ICCJ. Decizia nr. 893/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 893/2014
Dosar nr. 24892/3/2013
Şedinţa publică din 12 martie 2014
Deliberând asupra recursului inculpatului C.G. declarat împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza actelor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 618 din 2 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen. cu reţinerea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G., domiciliat în România, municipiul Bucureşti, sector 2, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen. şi privind aceeaşi infracţiune arătată mai sus, i s-a interzis inculpatului C.G. exercitarea pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d), e) C. pen., ca pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. în baza art. 88 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului C.G., perioada arestării preventive din data de 23 mai 2013 până la zi, inclusiv. în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.G.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b), alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii. S-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.
S-a luat act că părţile vătămate C.P. şi S.C.U. „Sfântul Pantelimon" Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 349 raportat la art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.G. la plata sumei de 3.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1908/P/2013 din data de 15 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
Conform raportului de expertiză medico-legală din data de 2 iulie 2013, C.P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu un obiect tăietor-înţepător, tip cuţit. Leziunile traumatice pot data din 21 aprilie 2013 şi necesită 14-16 zile de mgrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv, leziunile traumatice suferite în 21 aprilie 2013 i-au pus victimei viaţa în primejdie.
S-a apreciat că săvârşirea infracţiunii de către inculpat, în modalitatea mai sus prezentată reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, în data de 21 aprilie 2013, înjurai orei 950, Secţia 7 Poliţie a fost sesizată de Dispeceratul 112 cu privire la faptul că în apropierea bisericii „Sf. Dumitru" de pe şoseaua din sector 2, o persoană de sex femeiesc a fost înjunghiată.
Victima a fost identificată în persoana numitei C.P., aceasta fiind transportată la S.C.U. „Sfântul Pantelimon" Bucureşti unde a fost internată cu următorul diagnostic la prezentare: „plagă înjunghiată în zona axilară stânga, prin agresiune, pneumotorax stâng. Plagă înţepată regiune cervicală posterioară prin agresiune".
Fiind audiată în cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că este căsătorită cu inculpatul C.G. de aproximativ 25 de ani, având împreună cu acesta 7 copii, dintre care 2 minori. De aproximativ 3 ani, victima avea o relaţie de concubinaj cu martorul P.G., zis „T.", în ultima perioadă mutându-se împreună cu acesta.
În momentul în care inculpatul C.G. a aflat de relaţia de concubinaj a soţiei sale, a încercat să o convingă să revină la domiciliul conjugal, uneori apelând la ameninţări la adresa soţiei şi a concubinului ei.
După o scurtă perioadă (12 - 20 aprilie 2013) în care victima a revenit la domiciliul conjugal pentru a se ocupa de înmormântarea unuia dintre fii săi, pe data de 20 aprilie 2013 victima s-a întors la concubinul său, fără ştirea soţului C.G.
Pe fondul tensiunilor generate de relaţia de concubinaj a soţiei sale, în data de 21 aprilie 2013, înjurai orei 9,30, inculpatul C.G. a mers la biserica Sf. Dumitra situată pe şoseaua din sector 2, unde ştia că se va întâlni cu victima. Aceasta era însoţită de concubinul ei, martorul P.G. şi de sora sa, martora R.A.
Partea vătămată a relatat că în timp ce se afla în curtea bisericii, în apropierea porţii de acces dinspre str. M.P., l-a observat pe soţul ei îndreptându-se spre ea şi reproşându-i faptul că a plecat de acasă. Victima a menţionat că inculpatul s-a apropiat de ea, a pus-o jos lângă gard şi i-a aplicat cu un cuţit pe care îl avea asupra sa două lovituri, una în zona cefei iar cealaltă în zona toracelui, între coaste, în partea stângă. După comiterea agresiunii, inculpatul a continuat să o înjure pe victimă, după care a plecat printre blocuri, în direcţia str. M.P.
Martora R.A., a arătat că în dimineaţa de 21 aprilie 2013, în jurul orei 9.30, aflându-se în curtea bisericii menţionate, la un moment dat l-a văzut intrând în curte pe inculpatul C.G.
Prima lovitură i-a aplicat-o în zona cefei, după care i-a mai aplicat două lovituri în zona coastelor, în partea stângă. în momentul în care se pregătea să lovească din nou, a fost oprit de persoanele aflate îa zonă care au şi sunat la poliţie, determinându-l astfel pe agresor să se oprească şi să părăsească locul faptei.
