ICCJ. Decizia nr. 816/2014. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 816/2014

Dosar nr. 8490/118/2012

Şedinţa publică din 6 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 108 din 04 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 8490/118/2012, s-au dispus următoarele:

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.E. pentru infracţiunea de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Face aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.E.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 26 iunie 2012 la zi.

În baza art. 211 alin. (1), alin, 2 lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.E. pentru infracţiunea de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave la pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la ari. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen.

S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 481 de zile din sentinţa penală nr. 1732 din 23 octombrie 2008 .

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul C.E.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 26 iunie 2012 la zi.

În baza 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., cu aplic art. 74 lit. lit. a) și c) si alin. (2) C. pen. si 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata B.J. pentru infracţiunea de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de Ia 26 iunie 2012 la 12 octombrie 2012.

S-a admis acţiunea civila formulată de partea vătămată.

În baza art. 1357-1371,1381 C. civ. şi art. 14 și 346 C. proc. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii în solidar către partea civilă la suma de 33.500 euro si 1.900 dolari sume ce au rămas nerecuperate .

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1014/P/2012 din 19 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale si trimiterea în judecată a inculpaţilor :C.E. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; C.E. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.; B.J. - cercetată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată cu consecinţe deosebit pe grave prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora că, având o rezoluţie infracţională comună, în noaptea de 20/21 iunie 2012, au deposedat-o pe partea vătămată A.C.F. de suma de 58.000 euro şi 3.000 de dolari, apoi au întrebuinţat violenţe fizice şi verbale asupra acestuia, în vederea păstrării bunului subtilizat şi al determinării sale să renunţe la suma de bani, suferind leziuni pentru care victima a avut nevoie de 4-5 zile pentru vindecare.

Pe data de 19 iunie 2012, partea vătămată A.C.F. a hotărât să se deplaseze din Italia către România cu un autocar, având asupra sa suma de 58.000 euro şi 3.000 dolari intenţionând să realizeze investiţii.

În timpul deplasării din Italia spre România, partea vătămată a fost abordată de inculpata B.J., persoană care era însoţită de inculpaţii C.E. Şi C.E., precum şi de martorii A.T., A.G. Şi C.G.

Întreaga sumă de bani era ţinută de partea vătămată în borsetă, iar ca măsură de siguranţă, aceasta era prinsă la cureaua de la pantalon.

Atât inculpaţii, cât şi celelalte trei persoane au observat suma mare de bani ce o avea asupra sa partea vătămată, drept pentru care, în interesul de a nu trezii bănuieli, au devenit foarte prietenoase cu aceasta, oferindu-se chiar să aibă grijă de bagajele sale.

Sub mai multe pretexte, partea vătămată a fost împiedicată să coboare în oraşul Sibiu, unde dorea, de altfel, sa investească iar mai apoi a fost convinsă să nu coboare în Bucureşti, ci în oraşul Medgidia unde a fost condusă la un hotel, iar apoi pe str. M., la locuinţa părinţilor inculpaţilor C.E. şi C.E.

La baza convingerii părţii vătămate să accepte aşa-zisa găzduire, este acela că a fost ademenit de anumite servicii sexuale de inculpata B.J. si martorele A.G. şi C.G. aspect ce rezulta din depoziţiile administrate în cauză dar contestată reciproc de inculpată si cele doua martore.

Rezultă astfel o înţelegere între cei trei inculpaţi dar si cu cei trei martori pentru care s-a dispus scoaterea se sub urmărire penală, martori ce nu au putut fi audiaţi în cauză, întrucât au plecat la muncă în străinătate şi nu li se cunoaşte adresa si nici măcar ţara de destinaţie .

La termenul din 8 octombrie 2012 pentru aceşti martori s-a depus de către apărătorul ales al acestora declaraţii notariale în care au arătat că îşi menţin toate declaraţiile date în faza de urmărire penală şi nu au aspecte noi de adăugat şi urmează a se deplasa în străinătate pentru o perioada îndelungată astfel că nu se pot prezenta în vederea audierii .

De astfel, aşa cum rezultă din declaraţia martorei A.G. şi a martorilor F.C.l şi C.G., odată ajunşi la locuinţa inculpaţilor C.E. şi C.E., partea vătămată a intrat într-o încăpere separată împreună cu inculpata B.J., unde a rămas mai mult timp, după care aceasta din urmă a ieşit din cameră şi a înmânat inculpatului C.E. borseta în care se aflau banii.

Inculpatul C.E. a împărţit banii cu toate celelalte persoane cu care a venit din Italia către coinculpaţi, dar a remis şi făptuitoarelor C.G. şi A.G. suma de 24.500 euro plus 1.100 dolari SUA, pentru ca acestea să păstreze tăcerea asupra acestui fapt.

Partea vătămată, observând lipsa borsetei, a încercat s-o recupereze de la B.J., dar a fost împiedicată de intervenţia directă a inculpaţilor C.E. şi C.E., care l-au lovit pe rând, pentru a-l determina să nu mai protesteze.

Acest aspect reiese din constatarea medico-legală din 2012 a S.M.L. Constanţa dar şi din declaraţia numitei C.G., care afirmă că cetăţeanul străin avea o urmă pe unul obraji, ca şi cum ar fi fost lovit, pentru care i s-au acordat 4-5 zile de îngrijiri medicale spre vindecare.

Profitând de faptul că partea vătămată nu cunoştea limba română, inculpaţii au chemat 2 taxi-uri, cu intenţia vădită de a-l îndepărta pe acesta de locul săvârşirii faptei iar taximetriştilor, inculpaţii le-au spus iniţial că vor să meargă în municipiul Constanţa, plătindu-Ie suma de 50 de euro, bani care în mod evident provin din săvârşirea faptei.

Însă, odată ajunşi în satul Valea Dacilor, întrucât partea vătămată devenea tot mai persuasiv în demersul său de a-şi recupera banii, au hotărât să-l dea pe acesta jos din taxi, abandonându-l într-un loc total necunoscut lui, de unde a fost şi găsit de către organele de poliţie chemate prin apelul de urgenţă 112.

Pentru a le „cumpăra tăcerea", C.E. a remis numiţilor C.G. şi A.G. suma de 24.500 de euro şi 1100 dolari, bani care, de altfel, au fost găsiţi de către organele de poliţie şi predaţi, ulterior, părţii vătămate.

Potrivit declaraţiilor persoanelor audiate, A.T., a dormit tot timpul, fiind în stare avansată de ebrietate, astfel că nu rezultă a fi avut vreo participaţie la faptele instrumentate în cauză.

Totodată, a fost recuperată şi suma de 50 euro pe care inculpaţii au plătit-o taximetriştilor pentru.efectuarea cursei la care s-a făcut referire mai sus, care a fost de asemeni restituită părţii vătămate.

Deşi, inculpaţii au uzat de dreptul la tăcere, este evident că starea de fapt s-a petrecut în maniera descrisă mai sus, în acest sens fiind declaraţia martorilor F.C.l şi C.G., mătuşa inculpaţilor C.E. şi C.E., cărora mama acestor inculpaţi Ie-a povestit, cum a perceput săvârşirea faptei din noaptea de 21 iunie 2012, deşi în faţa organelor de anchetă numita C.G. a declarat că nu a văzut vreo borsetă, depoziţia fiind evident dată în interesul fiilor săi.

Atitudinea ulterioară a inculpaţilor care până la data de 26 iunie 2012 s-au sustras urmăririi penale reliefează, de asemeni, conştienta lor că în mod cert, au săvârşit fapta şi realizarea gradului de vinovăţie al acestora.

Din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere a rezultat că partea vătămată a recunoscut pe inculpaţi, atât din grup cât şi după fotografii, dar si pe martorele A.G., C.G., A.T., arătând la fiecare contribuţia avută la săvârşirea faptei, în sensul sustragerii acestuia de la locuinţa inculpaţilor si deposedarea sa de borsetă, cu toata împotrivirea părţii vătămate.

Rezultă, astfel, că martora A.G. a fost ceea care l-a împiedicat să coboare în Bucureşti, insistând asupra faptului că trebuie să coboare la următoarea staţie, şi observând că au ieşit din Bucureşti, martora l-a asigurat că nu trebuie sa-şi facă probleme, întrucât urmează să înnopteze la domiciliul lor.

La Medgidia în staţia de taxi inculpaţii şi martorii s-au certat fapt pentru care partea vătămată Ie-a făcut cunoscut că nu doreşte să le facă probleme,moment în care inculpata B.J. l-a invitat la domiciliul său .

S-a deplasat pe jos, împreună cu cele 3 femei, fiind urmaţi de inculpaţi si de martorul A.T. la casa părinţilor inculpaţilor, unde inculpata Baca Jandarca si A.G., i-au pus în vedere părţii vătămate să schimbe ţinuta, întrucât urmau sa doarmă împreună şi emana mirosuri neplăcute .

Şi-a schimbat cămaşa în fata inculpatei, care îi aşeza hainele şi în acel moment a realizat că nu mai are borseta.

Solicitându-i să restituie borseta, inculpata i-a pus în vedere să părăsească imobilul, moment în care au pătruns în camera trei tineri din care a recunoscut pe inculpatul C.E. care i-a aplicat trei lovituri cu pumnul in zona fetei, stânga.

A mai arătat că la momentul în care a insistat sa-i fie retumată suma de bani aflată în borseta, inculpatul C.E. a mers intr-o cameră alăturată de unde a revenit având asupra sa un cuţit cu care a început să-l ameninţe cu moartea daca nu părăseşte imobilul, timp în care ceilalţi doi tineri îl ameninţau cu pumnii si l-au scos forţat afară unde deja aşteptau cele doua taxiuri.

Partea vătămata a relatat că a fost obligată să urce în taxiul în care se afla în dreapta faţă martora A.G.iar, în spate era C.G., iar după parcurgerea a 2,3 km, a reuşit sa sune la 112 unde a făcut cunoscut că a fost tâlhărit.

