ICCJ. Decizia nr. 916/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 916/2014
Dosar nr. 1289/107/2013
Şedinţa publică din 13 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul Z.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, alături de care s-a aplicat, pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi pe o durată de 2 ani: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi i s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 16 decembrie 2012 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei, sumă obţinută prin exploatarea părţii vătămate.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa emisă în Dosarul nr. 124/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Alba lulia la data de 17 decembrie 2012 asupra imobilului situat în mun. Galaţi, jud. Galaţi înscris în C.F., imobil aflat în proprietatea inculpatului.
În baza art. 189, 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească suma de 25.950 Iei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care suma de 1.150 lei reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cursul urmăririi penale, suma de 150 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă pentru partea vătămată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 07 februarie 2013 emis în Dosarul nr. 124 D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba lulia, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Z.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivarea actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 2010-2011 a comis acte de îndemn la prostituţie, înlesnire şi tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei cu privire la G.D., iar în cursul anului 2012 a comis acte de îndemn la prostituţie şi înlesnire a practicării cu privire la M.E.C. S-a reţinut, de asemenea, că în cursul anului 2012 a exploatat-o sexual, la Paris, pe G.D. cazând-o într-o baracă de-a sa, transportând-o la stradă, supraveghind-o în timp ce întreţinea relaţii sexuale contra cost cu clienţi, însuşindu-şi toţi banii obţinuţi de fată.
Din actele şi lucrările existente la dosar, sub aspectul stării de fapt instanţa de fond a reţinut că Z.V., în vârstă de 22 de ani, originar din jud. Galaţi, a locuit în ultimii ani preponderent în Franţa, Paris, unde familia sa se ocupa cu colectarea de deşeuri neferoase, furturi şi cerşetorie, fraţii şi părinţii inculpatului fiind persoane cunoscute cu antecedente penale, iar copil minor dintr-o relaţie de concubinaj cu F.S., locuind cu mama.
G.D., născută în mun. Sebeş, jud. Alba, mama a doi copii minori dintr-o relaţie anterioară cu B.D., a plecat şi ea în Franţa, Paris, în urmă cu câţiva ani, împreună cu familia sa, care avea cam aceeaşi ocupaţie ca şi familia inculpatului.
Pe la jumătatea anului 2010, în timp ce se afla în Franţa, Paris, Port d'Aubervillers, G.D. l-a cunoscut pe inculpatul Z.V., de care s-a îndrăgostit. Cei doi s-au mutat împreună într-o baracă dintr-o tabără amenajată de autorităţile franceze la periferia Parisului, locuind în apropiere de familia inculpatului, care stătea într-o baracă separată.
Motivând că nu au bani inculpatul Z.V. i-a propus numitei G.D. să practice prostituţia, spunându-i că în acest mod vor putea face rost de bani şi îşi vor cumpăra împreună un apartament, G.D. a acceptat să practice prostituţia la stradă, iniţial de bună voie, în zona Port d'Aubervillers din Paris. Fata era dusă la stradă cu maşina de către Z.V., fiind supravegheată de acesta. La stradă fata racola clienţii cu care întreţinea relaţii sexuale normale şi orale, contra unor sume de bani, având pe zi mai mulţi clienţi câştigând zilnic între 600 şi 1.000 de euro.
În timp relaţia proxenet - prostituată s-a deteriorat, numita G.D. fiind pusă în relaţie de totală subordonare faţă de Z.V., relaţia transformându-se într-o relaţie traficant - victimă.
Astfel, banii câştigaţi de G.D. la stradă erau luaţi în totalitate de către inculpatul Z.V. Pentru a avea control asupra sa, Z.V. a deposedat-o pe G.D. de actul de identitate. De asemenea, Z.V. o supraveghea permanent în zona în care practica prostituţia şi îi număra prezervativele pentru a compara numărul lor cu suma de bani câştigată din prostituţie, tariful fiind de 50 euro de client, impunându-i fetei să-l anunţe printr-un apel telefonic de fiecare dată când mergea cu un client. G.D. era bătută în cazul în care câştiga sume mici de bani. Victima fost bătută în mai multe rânduri cu palmele şi picioarele peste spate şi zona feţei.
Practic, G.D. a practicat prostituţia în Franţa în folosul inculpatului Z.V. în perioada jumătatea anului 2010 - toamna anului 2012. In această perioadă cei doi au venit şi în ţară de câteva ori.
La momentul în care s-a prezentat la D.I.I.C.O.T. şi a formulat plângere, G.D. a fost prezentată la un medic legist constatându-se că aceasta prezenta mai multe semne de violenţe. Astfel, potrivit raportului de constatare medico legală G.D. prezenta leziuni traumatice de diferite vechimi, pentru echimoze, vechimea estimativă fiind de 7-10 zile, pentru cicatrici vechimea estimativă fiind de 1-2 luni, iar pentru unele cicatrici de peste două luni, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente şi care au. necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale.
La începutul lunii septembrie 2012, Z.V. a bătut-o mai rău pe G.D. aceasta suferind o fractură de mandibulă. Ulterior fata a fost trimisă în ţară de către inculpat împreună cu mama sa pentru a fi tratată. Fata a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei" din Galaţi la secţia Chirurgie maxilo facială, în perioada 26 septembrie-28 septembrie 2012, cu diagnosticul de „Fractură unghi mandibular drept şi corp stâng".
În timp ce G.D. era în convalescenţă s-a întors în ţară şi Z.V., care la data de 6 noiembrie 2012 a cumpărat cu banii obţinuţi din trafic de persoane şi proxenetism un apartament în mun. Galaţi cu suma de 63.300 Iei (sumă menţionată în contract, din declaraţia fetei suma a fost mai mare).
La începutul lunii noiembrie 2012 Z.V. a racolat-o pentru a practica prostituţia în Franţa şi pe M.E.C., pe care a găsit-o într-un club de masaj erotic din Brăila.
Inculpatul Z.V. intenţiona să plece în Franţa, Paris, împreună cu G.D. şi M.E.C., astfel că a cumpărat bilete de avion pentru el şi pentru cele două fete, pentru G.D. pentru data de 13 noiembrie 2012, pe Bucureşti Otopeni - Franţa, Paris, Beauvais Tille Airport, iar pentru el şi M.C. pentru data de 14 noiembrie 2012 pe ruta Bucureşti-Otopeni - Bruxelles, Belgia, de unde urmau să continue călătoria cu alt mijloc de transport.
În data de 13 noiembrie 2012 G.D. a fugit de la inculpatul Z.V., de pe aeroportul Otopeni şi a venit la familia sa în Sebeş. A doua zi în data de 14 noiembrie 2012 fata a formulat plângere împotriva inculpatului Z.V.
