculpatului O.K. nu cunoştea nimic şi nu avea nici o afacere în derulare legată de porumb. Totodată a fost identificat în format electronic proiectul contractului din 19 mai 2011 dintre SC R. SRL şi SC N. SA, dar care în formatul electronic avea (prin semnăturile ştampilele aplicate aparenţa unui contract încheiat Din verificările efectuate la SC N. SA a rezultat că această firmă nu a încheiat contractul expediat prin poşta electronică la 02 noiembrie 2011 din contul de email al inculpatului M.V. către inculpatul G.V., iar din declaraţiile martorilor B.C. şi C.D. a rezultat că semnătura nu aparţinea reprezentantului N. iar ştampila aplicată era falsificată.

Totodată, au mai fost identificate: mesajul din 23 noiembrie 2011 trimis de pe adresa lui M.V. către T.C., având următorul cuprins "noi avem vagoane cu rapita care vor trece tranzit prin România în Belgia. Mâine vagoanele vor fi la Cristeşti. Vă rog mult să-mi spuneţi de ce acte avem nevoie şi care sunt preţurile. Dacă trecem tranzit nu avem nevoie de devamare. Vă rog să-mi daţi emailul şi numerele de telefon de la direcţia sanitară. Răspunsul vine pe 24 noiembrie de la C.T. în care îl informează pe M.V., „rugăm notaţi informaţii privind importul de rapiţă prin Cristesi Jijia feroviar. Trebuie să luaţi legătura cu Direcţia Sanitar Veterinară pentru a vă transmite condiţiile de intrare în ţară; este necesară declaraţie pe propria răspundere dacă marfa este modfificată genetic; trebuie declarat scopul importului: dacă marfa este folosită ca sămânţă sau în alte scopuri; în cazul în care nu au mai fost făcute operaţiuni vamale pe firmă trebuie să aveţi cod EORI. Oferta noastră privind întocmirea formalităţilor vamale de import în Cristeţi Jijia- 25 euro pe mijloc de transport. Aşteptăm răspunsul d-voastră privind intrarea vagoanelor în ţară.

Or, aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpatului O.K., la acel moment afacerea cu rapiţa nu mai era valabilă.

Asupra inculpatului O.K. au fost găsite mai multe înscrisuri, menite să ateste preocuparea în derularea unor tranzacţii cu cereale a SC R. ori din care se poate deduce că acesta era la curent cu toate demersurile de creare a aparenţei desfăşurării unor tranzacţii comerciale, respectiv: un număr de 13 documente redactate în alfabetul chirilic cu privire la transportul unor cantităţi de cereale din Ucraina în Europa; contract redactat în alfabetul chirilic între SC T.E.News & T. Corp. şi SC M.G. SRO, cu menţiuni olografe în limba slavonă; certificat de înregistrare, în original, SC R. SRL, emis de Oficiul Registrului Comerţului laşi; contract de depozitare şi prestări servicii între SC N. SA şi SC R. SRL din 19 mai 2011; extras cont C. Bank pentru client SC R. SRL editat la data de 30 noiembrie 2011; 7 coli format A4 în alb, ce prezintă în josul fiecărei o semnătură olografă a inculpatului O.K.; două coli format A4, în alb, cu o ştampila cu menţiunea N. SA; factură proformă emisă de N. SA către R. SRL din 01 noiembrie 2011 în valoare de 1249, 20 RON; factură proformă emisă de N. SA către R. SRL din 01 noiembrie 2011 în valoare de 406 RON; cerere de acces internet banking CEC online, client SC R. SRL, prin reprezentant legal M.V., în original; cinci documente emise în data de 27 octombrie 2011 şi 25 octombrie 2011 emise de R. SRL, scrise în limba engleză; 3 file cartonate color cu adresate de SC R. SRL către C.F.R. Marfă SA; extrase de cont C. Bank pentru client R. SRL editat la data de la 30 noiembrie 2011 şi 02 decembrie 2011; contract din 28 noiembrie 2011, redactat în rusă şi engleză, încheiat între Society of Corp Compliance şi SC R. SRL; contract din 29 noiembrie 2011, redactat în limbile slavonă şi engleză, între SC R. SRL şi S.C.D.A. SPA, Italia; contract din 18 noiembrie 2011, redactat în rusă şi engleză, încheiat între SC R. SRL şi S.C.D.A. SPA, Italia; contract din 27 septembrie 2011, redactat în limbile rusă şi engleză, încheiat între SC R. SRL şi SC F.L.

În ceea ce priveşte compania I.E. TV Channel Corp., în conţinutul emailului inculpatului G.V. au fost identificate mesaje electronice cu privire la obţinerea de către G.V. de acte care să ateste înfiinţarea „I.E. TV Channel Corp" cât şi a „T.E. News & T. Corporations" în statul Panama, din corespondenţa purtată de G.V. în cursul lunii decembrie 2010, identificându-se copia unui formular din data de 23 decembrie 2010 prin care inc. Ga.V. primea aceste documente, fapt ce a probat că inculpatul nu a fost prezent în statul Panama la încheierea actelor privind înfiinţarea societăţii. Acest fapt a rezultat şi din lipsa ştampilelor de intrare/ieşire în statul Panama în anul 2010, ştampile care ar fi trebuit să se regăsească pe paşaportul lui G.V. chiar dacă acesta ar fi rezident în statul Panama. De altfel, inculpatul G.V. a avut vize temporare de rezidenţă în anul 2008 pe paşaport regăsindu-se şi ştampilele de intrare în această ţară pe perioada statului de rezident.

La percheziţia lui G.V. au fost găsite două mape cuprinzând documente privind înregistrarea celor două companii în Panama. În prima mapă erau două înscrisuri intitulate certificate nr. C1 şi nr. C2 din 17 decembrie 2010 de părţi sociale la compania I.E. TV Channel Corp., titulari fiind G.V. şi G.E. Aceste înscrisuri purtau mai multe ştampile şi semnături indescifrabile. Ştampila cu menţiunea notarului K.M.P.A. era aplicată sub chenarul certificatului de acţionar fapt ce a evidenţiat că a fost aplicat iniţial pe un document în alb ca suport ce a fost ulterior completat prin realizarea chenarului şi a celorlalte menţiuni scrise. în plus, deşi certificatele fac dovada aparentă a părţilor sociale deţinute de titulari la compania I.E. TV Channel Corp, ştampila aplicată este a unei alte companii cu denumire asemănătoare, respectiv a societăţii „I.U. TV Channel Corp" (cu sigla EU-UA) şi menţiunea Bruxelles Europe.

Modalităţi de realizare identice celor descrise mai sus au fost constatate şi la înscrisul ce reprezenta avizul de funcţionare al I.E. TV Channel Corp. ca şi în cazul celor două certificate de părţi sociale. Deşi avizul de operare era aparent emis pentru I.E. TV Channel Corp. purta ştampila I.U. TV Channel Corp. Pe cea de-a doua filă a înscrisului erau aplicate mai multe ştampile, unele dintre ele indescifrabile precum şi copiile unor timbre. Înscrisul cu denumirea „Registro Publico de Panama No.300104" era o copie ce are ataşate mai multe traduceri ale statutului companiei I.E. TV Channel Corp. Pe acestea erau vizibile mai multe menţiunii aparent aparţinând notarului K.M.P.A., acestea fiind realizate sub scrisul din cuprinsul actului. Conform acestor înscrisuri I.E. TV Channel Corp avea un capital social de 1.350.000 dolari SUA.

Constatările privind originalitatea şi modul de realizare a înscrisurilor descrise mai sus privind înfiinţarea companiei I.E. TV Channel Corp erau valabile şi cu privire la documentele descoperite asupra G.V. şi care privesc „T.E. News & T. Corp". înscrisurile prezentau aceleaşi modalităţi de aranjare în pagina şi de aplicare a ştampilelor.

Tot asupra inculpatului G.V. au fost descoperite şi două certificate de deţinere de părţi sociale de către inculpat şi G.E. la I.E. TV Channel Corp care însă nu erau semnate având aplicate doar o stampilă de culoare verde şi menţiunile cu privire la notarul K.M.P.A. Cu ocazia percheziţiei efectuată asupra inculpatului G.V. s-au descoperit mai multe înscrisuri tipizate de vânzare-cumpărare de drepturi corporative ale I.E. TV Channel Corp după cum urmează: contractul din 05 iulie 2011 al I.E. TV Channel Corp. având ca obiect vânzarea către O.R. a 10% din părţile sociale la preţul de 900.000 euro. În acest înscris compania avea un capital de 9.000.000 euro, deşi în înscrisurile primite din Panama compania ar fi deţinut un capital de 1.350.000 dolari SUA. Înscrisul are realizate marginele în chenar peste ştampila I.E. TV Channel Corp; contractul din data de 08 iulie 2011 având ca obiect tranzacţionarea către A.I.S. a 40% din părţile sociale la preţul de 6.000.000 euro. În acest înscris compania ar fi deţinut un capital de 9.000.000 euro însă cota de 40% a fost evaluată la 6.000.000 de euro. Din această sumă, se menţiona că vor fi achitate în avans, în termen de 7 zile cuantumul de 2% evaluat la 120.000 euro; contractul din 09 august 2011, având ca obiect tranzacţionarea către A.R. a 1% din părţile sociale la preţul de 170.000 euro din capitalul social al companiei fără a se menţiona valoarea acestuia. Având în vedere valoarea unui procent din părţile sociale capitalul social al companiei ar fi fost evaluat la 17.000.000 euro; contractul din 26 august 2011 având ca obiect tranzacţionarea către M.Y.l. a 5% din părţile sociale la preţul de 450.000 euro, capitalul social al companiei fiind de 9.000.000 euro; contractul din 27 august 2011 având ca obiect acordarea de către T.E.P. din Republica Kazakhstan companiei I.E. TV Channel Corp. a unui împrumut de 120.000 de euro. Acest înscris poartă doar semnătura inculpatului G.V.; contractul din 29 august 2011, având ca obiect creditarea de către I.E. TV Channel Corp. a companiei T.E.P. din Republica Kazakhstan cu suma de 4.000.000 euro, înscris ce poartă doar semnătura inculpatului G.V.

Asupra inculpatului G.V. a mai fost găsit extrasul de cont al SC R. SRL din data de 30 noiembrie 2011 pentru perioada solicitată (28 noiembrie 2011) din cuprinsul căruia rezultă încasarea sumei de 400.000 euro de la S.C.D.A. Ni SPAVIA Senigalia.

Percheziţia informatică a laptop-ului marca A. folosit de G.V. a condus la identificarea mai multor fişiere având acelaşi conţinut ca şi documentele tipărite descoperite în cele două mape precum şi fişiere word reprezentând în diverse stadii de realizare, "înscrisurile prezentate de G.V. ca fiind actele de constituire a celor două companii. Totodată, au fost identificate mai multe documente electronice regăsite în fizic asupra lui G.V., respectiv: un document word reprezentând formularul cu chenar folosit la redactarea contractelor de vânzare-cumpărare de drepturi corporatiste; draftul unui contract de vânzare-cumpărare de părţilor sociale de la I.E. TV Channel Corp. În format bilingv (rusă şi engleză) ce cuprindea inclusiv instrucţiunile de transfer interbancar folosite de O.K. şi M.V. în actele depuse la C. Bank; documente reprezentând certificate de deţinător de părţi sociale la I.E. TV Channel Corp. pentru numiţii A.S., G.V.; draftul registrului de acţiuni al I.E. TV Channel în care erau trecute cerificatele de părţi sociale menţionate mai sus şi care ar fi fost emise de autorităţile panameze, cu menţiunile completării 11 iulie 2011.

În cauză în faza urmăririi penale, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi în calitate de martori, la solicitarea inculpaţilor sau din oficiu, funcţionarii bancari, respectiv martora S.C. (în faza cercetării judecătoreşti) - funcţionarul de la ghişeu care s-a ocupat de clientul SC R. SRL, până la preluarea acestei operaţiuni de către directorul sucursale CEC d-na Ş., audiată la rândul ei în cauză (atât în faza urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti), numita T.A. - avocat al clientului SC R. SRL (în faza cercetării judecătoreşti - în condiţiile în care şi-a dat acceptul în vederea audierii fiind dezlegată de secretul profesional de către inculpatul O.K.), martorii B.C. şi C.D. (în faza cercetării judecătoreşti) - directorul şi respectiv administratorul societăţii SC N. SA, ale căror declaraţii au servit şi la care s-a făcut trimitere cu ocazia prezentării situaţiei de fapt reţinute de către instanţă.

Totodată a fost audiată, martora C.G., angajată la SC N. la serviciul de facturare, din declaraţia căreia rezultă că a emis două facturi una în mai, pentru o sumă mai mare care nu putea fi plătită decât prin bancă, şi una în noiembrie, pentru o sumă mai mică care putea fi achitată -şi prin casieriea unităţii; contractul prezentat de inculpatul O.K. pe care l-a recunoscut şi indicat în sală, nu era semnat, ci doar conţinea datele de identificare al firmei R. Martora nu şi-a recunoscut semnătura de pe factura emisă pentru suma de 2.101,80 RON, precizând că nici una dintre facturile pe numele SC R. SRL nu a fost achitată.

La solicitarea inculpaţilor a fost audiată, în faza cercetării judecătoreşti, martora B.V., administratoră a Pensiunii Villa V. din declaraţia căreia rezultă că o singură dată la pensiunea sa s-au prezentat toţi cei trei inculpaţii împreună şi cu B.S. După arestarea inculpaţilor a contactat-o femeia care a spus că va trimite pe cineva cu o geanta de haine să i-o aducă lui G.V. şi pentru a incheia un contract cu un avocat. Cu geanta a venit B.S. care a rugat-o chiar să-i găsească un avocat care să ii reprezinte pe G.V. A asistat la discuţiile dintre B.S. şi avocatul B., B.S. comunicându-i acestuia că au avut încheiat un contract cu cineva cu privire la cereale şi că plata nu a fost făcută şi că persoanele au fost arestate. Când avocatul a cerut acestuia contractul la care face referire, acesta i-a spus că îi va trimite actul pe e-mail. Nu l-a văzut pe G.V. cu o persoană înaltă cu părul sur pe nume S.B. A precizat martora că B.S. a fost cazat la pensiune de două ori, odată 3-4 zile şi a doua oară în decembrie cu geanta, nu este adevărat că acesta ar fi stat cazat la pensiune 7-8 zile, iar din câte ştie acesta a stat doar cu inculpaţii cele 2-3 zile. De altfel acest lucru rezulta din jurnalul ţinut la recepţia pensiunii.

Tot în faza cercetării judecătoreşti, identificându-se corespondenţa electronică purtată de inculpaţi, s-au solicitat relaţii de la C.F.R. Marfă - Sucursala Moldova, referitor la corespondenţa purtată cu căile ferate ucrainene, comunicându-se instanţei următoarele: cu telegrama UZ din 11 noiembrie 2011, căile ferate ucrainene UZ au solicitat C.F.R. Marfă coordonarea la import, prin frontiera Ungheni Cristeşti Jijia a 17 vagoane încărcate cu 960 tone seminţe de floarea soarelui din Ucraina, predator T.R., destinatar SC R. SRL; de către Sucursala Moldova s-a înaintat adresa din 14 noiembrie 2011 către SC R. SRL pentru a comunica dacă urmează să primească această marfă, ritmul zilnic de descărcare şi modul de prezentare la transport; deoarece SC R. SRL nu a răspuns solicitării, Sucursala Moldova a răspuns negativ către C.F.R. Marfă SA Bucureşti pe motiv că destinatarul SC R. nu răspunde Ia adresă; ca urmare, Oficiul Trafic Bucureşti cu telegrama din 16 noiembrie 2011 a răspuns căilor ferate ucrainiene că nu se primeşte prin frontiera Ungheni Cristeşti Jijia cantitatea de 17 vagoane încărcate cu seminţe de floarea soarelui pentru SC R. SRL

Asupra inculpatului O.K. a fost identificat un formular CEC al unui ordin de plată, emis de SC R. SRL, semnat şi ştampilat, din care ar rezulta că la 01 noiembrie 2011 această societate ar fi ordonat plata sumei de 2134 RON către N. (ordin de plată nerecunoscut nici de martorii B.C. care a relevat că acesta are alte caractere decât cele utilizate de societate şi nici de martora C., care a învedereat faptul că semnătura nu îi aparţine, iar plata nu s-a efectuat niciodată de către SC R. pentru suma înscrisă în aceasta).

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul O.K. a solicitat administrarea probei testimoniale, depunând liste de martori, a căror identitate nu a fost însă indicată decât prin menţionarea prenumelui, asociată cu un număr de telefon şi cu o ţară de origine, precum Ucraina, Moldova sau România. În măsura în care s-a reuşit de către instanţă identificarea acestor persoane din actele şi lucrările dosarului, audierea lor a fost realizată, în contextul în care s-a apreciat că proba este utilă pertinentă şi concludentă, cu privire la celelalte persoane propuse a fi audiate ca martori, instanţa constatând ori imposibilitatea de audiere în contextul neîndeplinirii disp. art. 320 alin. (3) C. proc. pen., ori nepertinenţa, neconcludenţa ori inutilitatea administrării.

Toţi inculpaţii au dat declaraţii în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, adoptând în ambele etape procesuale o poziţie de nerecunoaştere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, declaraţiile făcute de aceştia în cauză, suferind modificări, completări şi adăugiri în funcţie de declaraţiile făcute anterior în cauză de către alt inculpat ori de noul probatoriu administrat. Spre exemplu, în faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii la acelaşi termen, invocând iniţial, Ia primul termen la care s-a procedat la audierea inculpatului M.V. (14 mai 2012), starea precară de sănătate - inculpatul G.V., Ia fel ca şi inculpatul O.K. la momentul în care s-a pus în discuţie necesitatea audierii separate a inculpaţilor, ulterior, fiecare dintre cei doi inculpaţi făcând declaraţii în cauză la termene de judecată diferite.