Pentru aflarea locaţiei l-a întrebat pe taximetrist, care însă nu a înţeles limba în care vorbea partea vătămată, unde se află, iar martorele realizând că sunt probleme i-au cerut taximetristului să oprească după ce în prealabil şi taxiul din fată se întorsese, iar partea vătămată a rămas pe câmp, de-a lungul drumului spre Constanţa .

Ulterior cu ajutorul unui conducător auto oprit în trafic a putut transmite locaţia unde se afla şi a fost condus la Poliţia Medgidia.

Din declaraţiile martorului C.C. a rezultat că a fost prezent în dimineaţa respectivă la domiciliul inculpaţilor unde fuseseră comandate doua taxiuri, într-unui urcându-se martorele A.G. iar, în faţă şi în spate, C.G. ce erau însoţite de un bărbat înalt.

Deşi iniţial destinaţia a fost gara, după parcurgerea unei anumite distanţe, colegul sau martorul V. l-a anunţat că în schimbul sumei de 50 de euro pentru ambele maşini, urmează a se deplasa la Constanţa cu pasagerii luaţi anterior.

În zona Valea Dacilor, cetăţeanul înalt a devenit şi mai agitat, se certa cu cele doua femei, spunând din când în când M. şi întrebând în legătură cu starea acestuia, a-primit explicaţii de la cele doua femei, în sensul că este băut, şi-a bătut soţia şi îl duceau în Constanţa la rude.

Partea vătămată a părăsit taxiul şi a trecut pe partea cealaltă a drumului.

Din declaraţiile martorului V.I. a rezultat că a existat o comandă pentru două taxiuri la locuinţa inculpaţilor, că destinaţia primită pentru ambele taxiuri a fost gara, ulterior după parcurgerea unei distanţe tinerii aflaţi în autoturismul acestuia i-au cerut ca în schimbul sumei de 50 euro, să vorbească şi cu celalalt conducător auto şi să meargă la Constanţa.

A stat de vorba cu martorul C.C. şi au fost de acord sa se deplaseze la Constanţa .contra sumei de 50 euro pe care a primit-o de la inculpatul C.E., dar pe drum a fost anunţat de pasagerii săi că persoana înaltă din celalalt taxiu trebuie sa rămână în acel loc.

În faţa sa partea vătămată a coborât cu cele 3 genţi, pe care Ie-a aruncat în mijlocul drumului, a ieşit intempestiv în faţa unui autoturism care venea dinspre Constanţa spre Medgidia.

A mai arătat martorul că partea vătămată avea comportamentul unei persoane disperate, dar că abia ulterior i s-a părut suspectă coborârea străinului, la ajungerea în oraşul Medgidia.

Cei trei clienţi ai săi, respectiv fraţii C. și martorul A.T. au fost conduşi la locaţia pentru care se efectuase comanda, dar la coborâre i-au înmânat 50 euro, chiar dacă nu realizase cursa la Constanţa cu condiţia să spună dacă va fi întrebat „că nu i-a văzut sau nu i-a transportat în dimineaţa respectivă.

La circa 40 minute a fost invitat la organul de politie unde I-a văzut şi pe partea vătămată, acesta era foarte supărat datorită sustragerii sumei de bani,dar nu arăta ca o persoana supusă unor agresiuni fizice.

Cât priveşte această remarcă a martorului s-a reţinut că partea vătămată a fost fotografiată, fiind posibil ca martorul să nu remarce la acel moment al dimineţii semnele aflate pe obrazul părţii vătămate.

Având în vedere şi declaraţia martorului F.C.l, concubinul mătuşii inculpaţilor care a relatat discuţia în limba turcă a mamei inculpaţilor care a fost prezentă la locul incidentului cu sora sa, în prezenţa acestuia, s-a reţinut şi această declaraţie în măsura în care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.

Potrivit susţinerilor martorului cei trei inculpaţi însoţiţi de cei trei martori şi de partea vătămată s-au prezentat la domiciliul părinţilor inculpaţilor, aici partea vătămată a mers într-o altă cameră cu martora A.G. pentru a întreţine raporturi sexuale, la un moment dat acesta a părăsit camera, a înmânat borseta inculpatului C.E. şi pentru că acesta dorea să întreţină raporturi sexuale cu Jandaca care era concubina inculpatului C.E., acesta s-a supărat şi i-a aplicat două palme părţii vătămate, iar ulterior au plecat toţi cu taxiul.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul C.E. a arătat că i-a însoţit pe ceilalţi doi inculpaţi, pe martorii A.G. .C.G. A.T. în drumul dinspre Italia în România, iar în autocar l-au cunoscut pe partea vătămată, dar nu a îndemnat-o pe inculpata B.J. să intre în vorbă cu aceasta şi doar în urma discuţiei dintre aceasta şi martora C.G., partea vătămată s-a lăsat convinsă să nu coboare la Bucureşti unde era destinaţia acesteia, ci a parcurs drumul şi mai apoi la Medgidia.

A mai arătat inculpatul că partea vătămată a dorit sa coboare la Bucureşti, dar nu i s-a permis de către martorii C.G. şi A.T. care au şi cărat gentile părţii vătămate înapoi când acesta a dorit sa coboare la Bucureşti, precum şi faptul ca martorii A.G., C.G. şi A.T. au fost cei care l-au însoţit în taxiu pe partea vătămată şi l-au adus la locuinţa părinţilor săi.

A mai arătat că a auzit de la fratele său inculpatul C.E. că numita A.G. ar fi fost cea care ar fi oferit servicii sexuale părţii vătămate, dar nu cunoaşte, întrucât şi-a luat familia şi a mers la domiciliul sau.

Din declaraţia inculpatului C.E. a rezultat că i-a însoţit pe ceilalţi doi inculpaţi şi pe martorii A.G., C.G., A.T. în drumul dinspre Italia în România, iar în autocar l-a cunoscut pe partea vătămată.

Nu a îndemnat-o pe inculpata B.J. să se apropie de partea vătămată şi nici nu a văzut ca aceasta sa discute cu acesta arătând că partea vătămata a ajuns la Medgidia doar pentru a întreţine raporturi sexuale cu martora C.G. care era concubina martorului A.T. care era prezent, atât pe drum, cât şi în domiciliul părinţilor inculpaţilor, unde C.G. a intrat în ultima cămară cu partea vătămată, timp în care inculpatul servea băutura cu inculpaţii.

A mai arătat inculpatul că la un moment dat martora C.G. a ieşit din camera unde stătuse cu partea vătămată, a aruncat spre el borseta părţii vătămate, borseta ce a înmânat-o martorului C.G. la cererea acesteia, şi s-a întors la partea vătămată, iar după circa 5 minute a părăsit camera, a luat borseta de la A.T. şi au hotărât de comun acord sa meargă la Constanţa pentru a se distra, sens în care au chemat două taxiuri, cu menţiunea că, întru-un taxi au urcat cei trei martori şi partea vătămată şi în cel de-al doilea inculpatul, iar pentru că la un moment dat partea vătămată a coborât taxiurile au revenit în Medgidia, fără a exista vreo discuţie în acest sens.

Rezultă clar înţelegerea dintre inculpaţi şi cei trei martori care l-au condus pe partea vătămată lavdomiciliul inculpaţilor, lucru ce nu se putea întâmpla dacă nu exista acest concurs al martorilor, fiind evidentă înţelegerea acestora în vederea atragerii şi deposedării părţii vătămate de borseta a cărei existentă fusese semnalata de întreg grupul şi mai ales de suma importantă de bani, care fusese observată în timp ce partea vătămată a făcut cinste inculpatei şi celor două martore, borseta ce a declanşat hotărârea acestora de-al apropia în vederea comiterii faptei.

Faptul că ulterior s-a încercat să fie atrasă şi răspunderea celor trei martori care potrivit probatoriului si-au dat concursul, iar infracţiunea nu se putea comite fără participarea acestora, atâta timp cât parchetul a dispus o soluţie fată de aceştia, iar instanţa nu a fost sesizată fată de aceste persoane cu alte fapte, instanţa nu se poate apleca şi asupra activităţii acestor persoane.

Faptul că relatează despre prezenţa martorei C.G. şi nu a martorei A.G. cum precizează partea vătămată şi chiar martorul F.C.l este evidenta dorinţa inculpaţilor de a ascunde adevărul şi de a îngreuna cercetarea si stabilirea situaţiei de fapt.

La poliția Medgidia părţii vătămate i-a fost restituită suma de 24.500 euro şi 1.100 dolari, pe baza dovezii de predare, sumă ce a fost ridicată de la C.G. şi A.G., cealaltă sumă rămasă în posesia inculpaţilor nu a putut fi identificată.

Prin ordonanţa din 27 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a fost extinsă cercetarea şi în referire la făptuitorii A.G., C.G. şi A.T., dar ulterior s-a apreciat că pentru martorele A.G. şi C.G. se impune aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ fapt pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, întrucât fapta acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La reţinerea acestei situaţii de fapt s-au avut în vedere şi procesul-verbal de constatare; declaraţiile părţii vătămate, declaraţii martori A.G., C.G., A.T., F.C.l şi C.G., planşe fotografice, recunoaştere din fotografii, proces verbal de predare primire, declaraţiile inculpaţilor B.J., C.E. şi C.E., act medico-legal din 2012 al S.M.L. Constanta, proces-verbal de recunoaştere, planşa foto privind leziunile identificate la nivelul feţei, membrului superior drept, proces-verbal de prezentarea materialului de urmărire penală.

