ICCJ. Decizia nr. 932/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 932/2014
Dosar nr. 475/44/2013
Şedinţa publică din 14 martie 2014
Deliberând asupra recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 93 din 22 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10648/121/2010, a fost condamnat inculpatul S.A. la o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului S.A. prin sentinţa penală nr. 40 din 04 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ în Dosarul nr. 3670/34/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 663 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală sus menţionată în pedepsele componente de:
- 1 (un) an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare.
Conform art. 85 alin. (1), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de 1 (un ) an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11 (unsprezece) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului S.A. prin prezenta sentinţă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen., sporită la 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a mterzicern drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 641 it. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului S.A. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 24 martie 2010 şi până la data de 14 decembrie 2011, când prin Decizia penală nr. 2073 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva încheierii de şedinţă din data de 07 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care s-a dispus în corrf. cu art. 145 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul S.A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. A fost menţinută această măsură luată faţă de inculpat până la rămânerea definitivă a,prejzentei.jentmte.
A fost condamnat pe inculpatul M.V. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului M.V. perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 24 martie 2010 şi până la data de 04 iulie 2011, când prin încheierea de şedinţă din 04 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în conf. cu art. 1451 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M.V. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. A fost menţinută această măsură luată faţă de inculpat până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe. Conform art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului M.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul A.V. la o pedeapsă de 7 (şapte) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului A.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului A.V. iar, potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, perioada arestării preventive efective începând cu data de 20 aprilie 2012, când a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă nr. 25 din 07 aprilie 2010 de Judecătoria Galaţi conform mandatului european de arestare nr. 66 din 29 septembrie 2010 care confirmă faptul că acesta a fost arestat în Polonia la data de 12 februarie 2012 şi predat Statului Român de autorităţile din Varşovia la data de 20 aprilie 2012 când a fost încarcerat, perioadă ce va fi dedusă la zi, respectiv 22 februarie 2013.
A fost condamnat inculpatul R.A.C. la o pedeapsă de 6(şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului R.A.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii pentru 24 ore, respectiv pentru ziua de 24 martie 2010.
A fost condamnat inculpatul G.S. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G.S. perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 21 aprilie 2010 şi până la data de 14 decembrie 2011, când prin Decizia penală nr. 2073 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva încheierii de şedinţă din data de 07 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi prin care s-a dispus, în corrf. cu art. 145 C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul G.S. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. A fost menţinută această măsură până la rămânerea defmtivă a prezentei sentinţe. Conform art:71 - C. pen. a fost aplicată inculpatului G.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul D.V. la o pedeapsă de 10( zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.V. perioada reţinerii de 24 ore, respectiv pentru ziua de 20 mai 2010 săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului G.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul T.G. la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 (şapte) ani închisoare aplicată inculpatului T.G. prin sentinţa penală nr. 535 din 14 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1704 din 30 aprilie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente: 7 (şapte) ani închisoare şi 2 ani, 5 luni şi 18 zile rest rămas neexecutat din total pedeapsă aplicată inculpatului de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare prin sentinţa penală nr. 190 din 10 februarie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală. Conform art. 39 alin. (1) C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicare inculpatului T.G., respectiv 7 (şapte) ani închisoare, restul de 2 (doi) ani, 5 luni şi 18 zile închisoare cu pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul T.G. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea aplicată prin prezenta, de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 13 (treisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15 august 2008 la 24 martie 2009, când a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 541/2009 de către Judecătoria sect.4 Bucureşti (Dosar nr. 2632/4/2009), perioada reţinerii pentru 24 ore, respectiv pentru ziua de 21 aprilie 2010 şi de la 21 mai 2010 la zi (prin încheierea de şedinţă din 21 mai 2010 pronunţată în recurs, Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 3951/121/2010 a dispus arestarea preventivă a inculpatului T.G.). S-a constatat că inculpatul T.G. este arestat într-o altă cauză. S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 720/2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi emiterea unui nou mandat de executare pedeapsă în baza prezentei sentinţe.
Conform art. 14 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii S.A., T.G. şi A.V. în solidar să plătească părţii civile SC A.S. SRL Piatra Neamţ-Agenţia Galaţi (cu sediul în Galaţi, jud. Galaţi,) suma de 464.847,800 lei cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpatul A.V. să plătească părţii civile SC A.T.I. SRL Bucureşti (cu sediul în Bcuresti, sector 6, și în Mun. Galaţi,) suma de 300.000.000 lei, despăgubiri civile, pe inculpaţii T.G., G.S., D.V., G.I. şi R.A.-Constantin în solidar să plătească părţii civile SC P.R. SRL Bucureşti (cu sediul in Bucureşti, Sector 3, str. C.F. Roberscu nr. 11, Bucureşti) suma de 550.000.000 lei despăgubiri civile, pe inculpaţii R.A.C., G.D.V., T.G. şi. G.S. în solidar să plătească părţii civile SC Q.A. SRL Bucureşti (cu sediul în Mun. Bucureşti, sector 2, și în Galaţi), suma de 594.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpaţii A.V., S.A. şi T.G. în solidar să plătească părţii civile SC F.C. SRL Piteşti (cu sediul în Piteşti, jud. Argeş) suma de 571.775.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpaţii S.A. şi M.V. în solidar să plătească părţii civile SC B.I. SRL Bucureşti (prin S.C.P.A. D.D. si Asociaţii, cu sediul în Mun. Galaţi, jud. Galaţi și în mun. Galaţi) sumele de 90.653,1 lei şi 31.950 euro cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile SC A.A. SRL Roman (cu Bucureşti (cu sediul în Bucureşti, sector 1, SC P.E.C. SRL Sibiu (cu sediul în Sibiu, jud. Sibiu și în Galaţi) şi SC A.G.I. SRL Valea Călugărească, jud.Prahova-Filiala Bucureşti (cu sediul în com. Valea Călugăreasca, sat Valea Ursoi, jud. Prahova și în Mun. Galaţi).
Conform art. 189-191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 800 lei, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul Galaţi, să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei şi libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere următoarele:
Inculpaţii A.V., S.A. zis „C." sau „A.", G.S. Zis „C.", T.G. zis „J.", R.A.C. D.V. şi G.I. nu au ocupaţie şi, pentru a face rost de bani, în perioada aprilie 2009 - martie 2010, în diferite participaţii, au indus în eroare pe reprezentanţii legali a 10 (zece) societăţi comerciale de la care au mchiriat autoturisme pe care le-au vândut ulterior către terţe persoane, contra unor sume modice şi, în acest mod, au cauzat prejudicii însemnate părţilor vătămate SC A.S. SRL agenţia Galaţi, SC A.T. SRL Bucureşti, SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească, jud. Prahova - Filiala Bucureşti, SC Q.M.A. SRL Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC F.C. SRL Piteşti, SC T.L.T.J.F.N. SA Bucureşti, SC B.I. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Roman, jud. Neamţ.
În cazul autoturismelor aparţinând părţilor vătămate SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - filiala Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC T.L.T.J.F.N. SA Bucureşti, SC B.L. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Roman, acestea au ajuns în posesia inculpatului M.V. care, deşi a cunoscut faptul că proveneau din comiterea unor infracţiuni a acceptat, în mod repetat, să le cumpere, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste.
Astfel:
1) La data de 06 februarie 2010, inculpaţii S.A. şi A.V. l-au contactat telefonic pe martorul A.M. angajat al părţii vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Agenţia Galaţi căruia i-au solicitat închirierea unui autoturism.
Pentru că la acel moment firma avea disponibil un autovehicul, inculpaţii au fost de acord să-l închirieze şi, în acest scop, s-au prezentat, îa aceeaşi zi, la sediul filialei părţii vătămate în mun. Galaţi.
Întrucât inculpatul S.A. nu poseda permis de conducere, contractul de mchiriere s-a întocmit pe numele inculpatului A.V., cetăţean român cu domiciliul m Republica Moldova, după ce în prealabil martorul A.M. a procedat la legitimarea acestuia.
Contractul de închiriere din 06 februarie 2010 a fost încheiat pe o perioadă de 4 zile, suma plătită de inculpaţi fiind de 200 euro.
Martorul i-a predat inculpatului A.V. cheia şi copii xerox de pe actele maşinii, urmând ca la expirarea termenului stipulat în contract maşina să fie restituită părţii vătămate.
S-a stabilit de la început, aceea de a vinde autoturismul pentru a face astfel rost de bani, inculpaţii'A.V. şi S.A. au revenit în municipiul Bucureşti. Aici, inculpatul S.A. a luat legătura cu coinculpatul T.G. căruia i-a spus că are de vânzare un autoturism marca „Skoda Octavia" pe care 1-a închiriat de la o firmă de rent-a-car şi i-a cerut să-i găsească cumpărători.
În acest scop, inculpatul T.G. a luat legătura cu făptuitorul „T." (rămas neidentificat), acesta achiziţionând autoturismul în schimbul sumei de 1.600 euro.
Din aceşti bani, inculpatul S.A. i-a dat suma de 100 euro inculpatului T.G., restul banilor rămânând asupra sa.
La data de 09 februarie 2010, martorul A.M. a luat legătura telefonic cu inculpatul A.V. şi i-a cerut să se prezinte la firmă pentru a preda autoturismul.
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat iar inculpatul nu a mai răspuns la telefon, martora P.E. s-a adresat cu o plângere organelor de poliţie solicitând efectuarea de cercetări în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor şi a recuperării prejudiciului.
Pe parcursul cercetărilor, martorii P.E. şi A.M., i-au recunoscut după planşe fotografice pe inculpaţii A.V. şi S.A. ca fiind cei care s-au prezentat la sediul părţii vătămate şi au închiriat autoturismul.
Inculpatul A.V. nu a putut fi audiat cu privire la fapta comisă întrucât s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis mandat de arestare în lipsă pentru acesta.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.A. acesta a declarat că a purtat discuţii telefonice cu martorul A.M. privind închirierea autoturismului mai sus-menţionat, că 1-a însoţit pe coinculpatul A.V. în municipiul Galaţi, la sediul părţii vătămate de unde au închiriat autoturismul şi că, la solicitarea coinculpatului A.V. a luat legătura cu inculpatul T.G. pentru a vinde autoturismul.
Conform declaraţiilor sale, inculpatul S.A. nu ar fi primit nici un ban în urma înstrăinării maşinii. Acest aspect este însă contrazis de declaraţiile inculpatului T.G. care a arătat că inculpatul S.A. a primit de la făptuitorul „I." suma de 1.600 euro reprezentând contravaloarea autoturismului vândut, iar din aceşti bani inculpatul T.G. a primit de la coinculpatul S.A. suma de 100 euro.Pentru că autoturismul nu a fost recuperat, partea vătămată SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Agenţia Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 464.847.800 lei.
2) Parte vătămată SC A.T.I. SRL Bucureşti
La data de 01 februarie 2010, inculpatul A.V. a luat legătura telefonic cu martorul Ţ.M., angajat al părţii vătămate SC A.T.I. SRL Bucureşti şi a solicitat să închirieze un autoturism marca „Dacia Logan". Conform înţelegerii dintre părţi, urma ca maşina să-i fie predată inculpatului în parcarea Hotelului „P." din Bucureşti.
Drept urmare, în aceeaşi zi martorul Ţ.M. s-a deplasat în locaţia stabilită unde s-a întâlnit cu inculpatul A.V. După întocmirea şi semnarea contractului de mcrririere, inculpatul a primit de la martor actele maşinii în copie xerox (certificat de înmatriculare şi asigurarea R.C.A.) şi o cheie.