Inculpatul O.K. a susţinut (cu excepţia primei declaraţii făcute de acesta în cauză - pe care ulterior a negat-o invocând deficienţe de interpretare şi traducere ale interpretului asigurat de Parchet la acel moment) pe tot parcursul urmăririi penale că este victima activităţii de înşelăciune desfăşurate de B.S. Astfel, iniţial, în prima declaraţie (din 09 decembrie 2011), O.K. a arătat că personal a încheiat, la data de 18 noiembrie 2011 contractul prin care SC R. SRL vindea companiei italiene „Society of Corp Compliace S.P.A., reprezentată de M.B., cantitatea de 3000 de tone de rapiţă, la preţul de 635 dolari SUA/tona. Acest contract, susţinea O.K. l-a încheiat după ce a purtat în prealabil negocieri cu M.B. timp de 2 luni. O.K. a găsit o companie ce vindea rapiţa în Ucraina. În baza acestei înţelegeri, a încărcat 5 vagoane cu rapiţă, aproximativ 300 de tone, iar în momentul în care acestea au ajuns la graniţa dintre România şi Republica Moldova, ar fi fost rechemate in Ucraina de către vânzător deaorece acesta nu îşi încasase banii pentru marfa livrată de la M.B. Ulterior acestei afaceri a primit de la inculpatul G.V. un contract în care acesta vindea 10% din părţile sociale ale I.E. TV Channel Corp iar SC R. SRL figura ca intermediar. Deşi din cauza numitului M.B. pierduse contractul cu rapiţa i-a trimis acestuia prin poştă electronică contractul de intermediere vizând părţile sociale de la compania inculpatului G.V. iar destinatarul i-a restituit contractul prin email, semnat şi stampilat. în baza acestui înscris, compania Society of Corp Compliace S.P.A. din Italia, reprezentată de M.B., ar fi virat în contul SC R. SRL suma de 952 776 dolari SUA, susţinea inculpatul O.K. Interpelat expres, inculpatul O.K. a refuzat să dea explicaţii cu privire la contractul din 29 noiembrie 2011 încheiat intre S.C.D.A.Ni SpA Via Senigallia şi SC R. SRL prin care compania italiană urma să cumpere produse din metal de la SC R. SRL în valoare totală de 5.000.000 euro şi contractul din 28 noiembrie 2011 dintre Society of Corp Compliance+Ethics şi SC R. SRL având ca obiect vânzarea de către SC R. SRL de produse metalice în valoare de 5.000.000 dolari SUA, susţinând că a fost o afacere plănuită care nu s-a încheiat. Ulterior, inculpatul O.K. a solicitat extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune împotriva învinuitului B.S., iar în declaraţia dată la 28 februarie 2012, acesta a susţinut că l-a cunoscut pe B.S. prin intermediul lui G.V. şi că la iniţiativa celui dintâi ar fi acceptat ca SC R. SRL să intermedieze vânzarea a 15.000 tone de rapiţă către o firma din Europa, rapiţa fiind exportată din Ucraina. După semnarea contractului de intermediere, afacerea nu s-a mai derulat deoarece exportatorul din Ucraina nu a mai expediat vagoanele cu rapiţă spre România prin R. Moldova consecinţa a faptului că B.S. ar fi predat exportatorului ucrainean o garanţie bancară falsă, fapt ce a dus la rezilierea contractului de intermediere dintre exportatorul ucrainean şi SC R. SRL la sfârşitul, lunii octombrie 2011-începutul lunii noiembrie 2011, după ce intrase în posesia digipass-ului. Rezilierea contractului l-ar fi determinat să îi solicite lui B.S. dispozitivul electronic de acces la contul de internet banking al SC R. SRL şi pe care i l-a predat acestuia la solicitarea expresă a lui B.S., drept garanţie a bonităţii sale în afacerea cu rapiţa. Cu prilejul discuţiilor cu B.S. inculpatul O.K. ar fi aflat de la acesta că va fi contactat de G.V. care îi va propune o afacere importantă şi, ca urmare, la scurt timp a fost contactat de G.V. care i-a propus lui O.K. ca SC R. SRL să intermedieze vânzarea de părţi sociale de la compania I.E. TV Channel Corp către compania reprezentată de M.B. urmând să primească un comision de 18.000-19.000 dolari SUA. Inculpatul a susţinut că a acceptat propunerea şi ca urmare au avut loc transferul în contul SC R. SRL sumei de 952.776 dolari SUA. A mai menţionat inculpatul că deşi a luat la cunoştinţă de la conducerea C. Bank cu privire la solicitările de restituire a transferurilor bancare din contul SC R. SRL şi chiar a avut certitudinea că transferul în dolari, este suspect ca realizat în urma unei fraude informatice, inculpatul a susţinut că a avut încredere în asigurările pe care i Ie-a dat B.S. în prezenţa lui G.V. cu privire la caracterul legal al acestui transfer. Ca urmare, ar fi continuat demersurile la C. Bank pentru a se efectua mai departe transferurile din contul SC R. SRL. în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul O.K. şi-a menţinut poziţia procesuală, susţinând că, în realitate, a avut încredere în B.S., că este un om de afaceri serios, că a încercat chiar derularea unei afaceri cu rapiţă (15.000 tone) în care firma pe care o administra avea calitate de intermediar. în acest sens, B.S. i-ar fi cerut actele constitutive ale societăţii şi mai multe foi semnate în alb, pentru că nu dorea ca el să ia legătura cu proprietarul rapiţei, întrucât împreună cu partenerul său ar fi investit 400.000 dolari în această afacere. Inculpatul urma să ia 25% din profitul rămas ca urmare a plăţilor de taxe către statul român. A fost anunţat ulterior că contractul fusese semnat; rolul inculpatului în afacere fusese iniţial să asiste la încărcare şi descărcare, însă ulterior s-a renunţat, el urmând în final să se ocupe doar de taxele datorate statului, avocatului etc Inculpatul a precizat că s-a ocupat de condiţiile de intrare în România a rapiţei a luat legătura cu numitul I. şi cu o persoană C. care se ocupa de vămuirea rapiţei, cu care au purtat doar discuţii până la şi în vederea obţinerii acordului căilor ferate din cele trei ţări. A aflat de la I. că la N. se primise un fax legat de primirea unei cantităţi de floarea soarelui, dar pentru că nu aveau cu N. nici o înţelegere cu privire la floarea-soarelui aceştia au dat un răspuns negativ. Pe 27 octombrie 2011 s-a ridicat din nou problema ecartamentului diferit al căilor ferate, ar fi aflat de la N. că, calea ferată a acestora era defectă, motiv pentru care s-au încercat demersuri la Staţia Socola. Pe 4 noiembrie, încă nu se rezolvase chestiunea privind acordul căilor ferate. B.S. i-a spus că are un client care să cumpere rapiţa la frontiera de stat a Ucrainei, o firmă din Doneţk, în baza scrisorii de trăsură nr. 4, lucru care i-a făcut suspicioşi atât pe el cât şi pe M.V., pentru că nu mai înţelegeau de ce dacă marfa urma să ajungă în Europa, B.S. schimbase decizia de a o vinde pe teritoriul Ucrainei. Pe 19 noiembrie inculpatul s-a întâlnit la sediul companiei lui S.B. cu reprezentantul cumpărătorului din Doneţk, B.S. i-a înmânat un antecontract, cumpărătorul a cerut 2-3 zile pentru a prezenta oferta partenerilor săi. Când se purtau aceste discuţii proprietarul rapiţei şi căile ferate îşi dăduseră acordul pentru transportul a 5 vagoane cu rapiţă. B.S. I-a asigurat că marfa este gata de încărcare dar că ar fi intervenit o problemă legată de indisponibilitatea vagonelor indicate în adresă, astfel încât transportul urma să întârzie. A aşteptat la Kiev mai mult de o săptămână, după care a plecat în Republica Moldova, aflând de la B.S. că şi cumpărătorul din Ucraina se răzgândise şi că urmează să contracteze din nou cumpărători din Europa. În acest timp au fost trimise cinci vagoane de rapiţă, care au intrat în Republica Moldova dar nu au mai intrat în România pentru că nu se făcuse plata. A vorbit personal cu prorietara rapiţei, crezând că aceasta aplicase penalizări firmei sale, dar aceasta i-a spus că nu are nici o pretenţie de la R., sugerându-i ca pe viitor să solicite doar o cantitate de marfă pe care o puteau plăti. Acest lucru s-ar fi întâmplat la sfârşitul lunii noiembrie. Nemulţumit că a făcut cheltuieli într-o afacere care nu mai avut loc, inculpatul a fost asigurat de B.S. că îşi va recupera cheltuielile dintr-o altă afacere. În acest sens, pe la jumătatea lunii noiembrie, B.S. i-ar fi trimis un contract lui G.V., referitor la vânzarea părţilor sociale ale I.E., în care B.S. apărea ca şi cumpărător, împuternicit a lui M.B., care era reprezentantul unei firme al cărei nume inculpatul nu şi l-a amintit. Firma R. apărea ca intermediară în acest contract, pentru un comision de 19.700 de dolari, din care urma să plătească impozit statului român şi să-şi scadă cheltuielile din contractul cu rapiţa. Acest contract, care s-a semnat la Kiev pe 18 noiembrie 2011 a fost anulat de G.V. întrucât nu au intrat banii în contul SC R. în decurs de 3-5 zile. La sfârşitul lunii noiembrie a mai primit o propunere de afaceri de la partenerul lui B.S., P., în care SC R. figura tot ca intermediar şi tot în scopul de a-şi recupera cheltuielile din afacerea cu rapiţa, precum şi de a mai câştiga o anumită sumă de bani. În acest sens pe adresa lui G.V. a fost trimis un contract în care era menţionată 25 mii de tone de porumb contract care a fost transmis de G.V. lui M.V. pe email. Cantitatea de porumb se găsea în Ucraina iar cumpărătorii erau tot din Ucraina. Inculpatul a precizat că i s-au solicitat nişte foi albe semnate de el pe care Ie-a transmis printr-un şofer de autobuz numiţilor P. şi V. Inculpatul a dedus că acel contract nu s-a încheiat în realitate, pentru că nu a primit niciun ban. Pe 25 noiembrie G.V. i-a spus prin telefon că a încheiat un contract tot cu B.S. tot în calitate de împuternicit, cu aceeaşi companie a lui M.B. care avea acelaşi conţinut ca cel din 18 noiembrie. Pe 29 noiembrie a fost sunat de G.V. înţelegând ca banii (950 şi ceva de mii de dolari) au intrat în contul lui SC R. Conform contractului trebuia să vireze în contul lui G.V. suma de 933 de mii de dolari iar diferenţa de 19 mii o primea el. Suma de 952 mii de dolari provenea de la o bancă din America, însă nu cunoaşte exact de unde. În contract era menţionat reprezentantul cărei firme era M.B., însă inculpatul a precizat că nu îşi aminteşte. Funcţionarul bancar a spus că pentru a transfera suma de 952.000 trebuie să aducă un contract justificativ al intrării în cont al sumei respective. Contractul care era semnat în formatul electronic a fost transferat pe un stik de memorie şi.printat după care a fost depus la bancă. M.V. a retras apoi 10.000 RON cu destinaţia cheltuieli curente aşa cum permite legislaţia română. Transferul diferenţei de bani nu s-a făcut în cursul acelei zile pentru că era sfârşitul programului şi a doua zi era zi nelucrătoare în România. Din greşeală a fost printat contractul încheiat pe 18 noiembrie care fusese anulat şi în care R. figura ca şi cumpărător al acţiunilor. Inculpatul a mai precizat că deşi a susţinut că, conţinutul celor 2 contracte din 18 şi 25 noiembrie era identic, acestea aveau nişte diferente, întrucât în cel de pe 18 figura ca şi cumpărător iar în cel de pe 25 figura ca intermediar; în primul era suma în euro, iar în al doilea în dolari.

Funcţionarul bancar Ie-a cerut să modifice contractul sau să prezinte o anexa din care să rezulte că R. este intermediar şi suma care îi revenea din activitatea de intermediere, însă nu îşi aminteşte dacă în contractul de pe 18 era menţionat comisionul său. În aceste împrejurări, în România a semnat cu G.V. o anexă contractul din 25 noiembrie, datată 2 decembrie, în care se prevedea ca R. este intermediarul acestei afaceri şi comisionul, înscris ce a fost semnat de inculpat şi de G.V. în maşina, care nu a fost depusă însă în aceeaşi zi la bancă. Pe 5 decembrie 2011 au fost informaţi că sunt nişte probleme întrucât contractul privind acţiunile şi cel privind rapiţa, depus la bancă în acea zi, au acelaşi număr. Directoarea i-a informat că sunt nişte probleme pe fondul sumei mari de bani şi în aceste împrejurări inculpatul a susţinut că s-a întors la Chişinău şi s-a certat cu B.S. Pe 6 s-a întors în România, a mers cu avocata la bancă unde i s-a spus că, în principiu, totul este în regulă numai că trebuie nişte înscrisuri. Pe 8 decembrie s-au întors în România au mers la banca unde au fost asiguraţi că totul este în regulă solicitându-li-se să facă traducerea documentelor depuse. A depus documentele solicitate la banca, i-a cerut Iui M.V. să facă transferul sumei rămase din comisionul său în Moldova în contul lui M.V. deschis acolo, întrucât acei bani urma să-i folosească inculpatul în afacerea cu porumbul. A precizat inculpatul că nu a avut nici un moment suspiciuni atât timp cât directorul băncii I-a asigurat că totul este în regulă, urmând ca ei să revină peste o oră, timp în care s-ar fi realizat transferurile. A precizat inculpatul că M.V. nu avea cunoştinţa de provenienţa sumei de bani şi nici el nu cunoştea de provenienţa sumei, mai mult că aceasta fusese virată în baza unui contractat, de B.S. în calitate de împuternicit. A mai ţinut inculpatul să precizeze că B.S. avea legături cu persoane din America şi Germania şi că acele contracte privind tranzacţiile cu metal i-au fost înmânate de B.S., el doar Ie-a depus la bancă deşi semnătura de pe ele era modificată, în sensul că nu le semnase personal.

Inculpatul G.V. a susţinut, în faza urmăririi penale, că în urma intermedierii afacerii cu rapiţă, inculpatul O.K. ar fi obţinut banii necesari achiziţionării de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp. ceea ce ar fi explicat semnarea la data de 18 noiembrie 2011 a contractului dintre cele două companii care a fost depus la C. Bank la 30 noiembrie 2011 şi care conţinea dispoziţiile de transfer din conturile SC R. SRL. În ceea ce priveşte semnarea celorlate contracte, având ca obiect acelaşi pachet de 10% din părţile sociale şi în care SC R. SRL devine intermediar între Society Compliace+Etichs şi I.E. TV Channel Corp precum şi a anexelor nr. 1 şi nr. 2 ale contractelor nr. 31, inculpatul G.V. a susţinut că nu era interesat de modificările intervenite în contractele iniţiale şi de cine devenea acţionar la I.E. TV Channel Corp. G.V. a susţinut în cursul urmăririi penale ca I.E. TV Channel Corp a fost înfiinţată în Belgia, pentru ca, ulterior, să arate că această companie are sediul în Belgia dar este înregistrată şi în Panama. Cu privire la contractele pe care Ie-a semnat şi care au fost depuse la banca a arătat că acestea au fost semnate la indicaţiile lui B.S. care i-a şi indicat expres în ce sens să modifice aceste contracte. A acţionat în acest mod deoarece era interesat de mărirea capitalului social al I.E. TV Channel Corp. Ulterior, inculpatul a aflat că B.S. acţiona sub comanda lui Br.S., cetăţean ucrainean. Cele 10% din acţiunile la I.E. TV Channel Corp urmau să fie deţinute de B.S. pentru numitul Br.S. şi urmau să fie achitate cu banii rezultaţi din intermedierea vânzării de rapiţă prin SC R. SRL.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul G.V. a precizat că a încheiat un prim contract cu B.S. cu privire la vânzare a 10% din părţile sociale în luna iulie sau august 2011 în calitate de persoană fizică. Însă din discuţiile cu B.S. a înţeles că acesta cunoştea nişte persoane de la Canada Trust şi de la o firmă din Italia care urmau să-i dea banii pentru cumpărarea acţiunilor, acestea să figureze pe numele lui, însă în spate s-ar fi aflat aceste persoane. În octombrie a reluat discuţiile cu B.S. despre vânzarea părţilor sociale, context în care acesta i-a spus că are 15.000 tone de rapiţă, pe care intenţionează să Ie exporte prin intermediul R. şi cu banii din vânzarea rapiţei va plăti suma de 933.000 de dolari ca preţ al acestor acţiuni. Pe 18 noiembrie 2011 inculpatul ar fi primit de la B.S. pe e-mail un contract în care societatea sa (I.E.) figura ca vânzătoare a celor 10%, iar în calitate de cumpărători figurau o societate italiană pe nume Asociaţia Corporata Compliance SPA (termen care indică o societate pe acţiuni) al cărei împuternicit figura B.S. precum şi R. în aceeaşi calitate, de cumpărători. Odată cu acest contract B.S. i-ar fi trimis şi o împuternicire din care rezulta că acesta are dreptul să semneze acest contract în numele societăţii din Italia, reprezentată de directorul ei M.B. Din câte i-a explicat B.S., SC R. ar fi primit în contul ei banii din vânzarea rapiţei şi în acest context figura ca şi cumpărător întrucât din contul acestei societăţi urmau ca banii să fie transferaţi în contul inculpatului. Pentru că termenul de 5 zile prevăzut în contract a expirat şi nu au fost viraţi banii a anulat acest contract, notificând acest lucru lui B.S. nu şi lui R., pentru că B.S. era proprietarul banilor şi nu O.K. Ulterior a fost contactat de B.S. care i-a spus că va plăti cerându-i să încheie un alt contract direct cu R., în care această societate să figureze ca şi cumpărător singură. Pe 25 noiembrie 2011, a încheiat un alt contract, purtând acelaşi număr, respectiv 31 fiind schimbate o serie de menţiuni, în sensul că SC R. figura ca şi cumpărător al celor 10 procente însă termenul de plată era aceleaşi. Mai exact a dispărut o parte din contract, respectiv partea italiana. A mai precizat inculpatul că pe 30 noiembrie 2011, l-a însoţit pe S.B. la Iaşi şi în acele împrejurări ar fi asistat la o discuţie a acestuia cu O.K., în acest context O.K. încunostiinţându-l că au intrat banii în cont, că acei bani sunt banii pentru rapiţă, că sunt nişte probleme la bancă în legătură cu contractele depuse. A mai susţinut inculpatul că O.K. a depus la bancă contractul din 25 noiembrie 2011, având ca obiect vânzarea unei cantităţi de rapiţă, fără ca el să cunoască părţile contractante din acel contract. Acel contract l-a înmânat personal lui O.K., primindu-l pe adresa sa de email Ia fel ca şi contractul privind vânzarea unor bucăţi de metal în care figura o altă companie italiană şi SC R. A precizat inculpatul în legătură cu I.E. TV Channel, că aceasta a fost înfiinţată la 12 decembrie 2010 în oraşul şi Republica Panama. A intenţionat dechiderea unei reprezentanţe şi la Bruxell sens în care a făcut demersuri pentru închirierea unui spaţiu la Palatul Presei, fiind necesar un avans de 80 de mii de euro. În mod uzual după ce ar fi obţinut dovada de sediu, ar fi trebuit să depună o cerere de înregistrare a reprezentanţei la Bruxellles, lucru care nu a mai avut loc. A precizat inculpatul că societatea avea un capitalul social de 1.350.000 dolari, bani care au fost depuşi în 2010 la o banca din Shanghai. Cunoştea cu certitudine faptul că B.S. este proprietarul unei cantităţi de rapiţă, întrucât printr-o simpla verificare pe internet a putut să afle că B.S. era proprietarul unei societăţi londoneze, înfiinţată în Insulele Virgine. Inculpatul a precizat că în luna noiembrie, încă mai deţinea 81 % din acţiunile I.E. TV Chanel. A admis inculpatul, în premieră că, de pe laptop-ul său, contul SC R. SRL a fost accesat pe data 04 sau 05 decembrie 2011, susţinând însă că acest lucru l-a făcut B.S. Întrucât în aceeaşi zi a avut loc un conflict între O.K. şi B.S., pe fondul lipsei de consecvenţă a lui B.S., având în vedere că B.S. se tot răzgândea în legătura cu cumpărătorii rapiţei, că nu a fost trimisă cantitatea de rapiţă din Ucraina. B.S. chiar a încercat să transfere o anumită sumă de bani, însă avea interdicţia aceea de transfer la 1000 de dolari pe zi. A mai precizat inculpatul că în ambele contracte dintre I.E. şi SC R., aceasta din urma figura ca şi cumpărător, şi doar în anexa încheiată, figura ca şi intermediar. A susţinut inculpatul că între 30 noiembrie 2011 şi 06 decembrie 2011 când a venit în România, s-a aflat tot timpul în Ucraina. Pe 30 noiembrie 2011 inculpatul O.K. a făcut verificările la bancă privind situaţia conturilor, i-a arătat lui S.B. originalele extraselor originale şi în cursul serii, el împreună cu S.B. s-au întors în Ucraina. În contract, SC R. figura ca şi cumpărătoare a celor 10 procente, însă de fapt SC R. cumpăra 10 procente pentru B.S., care ar fi devenit proprietarul acţiunilor. Aşa cum rezultă din extrasul de cont eliberat de bancă, banii erau trimişi în contul lui SC R., pentru răpiţă.