Aceste aspecte privind modul în care partea vătămată C.P. a fost înjunghiată de inculpatul C.G. au fost confirmate şi de declaraţiile martorilor oculari P.G., O.M., G.M.G., T.I.G. şi D.I.
De asemenea, martora R.I. a declarat că a discutat cu inculpatul C.G. cu o zi înainte de comiterea faptei, pe data de 20.4.2013, acesta fiind furios din cauza relaţiei de concubinaj a soţiei sale. Martora a precizat că la un moment dat inculpatul a afirmat referindu-se la soţia sa: am să-i iau viaţa, nu mă las pînă nu o omor.
Martora a mai declarat că a purtat o nouă discuţie cu inculpatul C.G. imediat după comiterea faptei, ocazie cu care i-a reproşat acestuia cele întâmplate. Inculpatul i-a răspuns: am tăiat-o pe sor-ta, i-am dat-o sub coastă, dar n-am apucat s-o omor bine că a sărit lumea.
Fiind audiat de organele de urmărire penală, inculpatul C.G. a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost cercetat, regretând săvârşirea acesteia.
Cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei, inculpatul a susţinut că a dorit să vorbească cu amantul soţiei sale, dar că acesta a fugit. în continuare, inculpatul a discutat în contradictoriu cu soţia sa, reproşându-i că a plecat de acasă, că nu are grijă de familie, de copii. In momentele imediat următoare, discuţia a degenerat, iar inculpatul a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa cu care a lovit victima de mai multe ori. Inculpatul a precizat că, din pricina îmbulzelii create, nu mai reţine de câte ori a lovit-o pe soţia sa şi nici zona unde a lovit-o.
Cu privire la cuţitul folosit, inculpatul a menţionat că îl avea asupra sa pentru eventualitatea că s-ar fi întâlnit cu amantul soţiei sale.
Pe baza declaraţiilor inculpatului, în cauză s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpatul a relatat cele întâmplate în dimineaţa respectivă, direcţia din care a venit în curtea bisericii, locul unde a întâlnit victima, locul în care a înjunghiat-o şi direcţia în care a plecat după comiterea faptei.
De asemenea, în actul de sesizare a instanţei s-a mai menţionat că aspecte relevante privind comiterea infracţiunii de către inculpatul C.G. reies şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate în baza actelor de autorizare emise în cauză.
S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.G., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
Cu privire la inculpatul C.G. s-a precizat că este în vârstă de 49 de ani, căsătorit, are doi copii minori în întreţinere, studii 10 clase, fără ocupaţie.
După comiterea faptei, deşi cunoştea faptul că este căutat de organele judiciare, inculpatulului i s-a emis mandatul de arestare în lipsă emis pe numele său.
Tot în legătură cu circumstanţele de ordin personal ale inculpatului, în rechizitoriu s-a mai precizat că din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul C.G. a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unor infracţiuni contra patrimoniului, însă nu se poate reţine comiterea faptei care face obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare pentru aceste fapte.
Prin încheierea din data de 9 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 17022/3/2013 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare începând cu data de 23 mai 2013. Ulterior, prin încheierea din data de 18 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 22023/3/2013, Tribunalul Bucureşti a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru încă 3 o de zile, până la data de 21 iulie 2013 inclusiv. în cursul urmăririi penale, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă învinuirea ce i se aduce şi dreptul de a fi asistat de un apărător, potrivit art. 6 C. proc. pen., fiind asistat de un apărător din oficiu, în conformitate cu art. 171 C. proc. pen. De asemenea, la finalizarea cercetărilor, în temeiul art. 250 C. proc. pen., inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală. Cu această ocazie inculpatul a recunoscut fapta comisă şi a regretat-o.
În faza de judecată instanţa a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare al instanţei, solicitând astfel să se facă aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi, luând în considerare şi cele declarate la termenul de judecată din data de 29.7.2013 de către inculpat, instanţa de fond a apreciat că acuzarea formulată de către procuror împotriva acestuia este confirmată de materialul probator, săvârşirea faptei imputate - astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu - fiind pe deplin dovedită.
Instanţa de fond a reţinut că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de omor constă în uciderea unei persoane în viaţă printr-o acţiune violentă sau neviolentă sau printr-o inacţiune ilicită a inculpatului care s-a concretizat în aplicarea a două lovituri de cuţit asupra părţii vătămate C.P.