Contractul de închiriere a fost încheiat pe o perioadă de 5 zile, inculpatul plătind suma de 150 euro.
La data de 06 februarie 2010, martorul Ţ.M. l-a contactat pe inculpat pentru a stabili modalitatea în care urma să predea autoturismul, însă acesta i-a spus că-1 va restitui a doua zi.
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat iar inculpatul nu a mai răspuns la telefon, reprezentanţii legali ai părţii vătămate s-au adresat cu o plângere organelor de poliţie şi s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 300.000.000 lei, întrucât maşina nu a fost recuperată.
Pe parcursul cercetărilor, martorul Ţ.M. l-a recunoscut după planşe foto pe inculpatul A.V. ca fiind cel care a închiriat autoturismul de la partea vătămată.
Inculpatul A.V. nu a putut fi audiat în prezenta cauză mtaîcât s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis mandat de arestare în lipsă pentru acesta.
3) Parte vătămată SC P.R. SRL Bucureşti
Inculpaţii T.G., G.S., D.V. şi G.I., sunt vechi cunoştinţe şi s-au ocupat cu acelaşi gen de infracţiuni.
Pentru că aveau nevoie de o persoană cu permis de conducere şi care nu figura în „lista neagră" a persoanelor ce nu mai puteau mchiria autoturisme de la firmele de rent-a-car (învinuitul D.V. aflându-se într-o astfel de situaţie) au apelat la serviciile coinculpatului R.A.C., posesor al permisului de conducere categoria B. Acesta a fost de acord să se prezinte la părţile vătămate şi să închirieze autoturisme pe care ulterior împreună cu ceilalţi coinculpaţi şi învinuiţi să le vândă şi să facă rost de bani.
Martorul J.A., director operaţional la partea vătămată SC P.R. SRL Bucureşti a solicitat închirierea unei autoutilitare pentru o perioadă de 4 zile motivând că îi era necesară pentru a transporta marfă. Conform înţelegerii dintre părţi urma ca „un şofer" trimis de inculpatul D.V. să se prezinte la sediul părţii vătămate în vederea încheierii contractului de mchiriere şi preluării maşinii.
Aşa fiind, în aceeaşi zi inculpatul R.A.C. s-a prezentat la sediul părţii vătămate unde a încheiat contractul de închiriere din 12 martie 2010, pe o perioadă de 4 zile, în baza căruia a preluat autoutilitara, dându-i martorului J.A. suma de 680 euro (400 euro garanţia şi 280 euro contravaloarea chiriei).
Aceşti bani îi fuseseră daţi inculpatului R.A.C. în scopul mai sus-menţionat de coinculpaţii T.G. şi G.S.
În continuare, conform planului dinainte stabilit, inculpatul R.A.C. a predat autoutilitara inculpaţilor T.G., G.S., D.V. şi G.I. care, în tot acest timp, l-au aşteptat într-o locaţie din cartierul Vitan. La scurt timp, inculpatul T.G. l-a contactat telefonic pe făptuitorul „Ilie" (rămas neidentificat) căruia i-a vândut autoutilitara în schimbul sumei de 1.500 euro.
La data de 16 martie 2010, în ultima zi stipulată în contractul de mchiriere, martorul J.A. a încercat să ia legătura telefonic cu inculpatul R.A.C., în vederea restituirii autoutilitarei însă acesta nu a răspuns la telefon.
După câteva zile inculpatul l-a contactat telefonic pe martor căruia i-a spus că a dus maşina la sediul SC P. SRL Râmnicu Sărat, jud. Buzău al cărei angajat era, la indicaţiile administratorilor acestei societăţi şi nu cunoştea ce s-a întâmplat cu ea.
Pentru a-şi demonstra „buna-credinţă", inculpatul i-a promis martorului că se va interesa de situaţia maşinii şi îl va contacta în zilele următoare, lucru care nu s-a mai întâmplat, inculpatul nemaifiind de găsit.
Prin această atitudine inculpatul nu a urmărit altceva decât menţinerea în eroare a reprezentanţilor legali ai părţii vătămate SC P.R. SRL Bucureşti întrucât cunoştea faptul că maşina fusese vândută (acesta fiind şi scopul în care fusese închiriată) beneficiind şi el alături de ceilalţi coinculpaţi de o parte din banii astfel obţinuţi.
Pentru că nu s-a reuşit recuperarea autoutilitarei, partea vătămată SC P.R. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 550.000.000 lei.
4) Parte vătămată SC A.G.I. SRL Valea Călugărească, jud. Prahova - Filiala Bucureşti.
În baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, tot la data de 12 martie 2010, aceeaşi inculpaţi au închiriat o autoutilitară de la partea vătămată SC A.G.I. SRL Valea Călugărească, jud. Prahova - Filiala Bucureşti.
Astfel, inculpatul D.V. l-a contactat telefonic pe martorul D.A., administratorul părţii vătămate căruia i-a spus că este reprezentant al SC P. SRL Râmnicu Sărat, jud. Buzău şi a solicitat închirierea unei autoutilitare sub pretextul că avea de transportat mai multe colete în municipiul Bucureşti.
Inculpatul a fost de acord să închirieze maşina pentru o perioadă de 4 zile, comunicându-i martorului că va trimite pe „un angajat al său" să preia maşina. Drept urmare, în seara de 12 martie 2010, în jurul orei 1900, inculpatul R.A.C. s-a prezentat la sediul părţii vătămate.
Acesta avea asupra sa o copie a certificatului de înregistrare a SC P. SRL Râmnicu Sărat şi ştampila societăţii, pe care le primise de la D.V.. Inculpatul i-a spus martorului D.A. că era angajat al SC P. SRL Râmnicu Sărat şi că fusese trimis pentru a mchiria maşina în legătură cu care sunase anterior inculpatul D.V.
Cu ocazia încheierii contractului de mchiriere, inculpatul R.A.C. a prezentat copia certificatului de înregistrare a SC P. SRL Râmnicu Sărat şi a aplicat ştampila societăţii, contractul de închiriere fiind încheiat pe numele SC P. SRL Râmnicu Sărat.
Inculpatul i-a dat martorului suma de 480 euro reprezentând garanţia şi contravaloarea chiriei, bani pe care-i primise în acest scop de la coinculpaţii T.G. şi G.S.. De la martorul D.A. inculpatul a primit actele maşinii (certificatul de înmatriculare şi poliţa de răspundere civilă obligatorie) în original şi o cheie.
În aceeaşi seară, conform înţelegerii anterioare, inculpatul R.A.C. a predat autoutilitara luată de la partea vătămată, inculpaţilor G.S., T.G., D.V. şi G.I.
În continuare, inculpaţii T.G. şi G.S. au luat legătura cu inculpatul S.A. căruia i-au spus că au de vânzare o autoutilitară şi i-au cerut să le găsească cumpărători. De precizat că, în aceeaşi seară, inculpaţii T.G. şi G.S., au cerut coinculpatului S.A. să le găsească clienţi şi pentru autoturismul aparţinând părţii vătămate SC P.R. SRL Bucureşti (partea vătămată de la pct. 4 rechizitoriu).
La rândul lui, inculpatul S.A., a luat legătura telefonic cu inculpatul M.V., pe care-l cunoştea de mai multă vreme şi căruia îi mai vânduse anterior maşini în această modalitate (maşini ce fac obiectul cercetărilor din prezenta cauză) şi i-a oferit spre vânzare cele două autoutilitare, acesta din urmă acceptând să cumpere doar una.
De altfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a interceptărilor telefonice aflate la dosarul cauzei, inculpatul M.V. i-a cerut coinculpatului S.A. să-i facă rost de „dube" pe care să le folosească în activitatea societăţii al cărui administrator era pentru a transporta produsele de panificaţie.
În sensul celor mai sus arătate a fost redat conţinutul discuţiilor telefonice dintre inculpaţii S.A., T.G. şi G.S., pe de o parte, şi dintre S.A. şi M.V., pe de altă parte, care vizează legătura infracţională dintre aceştia.
S-a făcut precizarea că discuţiile între inculpaţii T.G. şi G.S. şi inculpatul S.A., s-au purtat numai de pe numărul de telefon aparţinând inculpatului G.S. deoarece telefonul inculpatului T.G. era descărcat.
Astfel cum rezultă din probele dosarului, în seara respectivă maşina a fost vândută de inculpaţii S.A., G.S., T.G. şi R.A.C., coinculpatului M.V., în schimbul sumei de 2.200 euro, din care la acel moment inculpatul M.V. a plătit 2000 euro.
Pentru efectuarea acestei tranzacţii, inculpaţii s-au întâlnit în municipiul Focşani.
S-a mai reţinut că inculpatul M.V. a cunoscut provenienţa maşinii întrucât anterior mai achiziţionase de la inculpatul S.A. alte autoturisme la preţuri net inferioare valorii lor reale.
Pentru a da o aparenţă de legalitate tranzacţiei, inculpatul M.V. a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, un înscris sub semnătură privată, conform căruia inculpatul tranzacţiei, i-ar fi dat suma de 5.000 euro, stabilind ca diferenţa să o dea la o dată ulterioară.
În realitate, probele administrate în cauză, respectiv la procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice, declaraţiile inculpatului S.A., declaraţiile inculpatului T.G., ale inculpatului G.S. inclusiv ale inculpatului M.V., arată că suma plătită a fost de 2000 euro. Banii astfel obţinuţi au fost daţi de inculpatul S.A. coinculpatului T.G. care i-a împărţit cu coinculpaţii G.S. şi R.A.C.
Acesta din urmă a primit de la coinculpatul T.G. suma de 500 euro din care şi-a oprit pentru sine suma de 1.500.000 lei iar restul banilor i-a dat inculpaţilor D.V. şi G.I., care rămăseseră în municipiul Bucureşti, reprezentând partea lui din câştig ca urmare a tranzacţiei efectuată. Pentru că la termenul stipulat în contractul de închiriere, inculpatul R.A.C. nu a restituit maşina, reprezentanţii legali ai părţii vătămate SC A.G.I. SRL Valea Călugărească au încercat să ia legătura cu acesta (telefonic sau la domiciliul indicat) dar inculpatul nu a mai fost de găsit. Ca urmare, martorul D.A. a sesizat organele de poliţie şi a solicitat recuperarea autoturismului.
La data de 20 martie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Târgu Neamţ, aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, au oprit în trafic pentru verificare şi control autoutilitara condusă de M.C., fratele inculpatului M.V.
În baza plângerii formulată de partea vătămată, maşina a fost ridicată şi predată reprezentanţilor legali, astfel că partea vătămată SC A.G.I. SRL Valea Călugărească -Filiala Bucureşti nu s-a constituit în cauză cu suma de 546.000.000 lei.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul R.A.C. a fost recunoscut după planşe fotografice de martorul D.A. ca fiind cel care a mchiriat maşina de la partea vătămată, atribuindu-şi calitatea mincinoasă de reprezentant al SC P. SRL Râmnicu Sărat şi care a aplicat ştampila acestei societăţi pe contractul de închiriere.
Cu privire la copia certificatului de înmatriculare SC P. SRL Râmnicu Sărat şi ştampila acestei societăţi, s-a reţinut că martorul O.A.R., prieten cu inculpaţii G.I., R.A.C. şi D.V., la solicitarea acestuia din urmă, le-a predat o copie de pe actul de înfiinţare al societăţii şi ştampila, de care aceştia s-au folosit ulterior la încheierea unor contracte de închiriere a autoturismelor de la firmele rent-a-car.
