ICCJ. Decizia nr. 869/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 869/2014
Dosar nr. 2694/104/2013
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din data de 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2694/104/2013, a fost condamnat inculpatul D.M.C., domiciliat în localitatea Mioveni, jud. Argeş, cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. săvârşită la data de 14 martie 2013 faţă de partea vătămată C.G.F.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la data de 14 martie 2013 până la data pronunţării sentinţei, respectiv 26 iunie 2013 inclusiv (fila 12 şi 62 up).
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului cu lungimea totală de 30 cm cu mâner din textolit de culoare maro cu trei nituri din aluminiu ambalat în plicul nr. 1 şi ridicat de organele de poliţie conform procesului verbal de la filele 15-16 dup.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.M.C., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul naţional de date genetice judiciare, la eliberarea din penitenciar.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.G.F. şi pe cale de consecinţă a fost obligat inculpatul D.M.C. la plata sumei de 500 de euro sau echivalentul în lei al acesteia, cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă C.G.F.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul D.M.C. la plata sumei de 10.784,48 lei cu titlu de despăgubiri civile către S.J.U. Slatina reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate C.G.F., sumă reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii;
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 lei din cursul urmăririi penale şi suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare din cursul judecăţii, iar din aceasta din urmă, sumele de câte de 50 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu vor fi avansate anticipat în contul Baroului Olt din fondurile M.J.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt că, la data de 14 martie 2013 inculpatul D.M.C. a lovit-o în mai multe rânduri cu un cuţit pe minora C.G.F. în zona spatelui şi a hemitoracelui, cauzând acesteia leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie, după care a fugit în pădurea din apropriere, unde a fost găsit după câteva ore de către organele de poliţie.
La termenul de judecată din data de 11 iunie 2013 a fost întrebat inculpatul dacă înţelege să se prevaleze de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., în sensul ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta declarând că solicită ca judecata să aibă loc în procedura menţionată .
De altfel, s-a reţinut că în ziua de 14 martie 2013, partea vătămată C.G.F. a fost la şcoala din localitatea până la orele 14.00, fiind elevă în clasa a Vlll-a. După terminarea cursurilor, a plecat pe jos către locuinţa bunicilor, situată la circa 50-100 m, însoţită de colegii I.R.M., S.R. şi C.A. În dreptul dispensarului comunal a fost acostată de inculpat care a menţionat că doreşte să-i facă o surpriză, împrejurare în care acesta a scos din geaca pe care o purta, un cuţit de bucătărie, cu care a lovit-o în mai multe rânduri în zona spatelui şi a hemitoracelui, după care a fugit în pădurea din apropriere, unde a fost găsit după câteva ore de către organele de poliţie.
S-a reţinut ca în urma examinării medico-legale a părţii vătămate de către S.J.M.L. Olt, a fost întocmit Raportul de constatare medico-legală (prin care s-a concluzionat că partea vătămată C.G.F. a prezentat leziuni de violenţă (plăgi înjunghiate torace posterior) ce s-au putut produce în urmă cu câteva ore cu un corp înţepător tăietor şi care necesită 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicaţii, iar leziunile traumatice i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, exercitarea actelor de violenţă fizică asupra părţii vătămate, în împrejurările arătate de martorii, I.R.M., M.I.I., unii intervenind chiar verbal pentru încetarea agresiunii şi reproşând inculpatului, comportamentul violent. Inculpatul a recunoscut că a lovit victima în mai multe rânduri, cu un cuţit, motivând că aceasta a refuzat să-i restituie un telefon mobil pe care i l-a împrumutat anterior.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.M.C. de a lovi în mod repetat a partea vătămată C.G.F. cu cuţitul, în zona toracelui posterior, provocându-i acesteia leziunile traumatice descrise în actul medico-legal, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a mai reţinut că inculpatul D.M.C. a mai fost anterior sancţionat cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 400 lei pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, conform Ordonanţei emisă în Dosarul nr. 754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina. De asemenea, împotriva acestuia a fost pusă în mişcare acţiunea penală în Dosarul nr. 4990/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina tot pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fila 64 dosar u.p.).
În cauza de faţă inculpatul a recunoscut situaţia de fapt aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu, şi cel puţin la nivel formal, a declarat că regretă fapta comisă, astfel cum a fost reţinută şi expusă în cuprinsul actului de inculpare, însuşindu-şi în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. Pe de altă parte simpla recunoaştere a stării de fapt şi regretul formal, fără a se demonstra acordarea unui minim sprijin material sau de orice natură victimei ulterior săvârşirii infracţiunii, nu poate atrage recunoaşterea în mod automat în beneficiul inculpatului şi a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. Astfel, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante, s-a apreciat că nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o asemenea manieră, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1227 din 02 aprilie 2009, ceea ce nu este cazul în situaţia în speţă.
De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D.M.C. s-a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de pericolul social concret al faptei şi făptuitorului, de urmarea gravă a infracţiunii săvârşite, de împrejurarea că inculpatul a - beneficiat de reducerea pedepsei cu până la o treime având în vedere că a solicitat judecata în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., împrejurări în raport de care s-a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul D.M.C.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea unei pedepse spre maximul special prevăzut de lege.