Din declaraţiile inculpatului M.V. date în cursul urmăririi penale, a rezultat că la înfiinţarea SC R. SRL, inculpatul a discutat telefonic cu G.V. care l-ar fi îndrumat pe O.K. să treacă ca obiect de activitate al firmei intermedierea comerţului cu cereale. După înfiinţarea SC R. SRL şi deschiderea conturilor bancare la C. Bank laşi, nu a mai fost contactat de O.K. până la începutul toamnei anului 2011, când acesta i-a încheiat contract de muncă, în calitate de director la SC R. SRL şi i-a dat drept de semnătură în bancă pentru cele trei conturi ale SC R. SRL. S-a ocupat şi de formalităţile de obţinere a serviciului de internet banking sub coordonarea lui O.K. căruia i-a şi predat toate documentele ce conţineau parole, user, precum şi dispozitivul electronic de generare a codului care permitea logarea la contul de internet banking al SC R. SRL. Toate înscrisurile depuse la C. Bank laşi prin care justifica incasarea transferurilor bancare precum şi ordinele de plată şi tranferarea mai departe din contul SC R. SRL a celor 952.776 dolari SUA au fost primite de la inculpatul O.K.. Inculpatul M.V. a arătat că în prezenţa lui G.V. şi S.B., în data de 30 noiembrie 2011, inculpatul O.K. şi-a dat consimţământul să fie restituită suma de 400.000 euro către banca italiană ce realizase transferul după care i-a înmânat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni de la I.E. TV Channel Corp, ce cuprindea şi menţiunile de transfer din conturile SC R. SRL. Toate actele depuse ulterior la C. Bank le-a primit de la O.K. iar unele dintre acestea, cu referire la anexa nr. 2 inculpatul O.K. ar fi semnat-o în maşină după ce a primit-o de la G.V. Chiar dacă din discuţiile cu funcţionarii bancari a luat cunoştinţă că sunt suspiciuni cu privire la suma în dolari, a avut încredere în asigurările lui O.K. că totul este legal, şi că banca invocă piedici pentru a rula aceşti bani. La solicitarea lui O.K. şi-a deschis un cont bancar la o banca din Republica Moldova pentru a transfera în acest cont suma de 13.000 dolari SUA în folosul lui O.K., la solicitarea acestuia.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul M.V., deşi a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., arătând că îşi însuşeşte probele administrate împotriva sa şi că recunoaşte comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, a ţinut să precizeze că nu a cunoscut niciodată că comite o infracţiune. Acesta a susţinut, în esenţă că a fost de bună credinţă, executând ceea ce îi cerea inculpatul O.K. cu care avea o relaţie de subordonare specifică, fiind angajat în calitate de şofer şi traducător de către O.K. care intenţiona să înfiinţeze în România o societate comercială; că după înfiinţarea societăţii nu s-a mai întâlnit cu inculpatul până în luna noiembrie când a fost solicitat să facă nişte transferuri bancare, în contextul în care inculpatului nu îi era permis acest lucru pentru că nu era rezident. A negat orice legătură cu alte persoane, susţinând că nu îl cunoştea nici pe G.V. cu care a avut doar o legătură sporadică, adiacentă relaţiei cu inculpatul O.K cu care acesta se cunoştea. A mers la bancă la solicitarea Iui O.K., pentru a efectua transferul sumei de 950.000 dolari americani care au fost viraţi în contul SC R., scoţând suma de 9900 RON, pe care i-a înmânat-o lui O.K. Nu cunoaşte obiectul contractelor depuse la CEC în justificarea transferurilor bancare, pentru că nu cunoaşte limba engleză şi nici nu a avut timpul necesar să le studieze. A afirmat inculpatul despre o afacere eşuată cu porumb, de prin luna aprilie. Prin luna noiembrie am fost contactat de O.K. care i-a spus că urmează să aibă Ioc o tranzacţie cu nişte rapiţă din Ucraina, fără a fi informat cu privire la proprietarul rapiţei. El personal a discutat cu cel de la vamă despre taxele care se aplică pe tona de răpită ce urma să tranziteze pe teritoriul Republicii Moldova spre România, prima tranşă fiind constituită din 5 vagoane. Rapiţa nu a mai ajuns în România, însă inculpatul a precizat că nu cunoaşte motivul, pentru că el nu primea detalii despre astfel de lucruri de la O.K., însă din câte a înţeles, rapiţa nu putea să ajungă la cumpărător până când acesta nu trimitea banii. A precizat inculpatul că nu cunoştea cine era cumpărătorul cantităţii de rapiţă, ci doar că marfa urma să plece în Europa. La sfârşitul lunii noiembrie, la solicitarea lui O.K. a sunat la bancă să verifice dacă au intrat banii, aflând că în cont a intrat suma de 400 de mii de euro şi suma de 952.000 de dolari SUA în 2 transe. S-a bucurat de sumele intrate în cont, nu a întrebat de la cine sunt sumele respective. Au venit în România, el a mers la bancă, la solicitarea lui O.K. şi a prezentat un contract (în limba engleză) pe care i I-a înmânat acesta şi o foaie de hârtie pe care avea notate conturile în care urmau a fi viraţi banii. A lăsat contractul la banca să fie verificat şi în acele împrejurări funcţionara i-a spus că ceva nu este în regulă cu suma de 400.000 de euro existentă în cont. S-a întors la cafenea spunându-i lui O.K. despre situaţia sumei în euro, iar acesta i-a dat 7 euro necesară pentru plata comisionului în vederea retumării sumei respective, firmei căreia îi aparţinea. Funcţionara i-a atras atenţia şi în legătură cu rolul SC R. în contract. După 2 zile când s-a întors la bancă cu un alt contract (sau o anexă la cel anterior) funcţionara i-a spus că există o informaţie că şi această sumă, în dolari aflată în cont ar fi intrat fraudulos: O.K. I-a asigurat însă că totul este în regulă; directoarea băncii le-a spus că nici al doilea contract nu era bun, în sensul că exista o neconcordanţă între suma înscrisă, care era în euro şi nu în dolari aşa cum ar fi trebuit, iar O.K. a asigurat-o că va lua legătura din nou cu contractantul ca să remedieze eroarea. A precizat că a doua oară când au discutat cu directoarea băncii, s-a liniştit în legătura cu tranzacţiile, înţelegând că e vorba de doar nişte formalităţi pe care părţile implicate le pot remedia, solicitându-li-se să traducă documentele. A doua zi a prezentat la bancă actele traduse, pe care însă nu a apucat să le citească. A precizat iniţial inculpatul în declaraţia dată în faţa instanţei că nu a ştiut nici un moment până la reţinerea sa, despre vreun contract privind transmiterea unor părţi sociale ale unei societăţi de televiziune, revenind însă ulterior şi susţinând că a doua oară când a discutat cu directoarea, aceasta i-a întrebat care este rolul lui R. având în vedere că contractul nu mai privea rapiţa, ci nişte acţiuni la o societate de televiziune. În acele împrejurări O.K. i-a spus că s-a răzgândit în legătură cu afacerea cu rapiţa şi că aceeaşi persoană cumpăra acum nişte părţi sociale. Nu I-a întrebat pe O.K. despre schimbarea tranzacţiei, întrucât din experienţa sa anterioară, a înţeles că nu trebuie să-I intereseze natura afacerilor acestuia, rolul său fiind doar de şofer şi traducător. Nu s-a întrebat care este rolul lui G.V., aflând ulterior, din dosarul de urmărire că acesta este proprietarul societăţii de televiziune. Din primăvara anului 2011, O.K. a avut acces la contul său de email şi parola. A aflat că prin contul său s-au transmis nişte documente, nişte informaţii, dar nu le-a verificat pentru că-şi verifică poşta electronică la interval de o lună. A mai precizat inculpatul că în legătură cu tranzacţia cu rapiţa a discutat cu o doamna de la vama Cristesti, al cărei nume nu îl reţine (posibil T.) şi a făcut 3 sau 4 drumuri din Republica Moldova în laşi; a vorbit Ia staţia de trenuri; a vorbit la telefon cu o persoana I. din Bucureşti care se ocupa cu transport de marfa. Inculpatul O.K. îi dădea instrucţiuni doar lui, în virtutea relaţiei pe care o stabiliseră, şi în urma căreia el se aştepta să fie remunerat, fără a avea o înţelegere prealabilă în acest sens. A mai precizat inculpatul că la un moment dat, G.V. I-a contactat telefonic şi i-a cerut să afle de ce nu merge digipass-ul, motiv pentru care a sunat de la Chişinău la bancă şi i s-a spus că nu este nici o problemă. Ştia că B.S. are legătura cu rapiţa, însă nu ştia că el este proprietarul acesteia.

Audiat în faza urmăririi penale, învinuitul B.S. nu a confirmat susţinerile lui O.K. şi G.V. cu privire la implicarea sa arătând că doar a oferit consultanţă şi asistenţă comercială şi juridică Iui O.K. în vânzarea de rapiţă din Ucraina către o firma Uniunea Europeană. A susţinut că nu îi cunoaşte pe M.B., nu ştie denumirea firmei către care urma să vanda mai departe rapiţa SC R. SRL în ceea ce priveşte achiziţionarea de la I.E. TV Channel Corp de părţi sociale inculpatul B.S. a arătat că a avut o astfel de înţelegere cu G.V., a încheiat contractul din 28 septembrie 2011 dar nu a avut bani pentru a plăti valoarea părţilor sociale.

În cauză, în faza cercetării judecătoreşti, instanţa a admis audierea în calitate de martor a numitului B.S., sens în care a solicitat citarea acestuia pe calea unei cereri de asistenţă judiciară adresată Ucrainei. Având în vedere însă că nu s-a primit nici un răspuns de la statul căruia i-a fost adresată cererea şi faţă de limitele audierii numitului B.S. în calitate de martor, în prezenta cauză, în condiţiile în care acesta este cercetat în calitate de învinuit în cauza disjunsă, instanţa a constatat imposibilitatea audierii în calitate de martor a acestuia, în prezenta cauză.

Analizând apărările principale ale inculpaţilor, instanţa a reţinut că, în fapt, acestea rezidă, în aceea că tranzacţiile ce făceau obiectul contractelor erau reale, că nu aveau motive de a suspiciona legalitatea transferului sumei de 952.776 dolari SUA în contul SC R. SRL şi că nu aveau cunoştinţă că transferul de bani era fraudulos.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpaţii au admis că banii viraţi în contul SC R. SRL proveneau dintr-un atac informatic, dar că nu au cunoscut nici un moment caracterul fraudulos al transferului, nu au fost informaţi de funcţionarii bancari care le-au alimentat credinţa că totul este legal, şi că, în fapt, au fost înşelaţi de persoana de origine ucraineană B.S., care se pare că aveau legături cu persoanele care au făcut atacurile informatice. Pentru a le câştiga încrederea inculpatul B.S. ar fi arătat inculpatului G.V. o împuternicire din partea unui anume M.B., de a semna în locul lui. Toate contractele depuse la bancă proveneau de la B.S. care le dădea indicaţii să le semneze.

Examinând apărările inculpaţilor prin coroborare cu materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut ca fiind corecte concluziile organului de urmărire penală legate de societatea pretins înfiinţată de inculpatul G.V., I.E. TV Channel Corp. precum şi de caracterul nereal al tranzacţiilor economice menţionate în înscrisurile folosite de inculpaţi la C. Bank laşi, tranzacţii care nu au avut loc, aceste înscrisuri fiind plăsmuite şi însuşite de către inculpaţii G.V. şi O.K. prin semnăturile şi ştampilele pe care le-au aplicat pe contractele şi anexele respective. Părţile contractante şi poziţiile acestora în cadrul contractelor pe care inculpaţii le-au folosit au fost modificate de O.K. şi G.V. de la o zi la alta în funcţie de inadvertenţele semnalate de angajaţii bancari, contractele erau postadate şi erau modificate în ceea ce priveşte obiectul tranzacţiilor astfel încât să justifice într-un mod cât mai firesc cele două transferuri financiare din conturile SC R. SRL cât şi operaţiunile pe care intenţionau să le facă.

În directă legătură de cauzalitate cu determinarea caracterului real sau fictiv al tranzacţiilor pretins a fi derulate de I.E. TV Channel, instanţa a reţinut următoarele: însăşi condiţiile de înfiinţare şi de existenţă ale acestei societăţii sunt puse sub semnul întrebării, atâta timp cât potrivit declaraţiilor- inculpatului G.V. există mari semne de întrebare în ceea ce priveşte locul înfiinţării acestei companii (a se vedea declaraţiile din faţa instanţei în contradicţie cu declaraţia din 24 ianuarie 2012, în care a susţinut că sediul societăţii este în Belgia, la Bruxelles, şi nu are nici o legătură cu vreo companie din Panama); aceasta figurează în toate înscrisurile folosite de inculpaţi ca având sediu la Bruseels, lucru dovedit ca nefiind real (ca urmare a comisiei rogatorii înfiinţate în cauză, şi admis în final şi de către inculpatul G.V. în faţa instanţei); potrivit propriilor declaraţii din faza cercetării judecătoreşti, inculpatul G.V. ar fi deţinut la momentul noiembrie 2011, 81% din această companie (fapt nereal dacă ţinem cont că potrivit înscrisurilor găsite asupra inculpatului acesta ar fi cedat deja 50% din capitalul companiei, respectiv 40% lui A.S. şi 10% E.R. - fapt susţinut şi de inculpat în declaraţia din 10 decembrie 2011, în caz contrar, urmând să admitem că şi toate celelalte contracte privind drepturile corporative care au aparenţa a fi încheiate de inculpat, sunt fictive); faptul că în acte diverse capitalul social al companiei variază în mod semnificativ de la 1.350.000 euro (depus la o bancă din Shaghai conform susţinerilor din faza cercetării judecătoreşti) - versus H. Bank din Panama (conform susţinerilor din 24 ianuarie 2011), la 9.000.000 de euro, aşa cum apare înscris în ultimele contracte de vânzare de drepturi corporative, ori faptul că pe anumite înscrisuri ce au aparenţa că sunt emise de către I.E., apare ştampila unei alte societăţi a inculpatului, respectiv I.U.; împrejurarea reţinută de organul de urmărire penale conform căreia inculpatul şi soţia sa nu au fost de faţă la înfiinţarea companiei, astfel cum rezultă din actul de înfiinţare (presuspus a fi semnat de cei doi în faţa notarului public).

O chestiune deosebit de relevantă a fost considerată însă împrejurarea că, sub o altă identitate, inculpatul G.V. îndeplineşte un dublu rol în cadrul acestei societăţi: acela de director şi de trezorier. Astfel, aşa cum a rezultat din actele constitutive ale societăţii I.E. TV Channel Corp., primii directori ai companiei sunt G.V. (bărbat moldovean, major, paşaport nr. XX, domiciliat în oraşul Panama, G.E. (femeie, moldoveancă) şi V.B. (bărbat rus, paşaport nr. YY, domiciliat în Republica Moldova).

Instanţa a constatat că V.B. este una şi aceeaşi persoană cu inculpatul G.V. Legat de această împrejurare, în faza cercetării judecătoreşti, constatând că inculpatul deţine cel puţin două paşapoarte valabile în aceeaşi perioadă de timp în care diferă modaliatea de scriere a numelui, respectiv „G.V." şi „Ga.V.", s-au solicitat informaţii statului moldovean, prin intermediul unei cereri de asistenţă juridică internaţională. Din lucarea înaintată instanţei a rezultat că numitul G.V., deţine paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova nr. ZZ valabil până la 15 septembrie 2020, eliberat la 15 septembrie 2010 de către Biroul pentru eliberarea documentelor Urgente nr. 3 mun. Chişinău iar paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova nr. XX, eliberat la 29 ianuarie 2008 eliberat pe numele Ga.V. (găsit de asemenea asupra inculpatului) a fost declarat nul cu motivul „eliberarea nelegitimă a documentului". La momentul eliberării paşaportului din 15 septembrie 2010, G.V. a fost informat cu privire la nulitatea paşaportului eliberat Ia 29 ianuarie 2008 şi necesitatea restituirii, însă solicitantul a declarat pierdut actul de identitate menţionat.

Potrivit înscrisurilor depuse în documentarea răspunsului autorităţile moldovene au precizat că cetăţeanul B.V. a tăinuit iniţial faptul căsătoriei cu cetăţeanca G.E. (act din 1995), iar la 26 iunie 2007 a prezentat certificatul de căsătorie eliberat de Ambasada Rep. Austria, pentru eliberarea unui nou buletin cu schimbarea numelui din B. în G. La 08 septembrie 2010, a fost reconstituită căsătoria cetăţeanului Ga. (B.) V. cu cel Ga.E. şi i-a fost eliberat un alt certificat de căsătorie, conform căruia cetăţeanul B. ia numele G.

Instanţa a reţinut aşadar că, în pofida susţinerilor inculpatului G.V. care pretindea că ambele documente sunt valabile, fiind doar versiuni englezeşti sau moldovene a numelui său, că acesta nu avea dreptul de a utiliza cele două paşapoarte, şi că deşi a cunoscut aspectul anulării celui emis pe numele Ga.V., a continuat să-l folosească inclusiv în actele constitutive ale societăţii pe care pretinde că a înfiinţat-o în Panama. De altfel, în faţa autorităţilor vamale româneşti, inculpatul a utilizat exclusiv paşaportul eliberat pe numele G.V. (pe cel valid).

În aceeaşi ordine de idei, aşa cum s-a menţionat în raportul întocmit la 31 ianuarie 2012 de către Pro justiţia (în cadrul comisiei rogatorii efectuată în cauză), în timpul cercetării efectuate la ANG referitor la Ga.V., data naşterii 14 decembrie 1957, în conformitate cu cererea asistenţă judiciară, cunoscut şi sub identităţile Ga.V. şi V.B., atenţia a fost atrasă de faptul că în baza ANG figurează identităţile Vi.B., având data naşterii: 14 decembrie 1954 şi Vy.B., având data naşterii: 14 decembrie 1957. Prima dintre aceste identităţi este în legătură cu două sesizări internaţionale din 1996 şi 2001, privind înşelăciuni şi delapidare. Cea de-a doua identitate este în relaţie cu o semnalare internaţională din 2008 privind falsul în înscrisuri. Pentru aceasta a doua identitate, respectiv Vy.B., data naşterii 1957, instituţia ANG a mai comunicat şi alte nume folosite de această persoană, respectiv: V.K., V.Ko., V.Ga., V.Gt. şi Vy.K.

În considerarea celor mai sus-expuse, instanţa a reţinut că probele administrate în faza urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti (expuse în cele ce preced), conduc la ideea că actele privind înregistrarea în Panama a I.E. TV Channel Corp a fost realizată pe sisteme informatice controlate de inculpatul G.V., acestea regăsindu-se în mai multe stadii de execuţie pe sistemul informatic folosit de inculpat, că I.E. TV Channel nu este înregistrată în evidenţele oficiale belgiene, nu a avut sediul menţionat de G.V. în toate documentele aparent emise de această companie (contracte, certificate de părţi sociale), şi chiar pe paginile de prezentare a companiei pe internet sau în paginile de profil a inculpatului G.V. postate pe diverse site-uri de internet..