Din actele dosarului rezultă că SC P. SRL Râmnicu Sărat a aparţinut mamei martorului O.A.R. care a cesionat părţile sociale unor cetăţeni arabi, însă sediul societăţii a rămas la vechea adresă.
Inculpatul R.A.C. nu a fost angajat niciodată la SC P. SRL Râmnicu Sărat, iar martorul O.A. nu a cunoscut intenţia infracţională a inculpaţilor.
5) Parte vătămată SC Q.M.A. SRL Bucureşti,
La data de 14 martie 2010, continuându-şi activitatea infracţională, în baza înţelegerii prealabile cu coinculpatul R.A.C., G.I. şi D.V., inculpatul T.G. l-a contactat telefonic pe martorul M.C., administratorul părţii vătămate SC Q.M.A. SRL Bucureşti şi a solicitat închirierea unui autoturism.
În urma discuţiilor purtate şi cu martorul D.M.A. (angajat al părţii vătămate) s-a convenit a fi închiriat autoturismul, inculpatul T.G. spunându-le martorilor că va trimite „un angajat de-al său" să semneze contractul de mehiriere şi să preia autoturismul.
Drept urmare, în aceeaşi zi, inculpatul R.A.C. s-a întâlnit cu martorul D.M.A. căruia i-a spus că este reprezentant al SC P. SRL Râmnicu Sărat şi, în această calitate, a semnat contractul de închiriere din 14 martie 2010 aplicând şi ştampila acestei societăţi, care îi primise în acest scop de la coinculpatul T.G. iar acesta de la inculpatal G.S. şi, după ce a primit de la martor certificatul de înmatriculare (în original), copii de pe poliţa R.C.A. şi C.A.S.C.O. şi cheia maşinii a plecat la volanul autoturismului.
În continuare, inculpatul R.A.C. a predat autoturismul inculpatului T.G., G.I. şi D.V. care în toată această perioadă, l-au aşteptat pe inculpatul R.A.C. în apropierea sediului părţii vătămate.
După ce autoturismul a fost preluat de inculpaţi, inculpatul T.G. a luat legătura cu coinculpatul G.S. pentru a găsi clienţi. Deşi acesta a căutat cumpărători (aşa cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice) nu a reuşit să găsească, ca neidentificate din oraşul Olteniţa în schimbul sumei de 3.800 lei. Banii astfel obţinuţi au fost împărţiţi între inculpaţii T.G., D.V. şi G.I.
Pentru că la termenul prevăzut în contract inculpatul R.A.C. nu s-a prezentat la sediul părţii vătămate pentru a restitui autoturismul, martorul M.C. a încercat să ia legătura telefonic cu el dar inculpatul nu a mai răspuns la numărul de telefon pe care-l lăsase cu ocazia mchirierii autoturismului.
În zilele următoare însă, martorul l-a contactat pe inculpat pe un alt număr de telefon pe care-l obţinuse de la mama acestuia, ocazie cu care inculpatul, dând dovadă de rea-credinţă i-a spus că imediat după ce a preluat maşina a predat-o patronului societăţii al cărei angajat era - SC P. SRL Râmnicu Sărat - un cetăţean arab „S." şi nu mai ştia ce s-a întâmplat cu ea.
Cercetările au dovedit că afirmaţiile inculpatului erau mincinoase, prin această atitudine inculpatul urmărind să-i menţină în eroare pe reprezentanţii legali ai părţii vătămate.
Datorită modului în care au acţionat inculpaţii şi învinuiţii, nu s-a reuşit recuperarea autoturismului, astfel că partea vătămată SC Q.M.A. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 594.000.000 lei.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul R.A.C. a fost recunoscut după planşe foto de martorii M.C. şi D.M. Atât inculpaţii T.G., R.A.C., D.V. şi G.I. au recunoscut comiterea actului material în dauna acestei părţi vătămate. Inculpatul T.G. a declarat că banii necesari pentru închirierea autoturismului au fost luaţi de la inculpatul G.S. zis „C."
Fiind audiat cu privire la acest aspect, inculpatul G.S. a declarat că nu a participat în vreun mod la comiterea faptei de înşelăciune în dauna societăţii comerciale mai sus¬menţionate şi nu are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost închiriată maşina. A rezultat însă că inculpatul G.S. zis „C." a căutat clienţi pentru a vinde acel autoturism.
6) Parte vătămată SC P.E.C. SRL Sibiu.
La data de 13 martie 2010, inculpatul S.A. l-a contactat telefonic pe martorul A.E., administratorul părţii vătămate SC P.E.C. SRL Sibiu şi i-a solicitat închirierea unei autoutilitare începând cu data de 16 martie 2010 pentru o perioadă de 10 zile motivând că avea de transportat mai multe colete din municipiul Oradea în municipiul Bucureşti.
S-a stabilit ca inculpatul să plătească suma de 400 euro şi o garanţie de 500 euro, urmând ca, la data de 15 martie 2010, martorul să se deplaseze în municipiul Bucureşti pentru a-i aduce inculpatului autoutilitara solicitată.
Pentru că nu avea permis de conducere, inculpatul a apelat la ajutorul învinuitului F.P.C., posesor de permis auto căruia i-a spus că avea nevoie de un şofer timp de câteva zile în vederea efectuării unor activităţi de transport-coletărie cu o autoutilitară pe care urma să o închirieze.
Aşa fiind, învinuitul a acceptat propunerea inculpatului şi, în seara de 15 martie 2010, cei doi s-au întâlnit cu martorul A.E. şi, la domiciliul inculpatului s-a încheiat contractul de închiriere din 15 martie 2010 pe numele învinuitului F.P.C. care l-a şi semnat.
După ce inculpatul- i-a achitat martorului "suma" de 900 euro, acesta și-a predat maşina împreună cu cheia şi actele maşinii, în original (certificat de înmatriculare şi asigurarea)
În continuare, inculpatul S.A. i-a spus învinuitului F.P.C. că-l va contacta a doua zi pentru a efectua activităţile de transport în legătură cu care îl solicitase, lucru care nu s-a mai întâmplat.
De asemenea, învinuitul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu inculpatul însă acesta nu a mai fost de găsit.
S-a apreciat că din această atitudine a inculpatului că intenţia sa era de a intra în posesia autoturismului folosindu-se de învinuitul F.P.C. care avea permis de conducere şi nu era înscris în „lista neagră" afişată, pe internet, învinuiţii şi inculpaţii din prezenta cauză, au prejudiciat diferite societăţi de închirieri auto.
S-a mai reţinut că în seara de 15 martie 2010, înainte ca martorul A.E. să ajungă cu autoturismul în municipiul Bucureşti, inculpatul S.A. l-a contactat pe coinculpatul M.V. căruia i-a oferit maşina spre vânzare în schimbul sumei de 2.800 euro.
Inculpatul M.V., care aşa cum s-a arătat anterior, era interesat de achiziţionarea unor astfel de maşini („dube"), a acceptat propunerea coinculpatului S.A. şi, în noaptea de 15/16 martie 2010, cei doi s-au întâlnit în mun. Râmnicu Sărat unde au realizat tranzacţia în urma căreia inculpatul S.A. a primit suma de 2.800 euro.
După începerea cercetărilor rn prezenta cauză, autoutilitara a fost identificată de lucrătorii de poliţie şi restituită părţii vătămate.
Având în vedere că bunul a fost recuperat, partea vătămată SC P.E.C. SRL Sibiu nu s-a mai constituit parte civilă cu suma de 1.005.996.000 lei.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul S.A. a fost recunoscut de martorul A.E. după planşa fotografică, ca fiind cel căruia i-a predat autoturismul despre care s-a făcut vorbire mai sus.
De asemenea, din declaraţiile inculpaţilor S.A., M.V. şi ale învinuitului F.P.C. rezultă situaţia de fapt reţinută cu privire la acest act material.
7) Parte vătămată SC P.C. SRL Piteşti.
Continuându-şi activitatea infracţională, în ziua de 05 februarie 2010, inculpatul A.V. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC F.C. SRL Piteşti, unde le-a solicitat martorilor S.I. - administrator şi D.A.G. - consilier de vânzări, închirierea autoturismului.
Inculpatul a semnat contractul de închiriere din 5 februarie 2010 pe o perioadă de 3 zile şi le-a predat martorilor copii ale paşaportului emis de autorităţile române şi permisului de conducere. După ce a achitat suma de 242 euro, martorii i-au predat autoturismul urmând ca inculpatul să-l restituie la expirarea termenului stipulat în contract.
În zilele următoare inculpaţii S.A. şi A.V. au luat legătura cu coinculpatul T.G. căruia i-au cerut să găsească cumpărător pentru a vinde maşina şi a face rost de bani.
Astfel, autoturismul a fost vândut unui cetăţean arab rămas neidentificat în schimbul sumei de 2.200 euro. Din aceşti bani, inculpatul T.G. a primit suma de 50 euro, restul banilor rămânând asupra celorlalţi doi inculpaţi.
Pentru că la termenul convenit autoturismul nu a fost restituit, reprezentanţii legali ai părţii vătămate s-au adresat cu o plângere penală organelor de poliţie şi s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 571.775.000 lei.
Datorită modului în care au acţionat inculpaţii, nu s-a reuşit recuperarea autoturismului, în prezent fiind implementat în baza de date de către Auto Furt şi dat în urmărire generală.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul A.V. a fost recunoscut de pe planşe fotografică de martorii D.A.G. şi S.I. ca fiind cel care a închiriat maşina de la partea vătămată.
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale fiind emis mandat de arestare în lipsă; iar inculpatul S.A. a negat că ar avea vreo contribuţie în comiterea faptei în dauna părţii vătămate SC F.C. SRL Piteşti.
S-a mai reţinut că din declaraţia inculpatului T.G. rezultă însă că la solicitarea inculpaţilor S.A. şi A.V., a căutat şi a găsit cumpărător pentru autoturismul (un cetăţean arab rămas neidentificat) care a cumpărat maşina în schimbul sumei de 2.200 euro, bani din care inculpatul T.G. a primit suma de 50 euro, restul banilor rămânând asupra celorlalţi doi coinculpaţi.
8) Parte vătămată SC T.L.I.F.N. SA Bucureşti
Învinuitul M.C. este administrator şi asociat unic la SC C.P.J. SRL Poiana Seciuri, jud. Gorj, cu obiect principal de activitate transporturi.
La data de 12 octombrie 2009, între partea vătămată SC T.L.I.F.N. SA Bucureşti în calitate de finanţator şi firma administrată de învinuit în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar din 12 octombrie 2009, având ca obiect finanţarea de către societatea finanţatoare şi transmiterea dreptului de folosinţă către utilizator a autoturismelor. În virtutea clauzelor contractuale, învinuitul urma să achite firmei de leasing rate de leasing lunar, fiecare rată fiind scadentă lunar.
La data de 03 martie 2010, potrivit contractului de schimb încheiat la Târgu Jiu, inculpatul M.C. i-a predat martorului L.M.I. autoturismul la schimb cu un autoturism şi o diferenţă de 500 euro.
După realizarea schimbului de maşini, martorul L.M.I. a discutat cu inculpatul D.V., solicitând acestuia să îl ajute la efectuarea inspecţiei tehnice a autoturismului în ideea în care învinuitul susţinea că are relaţii la R.A.R. Bucureşti. In continuare, inculpatul D.V. l-a contactat pe inculpatul S.A. şi împreună au hotărât să ia maşina martorului şi să o vândă.
În acest sens, s-a mai reţinut că în ziua de 05 martie 2010, inculpatul D.V. s-a deplasat la domiciliul martorului L.M.I. şi a întocmit un proces verbal cu acesta din care rezulta că preia autoturismul pentru a-i efectua inspecţia tehnică periodică, obligându-se totodată să-l restituie la data de 09 martie 2010.
Ulterior, inculpaţii S.A., G.S. şi D.V., au luat legătura cu inculpatul M.V. şi au lăsat gaj acest autoturism pentru suma de 1.100 euro, urmând ca pentru banii primiţi, inculpatul S.A. să-i procure coinculpatului M.V. „dube" iar acesta să-i restituie autoturismul. Banii astfel obţinuţi au fost împărţiţi între inculpaţi.
După începerea cercetărilor, autoturismul a fost predat de către martorul M.V. - fiul inculpatului M.V. organelor de poliţie iar ulterior a fost predat firmei de leasing SC T.L.I.F.N. SA Bucureşti. Autoturismul a fost predat părţii vătămate SC T.L.I.F.N. SA Bucureşti şi nu martorului L.M.I. deoarece firma de leasing reziliase contractul de leasing pentru neplata ratelor lunare.
Situaţia de fapt cu privire la acest act material rezultă din declaraţiile martorilor L.M.L., L.V., D.S.A., ale învinuiţilor M.C., D.V. şi ale inculpaţilor T.G., S.A., G.S. şi M.V.
Partea vătămată SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti a precizat că prejudiciul este de 29.743,47 euro, echivalentul a 124.922.57 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
9) Parte vătămată SC B.I. SRL Bucureşti
La data de 16 aprilie 2009, inculpatul S.A. l-a contactat telefonic pe martorul G.R. - asistent vânzări la parte vătămată SC B.I. SRL Bucureşti şi a solicitat acestuia să-i rezerve un autoturism de teren în vederea mchirierii. Inculpatul s-a prezentat martorului ca fiind „A." şi a şi precizat că doreşte să închirieze un autoturism. D. (prietena sa), s-au prezentat la sediul părţii vătămate. în discuţiile purtate cu martorul G.R., inculpatul a precizat că maşina urmează a fi mchiriată în numele învinuitei deoarece el are permisul de conducere suspendat. După ce martorul a xerocopiat cartea de identitate şi permisul de conducere ale învinuitei, a încheiat cu aceasta un proces verbal de predare-primire pentru autoturismul (autoturism utilat cu G.P.S.), închirierea fiind valabilă până la data de 23 aprilie 2009. învinuita a achitat garanţia de 800 euro şi suma de 360 euro reprezentând contravaloarea a 4 zile chirie. După mtocmirea actelor specifice mchirierii, martorul G.R. a înmânat învinuitei G.A.L.D. o cheie originală, certificatul de înmatriculare în original şi xerocopii ale asigurărilor obligatorii şi C.A.S.C.O.
A doua zi, 17 aprilie 2009, în jurul orelor 10,00, inculpatul S.A. l-a sunat pe martorul G.R. şi i-a spus că-se află pe raza jud. Bacău, că autoturismul s-a defectat şi că doreşte să-i fie adus un altul. în aceste condiţii, martorul a dat dispoziţie martorului B.M.G. - conducător auto la partea vătămată, să încarce pe platformă autoturismul, dându-i indicaţii cu privire la deplasarea în mun. Bacău în vederea schimbării unui autoturism deja mchiriat. De precizat că autoturismul, nu era destinat mchirierii, nu era dotat cu G.P.S. şi era utilizat de patronul firmei parte vătămată.
În aceeaşi zi, martorul B.M.G. s-a deplasat în mun. Bacău, în zona service „D.", loc în care era aşteptat de inculpatul S.A. şi de doi bărbaţi -persoane rămase neidentificate. Martorul a procedat la schimbul de maşini, neavând dispoziţie să încheie alte acte în acest sens. De altfel, fiind ajunul Paştelui şi în interesul păstrării unei bune relaţii cu clienţii, martorul G.R. hotărâse să schimbe autoturismul fără a întocmi noi acte în acest sens. De precizat că inculpatul S.A. plecase însoţit de doi bărbaţi spre mun. Târgu Neamţ, fără a lua cu el şi pe învinuita G.A.L.D.
La expirarea duratei contractului de mchiriere, inculpatul S.A. l-a sunat pe martorul G.R. şi i-a solicitat prelungirea cu încă câteva zile, promiţându-i că va plăti ulterior la predarea autoturismului. Au mai urmat alte două prelungiri de contract, de fiecare dată, inculpatul asigurându-l pe martor că va restitui autoturismul şi că va face plata.
La expirarea ultimei perioade, martorul G.R. l-a contactat pe inculpat la numărul de telefon pe care mai sus menţionat, însă intra căsuţa poştală. în perioada următoare, martorul a fost contactat de mama inculpatului de la numărul de telefon X, care i-a comunicat că fiul său are ceva probleme dar l-a asigurat că-i va restitui maşina şi-i va plăti chiria. La rândul său, martorul G.R. l-a sunat pe tatăl învinuitei G.A.L.D. de la care a aflat că şi acestuia îi fusese luată maşina de către inculpatul S.A. şi că formulase plângere.
După intrarea în posesia autoturismului, inculpatul S.A. s-a deplasat în mun. Târgu Neamţ, la inculpatul M.V.. în executarea rezoluţiei infracţionale, inculpatul S.A. a întocmit două înscrisuri sub semnătură privată, cu titlu de „contract de vânzare-cumpărare" din care rezultă că acesta, în calitate de reprezentant al firmei parte vătămată, vinde inculpatului M.I., cu suma de 19.000 euro. Pe aceste înscrisuri sub semnătură privată, au fost menţionaţi ca şi martori M.V. (fiul inculpatului M.V.) şi T.M.D.
În realitate, maşina fusese lăsată gaj coinculpatului M.V. pentru un împrumut de 4.000 euro, acesta din urmă cunoscând provenienţa maşinii.
În cursul lunii noiembrie 2009, inculpatul M.V. a avariat autoturismul, motiv pentru care l-a transportat la sediul SC F.V. - SRL Băltăţeşti, jud. Neamţ, lăsându-l în custodia martorului C.V. pentru a-l repara. La data de 02 februarie 2010, acest autoturism a fost identificat la sediul SC F.V. SRL Neamţ, de unde a fost ridicat de lucrătorii de poliţie şi predat reprezentanţilor legali ai părţii vătămate.
Astfel cum a rezultat din cercetări, învinuita G.A.L.D. nu a avut cunoştinţă despre activitatea infracţională a inculpatului S.A., fiind evident faptul că acesta s-a folosit de învinuită pentru a putea intra în posesia maşinii aparţinând părţii vătămate SC B.I. SRL Bucureşti.
Situaţia de fapt reţinută cu privire la acest act material, rezultă din declaraţiile martorilor G.R., B.M.G. precum şi din declaraţiile inculpaţilor S.A. şi M.V.
Partea vătămată SC B.I. - SRL Bucureşti a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele de 90.653,1 lei şi 31.950 euro, reprezentând:
- valoarea pieselor şi echipamentelor auto standard care nu s-au mai găsit la momentul recuperării autoturismului - 14.357 lei;
- contravaloarea folosinţei îndelungate - 6.361,5 lei;
- dauna produsă în urma accidentului pe care l-a avut inculpatul - 69.934,57 lei;
- chiria aferentă utilizării autoturismului pe o perioadă de 355 zile - 31.950 euro.
10) Parte vătămată SC A.A. SRL Roman.
La data de 30 mai 2009, inculpatul S.A. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC A.A. SRL Roman şi l-a contactat pe martorul D.S.P.ă - administrator. în discuţiile purtate cu martorul, inculpatul s-a arătat interesat să preia ratele de leasing la trei autoturisme, inculpatul susţinând că este reprezentantul firmei SC V.I. SRL Bucureşti, aspect nereal. în parcul auto aparţinând părţii vătămate, se aflau la acel moment, patru autoturisme şi două autoutilitare.
În momentul în care inculpatul a văzut aceste autoturisme, a propus martorului D.S.P.ă să i le închirieze şi, astfel, au ajuns la o înţelegere pentru închirierea spre folosinţă a patru maşini la preţul de 200 euro/lună/maşină pe un termen de 12 luni.
Contractele de închiriere din 01 iunie 2009, au fost încheiate de partea vătămată sub condiţia ca SC V.I. SRL Bucureşti, reprezentată de inculpat, să plătească poliţia de asigurare C.A.S.C.O. Cele patru contracte au fost semnate de inculpatul S.A. care a prezentat şi folosit o ştampilă aparţinând firmei SC V.I. SRL Bucureşti.
Toate cele patru autoturisme au fost ridicate din mun. Roman chiar de către inculpat ajutat de două persoane neidentificate, cu precizarea că la discuţiile purtate de inculpat pe marginea acestor patru contracte de închiriere a participat şi martora D.E.
La data de 25 iunie 2009, inculpatul S.A. a solicitat telefonic martorului D.S.P.ă să-i închirieze şi o autoutilitară. Cu privire la această maşină părţile s-au înţeles ca SC V.I. SRL Bucureşti să plătească suma de 650 euro pentru folosinţă în prima lună şi 800 euro în următoarele două luni. Potrivit înţelegerii, autoutilitara a fost trimisă la Bucureşti, a fost condusă de martorul T.S. şi preluată de inculpatul S.A. în acest- sens, inculpatul a semnat un contract de închiriere din 05 iunie 2009 (autoutilitara) şi a uzitat de ştampila SC V.I. SRL Bucureşti.
În luna iulie 2009, martorul D.S.P.ă a constatat că inculpatul S.A. nu şi-a respectat clauzele contractuale privind plăţile lunare, fapt pentru care a reziliat cele cinci contracte de mchiriere şi a înaintat deciziile de reziliere unilaterală către SC V.I. SRL Bucureşti. Martorul a primit răspuns de la această firmă că inculpatul S.A. nu are nicio legătură cu SC V.I. SRL Bucureşti.
După intrarea în posesia autoturismelor mai sus menţionate, inculpatul S.A. i-a dat martorului N.A. din mun. Buzău, trei dintre cele patru autoturisme, în contul unei datorii mai vechi de aproximativ 3.000 euro.
Al patrulea autoturism a fost depistat în trafic fiind condus de martorul C.I. Acesta a precizat că a achiziţionat autoturismul din talciocul „V." de la o persoană necunoscută, urmând să se întâlnească cu această persoană ulterior pentru perfectarea actelor, lucru care nu s-a mai întâmplat. S-a procedat la ridicarea şi a acestui autoturism şi la predarea lui către partea vătămată.
Autoutilitara a fost vândută de inculpatul S.A. tot inculpatului M.V. Autovehiculul a fost depistată pe raza mun. Roman şi a fost predat părţii vătămate.
Inculpatul S.A. a refuzat să dea declaraţie cu privire la acest act material, iar inculpatul M.V. a susţinut că nu a avut cunoştinţă de provenienţa maşinii şi că el a fost „cumpărător de bună-credinţă" (aşa cum, de altfel, a-susţinut cu privire la toate maşinile pe care le-a achiziţionat de la inculpaţi).
S-a apreciat că afirmaţiile inculpatului nu sunt reale întrucât din probele administrate în cauză rezultă că, imediat după ce au fost sesizaţi lucrătorii de poliţie, inculpatul M.V. a luat legătura telefonic cu coinculpatul S.A. căruia i-a cerut să-i facă rost de o ştampilă cu denumirea SC A.A. SRL Roman pentru a întocmi în fals documente care să ateste că deţinea „legal" autoturismul.
Partea vătămată SC A.A. SRL Roman a precizat că valoarea prejudiciului total este de 184.220,10 lei (109.308,64 lei contravaloarea autoturismelor şi 74.911,46 lei contravaloarea autoturismului), sume cu care nu se constituie parte civilă în procesul penal deoarece prejudiciul a fost recuperat.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului S.A. zis „C." sau „A." care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 8 (opt) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, vânzând autoturismele astfel mchiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, iar la unul dintre actele materiale folosind şi calităţi mincinoase, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC F.C. SRL Piteşti, SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC B.I. SRL Bucureşti, SC A.A. SRL Roman şi SC P.R. SRL Bucureşti, cu suma de 7.208.218.200 lei ROL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului A.V. care în cursul lunii februarie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, vânzând autoturismele astfel mchiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi, SC A. SRL Piteşti cu suma de 1.336.623.200 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului T.G. care, în perioada februarie - martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 5 (cinci) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi, SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC Q.M.A. SRL Bucureşti şi SC F.C. SRL Piteşti cu suma de 2.680.956.200 lei, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin., (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului R.A.C. care, în perioada februarie-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, iar la două dintre actele materiale folosind şi calităţi mincinoase, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti şi SC Q.M.A. SRL Bucureşti cu suma de 1.644.333.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului G.S. care, în perioada octombrie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 4 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC QM.A. SRL Bucureşti şi SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti cu suma de 2.757.562.700 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului M.V. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a achiziţionat autoturisme de la ceilalţi inculpaţi şi învinuiţi despre care cunoştea că proveneau din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune şi de a cauza, în acest mod, părţilor vătămate SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC B.I. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Roman au prejudiciu în valoare de 4.528.508.600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului G.I. care, în cursul lunii martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de închiriere auto, în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi şi învinuit, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti şi SC Q.A. SRL Bucureşti cu suma de 1.644.333.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215-alin. (1), 3 C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului D.V. care, în perioada octombrie 2009 martie 2010, în mod repetat dar în baza- aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 4 (patru) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi şi învinuit, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părţilor vătămate SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC Q.M.A. - SRL Bucureşti şi SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti cu suma de 2.892.558.700 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebite din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de fond nu a primit favorabil solicitarea inculpaţilor privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracţiunea de abuz de încredere, reţinând că infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. prevede însuşirea unui bun mobil al altuia sau dispunerea de acest lucru pe nedrept si refuzul a-l restitui. în speţă inculpaţii nu se afla in aceasta stare deoarece prin faptele lor infracţionale, conform probelor administrate in cauza au indus in eroare pe părţile vătămate prin prezentarea ca adevărate fapte mincinoase în scopul de a obţine pentru ei foloase materiale injuste (inculpaţii au vândut autovehiculele închiriate, obţinând bani ce i-au folosit in interes personal) producând pagube importante, fapta având caracter deosebit de grav. în plus, niciunul dintre inculpaţi nu a folosit maşinile închiriate în interes personal şi apoi să refuze restituirea acestora, ci toate maşinile, imediat după mchiriere, erau vândute contra unor sume de bani, iar restituirea devenea astfel imposibilă.
S-a reţinut, aşadar, că inculpaţii au acţionat cu intenţia vădită de a înşela si obţine importante sume de bani astfel ca se fac vinovaţi de infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. in forma continuata cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.
Inculpatul M.V. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., (lipsa intenţiei de a înşela). Aceeaşi solicitarea de achitare a formulat-o și inculpatul S.A., iar inculpatul G.S. solicita achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit a) în referire la art. 10 lit. c (fapta nu a fost săvârşita de inculpat).
Tribunalul Galaţi a apreciat că cererile de achitare invocate de cei trei inculpaţi nu au susţinere probatorie. Inculpaţii nu au adus in apărarea lor probe care sa combată situaţia de fapt reţinută si probată atât la urmărirea penala cât și în faza de judecată, la dosar existând probe că aceştia, alături de ceilalţi inculpaţi din cauză, au participat la infracţiunile ce au un caracter organizat vizând inducerea in eroare a unor societăţi comerciale cu prilejul încheierii si executării unor contracte de închiriere auto urmate de înstrăinarea autovehiculelor mchiriate contribuind astfel la producerea unui prejudiciu de peste 1.336.623,200 lei.
S-a mai reţinut că prejudiciile au fost stabilite in baza unei documentaţii depuse la dosar in faza de urmărire penala de societăţile prejudiciate cât si in faza de cercetare judecătoreasca in baza unei expertize auto de specialitate.
Tribunalul a arătat că în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74-76 C. pen., întrucât aceştia nu au recunoscut faptele infracţionale, nu au colaborat cu organul de ancheta, nu au depus diligente in recuperarea prejudiciilor, iar o parte dintre inculpaţi (S.A., T.G.) au antecedente penale fiind recidivişti, respectiv au stare de recidivă postcondamnatorie.
Aşa fiind, instanţa de fond a procedat la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii şi, reţinând că scopul preventiv - educativ al pedepsei conf. art. 52 C. pen. nu poate fi atins decât prin privare de libertate, a dispus în acest sens.
În ce priveşte latura civilă, s-au reţinut următoarele: în cauză părţile vătămate s-au constituit părţi civile cu sumele ce cu care au fost prejudiciate prin faptele infracţionale ale inculpaţilor. In timpul cercetării judecătoreşti inculpaţii au solicitat administrarea probei cu expertiza auto, probă ce a fost admisa de instanţă cu sumele stabilite in raportul de expertiză auto, instanţa de fond a obligat inculpaţii in solidar la plata de despăgubiri civile către părţile civile păgubite in cauza.
A constatat ca o parte din societăţile prejudiciate şi-au recuperat prejudiciile.
II. Împotriva sentinţei penale nr. 93 din 22 februarie 2013 a Tribunalului Galaţi, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii S.A., A.V., R.A.C., M.V., G.S., D.V., G.I. şi T.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a susţinut în esenţă că:
- nelegal instanţa de fond a făcut aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. cu privire la inculpatul S.A., fapta dedusă judecăţii fiind concurentă cu cele pentru care a fost confirmată de Judecătoria Tg. Neamţ, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 663 din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău,
- în mod greşit instanţa de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.V. şi perioada în care acesta a fost arestat provizoriu în vederea predării, respectiv de la 12 februarie 2012 la 20 aprilie 2012.
- în mod greşit tribunalul nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.A.C. şi G.I.
- greşit a rezolvat antecedentele penale ale inculpatului T.G.
Procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel, invocând greşita încadrare juridică dată de instanţa de fond faptei săvârşite de inculpatul R.A.C., în sensul că deşi inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fără să invoce incidenţa dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.
De asemenea, a susţinut că în mod greşit instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor în ROL sau în euro şi că, faţă de poziţia adoptată de partea civilă SC B.I. SRL Bucureşti în cursul cercetării judecătoreşti, corect era ca inculpaţii S.A. şi M.V. să fie obligaţi doar la plata sumei de 71.000 lei cu titlu de despăgubiri către această parte civilă.
Inculpatul S.A. a susţinut, în principal - prin apărător că, raportat la cuantumul prejudiciului stabilit prin expertiza tehnică, s-ar fi impus înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. şi, în noua încadrarea, achitarea sa întemeiat pe dispoziţiile ari 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, a susţinut că s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. şi, în această încadrare să se dispună condamnarea sa, recunoscând că a dispus fără drept de autovehiculele în discuţie.
Inculpatul D.V. a susţinut prin apărătorul său, în principal, că se impune desfiinţarea sentinţei penale deoarece nu a fost legal citat la judecata în fond a cauzei, el locuind în com. Moţca Jud. Iaşi.
În subsidiar, a arătat că infracţiunea pentru care ar fi putut fi condamnat este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., valoarea reală a prejudiciului nejustificând reţinerea şi alin. (5) al art. 215 C. pen., dar, modalitatea în care inculpatul D.V. a acţionat conduce la concluzia că acesta nu a comis infracţiunea de înşelăciune ci de abuz de încredere, infracţiune pentru săvârşirea căreia trebuia condamnat.
Într-un al doilea subsidiar, s-a arătat că în situaţia în care se va aprecia că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este corectă, să se constate că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea aspră şi nu corespunde participaţiei şi vinovăţiei inculpatului D.V.
Inculpatul G.S. a susţinut, prin apărător, că se impunea achitarea sa în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât timp cât nu a avut vreo legătură cu reprezentanţii părţilor civile, iar martorii audiaţi nemijlocit în faţa instanţei de fond au declarat că nu l-au văzut vreodată.
Solicitarea privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., atât timp cât predarea/primirea autoturismelor în discuţie nu s-a făcut prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, ci în baza unor contracte de mchiriere semnate de ambele părţi, în baza cărora inculpaţii au plătit preţul cerut pentru folosinţa autoturismelor pe perioadele specificate în contracte.
Or, tocmai refuzul restituirii autoturismelor, după epuizarea perioadelor specificate în contracte pentru folosinţa acestora, realizează conţinutul concret al infracţiunii de abuz de încredere şi nu cel al infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, pentru SC P.R. SRL Bucureşti, instanţa de fond a apreciat un prejudiciu de 55.000 lei, în timp ce expertul a stabilit un prejudiciu de 36.864 lei. Pentru SC Q.A. SRL Bucureşti instanţa a apreciat un prejudiciu de 59.400 lei, în timp ce în expertiză s-a stabilit un prejudiciu de 19.382 lei. Pentru SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti instanţa a stabilit un prejudiciu recuperat de 54.600 lei în timp ce expertul a stabilit un prejudiciu în sumă de 1.196 lei.
Prin urmare, în opinia apărării, instanţa de fond trebuia să retină în sarcina inculpatului G.I. un prejudiciu total în sumă de 57.442 lei, în loc de 164.433,3 lei.
Că, deşi în sentinţa pronunţată si în rechizitoriu se vorbeşte despre participarea inculpatului G.I. la-3 acte materiale, respectiv asupra părţilor vătămate - SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti şi SC Q.A. SRL Bucureşti, probele dosarului nu relevă vreo contribuţie a acestui inculpat la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, astfel că se impunea achitarea, în baza art. 11. pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, s-a arătat că în situaţia în care instanţa de apel va aprecia că inculpatul G.I. se face vinovat de săvârşirea acestei infracţiunii, trebuie să ţină cont de buna atitudine a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii şi de lipsa antecedentelor penale, astfel încât se pot reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., astfel încât să îi poată fi aplicată inculpatului o pedeapsă sub minimul special de 3 ani, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiţionat, conform art. 81-82 C. pen.
La rândul său inculpatul R.A.C. a susţinut prin apărător, că în mod greşit instanţa de fond a respins solicitarea privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în infracţiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., atât timp cât predarea/primirea autoturismelor în discuţie nu s-a făcut prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, ci în baza unor contracte de mchiriere semnate de ambele părţi, în baza cărora inculpaţii au plătit preţul cerut pentru folosinţa autoturismelor pe perioadele specificate în contracte.
Că în mod nelegal instanţa de fond nu şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în ceea ce priveşte suma cu care inculpatul R.A. a prejudiciat, daturi de ceilalţi coinculpaţi, cele 3 părţi vătămate şi anume în cuantum de 57.442 lei, în loc de 164.433,3 lei.
Că, în mod greşit, faţă de poziţia adoptată de inculpat în cursul procesului, instanţa de fond nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi nu a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special şi a suspendării executării în condiţiile art. 81-82 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a pedepsei.
Inculpatul A.V. a susţinut, prin apărător, că în ceea ce îl priveşte erau incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. având în vedere că la data de 20 aprilie 2012 a fost predat autorităţilor judiciare române, că la acel termen de judecată a solicitat un termen pentru a se putea consulta cu un avocat cu privire la acest text de lege iar, ulterior, la data de 19 iunie 2012, a declarat în faţa judecătorului fondului că solicită judecarea sa în procedura simplificată, neputându-i-se imputa ca urmărirea penală a început fără ca el să aibă cunoştinţă, ulterior dispunându-se arestarea sa în lipsă.
Că în mod nelegal instanţa de fond nu şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, prejudiciul produs fiind cu mult mai mic decât cel reţinut de instanţă şi parţial acoperit.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei, în cauză impunându-se a fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere.
Inculpatul M.V. a susţinut, la rândul său, prin apărător, că în mod nelegal instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., prin înlăturarea agravantei de la alineatul 5, cu atât mai mult cu cât din concluziile raportului de expertiza auto efectuată in cauza rezulta că prejudiciul este cu mult sub suma cu care cele 5 părţi vătămate s-au constituit părţi civile în cauză.
Că, inculpatul M.V. poate fi considerat un cumpărător de bună credinţă acesta achiziţionând şi folosind în propria afacere autovehiculele şi, cum a susţinut în permanenţă că nu a cunoscut provenienţa autoturismelor, că nu a încheiat contracte cu vreuna dintre părţile civile, reprezentanţii acestora sau martorii audiaţi neindicându-l în acest sens, s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen..
În subsidiar, s-a susţinut că în situaţia în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, s-ar impune reducerea cuantumului pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor prevăzute art. 74 - 76 C. pen. şi art. 81 C. pen., având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele de anchetă în faza de urmărire penală, s-a prezentat la fiecare termen de judecată în faţa instanţei de judecată, şi-a adus aportul la recuperarea tuturor bunurilor aflate în custodia sa, astfel că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile, iar în comunitatea de unde provine este cunoscut ca un om gospodar.
Inculpatul T.G. a susţinut prin apărător că s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen. apreciind că lipseşte intenţia de a înşela, iar în situaţia în care instanţa de apel nu va accepta acest punct de vedere, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., arătând că nu este întrunită condiţia prevăzută de alineatul 5 a aceluiaşi articol, având în vedere expertiza efectuată în cauză prin care prejudiciul este mult diminuat.
S-a solicitat admiterea apelurilor conform celor invocate.
Prin Decizia penală nr. 269/A din 30 octombrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpaţii S.A., A.V., R.A.C., M.V., G.S., D.V., G.I. şi T.G. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 22 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10648/121/2010, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 93 din 22 februarie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
1. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în ce îl priveşte pe inculpatul S.A. (zis „C."), domiciliat în Bucureşti, sector 3, fără forme legale în Bucureşti, sector 6, şi în Bucureşti, sector 4).
A repus în individualitate lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 12 ani închisoare şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.
A contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare (sentinţa penală nr. 40 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Tg. Neamţ) şi a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
2. A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului R.A.C., cu domiciliul în municipiul Bucureşti, sector 4.
A reţinut în încadrarea juridică a infracţiunii deduse judecăţii privind pe inculpatul R.A.C. art. 715 alin. (7) C. pen.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.C. la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
3. A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului T.G. (zis „J." sau „G., cu domiciliul în municipiul Bucureşti, sector 3, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi şi modalitatea de soluţionare a antecedentelor penale.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)-C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi, în această încadrare juridică, a condamnat pe inculpatul T.G. la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 535 din 14 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti definitivă prin Decizia penală nr. 1704 din 30 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul de 2 ani 5 luni şi 18 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2005 a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. şi art. 61 C. pen. a contopit pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu restul de 2 ani 5 luni şi 18 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2005 a Tribunalului Bucureşti şi a aplicat spre executare pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 (nouă) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A computat din pedeapsa aplicată timpul executat în perioada 15 august 2008 - 24 martie 2009 şi de la data de 4 mai 2010 la zi, respectiv 30 octombrie 2013.
4. A redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului G.I., domiciliat în sat Gherașeni, com. Gherașeni, judeţul Buzău, de la 6 ani închisoare la 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
5. A redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A.V., domiciliat în Republica Moldova, oraşul Chişinău, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi, de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.
A menţinut starea de arest a inculpatului A.V. şi a comutat pedeapsa aplicată și arestarea provizorie în perioada 12 februarie 2012 - 20 aprilie 2012 şi durata arestării preventive de la 20 aprilie 2012 lăzi, respectiv 30 octombrie 2013.
6. A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului M.V., domiciliat în com. Grumăzeşti, judeţul Neamţ, de la 10 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a şi alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a C. pen.
7. A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului D.V., domiciliat în Municipiul Bucureşti, sector 2, de la 10 ani închisoare la 6 (şase) ani închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
8. A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului G.S., cu domiciliul în Bucureşti, sector 2, de la 10 ani închisoare la 6 (şase) ani închisoare prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
9. A redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile SC Adora Travel Invest SRL Bucureşti (cu sedii cunoscute în: Bucureşti, sector 6, de la 30.000 lei la 11.378 lei.
10. A redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţii civile SC P.R. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 3, de la 55.000 lei la 36.864 lei.
11. A constatat că autoturismul, a fost restituit părţii vătămate SC Q.M.A. SRL Bucureşti şi înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor R.A.C., G.I., D.V., T.G.l şi G.S. la plata c/valorii acestuia.
A obligat pe inculpaţii R.A.C., G.I., D.V., T.G.l şi G.S. la plata în solidar către partea civilă SC Q.M.A. SRL Bucureşti (cu sedii cunoscute în Municipiul Bucureşti, sector 2) a sumei de 49.601 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosinţă a autoturismului.
12. A redus cuantumul despăgubirilor acordate SC B.I. SRL Bucureşti (prin S.C.P.A. D.D. si Asociaţii, cu sediul în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi) de la 90.653,10 şi 31.950 euro la 71.000 lei.
13. A înlăturat dispoziţiile privind obligarea în solidar a inculpaţilor A.V., S.A. şi T.G. la plata sumei de 57.177,5 lei către partea civilă SC F.C. SRL Piteşti şi constată că aceasta a fost despăgubită de asigurător.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A menţinut starea de arest a inculpatului A.V. şi compută din pedeapsa aplicată arestarea provizorie în perioada 12 februarie 2012 - 20 aprilie 2012 şi durata arestării preventive de la 20 aprilie 2012 lăzi, respectiv 30 octombrie 2013.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii S.A., G.S., R.A.C., M.V. şi D.V.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T.G. (avocat Z.M.O.).
A dispus plata din fondurilen Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi a sumei de 700 lei reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru restul inculpaţilor (câte 100 lei pentru fiecare dintre avocaţii J.R., P.B., T.L.S., R.D.L., P.L., L.A. şi S.C.).
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Galaţi a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat că deşi prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate în cursul procesului, o corectă stare de fapt, a dat infracţiunilor deduse judecăţii o încadrare juridică parţial-corectă.
Astfel, cu plângerile penale formulate de părţile vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi, SC A.G.L. SRL Valea Călugărească - Filiala Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC F.C. SRL Piteşti, SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC B.I. SRL Bucureşti, SC A.A. SRL Roman şi SC P.R. SRL Bucureşti, SC A.T.L. SRL Bucureşti şi SC Q.M.A. SRL Bucureşti, prin care organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la modalitatea în care au fost înşelate în cursul derulării unor contracte având ca obiect închirierea/vânzarea în sistem leasing de autovehicule, declaraţiile reprezentanţilor legali ai acestora, declaraţiile martorilor P.E., A.M., Ţ.M., J.A., D.A., M.C., D.M.A., A.E., D.A.G., S.I., L.V., D.S.A., P.D., G.R., B.M.G., M.M., D.S.P., D.E., T.I.S., M.C., G.A.L.D., F.P.C., contractele de mehiriere şi documentaţia de identificare a autovehiculelor mehiriate, procesele verbale de redare a convorbirilor sau comunicărilor prin S.M.S. efectuate de inculpaţi, astfel cum au fost interceptate şi înregistrate, procesele verbale de recunoaştere după planşa foto, procesele verbale de ridicare/predare a autovehiculelor, raportul de expertiză tehnică judiciară, suplimentul la acest raport şi declaraţiile inculpaţilor, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că în perioada aprilie 2009 - martie 2010, inculpaţii S.A., G.S., T.G., R.A.C., D.V., G.I. şi A.V., persoane fără surse de venit licit, în diferite participaţii şi perioade de timp (astfel cum au fost arătate în mod detaliat de instanţa de fond, nemaifiind necesară reiterarea acestor aspecte), au indus/menţinut în eroare pe reprezentanţii legali a 10 (zece) societăţi comerciale de la care au mehiriat autoturisme în scopul vinderii lor contra unor sume modice raportat la valoarea bunurilor mehiriate, obţinând astfel foloase materiale injuste corelativ cu păgubirea însemnată a patrimoniilor părţilor vătămate.
De asemenea s-a demonstrat că inculpatul M.V., care, deşi a cunoscut faptul că autovehiculele aduse de inculpatul S.A. proveneau din comiterea unor infracţiuni, a acceptat în mod repetat să le cumpere la preţuri modice sau să le folosească în contul unor datorii făcute la el de către inculpatul S.A., obţinând astfel foloase materiale injuste pentru sine sau pentru fiul său, pe fondul prejudicierii părţilor vătămate SC A.G.l. SRL Valea Călugărească - filiala Bucureşti, SC P.E.C. SRL Sibiu, SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti, SC B.I. SRL Bucureşti şi SC A.A. SRL Roman.
Curtea a observat că, deşi în cursul cercetării judecătoreşti s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară auto (care în mod firesc ar fi trebuit administrat încă din cursul urmăririi penale), instanţa de fond nu i-a dat valoarea probatorie cuvenită cu toate că 1-a enumerat printre mijloacele de probă care au fundamentat situaţia de fapt reţinută, raportându-se în exclusivitate la cuantumul prejudiciilor reclamate de părţile vătămate în cursul urmăririi penale - prejudicii funcţie de care a stabilit încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate şi a soluţionat latura civilă a cauzei, fără să ţină cont, între alte criterii, de vechimea autovehiculelor şi mai ales de destinaţia acestora (mehiriere către terţi).
Sub acest aspect s-a apreciat de către Curte că motivul invocat de toţi inculpaţii apelanţi este fondat.
Astfel, partea vătămată SC P.E.C. SRL Sibiu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 100.599,60 lei (valoarea de achiziţie), pentru autoturismul (recuperat) pus în circulaţie în anul 2007, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 29.729 lei şi nu cel de achiziţie. în cursul cercetării judecătoreşti SC P.E.C. SRL Sibiu nu a mai formulat pretenţii civile.
Partea vătămată SC P.R. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 55.000 lei pentru autoturismul pus în circulaţie în anul 2005, fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenţii civile, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert şi anume de 36.864 lei. în cursul cercetării judecătoreşti.
Partea vătămată SC A.T.I. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 30.000 lei pentru autoturismul pus în circulaţie în anul 2008 fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenţii civile, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 11.378 lei.