Urmarea imediată a infracţiunii de omor o reprezintă moartea victimei, iar legătura de cauzalitate rezultă din acţiunea subiectului activ, care reprezintă cauza morţii.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infiacţiunii,- aceasta se comite cu intenţie directă sau indirectă. Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, aspect care rezultă atât din afirmaţiile pe care acesta le-a făcut către martora R.I., anterior şi ulterior comiterii faptei, cât şi din împrejurarea că loviturile cu cuţitul pe care le-a aplicat au vizat zone vitale ale corpului victimei, mai precis regiunea laterală stânga a toracelui şi regiunea suprascapulară. îndreptarea conştientă a acţiunii violente spre o zonă vitală a corpului precum şi folosirea cuţitului, obiect apt de a produce moartea, relevă în mod limpede intenţia de a ucide.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a C. pen. (condiţiile suspendării pedeapsei stabilite în legea specială pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., gradul de pericol social al faptei, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului (inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în întreţinere, nu avea nicio ocupaţie la data comiterii faptei).
Instanţa de fond a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate în cuantum de 7 ani pentru fapta de tentativă la omor calificat reprezintă o justă individualizare a pedepsei, în raport de gravitatea faptei şi de periculozitatea făptuitorului, această pedeapsă fiind aptă să conducă la realizarea scopurilor represiv şi preventiv al pedepsei, astfel cum sunt stabilite de art. 52 C. pen.
Având în vedere specificul faptei, obiectul juridic al acesteia, relaţia soţ - soţie existentă între inculpat şi victimă, instanţa de fond a constatat ca fiind necesară interzicerea exercitării pe o durată de 7 ani a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, a drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, ca pedeapsă complementară. Interzicerea drepturilor părinteşti şi a celui de a fi tutore sau curator se impun având în vedere fapta în materialitatea sa, instanţa a considerat că o persoană care este în stare să comită acte de violenţă fizică asupra soţiei sale, cu intenţia de a-i lua viaţa, nu este o persoană demnă de a creşte sau de a educa minori.
Pe durata executării pedepsei într-un loc de deţinere, inculpatul va fi lipsit şi de exercitarea aceloraşi drepturi arătate mai sus, dar cu titlu de pedeapsă accesorie.
Instanţa de fond a dispus şi deducerea perioadei în care inculpatul a fost privat de libertate în mod preventiv.
S-a mai reţinut că partea vătămată C.P. a declarat oral la termenul din data de 29 iulie 2013 că nu se constituie parte civilă în cauză.
În ceea ce priveşte partea vătămată S.C.U. Sfântul Pantelimon Bucureşti, s-a constatat că până la momentul pronunţării sentinţei, această parte nu a înştiinţat instanţa despre o eventuală voinţă a sa de a se constitui parte civilă în cauză.
În ceea ce priveşte celelalte aspecte ale cauzei, instanţa de fond a dispus şi confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii şi pe care acesta l-a aruncat, în fuga sa de la locul faptei, peste zidul cimitirului „Reînvierea", cuţitul nemaiputând fi recuperat.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) C. pen., instanţa de fond--a dispus confiscarea specială a sumei de 35 de lei reprezentând contravaloarea cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Instanţa de fond a luat act că părţile vătămate C.P. şi S.C.U. „Sfântul Pantelimon" Bucureşti nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.G. şi partea civilă S.C.U. „ Sf. Pantelimon".
Inculpatul C.G. a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanţa de fond, pe motiv că în mod greşit nu s-a reţinut scuza provocării, solicitând micşorarea pedepsei.
II. Prin Decizia penală nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.G. şi de partea civilă S.C.U. „Sf Pantelimon" împotriva sentinţei penale nr. 618 din 02 august 2013, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
S-a dedus detenţia preventivă de la 23 mai 2013 la zi. A fost menţinută starea de arest a inculpatului. A fost obligat apelantul C.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelanta parte civilă S.C.U. „Sf. Pantelimon" la plata sumei de 100 lei cu acelaşi titlu. Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus să fie se avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa deprim control judiciar a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, şi anume că la data de 21 aprilie 2013, în jurul orei 0930, în timp ce se afla în curtea Bisericii „Sf. Dumitru", pe fondul tensiunilor preexistente, inculpatul C.G. i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit soţiei sale C.P., în zone vitale şi cu intenţia de a-i suprima viaţa, activitatea infracţională fiind întreruptă de intervenţia promptă a martorilor.