În aceeaşi zi inculpatul Z.V. a plecat spre Franţa - via Bruxelles, împreună cu M.C. şi odată ajuns la Paris a scos-o pe aceasta la stradă pentru a practica prostituţia. Semnificativă în acest sens este o discuţie telefonică din data de 17 noiembrie 2012 interceptată între cei doi pe teritoriul Franţei.
La scurt timp din cauza unor neînţelegeri Z.V. a trimis-o pe M.C. în ţară. La data de 10 decembrie 2012 într-o discuţie telefonică pe care o are cu G.D., inculpatul a arătat că a gonit-o pe M.E.C., deşi aceasta făcea bani, deoarece nu o mai suporta.
Instanţa a reţinut că starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti la prima instanţă, respectiv din coroborarea următoarelor probe: proces verbal de sesizare din oficiu; proces verbal cu verificările efectuate de către organele de poliţie cu privire la localitatea Port d'Aubervillers şi situarea geografică a acesteia; declaraţiile persoanei vătămate G.D.; acte de călătorie depuse în probaţiune de persoana vătămată G.D., rezervare efectuată la avion de la agenţia P.T. din Galaţi, biletul de avion la compania W.A. pentru data de 13 noiembrie 2012 pe ruta Otopeni - Beauvais Tille Airport, Franţa, biletul de C.F.R. pe ruta Bucureşti Alba lulia din data de 13 noiembrie 2012; raportul de constatare medico legală din 17 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L.J. Alba; adresa din 7 ianuarie 2013 a Spitalului Clinic Judeţean „Sf. Apostol Andrei" Galaţi, potrivit căreia G.D. a fost spitalizată în ^această unitate cu diagnosticul „Fractură unghi mandibular drept şi corn stâng". La adresă este anexată foaia de observaţie clinică; declaraţiile martorilor S.E., B.V. (tatăl lui G.D.), B.V. (fratele lui G.D.), B.D. (mama lui G.D.), H.A.A., I.R., F.P. şi Ş.C.; contractul de vânzare cumpărare a unui apartament în Galaţi unde cumpărător apare doar inculpatul; extras de CF pentru acest imobil; procese verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză; raportul de constatare tehnico ştiinţifică din 24 ianuarie 2012 testarea la poligraf a persoanei vătămate G.D. şi a inculpatului Z.V.; declaraţiile inculpatului Z.V.; declaraţiile învinuitei M.E.C.
Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale (filele 66-68 d.u.p.), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă (fila 23 dosar instanţă) inculpatul Z.V. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei.
Privitor la victima G.D., inculpatul a declarat că a cunoscut-o la Paris, unde aceasta a practicat prostituţia. La scurt timp victima s-a mutat împreună cu inculpatul, iar de la acea dată inculpatul i-a interzis acesteia să mai practice prostituţia.
În ceea ce o priveşte pe martora M.E.C., inculpatul a declarat că a dus-o în Franţa în vederea practicării prostituţiei, însă aceasta nu a practicat prostituţia întrucât nu cunoştea limba franceză.
Raportat însă la ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că apărările inculpatului Z.V. sunt nefondate.
Referitor la infracţiunea de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, instanţa de fond a reţinut că pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată G.D. a fost audiată de mai multe ori, argumentat de împrejurarea că inculpatul direct sau prin intermediul membrilor familiei sale a efectuat intervenţii pentru ca partea vătămată să-şi schimbe declaraţiile iniţiale în vederea disculpării inculpatului.
Instanţa, analizând în ordine cronologică declaraţiile părţii vătămate G.D. date atât, în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, a constatat că, la data de 15 noiembrie 2012, audiată fiind de procuror partea vătămată a declarat că, l-a cunoscut pe inculpat în urmă cu „aproximativ un an şi jumate în timp ce se afla în Franţa, respectiv în oraşul Port d'Aubervillers, l-am cunoscut pe numitul Z.V. care a început să îmi facă avansuri spunând că este îndrăgostit de ea, motiv pentru care s-a mutat împreună cu acesta într-o "piaţă" unde erau mai multe persoane tot din Galaţi, printre care şi părinţii lui. Pe acea „Piaţă" erau amenajate mai multe barăci, corturi, ea locuind într-o baracă împreună cu el şi cu familia acestuia. După ce s-a mutat împreună cu inculpatul, acesta i-a propus să se prostitueze, motivând că nu aveau bani. La început nu a fost de acord, însă la insistenţele acestuia care îi spunea că se vor căsători şi vor trebui să aibă bani pentru a cumpăra un apartament în care să locuiască, a acceptat să se prostitueze, a început să iasă la stradă tot în Port d'Aubervillers, fiind dusă cu maşina de către Z.V. pe la ora 22:00, unde stătea până pe la 04:00. Timp în care inculpatul stătea în maşină pentru a nu-l înşela la bani La început totul a fost bine, trimiţând acasă familiei cam la două săptămâni câte 100 - 150 de euro pentru întreţinerea fiicei sale. După aproximativ 3 luni de zile Z.V. nu a mai fost de acord cu trimiterea banilor motivând că nu câştigă destul nici pentru ei.
Inculpatul Z.V. i-a spus să practice sex oral şi sex normal şi i-a spus să ceară pentru un număr 50 de euro. Avea cam aproximativ 15-16 clienţi pe zi, dar au fost zile când a avut şi 20-21 de clienţi. Acesta îi număra prezervativele si la finalul zilei le compara cu banii câştigaţi.
În urmă cu aproximativ 6-7 luni de zile Z.V. motivând că nu mai face suficienţi bani la stradă a început să o înjure și să o lovească cu pumnii și cu un cablu sau cu un furtun de la maşina de spălat. Atunci când i-a spus că vrea să se despartă de el şi să se întoarcă în România, acesta s-a enervat şi mai tare şi a început să ameninţe că va veni în România, respectiv în Sebeş,şi îi va omorî familia. A arătat că a fost lovită de către Z.V. în zona feţei cu piciorul rupându-i 3 dinţi, că a continuat să iasă la stradă, însă nu mai câştiga la fel de bine, astfel încât a trimis-o în ţară împreună cu mama lui R. care a dus-o la un dentist din Galaţi unde i-a pus o proteză, după care s-a reîntors în Franţa.
Când a venit în ţară împreună cu inculpatul Z.V. şi un unchi al său, a cumpărat un apartament în Galaţi cu suma de 100.000 lei, pe care l-a intabulat pe numele lui. Inculpatul Z.V. a cumpărat şi mobilă în apartament de aproximativ 6.000 lei.
Inculpatul Z.V. nu a lucrat nimic cât timp eu a locuit cu acesta şi s-a prostituat pentru el.