Inculpatul D.M.C. a solicitat aplicarea unei pedepse reduse şi într-o teză subsidiară schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin aplicarea art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 311 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D.M.C. A fost desfiinţată în parte sentinţa, iar în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului şi dedusă detenţia preventivă ia zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că instanţa de fond a soluţionat în mod corect cauza potrivit procedurii simplificate, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 3201 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. având în vedere declaraţia dată de inculpat la termenul de judecată de la 11 iunie 2013 în care a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi solicită stabilirea unei pedepse potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în cauză fiind administrate numai mijloace de probă în privinţa datelor ce privesc persoana inculpatului, respectiv înscrisuri în circumstanţiere. Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la 14 martie 2013, raportul de constatare medico - legală din 10 aprilie 2013 întocmit de S.M.L. Olt, declaraţiile martorilor G.V., I.R.M., M.I. şi S.G. care au perceput în mod direct împrejurările în care s-a săvârşit fapta, au confirmat situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond în sensul că inculpatul, la data de 14 martie 2013, a aşteptat-o pe partea vătămată în dreptul dispensarului comunal în localitatea Optaşi Măgura, judeţ Olt şi a lovit-o de mai multe ori cu un cuţit în zona spatelui şi a hemitoracelui drept, după care a fugit în pădurea din apropiere fiind găsit după câteva ore de către lucrătorii de poliţie.
Referitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a apreciat că, pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii infracţiuni să asigure o conştientizare de către condamnat a necesităţii respectării legii penale şi a evitării săvârşirii de fapte penale.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite în raport cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei şi împrejurările în care a fost săvârşită, respectiv în loc public prin lovirea în mod repetat a victimei cu un cuţit în zone vitale, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, aspecte ce au condus la concluzia că aplicarea unei pedepse principale de 7 ani închisoare cu executare potrivit dispoziţiile art. 57 C. pen. este de natură să realizeze scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, recunoaşterea stării de fapt şi lipsa antecedentelor penale nu sunt suficiente pentru a reduce gravitatea faptei în ansamblul său şi pentru a aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special rezultat din aplicarea dispoziţiilor art. 20 C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. precum şi suspendarea condiţionată a pedepsei potrivit art. 81 C. pen.
Împotriva Deciziei nr. 311 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul D.M.C.
Recurentul-inculpat D.M.C. a arătat ca recursul se întemeiază pe prev. art. 3859 pct. 14 şi 172 C. proc. pen. şi a susţinut că se impune aplicarea art. 5 C. pen. care vizează aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.M.C. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele;
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 17 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin recursul susţinut de acesta şi motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 172 C. proc. pen., solicitându-se şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Aşa fiind, inculpatul D.M.C., a criticat decizia penală pronunţată sub aspectul că s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de legea actuală, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin invocarea art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii", nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece solicitarea inculpatului nu poate fi circumscrisă art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 01 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale noi, care este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor.
Examinând cauza, se constată că infracţiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, aşadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
La momentul comiterii, infracţiunea, în modalitatea faptică reţinută de instanţa de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior fiind sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C. pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracţiunii de omor.
Potrivit legii noi, fapta inculpatului corespunde infracţiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) C. pen. şi este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt reduse.
În ceea ce priveşte condiţiile de existenţă a tentativei, dar şi dispoziţiile de drept penal material care prevăd reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată ca acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate şi cu aceleaşi consecinţe în art. 32 C. pen., astfel că nu se impune alegerea legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituţii autonome.
Astfel, stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de noul tratament sancţionator, mult mai blând.
În ce priveşte instituţia prevăzută de art. 3201 din vechiul C. proc. pen., va fi aplicată în virtutea aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.
Drept urmare, luând în considerare limitele soluţionării recursului, Înalta Curte, pedeapsa va fi stabilită potrivit legii noi prin proporţionalizare, în funcţie de modalitatea în care instanţa de apel a stabilit pedeapsa prin decizia atacată, orientându-se către minimul sau maximul special.
Cum, în speţă, pedeapsa aplicată este egală cu minimul special, şi potrivit legii noi, se va aplica o pedepse egală cu acest minim, redus conform art. 3201 C. proc. pen. la 5 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul D.M.C.
Cu toate acestea, indiferent de reducerea pedepsei, aplicarea legii mai favorabile nu aduce cu sine şi posibilitatea modificării modalităţii de executare, condiţii în care va menţine executarea în regim de detenţie.
De asemenea, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, care prevede că în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, Înalta Curte va dispune ca aceste pedepse să fie aplicate potrivit legii noi.
Conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-au interzis ca pedeapsă complementară interzicerea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, respectiv: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar constată că pedeapsă complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în vigoare, urmând a se executa în acest conţinut.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite recursul declarat de inculpatul D.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 311 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 120 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Olt numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Va reduce la 5 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa principală şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, iar în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2013 la 11 martie 2014.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul D.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 311 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 120 din 26 iunie 2013 a Tribunalului Olt numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. şi rejudecând:
Reduce la 5 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa principală şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 martie 2013 la 11 martie 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 300 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţa publică, azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 868/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 900/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