Examinând apărările inculpaţilor prin coroborare cu materialul probator administrat în cauză, legat de realitatea tranzacţiilor menţionate în contractele depuse la C. Bank menite să justifice atât încasarea în contul SC R. SRL a sumei de 952.776 dolari SUA cât şi transferul ulterior al sumei respective în trei conturi distincte, instanţa a reţinut că probatoriul administrat în cauză relevă fără putinţă de tăgadă că aceste tranzacţii nu au existat în realitate, că activităţile comerciale înscrise în acestea nu s-au efectuat în realitate, precum şi faptul că obiectul relaţiilor comerciale şi părţile contractante se modificau în funcţie de interesele de moment ale părţilor. Totodată instanţa a reţinut că, cu excepţia inculpatului M.V., atât inculpatul G.V. cât şi O.K. aveau cunoştinţă de caracterul nereal al contractelor, pe care le-au contrafăcut în scopul de a servi intereselor grupării din care fac parte.

Astfel, în primul rând instanţa a reţinut că, urmărind declaraţiile inculpaţilor, date pe parcursul procesului penal, a putut constata că aceştia nu au cunoştinţă, în realitate, ce conţin contractele pe care le-au semnat şi ce contracte au depus la bancă, dar mai ales ordinea în care acestea au fost depuse, şi implicit, ce doreau a justifica prin depunerea acestora. S-a reţinut că, dacă în ce priveşte funcţionarii bancari audiaţi în cauză ca şi martori, este de înţeles ca aceştia, după trecerea unui interval de timp şi dat fiind specificul activităţii zilnice raportat la numărul clienţilor de care se ocupă, să nu îşi mai amintească ordinea depunerii sau conţinutul exact al contractelor depuse de reprezentanţii firmei SC R., nu se poate admite ca părţi implicate în tranzacţii comerciale pretinse a fi reale, în cadrul cărora obiectul contractului valora aproape 1 milion de dolari (ori 1.905.000 dolari SUA sau 5.000.000 dolari SUA), să nu cunoască numele partenerului de afaceri, calitatea pe care o avea în contract, suma exactă a tranzacţiei, data încheierii tranzacţiei ori ţara de provenienţă a a partenerului extern şi implicit a fondurilor încasate. Mai mult, deşi cunoşteau că anumite tranzacţii despre care au susţinut că au încercat să le deruleze nu au mai avut loc, ori chiar aveau certitudinea că nu au avut loc, au depus la bancă, în încercarea de a determina transferul banilor intraţi în contul SC R. SRL, contracte menite să facă dovada realizării acestora, pentru a justifica intrarea banilor în cont sau pentru a-şi demonstra bonitatea (a se vedea contractul din 18 noiembrie 2011 privitor Ia rapiţă, precum şi contractele din 28 noiembrie 2011 şi respectiv 29 noiembrie 2011, referitoare la tranzacţionarea unor cantităţi de metal).

Astfel, din declaraţiile date de inculpatul O.K. în cauză, instanţa a reţinut că acesta nu cunoaşte ce presupune calitatea de intermediar şi mai mult diferenţa dintre „cumpărător", „vânzător" şi „intermediar", atâta timp cât constant a susţinut că a avut doar calitate de intermediar în contractele depuse la CEC, încercând să convingă în fapt, că nu purta vreo răspundere cu privire la tranzacţiile respective, când în realitate în toate contractele depuse la bancă, SC R. SRL, administrată de inculpat apărea în calitate de cumpărător sau de vânzător, singură sau în tandem cu vreun partener străin, în funcţie de interesele de moment ale părţilor. De altfel, inculpatul nu a furnizat vreun argument, în legătură, cu necesitatea unei activităţi de intermediere, între firme reprezentate de B.S., sau în spatele cărora se afla B.S. şi inculpatul G.V., cu care acesta se cunoştea dinainte ca O.K. să aibă vreo legătură cu G.V. Deşi iniţial, inculpatul a precizat că B.S. i-a solicitat actele societăţii pentru a fi sigur că acesta nu va lua legătura cu proprietari rapiţei, din propriile susţineri rezultă că s-a deplasat personal în Ucraina pentru a discuta cu proprietara rapiţei, în momentul în care aceasta ar fi decis returnarea celor cinci vagoane cu rapiţă. Aşa cum s-a dovedit, utilizarea acestui rol de intermediar era doar o activitate de faţadă, menită să determine disiparea responsabilităţilor în cazul apariţiei unor probleme. De altfel, singurul înscris în care SC R. SRL figura ca având calitatea de intermediar, este anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011, contract însă pretins a fi fost anulat de către inculpatul G.V.

Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte ordinea semnării, conţinutul şi validitatea acordată de părţi contractelor depuse la C. Bank, argumentele aduse de inculpaţi sunt lipsite de consistenţă logică şi vor fi tratate ca atare.

Astfel, iniţial, în declaraţia din 10 decembrie 2011, inculpatul G.V. a susţinut cu tărie că întâi a fost semnat contractul cu O.K. prin care R. cumpăra 10% din acţiuni, dar a anulat acest contract, hotărând ulterior ca acţiunile să fie cumpărate direct de societatea din Italia prin intermediul lui R.; că nu a negociat şi că nu a stabilit ca banii societăţii italiene să intre în contul lui R., având în vedere că în mod normal cumpărătorul plăteşte în contul vânzătorului care se afla la Zurich. Ulterior, în faza cercetării judecătoreşti inculpatul G.V. a susţinut, afirmaţie făcută şi de O.K.) că, dimpotrivă, contractul din 18 noiembrie 2011 (care privea trei parteneri) a fost semnat primul dar a fost anulat de G.V. pentru că nu au intrat banii în cont în 3-5 zile conform contractului. Or, această susţinere este lipsită de logică, întrucât din examinarea acestui contract, rezultă că termenul în care se făcea plata era de 10 zile, şi nu 3-5 zile cum susţineau inculpaţii. În plus, dacă inculpaţii au considerat că au printat din greşeală acest contract, şi l-au depus la bancă deşi era anulat, nimic nu-i împiedica să solicite restituirea acestuia de la funcţionarii bancari. Mai mult, în declaraţia făcută la instanţă, inculpatul O.K. a susţinut nereal că noul contract încheiat pe 25 noiembrie 2011, era încheiat tot cu firma a cărui împuternicit era inculpatul B.S., eroare în care persistă în cuprinsul aceleaşi declaraţii când susţine că într-adevăr, contractele din 18 noiembrie şi respectiv din 25 noiembrie nu erau identice astfel cum a susţinut iniţial, având mici diferenţe, în sensul că în primul SC R. figura ca şi cumpărător iar suma era în euro pe când în cel de pe 25 noiembrie 2011, figura ca şi intermediar, iar suma era în dolari, nici una dintre variantele susţinute nefiind însă în conformitate cu menţiunile inserate în contracte.

Instanţa a constatat însă că, în fapt, contractele depuse de inculpaţi la bancă erau pline de erori şi inadvertenţe, fapt ce a şi atras de altfel, alături de alte elemente, atenţia funcţionarilor bancari, cu atât mai mult cu cât suma trecută ca reprezentând valoarea tranzacţiei era deosebit de importantă.

Astfel, contractul din 18 noiembrie 2011 avea ca obiect vânzarea de drepturi corporatiste de către I.E. TV Channel Corp. către companiile Society of Corp Compliance Ethics şi SC R. SRL În cuprinsul contractului se menţiona că vânzătorul vinde 10 cu menţiunea în paranteză patruzeci de procente din capitalul autorizat al companiei evaluat la 9.000.000 euro. Deşi acţiunile vândute ar fi valorat 900.000 euro, preţul vânzării a fost stabilit la 952.776 (nouă sute cincizeci şi două de mii şaptezeci şi şase - suma în litere fiind scrisă greşit, respectiv 952.076) de dolari SUA, sumă despre care inculpaţii aveau cunoştinţa ca fiind întreaga suma transferată din contul Society of Corp Compliance Ethics de la B.H. Bank. În ceea ce priveşte preţul tranzacţiei, deşi aceasta era în cuantum de 952.776 dolari SUA, inaintea cifrelor s-a menţionat că plata se face în euro iar la final dolari SUA („euro 952.776 dolari SUA"). În cuprinsul contractului se prevede că plata de către SC R. SRL să se facă în conturile deţinute de I.E. TV Channel SRL la A.S. Bank din Riga-Letonia, Ia B. Bank din Zurich Elveţia, precum şi în contul inculpatului G.V. deţinut la Bank of Cyprus Bucureşti, fără ca sumele de transfer să fie individualizate. Totodată, în cuprinsul contractului s-a menţionat că sediul companiei Society of Corp Compliance Etnic era în Barrie Road în Italia, menţiune copiată din extrasul de cont bancar dar în care nu se făcea referire la ţară ci la stradă. În legătură cu adresa la care figurează ca având sediu firma Society of Corp Compliance Ethics, 655 Barrie Rd, Italia, instanţa reţine că (potrivit notei traducătorului efectuată cu privire la acordul nr. 31 de vânzare cumpărare de drepturi corporative: Codul poştal din Italia are cinci cifre, deci dacă s-ar considera că Barrie este localitatea, codul indicat - 6500, este greşit. În acest caz lipsea strada şi numărul. Pe de altă parte, Barrie se află în Canada. Dacă însă se va considera că 6500 Barrie Rd. era strada, atunci lipsesc şi codul poştal şi localitatea; la capitolul consecinţele achiziţiei de drepturi corporative, rezultă că G.V., în calitate de vânzător, îşi pierde dreptul de proprietate asupra părţilor sociale din capitalul autorizat al societăţii, vândute de el, în proporţie de 40% şi nu 10% cum este prevăzut în partea introductivă. Deşi enumerat pct. 9 nu există în contract.

Aceleaşi erori şi observaţii sunt valabile şi pentru acordul de vânzare-cumpărare de drepturi corporative din 25 noiembrie 2011, cu deosebirea că preţul în acest contract se ridică la suma de 933.000 dolari SUA, în litere fiind trecut 933 şi nu 933.000 dolari SUA:

Astfel, spre deosebire de contractul anterior, contractul fără număr din 25 noiembrie 2011, avea ca părţi pe I.E. TV Channel Corp, reprezentată de inculpatul G.V. în calitate de vânzător şi SC R. SRL, în calitate de cumpărător, valoarea tranzacţiei încheiate era de 933.000 dolari SUA, sumă ce urma să fie achitată de SC R. SRL în două zile de la momentul semnării contractului în conturile deţinute de G.V. la Bank of Cyprus Bucureşti (respectiv 60.000 de dolari SUA), în contul companiei I.E. TV Channel Corp. deschis la A.S. Bank din Letonia (în cuantum de 673.00 dolari SUA), precum şi în contul acestei companii deschis la B. Bank Zurich în Elveţia (în cuantum de 200.000 dolari SUA). În partea finală a contractului erau menţionate cele două părţi contractante, sediile sociale ale acestora, precum şi menţiunea ca transferul bancar în contul de la B.A. Zurick să se efectueze printr-o bancă de corespondenţă din Germania. Conform prevederilor înscrise contractul era supus legislaţiei Belgiei şi poartă semnăturile inculpaţilor O.K. şi G.V., precum şi ştampilele celor două societăţi.

Înscrisul „anexa nr. 1" la contractul fără număr datat 25 noiembrie 2011 având ca părţi I.E. TV Channel Corp care vinde 10% din părţile sociale către SC R. SRL a fost folosit la C. Bank de inculpaţii O.K. şi M.V. pentru a justifica ordinele de plata din contul SC R. SRL. Înscrisul a fost descoperit şi în format electronic pe memoria USB a inculpatului G.V. Acest înscris reprezentau o anexa a contractului în care întreaga valoare a tranzacţiei era de 933.000 dolari SUA pentru aceeaşi cotă de 10% pe care o vindea inculpatul G.V. la 25 noiembrie 2011 şi a fost realizat în format electronic la data de 01 decembrie 2011.

În contractul din 29 noiembrie 2011 figurează S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia şi SC R. SRL, înscris prin care compania italiana urma să cumpere produse din metal de la SC R. SRL în valoare totală de 5.000.000 euro. Bunurile urmau să fie livrate „la staţia cumpărătorului". Contractul ar fi fost încheiat la Kiev, nu specifica persoana care reprezenta societatea italiană, şi poartă o stampilă cu numele S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia şi menţiunea USA. În partea finală sunt inserate menţiuni cu privire la părţile contractante, fiind înscrise menţiunile copiate din extrasul de cont al SC R. SRL, furnizat electronic de C. Bank la data de 30 noiembrie 2011 şi găsit în format electronic pe sistemul informatic al inculpatului G.V. Astfel, sunt inserate menţiunile din extrasul de cont privind lipsa explicaţiilor mesajului Swift, plătitor - menţiuni care nu îşi au rostul în cuprinsul unui contract. Totodată, acest inscris a fost regăsit şi pe dispozitivul de memorie USB ridicat de la inculpatul G.V., fişierul electronic fiind realizat în data de 01 decembrie 2011, deşi contractul este datat 29 noiembrie 2011.

Înscrisul intitulat contractul din 28 noiembrie 2011 dintre Society of Corp Compliance+Ethics şi SC R. SRL avea ca obiect vânzarea de către SC R. SRL de produse metalice în valoare de 5.000.000 dolari SUA. Acest inscris era identic cu cel menţionat mai sus, cu deosebirea că Society of Corp Compliance+Ethics figurează drept cumpărător (deoarece transferul de dolari SUA provenea de la această firmă) şi purta o ştampilă cu menţiunea Society of Corp Compliance+Ethics în interiorul căreia era înscris ,,ltali". În partea finală a contractului se menţionează în mod eronat că Society of Corp Compliance & Ethics ar incasa suma transferată (deşi era cumpărător/plătitor) iar menţiunea cu privire la acest aspect este copiată din extrasul electronic de cont furnizat de C. Bank la data de 30 noiembrie 2011 şi care a fost descoperit pe sistemul informatic al inculpatului G.V.

Înscrisul intitulat „contractul din 18 noiembrie 2011", purta acelaşi număr ca şi contractul depus în ziua de 30 noiembrie 2011. în cuprinsul acestuia, se menţiona că SC R. SRL, reprezentată de O.K., ar vinde către Society of Corp Compliace S.p.a (Italia) reprezentată de M.B. cantitatea de 3000 de tone de rapiţă, la preţul de 635 de dolari SUA/tona, valoarea contractului fiind de 1.905.000,00 dolari SUA. Conform prevederilor cuprinse în contract acesta intra în vigoare la data de 18 noiembrie 2011 fiind valabil până la 31 decembrie 2011, rapiţa urmând a fi predată la graniţa Ucrainei cu Polonia. Înscrisul are semnătura lui O.K. şi stampila SC R. SRL, o semnătura indescifrabilă pentru numitul M.B. precum şi o ştampilă cu menţiunea Society Corp Compliance+Ethics. Denumirea vânzătorului este greşită, din titulatura societăţii lipsind cuvântul Ethics în timp ce prescurtarea S.p.a este eronată, întrucât societatea nu este o societate italiană. Acest fapt rezulta şi din declaraţia inculpatului G.V. care a precizat în declaraţii că aceasta companie este o filială a firmei americane Society Corp Compliance +Ethics. Contractul a fost redactat şi folosit de inculpaţi pentru a justifica transferul în dolari în contul SC R. SRL şi avea ca obiect 3000 de tone rapiţă ce urmau să fie livrate la un punct de frontieră dintre Polonia şi Ucraina. Cu toate aceste aspecte cuprinse în contract, inculpaţii G.V., O.K. şi M.V. au susţinut că vagoanele cu rapiţă au tranzitat R Molodova şi s-au oprit la graniţa cu România (în prima declaraţie din faza urmăririi penale) ori că ar fi tranzitat Ucraina, oprindu-se la graniţa cu Moldova, de unde apoi au fost retrase de proprietarul rapiţei pentru neplata primei tranşe - cinci vagoane (în faza urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti), respectiv la graniţa Ucrainei cu Polonia conform contractului.

După efectuarea de verificări de către poliţia judicară şi stabilirea faptului că în Republica Moldova nu a avut loc nici un tranzit de marfă pentru SC R. SRL, inculpatul O.K. şi-a modificat declaraţia susţinând că transportul de rapiţă s-a oprit la graniţa dintre Ucraina şi Moldova, iar contractul de furnizare de rapiţă prin intermediul firmei SC R. SRL ar fi fost reziliat la scurt timp după remiterea dispozitivul digipassului lui B.S.

De altfel, sub aspectul justificării sumei de 952.776 dolari SUA intraţi în contul SC R. SRL, inculpaţii au adoptat poziţii contrare. Inculpatul G.V. a susţinut că suma obţinută provenea de la vânzarea rapiţei (pe 25 noiembrie a fost informat că exportul rapiţei s-a efectuat şi context în care peste câteva zile, la Chişinău, a semnat contractul privind vâzarea de părţi sociale cu O.K. - declaraţie 09 decembrie 2011) şi acum era folosită de R. pentru cumpărarea părţilor sale sociale, în timp ce inculpaţii O.K. şi M.V. au precizat că afacerea cu rapiţă căzuse, şi că acum, obiectul contractului îl făcea tranzacţionarea părţilor sociale ale I.E. (declaraţie O.K. instanţă - pe 25 noiembrie 2011 G.V. m-a sunat şi mi-a spus că a încheiat un contract tot cu B.S., tot în calitate de împuternicit, cu aceeaşi companie a lui M.B., în care el figura ca şi intermediar pentru a-şi recupera banii din afacerea cu rapiţă).

Instanţa a reţinut că în afară de specificaţia de pe mesajul swift, potrivit căreia o tranşă din banii viraţi reprezentau contravaloare rapiţă, contractul depus de inculpaţi la C. Bank nu justifică încasarea. Astfel în cont au intrat doar 952.776 dolari SUA, pe când contractul cu rapiţă avea valoarea de 1.905.000 dolari SUA (respectiv contravaloarea a 3000 de tone de rapiţă şi nu de 300 de tone de rapiţă cât ar fi încăput în cinci vagoane). Mai mult, chiar dacă s-ar admite că s-a realizat o plată parţială pentru cinci vagoane cu privire la care inculpaţii au susţinut că ar fi fost trimise spre vamă (fără a se pune de acord la care), inculpatul O.K. a susţinut că la sfârşitul lunii noiembrie cele cinci vagoane au fost retrase de către proprietar. Astfel, dacă intermedierea SC R. SRL în exportul cu rapiţa din Ucraina către o firma din Europa a fost reziliată de exportator este lipsită de sens semnarea de O.K. a contractului din 18 noiembrie 2011 prin care SC R. SRL vindea către Society of Corp Compliace S.p.a (Italia), reprezentată de M.B., 3000 de tone de rapiţă la preţul de 635 de dolari SUA/tona. În acelaşi sens, relevante sunt susţinerile inculpaţilor O.K. şi G.V. din declaraţia dată în faţa instanţei, prin care aceştia au susţinut că pe 4 sau 5 decembrie 2011, O.K. s-a certat cu B.S. pentru că acesta se tot răzgândea în legătură cu cumpărătorii rapiţei, fapt ce l-a determinat pe O.K. să-i ceară restituirea dispozitivului digi-pass. Deci la 05 decembrie 2011, nu se cunoşteau încă cumpărătorii rapiţei, fapt ce înlătură cu totul posibilitatea ca banii din conturile R. să fi reprezentat încasarea contravalorii rapiţei. Mai mult, din distribuţia transferurilor dispuse de inculpaţii O.K. şi M.V., rezultată din documentele de plată externă completate la C. Bank nu rezultă că vreo sumă de bani ar fi fost afectată pentru plata exportatorului de rapiţă (oricare ar fi fost acesta).