În data de 9 noiembrie 2012 a mers împreună cu Z.V. la agenţia de turism „P.T." din Galaţi unde i-a cumpărat bilet de avion pe ruta Bucureşti-Paris pentru data de 13 noiembrie 2012, iar inculpatul şi-a cumpărat bilet pe ruta Bucureşti şi Belgia, întrucât în Franţa avea de executat 10 luni de închisoare, apoi s-a dus acasă la părinţii lui unde se afla tatăl său, iar el a spus că a mai găsit încă 2 fete, una din Buzău şi alta din Brăila pe care să le ducă în Franţa să se prostitueze în folosul său şi că merge să le cumpere şi lor bilete de avion.
În data de 13 noiembrie 2012 Z.V. a dus-o cu maşina la aeroportul Otopeni pentru a pleca în Franţa iar, atunci când a plecat şi a rămas singură, a venit în Sebeş cu trenul, biletul de avion şi biletul de tren de pe ruta Bucureşti-Alba lulia, precum şi carte de vizită a agenţiei "P.T." din Galaţi predându-le organelor de poliţie,
Ulterior, la data de 20 decembrie 2012, partea vătămată a declarat că, de multe ori după ce se întorcea de la stradă, inculpatul o obligă să întreţină raporturi sexuale cu acesta şi întrucât aceasta refuza era agresată de către inculpat, de multe ori intervenind mama şi surorile inculpatului pentru a o salva.
A declară că, la dentist, în Galaţi a fost dusă de către mama inculpatului, care, deşi ştia că am fost bătută de către inculpat, a spus medicului că a căzut din căruţă şi şi-am rupt maxilarul.
A precizat că l-a iubit pe inculpat la început, când a început să lucreze pentru el, însă acesta a bătut-o, a ţinut-o flămândă şi a câştigat bani de pe urma ei (fila 34 dosar urmărire penală).
La data de 28 decembrie 2012, partea vătămată G.D. a declarat că, în 23 decembrie 2012 a fost contactată de către tatăl inculpatului care i-a cerut să îşi retragă plângerea formulată şi care i-a spus că îi va trimite bani pentru a merge la Galaţi la familia inculpatului (fila 37 dosar urmărire penală).
Urmare, demersurilor familiei inculpatului Z.V., partea vătămată G.D. s-a deplasat la Galaţi, unde la data de 07 ianuarie 2013, a dat o declaraţie notarială în care menţiona că nu are pretenţii faţă de inculpat, iar cele sesizate iniţial nu corespund adevărului.
După ce s-a întors de la Galaţi, partea vătămată G.D. a solicitat organelor de urmărire penală reaudierea sa, la cerere fiind ataşată declaraţia notarială.
Astfel, la data de 09 ianuarie 2013, audiată fiind la procuror, partea vătămată G.D. a revenit asupra declaraţiilor anterioare pe considerentul că din cauza geloziei a minţit şi a vrut să îi facă rău inculpatului Z.V., declarând că, nu s-a prostituat niciodată, iar în perioada în care a locuit în Franţa împreună cu inculpatul a cerşit, a furat, a strâns fier vechi, iar banii obţinuţi îi folosea împreună cu inculpatul, că a fost bătută de câteva ori de către inculpatul Z.V., însă din gelozie întrucât discuta şi cu alţi bărbaţi, că, în momentul în care a plecat de la inculpatul Z.V. era însărcinată, iar din cauza agresiunii fizice exercitate de către fratele său asupra sa, a fost obligată să facă avort la doctorul O. din Sebeş (filele 38-39 dosar urmărire penală).
La data de 15 ianuarie 2013, partea vătămată, a declarat procurorului că, declaraţia dată anterior, respectiv cea din data de 09 ianuarie 2013, nu corespunde adevărului întrucât părinţii inculpatului au exercitat influenţe asupra sa, în sensul de a-l disculpa pe inculpat (fila 40 dosar urmărire penală).
În cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă, partea vătămată G.D. a declarat că a practicat prostituţia înainte de a-l cunoaşte pe inculpat, iar după ce s-a mutat împreună cu acesta, inculpatul i-a interzis să mai practice prostituţia. în Franţa, inculpatul s-a ocupat cu comercializarea fierului vechi. Declaraţia pe care a dat-o procurorului nu corespunde adevărului, motivul geloziei şi al răzbunării pe inculpat au determinat-o să facă afirmaţii necorespunzătoare adevărului.
Privitor la imobilul din Galaţi, partea vătămată a declarat că a fost achiziţionat din suma de 5.000 euro economisiţi de ea şi inculpat, restul sumei provenind de la familia inculpatului (tatăl şi surorile acestuia) (fila 49 dosar instanţă).
Din economia declaraţiilor date de către partea vătămată pe parcursul procesului penal, tribunalul a reţinut că aceasta a adoptat o atitudine oscilantă, atitudine care, însă a fost determinată de către inculpatul Z.V. şi membrii familiei acestuia.
S-a apreciat că unele împrejurări relatate cu ocazia audierii la data de 09 ianuarie 2013 în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 29 aprilie 2013 cu ocazia audierii în primă instanţă, nu corespund adevărului, ceea ce denotă nesinceritatea părţii vătămate cu ocazia acestor audieri.
Instanţa a reţinut că, deşi partea vătămată a susţinut că nu a fost victima agresiunii fizice a inculpatului, din raportul de constatare medico-legală din 17 noiembrie 2012 întocmit de S.M.L.J. Alba a reieşit că: 1. Numita G.D. prezintă leziuni traumatice de diferite vechimi: echimoze, vechimea estimativă este de 7-10 zile; pentru cicatrici, vechimea estimativă este de 1-2 luni şi peste 2 luni pentru cicatricile albicioase menţionate în partea expozitivă a raportului; 2. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente; 3.Traumatismele care au produs echimoze necesită de regulă 2-3 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, iar traumatismele care au produs plăgi (cicatrizate la data examinării medico legale) necesită de regulă 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Totodată cu ocazia examinării s-a constat că persoana vătămată G.D. prezintă la nivelul arcadei dentare superioare în dreapta, lucrare protetică tip punte compusă din trei elemente corespunzătoare situsurilor 12-14, această lucrare fiind mobilă faţă de dinţii 11 şi 15, iar faţă de dintele 11 există şi un spaţiu mai larg (filele 23-25 dosar urmărire penală).
Instanţa a constatat că adresa din 07 ianuarie 2013 a Spitalului Clinic Judeţean „Sf. Apostol Andrei" Galaţi, a confirmat că partea vătămată G.D. a fost spitalizată în această unitate în perioada 26 septembrie 2012 -28 septembrie 2012 în Secţia Chirurgie maxilo facială cu diagnosticul,.fractură unghi mandibular drept şi corn stâng" (filele 44-45 dosar urmărire penală).