În raport cu situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că faptele inculpaţilor B.J., C.E. şi C.E., care, împreună, în exercitarea actelor materiale descrise mai sus, având o rezoluţie infracţională comună, în noaptea de 20/21 iunie 2012, au deposedat-o pe partea vătămată A.C.F. de suma de 58.000 euro şi 3.000 de dolari, apoi au întrebuinţat violenţe fizice şi verbale asupra acestuia, în vederea păstrării bunului subtilizat şi al determinării sale să renunţe la proteste, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. pentru C.E. şi C.E.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere, conform art. 72 C. pen. dispoziţiile generale care reglementează individualizarea, caracterul oscilant al declaraţiilor inculpaţilor, natura şi gravitatea faptelor comise îndreptate împotriva vieţii, dar şi a patrimoniului, caracterul repetativ al faptelor inculpaţilor C.E. şi C.E., care nu sunt primul conflict cu legea penala, lipsa unui loc de munca şi surse de existentă.

Inculpatul C.E. a fost condamnat, în mod repetat, pentru comiterea unor infracţiuni de furt şi tâlhărie, fiind liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 25 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Medgidia, cu un rest de 473 zile.

Inculpatul C.E. a fost condamnat, în mod repetat, pentru comiterea unor infracţiuni de furt, tâlhărie şi viol, fiind liberat condiţionat prin hotărârea nr. 44 din 16 martie 2012 a Judecătoriei Medgidia, cu un rest de 481 zile.

Toţi cei trei inculpaţi s-au sustras în cursul urmăririi penale, fiind necesare mai multe demersuri pentru identificarea acestora.

Inculpata B.J. este la primul conflict cu legea penală, trăieşte în concubinaj şi este mama a 4 copii.

În ce priveşte gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite s-a apreciat ca fiind deosebit de ridicat, având în vedere urmarea gravă produsă părţii vătămate, percepţia publică despre aceste fapte deosebit de grave, mai ales când sunt săvârşite împotriva unor persoane străine aflate în trecere, împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, ca urmare a înţelegerii dintre inculpaţi şi martori şi abandonarea pe un câmp a părţii vătămate şi recuperarea parţială a prejudiciului.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 Iit. a), b) C. penal, cu excepţia dreptului de a ajege.

În baza art. 65 rap. art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a II-a şi Iit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru inculpata B.J. și 3 ani pentru inculpaţii C.E. şi C.E.

S-a apreciat că în cauză este incident în continuare cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) Iit. f) C. proc. pen., în prezenţa căruia se poate menţine măsura arestării preventive, cele două condiţii impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ, atât în privinţa pedepsei care este în cazul infracţiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerinţele prevăzute de art. 136 alin. (6) C. proc. pen.), cât şi în privinţa pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului .

Acest pericol potenţial este exprimat de natura şi gravitatea deosebit de mare a faptei, împrejurările concrete în care inculpaţii ar fi acţionat, urmările produse, rezonanţa socială negativă mai ales în rândul colectivităţii restrânse din localitatea în care s-au produs faptele, sentimentul de nelinişte şi de insecuritate în rândul societăţii, de indignare că persoane bănuite de săvârşirea unei asemenea infracţiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetate în stare de libertate.

S-a considerat că pentru buna desfăşurare a procesului penal în căile de atac şi pentru prevenirea unui pericol concret pentru ordinea publică, pentru prevenirea unor alte fapte grave de către inculpaţi, se impune menţinerea măsurii arestării preventive a acestora, o altă măsură preventivă nefiind aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor cu începere de la data de 26 iunie 2012 la 12 octombrie 2012 pentru inculpata B.J.

Cât priveşte latura civila a cauzei s-a constatat că părţii vătămate i-a fost restituită suma de 24.500 euro şi 1.100 dolari, sumă ce a fost ridicată de la C.G. şi A.G., iar suma rămasă în posesia celor trei inculpaţi nu a putut fi identificată fapt pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Fiind îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii delictuale a inculpaţilor în raport şi cu disp. art. 1357-art. 1371,art. 1381 C. civ. si art. 14 si art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar către partea civilă la plata sumei de 33.500 euro şi 1.900 dolari sume ce au rămas nerecuperate.

Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel inculpaţii C.E., C.E. şi B.J. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de apelantul inculpat C.E.:

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. încadrarea juridică corectă a faptei fiind art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., reţinându-se în mod greşit consecinţele deosebit de grave.

Se relevă că, în mod greşit s-a stabilit cuantumul sumei sustrase de la partea vătămată ar fi de 58.000 euro si 3.000 de dolari, suma fiind stabilită exclusiv în baza declaraţiilor părţii vătămate, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 75 C. proc. pen., mai mult, organele de cercetare penală nu au efectuat niciun fel de diligente pentru a stabili în mod concret veridicitatea celor susţinute de partea vătămata, provenienţa sumelor de bani, daca există posibilitatea reală ca partea vătămata sa deţină aceste sume, cupiura aproximativă a bancnotelor pentru a determina dacă puteau încăpea intr-o borsetă.

Deşi retine instanţa de fond că partea vătămata se deplasa în România în vederea realizării de investiţii, nu s-a făcut niciun fel de demers pentru a stabili autenticitatea declaraţiei acestuia (daca avea anumite contacte în România, dacă mai fusese în ţara noastră, ce fel de investiţii urma sa efectueze, etc.

Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată şi aceasta în raport cu modalitatea concretă de săvârşire a faptei, de contribuţia inculpaţilor, de recunoaşterea de către inculpaţi a modalităţii în care au intrat în posesia banilor, în condiţiile în care din declaraţiile martorilor nu a rezultat că cei trei inculpaţi au deposedat partea vătămată de suma de bani.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile celor doi martori taximetrişti, care au spus că nu s-au exercitat violenţe asupra părţii vătămate. în apelul formulat de apelantul inculpat C.E.:

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., încadrarea juridică corectă a faptei fiind art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., reţinându-se în mod greşit consecinţele deosebit de grave.

S-a relevat că, în mod greşit s-a stabilit cuantumul sumei sustrase de la partea vătămată ar fi de 58.000 euro si 3.000 de dolari, suma fiind stabilită exclusiv în baza declaraţiilor părţii vătămate, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 75 C. proc. pen.

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul C.E. ar fi avut vreo contribuţie la sustragerea sumei de bani din posesia părţii vătămate şi nici la exercitarea de violenţe asupra acesteia.

În acest sens, s-a arătat că din probele administrate nu rezultă că acesta ar fi lovit partea vătămată, ci aceasta s-a luat de inculpatul C.E. şi l-a înjurat, iar partea vătămată nu l-a recunoscut din fotografii, existând dubii cu privire la contribuţia inculpatului şi la vinovăţia acestuia.

Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei aplicată şi aceasta în raport cu modalitatea concretă de săvârşire a faptei, de contribuţia inculpatului, mai mult, partea vătămată a avut o contribuţia majoră, acesta fiind un matur cu experienţă de viaţă, care nu şi-a luat măsuri de precauţie, ci a continuat conversaţia cu cele trei femei, faptul că asupra părţii vătămate nu s-au exercitat violenţe, iar aceasta părea sub influenţa narcoticelor.

În apelul formulat de apelanta inculpată B.J.:

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei B.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., încadrarea juridică corectă a faptei fiind art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., reţinându-se în mod greşit consecinţele deosebit de grave.

În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei B.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că inculpata ar fi avut weo contribuţie la sustragerea sumei de bani din posesia părţii vătămate şi nici la exercitarea de violenţe asupra acesteia.

S-a relevat că partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu martora A.G. şi nu cu inculpata, martoră care a şi spus că a intrat în posesia borsetei şi şi-a însuşit o parte din bani, inculpata B.J. fiind confundată cu această martoră.

Prin Decizia penală nr. 111/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 8490/118/2012, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de apelanţii inculpaţi C.E., C.E. şi B.J. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 04 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 8490/118/2012.

S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 108 din 04 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 8490/118/2012 şi rejudecând s-a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.E. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.E. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpata B.J. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)1 lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) -alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.E. |a pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen.

S-a menţinut măsura arestării preventive pentru inculpatul C.E.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul C.E. de la 04 martie 2013 lăzi.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.E. la pedeapsa de 9 ( nouă ) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. s-a menţinut pentru inculpatul C.E. beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 481 zile închisoare din sentinţa penală nr. 1732 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Medgidia.

Pedeapsa se execută în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului C.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive pentru inculpatul C.E.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv, pentru inculpatul C.E. de la 04 martie 2013 lăzi.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnata inculpata B.J. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Pedeapsa se execută în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei B.J. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B.J., durata executată de la 26 iunie 2012 la 12 octombrie 2012.

A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.C. şi s-a constatat ca fiind recuperat prejudiciul cauzat acestuia.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocat oficiu, în sumă de câte 50 lei s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocaţi G.R.U. şi M.D.

Onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat C.l.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a examinat legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe conform art. 385¹⁴ C. proc. pen., din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Curtea constată şi a constatat:

Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt cu excepţia cuantumului sumei de bani pe care inculpaţii au sustras-o de la partea vătămată.

Astfel, în mod corect s-a reţinut faptul că, în data de 19 iunie 2012 partea vătămată A.C.F. a început deplasarea din Italia spre România, cu un autocar, mijloc de transport în care se aflau şi inculpaţii B.J., C.E. şi C.E., dar şi martorii A.T., A.G. Şi C.G., aceste ultime persoane cunoscându-se între ele, C.E. şi C.E. fiind fraţi, inculpata B.J. fiind concubina inculpatului C.E., aceştia fiind amici şi cu martorii menţionaţi.

S-a reţinut, totodată şi faptul că, martora A.G. se află în relaţii de concubinaj cu un alt frate al inculpaţilor C.E. şi C.E., numitul C.A., iar martora C.G. se află în relaţii de concubinaj cu martorul A.T.

În timpul transportului, atât inculpaţii, cât şi martorii au luat la cunoştinţă de faptul că partea vătămată deţine asupra sa o sumă mare de bani în valută, sumă care se afla într-o borsetă şi care era legată de cureaua de la pantalonii părţii vătămate.