De altfel, dacă contractul cu rapiţă ar fi fost cel care justifica încasarea sumei de 952.776 dolari SUA în contul SC R. SRL, acesta ar fi fost depus primul la bancă. În fapt, instanţa apreciază că motivul pentru care inculpaţii nu au prezentat vreun contract având ca obiect tranzacţionarea cantităţii de rapiţă poate fi acela că aceştia nu au cunoscut iniţial specificaţiile de pe mesajul Swift cu care veniseră banii şi care sunt cunoscute doar de funcţionarul bancar, făcând parte din procedura de verificare de către acesta a conformităţii transferului bancar cu documentele prezentat de cel ce încasează banii.

Astfel, pe extrasul de cont care putea fi vizualizat de inculpaţi apărea doar încasare: Society of Corp Compliance + Ethics 6500 Barrie RD STE 250 M - under contract şi respectiv, încasare: Society of Corp Compliance + Ethics 6500 Barrie RD STE 250 M-building materials, în timp ce specificaţiile cu care a venit suma în dolari, cunoscute doar de funcţionarii bancari erau următoarele: 476.388,00-Building materiale şi suma de 476.388,00 „under contract from 12 octombrie 2001 for râpe food în 2010, ambele sume provenind de la ordonatorul Society of Corp Compliance+Ethics 6599 Barrie RD STE 250 Minneapolis MN 55435- banca ordonatoare B.H. Bank; ţara ordonatorului plăţii din contractul extern, SUA, ţara -partenerului din contractul extern, SUA.

Oricum compania, cu care se pretinde că s-au încheiat mai multe contracte, respectiv Society of Corp Compliance & Ethics nu se afla în Italia şi nu justifica implicarea sa în cele mai variate relaţii comerciale. Potrivit susţinerilor inculpatului G.V., care a afirmat că la o simplă verificare pe internet a putut afla că B.S. este proprietarul unei firme înfiinţate în insulele Virgine, o simplă verificare pe internet l-ar fi condus pe acesta la ideea că Society of Corp Compliance & Ethics se află în Mineapolis şi nu s-a ocupat niciodată cu comerţul de cereale sau metale.

Verificările efectuate în mediul virtual, în faza urmăririi penale, cu privire la compania Society of Corp Compliance & Ethics a stabilit că aceasta este o companie americană specializată în organizarea de cursuri de etică şi comportament în cadrul firmelor, de activităţi de training în corporaţii şi editare de cărţi, ceea ce nu ar justifica în nici un fel efectuarea de comerţ cu cereale. Totodată aceasta companie nu are sucursale în Italia.

În faza cercetării judecătoreşti, instanţa a solicitat părţii civile B.H. Bank al cărei client este societatea, să înainteze la dosarul cauzei datele referitoare la Society of Corps Compliance & Ethics (act de înfiinţare, statul, reprezentanţe). Din relaţii depuse, odată cu adresa din 14 septembrie 2012, rezultă că potrivit actului constitutiv al Society of Corporate Compliance and Ethics, aceasta este o organizaţie non profit, cu sediul social în 6500 Barrie Road, Minneapolis, înfiinţată la 17 noiembrie 2011 pe durată nedeterminată, având ca obiect general de activitate „promovarea dezvoltării programelor de conformitate şi etică eficientă, promovarea conştientizării beneficiilor asociate programelor de conformitate şi etică eficientă, asigurarea schimbului de idei şi informaţii referitoare la modificările apărute în legea privind programele de conformitate şi etică eficientă şi furnizarea de forumuri educaţionale şi informaţii către profesionişti."

În ceea ce priveşte apărarea inculpatului G.V. că învinuitul B.S. i-ar fi prezentat o împuternicire din care rezulta că este împuternicitul societăţii, mai exact al lui M.B., instanţa a reţinut că numitul B.S. nu apare ca având vreo calitate în contractele încheiate, iar o persoană nu poate semna decât pentru sine şi nu pentru altul. Astfel, dacă se susţine existenţa unei împuterniciri, aceasta ar fi trebuit relevată în conţinutul contractului (cum s-a indicat spre exemplu în contractul din 18 noiembrie 2011, referitor la vânzarea de către SC R. a unei cantităţi de rapiţă către Society of Corp Compliace S.p.a. reprezentată de M.B. care acţiona în baza unei împuterniciri din 12 noiembrie 2011.

În concluzie, instanţa a apreciat pe baza probelor administrate că înscrisurile folosite de inculpaţi la C. Bank au fost redactate şi modificate pentru a elimina inadvertenţele semnalate de funcţionarii bancari, unele dintre ele purtând numere identice deşi se refera la operaţiuni diferite realizate de aceeaşi persoana juridica (SC R. SRL), pretinsele realităţi economice pe care ar fi trebuit să le dovedească înscrisurile fiind modificate de la cumpărarea de acţiuni la o societate de televiziune, în vânzări de metale (deoarece inculpaţii luaseră la cunoştinţa că justificarea economică a transferului financiar din SUA îl constituia vânzarea de materiale de construcţii) şi în final în vânzarea de cereale între aceleaşi societăţi, în scopul de a putea justifica şi efectua transferul de bani din contul SC R. SRL. În realitate SC R. SRL nu a desfăşurat nici un fel de activitate economică, nu a achiziţionat imprimate şi registre fiscale sau destinate contabilităţii, nu a încheiat nici un contract cu altă persoana juridică. Verificările efectuate la Autoritatea Naţională a vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale laşi au scos în evidenţă că SC R. SRL nu a înregistrat operaţiuni de import export de produse agricole iar verificările efectuate în R. Moldova cu privire la acest aspect a condus la obţinerea aceluiaşi răspuns negativ în ceea ce priveşte înregistrarea pe teritoriul R. Molodva a unor activităţi de tranzit de mărfuri pentru SC R. SRL. S.N.T.F.R. Marfă România a primit o corespondenţă care se referea la un acord solicitat de căile ferate ucrainene, însă acesta privea 17 vagoane încărcate cu 960 de tone de seminţe de floarea soarelui, la care destinatarul SC R. c SRL nu a răspuns în nici un fel.

Apărarea a avansat ipoteza că inculpatul G.V. ar fi fost străin de tranzacţiile comerciale efectuate prin SC R. (că în general nu se ocupa cu tranzacţii comerciale), fiind interesat de acestea doar în măsura în care în contul societăţii sale urmau să intre nişte bani destinaţi în fapt, cumpărării acţiunilor societăţii de televiziune care îi aparţine. Instanţa reţine însă că materialul probator administrat în cauză dovedeşte însă contrariul. Astfel, potrivit propriilor declaraţii şi ale inculpatului O.K., G.V. ar fi fost cel care i-ar fi făcut legătura inculpatului O.K. cu firma din Ungaria, M.G., care dorea să cumpere porumb din Ucraina în primăvara anului 2011, urmând să primească un procent din intermedierea acestei afaceri (declaraţie G.V. instanţă care se coroborează cu mesajele identificate cu ocazia percheziţiilor informatice, prin care la 10 mai 2011 G.V. îi trimite un draft de contract încheiat între T.E. News & T. Corp. - o altă societate a inculpatului înfiinţată în aceleaşi împrejurări cu I.E., şi reprezentată conform menţiunilor din contract de inculpatul O.K. şi M.G. şi îi solictă să-l ştampileze cu ştampila SC R., să-l scaneze şi să ii trimită înapoi). De altfel, tot inculpatul G.V. i-a făcut cunoştinţă lui O.K. şi cu B.S. Din declaraţiile inculpatului M.V. din faza urmăririi penale rezultă că înainte de înfiinţarea SC R., G.V. i-a spus să introducă în obiectul societăţii şi comerţul cu cereale. Datele de înregistrare ale societăţii au şi fost ulterior trimise prin contul de email al inculpatului M.V. către inculpatul G.V. Din declaraţia aceluiaşi inculpat, a rezultat că G.V. I-a sunat în luna noiembrie să-l întrebe de ce nu funcţionează digi-passul, iar din urmele lăsate pe sistemul informatic utilzat de G.V. rezultă că acesta a accesat contul online al SC R., pe data de 4 decembrie şi 05 decembrie 2011, aspect negat iniţial cu vehemenţă de către inculpat, dar acceptat în condiţiile în care aceste urme au fost descoperite la percheziţia informatică, inculpatul susţinând că de fapt, inculpatul B.S. a accesat de pe laptop-ul lui contul SC R. Mai mult, O.K. a susţinut că iniţial a aflat de la G.V. despre faptul alimentării contului societăţii cu sumele de bani respective, fapt ce I-a făcut să solicite inculpatului M.V. să se intereseze la CEC despre realitatea încasărilor.

Instanţa a constatat totodată că unele dintre intrările în România ale inculpatului O.K. au coincis cu ale lui G.V. fiind realizate chiar împreună cu acesta. Astfel, în perioada 01 aprilie 2011 - 02 aprilie 2011, inculpatul O.K. s-a aflat pe teritoriul României, perioadă ce coincide cu perioada de şedere în ţară şi a inculpatului G.V. (31 martie 2011 - 02 aprilie 2011). Cei doi inculpaţi au revenit în România, împreună, în data de 18 mai 2011 şi s-au aflat pe teritoriul României până pe data de 19 mai 2011 (dată la care s-au făcut şi primele demersuri pe lângă N. SA). S-au aflat din nou în România împreună la începutul lunii noiembrie (împreună şi cu B.S. şi cu S.B. ori M.V.), G.V. asistând la predarea digipass-ului către B.S., dar şi pe 30 noiembrie 2011, când inculpaţii au venit să dispună cu privire la transferurile băneşti, la 02 decembrie 2011, precum şi la 09 decembrie 2011. Mai mult, conform susţinerilor inculpaţilor, G.V. a fost cel care a înmânat inculpatului O.K. contractele privind tranzacţia cu rapiţă dar şi pe cele cu metale, parte dintre acestea regăsindu-se în format electronic, accesate şi modificate de inculpatul G.V., de pe sistemele informatice deţinute de acesta.

În aceeaşi situaţie se găseşte şi inculpatul O.K. care deşi cunoştea că nu a derulat nici un fel de activitate specifică de vânzare sau cumpărare (nu deţinea în proprietate vreo cantitate de rapiţă, de metal) ori de intermediere (aşa cum a susţinut acesta în ciuda evidenţelor furnizate de menţiunile din contracte), nu a deţinut niciodată şi nici nu a făcut demersuri pentru obţinerea de autorizaţii de import ori export, nu deţinea cod EORI, deşi funcţionarii bancari i-au comunicat că încasările sumelor în euro şi în dolari au fost neautorizate de proprietarii valutei, fiind dispuse în mod fraudulos, a continuat să gireze prin semnăturile aplicate pe diversele documente puse la dispoziţia sa, aparenţa efectuării unor relaţii comerciale menite să justifice încasarea banilor şi transferul lor pe mai departe (asupra acestuia s-au găsit înscrisuri despre care inculpatul cunoştea că sunt false, că nu exprimă împrejurări reale -spre ex., contract N., implicându-l în aceste activităţi şi pe inculpatul M.V. care a fost trimis singur la bancă, în timp ce O.K., G.V. şi numitul S.B. îl aşteptau la o cafenea în apropiere.

Relevant în ceea ce priveşte poziţia inculpatului O.K. este că în faza urmăririi penale acesta a refuzat să dea explicaţii cu privire la contractul din 29 noiembrie 2011 încheiat între S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia şi SC R. SRL prin care compania italiana urma să cumpere produse din metal de la SC R. SRL în valoare totală de 5.000.000 euro şi contractul cu numărul din 28 noiembrie 2011 dintre Society of Corp Compliance+Ethics şi SC R. SRL având ca obiect vânzarea de către SC R. SRL de produse metalice în valoare de 5.000.000 dolari SUA şi că, deşi în faţa instanţei a reclamat caracterul fals al acestora, întrucât nu a fost semnat de el, ci semnătura sa a fost folosită de B.S. (lucru care este evident din examinarea contractului semnătura apărând ca suprapusă), le-a depus la C. Bank, în ideea că acestea vor constitui un argument pentru transferul banilor. Mai mult instanţa constată că, contractul din 29 noiembrie 2011 a fost pretins încheiat de SC R. cu S.C.D.A. Ni SpA Via Senigallia, chiar societatea de la care „din eroare" a fost virată la 28 noiembrie 2011, prima sumă de 400.000 de euro, cu privire la care inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a fi restituită.

Deşi inculpatul O.K. a susţinut că a fost indus în eroare de către numitul B.S., instanţa nu poate primi această apărare ţinând seama de conduita inculpatului pe parcursul întregului proces penal, conduită care îl recomandă ca o persoană inteligentă şi abilă, ce a implicat societatea pe care a înfiinţat-o pe teritoriul României în tranzacţii controlate de alţii, cu scopul de a obţine pe căi facile câştiguri rapide, indiferent de sursa acestora.

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului M.V. în acţiunile infracţionale desfăşurate de inculpaţii O.K. şi G.V., instanţa a reţinut că inculpatul M.V. cunoştea la rândul său caracterul fals al înscrisurilor sub semnătură privată pe care le-a depus la C. Bank în vederea justificării transferurilor bancare pe care le solicita, dar şi a justificării încasării sumei de 952.776 de dolari aflaţi în contul SC R. SRL., aspect care rezultă din următoarele împrejurări:

Deşi unul dintre argumentele aduse de inculpat a fost acela că nu cunoştea limba engleză, a putut percepe că primul contract depus era incheiat între o firmă din Italia şi I.E. TV Channel; a perceput în mod direct discuţiile dintre inculpatul O.K. şi funcţionarii bancari pe marginea contractelor depuse, discuţii pe care le intermedia în calitate de translator, în cadrul cărora se invocau neregulile constatate, legate de conţinutul contractelor, nereguli invocate de bancă pentru a refuza efectuarea tranzacţiilor solicitate de inculpaţi (legate de moneda în care se efectua tranzacţia- euro şi dolari; calitatea lui SC R. de cumpărător şi nu de intermediar- calitatea care făcea ca SC R. să plătească bani lui I.E. şi nu să primească în contul său o anumită sumă de bani; diferenţele constatate în ce priveşte denumirea societăţii cumpărătoare din Italia, care apare cu diverse denumiri în contracte şi anexe). Mai mult, funcţionarii bancari i-au spus că şefii de la Bucureşti au suspiciuni că tranzacţia este frauduloasă. Inculpatul a putut constata cum toate aceste nereguli s-a încercat a fi acoperite, remediate, prin depunerea de noi contracte şi anexe (O.K. mi-a spus că vom schimba contractele pentru ca acestea să fie clare), în care se schimbau părţile contractante, rolul uneia dintre ele (SC R.), sumele de bani care făceau obiectul contractului, şi chiar producerea de noi contracte menite să justifice încasarea sumei în dolari (cum ar fi contractul cu rapiţa, deşi inculpatul cunoştea că o astfel de tranzacţie nu mai era în vigoare: „am mers la bancă unde am depus un alt contract încheiat între SC R. şi o societate din Italia, privind vânzarea unei cantităţi de rapiţă - prin acest contract se justifica intrarea banilor în firma R." Ori inculpatul cunoştea că tranzacţia cu rapiţă nu mai avusese loc aspect care rezultă din declaraţia acestuia din 10 decembrie 2011 - "auzisem de la O.K. în luna noiembrie că intenţiona să intermedieze o vânzare de 3000 de tone de rapiţă, respectiv 5 vagoane către o firmă din Ungaria, transportul urmând a fi efectuat prin România. După ce au început demersurile la CEC pentru transferurile din cont, O.K. mi-a spus că acestea sunt rezultatul unor tranzacţii cu nişte acţiuni de la o televiziune din Belgia, aparţinând lui G.V. ", ori declaraţia din 28 martie 2012 „Eu am aflat despre viciile acestor contracte doar din discuţiile purtate de O.K. cu directoarea băncii, discuţii în care eu traduceam: astfel se invoca calitatea părţilor contractante trecute în înscrisuri, iar O.K. mi-a spus că este necesară modificarea contractului din vânzarea-cumpărarea de rapiţă în vânzări acţiuni la un post de televiziune".

Or, s-a reţinut că este evident că modificarea în acest fel a obiectului tranzacţiei, a părţilor contractante, într-un interval de câteva zile, având în vedere că era vorba de o sumă de 952.000 dolari şi în condiţiile în care prin conturile SC R. nu mai intrase niciodată vreo sumă de bani ca urmare a efectuării unei tranzacţii, putea şi trebuia să ridice semne de întrebare inculpatului cu privire la legalitatea acestor tranzacţii.

De altfel, acesta avea suspiciunile sale, astfel cum rezultă din declaraţia făcută în faţa instanţei „Prin luna noiembrie am fost contactat de O.K. care mi-a spus că urmează să aibă loc o tranzacţie cu nişte rapiţă din Ucraina. Nu am fost informat cu privire la proprietarul rapitei, oricum mă îndoiam şi de efectuarea acestei tranzacţii" ori atunci când în timpul unei discuţii cu directoarea băncii a aflat de la O.K. că acesta s-a răzgândit în legătura cu afacerea cu rapiţă şi că aceeaşi persoană cumpăra acum nişte părţi sociale."

Susţinerile inculpatului potrivit cu care nu I-ar fi întrebat pe O.K. despre schimbarea tranzacţiei, întrucât „din experienţa mea anterioară, am inteles că pe mine nu trebuie să mă intereseze natura afacerilor acestuia, rolul meu fiind doar de şofer şi traducător", că i-a fost suficient doar ca O.K. să îl asigure că totul este 100% legal că nu ştia nici măcar care este rolul lui G.V., aflând abia ulterior, din dosarul de urmărire penală că acesta .este proprietarul societăţii de televiziune, nu pot fi validate de instanţă, atâta timp cât M.V. avea efectiv rolul de director al unei societăţi comerciale, calitate în care se presupune că a acţionat în interesul şi în numele societăţii comerciale. În plus inculpatul M.V. figurează in evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului ca fiind administratorul SC S.M. SRL.

Faptul că acesta şi-a asumat orice rol doar pentru a fi remunerat arată de fapt, că era dispus să se implice în orice combinaţie aducătoare de profit (aspect care îi poate fi imputat, dar în alt registru, şi Iui O.K.), fără a-l interesa dedesubturile respectivei inginerii financiare.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a reţinut că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită.

În drept, fapta inculpatului G.V. de a plăsmui, de a ticlui, dând aparenţă de autenticitate (prin aplicarea semnăturii şi ştampilei) şi de a folosi in perioada 30 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011, împreună cu inculpatul O.K., a înscrisului denumit contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics, a inscrisului denumit contract din 25 noiembrie 2011 .având ca obiect vânzarea pachetului de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp către SC R. SRL, a inscrisului denumit anexa nr. 1 la contractul din 25 noiembrie 2011, a inscrisului denumit anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011, cunoscând că prin conţinutul lor, aceste înscrisuri nu exprimă tranzacţii reale şi atestând prin acestea relaţii comerciale şi juridice nereale, în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, constituie infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de disp. art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului O.K. de a plăsmui, de a ticlui (dând aparenţă de autenticitate prin aplicarea ştampilei şi semnăturii) şi a folosi în perioada 30 decembrie 2011 - 09 decembrie 2011 în relaţia SC R. SRL - C. Bank, în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, mai multe înscrisuri, respectiv: contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics, înscrisul denumit contract din 25 noiembrie 2011 având ca obiect vânzarea pachetului de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp către SC R. SRL, anexa nr. 1 a contractului din 25 noiembrie 2011, anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011, contractul din 18 noiembrie 2011 prin care SC R. vindea 3.000 tone de rapiţă în valoare de 1.905.000 dolari SUA către Society of Corp Compliace Spa) care atestau desfăşurarea de către SC R. SRL a unor operaţiuni economice nereale, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte contractul din 28 noiembrie 2011 având ca obiect încasarea a 5.000.000 dolari SUA de către SC R. SRL în urma vânzării de produse din metal către Society of Corp Compliance & Ethics şi respectiv, contractul din 29 noiembrie 2011 pentru suma de 5.000.000 euro în urma vânzării de către SC R. SRL de produse din metal către S.C.D.A. S.p.a., instanţa reţine că susţinerile inculpatului O.K. referitoare la faptul că nu a semnat personal aceste documente sunt confirmate prin simpla examinare a celor două înscrisuri la care se face referire, întrucât semnătura sa pe aceste înscrisuri apare ca fiind aplicată prin suprapunerea unei semnături aparţinând inculpatului deţinută în format electronic pe un înscris redactat în prealabil. Cu toate acestea, deşi inculpatul O.K. cunoştea caracterul fals al acestor înscrisuri, le-a folosit la C. Bank.