Deşi, partea vătămată G.D. a susţinut în aceste declaraţii că a fost însărcinată şi a făcut o întrerupere de sarcină la Spitalul Sebeş, la doctorul O., instanţa a reţinut că adresa din 11 ianuarie 2013 a Spitalului Municipal Sebeş - Secţia Obstetrică Ginecologie nu a confirmat această întrerupere, partea vătămată neaflându-se în evidenţele spitalului în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013 pentru consultaţie de specialitate sau efectuare întrerupere de sarcină (fila 338 dosar urmărire penală).
Prin urmare, concluzionând, Tribunalul a considerat că revenirea părţii vătămate G.D. asupra declaraţiilor iniţiale este nejustificată, versiunea prezentată de aceasta cu ocazia declaraţiilor din 09 ianuarie 2013, respectiv 29 aprilie 2013 fiind în contradicţie cu aspectele care rezultă în mod explicit şi neechivoc din coroborarea probatoriului administrat în cauză.
În cauza dedusă judecăţii, în cadrul operaţiunii de sinteză a probelor, tribunalul a apreciat că declaraţiile date de partea vătămată G.D. în cursul urmării penale, respectiv la datele de 14 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 12 decembrie 2012, 20 decembrie 2012, 28 decembrie 2012, într-un moment apropiat de producerea faptelor, şi, în care a relatat amănunţit cele întâmplate, reflectă adevărul, în timp ce declaraţiile date ulterior, în 09 ianuarie 2013, 29 aprilie 2013, apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpatului.
Întrucât, în cauză nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale părţii vătămate, instanţa a apreciat că în cauză sunt suficiente temeiuri să considere că primele declaraţii sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte sau împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.
S-a reţinut că relevantă sub aspectul vinovăţiei inculpatului Z.V. în comiterea infracţiunii de trafic de persoane este şi depoziţia martorei S.E. care a declarat că, a plecat cu partea vătămată G.D. în Franţa întrucât acesteia îi era dor de fiica ei. în perioada cât a stat cu partea vătămată în Franţa, aceasta nu a practicat prostituţia. După o perioadă de timp, partea vătămată l-a cunoscut pe inculpat şi s-a mutat împreună cu acesta. Martora a declarat că a revăzut-o pe partea vătămată după aproximativ patru luni în zona Saint Denis în Paris, îmbrăcată sumar, schimbată la fată şi corp, iar urmare a discuţiilor purtate cu aceasta i-a declarat că inculpatul a dus-o la stradă să practice prostituţia. „în timp ce discuta cu partea vătămată a apărut dintr-o maşină inculpatul care a bătut-o întrucât a stat de vorbă cu mine" (filele 98-100 dosar urmărire penală). S-a reţinut că aceeaşi versiune este prezentată de martoră şi cu ocazia audierii sale la prima instanţă (fila 70 dosar instanţă).
S-au avut în vedere şi declaraţiile martorilor B.D., mama victimei G.D., B.V. senior, B.V. Junior, care aveau cunoştinţă de faptul că partea vătămată în perioada în care a locuit în Franţa împreună cu inculpatul a fost exploatată sexual de către acesta (filele 101-106 dosar urmărire penală, 168,69 dosar instanţă).
S-a apreciat ca relevantă sub aspectul vinovăţiei inculpatului şi convorbirea telefonică din data de 01 decembrie 2012 dintre partea vătămată G.D. şi numitul B.F.
Privitor la depoziţia martorei I.R., mama inculpatului, care a declarat, că fostul soţ al părţii vătămate i-a aplicat acesteia o lovitură, urmare căreia i-a rupt maxilarul, instanţa a înlăturat-o ca fiind singulară şi contradictorie cu restul materialului probatoriu administrat în cauză.
În aceea ce priveşte depoziţiile martorilor Ş.C. (filele 133-134 dosar urmărire penală, fila 91 dosar instanţă), I.N. Galaţi (fila 92 dosar instanţă), martorii apărării, Tribunalul a constatat depoziţiile acestora irelevante, aceştia necunoscând aspecte esenţiale ale cauzei.
Referitor la infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 aln.2 C. pen., instanţa a reţinut că, în declaraţia dată, inculpatul Z.V. a arătat că, a cunoscut-o pe învinuita M.E.C. la un club erotic din Brăila şi întrucât fata l-a întrebat dacă o poate duce în Franţa, având nevoie de bani, inculpatul i-a cumpărat bilet de avion, deplasându-se împreună cu ea.
Audiată fiind atât în cursul urmăririi penale (filele 80-81), cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă (fila 126 dosar instanţă), învinuita M.E.C. a recunoscut că împreună cu inculpatul a plecat în Franţa, unde a îngrijit copii, însă nu a recunoscut că a practicat prostituţia.
Instanţa a constat că, declaraţiile învinuitei M.E.C. sunt însă infirmate de probele administrate în cauză.
În acest sens s-a apreciat că sunt semnificative discuţiile telefonice din data de 17 noiembrie 2012 (purtată de inculpat şi învinuita M.E.C.) şi din data de 10 decembrie 2012 (purtată între inculpat şi partea vătămată G.D.)
Actele de îndemn la prostituţie, înlesnirea practicării acesteia şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei cu privire la partea vătămată G.D. au fost examinate de instanţă cu ocazia analizării infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul încadrării juridice, s-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului Z.V., care în cursul anilor 2010, 2011 a comis acte de îndemn la prostituţie, înlesnire a practicării prostituţiei şi tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei cu privire la G.D., iar în cursul anului 2012 a comis acte de îndemn la prostituţie şi înlesnire a practicării prostituţiei cu privire la M.E.C., mai precis Ie-a transportat pe ambele fete la Paris în Franţa, unde acestea s-au prostituat la cererea sa şi în folosul lui, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
Faptele inculpatului Z.V., care în cursul anului 2012 a exploatat-o sexual, la Paris, în Franţa, pe G.D., mai precis a cazat-o într-o baracă a sa din Paris, a transportat-o la stradă, a supravegheat-o pe ceasta în timp ce întreţinea relaţii sexuale contra cost cu clienţi, obligând-o să practice prostituţia în folosul său, scop în care a bătut-o de mai multe ori, însuşindu-şi toţi bani obţinuţi de fată la stradă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Faptele au fost comise în concurs real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Relevând împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului Z.V., instanţa a reţinut că acesta are 22 ani, nu posedă antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei. Din verificările efectuate prin intermediul C.C.P.I. reiese că acesta este cunoscut pe teritoriul Franţei pentru mai multe fapte de furt.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere următoarele criteriile generale de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzută de lege - închisoarea de la 3 la 15 ani, de la 2 ani la 7 ani - gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, numărul actelor materiale, numărul părţilor vătămate, modul şi mijloacele de săvârşire şi, nu în ultimul rând, atitudinea total nesinceră de care a dat dovadă inculpatul pe parcursul întregului proces penal.