Referitor Ia împrejurările în care s-a luat la cunoştinţă de existenţa sumei de bani, s-a reţinut faptul că în timpul deplasării, martora C.G. l-a abordat pe partea vătămată, mai mult, la un popas i-a solicitat să îi cumpere o cafea şi de mâncare, cerere ce a fost acceptată de partea vătămată, astfel încât, în momentul în care partea vătămată a achitat consumaţia, martora a observat locul unde se aflau banii.

Pe data de 20 iunie 2012, autocarul a ajuns în România cu menţiunea că, la Sibiu autocarul a fost schimbat, acesta având destinaţia Bucureşti, autocar în care s-au urcat, atât partea vătămată, cât şi inculpaţii şi martorii mai sus menţionaţi.

S-a evidenţiat că, în această locaţie, partea vătămată a fost abordată de întreg grupul, mai mult, martora C.G. i-a propus acestuia să fie prietena sa, inculpaţii C.E. şi C.E., precum şi martorul A.T. încurajându-l pe partea vătămată în acest sens.

S-a reţinut că intenţia părţii vătămate era de a coborî la Bucureşti.

În momentul în care autocarul a ajuns în Bucureşti, în zona Gării de Nord, iar partea vătămată a intenţionat să coboare, martora A.G. l-a indus în eroare pe partea vătămată spunându-i că mai este o staţie mai aproape de locaţia unde vroia să ajungă, aspect nereal, partea vătămată dându-şi seama de această împrejurare în momentul în care a observat că ieşiseră din Bucureşti.

În această situaţie, tot martora A.G. l-a asigurat pe partea vătămată că nu este nicio problemă, întrucât va fi găzduit la locuinţa acesteia din Medgidia şi că a doua zi se va întoarce în Bucureşti, urmând să primească pentru acest serviciu suma de 20 de euro.

Autocarul a ajuns în localitatea Medgidia în dimineaţa zilei de 21 iunie 2013, în jurul orelor 3, loc unde au coborât inculpaţii, martorii şi la invitaţia acestora şi partea vătămată, toate persoanele menţionate deplasându-se cu două taxiuri în zona centrală a localităţii.

Este de menţionat, că, după ce au coborât din taxiuri, între inculpaţi şi martori s-a declanşat o discuţie contradictorie, discuţie care a încetat în momentul în care partea vătămată a vrut să plece, mai mult, inculpata B.J. i-a spus că vor merge la locuinţa acesteia, invitaţie care a fost acceptată de partea vătămată.

În aceste condiţii, partea vătămată, inculpata B.J. şi martorele A.G. şi C.G., într-un grup compact, şi-au început deplasarea spre locuinţa inculpatei, fiind urmaţi, la o distanţă de aproximativ 200 metri în spate, de inculpaţii C.E. şi C.E. şi de martorul A.T., într-un alt grup compact.

În realitate, partea vătămată a fost condusă la locuinţa aflată în proprietatea mamei inculpaţilor C.E. şi C.E., numita C.G., loc unde i s-a oferit o cameră unde să doarmă, cameră unde, după un scurt timp de aproximativ 5 minute, au intrat inculpata B.J. şi martora A.G. care i-au adus la cunoştinţă că vor dormi cu el, inculpata B.J., fiind cea care i-a solicitat părţii vătămate să se dezbrace ceea ce partea vătămată a şi făcut.

Totodată, inculpata B.J. i-a solicitat părţii vătămate să îi de hainele, sub pretextul că i le va aşeza undeva, moment în care partea vătămată a observat că nu mai are borseta în care se afla suma de bani, fapt pentru care i-a cerut inculpatei să i-o restituie, inculpata reacţionând prin aceea că i-a solicitat părţii vătămate să iasă din casă.

În acest moment, în cameră au intrat inculpaţii C.E. şi C.E. dar şi martorul A.T., inculpatul C.E. aplicându-i părţii vătămate trei lovituri cu pumnul în zona stângă a feţei, în obraz.

Chiar şi în condiţiile exercitării acestor violenţe, partea vătămată a continuat să solicite restituirea sumei de bani fapt ce l-a determinat pe inculpatul C.E. să plece din cameră şi să revină cu un cuţit cu care l-a ameninţat pe partea vătămată spunându-i că, dacă nu va pleca din imobil îl va omorî.

În acelaşi timp şi celelalte persoane prezente în cameră, respectiv inculpatul C.E., inculpata B.J., dar şi martorul A.T. îl ameninţau pe partea vătămată prin gesturi, respectiv îi arătau pumnii.

Totodată, toate persoanele menţionate acţionau în sensul de a-l scoate pe partea vătămată din încăperea în care se afla, ceea ce au şi reuşit.

Pentru a o îndepărta pe parte vătămată de locaţia unde i s-au sustras bunurile, au fost chemate două taxiuri conduse de martorii C.C. şi V.I.

După ce partea vătămată a fost scoasă din locuinţă, a fost urcată, cu forţa, într-unui din taxiuri, respectiv în cel condus de martorul C.C., pe bancheta din spate, alături de el aşezându-se şi martora C.G., în acelaşi taxi urcând, pe scaunul din dreapta faţă, martora A.G.

Este de menţionat că bagajul părţii vătămate a fost adus la taxi de inculpata B.J.

În celălalt taxi au urcat inculpaţii C.E. şi C.E. şi martorul A.T., precum şi inculpata B.J., autoturism care s-a deplasat în urma taxiului în care se afla partea vătămată, cu menţiunea că, după ce s-a parcurs o distanţă de aproximativ 50 metri, aceasta a coborât din taxi.

Iniţial, destinaţia a fost stabilită ca fiind staţia C.F. Medgidia, însă ulterior, în cursul deplasării, în dreptul sălii de sport, martorul C.C. a fost apelat prin staţie de colegul său, martorul V.I. care i-a comunicat să oprească, ceea ce a şi făcut, moment în care, din celălalt taxi a coborât una dintre cele trei persoane menţionate, care a venit la autoturismul său şi i-a comunicat că au schimbat destinaţia, aceasta fiind localitatea Constanţa, aducându-i la cunoştinţă şi faptul că i-a dat colegului său suma de 50 euro pentru transport.

În aceste împrejurări, cele două taxiuri şi-au continuat deplasarea spre Constanţa pe drumul către satul Valea Dacilor şi în momentul în care au ajuns în această localitate, inculpaţii C.E. şi C.E. şi martorul A.T., aflaţi în taxiul condus de martorul V.I., i-au cerut acestuia să oprească pentru a-l coborî din taxi pe partea vătămată, sub pretextul că nu vor ca acesta, ajuns în Constanţa să facă scandal, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată şi-a bătut soţia în Medgidia.

Totodată, în cursul deplasării, partea vătămată a apelat prin numărul de urgenţă 112, organele de poliţie, cărora Ie-a comunicat că a fost tâlhărit, fapt pentru care, martora A.G. a încercat să îl împiedice prin luarea telefonului însă nu a reuşit.

De asemenea, partea vătămată a solicitat sprijinul martorului C.C., solicitându-i să îi spună locaţia în care se afla pentru a o comunica organelor de poliţie însă nefiind înţeles martorul nu a dat părţii vătămate nici o relaţie.

La solicitarea inculpaţilor C.E. şi E. şi a martorului A.T., martorul V.I. i-a cerut, prin staţie, martorului C.C., să oprească, ceea ce acesta a şi făcut, din autoturism coborând partea vătămată.

După ce partea vătămată a fost abandonată ambele taxiuri s-au deplasat spre Medgidia, inculpaţii C.E. şi C.E. şi martorii A.T., A.G. şi C.G., fiind lăsate la aceiaşi adresă.

Partea vătămată a oprit un alt autoturism care întâmplător trecea prin zonă, deplasându-se şi acesta spre localitatea Medgidia, cu menţiunea că partea vătămată a apelat din nou prin serviciul 112, organele de poliţie, cărora şoferul acelui autoturism Ie-a comunicat locaţia în care se afla partea vătămată.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat fără dubiu că, atât inculpaţii C.E., C.E. şi B.J., cât şi martorii A.T., A.G. şi C.G. şi-au conjugat eforturile, după ce au aflat că partea vătămată posedă o anumită sumă de bani şi aceasta prin intermediul martorei C.G., pentru a o atrage la locuinţa lor, în vederea sustragerii sumei de bani pe care o deţinea, astfel încât reţinem că rezoluţia de sustragere a sumei de bani a fost comună tuturor persoanelor din grupul menţionat.

Acest aspect a rezultat din declaraţiile părţii vătămate care a relatat, în detaliu, activitatea fiecărei persoane din grupul inculpaţilor în cursul deplasării din Italia spre România, persoane care au fost identificate de partea vătămată din fotografii şi din grup cu ocazia prezentării spre recunoaştere, aspecte care rezultă din procesele-verbale de recunoaştere încheiate de organele de poliţie şi din planşele cu fotografii judiciare ataşate acestor procese-verbale.

Este de menţionat faptul că, este exclusă orice atitudine părtinitoare a părţii vătămate în condiţiile în care acesta nu îi cunoştea anterior nici pe inculpaţi şi nici pe martori, nu cunoştea relaţiile dintre ei, mai mult, necunoscându-i este exclusă orice acţiune de abordare de către partea vătămată a martorelor A.G. şi C.G.

Totodată, această relatare a părţii vătămate este întărită şi de faptul că numai martorele A.G. şi C.G. cunoşteau limba italiană, inculpata A.G. necunoscând această limbă, astfel încât numai cele două martore au putut conversa cu partea vătămată.

Acţiunea de atragere a părţii vătămate de către inculpaţi şi martori este probată şi prin aceea că, aceştia au fost cei care l-au invitat pe partea vătămată la locuinţa lor, în localitatea Medgidia, inculpaţii C.E., C.E. şi B.J. fiind cei care au avansat ideea de a-l duce pe partea vătămată la locuinţa mamei inculpaţilor şi i-au asigurat găzduirea prin oferirea unei camere.