Conform certificatului medico-legal din 02 iulie 2013, partea vătămată C.P. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire activă cu obiect tăietor-înţepător tip cuţit. Leziunile pot data din 21 aprilie 2013. Necesită 14-16 zile mgrijiri medicale. Prin caracterul penetrant cu pneumotorax consecutiv leziunile traumatice suferite în data de 21 aprilie 2013 au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa fotografică, proces verbal de reconstituire însoţit de planşa fotografică, proces verbal de recunoaştere de pe planşa foto însoţit de planşa fotografică, raport de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 24 mai 2013, procese verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate, suportul optic al acestor înregistrări, procese verbale încheiate cu ocazia redării convorbirilor cu operatorii S.N.U.A.U. 112 şi suportul optic aferent, alte procese verbale, raportul de expertiză medico-legală din data de 2 iulie 2013, înscrisuri medicale, declaraţiile părţii vătămate C.P., declaraţiile inculpatului C.G., declaraţiile martorilor R.A., P.G., O.M., G.M.G., T.I.G., D.I., R.l. şi C.A.P.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea - infracţiunii şi a-solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Instanţa de apel a apreciat că faptei săvârşite i s-a dat o corectă încadrare juridică, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen.
Totodată, s-a mai reţinut că la individualizarea pedepsei instanţa de fond a dat eficienţă deplină dispoziţiilor art. 52 şi 72 C. pen., având în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate de partea specială a aceluiaşi act normativ, gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite (dedus din natura valorii sociale lezate, modul de acţiune, mijloacele folosite, împrejurările în care inculpatului (vârsta, antecedenţa penală, mediul familial, atitudinea procesuală), precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Sub acest din urmă aspect, în mod justificat au fost reţinute dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere atât circumstanţele personale, cât şi datele privitoare la fapta săvârşită.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedeapsa de 7 ani aplicată de instanţa de fond este proporţionalizată corespunzător, fiind aptă să realizeze scopurile prevenţiei generale şi ale celei speciale, nefiind fondată critica inculpatului sub acest aspect.
De asemenea, s-a'apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de reţinere a provocării, nefiind întrunite cerinţele art. 73 lit. b) C. pen.
În acest sen s-a reţinut că, fără a pune la îndoială starea emoţională a inculpatului, nu se poate reţine „provocarea din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă", care să determine atitudinea extrem de violentă a acestuia.
Eventualele neînţelegeri între soţi generate de întreţinerea de relaţii extraconjugale cad sub incidenţa dispoziţiilor privitoare la desfacerea căsătoriei şi, în niciun caz, nu justifică acţiunea de încercare a suprimării vieţii părţii vătămate.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că şi celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, pedepsele complementare, deducerea detenţiei preventive, confiscarea specială, cheltuielile judiciare, onorariul pentru avocat din oficiu) au primit o rezolvare legală şi temeinică, nefiind identificate temeiuri de desfiinţare ale sentinţei care să fie invocate din oficiu.
Cât priveşte apelul S.C.U. „Sf. Pantelimon", instanţa de prim control judiciar a constatat că este nefondat, întrucât constituirea de parte civilă s-a făcut după expirarea termenului prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, actul de sesizare a instanţei a fost citit la termenul din data de 29 iulie 2013 (când au avut loc şi dezbaterile), iar constituirea de parte civilă a fost expediată prin poştă la data de 30 iulie 2013, fiind înregistrată la instanţă la data de 01 august 2013 (cu o zi înainte de pronunţarea sentinţei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând prin apărătorul său, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în rejudecare pe fond, aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.
III. Examinând motivul de recurs invocat de recurentul inculpat C.G., Înalta Curte constată că acesta este fondat numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, pentru considerentele ce se vor arăta.
Preliminar, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.
Având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., motivul de recurs ale inculpatului privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în mtervenirea unei legi penale mai favorabile inculpatului în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea- penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.
Referitor la recurentul inculpat C.G., Înalta Curte constată că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c), i) C. pen. cu reţinerea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 75 alin. (2) C.pen şi 7 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. Pen, cu referire la art. 65 alin. (2), alin. (3) C. pen.
În examinarea legii mai favorabile incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de recurentul inculpat instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, caftind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
c) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge .din norma care mcriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.
Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la C.G. având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurenţi conduce la dezmcriminarea faptei faţă de aceştia.
Art. 174 C. pen. anterior
"Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Art. 175 alin. (1) lit. c) şi lit. i) C. pen. anterior.
"Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: (...).
c) asupra soţului sau unei rude apropiate;
i) în public; se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Art. 188 C. pen.