În consecinţă, s-a reţinut că fapta inculpatului O.K. de a folosi la C. Bank contractul din 28 noiembrie 2011 având ca obiect încasarea a 5.000.000 dolari SUA de către SC R. SRL în urma vânzării de produse din metal către Society of Corp Compliance & Ethics şi respectiv, contractul din 29 noiembrie 2011 pentru suma de 5.000.000 euro în urma vânzării de către SC R. SRL de produse din metal către S.C.D.A. S.p.a., cunoscând caracterul fals al acestora, atâta timp cât semnătura sa pe aceste înscrisuri nu a fost aplicată de el personal iar conţinutul exprimat prin contracte nu era valabil, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste împrejurări, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului O.K. prin actul de sesizare al instanţei, dintr-o singură infracţiune de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (referitor la 7 acte materiale) în două infracţiuni, respectiv cea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale descrise în cele ce preced) şi cea prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale - contractele referitoare la vânzarea de produse de metal).

Fapta inculpatului M.V. de a folosi în perioada 30 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011, prin acte repetate în baza unei rezoluţii infracţionale unice, mai multe înscrisuri (denumite contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics, înscrisul denumit contract din 25 noiembrie 2011 având ca obiect vânzarea pachetului de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp către SC R. SRL, înscrisul denumit anexa nr. 1 a contractului din 25 noiembrie 2011, înscrisul denumit anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011, înscrisul denumit contractul din 28 noiembrie 2011 având ca obiect încasarea a 5.000.000 dolari SUA de către SC R. SRL în urma vânzării de produse din metal către Society of Corp Compliance & Ethics, a înscrisului denumit contractul din 29 noiembrie 2011 pentru suma de 5.000.000 euro în urma vânzării de către SC R. SRL de produse din metal către S.C.D.A. S.p.a. precum şi a înscrisului denumit contractul din 18 noiembrie 2011 prin care SC R. vindea 3.000 tone de rapiţă în valoare de 1.905.000 dolari SUA către Society of Corp Compliace S.p.a.), care atestau activităţi comerciale nereale, cunoscând caracterul fals al acestora, întruneşte elementul constitutiv al infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi nu al infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. aşa cum în mod greşit s-a reţinut prin actul de inculpare, context în care, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., instanţa va dispune schimbarea înacdrării juridice.

Fapta inculpatului G.V. de a disimula, prin acte repetate (întocmirea şi folosirea înscrisurilor falsificate menite să ateste aparenţa unor operaţii comerciale reale care să impună transferurile de bani în şi din conturile SC R. SRL către alte conturi bancare - proprii sau controlate de el în mod direct, adevărata natură a provenienţei sumei de 952.776 dolari SUA transferată în mod neautorizat (fraudulos) în contul SC R. SRL în scopul schimbării şi transferării fondurilor financiare, cunoscând că suma de bani a fost obţinută prin comiterea de infracţiuni, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev de art. 29 alin. (1) lit. b) C. pen. din Legea nr. 656/2002 republicată (art 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului O.K. de a da dispoziţie inculpatului M.V. de a scoate din contul SC R. SRL o sumă în dolari echivalentă cu suma de 10.000 RON, şi de a o transforma în RON, de a participa nemijlocit, alături de inculpatul M.V. la completarea dispoziţiilor de transfer bancar pentru a asigura circuitul financiar necesar realizării transferurilor interbancare în diferite conturi (aparţinând inculpatul G.V., societăţii controlate de acesta şi într-un cont deschis la solicitarea sa de către inculpatul M.V. în Moldova) pentru diferenţa de bani rămasă în conturile SC R. SRL, şi de a disimula prin acte repetate (respectiv, întocmirea şi folosirea de înscrisuri falsificate) menite să ateste aparenţa unor operaţii comerciale reale care să impună transferurile de bani în şi din conturile SC R. SRL către alte conturi bancare) adevărata natură a provenienţei sumei de 952.776 dolari SUA transferată în mod neautorizat (fraudulos) în contul SC R. SRL în scopul schimbării şi transferării fondurilor financiare, cunoscând că suma de bani a fost obţinută prin comiterea de infracţiuni, constituie infracţiunea prev de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 în vechea numerotare) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului M.V. din perioada 30 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011 constând în acceptarea încasărilor valutare externe a sumelor transferate fraudulos în contul SC R. SRL, de a face demersuri la C. Bank prin depunerea de înscrisuri despre care cunoştea că sunt false, pentru a justifica transferurile băneşti în contul SC R. SRL rezultate din săvârşirea de infracţiuni, precum şi de a dispune transferul acestor bani pe mai departe, către alte conturi bancare (personale şi conturi controlate de inculpatul G.V.) sub aparenta unor. activităţi comerciale disimulând originea şi provenienţa ilicită a fondurilor transferate realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de spălare de bani prevăzută de disp. art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 (republicată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a respins apărările conform cu care inculpaţii nu avea în fapt puterea să dispună asupra transferurilor bancare, şi că neavând posesia bunurilor (în speţă banii, aflaţi la dispoziţia băncii) nu puteau săvârşi această infracţiune ori că suma de 10.000 RON a fost transformată şi însuşită doar pe fondul neglijenţei funcţionarilor bancari motivat de următoarele:

Instanţa a reţinut că atât suma de 400.000 euro cât şi suma de 952.776 dolari SUA a fost transferată printr-un transfer neautorizat de deţinătorul fondurilor, prin fraudă electronică, din contul societăţilor părţi vătămate în conturile SC R. SRL, dreptul de dispoziţie asupra acestora aparţinând persoanelor împuternicite din partea SC R. SRL. Astfel, instanţa reţine că doar după ce inculpatul M.V. a. completat pe mesajul swift provenit de la banca I.S.P. că este de acord cu restituirea banilor, această sumă a fost restituită băncii care reclama aceasta, după cum la data de 30 noiembrie 2011, înainte ca banca să aibă motive să suspicioneze încasarea în contuI SC R. SRL a sumei de 952.776 dolari SUA, inculpatul a putut dispune cu privire la o sumă de bani într-un cuantum pentru eliberarea căruia banca nu solicita documente justificative.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de martora Ş.G., care în declaraţia dată în faţa instanţei a precizat că din punct de vedere al uzanţelor şi normelor bancare dacă clientul făcea dovada şi justifica încasarea şi transferurile financiare pe care intenţiona să le facă, acestea puteau fi operate pe mai departe, sumele de bani putând fi transferate în alte conturi, dar purtând cu ele pentru banca destinatară menţiunile cu care veniseră, respectiv mesajele Swift. Unitatea bancară poate să efectueze tranzacţiile solicitate de către client, dacă apreciază că documentele prezentate sunt corecte. Totodată,, nici restituirea banilor către băncile solicitante şi emitente a mesajului Swift nu se face fără acordul clienţilor decât în cazuri speciale.

De altfel, din punctul de vedere al martorei, Sucursala laşi a iniţiat operaţiunea de transfer, numai că aceste operaţiuni au fost oprite de Direcţia Centrală a băncii, pentru că s-a considerat că documentele nu concordă.

Instanţa a reţinut, pe de altă parte, că într-adevăr funcţionarilor bancari le revin o serie de obligaţii potrivit Legii nr. 656/2002, însă, pe de o parte, la momentul la care funcţionarul bancar a efectuat operaţiunile bancare iniţiate şi dispuse de M.V. (cel puţin în ce priveşte schimbul valutar pentru suma în dolari SUA echivalentă cu 10.000 RON şi retragerea acesteia) acesta nu avea motive să suspicioneze încasarea din contul SC R., iar pe de altă parte, în cauză sunt examinate faptele comise de inculpaţi şi dacă acestea îmbracă sau nu caracter infracţional.

Instanţa a reţinut că Legea nr. 656/2002 a fost republicată la data de 12 octombrie 2012, textele căpătând o nouă numerotare, în sensul că, spre exemplu art. 23 a devenit art. 29. Având în vedere această împrejurare, instanţa reţine că nu se impune schimbarea încadrării juridice în acest sens, ci doar precizarea acesteia.

S-a mai reţinut că nu se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune prev. de art. 23 lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 în două infracţiuni, prev. de art. 23 lit. a) şi respectiv lit. b) din aceeaşi lege (sau art. 29 în noua reglementare), motivat de împrejurarea că s-ar ajunge la o dublă incriminare în condiţiile în care cele două modalităţi ale laturii obiective descriu o infracţiune mijloc şi o infracţiune scop, săvârşite de aceeaşi persoană. Pentru aceste considerente, şi văzând că actele inculpatului M.V. se circumscriu elementului material al infracţiunii, atât în varianta de lit. a) cât şi de la lit. b) a art. 29 (art. 23 în vechea numerotare), instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul M.V. prin apărător, din infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, precum şi cererea de schimbare a încadrării juridice invocată, din oficiu, dintr-o singură infracţiune prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina inculpaţilor O.K. şi M.V. prin actul de sesizare, în două infracţiuni de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) în vechea numerotare) şi respectiv prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare), ambele cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor prin actul de inculpare, instanţa a reţinut că în cauză se impunea a fi reţinută infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, sens în care a dispus în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice, pentru următoarele considerente:

În art. 7 din Legea nr. 39/2003 se arată că se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup".

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi".

Rezultă că, pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiţii şi anume:

- în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

- o a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului

infracţional organizat, este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa-zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Analizând elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa a reţinut că latura obiectivă a acesteia constă în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege.

Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc.

Or inculpatului M.V. nu-i pot fi imputate activităţi specifice acestui tip de infracţiune. Probele administrate în cauză, relevă împrejurarea că acesta nu participa la discuţiile membrilor grupului, ci doar executa sarcinile impuse de aceştia, în speţă, impuse de O.K. Acesta nu avea legături specifice cu celelalte persoane, nu avea un rol precis determinat. În plus, aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, trebuie arătat că fapta este săvârşită cu intenţie directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puţin din două considerente: persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave; trebuie să urmărească obţinerea unor foloase sau avantaje materiale. În ce-l priveşte pe M.V. cea dintâi condiţie nu este îndeplinită.

Neputând reţine contribuţia şi vinovăţia inculpatului M.V. (la constituirea, iniţierea, sprijinirea unui grup infracţional), instanţa reţine că nu este îndeplinită nici condiţia necesară pentru existenţa grupului infracţional organizat, respectiv cea referitoare la condiţia ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane.

Or, în condiţiile în care ipotezele premise ale incriminării din art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 nu sunt realizate, activitatea infracţională dedusă judecăţi trebuie analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Astfel, art. 8 din Legea nr. 39/2003 impune cerinţa constitutivă legală ca acţiunile de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire să se refere la un grup, care nu este, potrivit prezentei legii, un grup infracţional organizat şi ca atare, faţa de definirea legală prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, trebuie apreciat că lipsa unei cerinţe constitutive a grupului infracţional organizat, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Ca atare, în drept, fapta inculpaţilor G.V. şi O.K. de a se asocia în scopul de a asigura deghizarea operaţiunilor financiare de transfer interbancar şi de creare a aparenţei unor operaţiuni comerciale care să justifice transferurile interbancare a sumelor virate în mod fraudulos în contul SC R. SRL, cu scopul final de a asigura „albirea banilor", ascunzând astfel adevărata provenienţă a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.V., pentru considerentele expuse în cele ce preced, apreciind că nu se poate reţine în sarcina acestuia că a fost de acord, că a avut reprezentarea înfiinţării, aderarării sau sprijinirii grupului format din O.K. şi M.V., şi că acesta ar fi ştiut chiar de la început că acest grup se constituie în vederea săvârşirii de infracţiuni, instanţa a dispus în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În drept, fapta inculpatului G.V. de a conduce in repetate rânduri, pe drumurile publice din România în perioada 31 martie 2011 - 02 aprilie 2011, 18 mai 2011 - 19 mai 2011, 05 noiembrie 2011 - 07 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011 - 17 noiembrie 2011, precum şi în 09 decembrie 2009 un autoturism neînmatriculat realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de care au fost găsiţi vinovaţi şi a modului de executare a acestora pentru fiecare dintre inculpaţi, instanţa a avut în vedere disp. art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă legală, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor comise de inculpaţi, iar pe de altă parte, va ţine seama de persoana inculpaţilor.

Având în vedere aceste criterii instanţa a reţinut că inculpatul G.V. a fost găsit vinovat pentru infracţiuni grave, contribuţia sa la comiterea faptelor fiind una esenţială, de lider şi coordonator al acţiunilor membrilor grupului ce s-a ocupat de albirea banilor, transferaţi fraudulos în contul SC R. SRL. Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală necorespunzătoare, nerecunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată cu excepţia infracţiunii la regimul circulaţiei a cărei evidenţă nu putea fi contestată. Instanţa apreciază că inculpatul dă dovadă de perseverenţă în comiterea de fapte penale, în contextul în care acesta a mai fost şi anterior condamnat pentru infracţiuni similare şi cercetat pentru infracţiuni grave chiar şi pe teritoriul României. În contrapondere, instanţa reţine că inculpatul, deşi nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute prin actul de inculpare, a avut o poziţie procesuală corectă în contextul în care nu a împietat bunul mers al anchetei, depunând la dosar o serie de înscrisuri care atestă că este o persoană activă, cotată pozitiv în mediul social din care provine. Cu toate acestea instanţa nu poate să nu remarce faptul că inculpatul foloseşte trei nume diferite, prin modificarea minoră în urma adăugării sau schimbării unei litere sau numele purtate anterior, în funcţie de interesele de moment, fapt ce întăreşte ideea că acesta este un personaj versat şi versatil. În raport de toate acestea instanţa reţine că reeducarea inculpatului se va putea realiza şi scopul pedepsei va fi atins doar prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea al căror cuantum va fi dozat corespunzător, peste minim spre mediu special prevăzut de lege, pentru infracţiunile săvârşite.

În ce-l priveşte pe inculpatul O.K., s-a reţinut că acesta şi-a asumat de asemenea o poziţie importantă în săvârşirea faptelor, sprijinindu-l pe inculpatul G.V. şi executând solicitările acestuia, în vederea obţinerii unor venituri substanţiale, indiferent de sursă. În afara propriilor susţineri, inculpatul nu a făcut dovada că are mijloace de subzistenţă licite, însă apare angrenat în diverse combinaţii comerciale şi financiare. La individualizarea pedepselor ce îi vor fi aplicate, instanţa va ţine seama şi de poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, de nerecunoaştere a faptelor pentru care este cercetat. În contrapondere instanţa reţine că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără, căsătorită, având potrivit propriilor susţineri un copil, şi în raport de faptul că urmările faptelor au fost vădit diminuate în contextul intervenţiei prompte a organelor de anchetă, instanţa apreciază că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege vor fi în măsură să satisfacă caracterul punitiv dar şi preventiv al pedepsei.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului M.V., instanţa a ţinut seama de contribuţia redusă a acestuia la comiterea faptelor de săvârşirea cărora a fost găsit vinovat, de poziţia procesuală adoptată, de recunoaştere şi regret a faptelor comise (deşi în mod parţial, în contextul în care acesta a recunoscut doar realitatea faptică, negând însă componenta intenţională subiectivă), de împrejurarea că are o familie organizată, având trei copii minori în întreţinere, unul dintre aceştia comportând grave probleme de sănătate, menite să vulnerabilizeze atât emoţional cât şi financiar familia inculpatului, context în care instanţa apreciază că a şi fost posibilă angrenarea inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind Ia prima abatere, în activităţile infracţionale pe care Ie-a comis. În aceste împrejurări Tribunalul apreciază că pe perioada procesului penal (ţinând seama şi de perioada de detenţie preventivă), inculpatul M.V. a realizat gravitatea faptelor săvârşite şi ca atare instanţa va aplica acestui inculpat pedepse situate la limita minimă specială prevăzută de lege.

Având în vedere că inculpaţii au comis infracţiunile înainte să fi fost condamnaţi definitiv pentru vreuna dintre ele, în speţă fiind aplicabile regulile referitoare la concursul real de infracţiuni, instanţa, în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor prin prezenta sentinţă, urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă.

Având în vedere că pedeapsa accesorie însoţeşte de drept pedeapsa închisorii, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpaţilor G.V. şi O.K. drepturile prev. de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., motivat de natura infracţiunilor comise, care îi fac incompatibili cu exerciţiului dreptului de a alege şi a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dar şi de a fi adminstratori sau asociaţi în cadrul unor societăţi comerciale pe teritoriul României, pe durata executării pedepselor principale. Instanţa reţine că în privinţa acestor doi inculpaţi, interzicerea drepturilor electorale nu presupune examenul efectuat pentru cetăţenii români prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că aceştia sunt cetăţeni străini.

În ce-l priveşte pe inculpatul M.V., cetăţean român şi moldovean, având în vedere hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Hirst contra Marii Britanii din 06 octombrie 2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 Protocolul 1, instanţa constată că nu se mai poate face aplicarea direct, de drept şi fără vreo motivaţie a art. 71-64 lit. a) şi b) C. pen. Aşadar, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie aplicată acestuia, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor infracţionale duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în dobândirea funcţiilor publice, însă nu şi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

Instanţa nu a dispus şi interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul deşi s-a folosit la săvârşirea faptei de funcţia de director comercial pe care o avea în cadrul SC R. SRL, cooptarea lui în această poziţie a fost determinată strict de interesele de moment, la solicitarea administratorului societăţii, în condiţiile în care acesta cunoştea limba oficială a statului şi în calitatea sa de cetăţean român nu suferea condiţionările legislative impuse cetăţenilor străini, în desfăşurarea activităţilor bancare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului M.V., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpaţilor G.V. şi O.K., instanţa a reţinut că în raport de circumstanţele reale ale faptelor şi circumstanţele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, expuse în cele ce preced, scopul pedepsei nu va putea fi atins decât prin executarea efectivă, în regim de detenţie a pedepselor aplicate.

Văzând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor O.K. şi G.V. nu s-au modificat, ci dimpotrivă s-au consolidat prin condamnarea acestora Ia pedepse cu închisoarea, instanţa, în temeiul disp. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor, reţinând că pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert şi actual, conturat prin prisma gravităţii faptelor sub aspectul cărora inculpaţii au fost condamnaţi, a importanţei valorilor sociale lezate prin activitatea întreprinsă de aceştia, a modalităţii şi a împrejurărilor în care au fost comise dar şi urmărilor grave care s-ar fi putut produce, că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispoziţiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, şi că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă şi impun, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor O.K. şi G.V.