Totodată, este de reţinut că în camera părţii vătămate au intrat, atât inculpata B.J., cât şi martora A.G. sub pretextul că nu au unde dormi, aspect pe care instanţa îl va reţine ca fiind real având în vedere că partea vătămată nu avea niciun motiv pentru care ar fi inculpat cele două persoane, cu atât mai mult cu cât partea vătămată se aştepta la anumite favoruri sexuale din partea acestora.

Acest aspect rezultă din faptul că, martora A.G. a fost cea care l-a abordat prima dată pe partea vătămată, iar inculpata B.J. a fost cea care a avansat ideea de a-l duce pe partea vătămată la locuinţa mamei concubinului său.

De asemenea, facem trimitere şi la faptul că numai martora A.G., cunoscând limba italiană, a putut să îi aducă la cunoştinţă acestuia motivul prezenţei lor în cameră şi să îi ceară să se dezbrace de haine, de cămaşă şi de pantaloni şi să şi le schimbe, inculpata B.J. necunoscând această limbă.

Prezenţa martorei A.G. în camera părţii vătămate a fost susţinută şi de inculpatul C.E., care însă a exclus, părtinitor prezenţa inculpatei B.J. având în vedere că se afla în relaţii de concubinaj cu aceasta dar şi de martora C.G., mama inculpaţilor C.E. şi C.E., care a văzut-o pe martora A.G. intrând în camera părţii vătămate.

S-a reţinut, însă, că borseta în care se afla suma de bani a fost sustrasă de inculpata B.J. în momentul în care aceasta, a luat hainele părţii vătămate sub pretextul că le aranjează, aceasta fiind singura care în acel moment avea acces la bunurile părţii vătămate fără ca acesta să poată reacţiona, aspect probat şi de atitudinea sa ulterioară, respectiv cererea adresată părţii vătămate de a părăsi locuinţa în momentul în care victima a reclamat dispariţia borsetei, atitudine contrară celei iniţiale, respectiva de a-l găzdui pe partea vătămată la locuinţa mamei concubinului său.

Un alt aspect care întăreşte faptul că borseta a fost luată de inculpata B.J. este şi acela că, bunul, imediat după sustragere, a ajuns în posesia inculpatului C.E., concubinul inculpatei, fiind firesc ca aceasta să-l înmâneze persoanei celei mai apropiate.

Faptul că borseta a ajuns, imediat după sustragere, în posesia inculpatului C.E. a rezultat chiar din declaraţia inculpatului, dar şi din faptul că tot el a fost cel care, a înmânat martorului V.I., şoferul taxiului cu care s-a deplasat, o bancnotă de 50 de euro şi tot el a fost cel care a dat martorelor A.G. şi C.G. suma de 24.000 euro.

Actele de violenţă exercitate asupra părţii vătămate în condiţiile reţinute de instanţă au fost dovedite cu raportul de expertiză medico-legală a părţii vătămate şi din planşele fotografice care îl înfăţişează pe partea vătămată prezentând leziunile produse în locul unde a menţionat că a fost lovit dar şi cu declaraţia inculpatului C.E., care a recunoscut că i-a aplicat victimei o palmă peste obraz, însă sub un alt pretext, respectiv că s-ar fi agăţat de inculpata B.J. şi ar fi tras-o de haine, cu tentă sexuală.

Nu a putut fi primită această apărare, întrucât, partea vătămată, în acele momente era preocupată de a-şi recupera borseta în care se afla suma de bani şi nu de a o determina pe inculpată să îi ofere servicii sexuale.

De fapt, acest aspect a fost negat de inculpata B.J. care a susţinut, în ceea ce priveşte leziunile produse părţii vătămate că acesta şi le-ar fi făcut singur prin aplicarea de palme peste faţă, atitudinea inculpatei fiind evident părtinitoare în sensul excluderii vinovăţiei concubinului său.

Starea de agitaţie a părţii vătămate a fost probată şi cu declaraţiile martorelor A.G. şi C.G.

Intrarea în cameră a inculpaţilor C.E. şi C.E., dar şi a martorului A.T. a fost probată cu declaraţiile părţii vătămate, care, necunoscând anterior persoanele ce au fost implicate în sustragerea sumei de bani, nu avea niciun motiv să le inculpe, mai mult, partea vătămată recunoscând din fotografii persoanele care au exercitat asupra sa violenţe fizice şi psihice, dar şi cu faptul că, o singură persoană, de talia redusă a inculpatului C.E. nu era suficientă pentru a-l potoli pe partea vătămată, de a-l scoate din locuinţă şi de a-l urca în autoturism.

Realitatea afirmaţiilor părţii vătămate a fost demonstrată şi de faptul că, anumite aspecte sunt confirmate de inculpaţi şi de martori, bineînţeles cu intenţia vădită a acestora de a-şi exclude propria vinovăţie ori cea a persoanelor apropiate şi de a le inculpa pe cele cu care nu se aflau în astfel de relaţii.

În aceste condiţii apar ca fiind veridice susţinerile părţii vătămate potrivit cu care, atât inculpaţii C.E., C.E., cât şi martorul A.T. au acţionat în sensul declarat de partea vătămată şi reţinut de instanţă.

Faptul că inculpaţii şi martorii menţionaţi au acţionat împreună, în baza unei rezoluţii comune de a sustrage suma de bani deţinută de partea vătămată, a fost probat şi de faptul că, ulterior sustragerii borsetei, toţi au acţionat în sensul îndepărtării părţii vătămate de la locul comiterii faptei, fiind chemate, de la bun început două taxiuri, care să asigure deplasarea tuturor persoanelor, pe parcursul deplasării toţi s-au supus ordinelor date de o singură persoană iar după abandonarea părţii vătămate toţi au revenit la aceiaşi adresă, respectiv locuinţa mamei inculpaţilor C.E. şi C.E.

Nu a putut fi primită apărarea inculpaţilor şi a martorelor potrivit cu care la acea oră au plecat să se distreze în Constanţa, având în vedere ora înaintată, 4 dimineaţa, când toate localurile erau închise, faptul că toţi veneau după o călătorie de mai multe zile, faptul că au luat-o şi pe partea vătămată cu ei şi, relevant, împrejurarea că, după abandonarea părţii vătămate, toţi au revenit în Medgidia.

Această susţinere a inculpaţilor şi martorilor este înlăturată şi prin depoziţiile celor doi şoferi de taxi, care au relatat că destinaţia iniţială a fost stabilită, pentru ambele taxiuri, staţia C.F. Medgidia, pentru ca, ulterior, să li se aducă la cunoştinţă noua destinaţie, localitatea Constanţa, destinaţie abandonată cu argumentul de a-l împiedica pe partea vătămată să facă scandal în acel loc.

Au fost înlăturate susţinerile martorelor A.G. şi C.G. potrivit cu care nu ar fi mers cu taxiul şi martorul A.T. întrucât, prezenţa sa în taxi este confirmată de martorul V.I. care vorbeşte de trei bărbaţi şi o femeie şi un copil, femeie care a coborât din taxi după ce s-a parcurs numai o distanţă de 50 de metri, ceilalţi trei bărbaţi rămânând în autoturism.

Declaraţiile martorelor sunt părtinitoare, având în vedere că martorul A.T. este vărul martorei A.G. şi concubinul martorei C.G., fiind evidentă intenţia acestora de a înlătura participarea martorului la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât, aceste declaraţii s-au dat înainte de a fi pronunţată soluţia procurorului de scoatere de sub urmărire penală.

S-a evidenţiat şi faptul că, potrivit declaraţiei martorei C.G., toate persoanele care au venit la locuinţa sa au plecat la cererea sa expresă.

Împrejurarea că, atât inculpaţii C.E. şi C.E., cât şi martorul A.T. au avut cunoştinţă de sustragerea borsetei şi că au acţionat în comun în acest scop rezultă şi din faptul că, ulterior revenirii la locuinţa de unde plecaseră, au solicitat martorului V.I. să nu spună că i-ar fi văzut sau că i-ar fi transportat, atitudine evident inexplicabilă dacă scopul real al deplasării ar fi fost numai acela de a se distra în Constanţa.

Implicarea martorelor A.G. şi C.G. în sustragerea borsetei, precum şi faptul că au acţionat în comun în acest scop cu ceilalţi inculpaţi şi martor a rezultat şi din faptul că, fiind în taxi cu partea vătămată şi fiind întrebate de martorul C.C. despre ce spune partea vătămată, martorele i-au răspuns că partea vătămată este în stare de ebrietate, că şi-a bătut soţia şi că este dus în Constanţa la rude, aceleaşi aspecte pe care le-au susţinut si ceilalţi inculpaţi si martorul A.T. în celălalt taxi, fiind evidentă o înţelegere prealabilă cu privire la pretextul deplasării.

Mai mult, martorul C.C. a putut percepe şi confirma că partea vătămată se certa cu cele două martore şi a pronunţat şi cuvântul „M." deci ceea ce martorele A.G. şi C.G. i-au spus şoferului era nereal, fiind evidentă intenţia acestora de a ascunde scopul deplasării, şi faptul că partea vătămată reclama sustragerea unei sume de bani.

Implicarea tuturor inculpaţilor, dar şi a celor trei martori în sustragerea sumei de bani din posesia părţii vătămate este probată şi de faptul că, imediat după ce au revenit la domiciliu după abandonarea părţii vătămate, inculpatul C.E., în prezenţa inculpatului C.E., dar şi a martorului A.T., a dat martorelor A.G. şi C.G. o sumă foarte mare de bani, respectiv 15.550 euro şi 600 dolari martorei C.G. şi 9.000 euro şi 500 dolari martorei A.G., ceea ce nu se justifică numai pentru ca inculpatul C.E. să se asigure de tăcerea acestora, sume de bani ce a fost găsite asupra celor două martore.