Partea vătămată SC A.G.I. SRL Valea Călugărească - filiala Bucureşti, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 13.000 euro (echivalând în lei suma de 55.532 lei la un curs de 42.717 lei/euro) pentru autovehiculul (recuperat) pus în circulaţie în anul 2001 fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenţii civile, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 27.237 lei. în cursul cercetării judecătoreşti aceasta nu a mai formulat pretenţii civile.
Partea vătămată SC Q.M.A. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 59.433,30 lei (valoarea de achiziţie), pentru autoturismul pus în circulaţie în anul 2007, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 19.382 lei şi nu cel de achiziţie. Mai mult, cum autoturismul i-a fost restituit, partea vătămată a înţeles (în cursul cercetării judecătoreşti) să se constituie parte civilă cu suma de 53.801 lei, din care 49.601 lei reprezentând c/val lipsă de folosinţă şi 4.200 lei reprezentând c/val. serviciilor prestate de o firmă de detectivi particulari, fără ca pentru această din urmă sumă să facă dovada achitării ei.
Partea vătămată SC B.I. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 116.016,83 lei (valoarea de achiziţie), pentru autoturismul fabricat în anul 2006 şi pus în circulaţie în anul 2007, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 42.053,41 lei şi nu cel de achiziţie. Cum autoturismul a fost restituit, partea vătămată a solicitat despăgubiri civile în sumă de 227.133 lei reprezentând c/val. pieselor de schimb lipsă, reparaţii (autoturismul a fost avariat de fiul inculpatului M.V.), uzură şi lipsă de folosinţă pentru 90 de zile. în cursul cercetării judecătoreşti, partea civilă şi-a redus cuantumul pretenţiilor civile la suma de 71.000 lei.
Partea vătămată SC A.A. SRL Roman s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 184.220,1 lei (preţ de achiziţie) pentru patru 4 autovehicule (restituite) puse în circulaţie în anul 2007, situaţie în care trebuia să se ia în calcul preţul de piaţă stabilit de expert în sumă de 79.254 lei din care suma de 32.220,44 lei pentru autovehicul Peogeut Boxer. în cursul cercetării judecătoreşti aceasta nu a mai formulat pretenţii civile.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi este cel cu care partea s-a constituit parte civilă şi anume în sumă de 46.484, 78 lei, autoturismul Skoda Octavia fiind nou la data comiterii faptei, iar cel înregistrat în patrimoniul SC F.C. SRL Piteşti pentru autoturismul este în sumă de 57.177,54 lei, valoare ce rezultă din contractul de asigurare. Cum partea vătămată SC F.C. SRL Piteşti a fost despăgubită de asigurător, aceasta nu a înţeles să mai formuleze pretenţii civile în cauză.
Nici partea vătămată SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti nu a înţeles să se mai constituie parte civilă în cauză pentru suma de 124.922,54 lei, autoturismul cu 18.000 km la bord, fiindu-i restituit.
Aşadar, din actele şi lucrările dosarului rezultă că fapta inculpatului S.A. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, singur sau în înţelegere cu ceilalţi inculpaţi, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 7 (şapte) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de închiriere auto, iar în cazul SC T.L. T.F.N. SA Bucureşti printr-o înţelegere frauduloasă cu persoana care probabil urma să preia contractul de leasing (asupra căreia organele de urmărire penală nu au continuat cercetările), vânzând sau dând în folosinţă autoturismele astfel mchiriate/preluate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, iar la unul dintre actele materiale folosind şi calităţi mincinoase, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de 443.722, 30 lei, din care: 46.484,78 lei (SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi), 57.177,54 lei (SC F.C. SRL Piteşti), 124.922,54 lei (SC T.L. I.F.N. SA Bucureşti), 42.053,41 lei (SC B.I. SRL Bucureşti), 79.254 lei (SC A.A. SRL Roman), 36.864 lei (SC P.R. SRL Bucureşti), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că inculpatul s-a manifestat ca un adevărat lider al întregii activităţi infracţionale, acesta participând activ la înşelarea majorităţii părţilor vătămate prin combinaţii bine gândite, cererea vizând achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost considerată ca nefondată, neputându-se susţine că faptei i-ar lipsi un element constitutiv, chiar apărătorul ales negăsind argumente prin care să susţină cererea în faţa instanţei de control judiciar.
Tot cu privire la inculpatul S.A., Curtea a constatat că acesta a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi reţinându-se, între altele, că este recidivist, în condiţiile recidivei posteondamnatorii prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constiruindu-l, în opinia procurorului, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată, aplicată prin sentinţa penală nr. 859 din 3 aprilie 2006 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă la data de 25 aprilie 2006, prin neapelare.
Procedând la condamnarea inculpatului S.A., instanţa de fond a constatat, pe de o parte că acesta a săvârşit fapta dedusă judecăţii în stare de recidivă posteondamnatorie făcând aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., iar pe de altă parte că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 859 din 3 aprilie 2006 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) C. pen.
Din analiza fişei de cazier a inculpatului S.A. rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1789 din 22 noiembrie 2004 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 351 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, la 4 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pentru un termen de încercare de 2 ani şi 4 luni.
Prin sentinţa penală nr. 859 din 3 aprilie 2006 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru o faptă comisă la data de 15 martie 2004.
Prin aceeaşi sentinţă penală a fost anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de 4 luni închisoare (sentința penală nr. 1789/2004), pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiţionată pe un termen de încercare de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1789/2004, respectiv de la data de 5 aprilie 2005.
S-a apreciat că, din moment ce în cursul termenului de încercare inculpatul nu a mai săvârşit vreo infracţiune şi nici nu s-a dispus revocarea suspendării condiţionate, procurorul, dar şi judecătorul fondului trebuiau să observe că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 86 C. pen., inculpatul fiind reabilitat de drept.
Prin sentinţa penala nr. 40 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Tg. Neamţ definitivă la data de 21 octombrie 2010 prin Decizia penală nr. 663/2010 a Curţii de Apel Bacău, inculpatul a fost condamnat pentru fapte comise la data de 20 iulie 2008 (deci după intervenirea reabilitării de drept) la 1 an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare şi 6 luni închisoare, aplicându-se spre executare (urmare contopirii) pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Cum fapta dedusă judecăţii a fost comisă în perioada aprilie 2009 - martie 2010, deci anterior datei la care sentinţa penală nr. 40 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Tg. Neamţ a rămas definitivă, respectiv 21 octombrie 2010, în mod nelegal procurorul, dar şi prima instanţă au reţinut ca fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, infracţiunea dedusă judecăţii fiind concurentă cu cele comise la data de 20 iulie 2008.
Fapta inculpatului M.V. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine sau fiul său a unor foloase materiale injuste, a achiziţionat/folosit autoturismele despre care cunoştea că proveneau din comiterea unor infracţiuni de înşelăciune şi de a cauza, în acest mod, un prejudiciu total în sumă de 256.162,01 lei, din care: 27.237 lei (SC A.G.I. SRL Valea Călugărească/ filiala Bucureşti), 29.729 lei (SC P.E.C. SRL Sibiu), 124.922,54 lei (SC Ţ.L. I.F.N. SA Bucureşti), 42.053,41 lei (SC B.I. SRL Bucureşti), 32.220,44 lei (SC A.A. SRL Roman - doar autovehiculul), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., neputându-se susţine că acesta ar fi fost victima inculpatului S.A. şi că deci ar fi acţionat fără vinovăţie sub forma intenţiei ori că ar fi fost cumpărător de bună credinţă, atât timp cât a acceptat să cumpere autoturisme la un preţ net inferior valorii lor reale şi, chiar acceptând că achiziţionarea pentru fiul său a autoturismului în aprilie 2009 (de la inculpatul S.A.) ar fi fost realizată cu bună credinţă, atitudinea manifestată de inculpat după data de 2 februarie 2010 (când autoturismul a fost ridicat de poliţie, aflând deci în mod oficial despre activităţile infracţionale ale inculpatului S.A.), atitudine demonstrată cu precădere prin interceptările telefonice redate în procesele verbale, dar şi prin declaraţiile inculpaţilor S.A., T.G. şi R.A.C., a relevat că acesta a cunoscut că maşinile pe care le achiziţiona sau folosea proveneau dintr-o activitate infracţională în derularea căreia a avut un rol activ.
Aşa fiind, Curtea nu a primit favorabil solicitarea inculpatului privind achitarea întemeiată pe dispoziţiile art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Fapta inculpaţilor G.S. şi D.V. care, în perioada octombrie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii unor foloase materiale injuste, au indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de închiriere auto, iar în cazul SC Ţ.L. I.F.N. SA Bucureşti printr-o înţelegere frauduloasă cu persoana care probabil urma să preia contractul de leasing (asupra căreia organele de urmărire penală nu au continuat cercetările), în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi, vânzând autoturismele astfel mchiriate/preluate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare crearea unui prejudiciu total în sumă de 208.405,54 lei, din care: 36.864 lei (SC P.R. SRL Bucureşti), 27.237 lei (SC A.G.I. SRL Valea Călugărească/ filiala Bucureşti), 19.382 lei (SC Q.M.A. SRL Bucureşti), 124.922,54 lei (SC Ţ.L. I.F.N. SA Bucureşti), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel nu a primit susţinerea apărătorului inculpatului D.V. potrivit căreia cauza s-a judecat în fond cu lipsă de procedură, atât timp cât prin încheierea de şedinţă din 16 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 6778/121/2010 s-a luat faţă de acestă măsura preventiva și obligării de a mfpărăsi fără, inculpatul fiind obligat, pe durata măsurii să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată. Or, inculpatul a fost legal citat la adresele cunoscute.
Fapta inculpatului T.G. care, în perioada februarie - martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 5 (cinci) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu m sumă totală de 187.145,32 lei, din care: 46.484,78 lei (SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi), 36.864 lei (SC P.R. SRL Bucureşti), 27.237 lei.
Cum încadrarea juridică dată de prima instanţă faptei săvârşită de inculpatul T.G. este greşită, Curtea, constatând că sub acest aspect apelul inculpatului este întemeiat, a dat eficienţa cuvenită dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. şi a schimbat încadrarea juridică prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., prejudiciul produs de acesta fiind sub 200.000 lei.
Tot cu privire la acest inculpat s-a constatat că prima instanţă i-a soluţionat în mod greşit antecedentele penale, astfel că motivul de apel invocat în acest sens de parchet a fost considerat ca întemeiat.
Astfel, din analiza fişei de cazier a inculpatului rezultă că fapta dedusă judecăţii este concurentă cu cea pentru care inculpatul T.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 535/F din 14 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1704 din 30 aprilie 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, infracţiuni săvârşite în stare de recidivă post condamnatorie faţă de pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 190/2005 a Tribunalului Bucureşti, din executarea căreia a fost liberat condiţionat, cu un rest rămas neexecutat de 2 ani, 5 luni şi 18 zile închisoare, liberare condiţionată care a fost revocată prin sentinţa penală nr. 535/F din 14 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti.
În această situaţie, instanţa de fond trebuia mai întâi să facă concursul, în condiţiile art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. între pedepsele stabilite pentru faptele concurente, iar pedeapsa rezultantă să o contopească în condiţiile art. 39 alin. (2) C. pen. şi art. 61 C. pen. cu restul rămas de executat de 2 ani, 5 luni şi 18 zile închisoare. Neprocedând astfel, prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală.