Având în vedere că inculpaţii G.V. şi O.K. sunt cetăţeni străini, care s-au aflat pe teritoriul României doar în vederea comiterii infracţiunilor grave pentru care au fost găsiţi vinovaţi şi apreciind că prezenţa acestora în România după executarea pedepsei este periculoasă, iar dacă ar rămâne pe teritoriul statului ar putea comite noi infracţiuni (inculpatul G.V. fiind şi anterior cercetat pentru infracţiuni comise pe teritoriul României), instanţa a luat faţă de aceştia măsura de siguranţă a expulzării, prev. de art. 117 alin. (1) C. pen. în condiţiile prev. de alin. (3) al textului de lege, respectiv, după executarea pedepsei închisorii, către statul al căror cetăţeni sunt aceştia.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului M.V., instanţa a reţinut că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate nu numai printr-o justa individualizare a sancţiunii, ci şi printr-o justă individualizare a modului de executare a acesteia, cu luarea în considerare a persoanei condamnate, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării ei la cerinţele socio-etice impuse de societate.

Tribunalul a constatat că, în raport de circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului M.V. expuse în cele ce preced, şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ lit. a)-c) C. pen., inculpatul a dobândit vocaţie la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, toate aceste elemente fundamentând covingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia.

În consecinţă, în baza art. 86¹ C. pen., Tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului M.V. pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., iar conform art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., pe durata termenului de încercare va dispune şi suspendarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului.

Apreciind că pentru buna desfăşurare a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a acestuia, se impune ca prezenta inculpatului M.V. să fie asigurată şi apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara nu au încetat, în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul M.V., prin încheierea de şedinţă din data de 14 iunie 2012 a Tribunalului laşi, pronunţată în Dosarul nr. 3388/99/2012.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că B.H. Bank Naţional Association, cu sediul în Chicago, reprezentată convenţional de M.&A. S.p.a.r.I, s-a constituit iniţial parte civilă în cauză, cu suma de 949.559 dolari SUA (echivalentul în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii efective), reprezentând cuantumul sumelor de bani cu care inculpaţii au prejudiciat subscrisa prin săvârşirea infracţiunilor cu care a fost sesizată instanţa.

Ulterior, pe parcursul soluţionării prezentei cauze, la 28 mai 2012, B.H. Bank Naţional Association a solicitat instanţei să ia act de faptul că în urma emiterii ordonanţei procurorului din 07 mai 2012, a fost ridicat sechestrul asigurător asupra sumei de 949.559 dolari SUA şi restituirea sumei în contul Society of Corp Compliance & Ethics, a cărui cont funcţionează la B.H. Bank din SUA, context în care nu mai înţeleg să participe în proces ca parte vătămată.

În aceste împrejurări, instanţa a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile B.H. Bank Naţional Association, a fost parţial recuperat (949.559 dolari SUA), urmând să ia act că partea vătămată B.H. Bank Naţional Association nu s-a constituit parte civilă pentru diferenţa de prejudiciu, de 3.217 dolari SUA (transformată şi retrasă de inculpatul M.V. şi înmânată de acesta inculpatului O.K.), rămasă neacoperită din totalul sumei de 952.776 dolari SUA.

Întrucât acesta sumă nu a servit la despăgubirea părţii civile, instanţa în baza disp. art. 118 Iit. e) C. pen. cu referire la disp. art. 25 din Legea nr. 656/2002 a confiscat de la inculpatul O.K. suma de 3.217 dolari SUA (sau echivalentul în RON al acesteia la data punerii în executare a prezentei).

În baza disp. art. 118 lit. a) şi b) C. pen. a confiscat de la inculpatul G.V. şi de la inculpatul O.K. bunurile produse prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost găsiţi vinovaţi şi rerspectiv bunurile acestora folosite la săvârşirea infracţiunilor.

În baza disp. art 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate, folosite şi depuse de inculpaţi la C. Bank Sucursala laşi.

În termen legal, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi şi inculpaţii G. (fost B.) V., O.K. şi M.V., au formulat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemenicîe.

Critica procurorului a vizat, în esenţă, atât nelegalitatea sentinţei cât şi netemeinicia şi anume:

- greşita schimbare a încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 faţă de toţi inculpaţii;

- greşita achitarea a inculpatului M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

- cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului O.K.

Instanţa de fond s-a orientat, în ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, spre o pedeapsă îndreptată spre minimul special, deşi instanţa de fond a reţinut rolul important pe care l-a avut inculpatul O.K. în derularea activităţii infracţionale.

Procurorul D.I.I.C.O.T. a solicitat admiterea apelului, iar în rejudecare solicită, în principal, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003, faţă de toţi inculpaţii, şi condamnarea lor pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În subsidiar, în măsura în care se va trece peste acest aspect, solicită condamnarea inculpatului M.V. pentru săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, s-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului O.K.

Inculpatul M.V. a criticat sentinţa sub aspectul alegerii greşite a modalităţii de executarea a pedepsei, solicitând să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 81 C. pen., în Ioc de 86¹ C. pen. şi să se ridice măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, având în vedere situaţia sa familială, având un copil cu grave afecţiuni medicale, fiind diagnosticat cu autism, inculpatul având domiciliul în Republica Moldova, iar România neavând absolut nicio posibilitate de a se întreţine.

Inculpatul G.V., a criticat sentinţa în principal, sub aspectul greşitei condamnări, susţinând că este nevinovat în ceea ce priveşte toate faptele reţinute în sentinţă şi a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani a susţinut că nu poate fi vorba nici măcar o tentativă absolut improprie la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani deoarece acesta a fost în imposibilitate de a realiza latura materială a infracţiunii, pe de o parte pentru "că banii nu au intrat în posesia lui, ci în conturile SC R., unde el nu este nici asociat, nici administrator la această societate. Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul ar fi controlat societatea R., banii nu au intrat niciodată în posesia niciunuia dintre inculpaţi, nici măcar a societăţii.

Cu referire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, consideră că nu poate fi vorba de vreo falsificare a unui înscris, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod de natura să producă consecinţe juridice.

Relativ la infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, nici pentru aceasta nu sunt probe, cei doi inculpaţi nu au făcut activităţi de iniţiere constituire ori de aderare aşa cum reţine instanţa de fond.

În subsidiar, dacă nu se va dispune achitarea pentru infracţiunile amintite, solicită redozarea pedepsei aplicate, care este prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În latură civilă a cauzei, a considerat că se impune clarificarea situaţiei sumei de 3217 dolari SUA retraşi de inculpatul M.V., nerecuperaţi de la acesta şi nici de la inculpatul O.K. şi care aparţin Society of Corp Compliance & Ethics.

Inculpatul O.K. a criticat sentinţa sub aspectul nevinovăţiei şi a greşitei condamnări pentru toate infracţiunile, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsa intenţiei, susţinând ca pe parcursul întregului proces, şi-a susţinut în mod constant nevinovăţia şi consideră că cel mai puternic argument în susţinerea nevinovăţiei sale este faptul că în momentui în care în contul firmei sale SC R. SRL au apărut cei 400.000 de euro, neştiind de unde provine această sumă, a dispus restituirea banilor.

A apreciat că dacă inculpatul O.K. ar fi făcut parte dintr-un grup infracţional organizat, dacă scopul acestui inculpat era să săvârşească infracţiuni, în momentul în care în contul său apar cei 400.000 de euro, nu i-ar fi trimis înapoi. Consideră că acesta este cel mai puternic argument care susţine nevinovăţia inculpatului.

Prin decizia penală nr. 186 din 31 octombrie 2013, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile formulate de: Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii G. (fost B.) V., O.K. şi M.V., împotriva sentinţei penale nr. 107 din data de 13 martie 2013 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 3388/99/2012, sentinţă pe care o menţine.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor G. (fost B.) V. şi O.K. şi a dedus aceasta perioadă preventivă de după data de 13 martie 2013, la zi.

Verificând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate de procuror şi de inculpaţi, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelurile sunt nefondate din următoarele motive:

Cu referire la critica procurorului privind greşita schimbare a încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 faţă de toţi inculpaţii:

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 stipulează: „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”.

Art. 8 din aceeaşi Lege prevede: „Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.”.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 „grupul infracţional organizat este acel grup structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membri săi".

Pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiţii şi anume:

- în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

- o a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat, este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa-zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

În acord cu motivarea primei instanţe şi Curtea, ca instanţă de apel, a reţinut că latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constă în acţiunea de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional, fie de aderare sau sprijinire a acestuia. Iar constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege.

Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri, etc.

În speţa de faţă se poate observa că inculpatului M.V. nu-i pot fi imputate activităţi specifice acestui tip de infracţiune.

Din probele dosarului rezultă că acesta nu participa la discuţiile membrilor grupului, ci doar executa sarcinile impuse de aceştia, în speţă, impuse de O.K. El nu avea legături specifice cu celelalte persoane, nu avea un rol precis determinat. În aceeaşi ordine de idei, aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

S-a constatat că, sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, aceasta trebuind să fie calificată de scop cel puţin din două considerente: persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave; trebuie să urmărească obţinerea unor foloase sau avantaje materiale. În ce-l priveşte pe M.V. cea dintâi condiţie nu este îndeplinită.

Ori, neputându-se reţine contribuţia şi vinovăţia inculpatului M.V. (la constituirea, iniţierea, sprijinirea unui grup infracţional), prima instanţa în mod legal a reţinut că nu este îndeplinită nici condiţia necesară pentru existenţa grupului infracţional organizat, respectiv cea referitoare la condiţia ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane.

Lămurind aceste aspecte şi stabilind că situaţiile premise ale incriminării din art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 nu sunt realizate, instanţa fondului a analizat activitatea infracţională dedusă judecăţi din perspectiva dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Prin urmare, schimbarea de încadrare juridică a fost făcută în mod legal de prima instanţă.

Relativ la critica procurorului privind greşita achitarea a inculpatului M.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În lumina argumentelor expuse mai sus ce relevă neimplicarea inculpatului M.V., şi Curtea de apel a constatat că nu se poate reţine în sarcina acestuia că a fost de acord, că a avut reprezentarea înfiinţării, aderării sau sprijinirii grupului format din O.K. şi M.V., şi că ar fi ştiut chiar de la început că acest grup se constituie în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Prin urmare, instanţa de fond a dispus în mod legal achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Cu referire Ia critica procurorului privind cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului O.K.

Curtea de apel a reţinut că şi în cazul inculpatului O.K. s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

Când a procedat la individualizarea pedepselor, instanţa fondului a motivat că inculpatul O.K. şi-a asumat o poziţie importantă în săvârşirea faptelor, sprijinindu-l pe inculpatul G.V. şi executând solicitările acestuia, în vederea obţinerii unor venituri substanţiale, indiferent de sursă.

S-a mai arătat că se va ţine seama şi de poziţia procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, de nerecunoaştere a faptelor pentru care este cercetat. Iar în contrapondere s-a mai reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără, căsătorită, având potrivit propriilor susţineri un copil, şi în raport de faptul că urmările faptelor au fost vădit diminuate în contextul intervenţiei prompte a organelor de anchetă.

Acestea au fost argumentele care au convins instanţa de aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzute de lege.

Şi Curtea de apel a constatat că aceste pedepse vor fi în măsură să satisfacă caracterul punitiv dar şi preventiv al pedepsei şi să îl convingă pe inculpat ca pe viitor să nu mai comită alte fapte penale.

Prin urmare, criticile procurorului nu sunt fondate şi urmează să fie înlăturate.

Răspunzând criticilor inculpaţilor G.V. şi O.K., care susţin că sunt nevinovaţi şi au solicitat achitarea, Curtea constată că aceste critici nu sunt întemeiate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcându-se şi o încadrare juridică a faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi-apelanţi.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Art. 65 alin. (1) stipulează că: sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Prima instanţă a administrat în cursul cercetării judecătoreşti efectuate cu respectarea dispoziţiilor art. 313 şi urm. C. proc. pen., un probatoriu pertinent, concludent şi util lămuririi cauzei şi aflării adevărului, procedând în cadrul procesului de deliberare la analiza riguroasă a tuturor mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, fiind respectate şi exigenţele art. 356 lit. b) şi c) C. proc. pen. şi, a dispus condamnarea inculpaţilor G.V. şi O.K., pentru infracţiunile dovedite şi descrise mai sus.

Probele administrate de prima instanţă confirmă că:

Inculpatul G.V. a plăsmuit şi a ticluit, dând aparenţă de autenticitate (prin aplicarea semnăturii şi ştampilei) şi a folosit în perioada 30 noiembrie 2011 - 09 decembrie 2011, împreună cu inculpatul O.K., înscrisul denumit contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics, înscrisul denumit contract din 25 noiembrie 2011 având ca obiect vânzarea pachetului de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp către SC R. SRL, înscrisul denumit anexa nr. 1 la contractul din 25 noiembrie 2011, înscrisului denumit anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011 şi au cunoscut că prin conţinutul lor, aceste înscrisuri nu exprimă tranzacţii reale atestând prin acestea relaţii comerciale şi juridice nereale, în mod repetat, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

Inculpatul O.K. a plăsmuit, a ticluit (dând aparenţă de autenticitate prin aplicarea ştampilei şi semnăturii) şi a folosit în perioada 30 decembrie 2011 - 09 decembrie 2011 în relaţia SC R. SRL - C. Bank, în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, mai multe înscrisuri, respectiv: contractul din 18 noiembrie 2011 dintre I.E. TV Channel Corp, SC R. SRL şi Society of Corp Compliance + Ethics, înscrisul denumit contract din 25 noiembrie 2011 având ca obiect vânzarea pachetului de părţi sociale de la I.E. TV Channel Corp către SC R. SRL, anexa nr. 1 a contractului din 25 noiembrie 2011, anexa nr. 2 la contractul din 25 noiembrie 2011, contractul din 18 noiembrie 2011 prin care SC R. vindea 3.000 tone de rapiţă în valoare de 1.905.000 dolari SUA către Society of Corp Compliace Spa) care atestau desfăşurarea de către SC R. SRL a unor operaţiuni economice nereale.

Aceste fapte în drept, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul O.K. a folosit la C. Bank contractul din 28 noiembrie 2011 având ca obiect încasarea a 5.000.000 dolari SUA de către SC R. SRL în urma vânzării de produse din metal către Society of Corp Compliance & Ethics şi respectiv, contractul din 29 noiembrie 2011 pentru suma de 5.000.000 euro în urma vânzării de către SC R. SRL de produse din metal către S.C.D.A. S.p.a., cunoscând caracterul fals al acestora, semnătura sa pe aceste înscrisuri nu a fost aplicată de el personal iar conţinutul exprimat prin contracte nu era valabil.

Aceste fapte în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul G.V. a disimulat, prin acte repetate întocmind şi folosind înscrisuri falsificate menite să ateste aparenţa unor operaţii comerciale reale care să impună transferurile de bani în şi din conturile SC R. SRL către alte conturi bancare - proprii sau controlate de el în mod direct, adevărata natură a provenienţei sumei de 952.776 dolari SUA transferată în mod neautorizat în contul SC R. SRL în scopul schimbării şi transferării fondurilor financiare, cunoscând că suma de bani a fost obţinută prin comiterea de infracţiuni.

Aceasta fapta realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) C. pen. din Legea nr. 656/2002 republicată (art 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul O.K. a dat dispoziţie inculpatului M.V. să scoată din contul SC R. SRL o sumă în dolari echivalentă cu suma de 10.000 RON, şi a o transformat-o în RON, şi a participat nemijlocit, alături de inculpatul M.V. la completarea dispoziţiilor de transfer bancar pentru a asigura circuitul financiar necesar realizării transferurilor interbancare în diferite conturi (aparţinând inculpatul G.V., societăţii controlate de acesta şi într-un cont deschis la solicitarea sa de către inculpatul M.V. în Moldova) pentru diferenţa de bani rămasă în conturile SC R. SRL, şi a disimulat prin acte repetate (respectiv, întocmirea şi folosirea de înscrisuri falsificate) menite să ateste aparenţa unor operaţii comerciale reale care să impună transferurile de bani în şi din conturile SC R. SRL către alte conturi bancare) adevărata natură a provenienţei sumei de 952.776 dolari SUA transferată în mod neautorizat (fraudulos) în contul SC R. SRL în scopul schimbării şi transferării fondurilor financiare, cunoscând că suma de bani a fost obţinută prin comiterea de infracţiuni.

Această faptă constituie infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 în vechea numerotare) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpaţii G.V. şi O.K. s-au asociat în scopul de a asigura deghizarea operaţiunilor financiare de transfer interbancar creând aparenţa unor operaţiuni comerciale care să justifice transferurile interbancare a sumelor virate în mod fraudulos în contul SC R. SRL, cu scopul final de a asigura „albirea banilor", ascunzând astfel adevărata provenienţă a acestora.

Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul G.V. a condus în repetate rânduri, pe drumurile publice din România în perioada 31 martie 2011 - 02 aprilie 2011, 18 mai 2011 - 19 mai 2011, 05 noiembrie 2011 - 07 noiembrie 2011, 15 noiembrie 2011 - 17 noiembrie 2011, precum şi în 09 decembrie 2009 un autoturism neînmatriculat, faptă despre care inculpatul nu a dus critici mulţumindu-se să solicite achitarea pentru toate faptele.

Aceste fapte realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prezumţia de nevinovăţie de care se bucurau inculpaţii G.V. şi O.K. a fost răsturnată pe baza probelor administrate în cauză, de prima instanţă şi amintite mai sus.

Concluzionând, Curtea constată că faptele inculpaţilor-apelanţi G.V. şi O.K., aşa cum a fost descrise mai sus, pentru care au solicitat achitarea, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor amintite, cu încadrarea făcută de prima instanţă, şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni aşa cum este prevăzut în art. 17 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, critica privind nevinovăţia invocată de cei doi inculpaţi a fost înlăturată.

Cât priveşte critica inculpatului G.V. privind clarificarea situaţiei sumei de 3217 dolari SUA retraşi de inculpatul M.V., nerecuperaţi de la acesta şi nici de la inculpatul O.K. şi care aparţin Society of Corp Compliance & Ethics, Curtea de apel şi-a însuşit motivarea primei instanţe conform căreia, partea vătămată B.H. Bank Naţional Association nu s-a constituit parte civilă pentru diferenţa de prejudiciu, de 3.217 dolari SUA (transformată şi retrasă de inculpatul M.V. şi înmânată de acesta inculpatului O.K.), rămasă neacoperită din totalul sumei de 952.776 dolari SUA.

Constatând că această sumă nu a servit la despăgubirea părţii civile, prima instanţa în mod legal a dispus în baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. cu referire la disp. art. 25 din Legea nr. 656/2002 confiscarea de la inculpatul O.K. a acestei sume.

Răspunzând şi criticii formulate de inculpatul G.V. cu referire la redozarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului lor şi a inculpatului M.V. care a solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 81 C. pen., în loc de art. 86¹ C. pen. şi să se ridice măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, Curtea de apel a reţinut că nici aceste critici nu sunt fondate.

Instanţa de apel a reţinut că în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor apelanţi, s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

Pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor-apelanţi corespund gradului de pericol social al faptelor comise şi a datelor care caracterizează persoana lor şi sunt de natură sa îi convingă ca pe viitor să nu mai intre în contact cu legea penală.

Art. 72 C. pen., stipulează că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoaşterea faptelor şi regretul de care a dat dovada inculpatul M.V. au fost avute în vedere de instanţa fondului, care a aplicat pedeapsa în condiţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Nu se impune schimbarea modalităţii de executare aşa cum a solicitat inculpatul şi nici ridicarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Constatându-se, aşadar, că individualizarea pedepselor a fost realizată în mod judicios atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, pentru inculpaţi criticile formulate de aceştia apar ca neîntemeiate şi urmează a fi înlăturate.