În consecinţă, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul Z.V., la: 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 64 C. pen., ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 2 ani, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Astfel, instanţa a constatat că în cauză gravitatea faptei şi împrejurările de comitere, chiar dacă într-o societate democratică dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta valorile sociale fundamentale, impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ şi, cu atât mai mult, să exercite o funcţie publică dintre cele prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 64 C. pen., ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, i s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Astfel, instanţa a constatat că în cauză inculpatul a comis o infracţiune de proxenetism, iar gravitatea faptelor relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum sunt libertatea de acţiune şi de voinţă, libertatea sexuală, viaţa intimă şi integritatea corporală a unor persoane şi, prin urmare, chiar dacă într-o societate democratică dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la libertate al persoanelor, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegea corpului legislativ.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, alături de care i-a fost aplicată inculpatului, pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Instanţa de fond a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, precum şi de considerentele expuse mai sus, a dispus interzicerea exercitării, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen.: dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din 07 aprilie 2011 şi a arestului preventiv începând cu 16 decembrie 2012 lăzi.
Instanţa, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, dat fiind faptul că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că inculpatul a comis fapte incriminate de legea penală şi sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că partea vătămată G.D. nu a înţeles să participe în procesul penal în calitate de parte civilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 lei, sumă obţinută prin exploatarea părţii vătămate. La stabilirea cuantumului acestei sume instanţa a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate G.D. cu privire la sumele obţinute prin exploatarea sa (fila 30 dosar urmărire penală).
Instanţa a constatat că prin ordonanţa emisă în Dosar nr. 124/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Alba Iulia la data de 17 decembrie 2012 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat administrativ în mun. Galaţi, jud. Galaţi înscris în C.F. 15, imobil aflat în proprietatea inculpatului şi, în baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. a dispus menţinerea măsurii sechestrului asigurător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul Z.V., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi pe cale de consecinţă să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzut de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) Cod raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în subsidiar, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei sau dispunerea suspendării sub supraveghere. Totodată s-a apreciat că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa emisă în Dosarul nr. 124/D/P/2012.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că, referitor la infracţiunea de proxenetism reţinută în sarcina inculpatului, instanţa de fond a omis să analizeze un aspect elocvent şi anume acela al activităţii numitei G.D. pe teritoriul Franţei înainte să-l cunoască pe inculpat, şi anume faptul că partea vătămată practica prostituţia atunci când inculpatul a întâlnit-o în Port d"Aubervillers, el insistând să renunţe la această activitate. S-a menţionat că nu există nicio probă la dosarul cauzei care să-l acuze pe inculpat că ar fi îndemnat, înlesnit sau ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către G.D.
În privinţa infracţiunii de proxenetism reţinută ca fiind săvârşită în dauna persoanei M.E.C., analizând întreg materialul probator, inclusiv declaraţia acesteia, s-a apreciat că rezultă fără niciun dubiu că nu a îndemnat-o sau nu a înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta şi cu atât mai puţin nu a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei, atâta timp cât persoana respectivă nu a practicat prostituţia.
Referitor la infracţiunea de trafic de persoane în dauna părţii vătămate G.D., s-a menţionat că, în mod greşit, prima instanţa a reţinut că inculpatul ar fi săvârşit-o, pe baza declaraţiei acesteia şi a unor convorbiri telefonice care nu relevă nimic, fără a lua în considerare celelalte probe de la dosarul cauzei. S-a învederat în acest sens că instanţa a luat în considerare declaraţia unei martore care ar fi arătat că a văzut-o pe partea vătămată practicând prostituţia în zona Saint Denis din Paris, însă în actul de sesizare s-a reţinut că persoana vătămată ar fi fost obligată să practice prostituţia în Port d"AubervilIers. S-a apreciat că declaraţiile membrilor familiei persoanei vătămate nu pot fi luate în considerare deoarece relatările acestora au la bază cele spuse de partea vătămată. S-a menţionat de asemenea că un alt aspect care relevă că partea vătămată nu spune adevărul este acela că nu se constituie parte civilă în cauză.
S-a făcut referire şi la faptul că inculpatul a fost de acord cu efectuarea testului poligraf, rezultat care i-a fost total favorabil şi în baza căruia se poate trage concluzia că nu a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa. în acelaşi sens, s-a menţionat că partea vătămată nu a putut fi testată din cauza consumului de etnobotanice, însă cu toate acestea, în aceeaşi zi, i s-a luat declaraţie, care a fost valorificată de instanţă.
Hotărârea a fost criticată de inculpat şi în ceea ce priveşte măsura confiscării sumei de 100.000 lei ce reprezintă contravaloarea exploatării persoanei vătămate, măsură apreciată ca nelegală, deoarece a fost luată exclusiv în baza declaraţiei acesteia. Cu ocazia susţinerii orale a apelului apărătorul inculpatului a arătat că solicită şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită asupra apartamentului inculpatului, apreciind că aceasta este total nejustificată.
S-a apreciat ca nejustificat de mare şi cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul, respectiv suma de 25.950 lei.
Prin Decizia penală nr. 175/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba lulia a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a fost menţinută măsura arestării preventive, cu deducerea prevenţiei şi obligarea a cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că instanţa de fond a reţinut, în mod corect, starea de fapt prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale, fiind nefondată susţinerea inculpatului-apelant în sensul că hotărârea de condamnare nu se bazează pe probe care să confirme vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzut de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În legătură cu declaraţiile succesive ale părţii vătămate G.D., Curtea a constatat că instanţa de fond a procedat la o analiză fundamentată a acestora, expunând motivele pentru care a înţeles să acorde forţă probatorie aspectelor relatate de partea vătămată G.D. cu ocazia audierilor din datele de 14 noiembrie 2012, 15 noiembrie 2012, 12 decembrie 2012, 20 decembrie 2012 şi 15 ianuarie 2013 (copiile declaraţiilor aflate la filele 13-15, 29-34, 40 din dosarul de urmărire penală), înlăturând declaraţiile părţii vătămate G.D. din data de 09 ianuarie 2013 (fila 38-39) şi declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti în data de 29 aprilie 2013 (fila 43), modificarea poziţiei procesuale a acesteia datorându-se influenţei membrilor familiei inculpatului.
Astfel cum a arătat partea vătămată în declaraţia din data de 15 ianuarie 2013, părinţii inculpatului au contactat-o telefonic de mai multe ori pentru a-şi retrage declaraţiile, motiv pentru care a plecat din Sebeş în Galaţi, unde aceştia au luat legătura cu un avocat care i-a sfătuit să dea o declaraţie la notar prin care să spună că nu e adevărat ce a declarat anterior (fila 40 dosar urmărire penală). Faptul că asupra părţii vătămate s-au exercitat presiuni pentru a-şi schimba declaraţiile, rezultă şi din declaraţia martorului B.V. - tatăl părţii vătămate.