Este de menţionat că la momentul la care au fost depistate de organele de poliţie, martorele A.G. şi C.G. erau împreună cu martorul A.T. şi după ce au fost găsite sumele de bani asupra lor, ambele martore au declarat că sumele de bani au fost sustrase de la partea vătămată de către inculpaţii C.E. şi C.E. şi de martorul A.T.

În ceea ce priveşte cuantumul sumei sustrase de la partea vătămată, s-a reţinut că aceasta a reclamat sustragerea sumei de 58.000 euro şi 3.000 dolari.

S-a reţinut, însă, că partea vătămată nu a administrat nicio altă probă din care să rezulte că s-a aflat în posesia acelei sume de bani, nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte că a obţinut acea sumă de bani din diferite activităţi, astfel încât să poată să o aibă după cum nu a indicat nici martori, persoanele cu care vroia să deschidă o afacere în Bucureşti pentru ca aceştia să poată confirma valoarea investiţiei.

Întrucât, din acest punct de vedere declaraţia părţii vătămate nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, s-a reţinut că partea vătămată avea asupra sa numai suma de 24.500 euro şi 1100 dolari, cea care a fost găsită asupra martorelor A.G. şi Calu, precum şi suma de 50 euro dată martorului V.I.

În raport de cuantumul prejudiciului, nu mai sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 146 C. pen. care reglementează înţelesul termenului de consecinţe deosebit de grave, şi anume o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, astfel încât nu mai poate fi reţinut alin. (3) al art. 211 C. pen., aceasta fiind singura critică pertinentă a inculpaţilor.

În consecinţă, Curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admia apelurile formulate de apelanţii inculpaţi C.E., C.E. şi B.J. împotriva sentinţei penale nr. 108 din 04 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 8490/118/2012, a desfiinţat, în parte sentinţa penală nr. 108 din 04 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 8490/118/2012 şi rejudecând a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.E. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul C.E. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., iar pentru inculpata B.J. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen.

Faţă de reţinerea săvârşirii de către inculpaţi a altor infracţiuni decât cele pentru care s-a dispus condamnarea lor de către instanţa de fond, instanţa de apel a procedat Ia o nouă individualizare a pedepselor pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, şi nu a mai analizat critica referitoare la individualizarea greşită a pedepselor aplicate acestora.

S-a apreciat că fapta comisă de inculpaţi prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, respectiv prin atitudinea conjugată a 6 persoane, inducerea în eroare a părţii vătămate pentru a-l atrage pe acesta într-un loc unde inculpaţii şi martorii puteau acţiona în sensul sustragerii sumei de bani, exercitarea concomitentă de către mai multe persoane a unor violente fizice şi psihice constând în lovirea efectivă a părţii vătămate şi proferarea de ameninţări cu acte de violentă, îndepărtarea cu forţa a părţii vătămate de la locul comiterii faptei urmată de abandonarea acestuia într-un loc necunoscut victimei cu şanse minime la acea oră de a fi ajutat, cu atât mai mult cu cât nu cunoştea limba română, şi consecinţele produse, atât atingerea adusă stării de sănătate a părţii vătămate şi o pagubă deosebit de importantă în patrimoniul său.

Totodată, s-a avut în vedere comportamentul ulterior al inculpaţilor C.E. şi C.E. de a se sustrage cercetărilor şi ulterior atitudinea procesuală a celor trei inculpaţi de a nu recunoaşte fapta comisă.

S-a luat în considerare, pentru inculpaţii C.E. şi C.E. perseverenta infracţională deosebită probată de multiplele condamnări ale acestora pentru infracţiuni de furt şi tâlhărie, aspect care coroborat cu lipsa unui loc de muncă şi a oricăror activităţi din care aceştia să obţină mijloace licite de existentă, au determinat instanţa să aprecieze că pentru cei doi inculpaţi, comiterea de fapte penale împotriva patrimoniului şi a persoanei reprezintă un mod de viată, cu atât mai mult cu cât, raportat la vârsta tânără a acestora au un cazier impresionant.

În aceste condiţii s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, într-un cuantum de 9 ani închisoare.

În considerarea aceloraşi circumstanţe reale şi personale, a stării de recidivă reţinută pentru fiecare din cei doi inculpaţi, s-a apreciat că, executarea pedepsei cu închisoare nu se poate face decât în condiţiile art. 57 C. pen., respectiv cu executare efectivă.

Având în vedere că s-a declarat apel numai de către inculpaţi şi nu se poate agrava situaţia inculpatului C.E. în propria cale de atac, în baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a menţinut pentru acesta beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 481 zile închisoare din sentinţa penală nr. 1732 din 23 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Medgidia.

Pentru inculpata B.J., s-a luat în considerare lipsa antecedentelor penale, faptul că aceasta nu a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate dar şi împrejurarea că are 4 copii minori în întreţinere, ultimul născut chiar în timpul procesului, că se poate aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Având în vedere că s-a declarat apel numai de către inculpaţi, şi nu se poate agrava situaţia inculpatei B.J. în propria cale de atac, s-a reţinut şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), circumstanţă reţinută de instanţa de fond.

În considerarea aceloraşi circumstanţe reale şi personale, şi în principal a gradului deosebit de ridicat de pericol social al faptei comise s-a apreciat că, executarea pedepsei cu închisoare se poate face numai în condiţiile art. 57 C. pen.

Pentru toţi inculpaţii, ca efect al aplicării unei pedepse cu închisoare, având în vedere şi specificul infracţiunii comise, în considerarea dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-a apreciat că, şi la acest moment procesual, raportat la hotărârea de condamnare la pedepse cu închisoare cu executare efectivă, la circumstanţele reale în care s-a comis fapta cât şi la circumstanţele personale ale inculpaţilor C.E. şi C.E., s-au menţinut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel încât, în baza art. 383 alin. (1)¹ C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive pentru cei doi inculpaţi.

De asemenea, în considerarea dispoziţiilor art. 383 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 88 C. pen., s-a dedus, pentru fiecare din cei doi inculpaţi, arestul preventiv, de la 04 martie 2013 la zi.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B.J., durata executată de la 26 iunie 2012 la 12 octombrie 2012.

Având în vedere considerentele instanţei referitoare la suma de bani ce a fost sustrasă de inculpaţi de la partea vătămată, faţă de care s-a înlăturat alin. (3) al art. 211 C. pen., reţinându-se că partea vătămată a avut asupra sa numai sumele de bani recuperate de la martorele A.G. şi C.G., respectiv 24.500 euro şi 1.100 dolari şi de la martorul V.I. de 50 euro, sume care au fost restituite părţii vătămate, au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenţii civile, urmând să se constate prejudiciul cauzat ca fiind recuperat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parţiale avocat oficiu, în sumă de câte 50 lei au fost avansate din fondurile Ministerul Justiției, în favoarea avocaţi G.R.U. şi M.D., iar onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat C.I.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanta şi inculpaţii C.E., C.E., B.J.

În dezvoltarea motivului de recurs, procurorul a criticat decizia instanţei de apel pentru greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunile astfel cum au fost precizate în rechizitoriu în infracţiunea de tâlhărie prin înlăturarea alin. (3) din încadrarea juridică pentru toţi inculpaţii.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat înţelegerea dintre cei trei inculpaţi şi martori, care l-au condus pe partea vătămată A.C.F. la domiciliul inculpaţilor, fiind evidentă înţelegerea acestora în scopul atragerii şi deposedării părţii vătămate de borseta a cărei existentă a fost semnalată de întreg grupul şi suma importantă de bani, de asemenea observată în timp ce partea vătămată A.C.F. a făcut cinste grupului.

Din înscrisurile existente la dosar a rezultat că părţii vătămate i-a fost restituită suma de 24.500 euro şi 1.100 dolari în baza dovezii de predare, sumă ridicată de la numiţii C.G. şi A.G.

Diferenţa de bani rămasă în posesia inculpaţilor nu a putut fi identificată, fapt pentru care partea vătămată A.C.F. s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cu prilejul audierii de către procuror la data de 21 iunie 2012, partea vătămată A.C.F. a relatat circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi a precizat suma de bani pe care o avea asupra sa după încheierea unor afaceri, respectiv 58.000 euro şi 3.000 dolari, punct de vedere pe care l-a exprimat şi cu prilejul audierii în fata organelor de cercetare ale politiei, precum şi în fata instanţei de fond, de unde rezultă atitudinea constantă adoptată de acesta pe întreg parcursul procesului penal.

Din materialul de urmărire penală a rezultat că în intervalul 21-26 iunie 2012, inculpaţii C.E., C.E. şi B.J. s-au sustra, au ascuns produsul infracţiunii, ceea ce a făcut imposibilă restituirea prejudiciului către partea vătămată A.C.F., astfel încât suma de bani sustrasă de la partea vătămată A.C.F. a rămas în mare parte nerecuperată.

Spre deosebire de partea vătămată care a avut o atitudine constantă pe parcursul derulării procesului penal, cei trei inculpaţi, în încercarea de a scăpa de tragerea la răspundere penală, au încercat să prezinte o altă situata de fapt decât cea care rezultă din actele şi lucrările dosarului, chiar şi varianta că ar fi existat o sumă mai mică în posesia părţii vătămate, s-a realizat tot în scopul diminuării răspunderii penale a acestora.

Împrejurările concrete în care inculpaţii au acţionat, prin exercitare de ameninţări şi violenţe fizice asupra părţii vătămate, după deposedarea acesteia de bani,m în vederea păstrării bunurilor sustrase, au evidenţiat un pericol sporit al faptei şi o periculozitate deosebită a inculpaţilor care au statutul de recidivist!, au beneficiat de libertate condiţionată, având un rest neexecutat, dovedind perseverenţă infracţională şi faptul că sunt predispuşi la săvârşirea de infracţiuni împotriva unor valori importante cum ar fi patrimoniul pe de-o parte, sănătatea, integritatea corporală a persoanei, pe de altă parte.

Raportul de constatare medico-legală din 22 iunie 2012 al S.M.L. Constanţa, fila 24 dosar urmărire penală a concluzionat că partea vătămată A.C.F. a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu corpuri dure, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.

Având în vedere cele expuse, procurorul a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de apel şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, care a soluţionat în mod corect, atât latura penală, cât şi latura civilă, reţinând în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor, cărora Ie-a aplicat pedepse corect dozate, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. şi 52 C. pen.

Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţată de instanţa de fond, care reţine încadrarea juridică din rechizitoriu şi le aplică inculpaţilor pedepse corect dozate.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs, primite prin fax la 5 ianuarie 2014, filele 48-49 dosarul Înaltei Curţi, formulate de inculpatul C.E., în care consideră că nu este corect şi nici nu este drept ca el împreună fu fratele său să ia câtre 9 ani de închisoare şi ceilalţi trei martori pe care partea vătămată i-a indicat că fiind vinovaţi şi asupra cărora s-au găsit şi sumele de bani să se bucure de libertate. Aceştia s-au ascuns mereu, au fugit în străinătate. Recurentul inculpat a solicitat rejudecarea şi reanalizarea probelor şi a se dispune reducerea pedepsei în raport cu contribuţia sa la faptă. El recunoaşte că a aplicat părţii vătămate două palme pentru că s-a luat de concubina sa care era însărcinată, a făcut gesturi obscene şi a spus cuvântul sex. Partea vătămată a spus despre el că la ameninţat cu cuţitul, dar ceilalţi nu au văzut niciun cuţit. Recurentul doreşţ.e,.să fie pedepsit dacă va fi considerat vinovat, solicitând a se avea în vedere declaraţia părţii vătămate care a spus şi despre ceilalţi că l-au ameninţat au exercitat violenţe, i-a smuls telefonul, nu I-a lăsat să vorbească cu poliţia că martora C.G. I-a împins din taxi şi I-a ameninţat cu moartea, spunând că îi va omorî fraţii ei. A.T. I-a îmbrâncit şi j-a înjurat, ei au primit câte o amendă şi ei câte nouă ani închisoare! Fratele său a primit nouă ani pentru că a înjurat. A solicitat reducerea din pedeapsă, mama sa s-a îmbolnăvit, are copii şi concubina sa Jandarca a primit şi ea patru ani cu detenţie şi este o tragedie ca ambii părinţi să facă închisoare având şi un copil mic pe care îl alăptează, toate aceste acte fiind depuse la dosar. Ceilalţi trei se bucură de libertate, iar copii săi vor muri pe străzi pentru că şi mama care îi îngrijea este bolnavă de cancer. Solicită respingerea recursului parchetului şi să menţineţi schimbarea de încadrare juridică dispusă de curtea de apel.

La dosar au fost depuse motivele de recurs, primite prin fax la 5 ianuarie, formulate de către inculpatul C.E., fila 50 dosarul Înaltei Curţi, arătând că a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru tâlhărie.

Recurentul inculpat a solicitat rejudecarea cauzei, analizarea probelor şi a se dispune reducerea pedepsei în raport cu contribuţia sa la faptă. A arătat că el nu a ameninţat victima, nu a lovit-o, chiar nu l-a recunoscut din fotografii, nu a deposedat partea vătămată de bani, nu a condus la domiciliu partea vătămată. Recurentul consideră că nouă ani de închisoare este totuşi o pedeapsă mare, doar pentru că a înjura partea vătămată care a făcut gesturi obscene faţă de cumnata sa B.J. care era însărcinată. Vreau să se ţină cont că cei care sunt martori în dosar au fost indicaţi de către partea vătămată ca fiind făptaşi, ceştia nu s-au prezentat la instanţă. Ei sunt liberi şi nu este corect ca el şi fratele său să aibă nouă ani de închisoare. El consideră că i s-a făcut o nedreptate şi vis-a-vis de fratele său a luat aceeaşi pedeapsă ca şi el, deşi a recunoscut că a lovit partea vătămată. De aceea solicită, micşorarea pedepsei în raport cu probele existente, are familie, mama sa este suspectă de cancer, solicită respingerea recursului parchetului şi menţinerea deciziei penale, în ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs, primite prin fax la data de 27 februarie 2014, de către inculpata B.J., fila 64 dosarul Înaltei Curţi, arătând că a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani închisoare, solicitând rejudecarea cauzei, analizarea probelor, a se constata că nu a exercitat violenţe asupra părţii vătămate, nu a inrat în vorbă cu aceasta, ea fiind analfabetă şi nu cunoaşte limbi străine. A.G. şi C.G. au fost cele care l-au racolat şi vorbeau în limbă străină cu acesta. De altfel A.G. a fost persoana care a ieşit dezbrăcată din camera părţii vătămate. Partea vătămată a făcut gesturi obscene şi a spus cuvântul sex către ea, fiind însărcinată, iar concubinul său văzând acest gest l-a lovit, iar C.E. doar l-a înjurat şi nu a exercitat nicio violenţă asupra părţii vătămate. Toţi au primit pedepse mari, iar ceilalţi trei martori care nu au venit niciodată la proces şi pe care partea vătămată i-a indicat ca fiind şi ei făptaşii au fugit în străinătate, se plimbă şi se bucură de libertate, dar sunt convinsă că se va face dreptate. Din această cauză motivul său de recurs vizează modalitatea de executare a pedepsei, aceasta să fie cu suspendarea sub supraveghere având în vedere că nu are antecedente penale, are patru copii, dintre care unul născut în timpul judecăţii, pentru a creşte copii, solicitând admiterea recursurilor şi respingerea recursului parchetului.

La termenele de judecată de la 21 noiembrie 2013, 9 ianuarie 2014, Înalta Curte conform art. 300² raportat la art. 160^b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpaţilor C.E. şi C.E., măsură pe care o menţine.

În considerentele încheierilor, aflate la filele 33-35 dosarul Înaltei Curţi, instanţa de recurs a arătat pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii, împrejurările faptice, fiind precizat conţinutul art. 160^b alin. (1) C. proc. pen., constatând în mod justificat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, respectiv infracţiunea dedusă judecăţii fiind una gravă, sancţiunea cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică şi, totodată, există presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit fapta pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond.

Luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv se face ţinându-se seama de scopul acestei măsuri, de gradul de pericol social al infracţiunii psresupus a fi săvârşită de inculpaţi (art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2)¹ lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen.).

în raport cu gravitatea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, recurenţii inculpaţi (Kuszk c Polonia), de participarea acestora la presupusa săvârşire a infracţiunii, aşa cum rezultă cu deosebire din procesul-verbal de constatare; declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor A.G., C.G., A.T., F.C. şi C.G., planşele fotografice, procesul-verbal de predare-primire, declaraţiile inculpaţilor B.J., C.E. şi C.E., actul medico-legal din 2012 al S.M.L. Constanţa, procesul-verbal de recunoaştere, planşa foto privind leziunile identificate la nivelul feţei, membrului superior drept şi de necesitatea unei prevenţii generale, înalta Curte a constatat că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, aşa încât se impune menţinerea acestei hotărâri (Hesse c Austria).

În aprecierea persistenţei pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurenţilor inculpaţi trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudenţa C.E.D.O. (Letellier c. Franţei 9, prin care a statuat că în măsura în care dreptul naţional o recunoaşte - prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, anumite infracţiuni pot suscita o „tulburare a societăţii" de natură să justifice o detenţie preventivă.

Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă şi că menţinerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, au fost luate în considerare şi apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public (Saadi contra Regatul Unit), iar menţinerea arestului preventiv în pofida prezumţiei de nevinovăţie, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.

În jurisprudenţă sa C.E.D.O. a expus patru motive fundamentale acceptate pentru arestarea şi desigur menţinerea acestei măsuri a unui inculpat, suspectat că a comis o infracţiune: pericolul că acuzatul să fugă ( Stogmuller împotriva Austriei), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei ), riscul să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei ), sau să tulbure ordina publică ( Lettellier c. Franţei).

Înalta Curte a constatat că, în cauză este îndeplinită una dintre aceste condiţii, respectiv, pericolul că inculpatul să tulbure ordinea publică.

Înalta Curte a apreciat că lăsarea în libertate a recurenţilor inculpaţi ar genera creşterea sentimentului de nesiguranţă al populaţiei şi ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de protecţie a organelor statului, acesta având obligaţia de a avea un mecanism care să descurajeze comiterea de fapte, care pun în pericol viaţa, sănătatea şi patrimoniul.

Într-o societate democratică drepturile oricărei persoane la viaţă, integritate, libertate, demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate.

Neluarea sau nemenţinerea unor măsuri preventive faţă de anumite persoane în condiţiile în care există indicii cu privire la presupusa implicare a acestora în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiţie, consecinţe incompatibile cu principiul unei societăţi democratice.

Argumentele potrivit cărora în cauză s-a depăşit sau se va depăşi termenul rezonabil al acestei măsuri nu pot fi reţinute cu atât mai mult cu cât în aprecierea duratei rezonabile a detenţiei, potrivit art. 53 C.E.D.O. se analizează „in concreto", în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în complexitatea cauzei în fapt şi în drept,m comportamentul părţilor au relevanţă în jurisprudenţă C.E.D.O. atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a prevederii din perspectiva art. 6 § 1 C.E.D.O. (Allenet de Ribemont vs. Franţa ).

Considerentele de ordin personal reţinute în favoarea inculpaţilor prezintă relevanţă şi pot fi valorificate la momentul soluţionării recursului odată cu reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi nu la verificarea stării de arest a acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte evaluând gravitatea infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, modul şi circumstanţele în care se presupune că a fost comisă de acesta, starea de nesiguranţă care ar putea fi declanşată prin punerea în libertate a inculpatului, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă, astfel că privarea sa de libertate, în această fază a procesului penal e necesară, punerea în libertate prezentând pentru aspectele mai sus prezentate un pericol actual şi real pentru ordinea publică.

Aşa fiind, detenţia provizorie este licită, fiind respectate, atât exigenţele cerute de legea internă, cât şi cele prevăzute de art. 51 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, impunându-seîn continuare menţinerea acesteia.

Reprezentantul parchetului, în concluziile orale, în dezbateri a arătat că înţelege să susţină recursul procurorului numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.E. şi C.E. doar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile adică, respectiv N.C.P. A susţinut că fapta dedusă judecăţii urmează a fi încadrată juridic având corespondent în dispoziţiile art. 233 rap. la art. 234 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 77 lit. a), şi aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 lit. b) vechiul C. pen. A susţinut că cei doi inculpaţi sunt, iar după dispoziţiile C. pen. în vigoare urmează a se da eficienţă efectivă legii penale mai favorabilă în sensul de a fi stabilită o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru fiecare din cei doi inculpaţi.

Cu privire la inculpata B.J. a arătat că legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de vechiul C. pen. acesteia fiindu-i reţinute în favoare circumstanţe atenuante judiciare care nu se mai regăsesc în codul penal în vigoare în acest moment.

Apărătorul recurentului inculpat C.E. a solicitat individualizarea pedepsei cu aplicarea legii mai favorabile respectiv a art. 5 C. pen. A susţinut că acesta nu a exercitat nicio violenţă asupra părţii vătămate. A arătat că în raport cu împrejurarea că acesta a dus injurii şi respectiv a făcut gesturi obscene concubinei fratelui său aceasta nu justifică pedeapsa de 7 ani închisoare. A solicitat reducerea pedepsei sub 5 ani închisoare având în vedere contribuţia efectivă la comiterea faptei.

Apărătorul inculpatului C.E. a arătat că acesta a recunoscut fapta.

La solicitarea instanţei a arătat că este de acord cu recursul parchetului în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile însă cu precizarea că solicită aplicarea unei pedepse sub 5 ani închisoare.

Apărătorul inculpatei B.J. a solicitat admiterea recursului cu aplicarea legii penale mai favorabile.

A solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) în art. 233, 234 nalin. (1) lit. d) N.C.P. cu aplicarea art. 77 lit. a) cu aplic art. 5 N.C.P. apreciind că pedeapsa prev. de N.C.P. este mai mică, limitele fiind mai favorabile de la 3 la 10 ani spre deosebire de vechiul C. pen., apreciind că faţă d noile limitele pedepsei s-a schimbat forma de executare a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub supraveghere pentru această inculpată. A arătat că inculpata are 4 copii minori în întreţinere dintre are unul este foarte mic născut în timpul detenţiei .

Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea ca fondate a recursurilor declarate de rec. intimaţi inculpaţi C.E. şi C.E. dar potrivit motivelor expuse în recursul procurorului, deoarece acestora nu le poate fi stabilită o pedeapsă sub 5 ani închisoare câtă vreme criteriile de individualizare au rămas câştigate acestora şi recursurile se judecă după regulile de procedură ale vechiului Cod proc. pen.

Încadrări juridice stabilite în reglementarea anterioară îi corespundeau limite de pedeapsă de la 7 la 20 de ani închisoare iar raportat la criteriile de individualizare instituite de art. 72 C. pen. anterior şi avute în vedre în procesul de individualizare de instanţă, aceasta s-a orientat la o pedeapsă de 9 ani închisoare deci peste minimul special prevăzut la acel moment pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

În ceea ce o priveşte pe B.J. a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului, susţinând că nu se poate da curs solicitării apărării în sensul ca pe lângă încadrarea juridică dată faptei potrivit C. pen. în vigoare în acest moment să fie reţinute circumstanţele atenuante C. pen. anterior care nu se mai regăsesc în N.C.P. ajungându-se la o lex terţia.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii C.E., C.E. şi B.J., în raport cu criticile formulate şi art. 5 C. pen. în vigoare, înalta Curte constată ca fiind fondate recursurile Parchetului şi inculpaţilor C.E. şi C.E. şi ca fiind nefondat recursul inculpatei B.J. pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

Referitor la recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii C.E. şi C.E.:

De la momentul judecării cauzei de către instanţa de apel la data de 27 septembrie 2013 a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 N.C.P.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2 ) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, privind faptele comise de către inculpaţii C.E. şi C.E., deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care Ie-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii ( din cele menţionate).

Înalta Curte examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. invocate în ceea cei priveşte pe inculpaţii C.E. şi C.E. dă eficienţă legii penale mai favorabile.

Înalta Curte va face aplicarea directă a dispoziţiilor art. 5 C. pen. fără a se opera vreo schimbare de încadrare juridică, întrucât incidenţa acestor prevederi aşa cum se stipulează în conţinutul lor este obligatorie.

Astfel, în ceea ce priveşte fapta comisă de inculpatul C.E. de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)¹ lit. a) şi c) C. pen. anterior,cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 7 ani la 20 de ani, aceasta găsindu-şi corespondentul în conţinutul dispoziţiilor art. 233 -art. 234 lit. d) C. pen., de tâlhărie, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, cu aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

înalta Curte faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 5 C. pen., în vigoare cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei va proportionaliza pedeapsa aplicată inculpatului, în raport cu limitele mai blânde ale noii incriminări a tâlhăriei, faţă de gravitatea concretă a faptei, modalitatea de săvârşire, inducerea în eroare a părţii vătămate pentru a-l atrage pe acesta într-un loc unde inculpaţii puteau acţiona în sensul sustragerii sumei de bani, exercitarea concomitentă de mai multe persoane a unor violenţe fizice şi psihice, constând în lovirea efectivă a părţii vătămate, proferarea de ameninţări cu acte de violenţă, îndepărtarea cu forţa a părţii vătămate de la locul comiterii faptei, de profilului moral şi de personalitate a inculpatului, care este recidivist, copii minori, fără loc de muncă, sustragerea de la cercetări.

Înalta Curte va reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 233-art. 234 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, acest cuantum fiind orientat către mediul legal.

Instanţa de recurs nu poate reţine solicitarea inculpatului de a coborî pedeapsa sub cuantumul de 5 ani, ţinând cont că prin aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei nu are loc o reindividualizare a pedepsei, întrucât aceasta excede dispoziţiilor arătate, având însă numai loc o proporţionalizare în stabilirea cuantumului, ţinând cont de cuantumul iniţial.

Totodată, Înalta Curte va aplica şi pedeapsa complementară în condiţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., inculpatului C.E., respectiv pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani conform art. 68 C. pen.

De asemenea, va face şi aplicarea pedepsei accesorii, în sensul că va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 72 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

Referitor la fapta comisă de inculpatul C.E. de tâlhărie în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen. anterior,cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 7 ani la 20 de ani, aceasta găsindu-şi corespondentul în conţinutul dispoziţiilor art. 233 - art. 234 lit. d) C. pen., de tâlhărie, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, cu aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

De asemenea, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., în vigoare va proporţionaliza pedeapsa aplicată inculpatului C.E., în raport cu limitele mai blânde ale noii incriminări a tâlhăriei, faţă de gravitatea concretă a faptei, modalitatea de săvârşire, inducerea în eroare a părţii vătămate pentru a-l atrage pe acesta într-un loc unde inculpaţii puteau acţiona în sensul sustragerii sumei de bani, exercitarea concomitentă de mai multe persoane a unor violenţe fizice şi psihice, constând în lovirea efectivă a părţii vătămate, proferarea de ameninţări cu acte de violenţă, îndepărtarea cu forţa a părţii vătămate de la locul comiterii faptei, de profilului moral şi de personalitate a inculpatului, care este recidivist, mama sa suferă de cancer, s-a sustras de la cercetări.

Înalta Curte va reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 233-art. 234 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare, acest cuantum fiind orientat către mediul legal.

De asemenea, va face şi aplicarea pedepsei accesorii, în sensul că va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Se va menţine beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 481 de zile închisoare aplicată inculpatului C.E. prin sentinţa penală nr. 1732 din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 72 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei legi.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata B.J. împotriva aceleiaşi decizii, înalta Curte constată că nu este fondat.

Din analiza cauzei rezultă că inculpatei B.J. nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 C. pen. referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, întrucât, deja inculpata a beneficiat de circumstanţe atenuante judiciare, în condiţiile C. pen. anterior, prevăzute de art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 lit. b) C. pen., întrucât a beneficiat de circumstanţe care nu se regăsesc în actuala reglementare, cuantumul de 4 ani închisoare fiind un cuantum redus al pedepsei aplicate, aşa încât solicitarea de schimbare a încadrării juridice în conţinutul actualei reglementări a tâlhăriei nu poate avea loc.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii C.E. şi C.E. împotriva Deciziei penale nr. 111/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând: I. Se va reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 233 - art. 234 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatului C.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani conform art. 68 C. pen.

Se va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

II. Se va reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 233 - art. 234 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatului C.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din N.C.P. pe o durată de 2 ani conform art. 68 din N.C.P.

Se va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge, ca nefundat, recursul declarat de B.J. împotriva aceleiaşi deciziei atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.E. şi C.E., în sumă de câte 300 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta inculpată B.J. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpaţii C.E. şi C.E. împotriva Deciziei penale nr. 111/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanta, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

I. Reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 233 - art. 234 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului C.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

II. Reduce pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului C.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev.şi ped. de art. 233 - art. 234 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului. C.E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din N.C.P. pe o durată de 2 ani conform art. 68 din N.C.P.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. Menţine beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 481 de zile închisoare aplicată inculpatului C.E. prin sentinţa penala nr 1732 din 23 octombrie 2008 a Judecătoriei Medgidia.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.E., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 6 martie 2014.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge ca nefondat recursul declarat de B.J. împotriva aceleiaşi deciziei atacate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.E. şi C.E., în sumă de câte 300 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată B.J. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 689/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 891/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... →

ICCJ. Decizia nr. 816/2014. SECŢIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 816/2014. SECŢIA PENALĂ