Pentru cele ce preced, apelurile procurorului şi ale celor trei inculpaţi au fost respinse ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 186/2013 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs inculpaţii G. (B.) V., O.K. şi M.V.

În motivele de recurs depuse în scris la dosar, fila 8 dosarul instanţei de recurs, recurentul inculpat O.K. a arătat că este nevinovat, că dosarul este fabricat de D.I.I.C.O.T., că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel i-au fost respinse toate cererile de expertiză şi de a depune noi probe la dosar.

În motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurentul inculpat M.V., prin apărător, a criticat sentinţa instanţei de fond şi decizia pronunţată de Curtea de apel, ca fiind nelegale şi netemeinice prin prisma cuantumului pedepsei aplicate, precum şi modalităţii de executare a acesteia (art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.).

În acest sens, se solicită, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, redozarea acesteia, în sensul aplicării unei pedepse (pentru infracţiunea de spălare de bani) al cărui cuantum să permită rezultantei suspendarea condiţionată a executării acesteia.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani se apreciază că instanţa nu a dat eficienţă juridică circumstanţelor atenuante judiciare (prevăzute de art. 74 C. pen.) în ceea ce priveşte persoana inculpatului.

Astfel, inculpatul a avut o bună conduită anterior săvârşirii pretinselor infracţiuni, nu are antecedente penale şi se bucură de respect şi apreciere în societate.

Încă din momentul consemnării primei declaraţii (încă din debutul procesului penal) acesta a avut o poziţie procesuală sinceră, recunoscând folosirea acelor înscrisuri (contracte) fără a cunoaşte însă împrejurarea că sunt falsificate.

Contribuţia lui la săvârşirea pretinselor infracţiuni a fost una minimă, aspect care reiese şi din însăşi soluţia de achitare a acestuia, dispusă de instanţa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Se apreciază din punctul de vedere al inculpatului că aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanţă în momentul individualizării pedepsei.

Cât priveşte solicitarea de suspendare condiţionată a executării pedepsei, din interpretarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dedus faptul că instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, doar în situaţia în care sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiţii: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 ani, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

De asemenea, inculpatul a mai învederat şi un alt argument de ordin personal şi anume deşi este cetăţean român, familia acestuia (soţia şi 3 copii minori) domiciliază în Republica Moldova, soţia fiind singurul sprijin efectiv al acestora.

Unul dintre copii suferă de autism, afecţiune care implică prezenţa alături de acesta a ambilor părinţi.

Prin impunerea de către instanţa de fond a măsurii de supraveghere de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune potrivit programului de supraveghere întocmit, exista posibilitatea ca inculpatul să fie în imposibilitatea de a se prezenta, tocmai ca urmare a faptului că este plecat la fiul său, în Republica Moldova.

De asemenea, este posibil ca, uneori, crizele suferite de fiul bolnav (momente ce nu pot fi anticipate şi nici controlate) să impună prezenţa de urgenţă a inculpatului în Republica Moldova, împrejurare care ar putea cauza o imposibilitate a inculpatului de a se prezenta Ia Serviciul de Probaţiune.

Prin urmare, concluzionând, datorită acestei situaţii excepţionale există riscul ca inculpatul să nu poată respecta întrutotul măsurile de supraveghere impuse, fapt ce ar putea determina o solicitare a judecătorului delegat de revocare a suspendării sub supraveghere.

În motivele scrise depuse la dosar în dublu exemplar, recurentul inculpat G. (B.) V. prin apărător a criticat decizia instanţei de apel strict sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, fără a mai face discuţii cu privire la faptele care au fost reţinute în sarcina sa, ceea ce face, din punctul de vedere al apărării, aplicabile dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. şi atrage ca şi consecinţă desfiinţarea hotărârilor pronunţate de către Tribunalul laşi şi respectiv Curtea de Apel laşi şi rejudecarea de către instanţa de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ teza I.

S-a considerat că instanţa de control ca şi instanţa de fond au apreciat în mod greşit asupra cuantumului pedepsei aplicate inculpatului recurent din două motive:

- nu au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, circumstanţe care au fost arătate în faţa instanţei de fond şi susţinute cu documente extrem de relevante;

- nu a fost avută în vedere colaborarea sa cu D.I.I.C.O.T. - ST laşi, colaborare care l-ar îndreptăţi pe acesta să beneficieze de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, precum şi de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către D.I.I.C.O.T. ST laşi prin care să solicite ca serviciul teritorial să confirme calitatea de colaborator a inculpatului recurent precum şi îndeplinirea de către acesta a condiţiilor legale necesare pentru ca în cauză să fie făcută aplicarea dispoziţiilor de reducere a pedepsei mai sus amintite.

Se consideră, de asemenea, ca instanţa de fond, ca şi instanţa de apel nu au dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv art. 76 alin. (1) C. pen. şi solicită aplicarea acestor texte de lege cu consecinţa firească a reducerii pedepsei aplicate inculpatului recurent.

În drept: art. 385¹⁰ teza I raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 18 din Legea nr. 508/2004; art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen.

La dosarul cauzei se mai află depuse de către recurenţii inculpaţi O.K. şi G.V., cereri cu acelaşi conţinut, prin care se solicită aplicarea art. 5 din noul C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, precum şi aplicarea art. 4 din noul C. pen., aplicarea legii de dezincriminare pentru infracţiunea de constituirea unui grup organizat prevăzut de art. 8 din Legea nr. 39/2003. În legătură cu intrarea noului C. pen. şi noului C. proc. pen. la data de 1 februarie 2014 solicită aplicarea legilor mai favorabile.

La termenul de la 20 februarie 2014, apărătorul ales al inculpatului G. (B.) V. a considerat că procedura de citare cu intimata parte civilă B.H. Bank National Association nu este îndeplinită, fiind citată prin afişare la uşa Consiliul local, arătând că la instanţa de apel procedura a fost realizată cu partea civilă prin fax. A mai menţionat faptul că aceasta are indicat un sediu cunoscut.

Ceilalţi apărători au lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va lua în legătura cu acest aspect.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că procedura este îndeplinită cu partea civilă la acest moment procesual..

Înalta Curte, deliberând, a apreciat că procedura este îndeplinită cu partea civilă conform prevederilor procedurale.

Apărătorul ales al inculpatului G. (B.) V. a formulat o solicitare de probatorii, respectiv emiterea de către instanţă a unei adrese către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial laşi prin care să se confirme susţinerile clientului său că a colaborat, întrucât D.I.I.C.O.T. a comunicat faptul că aceste informaţii se eliberează strict la solicitarea instanţei.

Reprezentantul Ministerului Public, faţă de cererea de probatorii formulată, a apreciat că nu este utilă soluţionării cauzei, date fiind modificările aduse C. pen. şi unor legi speciale, prin legea de punere în aplicare a C. pen., în raport cu care aceste dispoziţii nu se mai regăsesc şi nu se mai pot valorifica.

Înalta Curte, deliberând, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 lit. a) C. proc. pen. a respins cererea formulată, considerând că nu sunt relevante cauzei în raport cu actualele reglementări.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., a solicitat admiterea probei cu acte în circumstanţiere.

Reprezentantul Ministerului Public nu s-a opus administrării probei cu acte în circumstanţiere.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri .

Apărătorul ales al inculpatului G. (B.) V., având cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 vechiul C. proc. pen. raportat la art. 4 din noul C. pen., respectiv aplicarea legii penale de dezincriminare raportat la infracţiunea de organizare grup infracţional (art. 8 abrogat prin disp.art. 126 din Legea nr. 187/2012).

De asemenea, a solicitat să se observe abrogarea art. 7-10 din Legea nr. 39/2003 şi dispoziţiile penale care fac trimitere la disp. art. 334 noul C. pen., în raport cu care această infracţiune vizează doar grupul infracţional organizat, iar nu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a solicitat să fie avute în vedere dispoziţiile legii penale mai favorabile, care este legea nouă, la fel ca şi în cazul infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat. În cazul infracţiunii de spălare de bani se observă reducerea maximului pedepsei de Ia 12 la 10 ani, iar în cazul infracţiunii la regimul circulaţiei, pe de o parte se observă că temeiul iniţial al infracţiunii a fost abrogat, dar subzistă în cadrul noului C. pen. şi prevede în acest moment posibilitatea aplicării pedepsei alternative a amenzii, faţă de pedeapsa închisorii al cărei cuantum maxim al închisorii a fost redus de la 5 la 3 ani.

Raportat la tot probatoriul din dosar, a considerat că instanţa ar putea reduce pedeapsa, având în vedere şi atitudinea procesuală pe care a avut-o clientul său pe tot parcursul urmăririi penale şi al judecăţii.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul O.K., a solicitat, în dezbateri, în principal, achitarea, invocând cazul de casare prevăzut de disp. art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în sensul că fapta nu există.

Totodată a solicitat aplicarea legii mai favorabile, respectiv aplicarea disp. art. 5 noul C. pen., iar pentru infracţiunea de iniţiere de grup organizat a solicitat aplicarea disp. art. 4 C. pen. cu privire la dezincriminare.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M.V., a solicitat în dezbateri, admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi să fie avute în vedere motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei.

A mai solicitat casarea hotărârea Curţii de Apel laşi, considerând-o netemeinică din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate recurentului, precum şi a modalităţii de executare.

Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse al cărei cuantum să poată permite instanţei să dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

De asemenea, a mai arătat, faţă de actele depuse la dosarul cauzei, respectiv faptul că inculpatul este cetăţean român, familia sa domiciliază în Moldova, are un copil care suferă de un handicap major, considerând că acesta are nevoie de ambii părinţi lângă el.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi G. (B.) V., O.K. şi M.V. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 13 în ceea cel priveşte pe inculpatul G. (B.) şi 385⁹ pct. 12 în cel priveşte pe inculpatul O.K., precum şi în ceea ce priveşte art. 5 din Noul C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte consideră recursurile declarate de recurenţii inculpaţi ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că în mod corect şi temeinic motivat, prima instanţă a stabilit vinovăţia inculpaţilor G. (B.) V., O.K. şi M.V. în săvârşirea infracţiunilor ce au fost reţinute în sarcina inculpaţilor, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice la acel moment.

Prima instanţă a făcut un amplu examen probator în stabilirea situaţiei de fapt, cu indicarea în mod concret a mijloacelor de probă care au condus la stabilirea vinovăţiei celor trei inculpaţi, prin evidenţierea contribuţiilor acestora în mod efectiv.

De asemenea, prima instanţă a motivat schimbarea încadării juridice a infracţiunilor, prin arătarea efectivă a împrejurărilor faptice pe care Ie-a încadrat în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pe care Ie-a reţinut.

Înalta Curte consideră că nu pot fi avute în vedere criticile formulate de către recurenţii inculpaţi cu privire la stabilirea împrejurărilor faptice şi vinovăţia acestora în comiterea infracţiunilor, însuşiindu-şi argumentele primei instanţe, cât şi instanţei de apel.

De la momentul judecării cauzei de către instanţa de apel la data de 31 octombrie 2013 a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 Noul C. pen.

În conţinutul art. 4 din Noul C. pen. referitor la aplicarea legii penale de dezincriminare se prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi."

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapta comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează instanţa.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. În acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care Ie-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată sau număr. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 4 şi 5 din Noul C. pen. invocate în ceea cel priveşte pe inculpatul G. (B.) V.

Astfel, din examinarea probelor administrate ce susţin împrejurările fatice reţinute în sarcina inculpatului, aşa cum au reţinut ambele instanţe, în mod just s-a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea prevăzută Ia art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Înalta Curte consideră ca fiind nefondată critica apărării referitoare Ia incidenţa dispoziţiilor art. 4 din Noul C. pen. cu privire la art. 8 din Legea nr. 39/2003,faţă de dispoziţiile Legii nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. care la pct. 186 prevăd că art. 7-10 şi 13 se abrogă.

Din modul cum a fost stabilită contribuţia inculpatului G. (B.) V., respectiv de a se asocia cu inculpatul O.K. în scopul de a asigura deghizarea operaţiunilor financiare de transfer interbancar şi de creare a aparenţei unor operaţiuni comerciale care să justifice transferurile interbancare a sumelor virate în mod fraudulos în contul SC R. SRL, cu scopul final de a asigura „albirea banilor", ascunzând astfel adevărata provenienţă a acestora, aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Legiuitorul a stipulat conţintul art. 8 din Legea nr. 39/2003 astfel:„lniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.".

Aşadar, activitatea infracţională a inculpatului G. (B.) V. se circumscrie conţinutul infracţiunii prvăzută de norma mai sus indicată.

Legiuitorul a prevăzut în noul C. pen. în art. 367 o normă complexă ce conţine din vechea reglementare şi conţinutul fostului art. 8 în alin. (1) al noii norme şi anume:"Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."

În consecinţă, întrucât fapta inculpatului G. (B.) V. din fostul art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regăseşte în conţinutul art. 367 din Noul C. pen. nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Noul C. pen. referitoare la aplicarea legii penale dezincriminate.

Totodată, prin aplicarea legii penale mai favorabile sunt incidente art. 5 din Noul C. pen. cu privire la art. 367 din Noul C. pen., în raport cu limitele de pedeapsă, aşa încât instanţa de recurs va face şi o proporţionalizare a cuantumului de pedeapsă, ce decurge din efectivitatea aplicării legii penale mai favorabile, orientându-se la reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 5 ani la 3 ani închisoare.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., apreciind ca lege penală mai favorabilă noua reglementare sub aspectul dispoziţiilor art. 334 alin. (1) referitoare la punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat care stipulează că „Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.", în raport cu vechea reglementare prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 aprobată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., limitele de pedeaspă fiind mai reduse în noua reglementare.

În consecinţă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. (B.) V. de la pedeapsa de 1 an şl 6 luni închisoare la 1 an închisoare în baza art. 334 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen., asigurându-se şi o proporţionalizare a cuantumului de pedeapsă, dându-se eficienţă dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă.

Înalta Curte consideră că reglementările conţinute în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea reglementare) sunt mai favorabile, faţă de conţinutul acestora şi de limitele de pedeapsă, aşa încât va menţine şi pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare şi respectiv de 6 ani închisoare.

Se va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, aşa cum sunt reglementate de Noul C. pen., acestea fiind considerate ca fiind mai favorabile.

De asemenea dispoziţiile art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior referitoare la concursul de infracţiuni sunt mai favorabile, aşa încît inculpatul G. (B.) V. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În ceea ce priveşte pe recurentul inculpat O.K., instanţa de recurs constată că în mod corect a fost stabilită situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunilor stabilite la momentul judecării de către prima instanţă şi instanţa de apel, potrivit argumentelor invocate şi pe care şi instanţa de recurs şi le însuşeşte.

Înalta Curte constată însă că de la momentul judecării cauzei în apel a intervenit o nouă lege penală prin intrarea în vigoare a Noului C. pen. la 1 februarie 2014.

Astfel, instanţa de control judiciar a comparat noile şi vechile reglementrări constatând că o parte din faptele inculpatului se regăsesc în noile reglementări ale căror limite de pedeapsă sunt mai reduse.

În consecinţă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului O.K. de la pedeapsa de 4 ani închisoare la 3 ani închisoare în baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen., fapta comisă de inculpat şi încadrată în conţinutul art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regăseşte în art. 367 din Noul C. pen. ale cărei limite de pedeapsă sunt mai reduse, aşa încât prin reducerea mai sus menţionată s-a realizat şi o proporţionalizare a pedepsei.

De asemenea, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale) de la 6 luni la 3 luni închisoare, noua reglementare fiind mai favorabilă, iar reducerea operată este proporţională, dându-se eficienţă legii penale mai favorabile.

Înalta Curte va menţine pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prvăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale) şi pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

De asemnea şi dispoziţiile art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, referitoare la concursul de infracţiuni sunt mai favorabile, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, noile prvederi fiind mai favorabile.

S-au menţinut şi modalităţile privative de executare a pedepselor pentru ambii recurenţi inculpaţi menţionaţi, întrucât această modalitate îşi poate atinge scopurile pentru care au fost aplicate.

Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor G. (B.) V. şi O.K. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2011 la 5 martie 2014.

Referitor la recurentul inculpat M.V., Înalta Curte va face aplicarea art. 5 C. pen., în sensul că va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior apreciind că limitele de pedeapsă din noua reglementare sunt mai reduse, aşa încât va reduce pedeapsa de la 6 luni la 3 luni închisoare, proporţionalizând cuantumul acesteia.

De asemenea, va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. sunt mai favorabile.

Dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni din vechea reglementare prevăzute de art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, sunt mai favorabile, aşa încât inculpatul M.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţa penală atacată, considerându-se că suspendarea sub supraveghere îşi va putea atinge finalitatea, aşa încât nu se va avea în vedere critica apărătorului inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei prin o altă modalitate de executare, faţă de dispoziţiile legii penale mai favorabile, care nu permit o nouă individualizare, ci numai o proporţionalizare, care şi a fost aplicată în cauză.

Faţă de considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii G. (B.) V., O.K. şi M.V. împotriva deciziei penale nr. 186 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va casa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 107 din 13 martie 2013 a Tribunalului laşi şi rejudecând:

Se va descontopi pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi, respectiv, 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor G. (B.) V. şi O.K., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

1. Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. (B.) V. de la pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare în baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. (B.) V. de la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare în baza art. 334 alin. (1) C. pen. cu referire la art 5 C. pen.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior aplicată aceluiaşi inculpat.

Se va menţine pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 reprublicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior aplicată aceluiaşi inculpat.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpatul G. (B.) V. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

2. Se. va reduce pedeapsa aplicată inculpatului O.K. de la pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen. şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale) de la 6 luni la 3 luni închisoare.

Se va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prvăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (5 acte materiale).

Se va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpatul O.K. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va deduce din cuantumul pedepselor aplicată inculpaţilor G. (B.) V. şi O.K. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2011 la 5 martie 2014.

3. Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 6 luni la 3 luni închisoare.

Se va menţine pedeapsa de 3 ani închisore aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen..

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţă penală atacată.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câtre 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii G. (B.) V., O.K. şi M.V. împotriva deciziei penale nr. 186 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 107 din 13 martie 2013 a Tribunalului laşi şi rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi, respectiv, 4 ani închisoare aplicate inculpaţilor G. (B.) V. şi O.K., în pedepsele compomnente pe care le repune în individualitatea lor.

1. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. (B.) V. de la pedeapsa de 5 ani închisoare la 3 ani închisoare în baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului G. (B.) V. de la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare în baza art. 334 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior aplicată aceluiaşi inculpat.

Menţine pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior aplicată aceluiaşi inculpat.

Face aplicarrea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul G. (B.) V. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

2. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului O.K. de Ia pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare în baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicare art. 5 C. pen. şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (2 acte materiale) de la 6 luni la 3 luni închisoare.

Menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prvăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin; 2 C. pen. anterior (5 acte materiale).

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prvăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul O.K. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Deduce din cuantumul pedepselor aplicată inculpaţilor G. (B.) V. şi O.K. durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 decembrie 2011 la 5 martie 2014.

3. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 6 luni la 3 luni închisoare.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisore aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 republicată (art. 23 alin. (1) lit. a) şi b) în vechea numerotare), cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentinţă penală atacată.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de câtre 75 RON, se vor plări din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă,.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 784/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 684/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 822/2014. Penal. îndreptare eroare materială (art.194 şi următoarele C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 784/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Recurs ICCJ. Decizia nr. 684/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 668/2014. Penal. Contestaţie privind măsurile preventive luate în cadrul judecăţii în fond (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 613/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs