ICCJ. Decizia nr. 958/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 958/2014
Dosar nr. 6295/108/2013
Şedinţa publică din 17 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 257 din 23 iulie 2013 a Tribunalului Arad, s-a respins în principiu cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 19 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad definitivă prin Decizia penală nr. 228 din 31 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de condamnatul C.I.
Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit prevederilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a constatat că cererea de revizuire nu a fost făcută în condiţiile prevăzute de lege şi din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Prin cererea de la fila 6 dosar, revizuientul a solicitat rejudecarea cauzei, cu probe ce nu au fost luate în considerare, respectiv audierea unor martori în apărare şi reaudierea martorilor pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi a se dispune încetarea procesului penal.
Analizând cererea formulată, instanţa a apreciat că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel că a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C.I.
Împotriva sentinţei, a declarat apel condamnatul I.C., criticând-o pentru nelegalitate, motivând că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât, deşi în cererea sa de revizuire nu a fost indicat cazul de revizuire şi mijloacele de probă în dovedirea cererii, el nu a fost audiat de procuror, iar instanţa de fond a dispus judecarea cerii sale în camera de consiliu, astfel că se impune rejudecarea cererii sale de către instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 194/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient C.I. împotriva sentinţei penale nr. 257 din 23 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6295/108/2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul să plătească stalului suma de 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Pentru a decide astfel, examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prev. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că sentinţa apelată este temeinică şi legală şi nu există nici un motiv de desfiinţare a acesteia.
Astfel, s-a reţinut că, prin cererea formulată se solicită revizuirea sentinţei prin care revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pe motiv că există vădite neconcordanţe între expozitivul şi dispozitivul rechizitoriului, că martorii propuşi de condamnat nu i-au fost acceptaţi de către instanţă şi că faţă de el nu au existat probe care să ducă la o condamnare.
Totodată, s-a mai solicitat audierea patronului SC G.M. SRL Arad, audierea unui vânzător din magazin şi reaudierea martorilor a căror identitate a fost schimbată.
Din conţinutul cererii de revizuire s-a reţinut că aceasta este motivată, astfel că nu se mai impunea chemarea revizuientului în faţa procurorului pentru precizări.
Pe fond, s-a apreciat că soluţia de respingere a cererii de revizuire, în principiu, este temeinică şi legală, în condiţiile în care motivele invocate în mod expres de către condamnat nu se întemeiază pe niciunul dintre cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei penale pronunţate în apel, în termen legal, revizuentul condamnat C.I. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, în raport- cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că recurentul revizuent nu a motivat recursul în scris, încălcându-şi obligaţia ce-i revenea, potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care ar putea fi analizate de instanţă din oficiu.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 194/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 275 C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva Deciziei penale nr. 194/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 952/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1171/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