Cu ocazia audierii din data de 07 ianuarie 2013, martorul a declarat că a fost contactat telefonic de tatăl inculpatului în data de 04 ianuarie 2013, acesta spunându-i că ar vrea să se înţeleagă, ca el să-şi retragă declaraţia, iar în după-amiaza acelei zile fiica lui a plecat de acasă, spunându-i la telefon că merge la Galaţi pentru a se întâlni cu părinţii inculpatului. Martorul a arătat că a doua zi a fost sunat de partea vătămată care i-a spus că vrea să se împace cu inculpatul, iar în data de 09 ianuarie 2013 a fost sunat din nou fiica lui, de pe telefonul tatălui inculpatului, acesta spunându-i că vrea să-şi refacă viaţa împreună cu inculpatul şi să îl scoată din puşcărie.
Din declaraţiile martorului B.V. din datele de 09 ianuarie 2013 şi 10 ianuarie 2013 (filele 104-105) se desprinde în mod cert ideea că familia inculpatului a profitat de labilitatea psihică a părţii vătămate, de faptul că aceasta este consumatoare de droguri (martorul arătând că tatăl inculpatului i-a oferit părţii vătămate bani pentru a-şi cumpăra droguri), partea vătămată G.D. spunându-i tatălui său că părinţii inculpatului ţin foarte mult la ea şi îi cumpără tot ce vrea.
Aspecte relevante referitoare la încercările membrilor familiei inculpatului de a o determina pe partea vătămată, inclusiv pe părinţii acesteia să-şi schimbe declaraţiile în favoarea inculpatului, au fost relatate şi de martora B.D., mama părţii vătămate (declaraţia din data de 10 ianuarie 2013, fila 110 dosar urmărire penală).
Curtea a reţinut că veridicitatea declaraţiilor părţii vătămate în care descrie modalitatea în care a acţionat inculpatul în timp ce se aflau în Franţa, exercitând de la un moment dat acte de violenţă asupra sa şi monitorizând cu atenţie sumele pe care le obţinea din practicarea prostituţiei (conţinutul declaraţiilor fiind expus pe larg în hotărârea instanţei de fond) a fost confirmată şi de faptul că doar aceste declaraţii se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: conţinutul convorbirii telefonice purtate în data de 01 decembrie 2012 de partea vătămată cu martorul B.F., în care partea vătămată arată că în urmă cu două luni inculpatul i-a rupt „maxilaru", că era urmărită de inculpat în locurile unde „muncea" - practica prostituţia, că obţinea sume de bani consistente din practicarea prostituţiei; adresa Spitalului Clinic Judeţean Sf. Apostol Andrei Galaţi, care confirmă faptul că partea vătămată a fost internată în perioada 26 septembrie 2012 - 28 septembrie 2012 în Secţia Chirurgie Maxilo Facială, cu diagnosticul „fractură unghi mandibular drept şi corn stâng" şi conferă veridicitate afirmaţiilor făcute de partea vătămată în declaraţiile date, în convorbirea telefonică purtată cu martorul B.F., în sensul că a fost agresată fizic de inculpat, care a exploatat-o în vederea practicării prostituţiei; declaraţiile martorei S.E., reprodusă în considerentele hotărârii de către instanţa de fond, care a declarat că a văzut-o pe partea vătămată pe stradă în Paris, îmbrăcată sumar şi, în urma discuţiilor purtate cu aceasta, a aflat că inculpatul „a dus-o la stradă să practice prostituţia", iar în momentul în care Ie-a surprins povestind a bătut-o pe partea vătămată; faptul că martora nu a indicat în declarata din faza de urmărire penală toate locaţiile în care a văzut-o pe partea vătămată nu este de natură a pune la îndoială veridicitatea celor afirmate, astfel cum a susţinut apărătorul inculpatului; declaraţiile martorilor B.D., B.V. senior, B.V. junior, membrii familiei părţii vătămate, care au relatat ceea ce au aflat de la partea vătămată G.D. după ce aceasta a revenit în tară,
Deşi în motivele de apel s-a arătat că aceste declaraţii nu pot fi luate în considerare, Curtea a apreciat că atâta timp cât aspectele relatate de partea vătămate sunt confirmate şi de alte mijloace de probă, nu se impune înlăturarea declaraţiilor martorilor, argumentat exclusiv de faptul că martorii sunt rudele părţii vătămate.
Curtea a constatat nefondată şi susţinerea inculpatului apelant în sensul că rezultatul testării la poligraf confirmă nevinovăţia sa, în condiţiile în care concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinpcă întocmit de I.P.J. Sibiu - Serviciul Criminalistic în data de 24 ianuarie 2013 nu au fost în sensul că inculpatul a fost sincer la întrebările relevante cauzei, ci în sensul imposibilităţii pronunţării expertului criminalist, menţinându-se că această imposibilitate se poate datora consumului anterior de droguri, astfel cum a afirmat inculpatul în discuţiile purtate cu expertul criminalist anterior testării (fila 87-93 dosar urmărire penală).
Referitor la partea vătămată, Curtea a observat că, în conţinutul aceluiaşi raport de constatare, s-a consemnat faptul că aceasta a fost supusă interviului pretestîn data de 14 ianuarie 2013 când, datorită stării psiho-fizice inadecvate, posibil din cauza influentei substanţelor cu efect halucinogen sau psihotrop, numita G.D. a fost declarată inaptă pentru examinare. Cu ocazia discuţiilor purtate cu expertul criminalist partea vătămată a arătat că, în ultima declaraţie dată la D.I.I.C.O.T. în data de 09 ianuarie 2013, a minţit la insistentele soacrei sale şi „din dorinţa de a-l ajuta pe Fodiţă să iasă din arest", aspecte consemnate în cuprinsul raportului de constatare. Deşi apărătorul inculpatului a susţinut în fata instanţei de apel că în aceeaşi zi partea vătămată a fost audiată de procuror, din declaraţia de la fila 39 dosar urmărire penală reiese că audierea a avut loc în data de 15 ianuarie 2013, respectiv în ziua următoare prezentării părţii vătămate la desfăşurarea interviului pretest. De altfel, chiar dacă susţinerea apărătorului inculpatului ar fi fost reală, faptul că o persoană nu este aptă să fie supusă testării la poligraf, Curtea a apreciat că aceasta nu înseamnă că are discernământul afectat şi că declaraţiile sale nu pot fi luate în considerare.
Concluzionând, pentru motivele expuse anterior, coroborat cu aspectele reţinute de instanţa de fond cu ocazia analizării mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reţinut că vinovăţia inculpatului în săvârşirea actelor de îndemn, înlesnire şi tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată G.D. în perioada 2010-2011, precum şi exploatarea sexuală a acesteia în cursul anului 2012, când a transportat-o în stradă, a supravegheat-o în timp ce întreţinea relaţii sexuale contra cost, obligând-o să practice prostituţia în folosul său şi prin exercitarea de acte de violenţă, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În privinţa actelor materiale de proxenetism exercitate de inculpatul Z.V. în privinţa numitei M.E., Curtea a constatat că, din declaraţiile părţii vătămate G.D., coroborate cu conţinutul convorbirii telefonice purtate între aceasta şi inculpatul Z.V., cu conţinutul convorbirii telefonice purtate între martora M.E. şi inculpat, precum şi cu declaraţiile inculpatului, reiese că inculpatul a comis acte de îndemn şi de înlesnire a practicării prostituţiei de către aceasta.
Curtea a apreciat că, în mod nejustificat, în motivele de apel s-a arătat că nu există nicio probă că martora M.E. a practicat prostituţia în Franţa şi că inculpatul ar fi ajutat-o în acest sens, în condiţiile în care inculpatul Z.V. a recunoscut în declaraţia dată în faţa procurorului în data de 09 ianuarie 2013 că M.E. i-a spus că are nevoie de bani şi I-a întrebat dacă o poate duce în Franţa, respectiv dacă cunoaşte pe cineva acolo deoarece dorea să se prostitueze, că i-a spus fetei că ştie un loc în Paris, la stradă, unde poate practica prostituţia şi a fost de acord să o ducă în Franţa şi că a dus-o pe fată „la stradă în Paris", însă fata nu a stat deoarece era frig şi nu i-a plăcut.
Curtea a apreciat că din conţinutul convorbirii telefonice interceptate, din data de 17 noiembrie 2012, purtată între inculpat şi M.E. (redat în procesul verbal de la fila 194 dosar urmărire penală şi reprodusă în considerentele hotărârii instanţei de fond), se confirmă faptul că aceasta a practicat prostituţia, la finalul discuţiei martora arătând că trebuie să închidă telefonul pentru că are un client.
De asemenea au fost apreciate ca relevante declaraţiile părţii vătămate G.D. care a arătat că inculpatul i-a spus că şi-a găsit o fată într-un club din Brăila, pe care a dus-o în Franţa la prostituţie şi că împărţea pe jumătate cu aceasta sumele de bani obţinute din prostituţie (fila 34 dosar urmărire penală). Susţinerile părţii vătămate au fost confirmate şi de conţinutul convorbirii telefonice purtate cu inculpatul în data de 10 decembrie 2012, din care reiese că inculpatul a gonit-o pe M.E. din Franţa pentru că nu o suporta.
Contrar susţinerii inculpatului apelant, Curtea a constatat că toate aceste mijloace de probă confirmă faptul că inculpatul a exercitat acte de îndemn şi înlesnire a practicării prostituţiei de către martora M.E.
Pe cale de consecinţă, apreciind ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului Z.V. în săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, Curtea nu a dat curs solicitării apelantului de a desfiinţa sentinţa penală atacată şi de a dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Referitor la solicitarea subsidiară de a se dispune suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei, Curtea a constatat că, pentru dispunerea acestor modalităţi de individualizare a executării pedepsei, s-ar impune în primul rând o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, astfel încât pedeapsa rezultantă să nu depăşească 3 ani închisoare (dacă s-ar viza aplicarea art. 81 C. pen.), respectiv 4 ani închisoare (dacă s-ar viza aplicarea art. 861 C. pen.).
Analizând hotărârea apelată în privinţa individualizării judiciare a pedepselor stabilite în sarcina inculpatului Z.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a procedat la aplicarea corectă a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele de 4 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare, apropiate de minimul special prevăzut de lege, reflectând gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, apreciat ca fiind destul de ridicat atât prin prisma împrejurărilor concrete de comitere a acestora, astfel cum au fost reţinute de instanţa de fond, cât şi prin prisma aspectelor legate de persoana inculpatului. Curtea a reţinut că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, iar prin intermediul membrilor familiei sale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, partea vătămată fiind influenţată în mod constant să-şi schimbe poziţia procesuală. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba a rezultat că inculpatul nu-şi asumă responsabilitatea faptelor, nu manifestă empatie faţă de victime - pe care de altfel nici nu le identifică, iar motivaţia intrinsecă pentru schimbarea comportamentului său este minimă. Cu toate că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale în România, din declaraţiile inculpatului şi din datele comunicate de autorităţile franceze, a reieşit că acesta s-a implicat în săvârşirea de infracţiuni pe teritoriul Franţei (fila 343 dosar urmărire penală).
Din aceste motive, Curtea a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului Z.V. de către instanţa de fond pentru a se da curs solicitării formulate în motivele de apel în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., pentru atingerea scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei fiind necesară executarea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate.
În privinţa măsurii confiscării speciale a sumei de 100.000 lei, Curtea a constatat că aceasta a fost dispusă în mod legal şi temeinic de instanţa de fond, în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., cuantumul acestei sume rezultând din declaraţia părţii vătămate G.D., care a declarat că la începutul lunii noiembrie 2012, a venit în tară împreună cu inculpatul şi au cumpărat un apartament cu o cameră în Galaţi cu suma de 100.000 lei, pe care inculpatul l-a intabulat pe numele său, că banii proveneau din practicarea prostituţiei, în condiţiile în care câştiga sume cuprinse între 600-1.000 euro/seară, sume care i-au fost luate de inculpat, iar raportat la perioada îndelungată de timp în care partea vătămată a practicat prostituţia în folosul inculpatului este plauzibilă obţinerea sumei achitată de acesta cu titlu de preţa' apartamentului.
Deşi în contractul de vânzare cumpărare depus la dosar s-a menţionat că preţul apartamentului a fost de 63.300 lei, în declaraţia dată în fata procurorului inculpatul a învederat faptul că achitat pentru apartament „un miliard şi cincizeci milioane lei vechi", astfel cum a susţinut partea vătămată G.D. De altfel, inculpatul nu a făcut dovada că presta vreo activitate legală din care să realizeze venituri, din referatul de evaluare reieşind că nu are nicio calificare profesională, acesta arătând că în Franţa s-a ocupat cu colectarea fierului vechi, astfel încât, Curtea a apreciat că instanţa de fond a valorificat în mod corect declaraţiile părţii vătămate, susţinerile inculpatului referitoare la provenienţa sumei de bani achitate pentru apartamentul respectiv din colectarea fierului vechi sau din împrumuturi acordate de membrii familiei sale nefiind susţinute de nici un mijloc de probă (de altfel în declaraţiile date membrii familiei inculpatului nu fac referire la faptul că i-ar fi împrumutat sau i-ar fi oferit acestuia sume de bani pentru a-şi cumpăra locuinţa).