Omorul,
"(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 C. pen.
Omorul calificat"
(1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi."
(2) Tentativa se pedepseşte."
Art. 199 C. pen. prevede:
„(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188-art 189 şi art 193 -195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime."
Potrivit art. 20 alin. (1) C. pen. anterior „tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul".
Acestui text de lege îi corespunde reglementarea din art. 32 C. pen. potrivit căreia „tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşii infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul".
Elementul material al laturii obiective a tentativei la infracţiunea de omor în ceea cel priveşte pe inculpatul C. soţiei sale, C.P. prin aplicarea a două lovituri de cuţit nu prezintă diferenţe între art. 175 lit. c) şi i) C. pen. anterior şi art. 188 C. pen.
Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.G., tentativa la omorul săvârşit asupra victimei nu prezintă diferenţe între art. 174 C. pen. anterior şi art. 188 C. pen. Renunţarea la elementele circumstanţiale ale săvârşirii faptei în public (prevăzut în art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior), care dădeau faptei comise de inculpat un caracter calificat, nu afectează existenţa infracţiunii în forma mcriminată în art. 188 din legea nouă, iar în art. 189 din legea nouă este suprimată condiţia ce dădea faptei un caracter calificat, devenind astfel mai favorabilă legea nouă, deoarece conduce la reţinerea formei infracţiunii de omor simplu şi nu de omor calificat.
Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen. anterior) şi efectele acuzaţiei în legea nouă (art. 32, art. 188 C. pen.- art. 199 C. pen.).
Legea veche prevedea sancţiunea închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar legea nouă prevede sancţiunea cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Sancţiunea individualizată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel a fost egală cu minimul prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Limitele de pedeapsă sunt reduse, legea nouă fiind mai favorabilă faţă de legea veche care prevedea sancţiunea închisorii de la 15 la 25 de ani, astfel că legea nouă va retroactiva, instituţiile autonome în raport de încriminare şi sancţiune decurgând din încriminare, respectiv art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Legea nouă, suprimând condiţia ce dădea faptei un caracter calificat prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 10-20 ani închisoare; în speţă se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta simplă. Comparaţia are loc, în acest caz, între legea veche, care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta calificată a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă în limitele prevăzute pentru varianta simplă, prin aceasta fiind satisfăcută obligaţia prevăzută în art. 5 C. pen., prin alegerea încadrării juridice din legea nouă.
Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de omor calificat săvârşită de inculpat, respectiv 15-25 ani şi interzicerea unor drepturi conform C. pen. anterior şi 10-25 ani şi interzicerea unor drepturi (cu maximul de 20 de ani majorat cu o pătrime, conform art. 199 C. pen.) se constată că reglementarea din C. pen. actual este mai favorabilă sub aspectul analizat.
Cum în cauză sub aspectul pedepsei principale instanţa de fond s-a orientat spre minimul special (care în legea nouă este mai mic), instanţa de recurs va reduce această pedeapsă în mod proporţional, fără a face o reindividualizare a acesteia ţinând seama şi de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Cu referire la acest din urmă aspect este de observat că în ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., (5 ani-12 ani încisoare).
Cu privire la tentativa la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, cu limite de pedeapsă de la 5 ani la 8 ani şi 4 luni, legea penală mai favorabilă este C. pen. actual, fapta urmând a fi încadrată juridic în dispoziţiile art. 32 raportat la art. 188 cu referire la art. 199 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior cu limite de pedeapsă de la 3 ani şi 4 luni la 8 ani şi 4 luni închisoare, dând eficienţă efectivă astfel legii penale mai favorabile.
Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.
Astfel, se constată că potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), d) şi e) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat,
d) drepturile părinteşti,
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. d) şi e) C. pen., anterior, pe o perioadă de 2 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 C. pen. De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), e), d) şi e) C. pen., anterior are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.
Se va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) d) şi e) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) e) şi f) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 618 din 02 august 2013, pronunţată de Tribunal în aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 75 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 320 C. proc. pen. anterior.
În baza 32 C. pen. rap. la art. 188-199 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. anterior va condamna pe inculpatul C.G. Ia pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2013 la 12 martie 2014.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.G., rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 296/A din 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 618 din 02 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 75 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea 3201 C. proc. pen. anterior.
În baza 32 C. pen. rap. la art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 5 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. anterior condamnă pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul C.G., rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 891/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 901/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