Fapta inculpatului A.V. care în cursul lunii februarie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de mchiriere auto, autoturismele astfel închiriate fiind vândute la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu total în sumă de 115.040,32 lei, din care: 46.484,78 lei (SC A.S. SRL Piatra Neamţ - Filiala Galaţi), 11.378 lei (SC A.T.I. SRL Bucureşti), 57.177,54 lei (SC F.C. SRL Piteşti), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Tot cu privire la acest inculpat s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond nu i-a dedus din pedeapsa stabilită şi perioada în care a fost arestat provizoriu în Polonia, în vederea predării, respectiv de la 12 februarie 2012 la 20 aprilie 2012, motivul de apel invocat de parchet sub acest aspect fiind fondat.
Instanţa de apel nu a primit însă solicitarea inculpatului vizând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor pedepsei cu o treime, având în vedere că în mod corect instanţa de fond i-a respins cererea de a fi judecat în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale.
În mâreparte cercetării judecătoreşti, circumstanţele personale şi conduita procesuală sinceră fiind avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Fapta inculpatului R.A.C. care, în perioada februarie-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de închiriere auto, autoturismele astfel închiriate fiind vândute la preţuri net inferioare valorii lor reale, iar la două dintre actele materiale folosind şi calităţi mincinoase, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de 83.483 lei, din care 36.864 lei (SC P.R. SRL Bucureşti), 27.237 lei (SC A.G.I. SRL Valea Călugărească filiala Bucureşti), 19.382 lei (SC Q.M.A. SRL Bucureşti), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă accentuată.
S-a observat că prima instanţă deşi a reţinut, la încadrarea în drept a faptei săvârşită de inculpatul R.A.C., că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., când a procedat la condamnarea inculpatului a omis să reţină şi alin. (2) al art. 215 C. pen., astfel că motivul invocat de parchet sub acest aspect a fost considerat ca fiind fondat.
Tot cu privire la acest inculpat s-a constatat că în mod nejustificat prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a solicitat în termen legal (încheierea de şedinţă din data de 8 aprilie 2011) să fie judecat conform procedurii simpHficate, astfel că motivul de apel invocat în acest sens de parchet şi de către inculpat a fost considerat fondat, Curtea dând eficienţa cuvenită dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Fapta inculpatului G.I. care, în cursul lunii martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus şi menţinut în eroare pe reprezentanţii legali ai 3 (trei) societăţi comerciale, cu prilejul încheierii şi executării unor contracte de închiriere auto în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi inculpaţi, autoturismele astfel mehiriate fiind vândute la preţuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de de 83.483 lei, din care: 36.864 lei (SC P.R. SRL Bucureşti), 27.237 lei (SC A.G.I. SRL Valea Călugărească filiala Bucureşti), 19.382 lei (SC Q.M.A. SRL Bucureşti), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Solicitarea inculpaţilor G.I. şi G.S. privind achitarea întemeiat pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu a fost primită favorabil având în vedere că probatoriul administrat în cauză a demonstrat fără dubiu activitatea infracţională a inculpaţilor, aceştia nefiind indicaţi de vreunul dintre reprezentanţii părţilor vătămate sau de martori având în vedere modalitatea prin care au înţeles să se protejeze, inculpatul R.A.C. fiind cel care s-a expus încheind contractele de mehiriere cu banii puşi la dispoziţie de inculpatul G.S., iar inculpatul G.I. fiind cel care a căutat cumpărători, mai mult inculpatul G.I. a intenţionat să se judece în procedura simplificată odată cu inculpatul R.A.C., dar observând poziţia adoptată de judecătorul fondului, a revenit asupra poziţiei de recunoaştere şi asumare a faptei.
Raportând cuantumul prejudiciului reţinut în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii S.A., M.V. şi D.V. la dispoziţiile art. 146 C. pen., potrivit cărora prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice, Curtea a dat un fine de neprim ire solicitărilor acestora vizând schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., prejudiciile produse de fiecare dintre inculpaţii - apelanţi depăşind pragul stabilit de legiuitor.
Nu a fost primită nici solicitarea inculpaţilor S.A., D.V., G.I., R.A.C. şi T.G. privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea:de abuz-de.- încredere, probatoriul administrat demonstrând fără dubiu că operaţiunea de închiriere a autovehiculelor în discuţie a reprezentat unul dintre mijloacele prin care reprezentanţii părţilor vătămate au fost induşi şi menţinuţi în eroare, scopul inculpaţilor fiind acela de a obţine cu o cheltuială minoră foloase materiale injuste, corelativ cu producerea unor pagube însemnate în patrimoniul părţilor vătămate.
Curtea a constatat că motivul vizând reducerea cuantumului pedepselor aplicate invocat de fiecare inculpat, este întemeiat.
S-a arătat că, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii penale aplicate.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
Faţă de datele care caracterizează faptele astfel cum au fost reţinute mai sus, modul în care au fost comise, împrejurările care le particularizează, precum şi datele care caracterizează persoana inculpaţilor (necunoscuţi cu antecedente penale, cu excepţia inculpaţilor S.A. şi T.G., acesta din urmă fiind recidivist în condiţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.; cu un grad de instrucţie mediu; fără ocupaţie, cu excepţia inculpatului M.V. care a fost bine integrat din punct de vedere social şi economic - căsătorit, administrator al unei afaceri cu produse de panificaţie, cunoscut în comunitatea de unde provine ca un om gospodar, serios, muncitor; cu vârste cuprinse între 25 ani şi 50 ani la data comiterii faptelor (R.A.C. şi A.V. - 25 ani, S.A. - 26 ani, T.G. şi D.V. - 33 ani, G.S. - 34 ani, M.V. - 45 ani şi G.I. - 50 ani), iar în cursul procesului au manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând şi regretând fapta comisă (R.A.C. şi A.V.) sau parţial sinceră (restul inculpaţilor), s-a constatat că pedepsele aplicate în cauză nu răspund exigenţelor principiului proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei şi făptuitorilor, sancţiunile aplicate fiind prea aspre.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că aplicarea unor pedepse mai blânde reprezintă în. concret o şansă acordată fiecărui inculpat, fiind de natură să convingă de necesitatea respectării legii penale pentru viitor.
Aşa fiind, constatând ca fiind întemeiat motivul vizând reindividualizarea pedepsei, Curtea a procedat la reducerea pedepsei aplicate fiecărui inculpat, într-un cuantum care să fie în măsură să asigure reeducarea şi reinserţia socială a acestora.
Apreciind că scopul educativ - preventiv al pedepsei, precum şi reeducarea inculpaţilor se pot realiza doar prin executarea efectivă a pedepselor, prin lipsirea de libertate şi plasarea lor într-un mediu închis unde vor fi. supuşi unui regim de viaţă şi de muncă impus, de natură să determine o schimbare în conştiinţa şi atitudinea lor faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, Curtea nu a primit solicitările apelanţilor G.I., R.A.C. şi M.V. vizând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 81 C. pen.
Raportat la prejudiciile reale suferite de părţile vătămate (astfel cum acestea au fost stabilite mai sus) şi ţinând cont că majoritatea părţilor şi-au recuperat autovehiculele, nereclamând alte pretenţii civile sau diminuându-le pe cele iniţial formulate, se constată că şi latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată, instanţa de control judiciar a dispus în consecinţă, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile acordate, sau, după caz, a înlăturării dispoziţiilor privind acordarea de despăgubiri.
Împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi de minori, au formulat recurs inculpaţii A.V., D.V., G.S., G.I., M.V., S.A. şi T.G.
În motivarea recursului inculpatul A.V. a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, iar în rejudecare, aplicarea dispoziţiilor art. 320 din C. proc. pen. întrucât la data de 19 iunie 2012 a declarat în faţa judecătorului fondului că solicită judecarea sa în procedura simplificată dar manifestarea sa de voinţă nu a fost luată în considerare şi a aplicării legii penale mai favorabile.
Prin încheierea din data de 12 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 475/44/2013 s-a disjuns cauza privind inculpaţii recurenţi D.V., G.S., G.I., M.V. şi T.G.
Cauza a fost înregistra decembrie 2013.
Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 12 martie 2014, este în vigoare N.C.P.P. ale cărui dispoziţii sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competenţa funcţională de a judeca recursul.
Situaţia tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competenţa de soluţionare cât şi dispoziţiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, în conformitate cu dispoziţia tranzitorie anterior menţionată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs."
Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte apreciază că este competentă să soluţioneze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului.
Cu privire la prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunţării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispoziţiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
Examinând motivele de recurs formulate de inculpatul A.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile pentru considerentele ce se vor arătat în continuare:
Decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi de minori, la data de 30 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.
Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,însă o nouă limitare a devoluţiei recursului,în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Criticile recurentului inculpat privind omisiunea instanţei de fond de a-i aplica dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., privind recunoaşterea vinovăţiei se constată că este neîntemeiată.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Conform art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Pe de altă parte, conform alineatului 8 al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar în acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,
Din conţinutul art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii din data de 12 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10648/121/2010, termen de judecată cu procedura mdeplinită cu inculpatul A.V., instanţa de fond a adus la cunoştinţă inculpatului dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. în sensul că „are dreptul de a nu face declaraţie în cauză ceea ce declară putând fi folosit şi împotriva acestuia, precum şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen."
Poziţia procesuală a inculpatul A.V. a fost în sensul că nu doreşte „să facă declaraţie la acest termen de judecată, urmând ca după studierea dosarul să-şi expună punctul de vedere în sensul dacă înţelege sau nu să uziteze de disp. art. 3201 C. proc. pen."
Ulterior, abia la termenul de judecată din data de 19 iunie 2012, inculpatul A.V. a declarat în faţa judecătorului fondului că solicită judecarea sa în procedura simplificată.
Cum dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., prevăd în mod imperativ termenul până la care inculpatul poate să declare că doreşte să se judece în procedura simplificată, iar recurentul inculpat a arătat că doreşte să se prevaleze de acest text de lege, însă a depăşit acest moment procesual, în mod justificat, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au constata că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
De la data pronunţării deciziei din apel, 30 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare N.C.P., au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar- al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezmcriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.
Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din mcrirninare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Dată fiind abrogarea art. 215 C. pen. anterior şi mcriminarea acestuia în art. 244, instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, C. pen. anterior şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).
Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infractiunii.
Art. 215 C. pen. anterior. înşelăciunea
Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 244 C. pen. înşelăciunea
Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Abrogarea-textelor de lege-care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este _ echivalentă cu dezmcriminarea faptelor. Dezimcriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.
La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. anterior a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.
Infracţiunea de înşelăciune este preluată în noul cod, noutăţile legislative referindu-se exclusiv la înlăturarea variantei agravate ce prevedea consecinţe deosebit de grave. Ca urmare caracterizarea în drept a faptei potrivit noii legi penale va fi art. 244 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.
Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 215 C. pen. anterior şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.).
Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar legea nouă prevede un minimum de 1 an şi un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă mai favorabilă, va retroactiva.
La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului A.V. ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către niinimum, mediu, sau maximul special).
Schimbarea încadrării juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare mai favorabilă, însă în limitele individualizării realizate de instanţele anterioare, aspectul temeiniciei sancţiunilor neputând fi devoluat în recurs.
Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. . 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., însă conform art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
Faţă. de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi în consecinţă va casa în parte decizia recurată şi sentinţa penală nr. 93 din 22 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare. Se va constata executată pedeapsa aplicată inculpatalui A.V. care este arestat începând cu data de 12 februarie 2012.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului A.V., dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul A.V. rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva Deciziei penale nr. 269/A din 30 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Constată executată pedeapsa aplicată inculpatului A.V. care este arestat începând cu data de 12 februarie 2012.
Dispune punere de îndată în libertate a inculpatului A.V., dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul A.V. rămân în sarcina statului iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi. 14 martie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 901/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 995/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