Pe cale de consecinţă, Curtea a apreciat ca fiind legală şi dispoziţia de instituire a măsurii sechestrului asigurător asupra apartamentului cumpărat de inculpat, măsură menţinută prin hotărâre de către instanţa de fond, aceasta fiind necesară în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării speciale dispuse în privinţa sumei de 100.000 lei.
Referitor la cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul prin hotărârea instanţei de fond, Curtea a constatat că din suma totală de 25.950 lei, cheltuielile aferente fazei de urmărire penală au fost în sumă de 25.000 lei (fiind redată natura cheltuielilor şi cuantumul pentru fiecare categorie în parte în nota depusă la fila 401 în dosarul de urmărire penală, cu menţiunea că doar costul interceptării convorbirilor s-a ridicat la suma de 22.502,92 lei), iar suma de 950 lei reprezintă cuantumul cheltuielilor judiciare aferente fazei cercetării judecătoreşti (din care 150 lei onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, iar suma de 700 lei aferentă cheltuielilor efectuate pe parcursul celor 7 termene de judecată acordate de instanţa de fond). Astfel, a fost apreciată, ca nefondată, susţinerea inculpatului-apelant că obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 25.950 lei este total nejustificată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul Z.V., care a susţinut în cuprinsul motivelor scrise depuse la 25 octombrie 2013 (filele 3-5) şi 7 martie 2014 (filele 38-43), cât şi cu ocazia dezbaterilor, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 (lipsa laturii obiective), întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă că a săvârşit vreun act material ce intră în conţinutul laturii obiective a infracţiunii si, totodată, nu se poate reţine, ca şi modalitate de săvârşire a faptei, nici recrutarea (în condiţiile în care inculpatul şi partea vătămată au locuit în concubinaj o perioadă îndelungată de timp), nici transportarea (întrucât aceştia au călătorit prin toată ţara, locuind inclusiv la părinţii părţii vătămate), nici cazarea (având în vedere că au locuit împreună în mai multe locaţii din ţară şi străinătate) şi nici constrângerea (întrucât au convieţuit împreună peste 2 ani de zile), motiv pentru care se impune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen.
Invocând temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a arătat că, în mod greşit, s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen., dispunându-se confiscarea sumei de 100.000 lei, pe considerentul că suma provine din traficarea părţii vătămate, în condiţiile în care inculpatul primise de la tatăl său banii pentru cumpărarea unui apartament, iar partea vătămată obţinuse foloase materiale din practicarea prostituţiei,
Invocând acelaşi temei de casare, s-a arătat că instanţele inferioare au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită fiind greşit individualizată.
Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, dar şi din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., înalta Curte apreciază recursul formulat de inculpat ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatului, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
2. Referitor la prima critică formulată de recurentul inculpat Z.V., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi care vizează lipsa unui element constitutiv al infracţiunii (lipsa laturii obiective, respectiv faptele inculpatului neconstituind acte materiale specifice laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane) Înalta Curte constată, că, prin formularea acesteia, se contestă, în realitate, probele administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută de instanţele inferioare, încercând să se acrediteze ideea că materialul probator administrat în cauză nu confirmă faptul că recurentul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, situaţie care nu se încadrează, însă, în motivul de recurs menţionat, putând fi circumscrisă, eventual, cazului de casare de la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond, însă numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt.
Însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, context în care critica formulată de recurent nu mai poate face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat anterior, doar la chestiuni de drept, nu şi la erori de fapt cum este cea invocată de inculpat.
Referitor la cea de-a doua critică formulată de recurent, Înalta Curte constată că, deşi s-a invocat ca şi temei de casare art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susţinerile sale în sensul că, în mod greşit, au fost aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen., vizează, în concret, greşita stabilire a situaţiei de fapt, pe baza interpretării eronate a probatoriului, aspecte care nu reprezintă şi nu pun în discuţie chestiuni de legalitate, putând eventual constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, dar care, aşa cum s-a arătat anterior, a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, astfel încât susţinerile circumscrise acestui motiv de recurs nu mai pot face obiectul analizei de către înalta Curte în calea de atac promovată de inculpat.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică formulată în cadrul aceluiaşi motiv de recurs, înalta Curte constată că aceasta nu vizează, de fapt, greşita aplicare a legii, ci reindividualizarea pedepsei stabilite inculpatului Z.V.; susţinerile recurentului se puteau circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., însă acest temei de casare a fost modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauza dedusă judecăţii, recurentul inculpat Z.V. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, considerată prea mare în raport cu circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
3. Examinând cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. şi realizând o comparare a prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare), Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat este legea penală anterioară, privită atât prin raportare la fiecare instituţie de drept penal aplicabilă în speţă, cât şi în urma aprecierii globale a acestora şi a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispoziţiilor incidente în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, inculpatul Z.V. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiune care îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., limitele de pedeapsă fiind aceleaşi ca şi în reglementarea anterioară (de la 3 la 10 ani închisoare), astfel încât nu se pune problema determinării legii penale mai favorabile pentru această infracţiune.
Totodată, inculpatul Z.V. a mai fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. în noua reglementare (art. 213 alin. (1) C. pen.) infracţiunea este sancţionată cu închisoare tot de 2 la 7 ani si. interzicerea exercitării unor drepturi, limitele de pedeapsă fiind aceleaşi ca şi în reglementarea anterioară, astfel încât nici pentru această infracţiune nu se pune problema determinării legii penale mai favorabile.
Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate reţinută în sarcina inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevantă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce instanţele inferioare nu au dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei.
Pe de altă parte, se observă, însă, că noua lege penală generală este mai puţin favorabilă decât cea anterioară prin introducerea condiţiei suplimentare de existentă a infracţiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înţelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), cu consecinţa restrângerii sferei de incidenţă a dispoziţiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârşit un ansamblu infracţional faptic şi extinderea corelativă a situaţiilor de reţinere a unui concurs de infracţiuni (situaţie care, evident, este mai puţin favorabilă inculpatului), al cărui tratament penal constă în cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.), spre deosebire de legea anterioară, mai favorabilă, care prevede cumulul juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969).
De asemenea, Înalta Curte constată că legea anterioară apare ca fiind mai favorabilă inculpatului şi din perspectiva tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, constând în cumulul juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), spre deosebire de legea nouă, care prevede cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.).
Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru recurentul inculpat este C. pen. anterior care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a recurentului, creează acestuia o situaţie mai avantajoasă.
Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (1968), care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Z.V.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.(1968), va deduce prevenţia inculpatului Z.V. de la 16 decembrie2012 lăzi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte vătămată G.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V. împotriva Deciziei penale nr. 175/A din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2012 la 13 martie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata parte vătămată G.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 919/2014. Penal. Proxenetismul (art. 329... → |
|---|
